Cum prevenim și tratăm RĂCELILE și VIROZELE | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Ioana Vodă

De ce răcim totuși fix acum când vine frigul?

Dacă facem frecvente răceli și luăm orice mișcă și toată ziua suntem răciți, trebuie să ne căutăm. Mi-a adus copilul de la grădiniță, a dușit unul peste mine în metro, iată că m-am procopsit. Virozele simple trebuie să treacă întregiți. E răceala banală care ar trebui să treacă de la mama natură. Pot să nu fac nimic. Organismul lupta.

Tușesc de o lună, mă doare capul, mă doare în gât și mie ce pot să fac?

Dar dacă nu sunt funcțională și văd că mi se agravează, mi-apare și o durere de cap, îmi păcăne o ureche, mi se-nfundă, am secreții. În sfârșit, gâtul, încep să tușesc și dau încet. Pneumonie. O pneumonie nu că te pune la pat. O pneumonie poți să și mori de ea.

E posibil să te tragă curentul și să faci o dită de la curent sau să faci o singură dită de la curent.

Deci curentul poate să dea o groază de lucruri pentru cei care au așa ceva să se ducă, să se caută.

Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care oamenii le fac atunci când își tratează o răceală? Amule, te salut! Dr. Mihai la aici, la un nou episod Babe de Cunoastere și probabil că ai observat că e un pic mai frig afară, mai e și plouă, mai e și bate vântul și atunci când vine sezonul rece, bineînțeles că răcim, dar există foarte mari diferențe. Unii dintre noi răcească câteva zile, ne curge un pic nasul și ne continuăm treburile, alții rămân la pat. Alții fac sinuzite, alții fac sinuzite acute sau cronice, alții se pricopsesc cu tot felul de otite și așa mai departe. Unii dintre noi râcim în fiecare lună și ne întrebăm dacă E ceva în regulă cu imunitatea noastră. Poate trebuie să facem ceva în plus pentru a ne crește imunitatea, iar alții nu răcesc absolut deloc și nici nu se vaccinează și nu fac niciodată în viața lor gripă. Care este diferența între toate aceste cazuri și cum putem să ne raportăm corect la aceste răceli, la viroze, la gripe, poate chiar și la COVID-19 și cum putem să să ne ferim de ele dacă se poate, dacă totuși ne pricopsim cu astfel de viroză sau răceală. Cum putem să o tratăm mai bine? Și despre toate aceste lucruri o să vorbim cu un medic corelis, dar înainte de a vi-l prezenta, vreau să mulțumesc celor de la UniCredit Bank care, după cum știți, deja sprijină evenimentele BunBine și acum sprijină și podcastul nostru Boabe de Cunoaștere și prin asta reafirmă faptul că sunt aproape de toate aceste demersuri educaționale. Le mulțumim pentru acest sprijin. Iar acum vreau să vă prezint invitatul nostru de astăzi, care este doamna dr. Ioana Vodă. Este medic primar ORL, este doctor în științe medicale cu o vastă experiență în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor urechii, a nasului și a gâtului. Cu multiple specializări internaționale și cu expertiza dumneaiei combinată în tehnici moderne, Doamna doctor, este medicul meu în primul rând, orelist, este medicul care îmi tratează copiii de toate problemele care țin de sferă orele, e un medic pasionat de vertigi, de tinitus, sincer n-am întâlnit un medic care să explice mai bine și mai pe înțeles și să combine medicina alopată cu cea tradițională într-un mod atât de eficient. Așa că, vă mulțumesc că ați venit la podcastul nostru să ne luminați în ceea ce privește sfera asta orele.

Wow, vă mulțumesc pentru această prezentare. E minunată prezentarea, începe să îmi placă foarte tare și despre mine. Adevărul este că pentru mine este o onoare să am pacienți așa celebrii. Și ai copii minunați și frumoși și decenti și ești un om care nu numai că luptă pentru sănătatea altora dar ești atent cu sănătatea ta și a copiilor și a familiei și impresionant și mă bucură și voi zice prezent la orice manifestare care sensibilizează și informează oamenii. Să fie atenți cu ei înșiși, pentru că, în general, nu avem timp de noi.

Da, așa este.

Și de asta, pentru mine, e o onoare să fiu aici și e o extraordinară șansă să vorbesc despre lucruri mărunte care, în general, nu-ți băgate în seamă.

Propun să începem cu răcerile, pentru că asta ne interesează acum, în sezonul ăsta, cât toți îi răcim. De ce răcim totuși fix acum când vine frigul? Are legătură cu frigul?

Are. Are legătură pentru că căile respiratorii sunt de fapt nasul, gâtul și intră aerul pe nas, gât și trebuie să ajungăm plămâni. Până la urmă noi trebuie să ne ventilăm. Și ventilația reprezintă sursa noastră de aer și de oxigen. Unii avem un nas bun. Majoritatea ne naștem cu o anumită constituție. Eu spun în general, stofa clientului contează. Contează educația. Am învățat să suflu nasul. Contează să știu că nu stau cu secreții nas și fac spălături. Asta, dacă m-a învățat mama, dacă m-a învățat bunica, sunt unii care n-au făcut în viața lor. Sunt unii care nu suportă spălăturile nasale.

Pentru ce le facem, de fapt?

Noi le facem ca să scoatem din nas Ceea ce este în plus, adică praf, pulberi, secreții suplimentare, nasul este un organ excepțional. El este aerul nostru condiționat. La aerul condiționat schimbăm filtrele, mai le spălăm, mai dezinfectăm.

Dar nu zilnic, la nas, cât de destrez să facem asta?

Mai! Facem chestia asta, se cheamă la nevoie. Când simțim că avem un nas încărcat. Nu o să stau și o să fiu cu nas înfundat. Sunt unii oameni care nici nu știu cum este să respir bine. Pentru că s-au obișnuit cu nas înfundat. Au o respirație orală și tot își trag sufletul și vorbesc și vorbesc și n-au aer suficient. Și obosesc repede. Nu țin la tot felul de eforturi. Nu pot să și vorbesc, să și respir. Adică n-am o respirație profundă. Deci, în general, noi avem nevoie de aer mult dacă facem activități importante. Alerg, fac sport, în sfârșit, activități fizice. Dar dacă eu stau la birou și îi dau din degete și nu fac mare lucru, nu e un efort extraordinar, nici nu vorbesc prea mult, practic nici nu-mi dau seama dacă folosesc nasul sau nu. Și atunci pot să stau cu nas înfundat și să nu-mi dau seama, pot să fiu și un alergic, adică strănut în anumite condiții și să nu bag de seama. Dar nu mă doare nimic și atunci m-am obișnuit așa. Acestea sunt patologii deja cronice. Am nas înfundat de o viață. Nu respir bine pe stânga. Probabil că am o deviație de sept. Nici asta nu este grav. Dacă n-am febră, dacă n-am dureri de cap, dacă nu am secreții din nas care se scurpe gât în jos, astea sunt celebre, mulți le avem. Și suntem bine mersi cu ele pentru că ne-am obișnuit. Vorbesc și îmi trag gâtul, se spune.

Am deja vreo 10 întrebări scrise pentru tot ce ați spus.

Ideea este că dacă sunt un profesionist vocal, cum ești tu, Tu trebuie să vorbești și clar, și bine, trebuie să ai o voce frumos. Dacă ești cântăreț, trebuie să ai amploarea respirației și o voce lungă, clară. Cântăreții, povestitorii, profesorii, aceștia trebuie să aibă o respirație nazală bună, ca să aibă de unde să țină o frază lungă. Deci toate se leagă. Nasul cu gâturi și cu respirația sunt cele mai importante lucruri pentru a avea o sănătate corectă respiratorie. Acum asta putem să o observăm pentru că avem un simptom, mă doare capul frecvent. Răgușesc mai mult. Îmi trag gâtul și mi-e rușină să vorbesc în public. Tușesc. Asta e altă problemă. Tu sia gronică. Îmi dreg vocea. Deci astea sunt niște chestii atât de banale în care Ce să spun, nici nu cred că sunt povestite, dar sunt importante dacă ne deranjează. Dacă sunt rare, nu e grav. Dar dacă le observ și mă deranjează, ce anume, durerea de cap, care este cronică, recurentă.

Astea sunt toate legate inclusiv de respirația noastră care poate să fie deficitară, să zicem. Durerea de cap, faptul că îmi tușesc.

Și am niște secreți în nas, în gât, care mă deranjează. Faptul că nu respir bine și nu țin la efort. Faptul că nu mă oxigenez corect și mă trezesc obosit și supărat și n-am chef de nimica. Sunt multe lucruri care se leagă unele de altele și atunci trebuie să mă controlez și trebuie să-mi verific nasul și gâtul. Și atunci mă duc la orele. E adevărat că un oralist poate să găsească o cauză. Aveți o deviație importantă. Deviațiile mici de sep nazal sunt foarte curente. Nu sunt importante, nu e obligatoriu să îți faci o deviație de sep dacă nu e obstruantă. Doi, pot să nu am deviație de semn sau pot să am o rinită. Rinită, noi trăim în București și chiar dacă n-am trăit în București, sunt o groază de orașe care sunt cu praf, cu pulbri. Avem sezon de ambrozie. Suntem o țară cu ambrozie. N-am reușit să... avem legislație, dar n-am reușit să omorâm ambrozia și să ambrozie.

Ne Crezi facem că o să reușim la un moment dat?

Depinde de amenzii, depinde de aplicabilitatea și mai ales de popor.

Suntem atât de mulți, am făcut la un moment dat pe Instagram, bine, nu e atât de fidel răspunsul pe care l-am primit, să zic, sau atât de precis, dar am făcut un sondaj pe contul meu de Instagram, unde am peste 400.000 de urmăritori, Și pe story am pus posibilitatea să votezi dacă ai simptome în sezonul de ambrozie sau dacă nu ai și mai mult de 50% din respondenți au răspuns, sunt în jur de 15 sau 20 de mii de persoane și peste 10 mii de persoane au spus că dacă sunt alergice la ambrozie și pe oricine întâlneam zicea că e alergic la ambrozie. Suntem atât de mulți, adică ar trebui să facem ceva la mod real. Eu ma gandesc la modul real daca pot sa-mi planific anul viitor concediile in asa fel incat sa le strang pe toate si sa le fac in sezona de ambrozie ca sa plec de aici, ca sa scap. Atat de nasol poate sa ajunga, sa zic, tabloul clinic. Revenind totusi la raceala, inteleg ca m-am grabit un pic cu intrebarea pentru ca probabil ca trebuie sa ramanem putin in sfera asta anatomiei cailor respiratorii superioare. Și a spus că mulți dintre noi nu respirăm pe nas, ne obișnuim să respirăm pe gură. În ce măsură credeți că se poate reeduca asta? Pentru că există deja cărți scrise despre respirația corectă și ce mi se pare adevărat în această pseudoștiință sau posibil să fie chiar știință este că, într-adevăr, respiratul pe gura aduce foarte multe dezavantaje. Pentru că tu ești făcut să respiri pe nas, ai niște sinusuri ca niște parașute care trebuie să se umfle de aer, ca anatomia să fie corectă cumva. De la primii ani e important sa respiri pe nas si nu pe gura. Totusi, multi dintre noi ajungem sa respiram pe gura si prima mea intrebare este daca respiratia pe gura este doar cauzata de afectiuni fiziologice, ai deviate de sept, ai mancoasele inflamate, ai obstructie sau poate sa fie o obisnuita ca un Așa te-ai învățat. Și a doua întrebare este dacă putem să reeducăm această respirație înapoi pe nas și cum o facem? La o persoană care respiră pe gură, noaptea doarme cu gura deschisă. Respirația.

Nazală este respirația corectă. Perfect. Este respirație cu aer mult, care este și filtrat și încălzit de bocoasa nazală. Și într-adevăr se încălzește și a temperatura și se umidifică ceea ce face aerul condiționat, orice aer condisionat prin sinusurile care trebuiesc umplute cu acest aer. Dacă am niște constituții, deviația de semn, dacă sunt mic și am vegetații, vegetațiile adenoide, polipii copilului mic, să vorbim de ei, Toată lumea, toți copiii au polip și acolo trebuie să fie, pentru că sunt poartă de apărare. Dar în momentul în care au devenit focare infecțios, că stau secrețiile pe ele, că acel copil nu are spălături nazale, că nu i-a învățat să sufle nasul de când este mic, va avea secreții, va înfunda nasul. Și atunci există sinuzita copilului mic. E adevărat că sunt numai sinuzurile etmoidale, că celelalte nu s-au deschis. De exemplu, oasa se deschide pe la 3-5 ani, frontalele se deschid pe la 11-12 ani, sfenoidul după 12-13 ani, sunt oasele capului cresc și apoi se aerează. Ce facem totuși ca să avem respirație nazală corectă, adică bag un aer de foarte bună calitate, încălzit, filtrat, umidificat și curat în plămâni? Ce să fac? E adevărat că dacă fac un sport, Am nevoie de mult aer, voi închide gura, voi trage aer. Deci sportul de mic este în regulă. O să văd că nu pot să alerg cu gura larg deschisă. Este foarte greu.

Sportul ne ajută să respirăm mai bine. Aici e un pic contraintuitiv pentru că ai impresia că... Pe gura ai un orificiu mai mare și poți inspira mai mult, dar de fapt pe noi ne interesează și rezistența cu care intra aerul. Și dacă rezistența e mai mare, cum e pe nas, aerul penetrează mai bine plămânul cu această rezistență, corect? Da.

Și în plus este și umidificat, nu simt gât uscat când alerg. E adevărat că noi deschidem gura dacă am nevoie de aer suplimentar, cu siguranță că vom deschide gura. Nu-i treaba noastră, nu gândim noi ce cantitate. Este un automatism să deschid gura ca să-mi intră. Adică lumea zice, vai știți, eu îți dependem de picături, eu fără picături mor, stai liniștit că nu mori. E frică, e panică, e obișnuință. Noaptea n-ai să mori, pentru că automat se va deschide gura. Nimeni nu stă să gândească, aoleu, sunt răcit, am nas înfundat, noaptea nu o să se deschidă gura și o să mor sufocat. Deci nu se pune problemă așa. Problema se pune că... Există posturi. Dacă stau așa, sigur, nu-mi intră foarte mult aer pe nas și pe gură. Serios?

Influențează postura cum respir? Există.

O postură corectă. Noi, după ce scoatem vegetațiile, polipii să vorbesc popular, îi punem pe părinți să-i învețe pe copii să stea la perete cu capul lipit. Pentru că atunci trage spatele, pune bărbia în piept și automat se închide. Se.

Închide, corect.

Și atunci o postură corectă, cu spate lipit, cu cap drept, cu bărbia în piept, așa cum suntem proiectați să fim drepți, nu cocoșați în cipoze și în poziții nefiziologice, e respirație nasală. Nici nu stau așa. Drag pe gură mai mult. Deci respirație corectă, în poziție corectă, stat la perete și pui copilul și spui respira și eu număr și tu tragi aer pe nas și vorbește cu mine și atunci automat respira pe nas, închide gura și apoi numără. Deci sunt exerciții. Logopedia face tot felul de exerciții. La.

Adult pot să mai, dacă sensizezi că respiri pe gură, ce poți să faci ca să readuce respirația pe nas? În.

