Cele mai frecvente boli la copii și cum să le tratezi | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Ilinca Tranulis

Primele două zile sunt grele. Îl vedem agitat, supărat, mărâit, nimic nu-i convine, nu vrea să mănânce, nu vrea să doarmă, e tot timpul agățat de noi, vrea în brațe.

Vorbim despre cele mai des întâlnite afecțiuni pe care copilul vostru poate să le dezvolte.

Cât sunt mai mici, riscul să evolueze spre o boală mai gravă este mai mare. Febrea în sine nu face niciun rău. Uneori, părinții confundă frisonul cu convâția. Acum au apărut multe alte tipuri de tuse la foarte mulți copii și trebuie să vorbim și despre ele.

Tu știi, ești copilă. Vreau să-i dau repede ceva, un sirop.

La noi, foarte multe sunt tratate cu antibiotic. Suntem înfruntași la consumul excesiv de antibiotice. Tot timpul așteptăm siropul să-i se oprească tusea. Dați-mi ceva să-i crească imunitatea. Dați-mi ceva să nu mai tușească. Nu există. Trebuie să am răbdare, corpul să-și facă treaba.

Care sunt pericolele, cum ar trebui să reacționăm?

Copiii noștri trăiesc într-o lumea aglomerației, în care sigur se vor îmbolnăvi. Foarte important în situațiile astea este să...

Omule te salut, Dr. Mihai la aici si suntem la un nou episod Boabe de Cunoastere dedicat parintilor sau viitorilor parinti. Deci daca aveti de gand sa faceti copii, daca asteptati sa vina un copil pe lume sau daca sunteti deja parinti si copilul vostru are undeva pana la 10, 12, 13 ani acest podcast, Este pentru voi, pentru că vorbim despre cele mai des întâlnite afecțiuni pe care copilul vostru poate să le dezvolte. De regulă ne speriem când copilul face febră și începem să ne gândim ce avem de făcut, ce să-i dăm și când să-l ducem la doctor sau când copilul are o obstrucție nazală sau orinoreie. Când copilul tușește, vai, tușește, trebuie să-i dăm ceva de tuse. Ce îi dăm de tuse copilului când el tușește? Trebuie să ai însă niște criterii clare de cum și când să-i intervii. sau copilul are diarhee. Când îl duci la spital, cât aștepți acasă? Poate ai așteptat prea mult acasă și îi faci rău prin asta. Vorbim despre vărsături, erupții pe piele, de cauza alergică sau de cauza virozelor eruptive, despre durerea de ureche, s-au acăzut copilul din pat și s-au lovit la cap. În principiu, ce-mi doresc chiar este ca acest podcast să rămână un manual de Nu uitați să dați like, să lăsați un comentariu și să distribuiți acest material.

Video pe alte rețele sociale YouTube face.

Mai vizibile materialele video care sunt urmărite până la capăt. Vă mulțumesc frumos! Să te întorci la acest podcast și jos în descrierea acestui podcast pe YouTube o să găsești un timestamp, adică o să găsești fiecare afecțiune cu locul în care găsești informația în acest video. Trebuie doar să dai click pe acel timestamp, de exemplu cobori în descriere, dai click pe TUSE și o să te duci direct la locul din video unde vorbim despre TUSE. Înainte de a vă prezenta invitatul meu de astăzi, vreau să mulțumesc celor de la Unicredit Bank care sprijină podcast-ul Boabe de Cunoaștere, cum sprijină evenimentele Bun Bine încă de la primul eveniment și prin asta își reafirmă susținerea către aceste inițiative educative. Așa că mulțumesc din nou Unicredit Bank pentru sprijin. Iar acum, vă prezint și invitatul meu de astăzi care este Ilinca Tranulis. La al doilea podcast, bun bine, bine ai venit pe Elinka Atranulis, o știți deja probabil din podcastul precedent în care am vorbit despre alăptare, e un must see dacă urmează să aveți un copil, e atât de important să vedeți acest podcast pentru a vă crește șansele de alăptare care sunt mult mai importante decât ați crede. Și eu am fost șocat când am auzit cât de multe beneficii aduce alăptarea. Ilinca este medic specialist în pediatrie, este consultant în lactație și este mamă a trei copii și de peste 15 ani Ilinca susține creșterea sănătoasă a copiilor. Ilinca, bine ai venit și vorbim despre toate toate temele astea astăzi.

Bine te-am găsit, mulțumesc de invitație.

Înainte de a începe să vorbim de primul subiect, Febra vreau să te felicit pentru cartea asta, mersi că mi-ai trimis-o. Primele 1000 de zile e practic primul volum din cele 1000 de zile și din nou celor care se uită la podcast, celor care așteaptă un copil e Cred că e o achiziție foarte bună, o investiție foarte bună să vă luați această carte. E plină de animații interesante. Cine a făcut animațiile în carte?

Am avut un ilustrator special și foarte talentat. Am vrut să dăm așa o notă de relaxare, veselie. Nu am pus acele imagini feerice, cu bebeluși la sân, cu gravide relaxate și liniștite. Am vrut să facem puțin haz de necaz prin ilustratiile astea și să normalizăm și lucrurile mai neplăcute, exact, și o burtă care ne deranjează din când în când.

E drăguță. Și ăsta e primul volum din cât te înțeleg și l-am răsfăuit și văd că sunt informații care țin de primele 270 de zile, adică din prima zi, să zic, de sarcină, pregătirea pentru întâmpinarea copilului acasă, adică tot ce trebuie să faci, primele obiecte necesare a hrănii, primele hăinuțe pe care de care e nevoie pentru bebeluși, scutecele, salteaua de activități și nașterea timpului petrecut în maternitate și primele zile acasă. Deci ăsta este primul volum pe care vi-l recomand. Când se lansează următoarele?

Bună întrebare!

Sper că mai repede decât crește un copil pe care...

Așa sper și eu, pentru că sunt deja părinți pe care i-am cunoscut cu bebeluși mici și zic, repede, repede, al doilea când? Câteva luni.

Începem direct cu FEBRA pentru că proiectul este cea mai des întâlnită afecțiune pe care o s-o întâmpinăm la nou născut și la copilul mic pentru că Nu e așa, el iese dintr-un mediu steril și o să fie contaminat de o sumedenie de microorganisme benefice, dar unele dintre ele sunt și patogene. Și atunci, ca răspuns, va dezvolta această febră. Ce trebuie să știm despre febră când copilul face febră?

Febrea e un mecanism de apărare ale organismului, este o reacție normală la un virus sau o bacterie care vine și resetează termostatul pe care îl avem noi în cap. Noi avem un termostat care zice că temperatura corpului nostru trebuie să fie undeva la 36 cu ceva, depinde de fiecare. Vine acest virus sau bacterie, resetează termostatul și zice, nu, corpul ăsta trebuie să facă 39 de grade. Și atunci corpul se supune și încearcă să facă 39 de grade. Cum? Se răcesc mâinile și picioarele, începe să ne fie frig, poate chiar avem frison, adică tremurăm ca să facem contracții musculare care fac căldură și această căldură ajunge în centru corpului unde termostatul zice, ok, s-a îndeplinit acest lucru. Dar se mai întâmplă un lucru când facem această febră, se activează sistemul imun. Se activează sistemul imun și tot felul de celule încep să se fie mult mai active și să împiedice înmulțirea germenilor.

Deci e un mecanism de apărare care pe de o parte e benefic, adică e cazul să ne gândim la el ca ceva ce poate chiar să-i facă bine copilului și atunci apare o negociere dacă tratăm febra respectivă sau nu, corect?

Exact. El face bine, doar că uneori febra vine și cu senzații neplăcute. Poate să ne doară capul, să ne doară mușchii, să ne doară oasele, să avem o stare generală proastă, copiii sunt mai bleguți, nu sunt în apele lor. Când e liniște în casă, ceva se întâmplă, ceva e în neregulă. Cel mai probabil copilul este bolnăvior. Dacă sunt niște simptome tolerabile sau dacă avem un copil care are febră 40, dar țopăie, Îi lăsăm în pace. Intervenim cu un antitermic nu pentru febră, ci pentru aceste neplăceri pe care le aduce febra. Febra în sine nu face niciun rău, o putem lăsa să-și facă traiectul ei, iar pe măsura ce copilul crește, Este cum ai zis și tu, negociem cu el dacă are nevoie să-l ajutăm să se simtă puțin mai bine sau este suficient să-l lăsăm liniștit, să-l lăsăm, nu știu, să se uite la un film, să bea un ceai cald, să citim o carte împreună și ar trebui să fie suficient pentru el.

Asta e foarte important de menționat între voi și cumva asta e valabil și la adulți. Avem impresia că atunci când avem febră și dăm un antitermic, avem impresia greșită că de fapt noi tratăm boala respectivă. Ce facem este doar să mascăm răspunsul imun pe care organismul nostru îl dă și la adulți cel puțin s-a demonstrat că atunci când tratezi febra, vindecarea este un pic mai lungă.

Cel mai probabil așa este și la copii că funcționează cu aceleași mecanisme. Mie cumva din practică mi se pare chiar mult mai vizibil la copii. Dacă îi lași o zi, două cu fevră mai mare, cel mai probabil la treia zi sunt deja bine. Dacă tot timpul dai antitermice, se prelungește puțin afecțiunea.

Copiii încep să vorbească mai târziu și special în ziua de astăzi unii copiii vorbesc la trei ani, la patru ani și se consideră, înțeleg, o întârziere cumva acceptată în zilele noastre, poate din cauza ecranelor, poate din alte cauze pe care încă nu le cunoaștem. În cazul unui copil care nu vorbește și nu poate să zică, mami, tati, mă doare capul, mă dor oasele, cum îți dai seama că el suferă din cauza febrei? Cum faci diferența între un copil care are, să zicem, un 38 și e ok cu asta și un copil care are un 38 și suferă din cauza asta și merită să-i intervii ca să îi calmezi suferința?

Ne dăm seama că un copil are febră întâi din comportament. Rar se întâmplă să punem mâna pe el și să ni se pară mai cald și atunci să punem un termometru. îl vedem agitat, supărat, mârâit, nimic nu-i convine, nu vrea să mănânce, nu vrea să doarmă, e tot timpul agățat de noi, vrea în brațe, mârâie. Este foarte, foarte nemulțumit și sunt niște manifestări care durează ceva mai mult timp, nu e vorba doar de 10 minute și știu că urmează ora de somn și o să se liniștească. Cumva, Fiind atât de supărat, îl luăm în brațe și când îl luăm în brațe, cel mai probabil ne prindem că este cald. Dacă ne uităm la fața lui, îl vedem că este roșu, poate și puțin transpirat și atunci, obligatoriu, punem un termometru și o să observăm că are o temperatură peste 38. De la 38 înseamnă febră, în orice varianta măsurau. Și atunci, putem să luăm niște prime măsuri. Mai scoatem din hainele de pe el, racim aerul în cameră, nu știu, este vară și sunt 30 de grade în cameră, dăm drumul la aerul condiționat. Îi dăm să bea lichide. Și mai așteptăm puțin, vedem ce se mai întâmplă. Vedem că își revine câte cât, îl lăsăm în pace sau poate adoarme. Îl lăsăm să doarme.

Și ai spus că facem mai rece în cameră, da? Că schimbă temperatura să facă mai facil.

