Cum adormi copilul | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Ana Maria Bunea

Copii dorm în medie, la minim 10 ore de somn pe noapte. Problemele de somn din copilăria mică se reflectă mai târziu, în copilăria mare sau chiar în viața de adult.

Cum arată un program bun de somn pentru un copil?

Rutina de somn variază din nou în funcție de vârstă. Capul trebuie să fie descoperit. Nu are nevoie de păturici. Dacă avem un copil care deja s-a înroșit în jurul sprâncenelor, se freacă la ochi, e mărâit, așa înseamnă că am trecut de acel sweet spot și s-a obosit.

Că ți-l las să plângă?

Hai, dar cum ai putut? Eu n-am nimic împotrivă, dar eu nu aș face asta copilului meu. Deci e bine să avem o idee despre temperamentul copilului în linii mari, ca să știm exact cum aportăm și problemele de somn.

Nu, e foarte greșit să dormi cu copilul tău în pat.

Dar eu am dormit cu copilul și nu s-a întâmplat nimic. Fă și tu la fel! Ca 15 minute ti-a, 3 zile si dupa aia e gata, doarme si dormiti cu totii.

Si uneori ajung sa ma plimb cate 30 de minute cu copilul in brate pana doarme.

Copilul ne simte. Atunci cand noi ne-am trezit si auzim copilul s-a trezit si noi facem... Iar s-a trezit. Te aude, te simte. Un alt lucru important atunci cand vorbim de mediul de somn este.

Omule te salut, eu sunt dr. Mihail și astăzi avem un podcast special cu un subiect nișat. Probabil că ați observat că uneori abordăm și subiecte mai nișate care, chiar dacă nu interesează pe toată lumea, nu e un subiect de interes general, acele persoane care sunt interesate de aceste subiecte sunt foarte interesate. Și în cazul de față vorbim despre somnul copiilor și vreau să vă spun de ce este atât de important. pentru că statistica ne spune că proaspeții părinți în primii doi ani de viață ai copilului pierd în medie între 730 și 1460 de ore per total, adică între una și două ore în fiecare noapte, ceea ce ne duce la un total de 60 de zile, deci dacă am acumulat aceste ore, acești părinți Aș fi tentat să spun pierd 60 de zile în primii doi ani, dar așa cum mi-a spus Ana Bune aici de față, de fapt nu sunt ore pierdute, sunt ore cumva investite în bunostarea copilului, în creșterea copilului, în dezvoltarea atașamentului său. Așa că despre asta vorbim astăzi cu un consultant certificat FSI în somnul bebelușilor, Ana Bunea, mama lui Luc și a lui Anton. Bine ai venit!

Bine te-am regăsit!

Prima dată ne-am văzut la Medicool și a fost și Ana Barbo atunci, așa ne-am cunoscut și am vorbit despre somnul copiilor și vreau să zic că cumva am vorbit de acest grup de oameni care sunt direct interesați de acest subiect și trebuie să recunosc că și eu sunt direct interesat de acest subiect pentru că am un copil de un an jumate. Și undeva între o oră și două ore se întâmplă să mai pierzi, credeam eu, pe noapte. Deci ai zis că nu pierdem acele ore, ci le investim cumva în copii, nu?

Da, cred că e important să vedem în primul rând ce considerăm sau cum se raportează părinții în general la lipsa somnului noaptea sau care-i percepția în general, cum ar trebui să doarmă un copil. Pentru că odată ce avem așteptările reglate corect, atunci e mult mai simplu să sau poate atunci se schimbă și percepția noastră asupra ce e normal și ce nu e normal. Evident că suntem bombardați zilnic de tot felul de grafice statistice, cât ar trebui să doarmă un copil, cât pierd părinții în fiecare noapte, dar o parte din timpul ăla care pare pierdut este de fapt investit în formarea acestei legături speciale dintre părinți și copii sau atașamentului.

Si asta am doresc sa facem noi astazi, sa facem un fel de mic ghit de bune practici, ce trebuie sa facem si ce nu trebuie sa facem atunci când așteptăm un copil, când el vine sau a venit deja și îl creștem, ce trebuie să facem în legătură cu somnul pentru a-i forma acest obicei al somnului și cred că lucrurile nu sunt atât de simple pentru că probabil că dacă existau o formulă am fi știut-o cu toții dar copiii sunt diferiți, au atașamente diferite, au sensibilități diferite și atunci încercăm să construim acest mic ghid care să fie util totuși cu oamenilor cu Aceste lucruri pe care trebuie să le facem. Dar am zis la început că ești consultant în somn. Hai să explicăm puțin. Ce e acela consultant în somn? Avem nevoie de consultant în somn? Nu e ceva ce trebuie să vină de la sine? Ai pus capul pe pernă și ai adormit? De ce ne mai trebuie cineva care să ne consulte în somn? O să zică oamenii, oamenii bunicii pe vremuri nu aveau consultant în somn, consultant în whatever, nu aveau nevoie. Acum avem consultant în orice. Dar și consultant în somn. Ce e acela?

