Ce NU ți-a spus nimeni despre NAȘTERE | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Bogdan Cioată

Dacă naști primul natural, al doilea, al treilea, e tot mai ușor. La cezarene e tot mai greu. Deci, jurat, trebuie să punem o bancardă, știi, mare, așa, pe balatul parlamentului. Lăsați femeile să nască. Asta au de făcut. Nu ne mai lăsăm să nască. Am medicalizat foarte mult în timp. Și e păcat.

Cea mai împlinitoare experiență din viața unei femei. Vorbim despre naștere. Mai simți miracolul acela când se naște un copil?

Da, da, da. Nu e comparabil. La fiecare naștere apare. Scopul este ca pacienta să fie suficient de informată și să reușim împreună cu ea să-i dăm cea mai bună opțiune. Ea nu trebuie să aibă frică, nu trebuie să aibă stres, nu trebuie să aibă panică, nu trebuie să aibă nesiguranță. O mamă nepregătită destul de ori să merge pe cezariană, foarte mai simplu. Este un bazin, o sos, niște ligamente care s-au înmuiat și care se întinde. Dar se împing toate și doare. Nu o să mint. Naștera ta este un proces intens.

Eu acum am dat o seamă. E șase din zece femeii nasc prin cezariană.

A stat trei ore ținundu-o de sub braț, cea născută. Vertical. Și zici, da, încă n-a ieșit. O auzit pe paravan și zici, păi, e încă de jur. Am zis, minunat. Zic, na.

Care sunt indicațiile clare că trebuie să fac cezăriană?

După două cezăriane, mulți doctori încă spun...

Omule, te salut! Dr. Mihaela aici! Bine ai venit la un nou episod boabe de cunoastere. De data asta o sa vorbim despre cea mai intensa, cea mai solicitanta si in acelasi timp cea mai implinitoare experienta din viata unei femei. Vorbim despre nastere. Nasterea este un proces fiziologic. Este un act medical și este și un miracol în același timp. Vreau să îți spun sincer, eu în practica mea medicală le-am văzut aproape pe toate. Am văzut cele mai frumoase momente, am văzut cele mai întunecate momente, dar nimic nu m-a mișcat emoțional mai mult decât să asist la o naștere. Prima naștere la care am participat era să leșim de bucurie. Asta era sentimentul. Îmi venea să și plâng, îmi era rușine să plâng în sală. În același timp mă uitam la ceilalți oameni și vedeam cum, inclusiv asistentei, îi lăcrimau puțin ochii și mi-am dat seama că poate este ceva aparte cu nașterea aceasta. Următoarea naștere am avut același sentiment, următoarea naștere am avut același sentiment. Este un moment, e atât de plin de emoție încât n-ai cum să-l descrii. Dar este un moment, e probabil unul dintre cele mai încărcate momente emoționale la care poți să participi. Vorbim însă astăzi și despre realitatea pe care o trăim în România. Și nu punem în comparație nașterea naturală cu cezăriană. Nu le comparăm în acest fel, dar vorbim adevărat și vorbim cu empatie și despre cezăriană și de ce se întâmplă ca în România să avem un număr mai mare de cezăriene decât este recomandat sau decât se întâmplă asta în în alte țări, să zic, mai dezvoltate și mai civilizate. Așa că o să vorbim despre mituri, despre frici, despre opțiunile reale, despre sistemul medical din România. Vorbim despre cine alege, de fapt, și conform căror criterii, care sunt indicațiile și cu cine am putea vorbi despre nașterile naturale și despre cezariene și despre Diferența dintre cele două, dacă nu cu dr. Bogdan Ciuată, este medic primar obstetrică-ginecologie, coordonatorul departamentului de obstetrică de la Spitalul Premier din Timișoare, parte a rețelei de sănătate Regina Maria, care sprijină acest material, mulțumim mult de tot, Regina Maria, și este unul dintre cei mai apreciați medici de la noi, care a fost martor la peste 2000 de nașteri naturale. Bogdan, te salut. Martor în ce sens? Adică ai adus pe lume peste 2000 de copii prin nașterea naturală.

Salut, Mihai! Da, exact. Aduc pe an poate 200 de copii să nasc cu mine. Am un procent bun de naștere naturale, fiindcă îmi place să fac asta. Îmi place și cred că nașterea naturală e o chestie fiziologică, normală. Uite, acum suntem doi bărbați care discutăm despre naștere, știi? Poate pare ciudat, dar e foarte important ca bărbatul să fie implicat în tot procesul ăsta fiziologic. Odată, normal, concepe. Dar și pe parcursul sărcinei e nevoie de suport, e nevoie de suport într-aval, e nevoie de suport după. Deci e normal ca noi băieții să discutăm un pic despre ce-i cunoașterile astea. Și îmi place să o fac și o fac de 10 ani și de acolo, 200 pe an, ajungem la 2000. Dar fiecare e diferită. Asta îmi place, e genial. Fiecare caz nu știi la ce oră o să înceapă, nu știi cât o să dureze, că asta le spun și femeilor. Nu-ți fă planuri. Te revin cu un plan de naștere. Ador planul ăsta, așa aș face și eu, dar mai avem și hazard. Adică trebuie să-l lași un pic lucrurile să fie flexibile, să fie fluide. Și de asta îmi place fiecare naștere, că e diferită. Îmi place să lucrez cu moși, îmi place să lucrez cu colegi, îmi place să lucrez din echipă și să lucrăm cu mama. Să lucrăm cu mama și nouă luni înainte, că trebuie să o pregătești pentru nașterea. Nu vine nașterea, buf, o mamă nepregătită. Desurc să faceți pe cezareană, că pare mai simplu. La 8 dimineața, frumos, programat, organizat, nicio problemă. Facem. Atașamentul e diferit, implicarea e diferită, recuperarea e diferită și profesoara mea îmi zice, nu-i ciudat că n-am plâns, că a fost o naștere prin cezarea mea. Și zic nu, fiindcă e momentul în care te conectezi într-un anume fel și diferit la fiecare naștere. De-aia sentimentul care l-a rămas la naștere e perfect valabil, oricum se întâmplă nașterea.

Asta cumva e avalabil in multe ramuri medicale, pentru că una e ceea ce vezi în atlas, alta e ceea ce deschizi și vezi că totul este mereu diferit, asta e o parte interesantă a medicinei. Dar ai punctat bine doi bărbați care vorbesc despre naștere și vreau să punctez și eu asta pentru oamenii care se uită acum. Dacă sunt doamne, puteți să le chemați domnii la podcast. Dacă sunt oameni care poate nu vor să nască sau au născut deja și se gândesc, da, așa, ăsta e un subiect nișat, nu am nevoie de el, nu este deloc nișat. E important și dacă ești bărbat să te uiți la acest material, e important și dacă ai deja copiii și nu urmează să treci printr-o naștere, să rămâi la acest podcast pentru că ne interesează. O să vorbim și despre ce înseamnă natalitatea în România, o să vorbim despre faptul că natalitatea asta scade. Și se pare că ea scade pentru că odată ce medicalizezi nașterile și le transformi în cezăriene, începe să scade naturalitatea. Astăzi se întâmplă multe state și lucrurile prin care trecem noi acum în România au trecut și alte țări și au redresat și au revenit la normal. Și asta îmi doresc eu foarte mult, pentru că Copiii aceștia, chiar dacă nu mai vreau să am copii de exemplu, urmează să se nască alți copii. Și eu mi-aș dori ca acei copii să se nască mai degrabă prin naștere naturală, nu prin cezariană, pentru că o să vedem ce înseamnă asta pentru acei viitori copii, pentru natalitatea, pentru acei oameni care în viitor ne vor plăti pensiile și pentru tot binele țării noastre. Așa că nu e un subiect deloc nișat, cred că ar trebui să ne intereseze pe toți. Dar uite, vreau să încep cu asta, sunt curios. Eu n-am asistat la 2.000 de nașteri. Cred că am asistat la 10 nașteri. Și... La fiecare 10 nașteri am... Nu am plâns. Recordă-te că acum, dacă m-aș întoarce în timp, probabil că mi-aș da voie să plâng. Eu n-am plâns, dar aveam nodul în gât pe care îl înghițeam și aveam ochii care îmi lăcrimau, știi? Adică nu curge, adică... Știi lacrima aia care rămâne pe ploapă? Nu se scurge. La fiecare naștere zi-mi dacă ți se întâmplă ție asta. Mai simți miracolul acela când se naște un copil? Da.

Nu-I comparabil. La fiecare naștere apare. La început, ca rezident, în primul an împingi cu doamna, îți ții respirația cu ea, vă respiri cu ea. O facem și acum. O facem și acum. O ghidăm. Îi spun închide ochii, ascultă numai vocea. Și încercăm să mergem punctual și ne implicăm foarte mult. De-aia poate sunt mult mai puțini colegi care fac nașteri naturale, fiindcă e o implicare mare. Eu după fiecare naștere îmi trebuie câteva minute, un oră, o oră în care să stau un pic să mă refac după naștere, fiindcă e intens. Pentru că poate recunoști pacienta și chiar dacă nu-l cunosc mai am câteodată, asist o naștere referită de alt coleg, el lipsește și mă rog, Bogdan, poți să mergi să asici tu, sigur. Și-l cunosc atunci pe doamna, dar îmi recuperez în nouă luni, în tot travaliul ăla. Și acolo trebuie să mă conectez cu doamna și cumva îi spun, eu am încredere în tine că tu ești singură care simți. Tu simți ce se întâmplă în tine, tu îți cauți poziția, tu îți cauți ritmul. Eu doar sunt acolo just in case. Eu sunt pur și simplu un asistent, asist nașterea. Deci mă uit la ea. Încerc să nu particip foarte mult, decât dacă e nevoie, bineînțeles. Prima nașterea mea, da, nu o uiți niciodată, cum ai zis și tu, a 11 la copil, după vreo lună de lucrată maternitate, te lasă și pe tine. Care în ziua de anul de hai, mă asistești pe o naștere, că trebuie să faci tu practic. Bun. Pacienta 11 a naștere, 3 noaptea și adormeam efectiv. Și eram în sala de naștere, lângă ea tot o ascultam, că toți îmi spuneau, vezi că e a 11-a o dată se întâmplă. Bun, ok. Și stăteam și ea stătea trupat, eu patru de lângă. Tocu ăla pe burtă, se uite la mine, doamna, și zice, fiată, întinde-te dor, tu întinde-te acolo pe patul ăla, că eu știu când nasc. Îți spun, îți promit că te trezesc dacă dormi. Bineînțeles că am adormit și doamna o drăguță, deci acum o țin minte, dintr-un sat de lângă Timișoara, avea, să nu știu ce, cioraprups, avea niște hernii obilicale traumatizate multe nașteri și la un moment dat simt că mă mișcă, doctor e nașter. În momentul ăla adrenalina evident a explodat, m-am dus, pac, am născut toți acolo că n-a primă naștere, toți în jur, dacă se întâmplă ceva, un special nașter, poate să se complică, bineînțeles că nu s-a întâmplat nimic, totul a mers cu boboc. Doamna naște de nu știu ce, s-a dus doctor, eu nu știu Dar am rămas cu sentimentul ăla de... legătura foarte strânsă cu femeia. Atunci am cunoscut-o și femeia a avut încredere în mine și a zis, doctor, ai și tu încredere în mine, că eu am încredere în tine. Tu ai încredere în mine, că eu spun când tu fă ce ai de făcut. Și e super bine. Și relația asta o păstrez de fiecare dată cu paciente și e o bucurie foarte mare când lucrurile merg bine sau când găsim un semn de întrebare și atunci putem spune, ok, trebuie să trecem la planul B acum, dar înțelegerea e clară cu pacientea. Și spun, dacă la un moment dat trebuie să intrăm în sală, trebuie să facem o cezariană, Unor am timp să-ți explic de ce, unor poate să fie o chestie urgentă. Dar ai încăderea mea că nu o să te duc. aiura în sală sau sfaru cezăriană fără să fie nevoie. Mi.

Se pare interesant, pentru că acum realizez că într-o naștere naturală versus o cezăriană sau versus orice altă procedură chirurgicală, în care pacientul se lasă pe mâna doctorului și doar stă inert doctorului, povestește ce are de făcut și își face treaba, în cazul de față tu ești echipă cu pacientul inclusiv în timpul cel mai culminant al procedurii. Lucrezi cu el direct. Da.