Dacă e cald. Dacă e cald în cameră, răcim aerul, nu contribuim și noi suplimentari. Noi acum când vorbim, vorbim de niște copii mai măricei, peste șase luni. Dacă vorbim de un sugar 0-3 luni, un nou născut sau un sugar până în 3 luni, acesta trebuie consultat. O infecție la vârsta asta poate să evolueze extrem, extrem de rapid. Nu stăm cu un copil cu febră. Îi putem da un antitermin ca casă dacă ne descurcăm să facem asta singuri și mergem să fie consultat. Este vorba de un sugar mai măricel, între 3 și 6 luni. Și el ar trebui consultat, poate nu dăm buzna la camera de gardă, dar vorbim cu pediatru, cu medicul de familie și a doua zi ar trebui să-l vadă cineva. La fel, cu cât sunt mai mici riscul să evolueze spre o boală mai gravă, este mai mare, părinții sunt cel mai probabil la început, au mai multe emoții, nu știu să gestioneze aceste episoade de febră și e mai bine să fie sub supraveghere medicală. Dar dacă vorbim de un copil de peste 6 luni, care e sănătos în general, adică nu are o boală cronică, putem să stăm și să așteptăm. Primul lucru pe care îl fac părinții adesea este să fugă direct la camera de gardă. Și eu primez mesajele astea. Mă duc la camera de gardă, a făcut prima febră.

Deci la prima febră nu mergem la camera de gardă.

Nu mergem, pentru că cel mai probabil Medicul nu va putea să-i ajute foarte mult. Da, va putea să-i ghideze în privința febrei, ce antitermice când, cum să le administreze, dar nu le va putea spune nimic despre restul bolii pentru că s-ar tea manifestările să nu fie apărut. Adică va fi verificată burtica, va fi verificat gâtul. Dar s-ar putea să nu fie încă niciun alt semn și să ridicăm din numeri să spunem nu știm ce urmează. Poate să urmeze o enterocolită, poate să urmeze o viroză eruptivă. Momentan este doar febră și atât.

Ok, deci la prima febră nu fugi la spital. Cred că e bine inclusiv pentru psihicul și calmul părinților totuși să aibă un medic pediatru sau medic de familie cu competență pediatrie cu care să vorbească, să dea un mesaj, să zică, hei, a făcut febră. În special când e vorba de un copil mic peste șase ani, peste șase luni, sub șase luni, probabil că e bine să te duci direct la medic, cum ai spus. Totuși, într-adevăr, prima febră poate să fie o răceală, o viroză, Când îți dai seama totuși că e cazul să mergi la medic, să mergi la spital, să mergi la o cameră de gardă de pediatrie? După cât timp și la ce pattern al febrei?

Evoluția e în felul următor, de obicei febrea crește la o anumită valoare, de obicei mare în primele două zile, poate să fie 39-40, și scade singură, iar mai crește, iar mai scade, indiferent că intervenim sau nu cu antitermice. Și primele două zile sunt grele. Nu se doarme bine, nu mănâncă, are stare proastă, este supărat cam în permanență, de cele mai multe ori. Ți-am zis, mai există și excepții de copii care țopăie cu febră 40. În a treia zi ar trebui deja să vedem îmbunătățiri, să vedem că episoadele de febră sunt mai rare, că valoarea febrei este ceva mai mică și că starea copilului e mai bine. Dacă se întâmplă lucrul ăsta, cel mai probabil este o viroză și putem să stăm liniștiți acasă, ținând poate legătura, măcar la primul astfel de episod, cu un medic. Dacă copilul are o febră mare cu stare proastă, îi dăm antitermice dar nu reușim să îi o scădem și starea lui rămâne una proastă, sau repetă foarte des episoadele astea de febră mare și nici nu mai putem să îi administrăm antitermice că i-am tot dat și nu vrem să facem o supradoză, Sau dacă și atunci când am dat antitermic și a scăzut febra, starea este foarte proastă, din nou este motiv de mers la medic. Sau, că n-am terminat propoziția inițială, dacă în a treia zi tot e febră mare, poate și ăsta este motiv de mers la medic.

Ziua trei, febra mare persiste?

Da, cam așa.

Crește la loc repede după ce e dat antitermic, nu răspunde la antitermic, sunt semne care ne trimit la medic.

Da, la fel. Cu cât copilul avansează în vârstă, prindem ceva mai mult curaj. Putem să stăm și a treia zi acasă, poate și a patra. Unele viroze, uite gripa de exemplu, poate să dea 5 zile de febre. știm că toată grădinița are gripă, știm că cel mai probabil și copilul nostru sau poate chiar am făcut un test de gripă și știm că are gripă, ok, rezistăm și la 5 zile de febră, dar stăm cu ochii pe starea generală. Copiii ne transmit mult prin starea asta generala lor. Dacă ei, între episoadele de febră, se simt bine, încep să mănânce puțin, se joacă, sunt mai veseli, Este ok, putem să mai așteptăm, dar dacă este tot timpul în neregulă copilul sau din contrapar, alte simptome care necesită supraveghere, gen nu mai respiră bine, nu că e nasul înfundat, ci pur și simplu are o respirație foarte deasă, dificilă, sau varsă fără oprire, sau are foarte multe scaune diareice, sau a apărut o erupție pe piele și nu știm ce e, da, și astea sunt motive. Dar dacă febrea e însoțită doar de un nas înfundat, un nas care curge poate niște tuse, putem să temporizăm. Eu văd la părinții pe care îi tratez, că la prima viroză este panică mare, poate și la a doua viroză de alt tip, dacă prima a fost o răceală și a doua o e ceva digestiv, și atunci e puțină panică, dar la al doilea episod asemănător deja știu să gestioneze mult mai bine și capătă încredere și în capacitatea lor de a se ocupa de boala respectivă, dar și în capacitatea copilului de a lupta cu boala. Mie asta mi se pare extrem de important. Avem senzația ca părinți că trebuie noi să facem, să-l facem bine. Nu. În majoritatea cazurilor copilul se va face bine singur. El este, dacă e un copil sănătos, fără deficite imune, fără boli cronice, cum am spus mai la început, dacă avem un copil care merge în colectivitate, ne vom aștepta să se îmbolnăvească, Este normal așa, trebuie să ne obișnuim cu gândul ăsta și trebuie să-i transmitem și lui că e capabil să se facă bine și să-i oferim această încredere. A, știu, te doare capul. Da, așa este, înviroză. Când te doare tare, spunem și o să-ți dau un sirop să te simți mai bine. Dar dacă, uite, îți fac un ceai, ne citim o cărticică, dacă ești ok așa, mai așteptăm. Eu am testat asta cu copiii mei și cu filmul ăsta mic, aveam singurele antitermice în momentul respectiv, erau niște pastiluțe care nu îi plăceau la gust. Și i-am zis, îmi zicea că îl doare capul tare, Și zic, uite, pot să-ți dau pastila asta, dar e aia care nu-ți place la gust, o vrei sau nu? Nu, mai stau. A mai stat puțin, a adormit și când s-a trezit se simțea mult mai bine. Bun, era un copil mare cu care puteam să comunic. Când e vorba de unii mici, ne prindem din starea lor generală, un copil care nu se mai joacă, este ceva în neregulă cu el și atunci încercăm să-i îmbunătățim aceste manifestări. Dar, din nou, transmitându-i, o să treacă, da, ai luat un virus, uite, și cu tare mai e bolnav. O să treacă, corpul tău e puternic, știe să lupte, ai niște soldaței acolo. Dar trebuie sa transmitem si sa si credem lucrurile astea, pentru ca ei ne simt. Daca mama intra in panica si da 20 de telefoane, tuseste, mai curge nasul, intra si copilul in panica pentru ca simte ca e ceva in neregula.

Asta așa e și cumva părinții, e normal să intri în panică pentru că nu cunosc situația și cum ai zis tu la prima febră, într-adevăr, te sperii, e normal să te sperii, dar uite că dacă te informezi și dacă auzi același lucru, poate din mai multe surse, poate te convingi singur să fii mai calm și să observi capacitatea copilului tău de a se vindeca din cele mai multe, să zic, viroze care duc la febră. Acum, întrebare, la ce temperatură totuși recomanzi tu, de exemplu, să tratăm februra? Pentru că sunt medici care spun Hai să așteptăm plan 38, dacă e peste 38 o tratăm. Sunt medici care zic, hai că pe la 39 intervenim. Ce recomanzi tu? Adică la ce temperatură recomanzi tu să intervii dacă ne bazăm doar pe valoarea de pe termometru?

Nu am această valoare. Am doar indiciile date de copil și de starea lui generală. Din nou, are febră 41 și stare bună. Nu am nici un stres. Eu. Părinții s-ar putea să nu fie la fel de relaxați. Dar eu încerc să-i țin cât mai mult fără să dea antitermic atunci când starea este bună. Este doar o valoare, o cifră pe termometru. Ca să nu mai zic că măsurătorile poate să varieze de la un termometru la altul enorm.

Asta e următoarea întrebare. Cum măsori febra? Cu ce o măsori?

Revenim imediat, dar chiar vreau să spun asta. Știm că undeva pe la 42 de grade încep să fie afectate celulele. Febră de 42, cred că am auzit odată și nu pot să bag mâna în foc că a fost de adevăratele. Ce știm de fapt este că supraîncălzirea la peste 42 de grade începe să dăuneze corpului. Ai lăsat un copil în mașină vara cu geamurile închise, se supraîncălzește și asta va duce la deces în câteva minute. Corpul nostru este atât de deștept încât știe să nu urce temperatura la valori care îi fac rău singur. Deci un virus sau o bacterie nu va duce niciodată temperatura la aceste valori.

Asta e foarte bine punutat pentru că cred că de asta le e frică majorității părinților. Să gândesteam un pic, dacă am măsurat-o și e 40 cu 7 sau 41 hai sa tratam repede pentru ca poate sa ajunga la 42 si atunci nu.

E bine Nu, cel mai probabil nu va ajunge. Mai am cateva indicii pentru parinti. Dacă am un copil cu 38,7, dar îl simt, care mâine rece, zice că este fric, mă aștept să mai crească, mi-e frică tare, ok, pot să-i dau un antitermic sau chiar are frison și are disconfort. Dau un antitermic care-mi coboară setarea termostatului. cumva ca să reușească mai repede corpul să ajungă la acea temperatură, ca să înceapă să se încalzească și să se simtă bine. Am un copil care deja e transpirat roșu, vedem că a început să piardă căldura, înseamnă că aia e temperatura maximă și cel mai probabil nu va mai urca. Deci pot să stau ceva mai liniștit, dacă temperatura s-a oprit, este ok, cel mai probabil se va duce în jos, nu o să mai urce din acel moment. Și atunci, din nou, un mod prin care pot doar să urmăresc și mă ajută foarte mult asta și încep să înțeleg lucruri despre cum funcționează copilul meu, pentru că nu toți funcționăm la fel. Și asta împuternicește foarte mult pe părinți care învață să știe Cam la ce să se aștepte la copililor. Sunt copii care de obicei fac doar 38,2, 5 și nu urcă niciodată mai mult, dar la 38,2 au o stare îngrozitoare de proastă. E ok, îi dau antitermic atunci. Sunt alții care fac 40 și nu au niciun fel de problemă. E bine să știm lucrurile astea despre copilul nostru. Bineînțeles că poate să vină un alt virus sau o altă bacterie care să schimbe puțin comportamentul ăsta. Dar începem să ne prindem mai ușor dacă suntem atenți.

Cum măsori? Pentru că există termometru din acesta de la distanță, există termometru care se pune sub axilă, există termometru intrarectal. Cum măsurăm temperatura?