S-a mai schimbat un pic percepția de-a lungul timpului. Acum 4-5 ani, într-adevăr, asta era reacția generală când mă prezentam ca fiind consultantă în somn. De ce avem nevoie de așa ceva? Între timp când oamenii, părinții, în general mamele, au observat care este beneficiul lucrului cu un consultant în somn, au devenit ambasadori ai consultanților și ai somnului. Practic așa am ajuns noi să creștem, acoperind nevoia în primul rând și apoi fiind recomandate din gură în gură, exact prin vorbă, prin recomandare verbală mai departe, pe grupuri de părinți. Practic un consultant în somn se ocupă de rutine de somn, de program, de informarea părintelui sau de pregătirea părintelui atunci când e mama însărcinată sau se pregătește să devină mamă, iar apoi pe parcurs dacă întâlnește probleme cu somnul copilului, acum nu toate sunt problemele, unele sunt doar așteptări nerealiste, Consultantul vine și ori mai lămurește un pic situația, ori ajută să schimbe acele obiceiuri care nu mai sunt sustenabile, nu neapărat că sunt greșite, dar nu mai funcționează pentru întreaga familie. Și ceea ce facem noi este diferit, de exemplu, de munca unui somnolog. Somnologul care este medic în principiu și se ocupă de aspectele clinice ale somnului, de apnee în somn, de alte probleme respiratorii, verifică practic toată partea medicală. Noi ca și consultanți putem să verificăm, să investigăm anumite lucruri, să punem întrebări și atunci când observăm că ne depășește competența să recomandăm părinților să meargă spre un medic.

Concret ca și consultant în somn, Stabilești niște rutine, dai niște recomandări și urmărești și interviei atunci când oamenilor îi se pare că au anumite probleme în somnul copiilor. Știi că eu regret puțin când am apelat la consultant în somn, Am preferat să las lucrurile să amândoi, eu și cu Barba, am preferat să lăsăm lucrurile să meargă cumva de la sine, dar am văzut o mare diferență când ne-am întâlnit la un moment dat cu un cuplu, cu niște prieteni, eram undeva la mare într-un la un hotel și ei aveau un copil mic, nu mă știu cât avea de rău, un copil mic care dormea singur în cameră și ei aveau doar un device pe care îl urmăreau și aveau o oră clară, pac, l-au culcat, el dormea, ei stau afară la restaurantul din hotel, adică erau, nu știu, în proximitate, la 3 minute de ajuns înapoi în cameră, dar îl urmăreau pe cameră și erau relaxați și noi eram cu copilul cu căruțul după noi și aveam program să mergem înapoi să-l culcăm, să facem lucruri de cum le știm noi și cumva a fost așa wow, adică se poate așa ceva și am zis da, Am avut un consultat de somn, ne-am învățat ce să facem și lucrurile. Adică am văzut clar că lucrurile pot fi făcute mai bine. Care sunt cele mai importante lucruri de care oamenii ar trebui să țină cont, părinții ar trebui să țină cont când vorbim despre somnul copiilor începând de la 0 luni?

Cred că ar trebui să începem cu pregătirea pentru somn, pentru că părinții sunt tentați, atunci când rămân însărcinate femeile sau sunt chiar la primul copil, să cumpere foarte multe lucruri. Există foarte mult marketing și foarte multe obiecte care sunt marchetate ca fiind destinate somnului și atunci ne trezim că avem un baby nest, un coșuleț Moise din ăla împletit, avem trei pătuțuri și un leagăn de somn mai nou și ar trebui să vedem exact de ce avem nevoie atunci când e vorba de somn. Și dacă ar fi să vorbim despre mediul de somn în care copilul ar trebui să doarmă, în primele șase, opt săptămâni chiar nu are nevoie de prea mult. Într-adevăr, un coșuleț care să fie portabil, nu recomand baby nest-ul pentru că e acel cocon buretat în care dorm copiii, pentru că nu respectă recomandările Asociației Americane de Pediatrie pentru bebeluși să doarmă pe o suprafață plană, întinsă, netedă și fermă. și nu respectă aceste reguli și părinții sunt tentați să le cumpere sau să le primesc cadou, că e un cadou drăguț, nu pentru un bebeluș, și atunci sunt tentați să le folosească, dar nu le recomand.

Deci nu respectă niște recomandări care probabil că țin de siguranța copilului.

În state vor fi interzise în curând, așa cum au fost interzise și protecțiile laterale pentru pătuțuri și lagănele pentru somn. Practic nu există, nu respectă aceste norme de siguranță la somn.

Dar de ce? Se poate sufoca. Și se întâmplă asta des?

A mai scăzut numărul de morți subite la sugari. În state au ajuns undeva pe la 3.900 pe an. Asta după ce în anii 1991-1992 au avut o campanie care se numește Back to Sleep, care are dublu sens, și înapoi la somn și cu spatele la somn, prin care ei promovau, au fost atât în US cât și în UK, ca bebelușul să doarmă pe spate. Și asta a redus dramatic numărul de morți subite, care nu erau datorate sindromului morții subite, cât erau morți prin asfixiere, prin sufocare.

Asta e până la ce vârsta copilul, pentru că într-adevăr copilul pe o anumită vârstă nu e conștient și nu se poate mișca singur în voie să se îndeporteze de acel obiect care l-a asfixiat. Se poate întoarce din greșeală cu fața spre pernă și rămâne acolo și se sufocă. Copiii.