Nașterea e guvernată de hormoni. Sunt trei hormoni care lucrează acolo și tu trebuie să te asiguri că sinergia hormonală este corectă. Tu nu trebuie să panichezi pe pacientă. nu trebuie să dai voie adrenaliei din pacientă să crească. Ea nu trebuie să aibă frică, nu trebuie să aibă stres, nu trebuie să aibă panică, nu trebuie să aibă nesiguranță, tu trebuie să-i oferi tot confortul ăsta. De-aia facem noi nașteri blânde. Adică le lăsăm în ritmul lor, lăsăm să-și secrete acea oxitocină, de-aia pornim stravaliile noaptea. Eu zic domnule, dacă vă sună a treia noaptea, toată lumea vă sună a treia noaptea, fiindcă atunci pornim stravaliile astea, e echilibrul hormonal, melatonina, somnul, relaxarea, permite Și încet încet pornesc contracțiile, știi? Pornesc contracțiile dacă vine dimineața, adică cântă cocoșul și nu-ți dese, tu intri în rutina zilnică. Începe adrenalină, începe activitatea, începe catecolaminele, am de făcut aia, aia, aia, și se răresc contracțiile. Și.

Corpul știe că ăla nu e un moment preienic să nască. Corpul vrea ca tu să naști când totul e în pace și liniște, nu? Da.

Adică cu cât e mai multă pace, cu cât e mai scăzut nivelul de adrenalină din corpul tău, deci de fugă, de stres, de tot, Acolo oxitocina se secretă pulsatil și se dă contracții. Tot mai des, tot mai des, tot mai dese. Căpșorul coboară într-un canal plin de receptori. Pe măsură ce tot atinge receptorii, adică coboară, se dilată tot mai mult și tot mai jos, se creează, înțelege și se secretă tot mai mult oxitocina. Tot mai des, tot mai dese și tot mai dese-s contracțiile. Fiziologia travalului e foarte frumoasă. La orice mamifer, e la fel, la fel se naște. Dar noi trebuie să nu interferăm în tot procesul ăsta. Și dacă lăsăm în pace, deseori se întâmplă foarte bine. Doar trebuie să plecăm cu o pacientă să nu-i fie frică de naștere. Tot ceea ce citești, tot ceea ce află sunt povești, multe vânătorești, dar multe și cu un sâmbăt de realitate. Adică da, sunt naștere complicate uneori, sau care rezultă în un rezultat nefast, poate. Dar alea noi trebuie să le explicăm de ce a fost acolo, de ce a fost așa și cum cazul este particular și merge într-o direcție. Da, fac o cezăreană obligatoriu pentru placenta previa, de asta a fost inventată. Dacă placenta acoperă colul, nu are copilul pe unde să iasă, decât dacă rupe placenta și înseamnă că copilul moară, mama strângează, moare și ea. Asta se întâmpla în secolul XIX. Și s-au apucat să zică, măi, ok, cum ar trebui să-i salvăm pe copiii ăștia? Și atunci ce a făcut cezarianul? Să-l scoatem pe copil pe sus, Vedem noi placenta si salvam cumva si mama. De.

Ce inseamna placenta previa? Placenta.

Previa e indicatia suprema de cezareana. Deci cum e colul prin unde ati trebuit sa iasa copilul, placenta sta in dreptul colului. Si.

Practic copilul ca sa iasa rupe placenta. Daca.

Rupe placenta, numai prin niste oxigeni, moare. În 5 minute. Și atunci, după aceea, sângerarea atât de mare din peretele uterinești din plajit încât mori și mama. Se exsanguinează. Deci pentru aia a fost inventată. Nu ai putea să-l scoți pe altcineva decât mării cezăriani. Când știi asta, da, uneori programăm și mai repede să nu aibă contracții, în cazul ultraparticular. Deci acolo, da, clar, cezăriană, nu există altă variantă. Și o facem. Dar în restul cazurilor, toate chestiile sunt relative. Tot timpul discutăm de ochelari, de oftalmologi, de copii prea mari, de bazine prea mici, de mame prea bătrâne, prea tinere. Avem o pleiadă de motive care mai de care mai minunate pentru a recomanda o cezăriană. 1. Ascultăm de pacienta. Deci pacienta trebuie să se simte confortabilă la naștere și dacă pentru ea confortul este dat de o operație programată în care pentru ea aia este liniștitor, e bine. Atașamentul e important să fie. Deci pe mine și eu mă bucur și de o cezare anablândă. Da.

Ai zis asta și tu ești cunoscut pentru aceste nașteri blânde. Ce înseamnă de fapt? Care e ideea unei nașteri blânde? Ce înseamnă la ce se aștepte o pacientă? Ideea.

Unei nașteri blânde este să-i oferi un context care să fie cât mai aproape de fiziologii cu ei, de să nu-i perturbe acea secreție hormonală, să nu o încarci cu nimic. Da, ascultăm bebelușul, dar dăm încet monitorul. Noi avem posibilitatea, la un moment dat, să-l monitorizăm dintr-o altă cameră. Deci nu trebuie să stau cu ea să aud cum bate inimea. Că multe femei se stresează. Eu.

Acolo mă dau seama. Eu am doi copii. De fiecare dată când am fost, înainte de naștere, ambele au fost prin cezariană, din păcate, dar de fiecare dată erai în sală cu acel monitor de activitate cardiacă a bebelușului care se duce foarte tare. Și.

Interesant, uneori scade un pic frecvența și mama ai ochii imediat la monitor. Și mai ești tata acolo, mai iese, știți, piui o alarmă. În momentul ăla, stresul e sky high, fiindcă tu te ocupi de o pacientă sănătoasă, un copil sănătos în principiu. Și la un moment dat, în această sănătate supremă, se perturbă ceva. Și atunci intră panica. Și atunci ea se sperie, nu mai vrea, se panichează. Eu pot să operez orice pacientă, pot să-i spun oricând, uite, e o mică problemă aici. Pacienta va zice, da, cezareană și putem avea 100% cezareane la nivel mondial, dacă am vrea să porțăm pacientele. Din băgate la noi, da, avem un procent mare, cum ziceai, de cezareane, încă sunt multe situații punctuale care pot fi evitate, de asta pleacă de la educația pacientei cât mai mult și asta cumva s-a anulat în timp, s-a stompat în timp, am lăsat-o așa, am plecat, facut 30 de ani, 500 cezareane. din 5% până la 22% cât se consideră normal, că se pot complica diferite sarcini sau travalii, acei 17% deseori erau copii cu diferite probleme, fiindcă erau naștere care ar fi trebuit totuși să aibă o cezăriană, dar s-a forțat natural, că așa erau vremurile și așa se forța, să fie cât mai jos cezărianele. Și atunci, da, acele povești încă sunt și există. Dar acum de-asta putem monitoriza corect. Adică nu stăm numai cu o pâlnie pe burtic al gravidei și lască-i bine. După aceea copilul iese cu o problemă. Și acum putem monitoriza de la distanță, putem să-i oferim confort, putem să-i lăsăm libertate de mișcare. Că asta e nașterea blândă. Să se miște cum vrea, să-și găsească ritmul, să-și găsească poziția, să-și găsească modul de naștere. De-aia le oferim un spațiu cu lumină difuză, cu minci, cu spalier de care se țină semiște, cu apă, cu scaune de poziționare, poate să stea cum vrea de la noi. Naște cum simte, cum îi vine ei fiziologic, și o ascultăm. Și.

Poate acest proces al nașterii naturale să fie un proces, de fapt, frumos, de care să te bucuri ca mamă? Da.

Dar noi învățăm Când trebuie să te dilați un centimetru pe oră, travalul trebuie să dureze atât. De-aia e o medie. Și nu trebuie să se întâmple la toate la fel. Și cum e curba lui Gauss, da, ai travalii de o oră la prima naștere sau de 60 de ore la prima naștere. Dar la fel, rezultatul trebuie să fie același. Și dacă-l lași travalul și așa-i secreția hormonală și așa-i echilibru acelui corp, așa se va întâmpla. Doar trebuie să setezi așteptările că, da, poate să fie un travaliu mai lung. Și atunci, pe parcurs, tu trebuie să-l susții emoțional, să-l susții fizic, să- Nu poți să-ți iei o pacientă cum o țin americanii, ei dau numai cuburi de gheață. E bun, cuburi de gheață, dar o zi întreagă de cuburi de gheață, la un moment dat e cam satruși, nu-ți prea bine. De ce cuburi de gheață? Că se gândesc anesteziștii, i-au zis, e ok să nu fie cuburtea plină, dar trebuie să facem de urgență o cezareană, nu cumva să verzi, să se complice, să nu știu ce, ceea ce faci. Gheața îi dă un pic senzația că și mănâncă și că și be apă. Și atunci cumva o împăca și capra și varza. Nu pot să zic neapărat că e o chestie bună la noi. Câte vreme știm și avem capacitatea de a ști cam cum evoluează travalul, că încă ai tendința să-l proiectăm pe următoarele 2-3 ore. Știu că dacă e mai rapid, dar se poate complica un pic. Dacă e blând, lent, merge. O alimentăm, o lăsăm să plimbe. Cât putem de fiziologic. Normal, putem folosi o epidurală la un moment dat, dacă devine prea intens. Adică și asta face parte din blândețe, din a lăsa, ai da spațiul ei și ai da timp de relaxare în travali, fiindcă nu e ca un maraton care legi, nu te mai oprești. Da, vin contracție și dispar, dar timpurile alea între contracție trebuie să-și... adune forțele din nou, de-astea îi luăm pe tați la naștere, că vorbim noi de băieți, dar... Unde? Pe sală? Îi luăm pe sală de nașter. În timpul travalui. E.

Bine să fie un tată în sală de nașter? E.

Bine. Pe travalui e foarte bine că le ajută, fiindcă e omul de siguranță. Adică, da, cu el la conceput, adică e clar că ei doi au o chimie bună. Și el știe exact ceea ce simte nevoia ea. De lui poate să-i spună Măreșu, decât poate să-mi spună mie. Corect.

E mai relaxată să ai... E.

Mai relaxată să bărdeșească și el, normal, Îl lucram la un spital de stat la un moment dat și acolo nu puteai să duci stații, fiindcă erau patru doamne în stălă de Travaliu. Și la un moment dat îi făceam masajul unei gravide pe spate. Că trebuie un pic de compresie, că se dilată bazinul și atunci trebuie să-i faci un pic de contracompresie ca să se relaxeze mai bine. Și moașa drăguța se uita la mine și zice, doctore, dar soțul Dân se știe că tu îi faci masaj la doamne. Zic, băi, acum ce să facem? Băi, tu, hai să-i facem cineva, hai să-l ducem soțul. Dar nu putem. Uite, e o maternitate în Botoșani, e genială, maternitate de stat făcută în anii 70. Au săli de treaba lui individuale. Mi-a povestit o moașă de acolo, zice, doctor, haideți la noi, că acolo avem săli individuale, este o maternitate de stat, fiecare femeie stă singură, putem să aucem și soț și tot ce vrem, dar nu vrea nimeni să facă asta. Dacă ai și soțul acolo, poate medicul simte o presiune în plus. Eu nu am nicio treabă, îl consider de ajutor. Câte vreme e confortabil. Și el și cu mama. Dacă el nu mai e confortabil, mai bine nu sta. Că nu vreau să-l aduc cu forța. Câte vreme simțim că ajută, e ok. Câte vreme el simte că ajută, e ok. Câte vreme nu se mai simte confortabil, nu-i stres. Poate să stea afară, să vină când se naște copilul. Perfect. La momentul expulzii, efectiv, tot zic, ce să fac eu acolo? Că e partea asta cu născutul copilului, cu iese copilul, ce faci? Nu vreau să... Dar stă undeva lângă capul ei. Adică da, e ca în filme, dar nu e chiar ca în filme. Adică nu îl strânge o mamă epuizată, un tată semileșinat. Cred că de când facem astea, vreo șase, șapte ani, un tată i s-a făcut rău la un moment dat și i s-a așezat un pic jos și atât. Reții toți s-au bucurat de moment. I-l las să taie cordonul, i-l las să le spun ok. Noi l-am scos, mama l-a născut, eu l-am prins. Acum tu trebuie să-l preiei. Adică tu, hai, ca primarul, taie cordonul. Mulți se panichează de sputnirea aia. Se panichează, zice, dar băi, pot? Da, mă, puteți de foarfeca, știi? Un detaliu, aici trebuie PSL-ele mele. Buna orienta, nu? Cât.

De tare, că există metafora asta, că de fapt tatăl din punct de vedere metaforic taie cordonul între mamă și copil, pentru că mama stă și-l cocolosește. Tatăl e ala care îl pune pe leagă, pe balansoar, du-te-n tobogan, adică tatăl e ala care îi dă curaj copilului și.