Primul rând că trebuie să îți dai seama că faci asta și să vrei. Adică foarte puțin stăm să ne gândim, aoleo am respirat pe gură, aoleo am respirat pe nas. Există niște bentițe. Noi râdeam și glumeam că ne puneam niște banderole, le legam în vârful capului și obligam să stau cu gura închisă și bentița respectivă îmi ținea toată noaptea, că nimeni nu stă cu bentițe. Dar nu văd, chiar dacă vom lucra de acasă toată viața noastră de acum încolo, tot nu mă văd sau nu văd pe cineva sau nu mă văd pe mine să îi indic o bentiță care să-mi țină gura închisă. Eu zic așa, trebuie să facem lucruri de bun simț. Bun simț este să fac loc de respirat în nas. Doar verific. Să fie loc de respirat pe nas. Și atunci dacă am loc de respirat, organismul va respira pe nas. Dacă sunt înfundat și fac Asta e în fund dată, da. Una, dacă stau degeaba sau una jumate, mi-e ajuns. Două este minunat, pentru că voi respira corect pe două nări. Nu contează că una-i mare. Una mai mică e bine. Cred.

Că oamenii verific acum care n-ară. Bun.

Toți avem o mică asimetrie. Unu release care vede 15-20 de nasuri pe zi poate să spună că deviația de sept e la aproape toată lumea. Doar dacă am o deviație obstruantă și o nără complect închisă de un os. Acela trebuie operat. Și mai vreau acum să spun ceva. Dacă, ba, nara stângă e în fundal și, ba, nara dreaptă... și am o chestie alternantă. Din când în când e stânga, din când în când e dreapta. Deviația de sept nu da așa. Deviația de sept nu poate fi decât? sau decât pe dreapta. Deci.

Dacă sunt ambele, nu poți zi că e doar deviație de seama. Da.

Bineînțeles. Dacă am câmp pe stânga, câmp pe dreapta, e clar că fluctuează ceva. Și nu constituția mea și forma nasului de pe din interior fluctuează, ci cine? Cornetele, mocoasa nasului care se înfundă ba pe stânga, ba pe dreapta. Se.

Întâmplă și asta. De ce se înfundă ba pe stânga? Și acum, atenție, Am depășit cumva răceală, o să ajungem din nou la răceală, dar acum vorbim de o patologie care este cronică, care nu ține neapărat de răceală, ci pur și simplu se înfundă băstânga bădreaptă. De ce se întâmplă asta? Păi.

Trebuie să ne gândim la ce poate să fluctueze. Și ce poate să fluctueze la noi? Poate să fluctueze calitatea aerului pe care respirăm, dar poate să fluctueze și calitatea vascularizației mucoasei nasului. Adică poți să am vasodilatat. Sunt gravidă, am mâini umflate, picioare umflate, estrogen, progesteron, o furtună hormonală. Și se cheamă rinita de sarci. Mizevundă nasul, când pe stânga, când pe dreapta, și noi săracele n-avem voie să luăm nimic, nici pastile, nici nimic și ne punem picăturile. Dar, încet, încet ne revenim, trece sargina, revenim cu totul și am scăpat de ea. Deci, există așa ceva, adică o fluctuație amucoasă. Am o intoleranță, sau hai să nu vorbim de intoleranțe, nu suport foarte bine taninurile la vinul roșu. Eu sunt astăzi. Și dacă beau un pahar, nu un pahar, dar beau două guri de vin roșu, mie mi se-nfundă nasul instant. Serios? Și nu mi se-nfundă total. Ba pe stânga, ba pe dreapta. Dar ce fac? Probabil că am o descărcare de histamină mai mare, probabil că mi se înflă toate mucoasele, să vă închipuiți că fix numai Cam peste tot, histamina asta merge peste tot și ca urmare am o reacție. Unii se înroșesc în obrăjori și alții fac pete roșii care apar pe aici, nu numai când mă enervez, ci pur și simplu mă înroșesc de la... anumiți oameni fac la lactate, alții fac la tannin, alții fac la anumite substanțe care nu le suportă. sau nu le mai suport. E.

Posibil ca aceasta infundare a nasului de pe o parte pe alta sa fie un raspuns inflamator la ceva ce nu.

Prea le place? O inflamatie cronica undeva. Cea mai frecventa este la nivelul colonului, a intestinelor. Si noi avem, zicem, suntem balunati. Avem asa, balonare si nasa infundata. Avem boala de reflux, aciditate, vapori de acid clorhidric care ies, Toată noaptea, mai avem și eructații, ca să zicem așa elegant acea celebră râgăială, scuzați termenul, dar vaporii de acinclor hidric, unde să se ducă? În spatele nasului. Da?

Pentru.

Că urcă. Și vă dau un exemplu care îl dau pacienților. Am o tavă cu acid clorhidric pur, că dacă bag degetul, rămân fără deget, și pun de aici până aici, sunt 30 de centimetri, hai, 25-30, depinde de fiecare om. Dacă eu țin non-stop câteva ore mâinile deasupra unei tăvi cu acid clorhidric pur, cum o să arate palmele mele? Sunt vaporii. O.

Să dușească. Și.

O să fie roșii, și o să secrete, și o să fie irritate. Dar dacă stau mult cu ele și aciditatea tot acolo iese și nu le spăl, și nu le dau cu cremă, cum o să arată mâinile astea într-o perioadă de timp, de ani? Aici.

Vorbiți de acele persoane că mi-a plăcut explicația asta că când am auzit-o prima dată la dumneavoastră, prima dată când ați venit la Medicul în primul platou, m-ați observat că făceam acest sau vorbeam despre astea si v-am zis da si eu fac asta, mi s-a intamplat destul de des sa fac, sa am, creiam ca se transformase intr-un tic aproape si de fapt acest tusit constant poate sa fie o secretie a mucoasei care este irritata de acesti vapori constanti de acid clorhidric Perfect. Pentru.

Că mucoasa nasului se apără și se creată și pune o peliculă care rămâne permanent în spatele nasului, în spatele ghidului. Și tu începi să o miști de acolo, că te deranjează și se cheamă rinore posterioră popular secrețingât. Și.

O chestie cronică. Și.

O chestie cronică. Este.

Ăsta un factor predispozant pentru răcel, de exemplu? Bineînțeles.

Că mucoasa e roșie, e irritată. Una este să intre un virus, o bacterie sau orice primim noi pe o mucoasă sănătoasă, care nu se întâmplă absolut nimica pentru că avem o groază, nu începe să vorbim aici de IGA-uri, de nebunii, dar dacă este un tapet perfect, Sănătos, n-am nicio problemă, mucoasa se înghite, ajunge unde? În stomac, secretiile unde ajung? Tot în stomac, stomacul are aciclorhidic, omoară tot, deci n-am nicio problemă. Sunt oameni care nu răcesc niciodată sau nu simt, nu suferă, trece foarte ușor, mucoasa își revine imediat. Dar pe o mucoasă irritată, roșie, inflamată, cronic de acid clorhidric sau de alergii. O să am o mucoasă irritată de alergii, de orice. Nu vorbesc că vine ambrozia două luni, trei luni, plouă, trece ambrozia, că până la urmă e o buruiană, un polen și restul ar trebui să fiu perfect. O să am o problemă strict de sezon. Iar ce mă fac cu cei care sunt non-stop așa? Nu poa' să strănute în fiecare dimineață din cauza ambroziei și mijlocul iernii. Păla' îl cauți de acarien, de praf de casă, îl cauți de mucegai, îl cauți de altceva. Și atunci cauți un factor cronic care să-ți strice bariera și care să determine o sensibilitate. Pe această sensibilitate, bineînțeles că se pot așeza ușor infecțiile ușoare, recurente. Am răcit, mi-a adus copilul de la grădiniță, a dușit unul peste mine în metro, iată că m-am procopsit. Sunt oameni care stau printre pacienți, printre alți bolnavi cu COVID și nu pățesc nimic. Acum suntem într-o epidemie de COVID, avem foarte mulți pacienți cu COVID din nou. E adevărat, nu ne mai speriem, știm ce să facem. Dacă vrem chiar să știm și ne simțim rău, rău, rău și cu dureri musculare și cu dureri de cap, COVID-ul deja îl știm cum arată, ne facem un test, avem educație, asta este excepțional, avem educație, mă duc să îmi cumpăr un teh și văd și eu am gripă, am COVID, s-au cu minte acasă, port mască să îmi umplu toată familia, să îmi umplu pe stradă, nu iau antibiotic, iubesc chestia asta, pentru că înainte, pentru orice răceală și durere de cap era, doamna doctor, am venit? În răcit îmi trebuie un antibiotic. E minunat că trebuie să vină după o rețetă și nu se mai da așa, peste tot, antibiotic pentru nimic. COVID-ul, într-adevăr și gripa... Sunt amândouă niște infecții virale rele, râte, adică este o durere de cap mare, pot să fac febră, durează mult mai mult decât 3-5 zile un adenovirus, un rinovirus și poate să dea țiuit, poate să dea vertigi, până la urmă sunt neuroviroze. care merg pe filamente nervoase, care ajung în creierul nostru, care pot să dea un edem, inclusiv edem cerebral, care pot să dea, cum să zic, dureri și ne simțim văduți. Fotosensibilitatea arată ca o migrenă cu dureri musculare. Asta.

E cumva diferența între o răceală și o viroză. De fapt, răceala e o viroză simplă, corect, cu niște virusuri simple și, să zic, gripa și covidul sunt niște răcele mai serioase care se duc pe aceste filamente nervoase, cum spuneți, inclusiv în sistemul nervos central și ne dau toate aceste simptome. Înainte de a-mi face test, care sunt, dacă se poate, simptomatic, să departajăm cele două? Unde se opresc acele răcele simple? Unde se duc virozele serioase? Un.

Virus de bun simț, virozele simple, trebuie să treacă în 3-5 zile. 3-5 zile. 3-5 zile. Am secreții, sunt înfundat, am secrețiile posterioare, suflul, nasul, sunt puțin răcit. E răceala banală care ar trebui să treacă de la mama natură. Pot să nu fac nimic. Organismul luptă. Organismul face puțin cortizon natural, el își face. Noi facem o baie caldă, mai bem un ceaic fierbinte, mai facem singuri, ne dăm seama, fără să facem wow, dăm telefoane la medici și facem programări. Deci știm singuri din tradiția populară de la părinți bunici că trebuie să ne tratăm un pic pentru că avem o răceală simplă. Și cu lucruri populare simpliste trebuie să ne treacă. Dacă nu, luăm și noi un anti-inflamator banal, ordinar, care se găsește și avem voie să-l luăm câte zile? 3-5 zile. Adică dacă am voie să spun că un paracetamol nu strică pentru 3-5 zile dacă sunt înfundat și am capul așa mai mare, e ok. Iau vitamina C, dacă nu iau vitamina C, iau fructe, mănânc supa caldă. Poveștile noastre care sunt adevărate și sunt, cum să zic, din morș strămorș funcționale. De-aia îmi plac plantele, îmi plac frunzele, pătrunjelul, cimbru și așa mai departe, pentru că chiar merg. Îmi place mierea de albină, cine are voie și trebuie luată cu măsură. Îmi place ridichea. Îmi plac foarte multe lucruri de genul ăsta și chiar nu că avem succes cu ele, dar un om apreciază dacă îi spui și ceva. Ia încearcă tu așa, doar spală-ți nasul, curăță, nu te speria și ia, fă lucruri, băbești. Totuși.

E o indicație, că în loc să-i zici lasă-o că trece, tu poți să-i dai niște indicații clare. Mănâncă, bea supă de... Pui, mănâncă ridichie, mănâncă fructe. Proteine.

Corecte. La ridichie nu o mânca, doar o scobești, pui mierea, ea lasă o zeamă și acea zeamă este extraordinar antitusivă. Stai.

Să mai spuneți ce faci cu ridichia? E.

O ridichie mare românească, nu de alea mici, mici, mici roșii, aia mare neagră. Ridichie.

Neagră. Și.

O scobești și pui acolo niște miere. În.

Scobitură. Cât.

De mult? O lingură mai mare și o lași peste noapte la temperatura normală, ea își lasă zeama și se pot face un concentrat de miere cu toate substanțele speciale, cu fenolicul. Nu mă apuc să vă povestesc aici de toate antiinflamatoarele naturale făcute de plante pentru ele însă.

Deci ridic ea, am scobit-o, am pus mierea, am lasat-o peste noapte, ea își lasă zeama acolo cu toate anti-inflamatoarele naturale și după aceea ce fac cu ea? Ea.

O lingură și o țin în cură.

Și o închid. E.

Ca siropul de tuse. E cel mai bun sirop de tuse. Cel puțin bunica mea așa îmi făcea. Și noi am rămas cu tradiția asta pentru că asta am văzut în casă. Dar.

Ce-Ți zici de rețeta asta mea, că am mai povestit despre ea? Eu iau jumate miere, adică pun într-o cănuță mică, pun cantitatea egală de miere cu cantitatea egală de storți de lămâie, amestec și iau câte o linguriță la 20 de minute. Ajută și la tuse, dar mă ajută cu atât mai mult când am acea durere de gât, când am roșu în gât. E.

Foarte bun pentru că este emolient. Este anti-inflamator natural, are absolut tot ce-i trebuie, toate produsele respective de anti-inflamație și de apărare, are foarte multă vitamina C, are antioxidanți, are polifen, deci e minunat. Dacă.

Tu stai mai aici, mai dați-mi niște, adică ce ați mai observat că funcționează la pacienți, ca și lucruri pe care să le facă acasă. Cătină. Am spus, apropo de cătină, ne-am găsit, de exemplu, nu prea găseam cătină, trebuie să mergi la piață să iei cătină. Dar am găsit cătină în supermarketuri, cătină congelată. Și o pun în shake. Bag cătină congelată în shake cu fructe de pădure, cu o banană, cu ce mai pun eu, pudră proteică, creatină și iese un super mix, super bun. Cele.

De pădure sunt siguri, pădurile nu pot să fie decât cele cu cătină la anumite altitudini. Deci contează. Una este să am o... Eu vă dau exemplu la afine, pentru că acolo mă doare pe mine foarte tare, sunt mare fan afine. Dar dacă mă duc undeva și îmi cumpăr niște afine imense care sunt de cultură, care nici nu au gustul, nici măcar nu te pătează, nu am aceeași cantitate de cortizon natural, pentru că acele afine au stat la altitudine zero, au stat și sub solar, ele nu vor produce cortizonul natural care să le apere de ultraviolete, că nu se întâlnesc cu ultravioletele. cu lege, niște afine din vârful muntelui, de la 1.100, 1.500, 1.000, cât vreți voi încolo, că la 2.000 deja nu mai sunt, acelea sunt mici, acelea au un gust extraordinar de concentrat, acelea pătează, rămâi cu buzele, cu dinții negri și toate hainele și degetele îți rămân trei zile negre, dar acolo este o concentrație extraordinară de absolut toate principiile care, pentru că ea luptă contra unor ultraviolete să stă cu o mie de metri mai sus, Și acelea sunt minunate și acelea bătrâni. Eu cumpăr de la săteini și mă duc în zonele astea în perioada respectivă și vin cu găleata și cu punguțele de, îmi fac punguțe pentru.

Ian. A, le congelați, le cumpărați.

De la săteini? Exact, cumpăr o găleată. De.

Ce săteini? Aveți doar astăzi niște săteini sau îi păd pe drum când mergeți.