Ajung să se rostocolească destul de repede, deși în mod normal noi vedem rostocolindu-se undeva spre patru luni. Sunt copii care ajung cu nasul, reușesc să-și mută capul și așa și reușesc să ajungă într-o poziție care nu îi avantajează absolut deloc sau periculoasă mult mai repede. Dar asta e bine să nu folosim. Depus pe spate, recomandarea oficială este până la un an. Chiar dacă copilul se întoarce, apoi împătuși și îți glosește poziția confortabilă și au poziții preferențiale de somn, nu e absolut nicio problemă, dar până la un an îi punem pe spate. Riscul ăsta de moarte subită scade undeva. după șase luni. Cele mai multe cazuri sunt undeva între patru și șase luni și preponderând în băieți. În procentul mai mare în cazul băieților. Sunt.

Mai activi? Nu.

E o explicație clară. Ok.

Deci prima regulă ar fi să nu mai cumpărăm toate prostiile de care nu avem nevoie și îmi asum să zic prostii pentru că sunt periculoase pentru copiii. De ce avem nevoie atunci când avem copil mic, de ce avem nevoie pentru un sugar când vine vorba de somn? După.

Vârsta de șase-opt săptămâni, bebelușul începe să doarmă pe întuneric. Nu mai are acea confuzie zi-noapte de la început. La început știi cum e, nu prea știi când doarme, când nu doarme. Are tendința să doarmă mult pe zi în al treilea, al patrulea trimestru. Când începe să se regleză un pic ritmul circadian, corpul funcționează mai bine, atunci se produce melatonina în cantități mai mari, în absența luminii albastre sau componentei albastre a luminii. Și atunci e ok să le facem întuneric la somn. Deci clar aș investi în niște draperii de blackout, opace sau rulouri exterioare sau orice ne ajută pe noi să-i oferim copilului acel mediu propice somnului. Deci.

Întuneric, ca la adult. Recomandăm la adult blackout întuneric, așa și la copil. Cred că copiii au nevoie de și mai mult întânăric pentru că pleoapele lor sunt și mai transparente decât ale noastre și atunci orice fel de lumină o să treacă prin pleoape și nu o să lase acea melatonină în secrete. Știi, apropo de asta am citit de curând un studiu care analiza expunerea la lumină și numărul de lux, intensitatea luminii măsurată în lux și studiul spunea că oamenii care dorm în prezența luminii cu fiecare 5 lux adăugat, adică o intensitate foarte mică, e vorba de o lumină de veche, cu fiecare 5 lux adăugat, somnul le întârzia cu 8 minute, asta la adulți, era un somn mai agitat și ce mi se pare și mai interesant este că întârzierea somnului era menținută încă 3 zile Chiar dacă ei dormeau să zicem noaptea cu lumina de veghie, o noapte, următoarele 3 nopți chiar și la blackout somnul tot venea mai târziu decât în mod obișnuit la adulți. Oare putem închipui la copii care au pleoapele mult mai subțirele, lumina trece mult mai ușor prin acele pleoape și le perturbă somnul și atunci întrebarea care vine de la sine, ce părere ai despre lumina de veghie pe care o punem în camera copiilor? Așa.

Cum spuiți tu, contează acel lux. Și recomandarea pentru lumina de veghe este să fie folosită doar la început, înțeleg, din anxietatea părinților, ca să-l poată alăpta noaptea, să nu se împiedice, să nu dea cu tibia de mobilă, știi tu de ce folosești lampa de veghe. O pot folosi, dar eu întotdeauna recomand să fie cât mai mascată și undeva o umbră doar să se vadă în cameră, să fie o lumină roșie, galbenă sau portocalie. de intensitate cât mai mică și care să nu fie deloc stimulantă. Chiar recent am avut o consultație cu cineva care avea un bec roșu dinăna inteligent în tavan. Nu cred că distrage. După ceva timp s-a dat seama că de fapt se cam uită la becul ăla. Se uită. Orice sursă de lumină, noaptea este interesantă pentru copii și este, pe lângă faptul că îi fac să adormă mai greu, atunci când se trezesc noaptea îi împiedică să readormă ușor, pentru că au o sursă de lumină. Iar în timpul zilei, la fel, pentru că mulți părinți nu sunt de acord să facă întuneric în timpul zilei, pentru că li se pare nenatural. Ca altfel, cum se mai reglează ritmul circadian? Ritmul circadian se reglează. Mai ales dacă ai un copil care doarme 40 de minute pe ceas ziua ca să-l ajuți să treacă în ciclu de somn următor, are nevoie condițiile de mediu să fie propice somnului. Și.

Atunci recomazi un blackout și la somnul de prânz? Absolut, și pe zi. Sunt.

Copii care pot funcționa foarte ușor cu o umbră sau cu un tuneric, pur și simplu. Sunt copii care au nevoie de întuneric 6 din 5, mai ales copiii aia mai energici, care sunt ușor stimulați, care dacă au văzut tabloul pe perete, acolo au romans cu ochii și nu se întorc ușor la son. Deci depinde mult de copil. Dar e de testat, adică orice însomnul copilului trebuie testat și văzut ce funcționează și ce nu. Dar de cele mai multe ori întunericul funcționează. Și aici îmi permit să mă duc un pic mai departe în vârstă. Părinții sunt îngrijorați ca atunci când copilul va merge în altă parte, în concediu, la grădiniță și așa nu vom mai dormi altfel decât pe întuneric. Copiii se adaptează. Și acum hai să luăm procentual. De câte ori pe an ești în concediu și de câte ori are copilul nevoie să beneficieze de un somn sănătos acasă? Adică alea sunt excepții. Iar la crădiniță când merge, de exemplu al meu a mers la un an și nouă luni primul la creșă, deși acasă dormea pe blackout complet, adică aveam folie de aluminiu pe geamuri, adică eram în modul ăla de blackout, când am mers la crădiniță avea patul lângă geam și avea o draperie care făcea puțină umbră și a dormit. Deci, dar avea deja si varsta, era un pic mai mare, era un pic mai simplu. Deja stia sa doarma bine, stia, isi aprecia somnul si avea obiceiuri lepune de somn. Deci nu mai e un motiv de ingrijorare mai tarziu. Dar ca idee, da, si adultii si copiii dorm mai bine pe intuneric. Bun.