Acum și la propriu. Și-l preași, e o bucurie pentru el. Adică, și un sentiment cum ziceai și tu, da, îmi dau și mie lacrimile când văd că și lor le dau lacrimile, știi, e așa o bucurie de moment acolo. Copilul plânge între noi sau în ori e liniștit. Dar dacă e liniștit în sală... Sunt multe cărți și o carte foarte frumoasă, are circa 50 de pagini, dar e despre nașterea... Cum se spune? Nu nașterea blândă, nașterea... Mi-am gândit, Federic Leboie a făcut-o. E o naștere care se întâmplă pe întuneric. Se întâmplă pe întuneric și copilul nu plânge. Și mama zice, doctore, de ce nu plânge? Zice, ce-a pățit copilul? A murit? Zice, nu. El nu plânge? fiindcă el e încă în mediul lui. E cald, e întuneric și e liniște. Deci el n-are nimic, e perfect. Și atunci prinde lumina și el începe să plângă. Fiindcă primește acest stimul exterior. Deci el plânge nu neapărat că nu-i în siguranță, dar simte că s-a schimbat ceva brusc pentru el. De-aia plânge și da, îl ajută și să-și evacueze secreții și să-și activeze tot. Și Abgar, toată lumea e fericită când e Abgar Mare acolo, plânge copilul. Dar am rămas cu ideea asta, copilul trebuie să plângă când se naște, că atunci e bine. Nu e obligatoriu. Dar copilul trebuie să respire și să se simtă liniștit și în siguranță. Și asta e. Există.

Practica asta de naștere în tunelic? Se.

Practică pe LEO? Noi, spre exemplu, naștem cu o lumina extrem de difuză. Adică cât nas să ne dăm seama ce se întâmplă acolo și cât să putem proteja un perineu. Deseori mai avem și paciente care nasc gravitațional. Nasc într-o altă poziție decât poziția asta tipică, care junuită mama româncă, care spune că trebuie să stai pe spate întinsă, blocată cu picioarele acolo și trebuie să naști. ne ajută pe noi medical ca poziție, fiindcă putem dirija un pic căpșorul, putem vedea eventualele situații în care trebuie să incizăm voată perineul sau nu. Dar gravitațional e cel mai fiziologic, fiindcă se duce difuz toată presiunea căpșorului în bazin și pe perineu. Deci.

Cum stă mama? În plecată sau cum? Poate.

Să stea pe un scaun, efectiv pe un cadru care o susține și stă vertical. Din.

Nou o chestie logică, nu? Că vrei ca gravitația să tragă copiilor în jos. Dacă.

Lași mamă în pace sau dacă te uiți la sculpturi de pe vremuri din sec. XVI-XVII, pe mamei care nășteau, toate sunt verticale. Verdical se țin de ceva, se țin doar de soț sau de orice, de-aia avem un spalier acolo, de-aia avem soțul care le susține. Bunica mea l-a lăsat pe tatăl meu. Din picioare și îmi povestea bunicul și amintea că n-au ajuns la casa de naștere unde erau la sat și o ținea de sub braț și zice n-am mai putut mai zis mă așa mai ține-o. A stat trei ore ținându-o de sub braț și a născut. Vertical. E așa o chestie care era atât de fiziologică și atât de normală și acum s-a transformat într-o chestie medicalizată. Dar.

De ce? Uitați-vă să te întreab, pentru că statistic avem așa, avem date de la Ministrul de Sănătăție, că 6 din 10 femei nasc prin cezăriană. Este mind-blowing. 6 din 10 femei. 4 nasc natural, 6 nasc prin cezăriană. Mă întreb dacă numărul ăsta se duce spre șapte deja cât vorbim. Este de patru ori mai mult față de recomandările OMS. Este mult mai mult decât se întâmplă în Olandă, Suedia, Danemarca, unde nașterile naturale depășesc 80%. Și tu ai spus mai devreme că e vorba despre, adică trebuie să ne ocupăm și de educația femeii. Femeia într-adevăr trebuie să înțeleagă ce înseamnă nașterea naturală, că se poate face blând, îți trebuie să Ceara asta de la stat, adică ar trebui să avem asta în maternități în toată țara, dar ce... Ce altceva crezi că duce la acest procent momentan ridicol și periculos de nașteri exagerate prin cezăriană? Avem.

O super particularitate în România. E atașament sau legătura mamă-doctor. În străinătate, foarte rar un medic urmărește întreaga sarcin și și-i asistă la naștere. Acolo sunt urmărite pacientele în privat sau așa, dar în spital naște cu echipa care este acolo, echipa de moași, echipa de medici care sunt de gard în acel moment. În Târgu Mureș, hospitalul în România de stat, maternitate foarte mare, 2.500 premii de naștere pe an, au 30% cezăriene. De ce? Prin că i-au zis așa, numai naști decât cu indicație reală de cezăriană 1 și 2, Nu mai vine nimeni să-și asiste pacienta care a urmărit-o. Naște cu echipa de gard. La Târgu.

Mureș, la spitalul ăsta. Ceea ce e corect. Și oamenii.

Fac 30% cezareane și 70% naturale. Exact ce ne trebuie. Deci fac.

De două ori mai puține cezareane decât... Se poate.

Nu-i problemă.

Se poate.

Doar trebuie un sistem care să fie pus la punct. Uite, noi suntem maternitate privată. La privat, da, procentul de cezarenii e și mai mare, fiindcă desigur vin medici, vin care lucrează și la stat, vin și la privat, timpul e mai limitat, pacientele vor, merg pe principiul ăsta, uite, dacă plătești, atunci îți alegi nașterea și vreau comod, frumos, la o dimineață. Fair enough, n-am o problemă. Dacă psihic pentru ea este reconfortant, ok. Sunt bătrâni de răzgări, primesc data chiar și în sală, nu se face la noi, dar sunt. Adică e o chestie de familie ca și la o cezăriană și e ok, e împlinită și cu asta. Dar ai un procent mare. Noi ne-am chinuit șase ani, șapte ani, am plecat de la un 5-6% naturale și acum suntem la 48. Adică, și suntem în spital privat, dar suntem o trupă de medici care facem treaba asta și ne locuim unul pe altul. Dacă lipsește unul, vine altul. Nu mai fac cezăriane, că plec în concederiu. Plec la ski două săptămâni și atunci gata, trebuie să rezolv toate pacientele care trebuie să nască. Nu contează că au 37-38 de săturăni. Nu-i ok. Și cărțile spun, dacă trebuie să faci o cezăreană, fă-o după 39 de săptămâni, că la 39 copilul e matur pulmonar. Travaliu pornește când copilul e 100% maturat și are deja prea mult surfactant. Deci numai are prea multă proteină în plămâni, plămânii pregătit, și începe să elimine lichidul amniotic. Când ajunge la minim nivel începe contractiile, începe să stimuleze peretele și naște. Dar asta se poate întâmpla la 39, la 40, la 41, chiar la 42 de săptămâni, că termenul nu e 40. sau depășirea termenului nu-i peste 40, e peste 42. Am nu știu câte paciente care veneau, eram rezidenți și veneau la 40 de săptămâni, te trezeai cu el cu bagajul la spital și cu soțul, cu totul. Păi de ce ați venit? Păi termenul azi. Păi bun și, dar poți să ieși și mâine, știi? Păi da, dar mi-a zis domnul doctor ca să nu depășesc termenul. Stai, termenul e peste 42. Monitorizăm după 40 mai aproape. După 40 de săptămâni urmărei... Francezii zic 41. Că ei s-au prins. Au zis, majoritatea născ de 41. Deci la 41 e termen. Dar naștem până la 41, plus 3, plus 5, acolo declanșăm. Ok, acolo.

Declanșez dacă nu se naște și nu apar. Dar de.

Acum săptămâna se complice. Știi? După 42. Și atunci pornește Travaliu, dar niciodată nu vei opera o pacientă că n-ați născut până la 40 cezăreană. Păi stai un pic, hai să vedem de ce. Poate stă copilul atipic. Noi în Travaliu avem ecograf și urmărim, vedem cum stă copilul. De ce nu avansează? Eu nu prea cred în poveștile cu nu s-a dilatat colul. Este enorm de multe paciente care zice, m-am dus la spital, am avut contracții, mi-a pus oxitocină, nu m-am dilatat, ci m-am operat. Da. Bun, ok. Nu te-ai dilatat, fiindcă capul nu stătea bine. E fizică, e biomecanică. Ia pacienta, n-o pune pe spate, uite de cum stă copilul, pune-o în patrul A, B și copilul se va agota pe fiecare context și va începe să apese pe coș și îl va dilata. Dar n-ar.

Trebui să apară niște, cum să zic, niște ghiduri, niște protocoale foarte clare care să zică, ai asta, asta o pui.

Pe verticală. Da, avem. No one cares. Dar avem, avem protocole naționale, avem Societatea Română de Obstructivă Ginecologie, niște protocole foarte clare, cu indicații, cu recomandări, foarte corect făcute de bughiduri internaționale. Dar la noi nu prea pot să faci un studiu pe nașter. De asta se discută acum. Ce mai discutăm despre nașter? E chiar o chestie care se întâmplă. Da, se întâmplă, dar eu nu pot să mă duc să trag o concluzie pe 100.000 de nașteri în România. Că o să-mi iasă românii ce au 20% placente previi, 20% spelvine, 20% au ochelari de trebuie operate, adică nu trebuie să pervertim un pic nașterea. Și cel mai bun exemplu, și sunt și multe spitale în România și încet evoluează, uite în București aveți filantropia. Și sunt și alte maternități care încearcă să abordeze cât mai medical toate travaliile. Și atunci, normal că dacă pacienta vine, că și Târgu Mureșu, de-aia are 30%, că mai sunt și paciente care spun de la 22% la 30%, 8% că zic măi, Vreau ceza. Nu simt că pot să duc un travaliu. Și fair enough.

Nu știu cu.

Ce bagaj vine. Nu știu cu ce. Adică am avut... Am greșit, am simțit, în două, trei cazuri, în care am simțit că poate am împins pacienta un pic peste zona de confort. Pentru că travaliu și naștere, acum e o chestie care se întâmplă o dată, două, trei ori în viață, trebuie să fie confortabile și trebuie să fie o experiență bună. Ca femeia aia să spună tuturor prietenilor, băi, a fost super ok la naștere. Și atunci, dacă simt că la un moment dat Ajunseste la punctul la care era epuizată nu atât fizică, fizicul duce, naște o femeie, ieși în comă, corpul naște, știe, uite cum va împinge copilul afară. Dar emoțional sau psihologic, dacă ea simte că nu mai are rezerve, de acolo în colo nu trebuie împinsa. Și am avut situații în care da, poate am împins un pic mai mult, a născut naturaș, a fost bine și ea și copilul, dar mi-a spus și de la un punct nu mai, parcă nu mai puteam. Deci trebuie să tragem linii, trebuie să înțelegem când să tragem linii și e super ok. Dar asta vine cu practica. Naștem, trebuie să.

Naștem mult. Da, dar eu am auzit de exemplu tot așa folcloric și povestite faptul că durerea de la naștere e cea mai mare. Și sunt multe femei care zic că da, mă, adică asta e vârful de durere și de.

Suferință pe care l-am avut. Cel mai probabil. Nu este ceva care pot să compar, fiindcă este un bazin, o sos, cu niște ligamente care s-au muiat și care se întinde. Colul se dilată, nu doar așa mult, colul este o chestie moale, care se moaie pe parcursul travaliului și se deschide și după aceea se luptă cu oasele din bazin. Oasele din bazin care stau strânse fiindcă femeile merg tot mai mult pe tocuri. Ande zile, lucrează tot mai puțin la sală sau în sarcină, se mișcă tot mai puțin, devin tot mai vegetative și atunci nu-ți lucrezi bazinul. Nu-i un bazin care-i elastic, se ducă, se deschidă, se meargă, se avanseze pe travaliu și atunci te lupți cu oasele alea și da, se împing toate și doare. Da, doare. N-o să mint. Naștera ta este un proces intens. Depinde cum îți programezi. Poți să gândești că durerea-i presiune și atunci zici ok, e durere. Dar partea bună a durerii știi care e? Că de-asta naștera blândă e mișto. face ca pacienta, daca o doare in dreapta, ea se va pune intr-o pozitie antalgica. Adica ea isi va cauta pozitia aia buna, pozitia in.

Care nu mai doare. O doare mai.