Dacă mai aveți vreunul vreun termometru cu mercură în casă, e momentul să-l punem la muzeu undeva. Mercurul este toxic dacă acel termometru se sparge, trebuie mai bine să nu ne atingem de el. Eu recomand termometrele electronice, cu cap flexibil, la copii micuţi, sugari, copii de 1-2 ani care mai stau, măsori intrarectali este cel mai rapid şi mai eficient, îmi măsoară o temperatură centrală cea mai apropiată de valoarea maximă din corp, noi nu avem peste tot în corp aceiaşi temperatură. La un copil mai maricel sau un copil si de un an dar care sta cat de cat, masor la axila, dar cel mai probabil atunci cand face BIP, termometru, temperatura n-a ajuns la valoarea maxima, il mai las si urmaresc pe ecran. să se oprească din crescut. Și asta poate să mai însemne vreo 2-3 minute în plus.

Deci chiar și după ce a făcut bip?

Da.

Cred că de multe ori la unele se oprește măsurătoarea după ce a făcut bip, așa înseamnă că trebuie să-l oprești și să-l mai repornezi ținându-l tot acolo în același loc.

Uite, n-am observat asta, eu îl las în axilă și el se oprește la un moment dat din crescut. Termometrele astea de frunte, de urechie, de orice altceva, Eu nu am găsit încă unul pe care să mă pot baza, variază foarte mult temperaturile. Mulți părinți le achiziționează, poate să le folosească la modul, am măsurat acum în axilă cu unul electronic de axilă, am măsurat și la frunte, i-am dat un antitermic și nu mai vreau, că nu stă copilul de fiecare dată să iau temperatura câte 3 minute, Re-verific la frunte și poate îmi dă niște indicii că a scăzut puțin. Cam asta este maximum pe care îl recomand eu de temperatura măsurată.

Sunt un fel de ghicitori, deci noi, nu știu, măsurăm cu ăsta de urechie sau de frunte și întrebare, hai să vedem, a nimerit-o sau nu? Și o măsurăm la axilă și foarte rar, foarte rar o nimerim.

Se potrivește, așa e. Din nou, Sunt părinți care ajung să nu mai folosească termometru. Pe mine mă ajută să-mi spună cam ce valoare are temperatura, cumva și știu că sunt în controlul situației, dacă au reușit să măsoară. Dar de fapt, pe mine mă interesează starea generală a copilului și nimic altceva.

Poți să o măsori cu mâna, adică să pui mâna și dacă da, atunci pe... Nu?

Nu, te prindi că e mai cald.

Bun, te prindi, dar... Ok, nu zic de valoare, ci când te prindi că e mai cald, am văzut o recomandare generală ca atunci când vrei totuși să vezi... Atingându-l și simțind dacă este mai cald decât de obicei, recomandarea este să nu fie frunte sau față sau mâini, pentru că ele pot să difere chiar și atunci când ai febră, ci recomandarea este să pui mâna pe piept sau pe spate, pentru că aici o să găsești cea mai apropiată temperatură de cea reală.

Așa este. Și plus, nu măsurăm temperatura când e proaspăt ieșit dintr-o baie fierbinte, când e proaspăt trezit și scos de sub plapumă sau după ce a alergat 5 minute prin cameră, că s-ar putea să avem niște surprize. Iar da, legat de palma asta pe frunte, de care toți știm, îmi spun părinții, frige capul, dar n-are febră. Ce.

Sunt convulsiile, febrile, când apar, cum arată și ce ar trebui să facă părinții și ce înseamnă ele de fapt?

Convulsile febrile sunt un mare baobab pentru părinți. Convulsile sunt niște manifestări asemănătoare, un tremurat al copilului care întâi se încordează tot, se face ca o scândurică și începe să tremule și din tot corpul, simetric, își pierde starea de conștiență pentru câteva minute. Ele apar de cele mai multe ori când crește brusc temperatura, care s-ar putea să nu putem să controlăm lucrul ăsta, asta le spun părinților care mă sună speriați că a ajuns copilul la 40 dacă face convulsivebrile, cel mai probabil dacă a ajuns deja la 40, nu mai face, ar fi făcut până atunci. Sunt extrem de neplăcute vizual, copilul nu reacționează, nu răspunde, îl iei în brațe, îl ciupești și nu-ți răspunde. Aici, într-adevăr, părinții se panichează, încearcă să-l scoată la aer, să-i dea cu apă. Nu trebuie să facă nimic special, trebuie să-l pună într-o poziție de siguranță, undeva pe jos, cu ceva sub căpșor, să nu dea cu capul din acel tremurat de parchet. Eventual să-l întoarcă pe o parte, dar atât. Convulsia cel mai probabil se va opri de la sine. Un lucru bun pe care ar putea să-l facă este să înceapă să înregistreze. Pe de o parte ne trebuie O durata acestei convulsii, convulsiile febrile, dureaza doar cateva minute. Ce a depasit 15 minute nu ne mai gandim la convulsie febrila, ne gandim la cu totul altceva. Și uneori părinții confundă frisonul cu convulsia. Frisonul este absolut banal, pe când convulsia da o tratăm cu mai multă seriozitate. Și părinții fiind atât de stresați în momentele alea pierd noțiunea timpului și nu mai știu să povestească exact ce a pierdut sau nu și-a pierdut starea de conștiință. Și atunci un video pe medic îl ajută foarte mult. În timpul ăsta, cel mai probabil vor suna la salvare. Pana vine salvarea ma astept ca acea convulsie sa se fi terminat, copilul este mai somnolent dupa, dar da, vor fi luati la spital, facute analize pentru ca presupunerea este ca e o infectie ceva mai serioasa care trebuie tratata. De multe ori si in viroze poate sa apara aceste convulsii. Bună a acestor comulții este că nu afectează creierul în nici un proced. Nu afectează creierul și că dispar cu vârsta, adică după șase ani cel mai probabil nu vor mai apărea la acest copil. Și partea cea mai bună a lor este că apar doar la aproximativ 5% dintre copii. Deci nu toţi copiii care fac febră mare, asta mi se pare extrem de important de ştiu, nu toţi copiii care fac febră mare vor face convulsii. Aceşti 5% de obicei au un părinte sau o rudă apropiată care a avut convulsii febrile. Doar că noi, dacă nu ne întrebăm noi părinţii noştri, nu prea ştim de aceste convulsiile. Dacă le-am avut, le-am avut când eram foarte mici. Părinții s-au stresat atunci de a văzând că le-am depășit. Nu ne-au mai spus, vezi, că atunci când erai mic, tu făceai convulsii, febrile. Pe de altă parte, și dacă știm, nu înseamnă obligatoriu că și copilul nostru le va face și chiar dacă știm că le va face, nu avem cum să îl ferim. Am copii care au făcut un prim episod de convulsii febrile și se așteaptă ca la următoarele febre să mai facă convulsii febrile.

De regulă este un episod unic care se întâmplă la...

Majoritatea, da, dar mulți îl mai fac și pe-al doilea, poate și pe-al treilea. Acești părinți încearcă din răsputere să dea atâtea antitermice încât să prevină apariția convulsiei. Ei au și un medicament. După prima convulsie febrilă primești un medicament, diazepamul, care se administrează intrarectal în caz de criză nouă, dar nu reușesc. Foarte greu reușesc să ții febra sub control, tocmai pentru că atunci când ea crește brusc, atunci se întâmplă convulsia și nu apuci să dai antitermic suficient de repede. Dar știu că sunt niște episoade neplăcute, plus urmate de o internare și aia destul de neplăcută, dar prognosticul este unul excelent, copilul le va depăși și nu va fi afectat. În câteva ore el se va comporta ca înainte. Dar da, sunt neplăcute. și totuși nu le putem preveni, adică nu aș vrea să dăm antitermice doar de frica convulsiilor.

Corect, și ce e important de menționat este că de cele mai multe ori convulsia febrilă este cauzată de creșterea bruscă a temperaturii, adică schimbarea temperaturii bruscă nu de o temperatură mare.

Exact.

Și atunci nu prea ai cum, adică ai 40, nu o să faci convulsie febrilă pentru că ai 40. Poți să faci convulsie febrilă în cel procentul mic, totuși considerabil de copii care pot să facă convulsie febrilă. Este dat de faptul că a crescut rapid la 40 și ceva se întâmplă în metabolism, ceva se întâmplă în semnalizarea electrică a creierului și creierul își dă acest reset. Se vede dramatic, dar în cazul unei convulsii febrile e ceva absolut benign.

Ok. Vreau să mai povestim puțin de antitermice, pentru că se face abuz de foarte multe antitermice și aș vrea părinții să le mai citească și reacțiile adverse, chiar dacă noi nu simțim reacțiile astea adverse, ele acționează și fac tot felul de lucruri în organismul nostru pe care nu ni le dorim pe termen lung și folosite des. Se dă o schemă de la spital, cumva medicii la camera de gardă când trebuie în câteva minute să evaluezi, afli totul despre un copil și să-l și examinezi și tratezi, vrei să acoperi cât mai multe lucruri și atunci Și acasă tu nu apuci să știi cum va reacționa părintele ăla. Vrei să te acoperi și atunci îi dai antitermice din 4 în 4 ore, substanțele principale, paracetamol și profen alternativ. Este inutil. Pe de-o parte, îndopăm copilul cu siropuri. Pe de altă parte, poate îl prindem cu antitermicul când el e cu temperatură normală și îi mai facem și o hipotermie, nu pățește nimic major. Dar de ce am face asta? Trebuie să trezești copilul și noaptea ca să îi dai din 4 în 4 ore. Nu. Putem folosi cele doua substante atunci cand face febra, le putem alterna daca episoadele de febra sunt dese, dar este de preferat sa folosim un singur antitermic, o singura substanta daca putem. Folosindu-o la intervale mai mari, o repetăm pe aceiași. E febră la intervale, dese, ok, în condițiile astea trebuie să alternăm. Mai există și alte preparate în afară de substanțele astea, mult mai periculoase, unele interzise în alte țări, care la noi se folosesc foarte mult de această frică, nu pentru că are copilul ceva, de frica părintelui.

Ce substanță?

Algocalminul, metamizolul.

De ce e interzis în alte țări?

Poate să facă o reacție foarte gravă de aplazie medulară, într-un număr extrem de scăzut de cazuri, dar s-a preferat să nu fie folosită și în niciun caz pe toate rețetele de copil cu febră care pleacă de la camera de gardă. Asta este cumva exagerarea puțin. Am fost și eu la camera de gardă și știu că vrei să te asiguri că ai spus totul, dar cumva Prin aceste supra-medicații, scădem încrederea în corpul nostru, în copilul nostru, în capacitatea noastră de a trece prin aceste boli. Și vreau să mai ridicăm această încredere puțin, dacă putem cu ocazia asta.

Alternativ, doar dacă febra crește la loc repede și trebuie să dăm rapid în 4 ore, în 6 ore din nou o altă substanță, dacă o dăm o dată la 12 ore putem să rămânem la o singură substanță. Concret, în cazul febrei, preferi paracetamol sau ibuprofen? Sau cum le alegi? Pentru că unul este antipiretic, paracetamolul, altul este și anti-inflamator, ibuprofenul?