Ok, deci avem, așa, în primul rând să nu cumpărăm chestii de care nu avem nevoie și care sunt periculoase. Ai spus că un copil are nevoie de o suprafață întinsă, fermă, da, fără alte lucruri, fără perne. Folosim perne în pat, în pătuți. Hai.

Să revenim un pic la ABC-ul somnului. Ce spune Asociația Americană de Pediatrie? ABC-ul somnului înseamnă Alone Back Crib. Singur se referă, nu la singur fără părinte, se referă la singur în pătuț sau pe suprafața de somn, adică fără să umplem spațiul de somn cu obiecte nenecesare. Jucăriile de atașament nu au absolut niciun sens până aproape de una jumate, doi. Nu se atașează de jucării la vârsta asta. Capul trebuie să fie descoperit ca să se poată regla termic copilul, pentru că prin cap elimină căldură, prin extremități. Nu are nevoie de păturici. Cel mai bine la început este să fie înfășat, dacă ne teamă că se va trezi din cauza sindromului moro și va da cu pălmuțele peste față. E tresărirea aia pe care o copie când sunt mic. Cu.

Celapsă sau fără?

Depinde, dacă e într-un sistem de un fășat nu văd de ce, dar e un lucru, alt lucru interesant, te sărim de la una în alta, dar spre dimineață temperatura corpului între ora 3 și ora 5 poate să scadă și cu două grade. Deci e posibil că atunci, uneori, copiii se trezească de frig, dar numai, să zicem că o trezire din cele mai multe poate să fie de frig, nu neapărat. Adică nu aș da vina pe frig tot timpul, dar poate e o motivă în plus să-i punem o perech de șosetă, nu știu, noaptea, să testăm și asta, să vedem dacă e motivă pentru care se trezesc. Bun, deci, singur, în păduț, pe spate și îi spun crib sau păduț de co-sleeping. sau pentru părinții care alăptează, pentru mamele care alăptează, din nou și asta este o discuție, și patul mare dacă e folosit trebuie să respectă aceleași condiții de siguranță. Adică.

Nu punem multe perne în pat ca să-l baricadăm să nu cadă din pat. Mă gândesc că asta este cumva instinctul. Ți-e frică să se învârtească, să se rostogorească și să cadă din pat și atunci baricadezi tot patul cu perne. Da.

Mai bine protecțiile alea laterale care sunt inclusiv pentru pat. Așa, dar un copil e destul de periculos pentru că atunci când alegi să faci bed sharing, da? Că sunt două concepte diferite pe care se tot confundă. Bed sharing înseamnă împărțirea patului, co-sleeping înseamnă dormitor împreună, dar nu neapărat împărțirea suprafeței de somn. Co-sleeping înseamnă un fel de room sharing, adică să fii în aceeași cameră cu copilul, dar nu împarți neapărat suprafața de somn. Ok.

Deci înseamnă bed sharing când împarți patul, adică dormi în același pat și, cum ai zis, room sharing. Room.

Sharing sau co-sleeping. Co-sleeping.

Înseamnă să dormi în aceeași cameră cu copilul, adică să ai pătuțul copilului în camera ta. Dar.

De multe ori se confundă și când spui co-sleeping, de multe ori o să găsești recomandări pentru împărțirea patului, cum să faci împărțirea patului în siguranță și de asta explic ambiterme. E.

Foarte important pentru că așa o să ne referim astăzi la bed sharing când dormi cu el în pat. Și de regulă mă gândesc că ești tentat să dormi cu el în pat dacă îl aleptezi, corect? Mă gândesc că e mai simplu. Și co-sleeping înseamnă în aceiași cameră. Ok, ai zis de ABC-ul pe care îl dă Asociația Americană de Pediatrie, da? Unu să n-aibă nimic în pat, nu? Asta era? pe.

Spate și spune pe suprafață separată de somn, adică în pătuți, ori un pătuț cu toate lateralele ridicate, un pătuț clasic sau pătuțul de co-sleeping, cel care are o laterală jos și se lipește, practic se alipește patului mamei pe partea mamei. Și.

Atunci e ca o prelungire de pat, de pat umară, dar el doarme în pătuțul lui, din nou bărânesc pentru siguranța lui ca să nu trebuie să o golești pentru el să nu sufoci. Deci astea sunt regulile de bază, dar are nevoie de pernă? Nu.