Putin, ceea ce inseamna ca capul are loc. Si el se duce mai jos, si mai jos, si mai jos, si mai jos. E o mare insurubare nastrea. Ea vine ori de pe stanga, ori de pe dreapta. Dar nu sta drept, copilul se duce drept in jos. El vine intr-o parte, se insurubeaza si coboara. De pe dreapta se insurubeaza, mai greu de pe stanga, mai rasura. Ca de aia le spun pacientilor, sta pe stanga, copilul si-a facut treaba, e perfect. Nu o sa vina pe surubul mic Pentru că o bomare poate să vină mai câștig. Dacă vă doresc patere, o puneți în patrulea mea. E biomecanică pură. Îmi doresc să digitalizez tot, adică să văd acolo niște puncte de presiune și efectiv să se miște pacienta în funcție de punctele de presiune. Deci ar fi super. Dar putem naște și nu ne-am schimbat modul de naștere fundamental sau corpul nu s-a schimbat fundamental. Doar că lucrăm mai puțin, suntem mai statice ca paciente, de-aia pacientele spun Domn doctor, poți să faci mișcare în sarcem? Poți, numai nu sări cu parașuta sau nu, nu știu, nu fă Kung Fu, dar sări Kangoo Jumps, atât. În rest, fă mișcare, lucrează-ți spatele, lucrează-ți bazinul, ia-ți o minge, stai pe ea și fă mișcări. YouTube-ul plin de exerciții. Și nu numai pilate sau chestii foarte ușoare sau yoga. Yoga e foarte bonus, pe exemplu, prenatal. Te învață cum să respiri. Te învață cum să-ți folosești doar anumite pă să-ți relaxezi niște muși și să le folosești numai pe unii. Cea în paciente care nasc zâmbind. Adică n-ați zâmbind, că ereți pregătite și fizic. Deci poate să.

Ai noroc și să nu fii atât de dureros sau poți să te raportezi altfel la durerea respectivă. Poți să te.

Raportezi altfel, dar poți să și faci tot ce ține de tine ca să scazi riscul ăsta de apărat durerea foarte mare. Și să fii.

Și în locul potrivit cum e materialul.

Pe care... Ai nevoie de.

Susținere, evident. Revenind... Pe de-o parte avem educația pacientei, ceea ce înseamnă că, odată ce a conștientizat că se poate, că se poate naștere blândă, că la Tg. Mureș, la spitalul de state, există maternitate unde poate să vină și partenerul și ești singur acolo, că există ghiduri. Atenția! Există ghiduri. Dacă există ghiduri, înseamnă că medicii cumva ar trebui să respecte acele ghiduri. S-au deschis ghiduri.

Mondiale. Este o diferență ușoară între rasa neagră și rasă albă, sau între familiei nordice care sunt în general mai înalți, femenii mai înalți, copiii mai mari. Dar uită-te, în Suedia naște 800 cezarene și nasc copiii medie de 300-800. Dar și ele au un 80, majoritatea, și poate zi nebune. Și atunci sunt curajate și culturalii se pare normal să nască natural. Am mai întâlnit.

O chestie în rândul femeilor pe care le cunosc, când atunci când cineva spune că vreau să nasc prin nașterea naturală, ești privit ca un barbar cumva. Ești crazy? Cum adică să naști? Ce facem cu asta? Adică asta pare deja o preferință care, na, gusturile nu se discută. Dar e ăsta un gust? Cum ai putea să redresezi asta? E o lipsă.

De informare. Adică tu ca să alegi, când te uiți pe Booking și vrei să te uiți la două hoteluri, te uiți la poze la fiecare, te uiți la recenzii la fiecare și te uiți la buget și zici, dom'le, acolo vreau să mor la hotelul cu tare. Așa și cu nașterile. Ok, luăm pe deoparte nașterile naturale. știm că recuperarea e mai rapidă pentru mamă, deci nașterea naturală care decurg bine. Am un coleg foarte drăguț și zice așa, cea mai bună naștere e nașterea naturală care merge bine. După aia e cezareana și după aia e nașterea naturală care se complică. Și atunci acolo suntem. Bun, dacă merge bine, totul e frumos, merge bine, mama se recuperează mai repede, copilul e mai vigoros. Simonologic vorbind, colonizarea lui cu bacterii vaginale este ok. Lactobacile aștia cresc și stimulează microbiota intestinală care scade riscul de alergii. Prin stimularea pulmonară, prin travaliu, prin secreția hormonală care se întâmplă în mamă, îi stimulează copilul în travaliu, el ajunge la cel 100% de pulmonar și atunci are un risc mai mic să facă pneumonii, tot felul de bronșite, bronșiolite, toate care iau mamele și tații și se duc cu ei pe la urgență până la un an. E o pletora.

De beneficii naturale când te naști prin.

Canalul vaginal natural. Mai există. Sunt studii pe seeding. Trebuie să facem cezăreană, putem să lăsăm un tampon în vagin și după aceea să îl băgăm în gură la copil. Nu prea funcționează așa. că nu poți să-i lași 3-4 ore acolo. Poți să-i pui acel alt tubacil, dar s-a observat că nu există o colonizare identică. Aici vreau să.

Dezvolt un pic ca să înțeleagă toată lumea. Treaba asta de seeding s-a făcut în momentul în care s-au comparat cele două nașteri naturală și cezariană și s-a văzut că prin nașterea naturală copilul stă mult pe canalul vaginal care este plin de bacterii benefice colonizează copii lunguri, în ochi, în rech, peste tot și asta duce la un microbiom de-a lui bogat, variat, care este super important pentru sănătate. În schimb, nașterea princezariană este sterilă. Tu sterilizezi, dai cu betadine toată pielea mamei, când îl scoți, îl scoți cu mănuși sterile, el e steril, îl pui direct în ceașafuri sterile. Ce înseamnă asta? Că primele bacterii cu care va intra în contact sunt cele din spital, care nu sunt cele naturale. Oricare ar fi, ele sunt alte bacterii decât alea cu care corpul e obișnuit. Și aici a venit o idee, doctorilor, să... nască, acei copii care au indicația să se nască princezariană, să lase un tampon în vaginul mamei pe parcursul nașterii princezariană, după care acel tampon, cu acel tampon să fie uns peste tot copilul, i se bagă în gură, peste tot, pentru a recoloniza, pentru a simula ceea ce se întâmplă natural. Dar ce spui tu este că nu e atât de.

Eficient și Nu e atât de eficient, fiindcă în travaliu sunt și niște modificări la nivel vaginal care stimulează o multiplicare a ceilalți obacili. Și atunci ai altă doză, de aia noi testăm la 35-36 de săptămâni, testăm să vedem microbiota vaginală este corectă sau nu. Avem vreun germene care n-a trebuit să fie acolo? Nu știu ce, vin în tubul digestiv, se sperie paciente. De unde am luat streptococul bedaimolitic? Îl ai în tubul digestiv, și tu și eu și toți îl avem. Dacă la gravidă, unor mai colonizează și vaginul și atunci d-ar trebui să-i dă un pic de tratament sau un travaliu, ca să mă asigur că copilul nu le-a fix spălat primul germene. Dacă ea la artobacilii, perfect. Imunitatea noastră stă în intestin. Deci cum ne e microbiomul intestinal, așa stăm cu imunitatea. Facem tot felul de complicații, tot felul de boli, tot felul de canceri, tot felul de astea. Dacă îi dăm un start bun, atunci îi creștem șansele să nu aibă tot felul de complicații de-a lungul vieții. Și atunci de.

La asta pleacă. Startul bun este nașterea naturală. Nașterea naturală este.

Considerată golden standard de-a lungul timpurilor. S-a considerat, a apărut cezareană într-o necesitate. Am spus și la început. Era placenta previe, a murat mama și copilul. Bun, trebuie să-l scoatem cumva. Ok, tăiem uterul, scoate. Mai vedem după aia. Și așa se întâmpla. Murau încă mamele la început, că nu știau ce să fac cu anestezii, cu astea, dar salvau copiii. Și acum se ajunge să se salveze. Dar acum nu mai suntem într-o situație salvatoare, în care trebuie să-l salvăm pe copil. Mai râdeam la spitalul uneori, avem o amenințare de naștere naturală, vine pacienta cu dilatație mare, de-aia vrea cezareană. Dar poate să nască femeia în jumătate de oră, chiar e păcat. Adică după aia se ridică singur și se duce și se plimbă. Și cum abordezi un astfel de caz? O mai trebuie încă o dată, îi spui. Poate să nu fie cazul tău. Tu poți fi de gardă și să pleci cu medicul cu tare, dar ea știe că e ceza. Că e decizia ei, că e a medicului, că au luat-o împreună, că decizia familiei asta e. Și intra în sală. Dar atunci, măcar la mama aia, știi ce fac? După ce se naște copilul, îl iau și îl pun pe piept și îl las acolo. Deci chiar dacă.

Se naște princesa Aliană? Chiar dacă se naște princesa Aliană. Cât de repede.

E? Îl ia neonatologii, îl verifica, ok, e bun, respiră bine, abgar bun, ok. Îl luăm, îl punem la malul pe piept, acoperim cu păturiri, îi punem o căciuliță în cap și-l lăsăm acolo. Dar tu ești.

În sală cu ea? Eu sunt în.

Sală, eu operez, deci asta e pe partea cealaltă. Dar se poate.

Și așa? Bineînțeles. Deci draperie, ca să ne înțelegem, peste mamă vine un câmp operator cu o draperie aici. Deci înseamnă că tu poți să-i lași loc la piept și să-i pui copiilele pe piept. Atâșamentul ăsta e.

Senzațional. Iar copilul ăla.

E steril, el trebuie pus la piept și colonizat natural. Putin lumește asta.

Dar la orice operație, pacientul când vine în aspital sau se duce în aspitalul privat unde lucrezi, îi face un duș cu betadinea. E un duș infectant pentru tot corpul. Călătorie se ajungă, mai puțin, la cenzariene. La cenzariene tu ai nevoie ca corpul ei să fie colonizat cu flori. Bravo! Ce șmecher! Și.

Cum râu!

Și o pui pe mamă. Și copilul și-a. Adică mie nu mi-e bine că se infectează plat. Bravo! Că eu îi decontaminez abdomenul. Dar nu mă pun să spele cu betadinea pe tot Ca corpul. să nu aibă un germen EPA. Mă înțeleg să.

Aibă germeni. Eu când aud chestii de astea, eu recapăt speranța în oameni și în faptul că, în primul rând, suntem oameni și nu protocoale. Există protocoale, trebuie să facem lucrurile corect, dar există excepții care suiți asta. Nu ai de ce să speli cu betadine o mamă.

Care naște prin cezăriană. 95% din saccini sunt necomplicate. Deci poate să spună testul de sarcină și ne vedem la naștere. Și 90% din ele nu vor avea nici o problemă, nu vor face nici tensiune, nici diabetes, nici placente previa, nimic, nu vor să îngera. Noi căutăm acele 5%, de-aia facem alte controale și verificări și evaluări. Dar 99% din cazuri, că-i natural sau că-i cezareană, putem să-i dăm acest lucru. Adică dacă eu pun copilul pe mamă, la ea pornește mai repede secreția de prolactină, îi stimulează endorfinele, ea simte mai bine, atașamentul față ai copilului e mult mai mare, depresia postpartumui e jos de tot, aproape inexistentă. Serios, da? Da, sunt foarte multe studii, că de-asta au zis, ok, skin to skin, unu, colonizezi copilul, dar doi, chimia creierului mamei Se pozitivează instant. Adică ea uită din momentul ăla, uită că nașterea a fost grea, că a durat mult, că a sângerat, că n-a ajuns soțul. Și pare, are.

Logică. Deci dacă scoci copilul și prin cezăriană și îl pui schimb, tu îl schimbi imediat, îți cade și riscul de depresie postpartum. Pare logic, pentru că pe de altă parte, mă întâmplă, în care tu scoci copilul și ți-e luat și dus în altă parte, e.

