In this Romanian interview, interviewer Mihail Pautov talks with Prof. Dr. Mihai Diculescu about irritable bowel syndrome (SII/IBS) and its relationship to inflammatory bowel disease (IBD). The expert describes a continuum: an unhealthy diet and dysbiosis lead to IBS, which can progress to IBD if the intestinal inflammation becomes structural. He explains the classic signs of inflammation (rubor, tumor, calor, dolor) and lists decisive clinical red‑flags that differentiate IBS from IBD – visible or occult blood in stool, unexplained weight loss, chronic high‑frequency diarrhea, and nocturnal bowel movements. Stress is acknowledged as a trigger for IBS and as an aggravating factor for IBD, but not a primary cause of structural inflammation. The discussion highlights the gut‑brain axis, the importance of microbiota diversity, and uses a forest‑biodiversity metaphor to illustrate how antibiotics or dysbiosis can destabilise the microbial ecosystem. Treatment is split into three “arms”: (1) IBS management with medications, pre‑biotics and probiotics; (2) IBD management with disease‑specific therapies, where pre‑biotics/probiotics are adjunctive once the disease is under control; (3) prevention through lifestyle changes, a balanced diet, and targeted probiotic courses. The expert recommends a probiotic regimen of about three months to reach a critical microbial mass, warning that shorter courses may only produce a placebo effect. He stresses that any sign of blood, weight loss, or night‑time stools warrants immediate medical evaluation.
Chapters
Stressul poate să influențeze și să declanșeze un intestin irritabil. Stressul poate să influențeze, dar din punctul meu de vedere nu să declanșeze o boli inflamatorie intestinală.
Puteți să detaliați puțin ce sunt aceste boli inflamatorii intestinale? De ce apar ele? De ce atât de multe acum?
Eu consider în clipa de față, nu am niște studii care să justifice, dar este experiența mea proprie, Eu văd un continu. Între o alimentație nesănătoasă, ca stil, ca nutrienți, ca volum, intestinul irritabil, adică un intestin care intră într-o stare de dezechilibru, dizbioza intestinală, care înseamnă că și microbiota intră într o stare de dezechilibru și etapa următoare este boala inflammatory intestinală. Deci eu o văd ca un continu, da? Intestinul irritabil, fenomenul ăsta de dizbioză intestinală, devin din ce în ce mai frecvente, din cauzele pe care o să le discutăm, și ca superlativ absolut a ajunge la boala inflamatorii intestinale. Și ca să înțeleagă ascultătorii noștri sau cei care ne urmăresc, ce v-am spus, inflamare, adică umflare. Există câteva elemente în medicină care spun ce înseamnă inflamație. RUBOR, TUMOR, CALOR, DOROR funcționezi, adică înroșață, umflare, încălzire, durere și dispariția funcțiilor. Acest lucru dacă la mână îl vedem în momentul în care ne-am opărit cu ciorbăta, la intestinul nu-l vedem. Intestinul se resimte și el comunică cu creierul și există o relație între creier și intestine care este foarte interesantă și foarte complexă și foarte greu de combătut. Adică în momentul în care tu ai pornit câinii războiului, adică ai pornit celulele inflamatorii din corpul omenesc, acum vorbim specific despre intestine, foarte greu îi mai bagi în o grată. Bun. Și atunci, boala inflamatorii intestinală înseamnă mai mult decât o irritabilitate intestinală, care este o nervozitate, să zicem așa, a intestinului. Transit prea lent, transit prea accelerat, balonare, crampe, dureri, abdominare, da? Asta este deja o situație, să zicem, așa funcțională. Este perioada de perturbare, pe care m-ar avantaja mult ca cei care ne urmăresc să înțeleagă că poate să fie preambulul, preavizul, declanșarea unui boli inflamatorii intestinale. Boala inflamatorii intestinale este deja ceva mult mai grav pentru că înseamnă că avem sânge în scaun, înseamnă că avem o scădere în greutate, înseamna că avem diarhie cronic, adică avem 3, 4, 5, 10 scaune pe zi.
Astea sunt simptomele astea.
Care sunt simptome decisive că este deja o boală structurală, că nu mai e dar așa că suntem puțin balonati și că am mâncat prea mult odată sau că am mâncat prea mult.