De preferat ar fi paracetamolul, tocmai pentru că el are doar acest efect antialgic și antipiretic. Dar din ce observ, la copiii mai mari încep să nu mai răspundă foarte bine la paracetamol și reacționează mult mai bine la ibuprofen. Cel mai probabil îi mai doare și o ureche, mai au și un nas înfundat. Ne ajută puțin și efectul inflamator. Dar atâta timp cât paracetamolul funcționează, este bine să-l folosim. Trebuie să avem mare grijă să reglăm doza din când în când cu medicul pediatru în funcție de greutatea copilului, nu de vârstă. Uite, în străinătate, oriunde te duci la camera de gardă, se dă paracetamol. Se gândesc nici măcar la ibuprofen, dar aminte la celelalte. Nici o extremă nu e bună, să găsim calea de mijloc și să fim atenți la copil. Mi se pare cel mai important. Nu este un roboțel care trebuie din 4 în 4 ore să primească ceva.

Am rezolvat febrea, am inteles cum o tratam, cum o masuram, cand mergem la spital si ce instrument avem pentru asta. Hai sa vorbim si despre obstructie nazala, i s-a infundat nasul copilului si sa le luam poate pe varste si sa vedem ce poti sa faci pentru a-i desfunda nasul, ce instrumente avem cand recurgem la medicatie mai agresiva, cand trebuie sa ne vada un medic.

Este tare neplăcut la sugari, la copii mici, în prima zi de viroză respirator, e prima, poate chiar și a doua. Pentru că începe cel mai probabil cu fevră, dar apoi apare și așa o obstrucție a nasului care este prin inflamația mucoasei. Încă nu curge nimic și n-ai ce desfunda. Și decongestionantele încă nu sunt potrivite la această vârstă. Deci e dificil. Copiii mici, sugarii și copiii mici nu știu să respire voluntar pe gură. Drept care, când simt că nu pot respira, încep să plângă. Și cumva, prin plâns, respiră. Inhalează și expiră pe guriță. Deci ei se descurcă. Da, înseamnă că trebuie să plângă. Când plângă, se mai dezobstruează și mucoasa nazală. Putem folosi seri fiziologici, apa de mare, apa de mare si hipertona, adica cu mai multa sare, care mai scoate putin din inflamatie asta. Si exista tot felul de preparate pe baza de plante, care din cand in cand functioneaza sa mai desfunde nasul copilului. Dupa cateva ore sau o zi, doua de astfel de nas infundat, incep sa curga secretii apoase. Se întâmplă frecvent, ele durează și ele câteva ore sau o zi, două, apoi aceste secreții se îngroașă. Când avem secrețiile astea apoase, N-avem mare lucru ce sa facem. Pe de-o parte e mai bine, se mai duce din inflamatie si copilul respira, dar e in permanenta, vedem ca-i curge nasul. Asta, daca incercam sa aspiram aceste secreti, ele se refac instant. Este inutil. Nici sa stergem non-stop copilul la nas nu e bine, ca o sa-i se irite pielea. Il lasam cat de cat in pace. Cel mai mult putem interveni cand s-au ingrosat secretiile. și aceste secreții dacă este aer uscat în cameră, dacă stă mult cu ele acolo, se usucă și blochează complet nasul. Aici, apă de mare din abundență și unui copil mic îi aspirăm nasul sau îi facem lavaj sau un copil mai mare știe să sufle și reușește să se descurce cumva cu secrețiile astea.

Folosim aspirator, Nazal?

La cei mici care au secreții multe, da, este salvator, e neplăcut pentru copil, dar îi explicăm. Știu că nu-ți convine, că te țin, că bagă chestia asta în nas, că poate face zgomot aspiratorul în miezul nopții, dar o să vezi că o să respiri mai bine și trebuie să fim calmi când facem asta. Mulți părinți nu, că se zbade. Niciunul nu se zbade. În fine, există și excepții de copii care stau cu plăcere și își fac singuri, da, al mai măricei.

Totuși facem diferența între acea obstrucție cauzată de edem, unde nu iese nimic și atunci îl chinui mai mult, îl doare, sau atunci când ai acele secreții apoase pe care degeaba le aspiri. Deci vorbim de secrețiile, poate galbene, poate mai uscate, pe care le umectăm cu un ser fiziologic cu apă de mare și după aia le aspirăm.

Uite la cei mici mici care au astfel de secretii mai groase, nu cele apoase. Pot sa pun ser fiziologii sau apa de mara in nas? Și după aia, dacă e un copil alăptat, îl pun la sân. El în timpul ăsta încearcă să respire pe nas și înghite secrețiile. Secrețiile, important e să plece din nas. Că sunt înghițite pentru că le-am fluidificat și reușește să le înghită sau că le strănută sau că ele curg sau sunt aspirate prin partea din fața nasului. Este important e să ...deblocăm nasul și să poată respire câteva minute, în cel mai bun caz ore, după care o luăm de la capăt. Dar pentru că ai menționat alb-gălbui, hai să zice și de-aia vers, care nu înseamnă nimic. Cel mai probabil au stat mai mult în nas. De obicei dimineața sunt vers, după ce noaptea nu l-ai mai aspirat, nu a mai suflat nasul. Dacă în restul timpului revin la alb-gălbui, Verdel ala de dimineață nu înseamnă infecție bacteriană, nu înseamnă că trebuie antibiotic, nu trebuie să facem nimic. Singurul moment când trebuie să-mi dea de gândit secrețile astea nazale verzi este dacă ele persistă, copilul e cu stare bună, nu mai tușește, nu are febră, nu îl doare nimic, dar curge nasul foarte abundant și cu secreții mereu verzi. Asta este ori o infecție la nivel local, un stafilococ care-i acolo în nas, ori, surpriză, și-a băgat o bucățică de șervețel, o bobiță de ceva și aia favorizează această infecție bacteriană localizată și acest copil are nevoie de un consult. Dar este vorba de zile întregi în care el este cu secreții abundente verzi.

Cum il înveți pe copil și la ce vârstă poți să-l înveți să-și sufle nasul?

Până la jumătate 2 poți să începi să te joci cu el la chiuvetă, să sufle într-un șervețeal, să scoată aerul pe nas când e la băiță. Toate lucrurile astea îl ajută să se prindă la un moment dat. Cât de eficient și bine e după ce reușești să sufli nasul. Dar până nu învață să sufle cu toată forța, nu știu, undeva pe la 3 și un pic, cel mai probabil trebuie să completăm și noi cu un aspirator sau cu un lavaj. Ne dăm seama din cum se comportă. Dar unii pur și simplu curg secrețile și nu îi deranjează. Nu ne place nouă din punct de vedere estetic. Dar în rest...

Ai vreo tehnică de a-l învățași să sufle nasul? M-am auzit de că îl înveți să sufle într-o lumânare cu nasul. Să stingă o lumânare cu nasul.

Eu știu asta. Merge și cu lumânarea. Eu știu asta cum șervețele îi zici să sufle. Prin imitație, oricum. Orice joacă s-ar putea să-l distreze, să fie dornic să încerce și să îi iasă la un moment dat.

În.

Virozele astea cele mai frecvente, banale, tusea începe cam prin a doua zi de boală, este seaca inițial, Pe copil s-ar putea să-l doară și în gât. Îl ajut cu durerea în gât, îi dau un spray care calmează durerea în gât. Dar tusea în primele zile nu mă interesează prea mult. Cel mai probabil sunt secreții care ajung în gât sau scurs în gât. Iar traheea noastră reacționează. Și tusea, în aceste situații, e tot un mecanism de apărare. Ajung secreții înspre trahee, adică înspre zona unde n-are ce să caute nimic altceva în afară de aer. Și traheea noastră are niște receptori acolo care reacționează apărându-se prin tuse, ca să scoată secrețiile alea de acolo.

Deci e un mecanism de apărare și tusea. Ne apărăm să nu se ducă în plământ ce nu trebuie să ajungă acolo.

Drept care, la copii, eu în fine, cred că sunt niște cazuri absolut excepționale când dăm ceva să oprim tuse. De obicei, o lăsăm să acționeze. Ce vrem noi este să schimbăm din tusea asta seacă, care de obicei e scâitoare și neplăcută, într-o tuse productivă, adică să înceapă să rupă secrețiile din gât și la asta se ajunge și în mod natural, fără niciun fel de sirop, în vreo două zile. îi dăm un ceai cald. Dacă e un copil cu vârstă peste un an, putem să-i punem și puțină miere. Mierea se pare că are efect asemănător cu multe siropuri de tuse existente acum. Există tot felul de plante care au acest efect mucolitic, dar se rezolvă și fără. Nu sunt obligatori. Când usea devine productivă, la fel, aceste mucolitice, putem să ne mai ajutăm de ele ca să rupă mai bine. Rupe ce înseamnă. Desprinde secrețiile din gât. Nu trebuie să ne așteptăm să le scuipem. Copiii nu scuipă secrețiile, ci le înghit, dar se simt mai bine pe moment. Tusea asta poate sa dureze 2-3 saptamani intr-o viroza banala, fara ca al nostru copil sa mai fie contagios, fara ca al nostru copil sa mai aiba vreo alta problema, poate doar niste secretii nazale.

E normal deci sa tuseasca si 3 saptamani, da?

Da, ce trebuie noi sa observam este ca se reduce treptat. Daca la inceput tuseste foarte des, si ziua, uneori si noaptea, tuseste mult cand se trezeste, tuseste mult cand topa ea alearga prin casa pentru ca intre timp starea lui e buna, i-a trecut febra, i-a trecut starea generala proasta si a inceput sa tuseasca productiv si cam atat. Trebuie să vedem că se reduce ca frecvență pe parcursul unei zile și din nou că avem un copil cu stare generală bună. Dacă un copilul nostru are în continuare febră, tușește foarte des, tușește atipic, nu trece o zi, două de tuse sac, apoi productivă, da, trebuie să ne punem un semn de întrebare și să mergem la un consult. mai ales în ultimul un an și jumătate, poate chiar doi ani, circulă tot felul de bacterii de care țin minte în rezidențiați de pediatrie, că dacă apărea câte un caz ne chema pe toți rezidenții să-l examinăm și să aflăm istoricul și să vedem manifesterile, pentru că erau niște rarități, de exemplu walking pneumonia, micoplasma pneumoniae, care dă O pneumonie în care copilul se simte bine, poate primele două zile are o stare mai proastă, are febră, dar tușește sec foarte mult din ce în ce mai des.

Sec mult din ce în ce mai des, ok.

E ceva în neregulă, acest copil trebuie examinat și în funcție de istoric ne dăm seama și îl tratăm. Dar dacă tu se adevini productivă și se rărește, îl lăsăm în pace. Aceste bacterii Există dintotdeauna, doar că s-au înmulțit în ultima perioadă. Au fost foarte multe cazuri asemănătoare, cum a fost și tuse convulsivă. Lucruri pe care noi nu le întâlneam, nu știu, eu nu le-am întâlnit în rezidență, decât în mod excepțional. Acum sunt foarte frecvente. Știm ce avem de făcut, trebuie să dăm alte clase de antibiotice, dar trebuie să le recunoaștem și trebuie să le recunoască părinții. Uite cumva eu îmi fac mustrări de conștiință că atunci când am tot vorbit despre tuse până acum, vorbeam de astea două variante, secă la început, după aia productivă și cam asta e. Nu, acum au apărut multe alte tipuri de tuse la foarte mulți copii și trebuie să vorbim și despre ele. Așadar, ce nu e sec, O zi, două, apoi productiv și cu stare bună și vedem că se rărește, este de a usculta cu stetoscopul, de uitat la copii lângă, poate de făcut niște analize și de luat un tratament țintit.

Remedii? Cunoști remedii pe care le poți folosi acasă?