O... Se întâmplă de abandon imens. S-au făcut studii, hai să zicem că nu pot să mă duc acolo să spun că... copiii despărțiți de mame, ca un sentiment mare de abandon. Sunt ceva studii cu niște concluzii care, să zic, poate să devin influențate. Nu cred că îi dai chiar o direcție dezastruasă unui copil dacă nu îl lași cu mama în primele minute. Sunt unii copii care chiar au nevoie de suport, prematuri, SN-ați și tot. Dar astăzi noapte a născut, a fost o naștere pelvina, a născut natural 35 de săptămâni, adică cu fundulețul înainte, ceea ce foarte rar se întâmplă în România, nu mai asistă decât foarte puțini medici, doar mai fiindcă era o pacientă care era supraponderală, care ar fi avut A venit cu un potențial foarte bun de naștere naturală. Noi facem niște scoruri. De-aia la noi la spital avem scot de naștere naturală pe uter sănătos, avem scot de naștere naturală pe uter cicatricial, scot de naștere naturală pe pelvină. Și bifăm și spunem ok, suntem acolo. Sunt șanse mai mari să meargă bine sau mai puțin bine. Și tragem linii la un moment dat, dacă ceva nu-i bine, intrăm în sală. Dar putem să le naștem pe toate. Ea a venit cu 8 centimetri, un funduleț care cobora și am zis ok, copilul ăsta e prematur. I-am făcut un pic de profilaxie pentru plămânii, deci îl voi ajuta cu plămânii. Dacă se naște natural, voi ajuta și mai mult. Și copilul ăsta s-a născut, ea n-a trebuit tăiată, n-a trebuit... La câte săptămâni? 34 și 3 zile. S-a născut pelvină, la două noaptea, înțelegi, a venit natură de gardă, i-am spus, vezi că avem o pelvină, ok. S-a născut și cu circulare, dar nu contează neapărat la felul de circulare. Îl am dat, l-a preluat. Era sus, respira spontan, nu avea nicio treabă. Îi luau niște analize și cum vrei să se adapta foarte bine. Dar că femeia aia o luam și o operam, la momentul ăla îi creșteam ei riscul de complicații, postpartum, de vindecare, de tot. Sângera clar mai mult. Trebuia să scot un copil înghesuit cu jumate de fund băgat în vagin. E foarte greu pentru cei care ne ascultă, știu toți, să-și imagineze cum e o cezăriană. Adică tai șapte straturi, ajungi, printr-o baltă de sânge trebuie să scoți un copil. Care-i înghesuit și blocat într-un loc. Nu-i fain. Și acolo e mai traumatic pentru copil să-l fi născut prin cezăriană și în plus pentru mamă. Și aici, cred că am luat decizia bună. Și sunt unele decizii care le dăm în anumite momente, într-un fel sau altul, dar asta și asta vine cu experiența. Dacă nu ai experiență și de-aia zic, rezidenții da, trebuie să meargă. Și eu am avut norocul să plec, să văd altă Dacă te vede cu halat alb, mama se panichează. Crede că ceva nu-i bine aici. Doctorul vine numai când e complicat. Și am văzut diferența. Am văzut cum s-a născut, am văzut că l-a pus la mamă în brațe, și tata era acolo, și toți se bucurau, și unul se strângea. În momentul în care ai pus copilul la sân și îți stimulează sânul, se cred e o extocină foarte multă. Ce face ăsta? Strânge uterul. Ce face ăsta? Reduce sângea. Deci e fiziologic totul. Le rog pe neunatologii, măi, dacă e ok și aveți un pic de timp, încercați să atașați la sân cât facem operația. Ca să-mi strângă uterus, să-mi reducă sângerarea, să mă ajute. Că mă ajută.

Dar uite, astfel de explicație e logică și pentru cineva care nu crede în atașament, strict fiziologic îți oprește, adică îți reduce sângerarea hormonală. Că îl pui la sân. Îți pare superb.

E fiziologie pură. E o fiziologie pură. Când trebuie, trebuie. Am ce să renunț de urgență. Am avut o pacientă drăguță. Nu știa cum să îmi spună la 36 de secunde. Zice, știți, o să merg la un coleg de-a dumneavoastră. N-am mai nicio problemă. Dar zice, ce s-a întâmplat? Îmi spunea cu ceva. Zice, nu, dar știu că dumneavoastră se spun naturale și eu vreau ceza. Păi să facem ceza. Dar știți să faceți ceza. Zic, dar de ce? Mă gândesc că de-aia nașteți naturale, că nu știți să faceți cezareane. Am zis, minunat, domnule nu, chiar știu să fac ceza, nu îl chem patru dacă se complică o naturală, dar facem ceza, nu-i niciun problemă. Am discutat, a fost ok. Dar se ajuge până la punctul ăla care e impresia că domnule nu știe să opereze. Și cezărianele se fac. Nu m-aș fi.

Gândit la asta. Când ești în sistem și vezi cum se fac cezărianele pe mandă rulantă, înțelegi că cezăriană este destul de standardizată, este o procedură destul de... Ok, e complicată, că e complicată ea, dar nu are risc de complicație ca o operație oncologică.

De exemplu. Evident. Prima, dar uite, asucirea cu oncologie începe să se asemene de la a doua, la a treia, la a patru cezăriană. Dacă naști primul natural, al doilea, al treilea e tot mai ușor. La cezărian e tot mai greu. Și tu poți să naști. Am făcut 12 cezăriani la o pacientă. Există, dar când intri în același domen, Îți faci o cruce cu limba și dai. Deci nu știi tot timpul unde ești. Da, știm să coasem vezi, știm să coasem intestine, trebuie să le facem pe toate, dar trebuie să înțeleagă orice femeie că în abdomenul ăla nu-i numai uterul. În jurul lui e plin de intestine, vezică, sunt o felul de aderențe, sovare. Și atunci tu intri și zici, da, încă n-ai ieșit. O auzi după paravan și zici, păi încă mai am. Și evităm întrebarea, cine v-a operat înainte, că nu contează, trebuie să rezolvi problema acolo. Totuși, e o luptă și cu cezarenele, astfel înțeleagă femeile, devine tot mai greu și de obicei, după două cezarene, mulți doctori încă spun, nu vrei să vă lăcăm trompele sau ar fi bine să nu mai faceți. E și stilul de sutură, adică noi coasem standardizat uterul într-un mod care să îngerează cel mai puțin de cel mai prost, ca vindecare. Noi, românii, am ales, am zis, ok, facem surje în piedicat. Sutura clasică pe uteri cu fire izolate, independente sau cu o dublu surgeda neîmpiedicat face aceeași treabă, durează un pic mai mult, dar uteriul se vindecă mult mai bine. De-aia eu am încredere și liniște să nasc uteri după cezăriană, să nasc natural după cezăriană, fiindcă mă uit la peretele ăla și văd. Nimeni nu scrie în foaie cum a cusut uterul, dar îl vezi după cum arată. Îl vine la mine la începutul sargini și mă uit cum arată cicatricea. E subțire sau nu? Nu ce-aș știu cum a fost, nu ce-aș știu aici, da. Și în scorul al meu de risc mai pun o bifă. Cusut sau vindecare.

De fătarea. Asta e un scor intern de-al vostru pe care-l povestim? Nu, e un.

Scor internațional de reușită de cum se prezintă pacientele la urgență. Apropo de Târgu Mureș, acolo și colegii îmi ziceau, măi ne trezim în gardă dar vine pacienta de la halba iulia că ea vrea să nasc Ok, da. Și când se internează, cât are centimetri, cât asta, cât asta, cum îți bătai loc, e ok, îți faci un scor, doamna, 73%. Da. Semnat, mă asumați, da. Bun. Ok, da, semnat, dăm înainte. Rezidenții se ocupă. Adică nu stau toți medicii... Eu când am venit și am născut primul trecer atricial, cum am trăsit din Franța, era o pacientă care a fost declanșată la 42 de săptămâni, la prima aș trece, nu mai năștea. Da. N-a reușit nimic. La 39 a venit întreavalul spontan născut în 3 ore. Dar la acel moment în care nu năștea nimeni Era plina sala și la un moment dat ea se manifesta, deci ea vocaliza. Eu le las să spună, să se descarce cum vor, dacă asta le ajută în efortul exclusiv, go! Le spun doar că alegeți vocala, să nu fie un pic știe. E, I, A, N, nu mai înțeleg. Și atunci, E, bun, E, țin-o pe E. Și ea vocaliza, știi? Soțul era lângă la mite și acum, iarăși era chestia asta, cum să-l lași pe soț? Lasă-l mă și pe soț, nu-i stres. Bun, și stătea acolo, în spatele meu, o trupă întreagă de oameni care știau să explodeze uterus sau paciente sau cineva să pățească ceva. Și ea striga. Și la un moment dat, Neonatura nu mai rezistă și spune, Doamnă, dar nu mai strigați atâta. La care ea nu pot să le dau pe post, cam cum s-a exprimat la momentul ăla, și-a cerut după aia scuze. Dar a trimis-o undeva și să nu-i mai spună ce faci, că ea nasc. Să o lase să nasc. Înțelegi? Și mi s-a părut genial. Lăsați-mă să nasc. Deci jura, trebuie să punem o pancardă, știi, mare, așa, pe... Asta pe Palatul Parlamentului, lăsați femeile să nască. Asta au de făcut. Nu ne mai lăsăm să nască. Am medicalizat foarte mult în timp. Și e păcat că pe termen lung, am văzut proiecția acum, ce urmează până 2040, până 2080 mi se pare. 8,1 milioane minus la România. Populații. Și multe țări europene scade, scade, scade. Unde au mai multe naturale crește? Din 19. Rămâne cu 11.

Rămâne puțin, prea.

Puțin. Bine, acum n-a. Mâncarea e tot mai puțină. Lăsați-mă să nasc.

E mișto, pentru că într-un alt context nu ți-ai fi permis să zici asta unui medic, probabil că ți-ar fi frică de el, dar în momentul acela în care tu faci ceea ce trebuie, este du-te încolo, lăsa-mă.

Să nasc. Lăsa-mă să nasc. Și nu aș vrea și mă bucur când pacientul comunică cu medicul lor și tot timpul țin cursuri și le spun, ok, vin pacientul, vin oameni, vin multe și le spun, mergi, vorbiți cu medicii voștri, spuneți-le cum vedeți voi nașterea, că e nașterea voastră, nu e a medicului. Dacă el are o indicație și aveți încredere în medicul vostru și tot timpul trebuie să aibă, că omul Dacă te simți mai confortabil și discut cu medici mai în vârstă și au zis Bogdan nu mă simt confortabil la trei noaptea să mă sune pacienta și să vin să-i fac oceza, fiindcă e adunată oboseală, e adunată asta, Nu mai simt că am puterea. Fă tu! Și mai am colegi care mă sună și îi spune, păi uite, dacă se întâmplă să nașteți pe la trei noapte sau așa, vine colegul meu și vă monitorizează sau naște. Și pacientele se bucură de asta, adică zice, ok. Deci dacă am o alternativă, medicul care iar încă te recomandă, e super. Și de asta am căutat la noi la spital să facem o echipă. Și am făcut-o. Și avem și oricând, oricând plec, oricând pleacă unul din echipă, suntem restul. Și atunci ne înlocuim și pentru paciente e safe. Ai zis mai.

Devreme un cuvânt aproape magic pentru că e mai rar decât aurul, aș putea să spun, și vorbim despre moașe. Sunt rare în România și sunt, cred că, mai rare și mai prețioase decât aurul. De ce sunt atât de rare? De ce avem nevoie de moașe? Care e rolul ei, dacă poți să-mi explici? Nu mai avem.

În România facultăți de moașe. Avem facultăți de asistent medical generalist, ceea ce e ok. Asistentul medical poate să devină moașă, Dacă rolul școlilor de moașă era că selectau niște persoane care făceau asta din vocație. Că aveau un nivel de empatie suficient încât să poată-ți fie moașă. Că moașa e mama ta în travali. Deci moașa... Te susține efectiv, te mânghie pe spate, îți toarnă apă pe tine și te ajută să îți depășești frica și momentul ăla de panică, de expulzie. Pacientele au momentul de nu mai pot cu 10 minute înainte să nască majoritatea. Nu mai pot, nu mai vreau, nu mai vreau. Mai ai 10 minute. Toată lumea trece prin nu mai pot. Și acolo moașa face asta. Și da, convertim și ne-am convertit, avem echipă de moașe de 6 ani. Sunt aceiași moașe. Și-s tinere, și-s conduse bine, Îmi pare rău că încă nu putem să facem naștere cu moașa. Sunt centri în România care fac în spitale mai miște naștere cu moașa, ceea ce e bine. Moașele au experiență de mai multe mii de naștere decât noi. Și eu fac asta de 20, de 30 de ani și nasc în continuare la fel de bine. Și pot să decidă, acest caz are un risc de complicație, hai să-l trimit către centru, cum ai spus, terțiar și acolo o să fie, poate naște natural, dar dacă se complica, nu vreau să se complice aici, că eu n-am anestezist, încă există maternități în România care n-au anestezist sau n-au doi medici, care dacă ceva se complică, se poate intra în sală imediat. Acolo sistemul trebuie să spună, băi, câte maternități avem? Ok, putem să asigurăm o naștere în siguranță? Da sau nu? Se complică. Da sau nu? Nu putem acolo, nu putem acolo, nu putem. Bun, ori ducem personal acolo, ori le centralizăm. Facem din două una sau cumva, dar să putem oferi chestia asta. Un pacient a plecat până în Serbia să nască undeva într-un orășel mic. Noi suntem lângă Serbia, din Timișoara. S-a dus acolo să nască la o maternitate din aia veche, old school, în creznuma moașe și se naște fiziologic. Deci te lasă în pace. Cum zicea și ea, zice Știți, n-am avut peridurală. Zic super, bravo. Păi cum d-ai ales să n-ai peridurală? Păi nu era opțiune. Dacă n-ai opțiune, dă-i înainte, adică nou stres. Și nu mi s-a părut greu, și nu m-am panicat, ca oleu, oare să fac, oare să nu fac. Nu, știu că toți trebuie să respir, și m-au susținut, și m-au dat, și m-au dat să mănânc, și m-au mișcat, și m-au plimbat, și am născut foarte bine. Și e super ok. Cunea e balerina și e un bazin micuț și ai zice dacă o vezi, măi cum, mulți doctori i-ar spune că ai bazinul prea mic, poate nu funcționa. Neuroprogramare pe deoparte, care noi putem să o facem deficitar pentru ele, adică să-i inducem ideea că nu poate. Cuvântul e cea mai mare armă a noastră. Trei sferti din timp facem psihoterapie și psihosuport sau nesuport emoțional. Și acolo dacă tu îți bagi un cuvânt de cezăriană, de risc, depinde cum folosești limbajul, mama aia îi scază șansele să nască. Știi, se spune.