Sângele în scaun poate să nu îl vezi, nu? Poate să fie o hemologie ocultă, dar se vede la analizare.
Dar dacă îl vezi în sânge în scaun, e clar că trebuie să te duci la medic. Dacă vezi că scazi în greutate fără o explicație, te duci la medic. Dacă vezi că începi să ai scaune noaptea, trebuie să te duci la medic, ok? Înseamnă că deja este posibil să fie o inflamație intestinală. N-aș vorbi aici de cancer pentru că intrăm într-o altă zonă, dar este posibil că la un moment dat un obiceiat de nesănătos se poată să ducă și la creșterea frecvenței cancerului de coron la noi în România. Dar hai să lăsăm puțin partea aceasta că este doar ultima zonă.
Care e diferența între boală inflamatorie intestinală, deci avem o inflamație, și un sindrom de intestin irritabil? Pe de-o parte avem inflamații și pe de-o altă parte irritații. Care e diferența între cele două?
Foarte importantă întrebare. Iritația intestinală înseamnă că, virgulă, recepția, percepția durerilor și a senzațiilor interne este crescută și că organismul reacționează prin niște contracții, da? Contracții spasmodice, da? Deci este doar la nivel, hai să zicem, neurologic. Neurologic nu la cap, neurologic la sistemul nervos enteral. Avem la nivelul intestinului cam... peste un miliar de neuroni, adică de celule nervoase, care sunt ale tubului gestiv și care au o corespondență mai mult pe plan local. Adică ele își transmit informațiile pe plan local. Băi, uite, măi, eu m-am contractat, nu te contracta tu, eu m-am contractat, acum contracta tu mai încolo, deci există o comunicare între aceste celule, da? Care trebuie să fie foarte bine sincronizată. Desincronizarea în aceasta duce la constipație, la diarie, la balonare, la durerea abdominală, la crampe, lucruri care țin de intestinul irritabil, da? Celelalte care înseamnă inflamația asta înseamnă că se produce ca la o mână opărită de ciorbă, se produce o roșață. Ori pe acolo, în momentul în care te opării cu ciorbă. Poate că unii dintre cei care ne urmăresc s-au opărit cu mămăligă. Opărirea cu mămăligă e foarte periculos, că mămăliga s-a lipit. Ciorba se duce și trece. Și atunci se umflă, faci bășici, dar când s-a lipi mămăliga fierbinte de mână, atunci când o scoți, o scoți cu piele. Și atunci se produce o chiar necrozare a pielei. Și acum dacă ne imaginăm acest lucru la nivel intestinal, vă dați seama ce se întâmplă într-un mediu permanent contaminat, că vorbim de bacterii de o sută de mii de miliarde, de microorgani, le zicem bacterii ca să înțelegem mai ușor. Și în care noi avem răni, da? Deci noi ne-am opărit prin procesul inflamator, avem rană într-o zonă contaminată în mod nativ.
Și constant, da.
Și constant.
N-ai cum să o decontaminezi.
N-ai cum să o decontaminezi, ok? O rană, o cureță, o spelă, o nu știu ce, se infectează, dau mai cureță, mai spelă, nu știu ce, dar intestinul cum să-l dezinfectezi? Deci este o zonă foarte, foarte periculoasă. De asta mă bucur că ați spus această întrebare de la iritație, la inflamație, lucrurile sunt foarte, foarte... Și de asta vedeți că noi am precizat, poate să curgă sânge de acolo, adică poți să ai sânge. Dar iarăși ați precizat foarte bine, dar sângele ăla poate să fie ocult, adică poți să nu-l vezi. Adică el se există, dar să nu-l vezi. care este, după cum ne-am înțeles încă de la începutul discuției noastre, e mai periculos că curge sânge și nu-l vezi, decât că curge sânge și-l vezi. Curge sânge, îl vezi, te duci la doctor, curge sânge, nu-l vezi, adică hemoragie ocultă, nu-i nimic. Și consta doar că ai devenit anemiat, adică ai prea puține globule roșii în sânge.