De la munte? La munte găsiți niște găleți cu afine. E adevărat că trebuie să știți, eu mă duc într-o anumită zonă, că sunt fan în o zonă așa din Apuseni, dar trebuie să fiți atenti să fie afine, să nu fie mădrăgune sau altceva negru. Dar dacă este afină de munte, culează de săteanul respectiv, puteți să vă puneți punguțele respective și îi întrebați cum le folosiți voi. Sursa lor de vitamina C din vârful muntelor, din cătune, gândiți-vă de unde, ei n-au citrice. Nici nu coboară iarna să își cumpere toate așa ceva. Și însă au aceste cătine merișoare și afine congelate. I-am întrebat cum folosesc și mi-au zis așa, noi luăm două linguri, le punem în cană și turnăm apă clocotită și o bem. Este minunat pentru că imediat băută, apa clocotită devine călâie și ei mănâncă practic cel puțin o cană-două, are și lichidul și ceaiul și vitamina C și antioxidanții și cortizonul natural, nu le lipsește nimic. Deci practic se infuziază, se mănâncă rapid, este și produsul proaspăt, e super ok. Pot să-l fac și shake, fără doar și poate să-l amestec, dar până la urmă am bobițele respective și dacă te obișnuiști cu ele, le mănânci și reprezintă extraordinar. Dar asta, e greu de găsit aceste afine de munte, merișoare de munte. Sunt bune și astfel alte, mai bine decât nimic. E adevărat că nu... Nu pot să, și nici nu sunt specialistă să vă spun care este diferența clară, dar ideea este că orice aliment care este sănătos, cultivat de noi sau știut din moși strămoși, chiar dacă este, cum să spun, Tradițional, că mulți sunt, a, lasă-mă cu babele tale și cu ceaiurile tale, dă-mi orice ca să scapi repede. E adevărat că trebuie să bei 3-5 zile. E adevărat că merge mai repede dacă îți dau 2 grame de paracetamol, fiindcă ai 70 de chile, 80 de chile, și te vei CPC perfect după 2 zile. Acum depinde. Corect. Cumva știți.

Cum văd.

Eu.

Poracetamolul și ibuprofenul, le văd, adică dacă am treabă în ziua respectivă, trebuie să fac, să lucrez și de acasă, trebuie să mă concentrez și am simptome care mă deranjează, sau nu pot să mă uiți nici la film că am simptome care mă deranjează, o să iau un ibuprofen sau un poracetamol. O să dau la copil, ibuprofen sau paracetamol, dacă plânge de exemplu ăla micu sau celălalt mai mare dacă nu se simte bine. Dar ce știm noi este că e bine să își lași corpul să-și facă treaba, dacă nu te deranjează prea mult simptomele alea, lasă-le acolo. Și sunt și studii care arată că Aceste substanțe, paracetamolul nu e chiar anti-inflamator, e un anti-algic și anti-piretic, adică luptă cu durerea și febra, ibuprofenul în schimb este și anti-inflamator, dar ele scad puțin și imunitatea și întârzi un pic vindecarea, cu câteva ore. Da, așa este. Foarte corect.

Ce ai spus. Și nu le folosim decât pentru simptome, până la urmă ele sunt niște simptomatice. ameliorea, estompează simptomele și lasă organismul să repare, că nu repară el însăși, nu este un antiviral ca să lupte cu virusul meu. Organismul meu face anticor pentru acești virus sau cu contrabacerilor, noi facem. Există toate produsele de care am vorbit, noi sunt antimicrobiene. Adică ele pot să sunt antivirale naturale, pentru că și afina are dăunătorii lui și plantele au dăunătorii și ei își fac propriile lor antibiotice naturale. Deci noi folosim absolut tot. Mama natură e foarte deșteaptă, noi doar folosim și încă nici nu știm foarte bine de ce au fost folosite, dar deja există fitoterapia, homeopatia și multe alte, dar fitoterapia este știință exactă care funcționează de mii de ani de la chinezi. Și e păcat să nu utilizăm ceea ce avem, dar să ne oprim din fitoterapie și plante. Dacă facem frecvente răceli și luăm orice mișcă și toată ziua suntem răciți, trebuie să ne căutăm. Putem să fim anemici. Anemia feriprivă nu este investigată. Nu avem absorptii corecte de.

Fier. Poate să fie o cauză.

A răciniilor. Da, și răcesc foarte frecvent. Nu am lipsă, sau nu am ceva, îmi lipsește ceva. Nu ies afară, stau toată ziua în casă, am un deficit de vitamina D. Când îmi pun întrebările astea.

Cât de des trebuie să răcesc ca.

Să încep să mă caut? Nu vrei să răcești, trebuie să nu răcești, dar dacă ești atent, te speli pe mâini. Corect, am umblat în oraș, am pus mâna pe toate cele, am fost la supermarket sigur, am pus mâna pe bani, pe bani nu se mai pun mâna acum, mă rog, nu ne fac ceva. Dar dacă am o igienă corectă și sunt sănătos și mănânc sănătos, nu trebuie să mă îmbolnăvesc toată ziua. Întâmplător mă îmbolnăvesc, nu știu de câte ori. Eu purtând mască și văzând 20 de feluri de răceli pe zi, ar trebui să fiu bolnavă non-stop. Dar nu sunt chiar așa bolnavă non-stop, adică mă păstrez cât pot și am ani în care nu sunt răcită. Pur și simplu. E adevărat că poate că sunt exagerată la unde sunt aglomerații. Așa mai bătrânește-mi scot o mască și mi-o pun. Ne ajută masca să ne protejăm? Da, ne ajută. Adică ce râdeam noi când vedeam japonezii. Și după aia au apărut.

Studii care au arătat că și noi ne protejăm într-o oarecare fel într-adevăr. Și.

E de bun simț. Dacă îți bolna mai bine îmi pun, nici nu iau altceva care să-mi complice boala mea, nici nu dau mai departe. Până la urmă e bun.

Simț. Acum, am vorbit despre acest răcel de 3-5 zile care trec fie cu un simplu paracetamol, adică ele trec de la sine, paracetamolul ne ajută să trecem peste o etapă mai grea, ca și simptome, cum față de asta o recunoaștem pe aia care ne pune la pat sau o săptămână-două, când vorbim despre COVID, când vorbim despre gripă sau alte viroze din astea ciudate. Dacă nu mi-a trecut în.

3-5 zile și starea mea se răutățește, deci eu în fiecare zi trebuie să fiu un pic mai bine și încă un pic mai bine și după 3-5 zile sunt funcțională, atunci e ok. Dar dacă nu sunt funcțională și bă că mi se agravează, mi apare și o durere de cap, împăcăne o ureche, mi se înfundă, am secreții, în sfârșit gâtul Încep să tușesc, deci toată se cheamă infecții acute respiratorii superioare și apoi trec la tractul inferior care înseamnă trahee, bronji și plămâni și dau înce în pneumonii. Pneumonia este foarte gravă. O pneumonie nu trebuie să fiu copil, nu trebuie să fiu bătrân de 80 de ani fără imunitate. O pneumonie nu că te pune la pat. O pneumonie poți să și mori de ea. Și atunci când simțim că nu mai suntem noi și că începem să facem febră, frisoane, multe lucruri care nu sunt în regulă, ne uităm la noi, ne oprim și mergem la un doctor. Și mergem la doctorul care e prietenul nostru, e medicul nostru de familie. Ne trebuie un aviz. Pentru că acel om care are cultură medicală, educație medicală, trebuie să spună dacă este important să treci la făcut analize. Te rog să-ți faci niște analize. Că este un exudat, că sunt hemoleucograme. Există hemoleucogramă rapidă. Hai să vorbim și pe asta. Există laboratoare unde dai 50 de lei, 100 de lei și îți faci o hemoleucogramă în care primești răspunsul în 15-20 de minute. Ceea ce înseamnă că pot să știu dacă sunt leucocite mari, adică am viroză sau am o infecție bacteriană. Și atunci sunt foarte fericit că spun de la bun început, analizele, na, sunteți răcit dar nu vă dau încă antibiotic sau aveți o leucocitoză imensă cu VSH, cu toate cele afectate, trecem pe antibiotic, nu mai stăm. Și întru cât? Toate cele, miros A, tu te uiți în nasul lui și dacă vezi secreții galbene, verzi, îți închipui că este un stafilococlân, trebuie. Cu copiii mici, stați cu grădiniză, cu școală, știi că poate să-ți aducă streptococul beta-hemolitic pe care noi îl iubim. Ăla merge și cu OSPEN, cu penicilina V, merge cu orice. Stafilococul avem înși probleme. Ce alte culturi? Hemofilusul care este un bacil care merge cu orice fel de antibiotic. Nu ne place pneumococul care este pneumococ, se duce spre plămândă, secreții galben-verzui, tu se behăim de nu mai putem. Facem febră și atunci acolo ne-ar trebui o antibiogramă, pentru că există un neomococ rău care este rezistent la multe pentru că a trecut prin multe antibioci și la grădiniță sau neomococul bun care merge și la Medicamente cu amoxicilină, clavul ilanat, nu vreau să le pronunț aici toate cele care nu vreau să facem reclamă la antibiotici. Există prevenție. Și atunci putem să vorbim cu medicul de familie care poate să facă așa ceva înainte de intrarea în colectivitate sau dacă... Eu știu, eu sunt educatoare și lucrez acolo, bineînțeles că... Dar ce avem prevenție în.

Momentul de față, în afară de gripa? Știm, avem vaccinul pentru antigripal.

Care este anual. Da, și sunt vaccinuri obligatorii. Sincer, aici este un teren foarte sensibil și aici vreau să fiu foarte atenta ce vorbesc, pentru că nu vreau să intrăm în grupa vacciniștilor și antivacciniștilor, pentru că vă dați seama, Lucrând exact în nas, gât și urechi, sunt prima care le primesc pe toate, la fel ca și medicul de familie, la fel ca și infecționistul care chiar le primește pe toate. Și acum o să mă întrebați, de vaccinezi? Da, m-am vaccinat și mă vaccinez în continuare. E adevărat că nu mă vaccinez chiar la tot ce mișcă, însă există vaccinarea copilului mii care este obligatorie și aia nu se discută. Există vaccinare suplimentară la copii și acum avem niște cazuri în care un copil până în 2 ani poate să primească foarte multe vaccinuri. Prea multe? Nu știu, că nu știu imunitatea lui și nu știu terenul familial și nu știu cum reacționează el la fiecare. Dar oare îi trebuie 10 vaccinuri la 80 kg să le facă el pe toate pentru că americane au dezvoltat, englezii au dezvoltat și francezii? Nu mai știu care și e la modă și eu sunt o mamă responsabilă și vreau și păla și păla și păla și brusc am un copil de 10 chile care are nu știu câte vaccinuri. Nu vreau să mă bag. Bine că nu sunt eu. Aici vă trimit o colegă care se ocupă de vaccinarea copilului mic și vă povestește că sunt unii care sunt pediatrii, sunt unii care pot să le facă pe toate. Sunt alții care mai stai și aștepți pentru că dacă terenul familian au o anumită imunitate, e hipotrofic de a bea crește, e slăbuț, vai mama lui, și a avut și trei bronșiolite, și are și bronșitazmatiformă, și mai are și vegetațiile atâta, și toată ziua e cu munce atâta, și e și alergic, și tatălui a fost alergic, și mama lui e migrenoasă, și colonii irritabili, și.

Le au pe toate. Și acolo ce faci? Acolo.

Mai bine stai și le faci pe alea obligatorii, că trebuie. Ți-e frică de un TBC, ți-e frică de niște hepatite, ți-e frică de cele foarte grave, ți-e frică de meningococ. Dar acum, să mă iert e Dumnezeu, nu vreau să mă bag în vaccinarea suplimentar. Există preventivs. Dacă ești dintr-un lot, Am o boală, sunt bătrân, duc un cancer cu mine sau mă rog, l-am terminat. Mi-e frică să fac hepatite, mi-e frică să fac gripe. Mai bine mă vaccinez decât să fac o gripă, pentru că eu nu sunt un sănătos tun și organismul meu să lucreze. Dar asta le discut cu cine? Oameni specializați. E medicul de familie, e medicul infecționist. Ei îți vor spune exact, chiar și oncologul tău îți spune să te vaccinezi de astea. Chiar și noi spunem. Într-o emisiune o să vorbim despre papilomavirus, pentru că și aia este importantă. Mă vaccinez, nu mă vaccinez. Oare de ce? Cancerul uterin nu e în orele, e adevărat, dar eu văd papiloame pe amigdale, pe omușor, pe vâl, și dacă tu le ai acolo, și le ai HPV-ul. Și tu, dacă o să fii băiat și o să ajungi bătrân, 30-50 de ani, și o să fii și fumător, și ai și un teren genetic, și ai și reflux, și ești și fumător, și ai avut de mic HPV-ul, poți să faci cancer la ringean, poți să faci cancerul de cap, suntem pe locul întâi. De ce? că nu facem prevenție, că nu căutăm, că nu-i vaccinăm și ajungem din nou în orele. Deci de asta zic, nu vreau să ne băgăm în vaccinări. De.

Acord. Și sunt complet de acord cu punctul pe care l-ați anunțat și.

Anume faptul că... Este personalizat. Este super personalizat.

Vaccinarea este super personalizat. E o armură pe care tu iei. Câte armuri merită să porți? Merită să mergi cu 10 armuri sau ți iei doar 2 sau ți iei 5? Vorbești cu specialistul care poate să-ți dea ție specific acest sfat. Bun, ideea este că am văzut cele două ipostaze. Avem răceli simple, 3-5 zile, trec de la sine cu supă de pui și tot felul de fructe de pădure și am reținut ridichia neagră, mare, scobită, pune miere, sirop de tuse, acela. Avem acele răceli care se complică, da? Deja te doare mai rău gâtul, coboară, răceala înspre plământ, te doare ție o eureche, te doare capul, te duci la specialist. Am observat o situație și vreau să-mi ziceți dacă ați observat-o și dumneavoastră și cumva am observat-o și am confirmat-o cu mai mulți colegi, mulți dintre ei medici, situația în care cele două încep cumva să se confunde. Cele două situații, răceala de trei zile, care cumva persistă pe două săptămâni și te face să te simți prost. Ce mi s-a întâmplat mie destul de des după pandemie este să iau o răceală Să am impresia că eu la cealaltă simplă mă doare gâtoa, a doua zi nu mă mai doare, mă duc la treabă, a treia zi mi-e foarte rău, vine să rămân în pat. A patra zi parcă sunt mai bine, a cincea zi i-ar tușesc. Așa să zic, parcă e mai bine a șaptă zi iar și așa mă ține două săptămâni și parcă e o răceală care mă tăvălește. Debia mi-am revenit și am impresia că e ziua aia, prima zi în care te simți bine de după răceală, când ai un pic de slăbiciune dar nu ai bateria 100% încărcată și după ziua aia ar trebui să fii 100% și tu iar ești la pământ. Ați observat asta în ultima.