Că mama, sau de fapt mama ar trebui să decită, dar cred că... Medicul, din nou, din nou, din nou. Știu, eu am avut cumva mereu o întrebare asta în privința medicilor care nasc prin Cezariană, mai mult prin Cezariană, după ce am vorbit cu foarte mulți și după ce am văzut cât de complexă e situația, de fapt în România n-aș vrea să fiu în pielea unui ginecolog. Eu mi-am dorit să fac ginecologie la licențiat, dar mi-ar fi plăcut să ajung în echipa ta dacă aș fi ginecolog. Dar nu mi-aș fi dorit să fiu în pielea unui ginecolog care naște prin cezăriană, pentru că așa știe, și naște într-un spital județal departe de lume și trebuie cumva să ducă pacienta înspre direcția asta. Eu n-am o.

Problemă. Adică doar dă-le șanse pacientelor care își doresc să nască naturală, adică simte-le, că ca și medic îți dai seama de oportunități și de cam ce șanse are și las-o. Dacă ea vrea să nască, adresa-ți unui coleg, las-o să încerci, trimite-o către moașe, să se discute cu moașe, să se pregătească psihologic și fizic pentru nașterea naturală. Nu atât adoresc de la colegii mei, și de la mine, că și eu am momente în care unor mă gândesc, oare va putea nașterea, oare nu va putea nașterea, vrea, dar să-i enumări niște lucruri, sau poate nu, sau hai să vedem cum merge. Dar nu-i găsi nod în papă. Atât. Nu-i găsi nod în papă, nu-i induce că nu poate, sau nu-i spune. Și colegii care fac mai multe cezarene sunt convinși și în multe cazuri, da, este un rezultat predictibil, Ai un nuter care tai și un copil care ai scos dintr-un lichid clar la 39 de săptămâni. Adică fără o potențială de complicație pentru copil. Un coș rotund, frumos, ca să iasă bine la poze. Da, coșul, nuter... S-ar putea să rămân numai cu un copil, că al doilea face mai mult sau nu mai face, sau o să aibă niște aderențe intra-abdominale, sau o să se complice un pic poate mama, dar știu că copilul ăla-i scos bine, că teoretic am acolo, zici, ok, are încredere în mine să-i dau un copil sănătos. E important totuși.

Să menționăm și că nașterea princezariană nu este în niciun caz un eșec, nici.

Al tău, nici al medicului. Nu este blamată și nici eu, și și eu fac cezareane, adică nu n-as numai natural să toată lumea trebuie să nască natural, ăsta e scopul. Scopul este ca pacienta să fie suficient de informată și să reușim împreună cu ea să-i dăm cea mai bună opțiune. Nu vreau să iasă toți copiii vaginali, dacă se pot naște cursiv e minunat, nu mă apuc să forcez copiii, adică dacă stau 2-3 ore căpșorul nu poate să navigheze între oase, orice facem, nu mă apuc să o forcez, să o împing pe sus, să trag de copil în toate direcții, să-i pun forcepsuri, numai să-l scot vaginal. Când suntem într-un sistem în care, ca în Germania, da, în Germania îți dă 600 de euro ca să te asiguri dacă e o naturală și 6000 dacă e o cenzareană. Dar ok, și aia se mai uită un pic la sații și, cu toate astea, ei fac multe naturale. Adică e mândria moașelor acolo. Moașa încearcă să ghideze atât de bine travaliul încât să reușească. Și e o chestie de mare mândrie. Și și la noi, când nasc femeile naturali și eu prezui foarte mult și încurajez și le mulțumesc moașelor de fiecare dată când o naștere se întâmplă. Și știu că se întâmplă cu aportul lor. Și eu, acum, consult în spital și știu că pacienta e jos cu moașa. Mă așez non-stop, eu nu-s non-stop în spital. Dar vine pacienta, mă așa mă sunt uitat, îți amintesc la pacienta asta, e așa, așa, așa, propun să facem asta, asta. Deci am încrederea în el să-mi conducă un travaliu. Adică ei sunt ca niște, ca medicul, adică decizii medicale monitorizează frecvența cardiacului, monitorizează tot, plus în plus mai susține și pacienta emoțional. E discuția asta, moașă, dulă, s-au făcut cumva două părți, adică moașa care face partea medicală și dulă care face partea emoțională. Dar la noi, pe exemplu, o facem. Dulă nu e un clator de specialitate sau ceva, este o... O persoană de suport care fără neapărat prietenie medicală. Nu avem, doar mai fiindcă la noi moașile fac și partea asta. Adică partea de suport emoțional cât se poate. Dula de obicei merge unul la unul cu pacienta. E folosită mult în străinătate, nu neapărat în spitale, ci în partea pretravaliu, în susținerea până mergi spre spital, ca să o menține focalizată. Deci ideea este că tu, în ciuda efortului fizic prin care treci, trebuie să nu uiți că de fapt ești într-un moment bucuros al vieții tale, cu un rezultat care va fi extrem de plin de energie și de bucurieți, va schimba viața în bine, dar chiar dacă e greu acum, lupți ca să ajungi la rezultatul ăsta fascinant. Deci îi spun după ce nasc primul copil, le spun pacientelor, ai reușit să faci probabil cea mai greu lucru fizic din toată viața ta, poți să te apuci de triatlon acum, că se separă parfum, Iron Man, Iron Woman, tot ce vrei, că o să se separi mai ușor. Da, poate ai stat 24 de ore, 48 de ore într-un travaliu și ai născut. Sau știi dacă trebuie să intru în sală, că am avut, da, după 40 de ore intri în sală. Dar am zis, ok, aici tragem linie, de aici încolo devine Poate să devină complicat pentru copil. Mama îmi spune, nu mai pot? Ok. Mergem în sala. Ce ar trebui.

Să facem ca să avem mai multe.

Moași atunci și să scoală înapoi? Universitățile de medicină trebuie să și ai inima în dinți, să deschidă una. Să zică ok, noi avem moașe, deci fiecare sala de nașter are moașe, dar sunt convertite majoritatea din asistent medical generalist și ale noastre sunt de la fel. Le-am selectat noi în timp, adică am testat mai multe, au venit mai multe, mai venite, au mai plecat, până când le-am simțit că ele sunt ceea ce trebuie și ceea ce fac. Eu mai moțăi pe o canapeasă, într-o sală de travaliu, noaptea, pe părul stravaliului, dar ele nu sunt, sunt acolo, se duc și niciodată n-am văzut un anit în mașina asta să spună Nu mai poate să mă întind sau nu știu ce, mai rupăte și tu. Sau nu vrei să-i faci o ceză, să ne culcăm și noi. Nu, adică nu. Dacă se duc, se duc și se schimbă și își predau și uite pacienta îmi trează ea, nu știu ce, nu știu ce, are șapte centimetri. Vrei să mai dai ceva să mănânce sau cumva mai îți pui un barci sau mai ridic-o. Deci e undeva la limita, sau vezi vreodata ca doctorul poate avea o perioada ceva ca simt ca nu mai poate, dar fizic ar merge, ca are bazinul bun. Deci vad discutia asta intr-ema si constructiva, ceea ce-i fain. Si mergea un credere in ele, ca de asta si vin la noi, si vin, mergi si trimiti pacientele si se linistiti ca le urmarim travaliile. Deci ok, vrea, a invatat ca poate sa amintesc ca si pacientele lor, natural, cred ca ei sunt mai pro-cezariana. Dar le urmărim noi până pe final și vin și ei când se naște copilul și e numai bine, toată lumea-i fericită. Și atunci da, putem face și asta, nu-i stres. Dar noi la privat o facem, la stat n-ar trebui. La stat ar trebui să fie o chestie foarte organizată, corect. Dar toată lumea să fie pe aceeași lungime de undă. Că noi ne chinuim, ne-am aducat în 6-7 ani câțiva medici și am reușit să ne coagulăm ca mod de lucru. Dar ceea ce ne unește, paradoxal, e faptul că toți le-am studiat așa afară. Și am venit cu fiecare tanță diferită și am adus informații de acolo și toți aveau rezultate bune la naștere acolo, fiindcă făceau în așa fel, în așa fel, în așa fel. Și eu spun, hai să facem așa aici. De ce? Nu.

Cum arată.

Echipa.

Voastră multidisciplinaritatea și cât sunteți? Păi lucrăm, ca.

În orice maternitate, ai obstetricienii, care facem și ginecologie, facem și chirurgie specială, avem centru de endometrioz, facem și robotică, facem multe chestii ginecologice noștri, dar avem partea asta de obstetrică. Suntem câțiva care facem preponderent obstetrică și medicină antenatală. Deci facem medicină fetală, monitorizăm sac și sacincuriz, nu știu ce și leșinaștem. Moașele sunt o echipă de șase care se rulează constant. Este una sau două sau vine câte o moașă unor la CR dacă vrei preferențial să vină doar o moașă pentru tine. Ieri am avut șapte domni în travalio, erau deodată în spital și avem cinci sali de travalio și atunci a trebuit să mai punem una într-un loc și una îmbrată într-o sală de naștere, nu mai aveam unde să le punem. Au născut toate natural, ceea ce a fost fascinant. Noi punem câte o inimioară, știi, la fiecare naștere naturală că au reușit moași la un Un calendar și pe fiecare dată pun o inimă albastră sau o roșie binecuvântată. Și ei nu mai încăpeau. Și au zis, am ajuns și la punctul ăsta. Și e o bucurie să stai să vorbești cu moașele și să vezi că într-o țară în care moașa nu naște sau nu are poate un rol atât de important ca în vest, Moașe se bucură că-s moașe și asta-i important. Și da, o facultate de medicină trebuie să ia Carol Davila sau Timișoara. Tot vorbim ba cu unii, ba cu alții. Și tu zici, măi, n-o să adunăm 25, ne trebuie măcar 25, n-o să vină, n-o să vreau. Măi, dar nu mai puneți cu plată, lasă-o fără plată. Găsește-i o finanțare, ne trebuie 25 de moașe, le trimitem în toată România. Inițial l-au făcut și au zis, ok, dacă ai facultate de moașe, primește un pic mai mulți bani de la asta. Și atunci, moașa în sine, salariul a stat, ea este medical generalist la maternitatea de stat și dacă ar fi moașă, ai avea un salari mai mare, că ai studi superior. Și atunci au făcut vreo patru ani așa, au deschis repede un curs de moașe, au făcut toate moașe, le-au școlit pe toate astea să-și ia dimensiunea. Alea care erau deja moașe, înțeleg. Dar n-au putea telenoi. Și e păcat. Acum da, toate maternitățile sunt oameni, deci nu am nevoie de multe moașe, constant. Nu ca medici să fac mii pe an. Îmi trebuie câteva zeci care să meargă în posturi deficitare, dar sunt persoane dedicate. Și dacă moașa e dedicată și dacă femeia, că contabil și mai mult nu are nevoie cu mine în treaba lui, ci cu moașa. Dacă moașa o susține, ea va naște. Și medicii vor fi mai liniștiti și vor lăsa să nască și vor veni, nu e o dilatație mai mare sau oriceva se complică și încerce să va schimba sistemul. Dar trebuie să ai, nu știu, ori proiecte piloturi, să iau un exemplu. Ok, la spitalul ăla ce facem? Bun, cine-i șeful acolo? Așa, care-i decizia voastră internă? Asta. Hai să o mai punem încă în două, încă în trei, încă în patru. Și atunci ce se va face? Spitalele cele mai mari din fiecare județ. Hai să vedem, nu știu, dă-le premii, dă-le ceva, că are cea mai mică rată. Nu trebuie să fie o chestie forțată, dar trebuie să fie și o chestie să o înțeleagă medicul, dar să vină și de sus. Eu am luat-o de jos în sus, adică eu m-am dus la pacienta mea, și-am acceptat pacientele care n-au zis natural, și-au născut-o mai multe, și-am avut-o mai multe, mai multe, am mai făcut și doi, trei colegi și tot așa. Noi am făcut Dar de sus în jos nu vine ca la portughezi. Dom'le, de mâine cezăriana e plătită mai prost ca naturala. Așa ar trebui să se întâmple, nu? Și eu zic, fac-o ok, hai să repede. Deci ăsta e.