A spus că ajungem aici prin acest intestin irritabil, disbioză, Mâncare ultra-procesată pe care o mâncăm, în respectarea celor 5 reguli pe care le-ați subliniați. Dar există și alți factori care sunt externi de ceea ce mâncăm? De exemplu, stresul poate să influențeze o boală inflamatorie intestinală?
Categoric. Deci stresul poate să influențeze și să declanșeze un intestin irritabil, Stressul poate să influențeze, dar din punctul meu de vedere nu să declanșeze o boală inflamatoră intestinală. Problema cu boala inflamatoră intestinală este că în momentul în care s-a declanșat, adică vezi sânge în scaun, vezi că te trezești noaptea de două și faci treaba mare, da? Stressul intervine ca un factor de autoalimentare a problemei, da? Adică ne rezolvând problema, factorul emoțional agravează lucrurile, da? Ok?
Vreau să vă întreb acum de soluție. Dacă pacientul ajunge în această situație și are sindrom de intestin irritabil, are această pletoră de simptome, are balonare, diare sau constipație, are disconfort abdominal. Ce soluții găsim pentru astfel de situații? Și dacă puteți să-mi dați și soluții de stil de viață, poate soluții de ce ar trebui să mănânce și ce ar putea să suplimenteze.
E foarte bine cum ați spus, pentru că am trei brațe total diferite, da? Intestinul irritabil are o anumită conduită de tratament, cu anumite tipuri de medicamente, la care includem și prebiotice și probiotice, de care probabil o să discutăm în curând, bolii inflamatoare intestinale au cu totul alte metode de tratament care doar în etapele în care am reușit să controlăm boala pot să mai intervine prebiotice și probioticele, Și noi trebuie să ne gândim la prevenția acestor boli, care sunt însile diferite, cu tratamente diferite, prin stilul de viață sănătoși și eventual prin administrarea de pre- și probiotice, ca să ne înțelegem de ce folosesc aceste termene. Prebiotile sunt nutrienți pentru anumite bacterii sănătoase. Probiocele sunt anumite microorganisme, să le zicem bacterii, deși ele pot să fie și alte tipuri de microorganisme, care încearcă să controleze cumva populațiile de microorganisme care au fost nu neapărat sărăcite, ci și le-a fost căzută biodiversitatea. Ca să înțelegem ce vreau să spun de biodiversitate. Într-o pădure, revenim la metafora noastră, într-o pădure Dacă intră vânătorul, adică antibiotic și omoară toate carnivore și rămân numai ierbivore rozătoare, atunci asta a terminat cu băturia, dacă eroasă pădurea. Dar dacă n-am biodiversitate și am numai lupi și iepuri în pădure respectivă, dezechilibru foarte ușor se poate produce. Adică lupii se mulțesc și atunci mănâncă toți iepurii, Iepurii mâncați înseamnă că nu mai au cu ce să hrânească lupii și un iepuri scăpat într-o scorbă după ce vor muri de foame toți lupii, iese și roade pădurea. Deci această imbalanță în biodiversitate, în momentul în care am și iepura, și veverițe, și bursuci, aia este ceea ce se întâmplă. Deci, din punctul meu de vedere, Probioticele, adică microorganisme bine selectate și bine standardizate, că nu vorbim că sunt niște bacterii buneșirele, vorbim de ceva care să fie bine studiat. Probioticele trebuie să aibă un rol important în reglarea diversității. În primul rând este important nu să dăm un probiotic, ci să dăm cel pe care lălhotărâm de comun acord cu pacientul. În al doilea rând trebuie să atinge totuși o masă critică.
Cât timp se dă?
Eu l-ar da 3 luni. Adică, în general, eu îl dau 3 luni, ca să ating masa critică. Adică dacă pacientul crede că se va simți bine de-a doua zi, este o chestie care se poate întâmpla, dar poate să fie un efect placebo. Efectul placebo dispare într-un anumit timp, da? Ori eu vreau ca pacientul meu, scuzați-mă, sau prezumptivul meu pacient, că eu vreau să dau și pentru prevenție a unei escaladări a războiului de la intestinitatea, o să mergem la level următor, da? Atunci eu am nevoie de trei luni de zile, doamne iartă, măcar o lună de zile, ca să pot să depășesc eventual efect placebo și să demonstrez pacientul că eu știu ce are și știu cum pot să controlez.