Perioadă? În primul rând că trebuie să știm, orice virus care ajunge la noi are o perioadă de incubație, de fapt nu orice virus. Și bacteriile au la fel. Și orice boală infecțioasă, că până la urmă vorbim de boli infecțioase, trebuie să aibă o perioadă de incubație. Incubație înseamnă cât se multiplică un anum număr atât de mare care determină local niște simptome. Dacă voi lua 1, 2, 3 bacilii, ăia se multiplică. Dacă nu suflu nasul se împlin de secreții și am și terenul, infecții nazale, sinuzite, reflug și toate cele, pe mediul respectiv, ăia se multiplică foarte mult și atunci vor da simptome multe. Dacă încep să-mi spâl nasul pentru că văd că mi se întâmplă, scot și las organismul să-și mai revină și de fapt ar trebui să continui tratamentul respectiv doar ca să nu-i zic tratament, spălăturile alea nazale, eu sunt fan spălături. Eu îl dau pentru că mi se pare că nu trebuie să cheltui foarte mulți bani ca să fac o spălătură corectă ca să scot ce? cultură de bacili care mi-i în chipul eu așa cum cresc și colg în nasul meu și de acolo pleacă peste tot și în sinusuri și în uregi și în plămâni peste tot. Dar dacă eu nu iau doar un singur fel de virus, de ce, cred eu că vine unul singur și îl cheamă Vodă sau Mihai și vine? Nu, noi avem o multitudine de virusuri. Și în plus, poate că avem și copii care ne mai aduc acasă altceva de la grădiniță, de la colectivitate, mai merg pe stradă, mai iau încă ceva, mai am un teren al meu și atunci apar niște fluctuații, dar de fapt este imunitatea mea care luptă cum poate. Una este să lupte cu unul singur, altul este să lupte și cu terenul respectiv și este o combinație de factori. Întotdeauna când am așa ceva, am o combinație și mă uit. Mă uit la ce? Mă uit la niște analize. Mă uit. Eu pe cei care fac tot felul de fluctuații care nu se mai termină. Dacă tu vii la mine, eu așa consider că sunt un medic bun, dacă tu vii la mine și-mi zici, tăi, 3-5 zile sunt atâta și-mi e rău, eu te consult, îmi dau seama dacă este virală sau bacteriană, dacă nu-mi dau seama, cer ajutor și zic, adă-mi un exudat, trimite-mi o poză cu o hemoleucogramă sau ascult povestea ta și din experiența mea și cum văd eu, îți dau sau nu îți dau direct antibiotic pe care Stau sa ma gandesc ce ti-ar merge, te intreb ce ai voie si asa mai departe si iti spun, in 3-5 zile trebuie sa vada o mare imbunatatire. Dar daca nu se vede o mare imbunatatire, te rog sa te intorci, pentru ca o sa iti dau sa faci mai multe. Si atunci ce iti dau sa faci? Poate că îți dau să-ți faci o radiografie, un CT, de sinusuri. Tu poate că ai o lucrare dentară care a irritat un sinus, că e o mucoasă îngroșată. Poate că ai avut niște celule edmoidale care erau mai... Asta e un sinus ăsta dintre ochi care greu îl spăl, greu îl drenez, atunci am niște cornete nazale. Deci am o conformație care nu merge. Dacă nu ți-e bine, zic, te rog frumos să te întorci dacă nu ești perfect. Ca să nu se cronicizeze o chestie. Dar dacă tu vii și zici, eu sunt de trei săptămâni, o lună așa, dar de fapt sunt de vreo șase luni, acum s-a mai agravat și în fiecare an fac chestia asta și nu-mi e bine. Targetul meu este nu să-ți dau ție să pleci corețită de la mine. Hai să facem un plan de bătai. Eu îți dau niște spălături, văd despre ce este vorba și hai să ne căutăm. Și ne căutăm de reflux, ne căutăm de alergii, ne căutăm de povestea ta. Îmi spui ce ai acasă. Și mama-i alergică, și tata nu știu ce. În adevăr, am și eu intoleranță. Dacă copilul meu are intoleranță la lactoză, de ce să n-ai? Că copilul ăla trebuie să moștenească pe cineva. Și atunci, din povestea respectivă, începem să căutăm niște factori care sunt agravanți. Pe factorul acela care nu mă lasă să mă fac bine, trebuie să-l caut și să-l găsesc. cum să zic, la rădăcini. Și atunci poate că scapi de aceste simptome, pentru că altfel tu pentru o patologie cronică vii la mine, eu îți dau o rețetă pentru simptomele pe care le ai și tu te vei simți bine 7-10 zile cu medicamentele mele simptomatice, dar după ce ai terminat medicamentele, cum te simți? Exact la fel, ai luat-o de la capă, fiindcă nu te-am căutat, nu te-am trebat de alergini, nu te-am trebat de reflux, Nu te-am întrebat de.

Nimic. Asta e foarte tare, pentru că acesta în primul rând este iemenirea doctorului, că nu trebuie doar să-ți dea un tratament care să te scape de ceva acut, sau așa trebuie să se întâmple dacă tu ești perfect sănătos. Tu, la un moment dat, ai o răceală nasoală, îți dă tratament pentru acea răceală acută pe care ai terminat-o, dar de multe ori avem aceste mici probleme care persiste si cu care ne obisnuim, ni se pare ca e normal asa, vine o racioala care acutizeaza problema respectiva si e foarte interesant sa cauti problema De la început și voiam să vă întreb, cred că ați povestit de acel reflux, da? Care nu trebuie să fie neapărat reflux cu lichid, este reflux cu gaz. El apare, Bănăiesc, pentru că avem un sfincter defectos, un sfincter care lasă să treacă gaz când el trebuie să stea închis. Care e rezolvarea problemei? Sau.

Avem o hernie hiatală. Sau avem ceva. Ce facem?

Unde ne căutăm acolo? Acolo.

Ne ducem pe gastroenterologie deșteaptă și să găsim să ne spunem povestea. Cu scrisoarea noastră în care spunem că avem o rinită recurentă, că avem anumite patologii, că noi vedem inclusiv avem răgușeală. Avem o reguşală din cauza refluxului. Avem copii foarte mulţi cu reflux. Incredibil cât de mulţi copii sunt cu reflux, pentru că noi căutăm vegetaţiile nu de acolo, ne uităm la nas nu de acolo. Copilul ai cu nas în funda, cu secreţii în gât şi behăie non-stop şi de fapt este reflux. Și săracul copil, nu o să stea să-i băgăm noi tubușiorul în nasc să facem o fibroscopie până în lanișă, dar când te uiți, ultimul perete e roșu, iritați toată ziua, secrețiile alea se scurpe gâtul jos. Dacă eu am nasc perfect, gât perfect, vegetațiile nu sunt mari, nu trebuie scoperate, nu sunt inflamate loc sau chiar și le-aș scos și copilul acela tot are simptome Rinoree posterioare, secreții în spate și tuse. Caută-l de reflux, caută-l de altceva, de mai de jos, care să-ți dea o irritare. Este alimentația, este poziția, e constituția, eu știu, genetica, eu cred în genetica. Mă uit, noi toți luăm tot ce e mai rău de la părinți și trebuie să ne uităm, primul lucru este să fim atenți, oare ce boli au avut părinții noștri. E genetica de bază, nu.

Trebuie să te testezi, trebuie doar să intrei pe părinți, pe bunici, ce boli au mai avut, ca să știi cam la ce ești tu predispus. Da, pentru că sunt și.

Obiceiurile alimentare. Tu în casa aia ai crescut, tu aia ai mâncat, corect? Dacă tu toată viața n-ai mâncat de dimineață și toată ziua ai reflux și bei trei cafene până la ora 3-4 și după aceea mănânci zeara până nu mai poți și ești cu burta atâta. Normal că o să ai și reflux, poți să faci și o hiernie hiatală, ai o laxitate a diafragmei. Se poate. Și până și asta cred că se muștenește. Totuși, ați vorbit de mers.

La medic. Ajungi la medic. Eu nu înțeleg și sunt curios de ce și nu vreau să zic doar de oameni, vreau să mă includ și pe mine în această categorie de oameni, de ce oamenii sunt reticenți în a ajunge la medic, de ce ne este cumva de multe ori varianta de a te duce la medic pentru o problemă pe care o ai, fie cronică, fie acută, fie foarte supărătoare, fie mai puțin supărătoare dar persistentă, E cumva ceva la care nu ne-am gandit si ne miram cand cineva ne sfatuieste sa facem asta. Azi vorbeam cu cineva care mi zice ''Mai, tusesc de o luna, ma doare capul, ma doare ingatisime, ce pot sa fac?'' Si zic ''Ei, du-te la doctor''. Si zice ''Aaa, chiar sa merg la doctor? Bine, hai sa merg la doctor''. Eu am patit asta, am fost Tot așa, răgușit, ușeam de două săptămâni și mă gândeam, doamne, ce pot să fac? Și m-am dat seama, stai un pic, să mă duc la medic și m-am dus la o cameră de gardă, m-au investigat, mi-au pus tot felul de seruri, tot felul de... Tot felul de chestii și a doua zi era mai bine. De ce ne e greu? De ce varianta de a merge la medic este așa, ultima? Care e momentul în care trebuie să ne dăm seama? Hei, trebuie să mergi la medic.

Aș vrea să vorbesc despre un vis de al meu într-o societate ideală. Într-o societate ideală înseamnă să am o educație. Dacă părinții și-ar educa cu Să se ducă cu ei la stomatologie, să învețe că trebuie să-și verifice dinții, carile, să vadă că închid bine și așa mai departe. Dacă s-ar obișnui să se ducă la medicul de familie, să le facă vaccinările și să aibă o relație bună cu medicul lui de familie care trebuie să știe tot despre el. Societatea ideală înseamnă că eu, părinte, stau de vorbă cu familia seara la culcare sau la masa de seară, măcar, în care povestim fiecare și ne observăm unii pe alții și zic, aure, dar ce tu șești, dar nici nu poți să mănânci, aure ce voce ai, parcă ești nazonat. Hai să punem ce știm noi și dacă te văd peste o săptămână, măi, hai să facem ceva, mergem la un doctor. La cine? La prietenul nostru. Societatea ideală ar trebui să fie mă duc la doctor și trebuie să mă duc la doctor. Dar, asta este societatea și mai ideală, mă pregătesc pentru o consultație de doctor. Asta înseamnă că eu mă duc la ăla și ăla are pentru mine 20 de minute. Sunt doctori care au 20 de minute. Sunt doctori mai căpoși ca mine care mi-am luat mai mult pentru că am zis să împătrânesc și găsesc și cazuri grele. Eu vreau două ore. Dar majoritatea sunt la 20-30 de minute consultații. Ce poate să facă ăla pentru mine în 20 de minute? Deci eu trebuie să fiu foarte ordonat. Și atunci îmi iau o foaie de hârtie, îmi iau telefonul, că eu după vremea mea cu foaia de hârtie și cu pix îmi place și sună bine, dar îmi iau telefonul și îmi scriu notițe. Pe locul 1, cel mai tare și cel mai tare mă deranjează cu tare nasul. Al doilea, vocea. Pe locul 2 mă deranjează asta. Pe locul 3 mă deranjează. Vezi că mai am și un junghi, vezi că mai am și nu știu ce, și mi le trec în ordine. Ce vreau să-i spun doctorului ăla? Doi, de când le am pasta? A, pasta o am acum de o săptămână, două, pasta o am mai de demult, asta și mai de demult. Pentru că doctorul poate să găsească niște legături dacă eu sunt ordonat și îi le spun. A, trebuie să-i spun, să nu uit să-i spun că și mama a avut chestia asta, Pentru că un medic de familie, când preia în societatea ideală a mea, preia un pacient, ăla trebuie să aibă două, trei ore cu ăla și să înceapă. Ce boli ai avut de când erai mic, dacă nu te ia mic? Ce boli au avut părinții tăi? Ce operații? Ce ai făcut când erai mic? Ai avut TBC? N-ai avut TBC? Eu lucrez în vertij și găsesc oameni cu instabilitate și când încep cu întrebarea mea, da, ototoxice ai luat, și ăla zice, ce e aia, doamna? Gentamicina, streptomicina a luat. Mi-aduc eu aminte că am avut TBC când n-am fost mic și mi-au dat streptomicina. Păi normal că are o ototoxicitate. Și dacă tu ai luat-o până la 10-15 ani, când mi-a povestit pacientul meu, și a luat mult, dar atunci n-a simțit, a compensat. Dar acum, la 40 de ani, omul deja are instabilitate, nesiguranță, iar eu în testele mele găsesc că amândouă urechile sunt mult mai jos funcționale. Nu sunt proaste, nu are boli ciudate, doar că nu funcționează la parametriile mele. Și nimeni nu l-a întrebat pe pacientul ăla, nici un medic de familie, nimeni. Dacă în copilăria lui a avut tratamente cronice cu streptomincină și o pot să mori, să-i dau toate pasiilele pământului, că nu o să-l fac pe ăla să meargă mai bine când i-am înjumătățit receptorii de echilibru cu acel tratament de altfel obligatoriu. Trebuia pe vremea aceea să ia streptomincină. Acum sunt alte medicamente care nu.

Mai sunt ototoxice. E ca o rutină pe care trebuie, îmi place cum ai zis, să o avem. Pentru că atunci când e rău, doctorul să știe de unde să ne.

Ia, să ne cunoască. Și dacă îmi dai voie, pot să spun ceva și mai trist și mai dureros pentru el. Și eu stau și descoper niște lucruri și le scriu într-o scrisoare medicală. Durerea cea mai mare este că e a mea și a lui. Pentru că unii o duc înapoi la medicul de familie, dar medicul de familie, în societatea aia ideală, trebuia încărcată instant. Sau eu să încarc direct în sistemul acela, care este obligatoriu la toate țările, nu civilizate, toate țările ar trebui. Pentru că atunci, eu dacă apăs pe vodă Ioana, trebuie să se vadă că a făcut asta, că a făcut asta, că a fost operată, că are șuruburi în genunchi, că și-a făcut trei cutărică, că a fost bolnavă și a avut nu știu câte chestii. Dar eu sunt un doctor din altă specialitate, dar îi păți în sistem.

Toate tratamentele. Avem asta acum? Adică avem sistemul.

Ăsta? Și noi nu avem. Dar Franța are. În Anglia este sistemul unic. Și atunci eu nu trebuie să descos tot pacientul. Plus că îi văd ultimele lui analize. Nu mai trebuie să zic că, aule, în capul meu deja pentru simptomele astea unde e sferul, nu are calciu, nu are vitamina D. Dar dacă medicul de familie i-a făcut deja analizele, le-a încărcat, doar îi văd. Și atunci salvez, salvez nu numai pacientul, salvez gândirea mea, plec de la alt nivel. Oare am timp să povestesc cu pacientul ăla sau nu am timp să povestesc. Dar nu-i păcat de munca mea de detectiv să descopăr ce-a avut ăsta, că ăla este și ototoxic și nefrotoxic și sigur ăsta trebuie investigat și renal, că o să facă el ceva, că dacă a avut o toxicitate, sigur are și nefrotoxicitate. Dar e păcat că unde se duce informația mea. Și tot ce am gândit eu, unde să duce? Nowhere. Deci trebuie până la urmă să luptăm. Să facem acel sistem în care părerea fiecărui doctor și stomatologul poate să scrie acolo. Domne, i-am făcut, i-am pus juruburi, vezi care la mine a făcut alergie la lidocaină. Dacă ăla mi-a scris, eu nu mai trebuie să-l întreb. Știți, ați fost la stoma și vreodată v-ați umflat, că l-ați scris deja. Alergiile, vaccinările, câte boli. Dacă eu te văd că ai fost la alergolog de zeci ori, mi-are sens să te întreb că ești alergic sau nu. O văd. Deci sistemul meu ideal înseamnă să am o cultură și o educație. Și atunci știu totuși numai de scos pacientul. În sistemul actual, eu am pretenția de la pacientul meu să vină cu lecția făcută, pregătește-te pentru mine un sfert de oră. Și pregătește-te pentru că doctora, tu ți-închipui așa că e așa, wow, suntem oameni normali. Avem și noi, eu am inudație de 3-4-5 luni. Altă doctoreasă poate a lăpta toată noaptea, poate că-i bolnavă, poate că are untată, poate că... Și noi avem problemele noastre și ne dăm duhul pentru fiecare pacient. Suntem atenți și vrem să facem ce e mai bine pentru ăla. Dar tu trebuie să-l scoți în evidență atât de deștept sau eu o să te descos atât de deștept să pot să știu maximum de informații de la tine. Asta eu cred că este esența. Comunicarea. Că până la urmă ajungi la comunicare. Iar ceea ce se face aici este o comunicare. Vă rog frumos, fiți ordonați. Fiți ordonați cu mentea doctorilor. Fiți ordonați cu simptomele care le puneți. Fiți să o cunoașteți vă. Și vedeți pe locul 1 ce mă deranjează, ce mă deranjează pe locul 2 și așa mai departe. Facem puțină ordine în viața noastră.