Un exemplu bun. Ce spuneu eu este că în Portugalia aveau și ei o rată din cent cea mai mare de cezăriene, până când a început să fie mai prost plătită ca și asigurare. Anul următor vă.

Decontăm mai mult naturalele, vă decontăm atât a dirgii. Gata. Dar au trecut pe naturale. Și s-a bătut într-una, adică s-a schimbat paradigma instant. Și nu au avut nicio problemă. Din pix. Și inclusiv femeile au fost... Adică n-a fost gen... Vai, dar toate prietenii mei au luat scumă cezăriană, cum adică nu mai puteți cezăriană? Deci ok, dacă doctorii spun că asta trebuie născut, fără grete. Așa trebuie născut. Dacă spun toți că trebuie cezăriană, vii cu cezăriană. Și-i păcat. Mai.

Am o întrebare legată de sarcini gemelare. Nașteți natural sarcinile.

Gemelare? Care se pot, da. Chiar dacă e la a doua naștere. La prima naștere, important e ca primul copil să fie cu căpșorul în jos. Primul iese, al doilea, fiind filiera stabilită, poate să iese și cu fundulețul sau în ori dacă se pune de-al latul, că e spațiu mare după ce iese celălalt în noată, atunci introducem mâna după el și prindem piciorușele și facem așa o numită mare extracție. Iarăși facem niște manevruri obstetricale care sunt mai rar făcute astăzi. Se face jugezariana, în 99% din cazuri. Da, dar noi naștem. Adică le dăm șansa care vor doar să fie primul cap un jos, să nu aibă altă patologie. Ca orice naștere din astea mai atipică, cum e pelvina, cum e uterul cicatricial, cum sunt gemenii, să n-ai și alte complicații. Adică să mă forțez pe la 38 să-mi spun că naș natural gemen, dar tu faci un diabetes stațional, complicază o hipertensiune și la 38 mă chinui să-ți declanșez un travaliu că va merge prost, adică va fi greu pentru copiii. Și atunci... Trebuie să selectezi niște cazuri. Nu toate agentele care au născut prin cezariană prima dată o să nască naturală a doua oară, sau nu toate gemelarele pot fi născute natural, dar sunt servicii în care se face cum e la noi. Mi-ai zis de.

Indicații. De care sunt indicațiile concrete ale cezarienei? Adică care sunt indicațiile clare că trebuie să faci cezariană.

Restul se discută. O iau de sus în jos. Dacă ai o anomalie cerebrală, un șun cerebral, o problemă de presiune hidrocreaniană, Când împingi, în mod normal împinsul se întâmplă din abdomen, deci nu ar trebui să te roșești la față sau să te usturi ochii, ar trebui din abdomen, dar e foarte greu de făcut asta, și atunci desurma bine împingi și îți crezi presiunea intracraniană, intraoculară. Deci dacă ai o problemă în cap nasoală, acolo nu. Dacă la ochi, că se discută despre ochelari miopia, nu miopia e problema. Problema e dacă ai tensiune intraoculară, dacă ai glaucom. Glaucom incipient sau tensiune mai mare intraoculară, că atunci la presiunea care o pui, există riscul să ți lezezi retina. Deci există indicații oftalmologice. După aceea, placenta previedă, de ce am spus că acoperitul ăla e absolută, După aceea e discuția asta cu dacă a mai avut o ceză înainte, dacă are un bazin chirurgical, adică dacă a avut un traumatism de bazin sau bazinul asimetric, e un șol mai sus, numai jos, un picior mai scurs și numai lung, că acolo ai o asimetrie, oasele nu stau perfect așa, stau rotate, și atunci căpșorul nu poate să intre normal. Sunt copiii peste 5 kg la primipare, acolo se considera ca din starghiul disproportiei cefalul-pelvina, si mai sunt, noi facem niste masuratori interne manuale, dar putem si cu radiologic sa le verificam sa cu CT-ul sa-i vedem osatura interna in structura oaselor, sa vedem dimensiunile, inca ele cresc in travalio, de la care le aportam la cap. Si sunt situatii, capsoarul se poate modela, el se mai poate strange si bazinul se mai poate deschide. Deci poti sa castigi jumate, un centimetru de la cap si un centimetru de la bazin. Dar dacă diferența e mai mare de 2 cm probabil că nu va încăpea și atunci e bine să pornească travaliu, le spun tuturor care vor cezareană, te rog, lasă travaliu să vină, ca să nu știu că copilul e pregătit. În nostru te las până la 42 de săptămână să aștepți travaliu, dar undeva spre 41, da, îți programez o cezareană dacă vrei, dar hai să lăsăm copilul să vină fiziologic, să pornească travaliu. Fiindcă 1. Se strânge uterul, uterul se contractă, va strângea mai puțin că se strânge, nu te-ai un mușchi moale dintr-o dată plin de sânge. Am un segment format, o zona uterului care se vindecă mai bine și copilul e pregătit. Că el a pornit, de fapt, travaliul. Și atunci știu că pulmonarul copilului e bine. Dacă i-o scola 39 pe toți, ok, s-ar putea ca ala să-i vină scola 41. Și după aceea stă puțin în terapie intensivă, că nu respiră bine și explică-i mamei că de ce l-ai scos mai repede. Păi doamna sună, eu l-am scos la când trebuia. Dar ea, ca copilu, e de vină. Știi cum e? Neonatologii crezi că ai de echipă. Ai o echipă de neonatologi. Și acolo depinde foarte mult cum abordează problema cu mamele. Noi avem consul prenatal, adică apucă mama, se ducă înainte să nască, se discute și cu un neonatolog de la noi. Se spune, doamna neonatolog, vreau și eu așa Doamnă, nici o problemă. Vrei să stea pe dumneavoastră? Stă. Știm că e mai bine. Dacă e prematul, nu-i tăiem cordonul. Tăiem cordonul mai târziu, ca să-i scădem riscul de anemie. Și acesta este Zarianes, pe exemplu. Când scoți copilul, puțin îl lasă pe mamă un minut. Îl scoate, îi tăie cordonul, îl dă mai departe. Crește riscul de anemie, trec mai puțin celălalt sens spre copil. Adică sunt niște lucruri care deja... Îi răpesc un pic din avantajele copilului. Dacă se naște natural, ai pus pe mamă cordonul și vede de treabă acolo. Transferă sânge, celule. Ce mare de transferat ca să ajute pe copil să adapteze după naștere. Un copil care îți iese, ce înseamnă de urgență, un copil care îți iese cu o frecvență cardiacă scăzută sau nu poate să respiră, sau ai un lichid verde și nu poate să respiri, că e zburat de căile respiratorii, acolo nu te ai cordonul. Doar pe acolo îi vine oxigen copilului, că el nu respiră săracul. Trebuie să îi vină pe undeva, deci trebuie să le lași în pace. Toată lumea taie rep Până la acolo există un congres mondial de naștere naturală, dacă poți să crezi. Deci am colegi care... Cum adică să existe un congres de naștere naturală? Ce să-ți spun la congres? Sunt multe, sunt multe, sunt multe. Și în fiecare an vin cu tot felul de studii, cu tot felul de observați, cu tot felul de... Bine, cum să facem? Hai să vedem. Adică există la World Health Organization, există un om care se ocupe de toate nașterele, toate indicațiile naștere la nivel mondial. Deci îl monitorizează tot ce se întâmplă în departament întreg. demografică și evoluția nașterilor și nu știu ce, îmi se pare genial. Ce om a zis la ultimul congres vine și zice, bă știți ceva, dați-le mă tot, dați-le, puneți-le în moașe, stingeți-le în lumina, puneți-le în cap, nu să faci nimic, numai să nască, lăsați-le să nască. Și un om, e un tip oi olandez, în Olandă da, se naște mult natural. Și omul e profesor la Rotterdam și șeful ăsta și are 70 de ani și i-a zis, lăsați-le să nască. Ce zici de.

Nașterea în apă? E ok? Nu e ok? Există riscuri? Există.

Beneficii? E foarte bună. Noi avem apa și o folosim între avali. Desigur, nu neapărat că naște în apă, unul și naște în apă, dar îți relaxează bazinul. Te simți mai ușoară. Încercăm acum să luăm o vană mai spațioasă. Avem două vane diferite. Una e verde, una e roz. Nu pentru fete și băieți, dar... Conformații diferite. E un circuit de apă pură, adică nu e cu apa de la robinet, să ne înțelegem. Și punem noi dezinfectat în ea. Nu. E un circuit special filtrat cu filtre medicale și vine apa aia pură. Deci singurul microp care maxim sună în apa aia, ăsta e mamei de pe piele. Care am stabilit că-s buni. Și atunci copilul se naște. Îi relaxează bazinul, a doua, a treia naștere minunată, că nu-i trebuie peridurală, nu nimica, e mai intens stravaliu, dar ea putând să stea în orice poziție, e mult mai ușoară în apă. El se mișcă, se pune în patru labe, am născut în apă în toate feluri. Noi nu intrăm în apă, că toată lumea credea că ne luăm slipuri de baie, dar nu ne-am crezut, decât avem niște mănuși lungi, ca să putem să fim sub apă. Avem o lumină specială care ne facilitează un pic văzutul, dar trebuie să o faci un pic repipăit în așterea în apă. Trebuie să simți capul cum vine, cum vin numerii, cum vine să n-aibă cordon pe la gât, ca să poți să gestionezi. Unor nu vezi, desigur stă în patru labe și cumva ești într-o poziție mai delicată, ești timp un pic de experiență. Partea bună la apă este, pe lângă faptul că o ajută pe mama și o relaxează, nu mai poate să aibă perioada dacă stă în apă, dar astea e. În momentul în care capul iese, există o presiune din partea apei. Acei litri de apă care stau acolo presează, nu lăsă pe copil să iasă prea brusc. Și atunci, pe de o parte relaxează, că e apă caldă, musculatura perineală se destinde mai ușor și lăsând copilul să iasă doar mai lent, atunci riscul de rupturi e mult mai mic. Și atunci ajută perinealul foarte mult. De-aia dacă poate să nască în apă și în patru labi într-o poziție mai gravitacională, șansele să aibă rupturi s-au dus extrem de mici. Chiar și dacă nu pui mâinile și nu faci nimica. fiindcă iese fiziologic și iese cu o contra presiune, că și noi asta facem. Când se naște copilul, mama stă pe spate și noi presăm un pic capul să iasă în sus, să nu apese foarte tare pe perineu, că de-asta mamele multe furt de epiziotomie, să nu cumva să fie încizat, perineu să nu se recupereze bine, să nu le afecteze viața intimă, acolo-i discuția. Durerile și viața intimă. Și astea, lucrăm la ele și oferim toate variantele ca să fie bine. Ca recuperarea perineală să fie bună, dacă chiar e nevoie, și să nu fie nevoie să facem incizii. Antrenăm inclusiv perineu, adică nu numai mama, nu numai spatele. Sunt antrenamente specifice și kegel și tot pentru perineu, pentru musculatura perineală să se poată relaxa. Trebuie să iasă un cap de 10 centimetri. Asta e matematica. Și iese. Și iese și își face loc încet, încet, încet. Nu iese brusc. Încet unel. Nu e o problemă cu asta. Dar inclusiv la naștere. Trebuie să ai răbdare cu căpșorul acela care vine. Nu tot pui să împingă, te urci pe ea, o apeși, că ales experiențele pe care mamele le raportează ca fiind neplăcute, în care cumva s-a așezat violența obstetricală, în care a fost forțată un pic, a fost forțat travaliul, a fost forțată și nașterea efectivă și împinsul și erau zece oameni în jurul ei care apăsau pe toate părțile numai să scoadă copilul. Nu așa se face. Dacă apeși de sus fundul uterin împingi tot uterul în jos cu copilul. Nu apeși mai copilul să iasă. Și tot uterul. Și asta îi lungește ligamentele și crește riscul de prolaps. Interzisă în străinătate manevra asta de a pune bune să împingi. Maxim fac un ciarșaf care îl pun ca să fie o presiune mai uniformă. Ca să nu apeși mult prea tare. Și e bine că nu se întâmplă. Ei preferă să pună un forkship sau ventuză, spre exemplu în Franța sau în Germania. Decât să apeși. Fiindcă oricum ieși copilul ăla, îl scoți, să știi să le pui, că de-asta și România nu se pune forceps, că nu mai știe lumea să pună, că nu înțelegi exact cum stă capul, cum trebuie să articulezi toate astea fără să lezezi copilul. Forceps este un instrument foarte bun dacă știi să-l folosești, cu orice altă chestie. Sunt câteva lucruri care mai trebuie să fie învățate. Și sau reînvățate. Pentru că noi avem cărți. Noi... Cartea de obsedică clasică ea a lui dr. Alesandrescu din anii 60. Și așa frumos e descrisă acolo în folotot. De la Nașter Pelvin, la Gemelagă, la tot ce mi-ai întrebat, știi? Și toate manevrele explicate cu poze. Dar nu poze, desene. Desenat, cum se făcea pe vremură o carte, știi? De anatomie. Și ți-e explicat, și pa-pa-pa, uite ce se întâmplă așa. Dar la fel e și Nașter acum. Sunt aceiași mușchi, sunt aceiași oasele, Doar îți mai grași un pic, că le dăm prea multe vitamine uneori. Și de asta, mai grijă și la vitamine. Și atât. Vreau.