Nu prea sunt adepta a remedilor. Ceaiul cald cu miere mi se pare...

E un remediu, da.

Cam asta e singurul pe care-l folosesc, dar aud de tot felul de cartofi, frecții și diverse altele. Atâta timp cât nu-i fac rău, n-am nimic împotriva lor și nu mă aștept să tratez o pneumonie, de exemplu, cu așa ceva.

Dar uite, citeam ieri un articol. De fapt, cred că era un review cu o hraine care compara mierea cu un antitusiv și cu nicio intervenție și mierea era puțin mai eficientă decât un antitusiv. În special la copii. Și atunci, da, cred că poți să folosești. Adică când cauci un sirop pe care să-l dai, poți să începi cu miere, cred.

Da. Este și varianta asta de ceai cald, ceaiul cald. fluidifică și el secrețile și îl ajută pe copil să rupă mai tare. Mai e o categorie de tuse care trebuie neapărat menționată, este întâlnită mai ales la sugari și copii mici, deci cam până în 2 ani cel mai frecvent. Potuse seacă deasă însoțită și de dificultăți de respirație. Copilul șuieră, copilul respiră foarte repede, are efort respirator, vedem că se afundă pielea între coaste sau chiar și aici, supraclavicular. Acest copil se chinuie să-și menține o oxigenare bună, e cel mai probabil o bronziolită sau o pneumonie, el trebuie consultat și ajutat, țintit. Dar asta vine cu stare generală proastă, cu agitație, cu refuzul alimentației, mă prind că e ceva în neregulă și merg la medic.

Toate astea pot veni una după alta. Am vorbit despre febră, febră poate să vină și de multe ori în cazul virozelor vine cu obstrucție nazală, urmează tuse. De multe ori apare și diarheea. Și în aceste viroze, dar și în alte situații. La ce trebuie să fim atenți când copilul are diarhee? Care sunt pericolele? Cum ar trebui să reacționăm?

Sunt virusuri care dau si manifestari respiratorii si diaree, cum ar fi adenovirusul, dar cel mai probabil diareea nu e una care sa ne puna probleme majore. Sunt multe siropuri pe care le dam care, fiind dulci, provoaca. Ele intine diaree, de-aia eu prefer sa limitez folosirea lor. Și sunt virusuri care țint tubul digestiv și se manifestă fie cu vărstături, fie cu diare, fie cu amândouă și eventual și febră, ca să fie tabloul complet. Aici depine foarte mult iarăși de vârsta copilului. Am un sugar foarte mic care face multe scaune diareice. E important sa reusesc sa-l hidratez, sa-l pun la sandez, sa-i dau lapte, cantitati mai mici si mai dese ca sa mentin hidratarea. Aici e o discuție foarte importantă, adesea le este oprită alăptarea acestor mame în caz de diarhee la copil. Lactoza, pe care o avem în orice fel de lapte, dacă ea trece rapid prin intestin fără să se digere cum trebuie, ajunge un colon unde ce face? Este un zahar, atrage apa, și fermentează, drept care va da niște scaune mai moi, mai voluminoase, mai impresionante. Vrei să le oprești. Dar alăptatul vine cu extrem de multe alte beneficii. Alăptatul hidratează copilul și hrănește, în același timp îi dă confort, îi calmează durerea prin proprietățile și prin compoziția lui, Prefer să am unu-două scaune în plus, sau să dureze încă o zi mai mult, dar să continui alăptarea, plus că oprindu-i alăptarea acelei femei, ce fel de lapte îi dau? Poate nu îl acceptă copilul. Ce fac cu mama? Trebuie să se mulgă, că altfel îi se îngorjează, să nu-i poate face vromastit. Adică trebuie să mă gândesc la toate implicațiile. Plus că e greu. Aur de mame internate în spital cu bebeluși, cu diaree, care trebuie să stea cu ei în același pat și să nu le dea să sugă, deși ei asta fac foarte multe ori pe zi. E dificil. Drept care nu, toate ghiduri le spun că nu trebuie întreruptă alăptarea în cazul unei diarei. În cazul copiilor hrăniți cu formulă de lapte, le pot da o formulă fără lactoză, asta e o primă măsură. Dacă am copii diversificați, pot să ajut și din diversificare. Nu se mai poartă regimurile alea foarte drastice, mănâncă doar orez fiert cu morcov fiert câteva zile. Vreau să-i dau corpului nutrienți să lupte cu boala. Drept care o să-i dau o alimentație variată, dar care să nu accenteze diarea. Adică nu o să-i dau foarte multe fructe, nu o să-i dau sucuri dacă obișnuiam să o fac, sper că nu. Nu o să-i dau, nu știu, niște chestii prăjite sau foarte grase. Pot să-i dau paste, brânzică, carne, o supă cremă de legume, o supă de pui, adică toate grupele alimentare, dar alese cele care știu că ajută tubul digestiv și nu pun probleme de dificultăți de digestie. Pot să-i dau banane, pot să-i dau afine dintre fructele permise, vreau să-i dau altceva. îi coc un măr sau îi fac un compot. Deci asta doar dacă își dorește copilul să mănânce. S-ar putea să nu aibă poftă de mâncare, este în regulă să nu mănânce. Eu îi pot oferi, dar dacă nu vrea, nu-i dau. Nu-i dau ceva dulce doar ca să știu că are ceva în stomac, că și asta va accentua diarhea. Și pot să-l ajut în alte feluri, există tot felul de pulberi care leagă scaunele, fix asta fac. și se pot administra de la orice vârstă, le pot da, obligatoriu din prima zi de diaree dau un probiotic țintit, atenție și cum alegem probioticul, că nu orice probiotic își face treaba. Există niște protocoale pe care medicii le știu și aleg anumite tulpini în funcție de cauza enterocolitei, Și atunci am mai multe șanse să își facă treaba acel probiotic.

Deci nu e orice probiotic, ci vorbești tu ca medic cu pacientul și în funcție de tabloul clinic și care este cauza legii oamenitătul bine.

Și există sub forme de picături, de prafuri, astfel încât la orice vârstă să le pot administra. Deci ar fi bine nu să mă duc în farmacie și să văd care probiotic e la reducere și pe el o să-l iau, ci să vorbesc cu un medic care să-mi recomande probioticul potrivit situației respective.

De multe ori și medicul zice, ia și un probiotic. Sunt anumite tulpini specifice, adică le putem numi?

Pot să dau Saccharomyces boulardii, care nu este o bacterie, este o ciupercă, sau pot să dau Lactobacillus LGG, dar trebuie să am și o anumită concentrație.

Deci sunt două probleme pe care le poți alege?

Astea sunt protocoalele cele mai recomandate.

Și ai zis și de prafuli, poți să le numești? Adică ce prafuli care leagă scaunul?

O să zic denumirii comerciale. Smecta, hidrasecta, sectan.

Smecta, hidrasect, tasectan? Și cum le alegi? Îl dai pe oricare?

Nu aș vrea să se trateze nimeni singur. Tot așa ar trebui măcar prima oară, a doua oară să vorbească cu un medic. Ele nu sunt niște produse care să dea reacții adverse, dar da, trebuie reglată puțin doza, trebuie să știm pe care să-l administream și mai mult contează și forma de administrare, să fie una potrivită vârstei, mai ales la copii, e important.

Ce înțeleg eu este că nu dăm o dietă super restrictivă ca pe vremuri, doar orez pentru că corpul trebuie să se hrănească, nu renunțăm la lăptat dacă lăptăm pentru că e mai important să preați că nutriența se hrănească chiar dacă laptele matern are lactoză, dacă are lapte din, dacă este alăptat cu formulă, atunci putem, avem această planetă de a alege o formulă fără lactoză. Îl rehidratăm, legăm scaunul dacă putem cu aceste prafuri, alegem un probiotic după ce am vorbit cu medicul pentru că sunt diverse tulpini pentru diverse cauze ale diarei. Când merg la medic cu el? Când știu că trebuie să merg la medic cu un copil care are diaree?

Un medic care nu refuza lichidele, un copil care refuza lichidele, un copil care are foarte multe scaune, ajunge sa se irite pielea, nu le pot opri. Am incercat aceste prime tratamente si nu vad imbunatatiri. Un copil care are poate febră mare, o stare generală proastă, cel mai probabil va trebui consultat. Mi se va recomanda o analiză din scaun pentru că se va bănui o infecție bacteriană care nu trece așa ușor. Majoritatea diareilor au o cauză virală, trec de la sine. Dar uneori poate să fie vorba de o salmonela, de o bacterie care trebuie tratată mai agresiv, dar la fel mă prind din evoluție, adică văd că are în prima zi multe scaune, dar a doua zi deja are mai puține, starea e mai bună, pot sta liniștit acasă. se agravează, văd că e din ce în ce mai rău, văd că persistă febrea, apar scaune cu sânge sau tot felul de alte manifestări, merg la un consult.

Bun, și ai zis că hidratăm copilul, dar ce facem dacă, coloac, peste pupăză, vine și vărsătura peste? Adică copilul începe să verse. Deci deja avem un copil, fie varsă pur și simplu, dar de multe ori vărsăturile sunt asociate la Copiii care au deja febră, au diarhee, au o stare deteriorată și începe să și verse. Cum reacționăm atunci?

Să știi că de multe ori începe cu vărsătură o interolită. Când începe cu vărsătură, nu știm. Primul lucru, eu întreb ce a mâncat la ultima masă. Poate a mâncat niște cartofi prăjiți și șniță, adică prăjală, care i-au provocat această vărsătură. Și prima măsură este să așteptăm puțin, să vedem ce urmează. Dar da, dacă asociează febră, mă gândesc din start la o enterocolită, la un virus care dă aceste manifestări și recomandarea mea este, după vărsătură, nu încercăm tot felul de siropuri împotriva vărsăturilor, că nu le acceptă și le vor vărsa sau vor vărsa din cauza siropului. Există și siropuri Astea primele la îndemâna tuturor sunt pe bază de plante, de obicei ghimbirul are efect anti-vomitiv. Dacă dau substanțe pe bază de metoclopramid și-l varsă și continuă să verse, ajung la spital și trebuie să anunț medicii că i-am dat acasă, nu știu cât a reținut în corp din metoclopramid și atunci Medicii sărteasă nu mai pot să-i facă injectabile. În fine, metoclopramidul nu se mai prea poartă ca tratament, se poartă alte substanțe făcute direct intravenos. Dar pot să încerc acasă. I-am avărsat odată, vreo oră nu îi dau nimic, nici să bea, nici să mănânce. După o oră încep cu lichide. că e apă, că e ceai, că e lapte la un copil alăptat, că sunt săruri de rehidratare, atenție, nu sunt tocmai gustoase, s-ar trebui să le refuze, îi dau orice altceva care acceptă, câte o înghițitură. Dau o înghițitură, stau puțin, îi mai dau o înghițitură, mai stau puțin. Văd că tolerează câte o înghițitură, cresc la două înghițituri. Iar, două înghițituri, stau două-trei minute, mai dau două-trei înghițituri. S-ar tea copilul care a vărsat de mai multe ori să fie foarte însetat, să vrea să bea mult. Nu-i dau mult, prefer să-i dau câte puțin, pentru că dacă-i dau mult, o.

Să verse din nou.

Și riscul este, el nu varsă doar ce-a băut, el varsă din sărurile, din stomac și atunci deshidratarea se răutățește. Adică nu e ce-am avut și ce-am pierdut, răutățesc situația. Văd că tolerează cantități din ce în ce mai mare, ajung să îi dau suficient încât să-l mențin hidratat. Dacă cumva i-am dat o înghițitură sau două, varsă din nou, o iau de la capăt. Mai stau o oră.