Până la vârsta de 2 ani copiii nu prea, știi, datorită anatomiei lor nu prea au nevoie de pernă. Atunci când încep să lățească umeri și capul lor devine mai îngust să zic decât umeri și dor pe o parte mult, o să simtă nevoia, dar la 2 ani o să-și ceară. Deci toate regulile astea de siguranță de care vorbesc în principiu se aplică până la un an. După un an scade riscul de sufocare, de entrapment, cum spun ei, să se prinde într-o poziție incomodă pe undeva, să nu mai poată să mai iasă. Evident avem grijă în continuare, mai ales când ne cunoaștem copiii și știm că amânduia belele pot intra, dar e bine să ne luăm totuși măsurile astea de siguranță. Și aici am și o experiență personală, pentru că pe vremea respectivă nu eram consultant în somn. La început am dormit și eu cu copilul în pat, adică încercam să-l pun în păduțul de lângă, dar ajunsese să devină cuier. Acolo strângeam toate hainele. Nu dormea, chiar că era păduț de co-sleeping, dar eu nu țineam cont, nu știam ce era un program, nu știam ce e o rutină. Încercam să-l adorm pe lumină. Când avea 5 săptămâni, îl pusesem într-un baby nest din ăsta, care-i foarte celebru. Într-adevăr, nu era atât de buretat cât sunt acestea de acum, dar îl pusesem într-un cocon de care spuneam. E.

Un cocon care de jur împrejur are burete și are de regulă și... Une.

Ore are și pentru transport niște mânere, dar nu neapărat. Poate să fie fără. Și l-am pus între mine și soț. Și m-am trezit într-o noapte, copilul meu era sub pilote, născut în decembrie, foloseam pilote și l-am găsit avea 5 săptămâni. Aia a fost panica mare. Și ai impresia că ție nu ți se poate întâmpla pentru că alăptezi și pentru că există această idee că o mamă care alăptează întotdeauna o să aibă instinctele față de cea care hrănește copilul cu biberonul că o să fie la maxim. Somn nu e somn. Ciclurile de somn știi cum arată. Ai somn activ, ai somn, mă rog, la copii cel puțin e mult mai simplu. Au somnul activ în care sunt mai agitați și somnul profund în care nu mișcă prea tare. Ei, și noi adulții avem perioadele alea de somn profunde, sunt mai lungi decât la copii. Și atunci se pot întâmpla accidente. Și de fiecare dată când vorbesc despre treaba asta online, primesc, evident, răspunsul ăsta biased. Oamenii care suferă de survivors biased, care spun, dar eu am dormit cu copilul și nu s-a întâmplat nimic. Asta nu înseamnă că nu s-ar putea întâmpla cuiva și de asta e bine să ne luăm aceste reguli de siguranță și știu că mulți părinții sunt judecați și când vorbesc despre alegerile lor în somn, dar nimeni nu o face ca să-i judece, doar ca să ia deciziile potrivite familiei lor, dar să-și ia măcar cu măsurile de siguranță, să minimizăm cât de tare putem riscurile. Mi s-a întâmplat și mie și dacă nu mi s-ar fi întâmplat, nu știu dacă aș fi fost atât de vehementă. Sunt.

Riscuri și avem statistici care ne arată clar că sunt copii care mor din aceste greșeli care sunt complet prevenibile. De ce să nu ne folosim de aceste informații și să învățăm? Atunci când aprofundezi orice fel de subiect de acest tip, lucrurile devin contraintuitive. Este altfel decât ți-ai dorit tu sau ți-ai închipuit tu că trebuie să faci. Pe exemplu, îți închipui că e bine să tapetezi tot pătuțul copilului cu perne ca să fie moale, că dacă se întoarce să nu se lovească. Da, pare că are sens, dar de fapt el se poate întoarce și se poate sufoca. E mai bine să se lovească de un lemn, ceea ce e puțin probabil, decât să se sufoce. Mi-ai zis de jucării și cred că Pace un copil, da? Se naște copilul. Vin oamenii să te felicite. Ce să-ți cumpere? Ce poți să-i cumpere? Cumpere o jucărie. Din ușa asta s-au jucat cu el, cu ea, nu știu, în 2 ani sau într-un an. Dar jucăriile alea devin drăguțe. Tu ți-i închipui că un copil trebuie să se joace cu jucării, iar 4 luni, 5 luni și tu îi pui jucărilele în pați. Din nou, e bine să evităm asta, dar să nu punem jucăriile lui în pați. E.

Posibil să-l distragă. pur și simplu să-l distragă de la somn și atunci păduțul devine acest spațiu de joacă și nu de somn. Știi că atunci, cum se spune și pentru părinți, la ce folosești patul ca adult? Pentru sex și pentru somn. Da? Copilul ar trebui să-l folosească pentru somn. E un spațiu de dormit. Da, ca să împrietenim copilul cu... Pătuțul, bineînțeles, îl punem și în timpul zilei, că nu o să-i placă din prima, dar cu perseverență și cu explicații, chiar dacă e mic, uite, îl pui două minute, stai un pic acolo, vezi cum ți se pare, vezi că e salteaua asta mai fermă, îl obișnuiești cu senzația. Apoi la fel, sunt părinți care adorm copiii în brațe și apoi transferează, se trezesc la transfer. Încălzim un pic suprafața aia de somn. Îl mutăm cu păturica pe care o scoatem după aia ușor. Încercăm toate aceste trucuri până ne simțim pregătiți să-l punem direct acolo și să-l învățăm ca acolo doarme. Ai.

Zis la un moment dat de rutină de soamnă. Ce înseamnă acestă rutină de soamnă? Cât de strict trebuie să fie? Rutina.