În sănătatea noastră. E bine să nu ne surprindă ideea că putem să mergem la doctor cu o problemă, ci trebuie să fim pregătiți mereu. Trebuie să fim pregătiți, să avem un doctor cu care să comunicăm, care să ne cunoască. Când ai o problemă, te adresezi lui, dacă nu te rezolvi, vă ridichia cu miere în trei zile. Acum, cumva o să ajungem la încheierea răcelilor și o să mergem toată zona aia înspre curent, dar ca și rezumat, ce pot să deduc de aici este că Răceli e bine să avem mai puține și răceli mai puține vin pe un organism sănătos și din punct de vedere respirator. E important să respiri pe nas, să nu respiri pe gură. Nasul e ca un hol de intrare, nu trebuie să fie ca o debara închisă, că dacă am închis debara aerul se învechește acolo și apar tot felul de vârcolaci. El trebuie să fie ca un hol care are mereu curent în el, este mereu ventilat. Și asta cumva ne poate salva de multe răceli. Înainte să mergem la următorul subiect, aș vrea să mai întreb care sunt cele mai frecvente greșeli pe care oamenii le fac atunci când își tratează o.

Răceală. Cele mai frecvente? Suflă nasul cu două nări deodată până nu mai pot până les ochii din cap. Dacă nu știu și am voie să o arăt. Am un nas și în spatele nasului am o trompă și trompa asta poate, printr-o contrapresiune, să permită intrarea secretiilor în urechi. Și atunci simți înclipocit, simțim urechii.

Înfundate. Aici începe.

Nasul. Și aici este legătura dintre nas și ureche. Noi căscăm, înghițim în sec, automat, nu ne dăm seama, trebuie să fim foarte deștepti să facem presurizare și ne desfundăm urechile. Și asta este una din greșeli, iar dacă am secreții groase, vă rog frumos să vă puneți ceva în nas. Serul, eu spun o zeamă ca să fiu populară, ca să nu mă întrebe, aoleo, dar de care? Cum se cheamă? Puneți-vă ce aveți în casă, aveți grijă cum le ștergeți, că dacă sunt vechi, acolo e o apă sau un ser vechi și l-am băgat în toate nasurile când eram bolnav, nu o să se ducă. Totul de acolo, le ștergeți bine, le curățați și vă spălați nasul înainte și îmi moi secrețiile după aceea de suflu. Primul lucru. Doi, sunt atent să nu împăcăne urechile și să nu împrovoc singur o tite. Ce greșeli mai fac ei? Poate.

Că se împăcăne. Ce se.

Împăcăne? Casc, închid în sec și am o păcăneală. Aia e normală. E normală, ok. E normală, pentru că presurizez. Dar dacă suflu și mi se blochează urechile, și mă și dor, și rămâne înfundată urechea, pot să-mi fi făcut eu singură o audita serioasă. Da? Că-i o traumă, o barotraumă care.

Mi-A făcut pe eu. Și cum suflăm? Punem ceva în rază și suflăm?

Cu nară. Nară cu nară. N-am nicio problemă. Dar din șervețe îl închid una în cealaltă și îmi înboim puțin secrețiile, ca să pot să le elimin. După care pot să am... Eu îi învăț pentru copiii mici, că acolo avem problemele cele mai... Respiră bine, se aude curat. E ok, m-am oprit. Că mă întreabă toată lumea și cât să pun. Până când... Sună bine și nu mai am secrețiile respective. Adică nu stați și nu vă culcați cu toate secrețiile, că noaptea unde se ducă secrețiile alea? În nas, în gât, în urechi. Coboară, că și ele coboară gravitațional. Trompa lui Eustachio, asta de care am vorbit, e verticală, noi avem capul așa, nasul aici, urechile aici. Noi nu prea facem adulții oditeză. Capul mic, trompa lui Eustachio a copiilor este orizontală. Să culcă. Și laptele poate să-mi ajung aici. Secrețiile îmi ajung repede. De-aia fac ei mult mai frecvent odite seroase. Adică odita seroasă e aia, lichid.

În spatele timpanului. E normal să facă copii mai.

Des batite? Da, e frecvent asta. Mai ales pentru că îi culcăm cu nasul, cu secreții, ei nu spun absolut nimic, ca nu suflă corect. Noi aspirăm aici, vai, doamne. Nu iubesc foarte tare aspiratoarele decât aspiratorul, că de-aia e batistuța sugarului. Îl găsesc batistăța sugarului a copiii de 5-6 ani. Care e problema acolo? Păi e o problemă pentru că el aspiră un centimetru, 2-3 de aici în față. Hârâiala și toate cele rămân în.

Spatele nasului. Deci trebuie să învățăm să suflăm.

Nasul. Mai bine copilul poate să învețe de la 2-3 ani și dacă are un frate mai mare va învăța și de la un an să sufle nasul pentru că îl vede pe celălalt. Și atunci scoatem cu presiune tot, tot, tot, presurizăm corect, mai punem puțin seri, ajunge. Deci prefer suflatul nasului decât aspirații și alte nebunii. Nu vreau să fiu dictatoare, să vă las copilul în fiecare seară, dar dacă tu îl știi bolnav, plin de secreții, nu-l culca așa. Cu siguranță se va suprainfecta, pentru că vor sta acolo. 6 ore, 8 ore, deci mediul mai bun decât umezială, întuneric, călduț, pentru multiplicarea oricăror bacterii și virusuri. Totuși am.

Făcut copilul o tită, ce avem de făcut? Nu-i zice, mă doare urechea, mergem.

La medic imediat? Dacă îi facem spălături nazale, suflă nasul bine, cască, înghită în sec și noi suntem educați să facem asta, trebuie să treacă. Natural. Pentru dorere, oricum am și zis că îi dăm un antialgic, Indiferent când se cheamă ibuprofen sau paracetamol și într-o zi, două, trei trebuie să treacă. Cască în ghid de sex și dacă e un copil mai mare spune că ata s-a desfundat. S-a presurizat. E perfect. Pentru că n-am avut decât o inflamație. Dacă îl văd că duce mâna la ureche, îl văd că se scarpină, îl văd că urlă, atunci îl duc să se uite un pediatru, să se uite medicul de familie într-o ureche, deja toți pediatrii văd urechile și medicii de familie sau îl duc la orele direct și văd că a măutit, o tratez pe aceea și voi primi tratamente cu picături, cu antibiotici, cu tot ce trebuie. Conform bolii respective și contextului, în ce context, dacă am secreții albe nu o să dau antibiotii, dacă am secreții galben-vergi sau este o tită de 5-10 zile, pun antibiotii pentru că se suprainfectează. Însă, trebuie să verific, aici mai am o mare rugăminte, verificați că un copil a terminat o tită. Pentru că de multe ori zice că nu mai doare. Ce înseamnă a terminat o tită? Pentru că avem pacienți care vin și spun, nu știu dacă asta e o tită nouă, pentru că peste trei săptămâni vine din nou. Și eu zic, doamnă, aici ați venit că ați mai fost la doctor, la un spital de urgență, camere de gardă, nu contează ce cabină, și ați avut o otită, dumneavoastră ați fost la control. peste 5-7 zile să vă vadă că timpa nu-i perfect normal, s-a normalizat, că poate să fie o otită care n-a trecut complet, a rămas din secreții, doar că nu mai doare, copilul nu spune, n-aud, e înfundată, păcăne, fâsâie, face ceva și de fapt e aia veche care s-a supraacutizat, fie prin suflat, fie a luat alută răceală. Pentru că putem să avem otite cronice care se acutizează din când în.

Când. Deci asta înseamnă că după primul consult mai vine o dată la un consult să mă asigur că... Pentru o.

Tite vă duceți la controlul corect. Măcar să vedeți că s-a terminat o tite. Și timpanul e bun. Asta mi-aș dori foarte tare, pentru că mă doare când găsesc o tite cronice la copii. Nu-i frumos așa ceva. Asta nu se face. Pentru că pot să țin un copil care n-aude. O tite aseroasă nu doare. Are lichid în spatele timpanului. Puteți.

Să ne arătați unde se.

Face o tite asta. În spatele timpanului. Nu curge nimic. Nu doare. Dar noi auzim... nu, nu ne auzim. Ne dăm seama că acel copil nu ne înțelege clar. Nu mai răspunde. Urlu la el. Ăsta nici nu se-ntoarce. Îmi dă televizorul mai tare. Și nu mai reacționează la fel. Și avem o tita seroasă, cronică, a copilului, care înseamnă secreții în spatele timpanului, Din ce cauză? Că a rămas trompa înfundată, că are pachetul de vegetații mari, că nu a suflat cum trebuie, nu i-am spălat.

Nasul. Asta e cea cronică care nu doare. Da. Ok, și pe aia trebuie.

Să.

Verificăm că a trecut, ca să nu se reacutizeze. Da. Cea acută unde se face?

Că.

Cea acută doare. Tot acolo.

Doar că doare. E roșu, e inflamat, l-am luat-o și suntem fericiți. Aia doare, mergem cu pilula doctor.

De ce punem picături de urechi? La ce ne ajută? Nu punem.

Picături de urechi, punem picături de nas. În nas. Și picăturile de urechi? Picăturile de urechi de obicei se pun doar calmante. Există anumite picături care conțin anestezic. Îl încălzim, căldura e foarte bună, anti-inflamator, și punem picăturile. Până când ajungem la doctor sau dacă e o inflamație mică, trece. Paracetamolul, niște picături cu anestezic e ok, dar ăla nu e tratament. E ca și cum aș da cu lidocaină la stomatologie. Dar există o altfel de otita care se cheamă otita externă. Este doar pielea conductului, văd timpanul perfect normal, și este otita de bazin, otita de scărpinat. M-am tot scărpinat, mi-am îndesat dopul sau nu mi-am îndesat dopul, dar tot mă scarpin și fac o examă, am secreții, am pielea conductului. Și aia e o tite externă și aia merge cu picături. Merge cu aspirații, merge cu picături.

E doar afară. Poți lua de la bazin? Da. Cum? E un virus? Bazinul.

Murează pielea respectivă. Iar nu vreau să spun că bazinul are tot felul de bacilli, că poate că au sclorinate bine sau tot felul de substanțe puse. O să spun că există degetele noastre, există bețișoarele noastre care nu sunt serile și dacă noi tot îndesăm și tot frecăm, irrităm. Noi orelișilor ne place ceara cât nu e dop. Ok. Da? Pentru că e un tapet de.

Ceară. Dacă se vede urât, adică... Bineînțeles.

Că aici curățăm și tot ce se vede afară nu se vede.

Dacă stai foarte atent lângă un om, nu știu, în metro și te uiți, uneori se vede. Adică trebuie să normalizăm ceara aia de se vede pe canal, că se vede un pic de ceară, e normal.

Vă lăsați în pace pe unul la celălalt. Există oameni care transpiră mai mult, fac mai multă ceară. Există oameni cu ceară mai galbenă. Există oameni cu ceară neagră. Există toate culorile. Până la urmă sunt niște glande sudoripare care s-au transformat în niște glande ceruminoase și sunt în zona asta. și le reprezintă cea mai bună.

Apărare a pielii respective. Dar până unde băgăm bețișorul de ureche? Adică până unde avem voie să băgăm bețișorul de ureche ca să ne asigurăm că nu ne facem rău? Mă.

Doare întrebarea, dar trebuie să fiu cinstit. Există oameni cu conducte largi. Atunci ăla poate să bage pentru că ea de aici, există o curbură naturală și timpa nu-i apărată. Atunci bagă cât încape, puțin, și scoate exact ce trebuie, și e larg, și e ok. Și de obicei facem higiena asta după ce facem bai, adică totul este moale, cald și se ia. De adevăratele, noi suntem tereștri, ar trebui să nu ne intre niciodată apă în urechi. Să facem exact câtă ceară ne trebuie și noi o găsim aici afară și ne facem așa, cu șervețelul, țac, țac, țac, am curățat și am scos. De adevăratelea, însă, avem și oameni cu conducte mici sau avem copii mici. E adevărat că ne-au făcut bețijoare cu opritor. Cu adevăr, cât e opritorul, cât e conductul copilului. Noi doar băgăm, ștergem și dacă e conductul mic, ce am făcut? Am îndesat. Le facem noi dopurile.

Deci înseamnă că trebuie să ne verificăm cât de mare e conductul. Dacă e mare, putem să ne.

Curățăm în urechi cu... Acum, eu nu sunt așa de radical și le spun așa, că toată lumea zice, știți, am venit că n-aud bine. Dacă găsesc un DOP zic, doamnă, dar cât timp ați făcut DOP-ul? Asta e cea mai bună întrebare. Dacă eu fac, dând șase, șase luni DOP-ul. Eu sunt un mare fabricator, pentru că așa e felul meu. Nu sunt de judecat, nu înseamnă că nu mă curățuri. Eu sunt un mare producător de ceară, mă cheamă Albinuța Veselă. Și atunci poți să-i dai o apă oxigenată, poți să-i dai care face fâs și scoate totul afară, poți să-i dai soluții speciale. Ăla merită să-și ia și să aibă grijă și dacă simte că s-a încărcat, știe și are cultura. Măi, eu sunt din aia care trebuie să mă duc o dată pe an sau o dată la doi ani la curățare. Dacă e o doamnă care zice, știți, e prima oară în viața mea când am dop, dacă asta are 70 de ani și a venit cu un dop și n-a avut în viața ei dop, are sens să o chem eu anual să îi scot dopurile? Va face în următor. Deci ideea este, sunt unii care fac mai mult, alții fac doar într-o singură ochelă, mă și întreabă, dar de ce fac doar în dreaptă? Poate că dorm pe partea asta, poate că transpir mai mult pe partea.

Asta, nu știu. Eu dacă nu mă curăț cu bețișori cu vată în ureche, dacă trec trei zile mă mănâncă. Mă mănâncă efectiv. Am impresia că mi-a intrat o geană sau un fir de pormicuț în ureche și trebuie să mă duc să găsesc un petișor, mă curăț, îl arunc și sunt ok încă trei zile. Deci.

Trei zile trebuie. Noi vorbim acum despre pielea conductului auditiv. Pielea conductului este aceeași piele, aia de pe față, aia de pe gât, de peste tot. Există tenuri uscate, care nu fac ceară. Există tenuri mai grase, care pot să facă mai multă ceară. Există oameni care transpiră mai mult, oameni care transpiră mai puțin. Păi și.

De unde e mâncărimea.