Iar încet. Îi dau câte un pic, aștept și îi dau puțin câte puțin.

Dacă am un sugar de 4-5 luni care face lucrul ăsta și el nu este un copil cu reflux care varsă în mod obișnuit, după a doua încercare probabil că mă duc spre spital. Dacă am un copil mai mare pe care încă-l văd, că are și puțină energie, că urinează normal, că n-are buzele uscate, că încă mai plânge cu lacrimi, încă se simte bine, pot să aștept. două, trei, poate chiar patru reprize de astea de câte o oră. Dar dacă tendința este de fiecare dată, după ce îi dau una, două înghițituri, el se verse și îl văd care stare proastă, începe urina să fie închisă la culoare, începe să plângă fără lacrimi, văd buze uscate, copilul este încercănat, ăsta e un copil deja deshidratat. Și atunci merg spre spital, mai ales că nu văd luminița de la capătul tunelului, el nu pare să se oprească dinvărsat, și merg la cameră de gardă, unde se pune o perfuzie cu un antivomitiv și cu rehidratare în același timp.

Asta-i cel mai important, că trebuie să-l rehidratezi, practic, pentru că diarhea și vărsătura îl deshidratează, ce e foarte important de înțeles, că atunci când varsă, cum ai spus tu, nu pierde doar ce a băut, pierde propriile sale lichide care sunt pline de săruri, care sunt secretate de stomac, Pentru a fi reabsorbite ulterior, ele nu mai sunt reabsorbite de cele ca un robinet deschis din care curge propriile sale lichide. E foarte important ca ai mentionat aceste semne ale deshidratarii. Plange fara lacrime, are buzele uscate, are gura uscata.

E bleg, e incercanat si deja stiu ca au fost 2-3 episoade de varsatura. Din nou, copil foarte mic, 1-2 episoade de astea sunt suficiente sa-l deshidrateze. Un copil mai mare este ceva mai rezistent. și vărsăturile se opresc de cele mai multe ori de la sine, doar menținând hidratarea asta, vedem că din nou ne-am pierdut noi răbdarea, sunt ieri noapte, suntem obositi, mergem la camera de gardă pentru o perfuzie.

Ce e important de înțeles aici este că această deshidratare severă, adică în momentul în care copilul varsă, cum ai spus tu, e deshidratat, are și diere varsă de două de trei ori fără să-l poți hidrata, Atunci cand el pierde din proprii sai electroliti apare un dezechilibru electrolitic care va duce ulterior la o greata si la varsaturi de cauza centrala Adica intrii intr-un cerc vicios din care nu mai iesi decat cu o perfuzie sau la inceput si asta obisnuiam sa le recomand oamenilor si vreau sa te intreb pe tine ce parere ai Pentru ca foarte multi pediatrii recomanda atunci cand copilul varsă și este deshidratat, dar încă ai acea fereastră în care poți să încerci lucruri acasă, să ai ascunsă undeva în dulap sus de tot într-un colț cola și să-i dai copilului cola. Bine, nu să-i dai copilului de șase luni cola, dar să zicem că avem un copil de trei ani, deshidratat, refuză să bea și mai ai acest instrument. Ce părere ai?

Să știi că nu am un răspuns să-ți dau, mi-este teamă puțin de această variantă. Am auzit-o și eu de foarte multe ori. Cumva o explicatie exista, apa cu zahar se absoarbe mult mai repede si cumva gustul il face pe copil sa-i mai dispara si senzatia de greata. Am putea o incerca la un copil mai mare, pe de alta parte daca-i dau asta si are si diarez, ar trebui sa o accentuez. De aia cumva nu sunt atat de deschisa ina. Plus, nu e în protocoale și nu îmi vine să fac acest...

Este off-label, e folosit off-label și înțeleg că există un mecanism biochimic pe care eu nu-l înțeleg în totalitate. Înțeleg că e explicat doar în cazul cola, adică nu apare la alte sucuri acidulate, adică dacă dai Fanta, Sprite, 7up, Mirinda, orice altceva, pare că nu apare acest efect, dar se pare că la Coca-Cola Apare si cumva o contracarea acelei bucle, acelui feedback negativ in care tu ai un dezechilibru electrolitic si cumva ceea ce exista in cola si ceea ce ne face rau in mod normal cand tu bei cola ca un corp sanatoz si o bomba calorica care explodeaza in tine, atunci cand esti dezhidratat pare ca te scoate din acea bucla. Ceva niste electrolit, ceva are Coca-Cola in sine. Nu Coca-Cola, vorbim de cola in general, ce cola vorbim. Glucoza respectivă, pentru că tu când îl hidratezi îi dai și poți să îi pui și glucoză pe venea, corect? Și atunci, la un copil deshidratat, dacă funcționează asta, why not? Oricum, e o posibilitate. Deci nu recomand.

La niciun, niciun caz. Dar poate, nu știu, după 5-6 ani încolo merită încercat, dar nu la nesfârșit. Încerc odată și văd. Uite, chiar sunt curioasă să aud părerile părinților care au avut curajul ăsta să încerce. Nici la adulți, uite, nu știu pe nimeni să fie încercat, dar da, cunosc acest trend.

Bun, hai să vorbim acum. Am acoperit, cred că, să zic, acest tablou general care se poate întâmpla în tot felul de infecții virale, febră, obstrucție nazală, tuse, diaree, vărsături. Hai să vorbim de lucrurile care pot să apară pe piele, de exemplu erupții și există viroze eruptive, adică avem un virus care intră în corp și zda anumite erupții, unele sunt foarte specifice, cum este boala gură-mână-picior, în care apar aceste erupții specifice, ulcerații la nivelul mucoaselor bucale și aceste erupții la nivelul palmelor și apicioarelor. Altele pot fi alergice, de multe ori le putem confunda, vezi ca copilul a mancat dimineata si ii apar niste bubite pe piele, sunt oare de la ce a mancat, e o alergie alimentara sau l-a pupat. Tatălui care are barbă și s-a irritat de la barbă. Cum îți dai seama, cum le gestionezi?

Încerc să-mi dau seama din tabloul general. O viroză eruptivă începe cu febră, s-a tăiat și cu un nas înfundat, ci cu durere în gât și după câteva zile apare erupția. De-aia e important când am copilul cu febră și bolnav să nu fac experimente și să-i dau alimente noi. Ca nu o sa mai stiu cand ii apare eruptia daca este o reactie alergica sau este o boala eruptiva. Asa cum spuneai, unele viroze eruptive au un aspect foarte caracteristic. Și din descriere sau din poze ne prindem ce sunt, dar noi din nou ne uităm la tabloul general. Ești și cu febră? Cel mai probabil mă gândesc la un virus. Este fără febră, sunt niște pete mari roșii pe corp care apar foarte repede și știu că acest copil a mâncat prima oară în viața lui de la cofetărie o prăjitură sau și-a luat niște biscuiți de ăștia cu cremă de prin comerț. Mă gândesc la o alergie. Aspectul în sine poate fi uneori confundat, dar când faci o anamneză, când pui toate întrebările necesare și cumva și din evoluția erupției respective, te prinzi despre ce era vorba. Într-o alergie mai severă dau un antialergic, dar până la urmă dacă am o viroză eruptivă și nu sunt sigură ce e, îi pot da un antialergic că nu-i fac atât de rău și din nou mă ghidesc după evoluție. Dar există și viroze, în afară de cele pe care le menționai tu, la care știm. Bubițele cu aspect de picătură de rouă sunt în varicelă. Cele pe palmetăl sunt gura, mână, picior. Un sugar micuț cu febră mare, mare, mare, pe două, trei zile, care se umple de bubițe mici roșii pe corpioroze o la infantul. Dar sunt si altele care sunt necaracteristice, nu putem neaparat sa le denumim. Cele mai multe evoluează spre vindecare de la sine, nu trebuie să facem absolut nimic. Din nou, într-o viroză trebuie să ne asigurăm că starea copilului este una bună. Sau dacă apare prurit, îl mănâncă pielea, să-l ajutăm cu asta. Cam atât. Și ca în orice viroză să-l hidratăm. Din nou, să aratea să nu aibă poftă de mâncare, Nu se întâmplă nimic dacă nu mănâncă grozav 2-3 zile, e suficient să-i dăm lichide și noi să-i oferim de mâncare. Ce mai trebuie să verificăm? Să n-aibă ceva din erupția respectivă, să apară și pe mucoase, cum spuneai, și să refuze din cauza disconfortului din cavitatea bucală. Atunci s-ar putea să fie nevoie de un consult. Pentru a-mi da medicul tot felul de substante care sa-i calmeze acest disconfort din cavitatea bucala, am si eu un truc pe care l-am tot testat in ultimul timp. Ii dau chestii, ii pot da saruri de rehidratare sau ii fac eu in casa inghetata. Dacă este un sugar mic, îi pot congela lapte matern sau l-am diversificat, pot să-i fac lapte cu ceva fructe, nu știu, banană ca să fie dulce. O faci înghețată. Îi dau copilului să mănânce. Recele îi va anestezia cumva senzația aia neplăcută. și reușesc să-l țin hidratat până se mai duc din leziunile din cavitatea bucală. Am testat asta cu câțiva pacienti și funcționează nemaipomenit. Le place, acceptă. Un copil care altfel n-ar fi acceptat niciun fel de lichid pentru că îl îl dureau acele leziuni din guriță, varianta asta congelată o acceptă și e cumva suficient să trec de cele una-două zile neplăcute ca după aia să se poată hidrata ca de obicei. La fel, sugarii alăptați trec peste aceste viroze mult mai ușor pentru că lăsând găsesc confortul, foarte rar sunt unii care refuză să sugă atât de tare îi doare, încât nici măcar sânul nu îi liniștește.

Ok, e vreun moment în care să zic că trebuie să ne alarmăm și să mergem la medic sau să sunăm la medic?

De principiu, orice febră însoțită de erupție ar trebui văzută de un medic. De ce? Nu pentru că ne e frică de o varicelă sau de o rozeola infantum, ci pentru că există o erupție caracteristică în boala meningococică care are un parcurs extrem de rapid, de la un copil care incepe cu febră și cu stare proastă, la o stare extrem de proastă, chiar și comă, și acești copii la vârste mici decedează de foarte multe ori în ciuda intervenției foarte rapide. este vorba de niște puncte roșii, violacei, mai închise puțin la culoare, pe piele, care nu dispar la vitropresiune. Adică le apăs cu un pahar transparent și ele nu dispar. Majoritatea bobițelor de tot felul de alte cauze dispar când le apăs.

Ăsta e un test pe care îl poți face.

Pe de altă parte am un copil mic cu o erupție, nu știu testul ăsta. Mai bine să-l vadă un medic. Ideal, direcția e spital de boli infecțioase, dacă am în oraș. O dată că la pediatrie s-ar trebui să mă îmbolnăvesc și pe alții, al doilea că Spitalul de boli infecţioase e cel mai pregătit să se ocupe de astfel de cazuri. Afecţiunea de care spuneam este o meningita meningococică, copil cu febră, cu stare proastă, poate şi cu vărsături, şi cu această erupţie pe piele, cu o evoluţie extrem, extrem de rapidă, pentru această boală există vaccinuri. De-aia s-au inventat că boala este dramatică, este gravă, agresivă, rapidă, Și nici chiar dacă ajungi în uneori, nici ajungi în câteva ore la spital, nu poți preveni măcar sechelele neurologice.