De somn variază din nou în funcție de vârstă. Atunci când bebelușul este mic mic, rutina e și scurtă. Sunt 5-10 minute de luat în brațe, schimbat scutecul, pregătit pentru somn, unii mănâncă înainte de somn, alții nu mănâncă înainte de somn, îl punem în pătuț și somn. Pe măsură ce crește, rutina asta se transformă în poate ceva mai complex. Un copil de doi ani jumate o să citească carticele înainte de somn cu părinții, care, apropo, cititul este un obicei bun de avut chiar de la început. Adică din primele luni poți să introduci carticele alb, negru, adecvate, vârste, cartonate, ca să le poată molfăi, să le poată roade. Nu avem așteptări foarte mari la început. Deci.

Spui că e bine să introducem cărticele și acest ritual de citit înainte de somn, ca să-l calmăm pe copilaș. Da.

Sunt foarte multe beneficii pe care cititul le aduce. Serios? Da, sunt foarte multe beneficii. Ok.

L-Am văzut asta. Chiar.

De la început, da. Dacă la început cărțile înseamnă imagini alb-negru care sunt potrivite copiilor care nu au vederea excelentă până la patru luni, mă rog, încep să vadă și ei mai mult. disting forme, obiecte, apoi pe măsură ce cresc putem să le introducem. Sunt o grămadă de cărți acum foarte faine, foarte faine. Mi-aș fi dorit să avem și noi treaba asta când eram mici. Și.

Eu, să știi, și mă uit în librărie și mă uit la cărți pentru copii. Adică găsești cărticele cu orice, de la animale până la tractoare, până la utilaje, până la chestii din oraș, adică orice. Și sunt pur și simplu desenate și scrie. Le-aș.

Evita pe cele foarte stimulante, înainte de somn. Sunt niște recomandări foarte faine de cărți care sunt potrivite somnului, care pot fi citite cu intonație, care pot induce somnul cumva prin dicția folosită, prin intonație. Am văzut chiar niște recomandări foarte faine, dacă vreau să le lăsăm la final. Și contează și ce citim înainte de somn, că dacă citim ceva super aventuros, Așa s-ar putea copilul mai mare să se activeze un pic înainte de somn și să aibă fix efectul invers pe care ne-l dorim. Ok.

Da, corect. Așa cumva este și la noi. Dacă citești o carte care nu te lasă să dormi, poți să o citești până la miezul nopții și să nu te lași de ea. Trebuie să citești ceva care, într-adevăr, te liniștește, te pliclisește poate puțin. Ok, deci e bine să avem rutina asta, mi se pare foarte tare că e bine să avem rutina asta de citit înainte de somn, pentru că de ce? Adică ce se întâmplă? Se face un fel de tranziție de la viața agitată cu joacă și de toate, tranziția către somn, ea este cumva lină, corect? Și asta presupune acest ritual de somn pe care îl propui. E problematic dacă faci trecerea brusc, adică de la lumina din sufragerie te duci direct în întuneric și începi să adormi copilul? Dar.

Ar fi de preferat să facă mai lint cumva tranziția. Acum depinde și despre ce vârstă vorbim. De exemplu, în cazul copiilor mai mari, parte din rutina de somn poate fi joaca asta senzorială și reglarea senzorială a copiilor. Că avem copii ăștia foarte energici care au nevoie de puțină mișcare înainte de somn. Și atunci, dacă eu în cazul unui copil care are 2 ani, recomand o rutină de somn de 30-40 de minute, aș începe mai devreme cu o oră și să am 10-15 minute de reclat sistemul nervos, de exemplu. Cum? Sărit. Sărit pe loc, sărit pe canapea ținut de mânuțe, bătaie cu perne, traseu prin casă, leagă, nu, uța. Când.

Zici mai mare, la ce vârstă te referi? Poți.

Să fii la una în jumate. Depinde mult de temperamentul copilului. Dacă e genul de copil energic, care are nevoie să consume puțină energie înainte de somn și îl vedem că e prea agitat, putem apela la trucurile astea. În afară, expertii vorbesc mult despre asta. terapeuți ocupaționali, cei care lucrează și cu copii cu ADHD, care sunt pe spectru sau mai știu eu. Și ei au tot felul de trucuri din astea, cum să facem să reglăm un pic copilul înainte de son. Și după ce l-am agitat bine și am făcut, cum spuneai mei, hâț-haț, așa, nu știu de unde au scos-o, Apoi facem baby burrito, îi luăm și împăturim așa, îi facem ca pe un bebeluș, îi punem într-o pătură ca să-i conținem, îi facem să-i liniștească. Un alt truc pe care l-am mai folosit uneori, dar mai mult l-am recomandat, că ai mei văd că nu au neapărat necesitatea asta, este să le încălzim pijamalele în uscător sau cu feonul, să le dăm ceva călduț pe ei, pentru că atunci le dăm această senzație și le dăm semnalul, că e timpul de somn. Și apropo de semnale, mulți părinți folosesc băița ca rutină de seară. Baia nu e necesar să fie parte din rutina de seară, pentru că, în primul rând, crește temperatura corpului. Dacă e parte din ritual, e ok, doar să fie cu o oră, o oră jumate mai devreme. Deci nu facem baie în fiecare seară și dermatologii recomandă. Dermatitele astea atopice, de unde apar? Îi spălăm prea des, prea mult. Și atunci încercăm să-i spălăm o dată de două ori, în rest doar prin locurile esențiale, nici nu le mai creștem temperatura corpului și pregătim de somn. Facem mai răcoare în cameră. Un alt lucru important atunci când vorbim de mediu de somn este temperatura din cameră. Se doarme în afară la 18-20 de grade. Ok, cultural vorbind, noi dormim la mai multe grade. Când.