Asta? Dacă trebuie să fie o hiperstimulare cerul minoasă, că așa ți-e felul tău. Dar asta nu înseamnă că dacă este suficient odată la trei zile, excepțional. Eu aveam un profesor, Dumnezeu să-l ierte, domn profesor Ataman, care zicea, cărpinatul în urechi e una din plăcerile lumești. Într-adevăr așa era, că veneau pacienții, doamne trebuie să mă scarpin și ce ați băgat? Agrafă de păr și a nu știu ce băgăm acolo. Ideea este că ne putem scărbina, avem acolo o groază de nervi, avem vreo 3-4 nervi acolo, avem și 9 și 10 și se stimulează. Eu când aspir și curăz, câteodată pacienții mei tușesc. Dar ideea este că dacă facem totul de bun simț, odată de două ori pe săptămână, eu zic că e voie. Dacă exagerăm și nebunim, mai bine mergem la Sunt doctori și ne căutăm. Poate că avem o examă. Poate am un stavilococ acolo. Poate am o ciubercă. Poate nu știu. Sunt terenuri, terenul diabetic. Diabeticii facultate. Diabeticii au prurit. Diabeticii au tot felul de senzații. O tită externă, simplă, la un diabetic poți să-l aspiri 2-3 săptămâni până se recicatrizează. Sunt chestii care sunt atât de personale și atât de speciale încât nici nu știi cum să le gândești. Dar sunt descrise literatură. Nu le-am inventat eu. Noi doar citim, învățăm și spunem. Când vedem că a recitivat, îl întrebăm. Auziți? Altceva? Mai aveți ceva, dumneavoastră? Apropo.

De ureche, pentru că eu am fost chiar al dumneavoastră să-mi verific urechea, să văd dacă aud bine, cum se cheamă examenul acela. Audiometrie. Observați o afectare a urechii, a sănătății urechii în populația generală, cauzată de zgomot fonic, să zic, din ce în ce mai mare? Sau e mai mult un mit?

Nu fac statistici și mă uit în statisticile internaționale. Și da, trauma sonoră, din nefericire, a luat o amploare extraordinară, pentru că zgomotul este din ce în ce mai mare, în care trăim noi. E vorba.

De zgomotul de fond, nu știu, de trafic de mașini sau de club, concert? Care e mai rău? Am în.

Două sunt rele. Am în două pentru că una este o traumă acută. Am fost la un concert, mi-au bubuit boxele în cap și am rămas cu o bâzâială cumplită. Am avut o pușcă sau eu știu am tras la trager și am avut neapărat că sunt profesioniști care au căști și tot, dar s-au întâmplat tot felul de accidente, inclusiv de dob de ceva, pe un teren probabil mai sensibil. și pur și simplu îți moare nervul respectiv, îți mor celulele ciliată din.

Urechea interna. E adevărat ce, sau din nou e un mit, ceva ce am auzit și anume că atunci când te duci la un festival sau la un club, stai lângă boxă o oră și te-ntorci acasă și auzi acel țiuit, țiuitul ăla este un fel de rămas bun, al fiil fix al frecvențelor pe care le pierzi, că nu o să mai auzi.

Acele frecvențe. Frecvența care se pierde, asta este studiu și deja se vede și e ultra cunoscut, frecvența care se pierde la traumă sonoră este de 4 kHz. Deci noi avem două ture jumate de cohlee, aici este locul unde avem receptorii de auz. Sunt niște celule cu fire de păr, de fapt le am aici pe alta, dacă voie pot să le arăt aici. În urechea aceasta am niște celule cu fire de păr în cap, care se cheamă celule ciliate. Sunt de două feluri externe, interne nu intrăm, le-am învățat însă cu toți în clasa 11-a la biologie. Ăsta-i organulul cortii. Aici gravele sunt pe prima tură și încet, încet sunt în altele subțirile. Noi testăm auzul până la 8 kHz. Om aude 10.000, 8 kilo, 8.000, 10.000, 12.000. Cât.

Fie mai mare numărul cu atât sunătul e mai.

Ascuzit. Și gravele sunt joasele și în altele sunt subțirile. Știu.

Că vocea umană e undeva între 800 și 1.200.

De kHz. 1.000 este cea mai cunoscută frecvență, este considerată frecvența noastră conversațională. Există anumite medicamente ototoxice și noi când luăm un ototoxic, am făcut o infecție cumplită, a trebuit să iau o gentamicină și am și o sensibilitate și am luat și foarte mult, mi-a cade. Și atunci când facem o audiogramă, vedem exact că a căzut o mie de herți și bilateral, că gentamicina nu se duce în stânga sau în doamna, se duce în amândouă. Ce zice omul? Nu mai aud clar, nu mai înțeleg cuvinte, aud. Auzi, unele le auzi, dar soneria n-auzi sau auzi soneria sau depinde ce soneria are, că și aici noi spunem după audiograme, vezi ce-ți scade, tu te resetezi ca să îți pui sau dacă e o scădere mare îți pui aparat auditiv sau în sfârșit, discutăm chestiile astea. Dar 4 kHz este trauma sonor. Trauma sonor are mai multe grade. Gradul 1, 2, 3 si asa mai departe. Este in functie de cate frecvente inalte pierzi. Dar de ce le.

Pierdem pe alea? Alea sunt frecventele de la.

Concert? Da, acolo este sensibilitatea maxima a.

Coclei. Pai asta inseamna ca daca pierd 4 kHz tot o sa ma inteleg, tot aud bine, dar nu mai.

Aud muzica bine. Dar nu înțeleg foarte clar consoanele, rise și retețe. Și când îmbătrânesc, care înseamnă bătrânirea, este tot pe frecvențele înalte. Ne scad frecvențele înalte, ne păstrăm frecvențele joase. Se asocează trauma sonor. Am lucrat o viață la fabrica de, nu știu, și am stat într-o cameră imensă, într-o sală imensă, cu o sută de doamne care coseau la mașină. E o traumă. Sonoră permanentă la 60-70 decibeli, permanentă. Am stat o viață într-o intersecție și am auzit un bâzăit, un fășir, clacsoane și aia e o traumă sonoră cronică. În fiecare zi mă duc la muncă și fac același lucru și e o traumă permanentă la 70 decibeli, 60-70. Sunt student. Vreau să muncesc suplimentar și nu pot decât noaptea, pentru că ziua mă duc la facultate și sunt un om sârguicios și învăț și muncesc și mă duc și găsesc un loc de muncă și sunt barman într-un bar de noapte și noapte de noapte stau la cât? La 100 de decibeli. Pentru că barurile, discotecile sunt la 100 de decibeli. Practic la motoare de avioane. Și săracii îi găsim bilateral. cu scadere la 20-30 de ani pe 4-6-8 kHz și le și țiuie urechile. Și eu le spun, opriți-vă! Păi nu putem, că din aia trăim! Pune-ți-o antifoane, nu mai înțelegem ce zic clienții și trebuie să-i convingi să se plece de acolo pentru că vor avansa și se vor agrava și acolo e o mare durere să-i vezi cât de tineri și cât de... că sunt cei foarte serioși. Cât poți să.

Lucrezi ca să nu ți afectezi foarte mult? Adică cât timp poți să lucrezi? Contează stofa.

Familiei. În primul rând, dacă știi că ai avut în familie probleme și nu că ai bunicii de 80 de ani cu aparat auditiv, mai devreme au, atunci avem o problemă și atunci avem o sensibilitate. Ar trebui să ne testăm. Iarăși, în societatea mea ideală, copiem de la orice țară occidentală, de la americani, că ăștia sunt foarte, mie îmi plac, ei tot citesc ce fac, ei să copiem, să copiem, să avem. La un an avem screening-ul. România are screening-ul nou în lui născut, ceea ce înseamnă că noi testăm să nu-i pierdem pe cei care s-au născut sursi. Și trebuie să-i facem vorbitor, că el dacă s-a născut surd și nu facem, l-am transformat în surdomut. Dar să vedem la 3 ani, dar să vedem la 5 ani. Dacă din 2 în 2 ani, statul rom în care cheltuie foarte mulți bani pe sănătate, suntem un stat care avem sănătate bună. Cine îmi spune mie că nu are accesibilitate de la medic, îmi vine să-l strâng de gât. Să se ducă într-o orice țară occidentală să vadă cât așteaptă până ajunge la un specialist. Cumplit. Să ți se ducă și să spună, din 2 în 2 ani, un tânăr, până la 18 ani se testează. Și-și faci o audiogramă. Măcar știi de unde pleci. Pleci mai de jos și normalul lui e pe la 20-30 de decibeli, păi ai spus, te rog frumos, nu ți alege meserii care să fie cu zgomot mare, zgomot de fond. Ai.

Cum să te protejezi totuși de zgomotul ăsta de fund și cum? Ajungi la cele doapte de ore?

Nu că ajung, dar trebuie. Sunt obligatorii. De adevărate sunt obligatorii pentru angajator. Angajatorul trebuie să-ți dea chestia. În plus, angajatorul dacă are în obiectul de activitate activitate cu zgomot mult și ar trebui să existe medicina muncii care te duce la atâta timp și-ți verifică auzul și să se facă o audiogramă adevărată și să spună nu mi-a ieșit bine screening-ul. Screening-ul îți înseamnă că eu ți-am făcut aici pe masă cu un aparat mic care nu face cine știe ce, dar observ că e ceva neregulă. Dacă medicina muncii spune nu mi-ai răspuns corect, Tu ești atât de deștept cu tine însă încât zici, trebuie să mă duc să văd o audiogramă adevărată, de aia am muncit-o de jumătate de oră, o oră, cu căști, făcută într-o cameră insonoră adevărată ca să știu de unde plec, ce mi se întâmplă acum, când eu încă mă simt bine și am senzația doar că sunt obosit de când în când. Dar asta înseamnă tot profilaxie și urmărire. Eu am făcut profilaxie la.

Dumneavoastră și urmărire. m-a trimis şi beat-a mea ştiu şi m-a trimis la control pentru că de ceva timp tot ziceam ce, tot nu auzeam. Toți, nu știu, vorbea ceva în casă și eu tot ziceam ce-e ce-e și am făcut audiograma care mi-a ieșit perfect din câte mi-aduc aminte și mi-a zis că am boală bărbătească care.

Ce înseamnă? Înseamnă că aud ce vreau eu când îmi convine fiindcă nu sunt atent și pentru că eu mă gândesc la multe altele și am înțeles proiecte în cap și nevasta dacă n-a zis dacă ar vorbi în șoaptă nevastă mea ca să este o șmicherie ce le învăț eu pe doamnele mele vă rog frumos să vorbiți în șoaptă Dacă vezi, vorbi în șoaptă și pe părinții, rog. Vorbiți în șoaptă, pentru că atunci se întâmplă ceva, zice ceva important. O, o aud. Dar dacă urlă țipă în legia ei, cum urlă de obicei sau vorbește mai tare din altă cameră, eu știu că vorbește, e un zgomot de fond deja. Deci, vorbitul în șoaptă este...

Mi-a plăcut asta cu boala bărbătească, da.

Bine, e glumea, că și noi putem să... Trebuie să detensionăm să...

Zice Claudiu că acum facem ASMR. Da, putem să zicem...

Ei, cum.

A fost astăzi? Cum te-ai simțit la muncă? Și atunci cred că o să auzi. Nu o să mai zici ce? Poftim? Ce ai zis? O să.

Zic că nu-mi vine să cred că mă-ntreb ce-am făcut la muncă. Credeam că mă-ntreb ce Dumnezeu îți dau de mâncare azi. Și ziunea.

De asemenea, oameni buni, la poapă te cunoaște. Că ți-s tot aici. Bun, ok. Pot să zic ceva? Supra! Când.

Să mai folosim vocea șoptită? E de folos sau nu? Dacă aș avea un copil țipător, care urlă, țipă și are voce răgușită. Și eu îi fac un sul și zic, doamnă, la copilul mic, chiar dacă are nodul, pentru că îi fac nodul de țipat, există tratament? Se face laser? Se face ceva? Nu. Se cheamă tratamentul disfoniei, care înseamnă voce răgușită, râită. Au noduri. Înseamnă că sunt corzile vocale care se ating și sunt două bătături.

Mici. Lasă-mă să ghicesc. Vorbești răgușit și atunci se tocesc. Se tocesc, exact.

Se adună, se lovesc tot timpul și aici facem un mic nodul, se cheamă kissing nodul de adevărat. E de voce răcnită și utilizată greșit mult timp. Și există copii urlători, care eu le zic copii în șef. Există familii în care copilul vrea să fie șef și atunci trebuie să acopere familionul. Dacă mai are și un frate și el vrea să fie și mai șef, aur la și mai tare. Noi avem în tratamentul disfoniei hiperfuncționale, ca să vorbesc așa răgușeală, de prea multă vorbire, avem tratamentul touch. Stati 7 zile. Nu vorbesti. Pentru noduri sau pentru ce? Pentru noduri.

Deci pentru ca ei vorbesc, ca sa inteleg, copiii care vor sa fie chefi si vorbesc foarte tare, dezvolta cei noduri, corect? De ce? Pentru ca se lovesc foarte tare? Pentru ca tot timpul.

Se lovesc. Deci poate ca n-am fost eu foarte clara. Am doua curs vocale care, daca nu vorbesc, stau asa. Dacă încep să vorbesc, astea se unesc. Mai bine fac așa. Și se unesc și se formează sunetele, cuvintele. Și ele așa fac. Când tac, se deschid. Iar la fiecare face loc să intre aerul și pe expir ele se mișcă și se ating. Dacă am răcit, se înroșesc. Dacă am reflux, se înroșesc. Dar dacă uluțip, am fost la un nunt și era vocea și era așa zgomot mare încât eu cu vecinul am trebuit să vorbesc și am răcnit, că tot nu se auzea nimic acolo, și am o sensibilitate și am ieșit răgușită de acolo. Dar dacă eu în continuare fac chestia asta, voi dezvolta prin bătăturile astea doi kissing noduri, care din cauza bătății e bătătură. Cum îi tratez pe ăștia? Păi mă opresc să-mi vorbesc. Dacă doar respir, doar scriu, e pauza vocală. Taci. Taci 5-7 de zile. Ia-ţi hârtiuţe, una neagră, una albă şi când vreau să zic nu, arăt pe aia neagră şi când vreau să zic da, da. Şi ajută la.

Această pauză vocală la reabsorpţie acestor îndoi, nu? Nu.

Se ating, e o bătătură, se relaxează.

Eu făceam pauze vocale când aveam trupă, eu în liceu aveam trupă de rock şi trebuia să cânt şi îmi recomanda profesorul de canto să fac pauze vocale. Şi special înainte de concerte, ştiu că foarte mulţi cântării se fac asta înainte de concerte, au momente de pauza vocala in care nu vorbesc cine cat poate, 3-4 zile nu vorbesti deloc Știu, atunci am învățat că până și răgușiturile te fac mai rău în pauză vocală decât să vorbești normal, pentru că, nu știu, cum se preacă, corzile un.