Deci există vaccini pentru meningită meningococică? La ce vârste se face?

Nu este inclus în schema națională. Asta nu îl face un vaccin neimportant. Este un vaccin opțional doar pentru că statul nu îl asigură. Nu pentru că el e neimportant. Se poate face oricând din primele luni de viață. Eu pacienților mei îl recomand după schema clasică pentru că la noi se intră târziu în colectivitate. În alte țări este în schema începând cu șase săptămâni, două luni.

Tu la cât îl recomandi?

După un an. După un an ne apucăm de schema de vaccinuri opționale, dacă acel copil nu merge în colectivitate mai devreme. Merge în colectivitate sau ori un frate mai mare nevaccinat, îl vaccinez și pe el. Asta e o discuție pe care o am cu fiecare pacient în parte, în care hotărâm la ce riscuri ne expunem. Știu că sunt niște părinți care stau tot timpul în mall, supermarket, locuri de joacă și alte zone aglomerate. Le recomand vaccinarea mai devreme. Știu că sunt părinți care scot copilul doar în parc, pe alei și la ei acasă. La ei putem temporiza puțin. Dar asta ar trebui individualizat.

Cum se transmite această meningită?

Prin aer.

Prin aer, de la copil infectat.

Foarte, foarte, foarte rapid. E o contagiositate extrem de mare. Țin minte în stagiu de infecțioase că am văzut două astfel de cazuri și toți cei care treceam pe holul pe care a trecut pacientul respectiv trebuia să luăm o doză de antibiotic preventiv atât de agresiv și de periculoasă este boala respectivă.

Ok, bine de știut asta. Hai să vorbim despre durerea în ureche, otalgie. Cum îți dai seama că îl doare pe copil urechea când nu știe să vorbească? Și ce faci cu ea când copilul știe să vorbească sau știi că are o tită?

Păi mă gândesc că îl doare urechea când am un copil cu o răceală, deci cel mai probabil și cu nas înfundat, poate și cu o tuse, poate și cu febră. Și care începe să ducă mâna la orec, cum mă-l atinge în zona plânge. Un copil care este în permanență supărat, mărâit, s-ar putea să aibă și o tită. Medicii pediatrii nu au în pregătirea lor examinarea timpanului, am început cu toții să o facem, dar cumva eu mă păstrez pentru a spune eu un timpan normal sau nu, dacă nu trimit la medicul specialist orele și el decide dacă este doar o Congestia timpanului data de nasul infundat sau este o infectie bacteriana, este un timpan care bombeaza cu puroi in spate care risca sa perforeze si atunci trebuie tratata cu antibiotic. Din nou, de afară știu că multe din aceste oțite sunt virale și pot fi lăsate în pace, la noi foarte multe sunt tratate cu antibiotic, suntem fruntași la consumul excesiv, de antibiotice, ceea ce va pune, nu în foarte mult timp de acum încolo, problema rezistenței la antibiotice. Le mai și luăm mai urea, copiii refuză, antibioticele de obicei sunt amărui la gust, le refuză, drept care dăm o zi, două, trei, până îl vedem că se simte mai bine și după aia nu mai dăm. Este drumul cel mai direct spre a crea bacterii rezistente și De cele mai multe ori, uite, pe afară la fel, se folosește foarte mult penicilină, amoxacilină. Nu, noi trecem direct la generații mult mai avansate de antibiotice, iar dacă creăm rezistență la alea, vom avea din ce în ce mai multe probleme de felul ăsta. Deci și otitele astea îl doare pe copilul în orechea, este bine să fie examinat. Dar parcă aș încerca să găsesc un medicorele care e dispus să încerce, să aștepte o, zi, două sau să-mi explice foarte clar nu, în această situație nu e nicio variantă de scăpare, trebuie antibiotic.

Corect, pentru că aici se bat într-adevăr mulți medici, în special la copil, vor să fie cumva practică o medicină defensivă și zic ok, orice ar fi îi dau antibiotic, că nu-i face rău acum, Resistența la antibiotice este o problemă potențială în viitor. care nu prezinta pentru un individ un pericol imminent. Eu m-as axa atunci cand vorbesc despre antibiotice si de exemplu motivul pentru care eu ori de cate ori merg la doctor, eu sau cu copilul meu si imi recomanda un antibiotic motivul pentru care eu intreb, ok, dar exista orice posibilitate sa evitam antibiotica? Adica, ok, il luam daca credeti ca e necesar. Dar credeti ca putem sa asteptam macar putin si sa nu luam antibioticul? Este pentru ca stiu ca antibioticul acela o sa mature mie sau copilului meu, microbiota intestinala, o sa-si bata joc de ea, ea e puternica si o sa-si revina cumva de-a niciodata la acelasi potential pe care microbiomul acela ar avea initial, asa ca Cred că motivul pentru care ar trebui să ne gândim de două ori la antibiotic și să-l întrebăm medicul, nu să refuzăm antibioticul, dar să-l întrebăm pe medic dacă nu există cumva posibilitatea să mai așteptăm măcar o zi, două. Ok, eu îl cumpăr, dar pot să mai aștept și care sunt seamnele că eu clar trebuie să-i intervin cu antibiotic.

E foarte greu, e corect ce spui, dar de multe ori e foarte greu sa-ti spuna acel medic exact este sau nu este o infectie bacteriana care are nevoie de antibiotic. Putem să facem diverse teste, mai putem, acum există foarte multe teste de-astea rapide din gât pe care le poți face părinții acasă. Ție se gripă Covid, ok, știi că nu e de antibiotic. Ție se streptococ și are toate semnele din lume, da, vei trata cu antibiotic. Dar trebuie să avem această răbdare, de-aia nici nu recomand mersul la medic înainte de a treia, a patra zi de boală. Medicii în țara asta sunt supra-aglomerați, preferă decât să te mai vadă și a doua oară. Și un pacient educat se va duce a doua oară să vadă evoluția, dar un pacient cu o mai mică educație medicală va cere din start antibiotic de la prima febră, are impresia că antibioticul tratează febrea. Deci da, îl țin minte că la camera de gardă aveam discuții Interminabile, mi era frică să-i las cu o infecție fără un antibiotic pe rețetă, cumva așa se proceda, așa vedeam la cei de la care învățam. Dar încercam să le explic, nu-l lua de acum, nici măcar nu-l cumpăra, așteaptă încă o zi, două, dacă se întâmplă asta, asta, asta, nu-l lua. La camera de gardă nu știu ce se întâmpla cu acei pacienți. Ți era frică? Și să se întoarcă după două zile. Uite, doctorul ăla m-a văzut și nu mi-a dat antibiotic și uite că am ajuns să am nevoie de el. Nici în situația asta nu vrei să te pui ca medic, deși tu poate i-ai explicat. Hai să încercăm fără, dar e posibil să ajungem la antibiotic. Unii s-ar putea să zică, nu, dați-mi de acum, ceea ce nu e totdeauna corect. Unii s-ar putea să zică, cum spuneai și tu, hai să mai așteptăm sau hai să facem niște analize. Putem face uneori analize de sânge care ne ghidează. Nici în alea nu putem să ne bazăm 100%. Cum vine infecția asta bacteriană? Că poate asta e important de înțeles. De cele mai multe ori boala incepe ca o viroza care se poate suprainfecta, iar rar este bacteriana din start. Se poate sa fie si bacteriana din start, dar de cele mai multe ori incepe ca o infectie virala. Infectia virala scade apararea noastra contra bacteriilor, iar bacterii pe care noi le avem, in nas, in gand, pe maini, ne dau aceasta suprainfectie. Dar asta inseamna o evolutie de 4-5 zile, nu de una-doua. Și atunci este un lucru pe care noi îl putem face cu oamenii care ne ascultă, să își seteze altfel puțin așteptările, să nu mai ceară antibiotic din prima, să nu mai pună presiunea nici pe medic să primească antibiotic din prima, iar da, medicul să-și asume că s-ar putea să mai fie nevoie să revadă acel pacient. Mai e o problemă, te vede alt medic și se gândește, aia uite ce prost a fost medicul ăla primul, că nu ți-a dat antibiotic când tu ai. Adică sunt foarte multe lucruri în spate. Eu cu cabinetul meu, cu pacienții mei. Pot să am acest dialog, pot să îi iau numărul meu și îmi scriu. Uite, nu e bine. Hai să-l văd încă o dată, hai să-ți dau analize sau hai să-ți dau direct antibiotic. Dar când nu ai accesul acesta direct, care... Unii medici îl consideră în neregulă. Eu mi-am asumat pentru pacienții mei vreau varianta asta decât să se ducă la o cameră de gardă și să primească antibiotic, că eu îi tratez în continuare și eu o să am de-a face cu microbiomul lor afectat. Și am văzut cât de des se poate fără antibiotic. Se poate de multe ori fără, dar da, e mai mult efort din partea tuturor. Și trebuie să nu mai vrem quick fix-ul ăsta. Tot timpul așteptăm siropul să îi se oprească tusea, dați-mi ceva să-i crească imunitatea, dați-mi ceva să nu mai tușească. Nu există. Trebuie să am răbdare, corpul să-și facă treaba. Medicina asta a avansat, avem tratamente pentru chestii super complicate, dar pentru astea banale n-avem, ca nu sunt necesare. Este ok sa lasam corpul sa lucreze, corpul in felul asta castiga experienta si data viitoare cand se intalneste cu germenele respectiv, stie mai bine sa se descurce cu el.

Good, super bine de stiut, dar revenind la La urechie cred ca asta e o afectiune in care chiar merita sa te vada un medic, adica sa nu astepti sa doara urechia pentru ca boala poate progresa, exista tratamente care se pot administra si fara antibiotica care sa curete acea trompa, o sa desfunde practic tot ce inseamna anatomia asta a urechii.

Uite aici eu țin minte o chestie din stagiul meu de orele pentru că există tot felul de picături care se pot pune în ureche care să scadă din inflamație și atunci și din durere. Eu prefer unui copil pe care nu l-am consultat și care nu a fost văzut în urechi, să nu-i dau nimic, nici o picătură în ureche. Eu țin minte așa, dacă cumva timpanul ăla e perforat și tu pui orice picătură acolo, picătura aia se duce direct spre zona creierului și nu vrei, adică poți să faci mult mai mult rău. Drept care? Vreau să scad durerea copilului, s-a trezit acu si spune ca-l doare urechea tare, ii dau un paracetamol si mai reevaluez, curat nasul, vad cum evolueaza. Il doare in continuare tare, am epuizat dozele de paracetamol, il duc la un consult. Multa oara le trece după ce își au suflat nasul sau le trece până la momentul programării. Și atunci îi lasă în pace. Dar aceste picături în urechi, parcă nu le-aș folosi înainte să fie examinat timpan.

Ajungem la ultimul subiect și care cred că e de foarte mare interes. Traumatismele craniocerebrale, adică A căzut copilul și s-a lovit la cap. De regulă se spune că prima căzătură din paț este un șoc pentru părinți. Următoarele nu mai sunt așa un șoc. Ideal este să-ți cadă cât mai puțin copilul din pat și să se lovească la cap.

Sau cât mai târziu.

Sau cât mai târziu, ok.

La o vârstă mai mare.

Totuși, ce se întâmplă dacă ți-a căzut din pat? De regulă asta se întâmplă, asta e prima căzătură, că el nu merge încă să tărește, este foarte aproape de sol, dar când este în pat și s-a învârtit și ți-a căzut, ce se poate întâmpla? La ce trebuie să fii atent?