Dormim undeva pe la 23 de grade azi zice că e media, undeva Undeva sub 22 de grade cred că ar fi bine să încercăm să tindem. Studiile.

Arată că se scade timpul de adormire, inclusiv când e mai răcoare în cameră, pentru că atunci și corpul primește semnalul că e timpul de somn. Și la copii și la adulți. E.

Contraintuitiv, din nou, pentru că ai impresia ca părinte că trebuie să fie cald în cameră ca să adormă, să se simtă bine, să fie un culcuș acolo. Tu.

Dormi mai bine când e cald? Eu nu.

Absolut deloc. Și.

Aici, evident, nu e numai vorba de noi, dar în general studiile arată că se doarme mult mai bine. Și dacă dorm la 20-21 de grade, atunci e perfect. Și se respiră mai bine, mai ales în cazul răcerilor, că avem copii mici, se îmbolnăvesc frecvent, răcesc, muci, tot li se usucă mucoasa dacă e aerul prea cald în cameră, nu poate să respire bine, se trezesc din cauza asta. Și atunci facem mai răcoare în cameră, avem grijă la umiditate să fie undeva 50-60%, chiar mai mult poate în perioadele ăstea în care sunt răciți, ca să respirem mai bine și ne folosim cât putem și de mediu de somn. Ok.

Deci din ce înțeleg eu este că somnul nu trebuie să vină imediat, facem o tranziție în funcție de împeramentul copilului. Asta mi-a plăcut ce ai spus, că la copii care sunt mai agitați putem să încercăm să consumăm un pic mai repede acea agitație prin ce ai zis, sărit în pat un pic, un pic de joacă cu pernele. Tot.

Felul de activități din astea, sărit pe loc. ca.

Să le consumăm acea energie, după care se face tranziția într-o cameră care este întunecată, unde sunt luminile mai diminuate înainte de somn. ca apoi in timpul somnului sa fie blackout sau lumina de veghe, cum ai spus, doar intr-un colt ca sa te ajute sa nu te impiedici, sa te orientezi, sa-l vezi dar sa nu distraga si camera trebuie sa fie mai racoroasa. Ai spus ca se foloseste acest truc de a pune pijamaua in uscator sau o dai cu feune ca sa o incalzesti si inteleg de unde vine, de unde ar putea sa vina somnul pentru ca in timpul somnului am mai explicat asta de mai multe ocazii pe acest canal Noi avem acest ritm circadian care presupune ritmul nostru pe parcursul unei zile, 24 de ore. Și temperatura noastră variază în funcție de acest ritm circadian. De exemplu, la prânz temperatura noastră este cea mai mare, temperatura corporală, noaptea este cea mai mică. Și atunci avem această.. temperatura crește ziua și începe să scadă spre seară și coboară foarte jos noaptea. Și probabil că atunci când îl îmbraci în ceva cald, și îl pui să doarmă, temperatura pijamalei o să scadă și atunci corpul tău de la cald se va răci. Și atunci tu îi duci acea idee în creier că uite, acum scade temperatura, deci e cazul să te culci. Zimte-mă că ai spus de această temperatură scăzută. Ce părere ai despre dormitul în aer liber și despre faptul că nordicii practic asta, efectiv, acolo e frig, plouă sau ninge, e frig afară și ei scot copiii afară pe terasa să doarmă, în aer liber. E.

Foarte ok dacă funcționează pentru ei. Funcționează și la noi în urbe, dacă ne uităm la unii copii care dorm mai bine afară. Important e să găsim echilibrul ăsta, să nu doarmă doar afară sau doar înăuntru, pentru că atunci intervine problema și părinții pe care îi consult de obicei îi spun copilul meu doarme doar în cărucior sau doar afară sau îi plimbă căruciorul prin casă ca să doarmă, pentru că au acea asociere puternică cu căruciorul. Asta.

Faceam și eu. Si de fapt il primi in carucior pentru ca in carucior se leaga, nu? Putin.

Da.

Si ti-e mai usor sa il primi in carucior decat sa il primi in brate pentru ca e chiar greu. Adica.

E cu asocierea cu miscarea. Da.

Ok. Deci poate să doarmă și afară. Recomanzi asta? Recomanzi dacă copilul nu doarme să-l scoți afară.

Să doarmă în aer liber? Flexibilitate înainte de toate. Deci trebuie să ne cunoaștem bine copilul și să vedem ce funcționează și ce nu. Nu stricăm nimic dacă copilul are niște obiceiuri de somn bune. Să zicem că are trei somnuri pe zi și doarme dimineața și-și face primul somn, un somn scurt, bun, o prelungire a somnului de noapte și-l face în casă, împătut, somnul deprins din nou. Recomandat este să fie în casă, e cel mai important și ultimul la care rănunță. Deci e important să fie în pat acasă, somnul de dupamiază, la plimbare frumos, cu căruciorul. Adică trebuie să găsim acest echilibru, să nu nici nu-l luăm vreodată, stând în casă, tot timpul adormind copilul. Ne păstrăm flexibilitatea, dar e cel mai simplu să păstrăm ultimul somn, de exemplu când îl păstrăm afară. Că nu influențează atât de tare somnul de noapte. Zi-mi.