Pic mai puterni. Vocea șoptită e un efort vocal cu contractura musculată. Am zis răgușiturile, da, vorbit un șoaptă, da. Exact, vocea șoptită e un efort vocal mai mare decât vocea vorbită. Dacă știu să vorbesc, vorbesc pe expir, dacă am o educație, dacă-s profesionist, trebuie să învăț. Există artiști genii care de la mama natură. Nu ne trebuie nimic pentru că sunt perfecți. Dar există, cum am spus, copii ăștia care urlă sau profesioniști care urlă și care au nevoie de repausul vocal. Nu poți la un copil de 2-3 ani să zici taci și nu vorbești 7 zile. Dar ce poți să faci este dacă familia toată vorbește înșoară și nu spune nimic. Că acel copil nu mai are de ce să urle. Pentru că el deja poate să vorbească normal și de jos tot. va vorbi normal, mai puțin, dar nu mai răgnești unul. Și atunci dai jos tonul întregii familii. De obicei se începe cu bunica. Întrebați, aveți o bunică care are egzistare de copilul ăsta? Bunica întotdeauna n-aude bine, ca ori mare dânsa vorbește mai tare și copilul zicea bunii pe același ton ca bunii și iese o răgânie ală acolo când părinții nu sunt acasă. Și copilul ăla e răgușit. Și rugați toată familia. Jocul este vorbesc în șoaptă o săptămână și atunci adăm tonul jos al întregii și mai salvăm din vocea respectivă și este o educație foarte bună pentru a scădea tonul unui copil, că nu poți să zici mai încet, mai încet, i-am spus să vorbească mai încet, i-am spus să nu țipe, pe bune, cui spui, nu mai țipă atât, dacă ăla, țipă și mai departe. Deci, apropo de șoaptă, și ăsta e al doilea motiv prin care ai putea să găsești un joc de voce șoptină. Să atrage atenția, vreau să spun ceva și mai bine zic că sunt șoaptă și atunci, sigur, ești atent la mine. Sau vreau să-ți dau tonul mult mai jos. Tu răcnești, răcnești, eu nu răcnesc. Și te scot din minți până te oprești și îți dai seama de pe libilul situației și atunci e.

Ok. Corect, cred că e și o tehnică în comunicare, când vrei să transmiți un mesaj mai puternic, în loc să-l țipi, să-l duci în șapte și atunci toată lumea se trezește în sală și e atentă la ceea ce spui. Ok, am vorbit de urechii, am vorbit de... inclusiv de corzi vocale. Vreau sa va intreb de curent acum. E posibil sa te traga curentul si sa faci o otita de la curent sau sa faci o sinuzita de la curent? Exista curentul asta? Ce.

Ne facem cu el? Eu sunt din doctorii care cred in curent pentru ca nu numai otita pot sa fac, pot sa fac boli mult mai rare. Pot sa fac paralizie faciala. Jumat de fata in pat de la curent. Se cheama paralizia frigore. Este inflamatie a osului ăsta care e la suprafață și în osul ăsta, care la noi se cheamă mastoidă sau la răpăstălaltul din spatele urechii, stau nervul 8 Stă nervul 7 și acești doi nervi sunt destul de la suprafață și pot să fac inclusiv nevrită vestibulară ca să intru unde îmi place mie. Adică m-a tras curentul, am stat suntând în aer condiționat la rece și pur și simplu a doua zi se învârte casa cu mine. Nu mă țin în picioare și am o ureche nefuncțională. Pot să îmi pierd și auzul, pot să îmi pierd și echilibru, pot să fac paralizie facială. Deci dacă eu pot să pățesc asta dintr-un curent... de o oră, două sau poate jumătate de oră, am eu o sensibilitate sau am fost transpirat, am ieșit ud și eu nu vorbesc acum, toți întinereții am ieșit așa, fercheș, dar poate că nu, aveam și altă imunitate. Sunt.

Anumiți oameni care au această sensibilitate la.

Frică. Exact, exact. Însă avem o articulație, avem articulația temporo-mandibulară, care doare la rețeta. Așa cum ne doare cotul, genunchiul, e o articulație. Și putem să avem o durere de ureche. Noi zicem, în ghilimele, o tita șoferului. Sunt majoritatea șoferilor profesioniști care stau cu geamul ăsta deschis și când te uiți la el și spui, am venit pentru că mă doare, am o tita și tu te uiți, vezi din pano normal, pui direct mâna aici. Și zicea, asta e, mă doare. Și e o articulație temporomandibulară sensibilizată de frig, că dacă mai și fumează, stă cu geamul deschis, sigur, aia îl doare. Dar există și o sinuzită activată. Nu vreau să fiu foarte categorică, sinuzită ai declanșată de aerul rece, pentru că există oameni la Polul Nord, există oameni din Sweden, există oameni din... Eu știu, nu vreau să spun Rusia Polară, care trăiesc la minus 10, 15, 20 de grade și în anul ăsta avea toți sinuzite. Deci, sinuzita înseamnă, am o inflamație simplă, de cauza poate să fie și dentară, poate să fie de cauza nazală, un sinus care se ventilează mai puțin pentru că am o deviație de sept, Și am o nară mai mică, am un sinus mai puțin ventilat, ca urmare acolo am probabilitatea să fac sinusită. Dar nu o am. Sinusită înseamnă că e plin cu lichid, mă doare și am o presiune. Ne închipuim ca am o cameră plină de ceva. Însă, dacă mă doare și e o durere cumplită cu nasă în fundal și cu secreții, aia e o sinusită. Pentru aia ma duc la doctor. Pentru ca acolo trebuie sa vada si cum sa te dezvolteam. Cum.

Dau seama ca e sinuzita acuta? Asta.

Ma doare foarte tare.

O zona. O zona de pe fata.

Probabilitatea sa fac sinuzita bilaterala la toate sinusurile. Profit. Am sinusuri maxilare 1-2. Am sinusuri etmoidale aici intre ochi. Nu le-am adus, îmi cer scuze, dar le găsim noi. Am sinusuri frontale aici și mai am două sinusuri sau un sinus cu două încăperi sfenoidale în spatele ochilor.

Deci sunt efectiv ca o casă multietăjată care stă în fața noastră. Si care trebuie sa ventileze acest stai, nu respir bine pe nas, se astupa o camera, incepe sa se.

Schimbe ceva acolo. Si acolo bineinteles ca e mediu, se multiplica. Si inseamna ca am.

O astfel de camera care e inchisa si vine si frigul prin curent. Care sensibilizeaza.

Si acutizeaza ceea ce am eu de mult. Găsim sinusite cronice, care înseamnă e veche, și găsim la CT un mic punct alb. Ce caută în sinusul respectiv? De fapt e un material de la pierdut, de stomatolog împins mai mult, care a rămas acolo. Nici Dumnezeu nu știa de el. El e un corp străin într-un sinus în care s-a deschis pentru că era Rădăcina măselelor erau prea înalte și s-a deschis întâmplător sinusul și există comunicare între gură și nas, ceea ce e tragic și acolo trebuie să mergem buco, maxilofacial și orele până rezolvăm situația și se cheamă sinusite odontogene. Dacă am făcut o lucrare dentară, am făcut o chestie, e normal să mă doară un pic dar după aceea trebuie să-mi treacă. Dacă încep să am dureri de cap, nas înfundat pe partea aia, Mă du la doctor, îmi fac CT adevărat, nu doar panoramică, ca să-mi văd dacă sunt în regulă sau am făcut o sinuzită. Pentru că aia se cronicizează. Și acea sinuzită pornită de la ceva care este unilateral, aceea poate să se activeze de orice vânt, orice curent de aer, orice este fric. Și atunci are sez. Mă doare capul la frig și mă doare fix aici. Că mă.

Doare doar aici. Ok, așa explici durerea de cap la frig. Mă tras curentul și.

Mă doare capul. Aia este trigemenul. Da. care e un nerv sensitiv, e un nerv foarte important și e migrena. Migrena trigeminală e o durere de nerv. Eu le explic, este o neuropatie, un filament de nerv care se duce și este sensibil. Atunci trebuie să văd ce să iau ca să scap de această nevralgie, care este o mare problemă medicală nu în România, ci internațională. E o.

Sensibilitate. Ok, deci e un nerv care trece pe aici prin față și enervează mai multe zone. Ce face el mai exact? Are și funcție motorie? Da, e un.

Nerv special. E un nerv dintre cei mai mari și bine studiați și culege informațiile și are și parte motorie și senzorială. Am un nerv așa, mandibular, am un nerv o ramură mandibulară, maxilară și o parte oftalmică. Deci are trei ramuri pe partea asta, trei ramuri pe partea asta, după care are un ganglion mare, mare, mare, se cheamă geniculat undeva în spatele ochilor, după care are niște proiecții. Problema cea mai mare este că el colege sensibilitatea, colege și o parte din gust și are ramuri și pe limbă, ajunge până și în cohlee. S-au făcut studii, s-a pus floresceina și s-a studiat și s-a găsit. În cohlea mea, care o studiez eu, că eu sunt o relistă, s-au găsit filamente trigeminale care îmbracă vasele de sânge care ajung în această cohlea. Mă doare capul de nu mai pot. Încă sunt un migrenos. La ce? Trebuie să-mi fac un jurnal. Migrenosul trebuie să-și facă jurnal. Are foarte frecvent probleme metabolice, histamina, ca mine, și eu sunt migrenoasă. Și pot să încep să am un țiuit. Pentru că cum se strâng vasele de sânge și am durerea de cap pe nervul 5, pot să am și pe nervul 8. Și atunci am migrenă trigeminală și migrenă cohlear. Doi nervi sunt afectați sau am migrenă vestibulară și nervul respectiv vestibular poate să fie afectat. Însă, ia ghecis ce se studiază acum și m-am apucat și o să citez și citesc într-o veselie noaptea, migrena vagală. Casc. Oameni care au dureri de cap și încep să casc. Oameni să-și casc. și sunt opusit mort și am și hipersalivație și sunt blec și am alte simptomi. Pentru că și vagul este un nerv care are filamente senzitive și senzoriale, nu numai parasimpaticul motor care-l cunoaștem noi și e bun la toate. Deci până la urmă, nervii cranieni care sunt 12 și învățăm noi și au o treabă cu organele noastre cap-gât, pot să fie afectate Juma' de capă mi este afectată într-o migrenă și atunci mă doare juma' de limbă și ochiul și cu ochiul nu văd bine și văd tot felul de fosfene. Intru în altă parte. Deci curentul poate să dea o groază de lucruri pentru cei care au așa ceva să se ducă, să se caute. Și există neurologi, pentru că intrăm în partea de neurologie, specializați în.

Migrene. Și sunt tot felul de tehnologie.

Sunt foarte deștepte și trebuie vorbit și trebuie să știm că există multe feluri de migrenă. E o migrenă cu aură, e o migrenă vasculară, este o durere de cap, este o cefalee pulsatilă, este cefaleea tensională. Cefaleea înseamnă durere de cap, adică nu trebuie să fiu neapărat migrenos. Acolo intrăm în altă specialitate unde eu învăț pentru că mă lovesc de ea, dar pe toți le spun a ce miroase și îi trimit mai departe ca să se caute la doctorul care asta iubește să facă, asta citește toată ziua. Bogdan Pană este un om care iubește emigrenele și durele de cap.

Păi asta ne povestește la Medical și chiar trebuie să-l notăm. pentru subiectul ăsta. Dacă aveți, apropo, profit de acest podcast să vă întreb dacă sunteți interesați de acest subiect, dacă sunteți, lăsați-ne astea jos în comentarii, scrieți-ne ce întrebări aveți despre migrene ca să le pregătim pentru podcast-ul cu Bogdan Pană și o să răspundem în podcast-ul cu Bogdan Pană la întrebările voastre. Bineînțeles, dacă o să acceptă să vină, nu l-am întrebat încă, dar chiar mi-a scris acum astăzi, am vorbit ceva cu el. Da, e doctorul nostru și în privința migrenelor. Acum, am înțeles cum se treabă cu curentul, mă sperie un pic paralizia asta facială care are legătură cu acest nerv trigemen și e foarte tare ce mi-ați povestit când ne pregăteam de medicul, nu o să mai avem timp să intrăm mult în detalii, dar mi-a plăcut faptul că mi-ați povestit că există această operație care te scapă de paralizia facială, unde tu legi firele, cumva relegi firele, filamentele nervoase. Ama nu vreau sa.

Speri pe nimeni. Da. Se cheama paralizie faciala a frigurei. Care înseamnă că nu mai simt bine, mi se lasă puțin fața, nu mai ochiul, pentru că este nervul facial care și el are anumită zonă. Există altă paralizie facială care e centrală și e foarte important de investigat. Dacă doamn ferește, simțiți altfel fața sau colțul gurii se lasă sau se întâmplă ceva cu deschiderea ochiului, vă duceți la neurologie urgent. și trebuie făcut remene și investigații foarte corecte pentru că sunt semne deosebit de importante și trebuie luat din pripă. Există tratament cu cordizon, există beurile și există o recuperare excepțională pentru paralizia de curent. Adică în 5-7 zile îți trece absolut totul. Ești învățat să faci exerciții pentru că este mimica afeției. Sunt niște muși care nu vor funcționa cât? 5-7 zile. Deci îi frecă, îi mișc, mă chinu... umflu buzele, stimulez mușchii respectivi că sunt mușchi motori și recuperez. Să zicem că am o operație în urechea internă și mi se atinge nervul facial și e tăiat din grășeală sau nu e tăiat din grășeală. Am o parotidă care înseamnă glanta salivară asta și am o tumoră de ea și trebuie să fiu operat, e obligatoriu să fiu operat. Și se mai taie din filamentele respective și nervul facial, deși există aparate speciale care îți detaltează în timpul operației, Bipă e și te anunță, vezi că ești lângă nervul respectiv, îl decolezi și nu-l atingi, așa se lucrează și România are aparatură. și are specialești extraordinari, dar dacă a fost atins, pentru că a trebuit să fie atins, nu e că a vrut doctorul, ci formațiunea sau locul respectiv trebuia operat, se fac într-adevăr conexiuni cu alți nervi. Adică se ia o bucățică din alt nerv și se utilizează și asta există această rafie. coasere a nervilor și utilizezi al nervi care trece pe acolo, îl decalezi și îl recoși. Chiar pe nervul facial în sine poți să-l reconstruiești, dar poți să-l folosești și al nervi, dar sunt artiștii care fac operații de acest fel și oamenii trebuie doar să știe că există așa ceva și să nu se ducă după 10 ani de paralizie facială, ci să se ducă mai repede, adică să se informeze corect. Bun, și pentru că.

Ați zis de la un moment dat de faptul că de la curent tot pe acest fond nervos poți să ajungi și să amețești, vreau să vă întreb de vertij, pentru că vă ocupați de vertij. Ce e de fapt vertijul, cât de des îl întâlnim și care.

Sunt cauzele lui? Din nefericire, Nu știu dacă am conștientizat noi, am sensibilizat populația și oamenii sunt atenți la vertigini sau pur și simplu viața de zi cu zi s-a transformat, obiceiile noastre s-au transformat și este îngrozitor de frecvent acum. Avem plin de tineri care amețesc. Amețesc că nu mănâncă, amețesc că au hipotensiune, amețesc că au hipoglicemie, dar poate că și dacă mănâncă și fac toate cele, au amețeale rotatorii. De ce amețeală? Una este amețeala că nu mă simt bine, nemâncat sau că am hipertensiune, îmi bubuie capul și sunt amețit. Și alta este vertijul. Vertijul înseamnă... De.

Ce o diferență? Sunt diferite.

Să învârte casa cu.

Mine. Explicați cumva, plastic, cum mă simt la.