Să te întreb, legat de placenta. Există acest trend de a-ți conserva placenta și de a-ți mânca placenta după naștere? Fie în pastile.

Fie în shake-uri? Bă, există. Adică există în sensul că s-au făcut inclusiv studii pe tema asta să vadă se justifică, nu se justifică. E mai mult o chestie holistică, e o chestie care vine dintr-o tradiție După ce s-a terminat menirea, îi închizi cercul cumva, cercul vieții care l-a dat. În loc să-l arunci, o mănânci. O mănânci, pe de-o parte, fiindcă face parte din ADN-ul tău o parte, jumate-i tu, jumate-i mama. Unii o fac absolut deși o dau copiilor, fiindcă îți celule Petale, în esență. E așa DNA. E o combinație dintre DNA-ul tău și al mea, dar o dau copilor ca să-i ajute teoretic să le crească imunitatea. Părerea mea este că nu are niciun sens decât dacă te-a pus să o faci atunci când e proaspătă, când ceilalde alea mor. Deci poți să le reactivezi tu și să le pui în capsule. Că nu are nicio valoare, e praf. Ia praf de jos și mănâncă. care are același efect. Deci nu cred că are vreun rezultat și studiile astea au concluzia că nu este, din păcate, vreun rezultat benefic. Cumva, medicul legal, după ce s-a îndeplinit menirea, e considerat un deșeu medical. Este un rest biologic care trebuie incinerat. Deci există un risc de infecție pentru el.

Am născut și mi-a plăcut ce ai zis, lăsați femeile să nască. Ori cum vor ele să nască, lăsați-le să nască. Eventual nu-i vedeați placenta, dar și acolo e discutabil. Dar ai născut, Și îmi place foarte mult campania asta, din care am făcut și eu parte, lansată de Regina Maria, care se cheamă al patrulea trimestru. Avem trei trimestre, dar ai născut, dar urmează cel al.

Patrulea trimestru. Da, naște pacienta, stă trei zile, pagă bine, pleacă. Dacă neand cumva, te mai sună dacă ai o problemă nasoală sau vin la șase săptămâni să vezi ce mai faci. Și de obicei ești cu ceacăne mari, s-au chinuit cu alăptatul, dar nu prea știi ce s-a întâmplat în perioada aia. Și atunci le explic. Ok, ai pus 20 de kilograme în sarci. E ok, nu sunt multe, e ok, bine. S-a întins pielea. S-au edemațiat picioarele, aia fără e morit, aia fără nu știu ce, ok. Că isarcina care presează peste tot și întinde toate lucrurile și cumva modifică un pic, pe de o parte anatomie, dar pe de alta parte și starea generală și hormonologie, ai născut, nu mai e estrogen, nu mai e partea aia care să te ajute să te ruperezi mai repede, ai doar progesteron că te alăptezi și atunci trebuie un pic să lucrăm cu tine. Că trebuie să te recuperezi. Nu te rupezi în șase săptămâni. În șase săptămâni se strânge uterul. Că de-aia vine la mine s-o văd. Nu să-i spun cum se recuperează pe toate părțile. Și atunci am zis ok, la Regina Maria. Mă, avem alții ația specialiști. Hai un pic să concepem ceva care să-i dea mai cât să-i dea. Șase săptămâni nu, e prea puțină lume ce face. Șase luni, hai să-i dăm până la un an. Dacă e a doua iar să stai acasă, hai să-i dăm măcar jumate în timpul ăsta. Dar jumate în timpul ăsta să știe că poate să vină Dar poate să meargă la psiholog, că poate e nevoie, poate observă soțul, poate poate să meargă împreună. Vino la ginecolog, merge la medicină internă, începi să odoare chestii, se repoziționează tot. De la intestină, la fieră, la tot începi să ai alte dureri, alte înțepături, alte sângerări, alte modificări în corp. Dermatolog s-a modificat pigmentarea în sarcina, au crescut alunițele, s-a întâmplat ceva. Bun, se duce să-i facă o dermatoscopie, ca să fie aliniștită, ea trebuie să fie mamă. Adică dacă observă ceva și multe femei se confruntă cu schimbările hormonale, dar și cu schimbările fizice în sarcina. Și toate astea se refac. Și ea va da jos cele 20 de kg poate într-un an, când o să le dea în 5 minute. Și spun că e o chestie progresivă. Ai consultanță și de kinetoterapie, și de recuperare postpartum, și de mișcare, și de tot. Adică hai să te ajutăm. Să te reintegăm, să ai o viață bună, normală, că ești mamă acum. Nu-ți dăm o medalie, îți dăm un suport. Și ce mi.

Se pare mișto, e o chestie care vine la pachet cu acest al patrul al trimestru, faptul că el existând în forma asta, cu acesta BonaMea, cu aceste servicii la care poate ai nevoie, poate n-ai nevoie, Dar simplul fapt ca exista asta te face pe tine, tata, sa intelegi ca in momentul in care i-a nascut, nu se termina lucrurile. Pentru ca pana sa nasca, faci tot. Adica am trecut prin experienta asta. De ce ai pofta? Ai pofta de capsuni la doua noaptea iarna? Iti fac rost de capsuni la doua noaptea? și mi se pare cel mai natural și normal lucru, care deodată se termină în momentul în care a născut. Adică dacă ai născut, tot focusul este pe copil, e datoria ta să fii mamă, fă-ți treabă, eu mă duc, trebuie să lucrez și lucrurile se termină. Și faptul că există acest al patrulea trimestru în care stai un pic, deci nu s-au terminat nici al patrulea, ai nevoile tale în acest trimestru. Conștientizarea asta cred.

Că ne ajută. Și noi acum lucrăm în maternitate la o brășură un pic cu niște indicații pentru mămini ca așa în următoarele luni să aibă acasă și tot discutând am zis stai un pic că trebuie să mai punem niște indicații și pentru tații. Că sunt niște lucruri care ei le observă sau ea ar putea să le facă și cumva să o ajute pe mamă, știi? Să facă unul de-o lucru sau unul de-o lucru care se vor confrunta în viața lor de cuplu, că va fi o perioadă stresantă pentru ei, de nesom, de stres, de viața intimă a fi înseamnă ca pe ultimul loc. Ea are un profil hormonal care nu încurajează libido. și unii sensibilizați. I-am luat și le-am spus. La un moment dat am ieșit cu tătii și am făcut întâlnire cu tații. Am zis ok, ce întrebări aveți? Și după ce am băut o beră împreună, am început să pun întrebări. Întrebările au fost foarte pertinente și toți aveau aceleași gânduri ce urmează după naștere. Ce se întâmplă așa, ce se întâmplă acolo, ce se întâmplă acolo. Toți aveau aceleași stresuri, dar nimeni nu spunea. Toți erau cocoși. Am zis ok, hai să discutăm asta, asta, poți să faci aia. Și a fost super ok. Și am rămas amici cu foarte mulți Dacă au deschidere și dacă le explici, oamenii fac. Și poate ar face și spontan, dar bunurii nu se gândesc sau nu li se pare normal. Dar ceea ce au acolo, cât de cât le punem, trei idei scrise. Fă aia, fă aia, fă aia. Să fii atent la astea. Dacă vezi ceva, observi, ne suni. Sau vii, vii, vii de abonament, adu-o. Hai că, cum vreți că este, nu are nimic. Da, mai bine să fim siguri. Să trebuie explicații. E chestie de cuplu. De-aia și la prenatale când vine doamna fără domn, zic unde-i soțul? El lucrează. Next time te programești pe la final, poate să vină și el să vadă. Se implică soții majoritatea. În Suedia le împarte timpul jumătate. Poți să stai doi ani acasă, dar tata trebuie să stai un an, mama un an, să stai șase luni, trei luni, trei luni. În Suez de Turci, în Stockholm, e plin de domblons cu baby-biorn care își plimbă copiii. Deci nu-i stres, fiindcă ei sunt jumătatea de timp. Nu vor să simtă că, la noi, hai să zicem că e mai o hegemonie din asta și un pic mai patriarhală treaba. tații muncesc și femeile au grijă de copii. Și atunci nu e o chestie rară, dar e o chestie care trebuie să vină fiziologic. Și și la noi poate tata să își ia prenatal, adică postnatal, sau să împartă aia doi ani sau șase sau câteva ori ei. Poți să o faci, nu e obligație de a o faci. Prea puțin o fac. Nu știu dacă e bine sau nu e bine, dar cumva trebuie să fie o flexibilitate și normalitatea trebuie să lui explici că e posibil așa și așa. Și dacă te.

Uiți pe Artea României, dacă te uiți la Timișoara, Spitalul Premier, unde lucrezi tu, ar trebui să ne orbească normalitatea care vine de acolo și sper să fie contagioasă, sper să fie real contagioasă și să avem mame care să înțeleagă ce înseamnă nașterea naturală și ce înseamnă propria ei alegere, să aibă medici care să înceapă să aibă curaj, să avem un sistem de sănătate care să dea și suport pentru cazurile complicate unde ai nevoie de intervenție, dar și o regândire logică pentru a facilita nașterea naturală. Suntem pe formă.

Adică nu e o chestie de politică unitară, de politică cumva profesională și trebuie să avem un pic și mândria asta noastră de opsitriceni și ecologi care spună băi, hai să facem lucrurile care putem de bine.

Da, oricum Bogdan, felicitări pentru ceea ce faci. E superb ce faci acolo, te invidiez sincer. Mi-ar plăcea dacă m-aș întoarce în rezidențiat, mi-ar plăcea să fac ceea ce faci tu și mulțumesc pentru discuția asta. A fost real, savuroasă, a fost real pentru toată lumea, nu doar pentru femeile care poate urmează să nască. Mulțumesc că ți-ai luat timp. Dar iată, ai o echipă pregătită care poate să preiată pe nașterile naturale. Exact, uite, azi.

Lipsesc și discutăm și așa, dar știu că acolo totuși... Pe calendar deja.

Apar niște inimioare probabil. Cu siguranță, cu.

Siguranță. Dar o să văd niște moașe fericite mâine când mă întorc acasă. Super! Mulțumesc din.

Suflet pentru prezență! Țineți mulțumesc că ai rămas până acum. Dacă ai întrebări, scrie-le jos în comentarii. Dacă ai o poveste de spus, las-o jos în comentarii. Trecem prin toate, le citim, răspundem la ele, le abordăm în alte materiale pe care le facem. Mulțumesc pentru prezență, mulțumesc pentru susținere celor de la Regina Maria, care l-au adus pe Bogdan și care susțin acest proiect și susțin această mică educație pe care o facem și aceste informații pe care vi le oferim. Mersi din suflet! Ceau! Pe curând!