Ce părere ai despre legănat. E ok să legănăm copilul ca să adormă? Le gânăm în brațe, le gânăm în pat, ne luăm pătuți din acela automat care le agână. Face rău, îi face bine. Aici.

E discuția mai amplă despre asocierile de somn, care pot fi sânul, biberonul, legănatul, plimbatul. Toate lucrurile astea sunt ok atâta vreme cât funcționează pentru toate părțile implicate. Când nu mai funcționează, atunci începem să schimbăm. Ceea ce mi se pare dificil la legănat este că nu e sustenabil atunci când copilul crește. Și când simtim că nu mai merge, putem să reducem din acest, sau putem mai devreme, depinde cum simțim, să reducem acest legănat sau să-l oferim numai atunci când copilul e agitat, să începem să facem din ce în ce mai puțin din ceea ce facem acum. Și de la legănat frenetic, ceea ce oricum nu prea recomand, începem să scătem intensitatea durata până copilul nu mai are nevoie și are doar asociarea cu brațele. De la brațe apoi îl ridicăm doar atunci, din nou, când simțim că are nevoie. Îl ținem din ce în ce mai puțin în brațe. Dacă scopul este să adormă evident la orizontală, că trecerea se face treptat. Dacă avem un copil care a adormit toată viața lui numai așa pe umăr, Să-l pui direct, să-l doarmă la orizontalea, s-ar putea să dureze un pic. Și atunci luăm pas cu pas, așa, să scăpăm de acest legănat și înlocuim cu o asociere mai slabă și una și mai slabă, îl mai legănăm un pic în pat la orizontale, dacă are această asociere, până reușim să facem cât mai puțin. Știi.

Sună bine ce spui tu, dar, uite, din propria mea experiență, îmi dau seama că, ok, mi-aș fi dorit să nu mai am acest legănat în brațe sau s-o plimb noaptea în brațe. Și la un moment dat îți iese și reușești să-l pui în pat pe copil, îi dai lapte și el a terminat laptele, se-ntoarce așa adormit. Și mama, în sfârșit. Și după aia din nou vine o perioadă în care a băut lapte și se scoală și stă în pat. Și stă în pat în picioare, întinde mâinile către tine, gângurește, se joacă, râde, te pupă, face de toate. N-ai altă soluție decât să îl iei în brațe și îl iei din nou în brațe, îl ții sus pe verticală, îl pui la orizontală și uneori ajung să mă plimb câte 30 de minute cu copilul în brațe până adorme și în sfârșit adorme. Și tu mi-ai zis că l-ai timp investit. Nu am seama cum e investit. Ok.

După un an jumate sau după un an, așa nu mai vorbim neapărat de timp investit, înțeleg ce spui. Da, evident că e o conexiune acolo, dar trebuie să ne uităm să vedem care sunt cauzele trezirică. Mergem la rădăcină. De ce se trezește? Pot fi două cauze. Ori e programul incorrect, poate a dormit prea mult ziua și atunci îi scade presiunea de somn noaptea. Și atunci trebuie să avem grijă la programul pe timpul zilei, că de cele mai multe ori cam de la program se întâmplă. Dacă nu și în mod normal să zicem că are un program ok sau pur și simplu îi funcționează programul actual și nu considerăm că e o problemă, Dar are să zicem, nu știu, să au dormit excelent două săptămâni și acum are o săptămână în care se trezește, nu știu, din oră în oră sau se trezește noaptea și române trează și exersează ceva, e posibil să avem de-a face cu o achiziție nouă. Fie că e vorba de mers, fie că e vorba de vorbit, fie că e vorba de dat bezele sau așa. Are ceva nou de comunicat, are nevoie poate de mai multă conexiune, are nevoie poate de mai multă, nu știu, să-și exerseze acel lucru nou. De asta trebuie să ne uităm să vedem care e cauza trezirii, că în mod normal ar cam trebui, chiar dacă se trezește, să-și încare asociere cu biberonul, o doarme doar cu biberon. După ce e dat biberonul în principiu o doarme, dacă aia era cauza. Dacă nu și stă trează, ori nu are suficientă presiune de somn, ori mai are ceva de făcut. Copiii care fac night party se consideră atunci când stau mai mult de petrecere, așa se spune, când stau copiii mai mult 20-30 de minute o noapte. Adică e ceva acolo ce nu funcționează, ce nu se leagă. Ok.

Deci e posibil să fie ceva ce nu funcționează sau să fie o achiziție, nu? Adică și poate să stea trează o oră într-o noapte? Poate.

Să stea și mai mult, și două ore poate să stea trează. Și.

Ce fac? Bun. Să zicem că l-ai culcat și ți-a adormit și se trezește noaptea. Ce facem? Lăsăm un plat în pat să se mai plângă, să se mai vârtească? Lom în brațe, ne primăm cu el în brațe, lom în pat. Cum e mai bine? Depinde.

De care e așteptarea copilului și cu ce l-am obișnuit până atunci. Că dacă vrem să facem transiția brusc, nu o să meargă. Dacă el până atunci știa că tu în fiecare noapte, dacă se trezește, iei în brațe și o plângi.