În primul rând vreau să spun... Cum aud eu aceste povești? Poveștile sunt două variante. M-am întors o secundă să iau un scutec și atunci a căzut. Era un copil care probabil era treaz pe la 3-4 luni, care este, se mișcă mai ușor. Și a doua este, l-am lăsat în mijlocul patului cu perne de jur împrejur. Era un copil care nu se târa, nu mergea, tot așa poate, se rostogolea cel mult și m-am dus până la ușă la curier. Deci scutecul sau curierul sunt de vină pentru majoritatea căzătorilor. Deci le-am auzit peste de nenumărate ori. Niciodată, dar niciodată, nu lăsăm copilul pe o suprafață nesupraveghiat. Eu am și în cabinet, am salteluța de examinat, dar care e pusă pe un pat mai mare. Când văd cât un copil lângă salteluța, salteluța are niște margini, e mai aproape de mine, pot interveni imediat. Dar când îl văd pus acolo, a dormit. imediat mă activez, sunt cu ochii pe el, la cea mai mică mișcare să sar să îl prind și le și spun părinților, nu, niciodată nu trebuie lăsat așa. Ei se sperie că de fapt copilul cel mai probabil nu pățește nimic. Da, când este vorba de o căzătură din pat, copilul se sperie, începe să plângă foarte tare, părintele vine la ridicat, Și în câteva minute cel mai probabil se liniștește. Apucă să mă sune înainte să se liniștească părintele. Apare foarte multă vinovăție. Nu știu, cred că știu așa doi, trei părinți care au pățit-o târziu spre un an și pe care-i felicit, dar în rest nouă tuturor ni s-a întâmplat undeva pe la cinci, șase luni un astfel de eveniment. Deci vinovăția în momentul ăla nu folosește la nimic. Întreb, a plâns imediat și a revenit, se comportă normal acum, pune-i mâna pe cap, vezi unde e roșu, vezi, știi cu ce s-a lovit, știi pe ce a căzut, cer detalii cât de înalt era patul. Și de cele mai multe ori, o căzătură de la 60-70 de centimetri cât are un pat, nu are urmări. Dar le spun totuși să urmărească copilul. Dacă e vorba de o lovitură mai nasoală, un copil care alergă prin parc și-l lovește un leagăn sau cade de pe o scăriță undeva cocoțat la un metru, jumătate, poate chiar doi și-l văd cum cade în cap, Aceștia trebuie examinați repede la spital care poate să se ocupe de ei, neurochirurgie în București, în alte județe probabil spitalul general sau pediatria. Și în funcție de cum reacționează, dacă-și copilul plânge imediat și după aia următoarele 24, chiar 48 de ore se comportă normal, n-apar vărsături, n-apare somnolență, n-apare din contra agitație, Nu apar tot felul de ticuri, de miscare anormale, cel mai probabil nu s-a intamplat nimic. Deci este vorba de cazături nu foarte periculoase. A căzut în timp ce a lărgas, s-au dat cu capul de ceva. Cele pe care le-am menționat, lovitură cu un obiect greu sau în viteză, căzătură de la înălțime mare, obligatoriu la spital. Astea micuțe din pat, din picioare, de cele mai multe ori nu se întâmplă nimic. Și mai e zona asta gri în care nu știm ce facem, trimitem sau nu la spital. Aici depine mult de părinte, de vârsta copilului, de cum a fost căzătura. E nevoie de multe detalii, dar uneori tot nu putem să știm s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat ceva. Ideea este că în zona de căzătură poate să apară edem care să crească în următoarele ore. Și chiar dacă imediat copilul este bine, pe parcurs, în următoarele aproximativ 48 de ore, pot apărea probleme drept care acești copii trebuie treziți peste noapte și verificați că sunt bine. Te duci și îl zgântăr puțin, să-l vezi că reacționează. La, nu știu, la două, trei ore te duci la el. Îl urmărești să se comporte normal, îl ferești, nu-l mai trimiți la antrenamentul de basket să mai ia o căzătură. Ești puțin mai atent. Da, ar fi bine să fie examinat de un medic, dar nu toți sunt trimiși la neurochirurgie unde se efectuează CT în cazurile foarte grave. Este o decizie greu de luat, cine face CT, cine nu face CT, când faci CT, când nu, că de fapt aici este problema, pe care îl lași acasă relaxat că nu pățește nimic, dar da, fiecare căzătură e bine să discuți cu un medic, dacă medicul la telefon s-a oprit mesaje nu se prinde, te va trimite, cineva sa si examineze copilul, poate sa examineze si ochii, pupilele, niste lucruri pe care poate parintii nu le observa si cumva mai trecand putin timpul vezi ca inca este totul in regula sau din contra ca apar ceva manifestari.

In principiu da, cred ca parintii trebuie sa fie atenti si din colo de a tine minte toate aceste semne pe care le-ai povestit, Cred că un părint își dă seama când copiilor nu mai este ok. În principiu când ne lovim la cap, eu de exemplu când făceam gărzi la Hospitalul Municipal Curtea de Argeși, veneau la mine pacienți care erau loviți la cap și după un examen clinic, dacă mi se părea că totul este în regulă, Îi trimiteam acasă cu un formular pe care trebuia să-l citească și erau tot felul de semne descrise acolo, semne care au de-a face cu o tulburare a felului în care creierul funcționează în urma ceilor lovituri. Și vorbim despre amețeală, durere mare de cap, vărsătură în jet, moleșeală, somnolență, agitație, În urma unui traumatism craniocerebral, într-adevăr poate să apară un ușor edem cerebral, care se poate manifesta in niste semne sau poate sa nu dea semne deloc dar este foarte periculoasa o a doua lovitura consecutiva in urmatoarele 4-8 de ore peste acele demn cerebrale adica o noua lovitura la cap pe un creier care este dematiat o sa provoace sa zic niste microtraumatisme mai Și.

E obligatoriu, centură în mașină, nu există nici un drum pentru care să nu punem centura. Și dacă mutăm mașina în parcare, copilul va sta în centură. bicicletă, trotinetă, orice sport ăsta cu viteză, obligatoriu cască. Obligatoriu. Mi se par niște chestii atât de simplu de implementat, bine, mai puțin când ai un adolescent căpos, Dar la cei mici învățați din start cu cască, și noi când mergem cu ei pe bicicletă le oferim un exemplu purtând și noi casca, la ski la fel cască, lucrurile astea ne păzesc de multe evenimente neplăcute.

Ultimă întrebare legată de trotinete, biciclete și cască. Are cască, a căzut și s-a julit sau s-a tăiat? Când și cum îl tratezi acasă, când mergi la spital să-l coasă?

În principiu juliturile astea superficiale, din care nu curge sânge, le spălăm bine cu apă și săpun. Poate le dezinfectăm cu betadine în principiu sau cu niște apă oxigenată și le lăsăm în pace, le urmărim. Încep în următoarele zile să apară niște cruste, gălbui, niște secreție, pe acolo zona este roșie, dureroasă, e o infecție, merg la medic. Dacă, în schimb, am o Uite, copiii pățesc adesea aici sub bărbie să se accidenteze, să dea cu bărbia de asfalt și este o zonă foarte vascularizată între os E un strat de piele și după aia e asfalt. Deci pe zona asta se crapă pielea foarte puternic la traumatisme nu foarte periculoase sau la sprânceană. Mulți adulți au cicatrice la sprânceană pentru că la fel, dai cu capul și fiind pe suprafață dură, crapă pielea. Aceste leziuni pot apărea ca o zgârietură. Dar, puțin sânge rece părinților, trebuie să încerce să desfacă rană. Și dacă ea e adâncă de fapt, e bine să meargă la spital. De ce? Că vrem copii fără cicatrice și că vrem să nu se infecteze ranile astea, fiind adânci pot exista alte pericule. Adat de un gard ruginit, s-ar putea să am nevoie și de un antitetanos sau de alte intervenții. Deci ce e rana superficiala, apa si sapun este de baza si urmaresc, ce e mai adanc sau sangereaza tare sau m-am taiat cu un cutit si vad ca tisneste sange. Încerc să țin presiune 15 minute. Nu mă uit la fiecare 3 minute dacă mai sângerează, pentru că atât îi trebuie sângerului să aducă toate celulele alea care formează cheagul și să formeze un cheag suficient de rezistent la jetul puternic de sânge din artere. Dacă eu tot ridic să verific dacă mai curge, se rupe cheagul de fiecare dată. Sâșnește sânge, pun presiune cu un material cât mai curat posibil, dar să ateasă, n-am compreselesterile cu mine de fiecare dată, și țin apăsat, poate în drum spre spital, dacă am această posibilitate. Și la spital se decide dacă e nevoie de cusut sau nu. E așa și așa, curge niște sânge, da, spăl cu apă și săpun și mai urmăresc. Tot curge, văd că am pus presiune, nu se oprește. Merg la spital cu sutu sau există niște plasturi speciale, deci stripuri care apropie laturile rănii și le închid. Dar foarte important în situațiile astea este să curăți foarte bine rana, ceea ce un părinte nu prea reușește să facă, că e milă, că îi e mai greu, trebuie niște sânge rece.

În orice caz, ai dubii, du-te la spital. La o simplă cameră de gardă, la majoritatea spitalelor există un medic de gardă pe chirurgie care poate să vadă și poate să pună copcă un fir dacă e nevoie, să-l curețe cel puțin, să-ți dea o rețetă, e atât de simplu. Bun, păi... Le-am acoperit pe toate, avem efectiv un ghiț de prim ajutor pentru părinți, pentru primii ani de viață, dar și mai târziu. Din cazin unde te pot găsi pacienții sau oamenii care vor să aprofundeze aceste recomandări, pentru că tu ai și o platformă online, unde ai cursuri, unde intri în detalii.

Păi sunt pe rețelele de social media, ori Ilinca Tranulis, iBCLC, ori Pediatrii by Ilinca Tranulis. Am și un podcast în care le discut unele dintre subiectele pe care le-am atins astăzi puțin mai pendelete, Pediatalks, pe YouTube. Și cu orice ocazie am la televizor, la radio articole, încerc să dau puțin din calmul ăsta și din încrederea de care au nevoie părinții să se ocupe de ea. mică parte a afecțiunilor copiilor, dar este extrem de important și să știe când e cazul să intervină sau să ceară un ajutor specializat, pentru că, da, copiii noștri trăiesc într-o lume a vitezei, într-o lume a aglomerației, în care sigur se vor îmbolnăvi și trebuie să știm cum să navigăm printre bolile astea, fără să ne pierdem mințile.

Corect. Ceea ce se întâmplă destul de des. Așa că da, mersi că aduci un pic de calm. Aici, mulțumesc din nou pentru prezența. O să lăsăm și site-ul tău jos în descrierea acestui material. Și oamenii buni, mulțumesc că ați rămas până aici. Dacă aveți întrebări, lăsați-le jos în comentarii. Dacă aveți sugestii, lăsați-le jos în comentarii. Dacă nu aveți sugestii, puteți să mergeți jos în comentarii să vedeți ce sugestii sau întrebări au ceilalți urmăritori. Vă mulțumim pentru atenție. Mulțumim din nou Unicredit Bank care sprijină podcast-ul Boabe de Cunoaștere, cum sprijină și evenimentele Bun Bine. și prin asta își reafirmă constant interesul pentru aceste inițiative educative. Mulțumesc din nou și pe curând ne vedem la următorul podcast.

Ciao!