Vertij. Vertijul înseamnă că se rotește. Unii spun eu mă rotesc și închid ochii și spun cum te rotești. Și îți arată și sensul. Și îl întrebi, mai repede sau asta? Nu, asta este viteza. Și e un vertij lent. Și asta înseamnă că se schimbă ceva în capul omului acela și are vertij rotator în care o anumită ureche nu funcționează, un anumit nerv nu funcționează sau o stație. Sunt accidente vasculare. de accidente ischemice, nu trebuie să am hemoragie. Pot să am CT normal și să se vadă doar la remene, pot să am remene normal pentru că am avut doar o ischemie în anumit teritoriu vascular și am doar simptomul. Ăla trece, am un puseu unic. Mă duc la doctor, mă duc la neurolog, văd despre ce-i vorba și încet încet recuperez. Ia un tratament și caut cauza. De ce am făcut la vârsta mea un accident ischemic, tranzitor sau de toate? Cautu' caus. Ce mă fac dacă am recurență? Iar își fac vertij. Iar își sunt vârtecas acum. Primul lucru este mă studiez și-mi fac lista aia. Pe locul 1 am vertij. Unde-l am? Ce-i povestesc cu doctoreasa aia? Păi l-am împat. Mă ridic brusc, mă întorc dus. Pe ce parte mă ridic? Pe dreapta. Hopa! Ia să mă culc eu trei nopți pe stânga să văd. Mai amețesc sau nu? E gravitația care-ți pune la loc o tolită. Deci pot să pierd niște otoliți care sunt niște senzori. Ne arătați ce sunt ei, otoliți? Da, întâi vi-i arăt aici. Aici.

Vorbim de vertici, nu vorbim de amețeală că n-am mâncat bine.

Aici vorbim de urechea internă care se ocupă de echilibru. Noi în.

Felul ăsta știm că suntem acum pe scaun. Exact. Și.

Toată lumea are trei canale care anunță creierul, încotro se mișcă, corpul și capul, însă sunt canalele semicirculare care nu trebuie să aibă otolist, trebuie să aibă doar lichid sau lumânare. Și au o lumânare ca senzor și lumânarea asta, când întorc capul brusc încoace, lumânarea se mișcă, are lichid. Și atunci creierul zice HOPPA! Și acest senzor spune, mișcare spre dreapta cu viteza asta, cu angolația.

Asta, cu tot. E efectiv un senzor care te poziționează în spațiu. Accelerometru. Și avem.

Două. Și ce zice stânga trebuie să zică și dreapta. Creierul e foarte mulțumit că știe unde e capul lui. Mă aplec în față, am canal anterior, mă întorc spre dreapta, mă întorc spre stânga, deci pe orizontale, și am două canale posterioare pentru spate, dreapta, spate, stânga. Deci noi suntem adaptați perfect la spațiul 3D. Asta este normal. Mai am senzor de gravitație. Unde Dumnezeu sunt? Unde mi-este centrul meu de greutate? Stau în picioare, stau culcat, stau pe stânga și dorm pe stânga sau stau și dorm pe dreapta. Și atunci, otoliții care sunt alți senzori, sunt senzori de gravitate, trebuie să stea într-o căsuță care se cheamă utriculă pentru mișcările de otolitate. Deci ei.

Au un rost, e clar că nu au rost. Deci au un rost otoliții ăștia. Da, ei.

Sunt într-o magmă gelatinoasă și se răstogolesc și arată în ce parte stă. Și ei se duc, dacă pun frână bruscă, toți se duc în față. Și atunci creierul zice, hopa, capul meu stă în față. Deci ce fac eu? Contract și-mi pun capul la loc. Deci e modalitatea prin care creierul știe unde este capul lui. Ce mă fac dacă am o boală? Ostioporos. N-am o boală. Nu am vitamina D, fiindcă nu mă vede soarele. Pierd otolisi, pentru că ăștia sunt cristale de carbonat de cal. Și devin ușor. Și îi pierd. Și atunci, o ureche zice corect despre informație, pentru că merg corect, și o ureche pierd otoliți. Și de aici, pur și simplu, cad din greșeală într-unul din canale. Simplu. Fac o mișcare. Îi pierd, îi pierd. Pur și simplu, fac așa, și ăștia se.

Dezlipesc. Se dezlipesc din.

Mama aia. Și cad unde stau mai mult. Dacă dor numai pe o parte, acolo vor decanta. Mai am pacienti care au zugravit și au stat cu capul foarte mult cu capul în sus. Mai au și o hipovitaminoză sau cine știe ce mai au. Și când pun capul la loc, amețesc. Problema este că ei se pun la loc de mama natură, își revin după norocul nostru și după cum ne dăm noi seama, însă sunt unii care nu își pun la loc și atunci am făcut un cap. De fapt acesta este un cap inventat de niște francezi și a fost un premiu pentru un curs. Nu trebuie să existe otoliți pietricele în canale, trebuie să fie doar lichid care anunță viteza. Canalele astea sunt.

Acum exagerate mari, ele sunt micuțe și în interiorul.

Orichei. Și dacă au căzut otoliții aici, îi iam în această zonă. Și.

Cum amețesc dacă sunt acolo? Păi, fac o mișcare. Ideea este că otolitul întârzie mișcarea și stimulează.

Un canal care nu are de ce să fie stimulat pentru că el nu face nimic aici. O ureche zice corect și o ureche zice o țăcăneală pentru care otoliți-i. Și atunci creierul primește două informații total diferite despre aceeași mișcare, într-un anumit plan. Și atunci, faptul că nu se potrivesc informațiile dreapta cu stânga și se hiperstimulează un canal care n-are de ce să fie stimulat, cât decantează. Deci cum o să fie? O să fie un vertij pozițional, doar în poziția aia, adică doar pe canalul respectiv, doar pe o singură parte. Și cât o să dureze? Fracțiul de secunde. Până când ce? Până decantează. Când s-a oprit mișcarea, otolizii s-au oprit.

Da. Și se oprește și.

Vertijul. N-am vertij. Iar a plec. Iar.

Își.

Sac, sac, sac. Iar își mă duc. Iar își sac, sac, sac. Dar dacă stau ca lupu și m-am învățat să merg așa, nu mă aplec, debea mă mișc în stânga, debea mă mișc în dreapta, ce o să am? Contractură musculară. Înțepenesc. Și sunt tot timpul ușor amețit pentru că am o ureche care zice ceva și o ureche care nu.

Și ce facem în cazul ăsta? Ăsta e una din cauzele vertijului. E cauza principală? Majoritară. Și ce facem? Înțeleg că se pot pune la loc acei otoliți.

Întrebare. Dacă ai avea un oameni țeal, doar când te păi în pat sau doar când te apleci sau doar când te ridici și durează fracțiuni de secundă și se repetă și ai observa că nu te dore capul, observa că nu ai greață, nu vomiți și te obișnuiți încet încet cu el. Te duci la doctor sau nu? Oare te duci sau nu? Dacă te obișnuii cu el. Probabil că.

Nu te mai duci. Probabil.

Că nu te mai duci și doar faci comportament evitant, nu fac asta. Deci comportamentul înseamnă, eu am o strategie proastă de altfel, dar m-am adaptat să nu fac mișcările respective și străiesc cu o toliție acronică. Pe la fiecare mișcare simt că nu e regulă. Atunci pot să mă mai duc la doctor, mă întreabă ăla orice, îmi dă analizele și îmi zice, a știți că mai am și o amețeală. Aoleo, când? Că mă mișc. Și uai, de mult, de muuult. Ia niște pastile. Pentru că cel mai simplu este ia niște pastile. Tu le iei. Poate că te simți mai bine o perioadă. Dar încet încet îți dai seama că și cu pastilele alea și fără pastilele alea tot acolo. Dar nu mai simți atât de tare. Pentru că pastilele în general sunt niște simtomatice. Îți estompează simptomele. Știu să se ducă în urechea dreaptă unde sar ție otoliții? O vreo pastilă minune care să vă dau eu și să duc în nu știu ce ureche există? Nu. Nu există. Ele se duc peste tot, de fapt se duc în niște centri superiori și creierul nu-și mai vede corect informațiile de la ureche. Sunte stompate toate.

E ca un anestezic. E ca un sedativ. Exact.

Și așa și se cheamă. În engleză se cheamă vestibulare sedative. Sedative vestibular. Asta este termenul. La noi se cheamă, nu se cheamă, nu contează cum se cheamă, important este că le iau și văd că tot mai am simptom. Cât pot să le iau? Dacă am un simptom pentru răceală, câte zile iau un paracetamol, un ibuprofen și așa mai departe? 3-5 zile, corect? Și trebuie să se vadă un efect. Pot să iau 10 zile, hai, iau 10-15 zile și văd că e un pic mai bine. Dar văd că nu se termină. Atunci ar trebui să-mi pun o întrebare. Stai mai puțin, de ce am doar în poziție? Asta înseamnă că e o chestie mecanică. Și de aceea îmi doresc, pentru că această rezolvare este mecanică, noi punem niște ochelari, vedem mișcarea globilor oculari, care se cheamă nystagmus, adică efectiv ochii sunt legați de ureche și noi nu avem cum să vedem în fundul urechilor. Iar acești otolis nu se văd nici măcar la remenet 5 Tesla, care nu îl avem noi, debea l-aveam pe la 3. Deci ne trebuie teste functionale. Te puni in pozitia aia si daca am norocul sa prind criza, wow, ti-i pun imediat la loc. Fac niste miscari, se cheama repozitii de otul si ii scot de aici si i-am pus la loc. Asta.

Imi place pentru ca sunt de fapt noi practic ce vreau sa arat. e că o să ai, să zicem, un otolit aici undeva, să zicem, dar el se duce așa și.

În funcție de... Mișcarea globilor oculari. Da.

E un aparat special, da? Ar fi mișto să-l arătăm. Am tot încercat și la medicul, n-am reușit să-l aducem din clinică de la dumneavoastră, dar e un aparat foarte tare, pentru că se pun niște ochelari care văd cum se mișcă globii oculari și în funcție de cum s-a învârtit scaunul și cum se mișcă globii oculari, dumneavoastră vă dă seama Unde se află acel otolit, nu? Și după aia, dacă îl bănuiești că este aici, tu poți să poziționezi pacientul în diverse poziții ca să-i aduci înapoi. Să-i scoți. Să-i parchezi în.

Garajul lor. Exact. E perfect. Cu garajul sunt foarte de acord, pentru că acolo e locul lor să stea. Iar pacientul, dacă ai făcut o repoziție corectă, pacientul îi ai terminat repoziția și zice, wow, am capul clar.

Și le scoate pe aceste medicamente care sunt preschise cronic. Noi nimic.

Nu putem să facem teste, că nu vedem nimic în ochelarii noștri, pentru că nu vedem ni stagmul, nu mai vedem mișcarea, pacientul doar zice simt puțin aici, simt puțin aici, simt puțin. Avem pacienți care au avut o traumă, am dat-o în cap într-un dulap. Și se desprind câțiva otoliții. Sau am stat foarte mult și am lucrat sub mașină și când m-am ridicat brusc am rămas cu această amețeală. Păi vii și ți-am pus la loc în 10 minute? Pentru că e proaspăt și pentru că seamănă, nici nu trebuie să-ți fac teste. Doar îți pun otoliții, nu trebuie să ai mersu strica. Noi facem teste pentru patologiile cronice. Când deja o ureche de mult are o patologie, când urechea aceea este isterică la fiecare mișcare, atunci ajungi să ai o asimetrie între urechi. Și atunci sunt oameni care dacă au o ureche de un fel și o ureche de un fel, când fac un test simplu, merg cu ochii închiși numărând până la 50, îl cheamă Fucuda, păsta care a inventat testul, o să observăm că pacientul se duce spre dreapta. Și fac testul singur acasă și zic, ăoleu, doamnă doctore, și-am tras dreapta. Păi normal că dacă ai una de un fel și una de.

Un fel. Așa te poți testa acasă.

Sigur. Da, dar ce nu știi este dacă urechea asta e aia bună și asta e aia nebună sau asta este bună și asta este slabă. Deci, sunt niște teste care te orientează extraordinar. Îți trebuie puțin mai multe teste dacă ai patologii cronice. Dar dacă tu vii lângă crizi, eu nu te-am pus să vii în criză când se-nvârtă casa și vomiți, dar te rog frumos să vii o zi, două, trei, hai, cinci, vino săptămâna aia, atunci eu nu trebuie decât să mă uit, pun, fac și ai scăpat în 10-15 de minuti și eu cu.

Un singur test. Și asta e interesant pentru că e o problemă fizică pe care o rezolvi fizic. Eu am venit la dumneavoastră, v-am sunat la un moment dat, pentru că aveam vertij, mi-a spus cateva intrebari si se pare ca aveam un vertij de o alta cauza, de o cauza vasculara pentru ca eu fix la stres aveam la un moment dat niste momente stresante si la momente foarte stresante simteam ca pleaca casa cu mine ma culcam, ma odihneam, ma trezeam, era tot ok. Singurul mod in care am reusit sa le pun stop a fost faptul ca mi-am dat seama ca efectiv corpul cum o descrie si gaburi urmate, corpul meu spunea nu. Adica corpul meu spunea ca la nivelul asta de stres, eu nu pot s-o mai duc, asa ca nu te las sa te mai duc si nu m-am mai stresat atat de tare.

Pot sa pun un picior sub mine si mi-amorteste. Ce are acel picior? AC, amorterii, pana cand incepe sa ma doar, e complect nepunctionat. Dacă vreau să merg, nici nu pot să-l pun în pământ, că nu-l mai simt. Pot să merg? Nu pot să merg. Îi fac remene, îi fac CT. Găsești ceva la piciorul ăla? E o disfuncție. Nu funcționează în acea perioadă. Cât n-are ce. Are o compresie, de fapt. Ce povestesc aici e un model compresiv. Și nu-mi intră sânge cât trebuie, și nu-mi intră... vasele nu sunt corecte. Vasele și nervii trebuie să fie vascularizați, ei nerva să primească oxigen și tot ce trebuie, glucoză. Și am o zonă din organismul meu care nu funcționează. Dacă am o migrenă, care înseamnă o durere cumplită în capul meu, am o zonă care nu funcționează cum trebuie. Pot să nu mai văd bine. Pot să nu mai au bine, mi se înfundă jumătate de cap, îmi ține jumătate de cap și pornește. Și după aceea se oprește. Și peste o săptămână, două, iar își mai facă o cinește nebuneală și iar își pone, și iar își oprește. Și din când în când sunt bine și din când în când sunt rău. Are sens să mă gândesc la verticiu de poziție, exclus. Acolo măsor. Acolo măsor ochii. Măsor dacă sunt simetrice. Dacă am receptorii buni, simetrici, trebuie să spun. Este cineva care îmi strică urechea. Este cineva care nu-mi vascularizează urechea. Hai să vedem povestea ta. Și dacă îmi spui că începi, nu dorm bine, Începe să mă doară capul, m-ai și cas, m-ai și fac asta, transpir, am și luminițe și îmi și țiue, deja am mai mulți nervii afectați în zona respectivă și atunci mă gândesc la ceva care să fluctueze în capul unui bărbat ca să fiu foarte simpatică și să fluctueze de în când în când la stres, în gândurile și vasele de sânge și enervația și electricitatea, că până la urmă noi suntem niște electrici. Și atunci te duci la oare ce fac greșit, hai să opresc și îmi fac un mic jurnal. Ce am mâncat cu șase ore înainte de asta? Ce am făcut cu șase ore înainte de asta? Cât am dormit? Hai să văd că există vreo regulă, există vreun pattern. Spun povestea asta pentru că am avut o doamnă tipicară, și era și farmacistă, Avea migrenă, avea durere de cap. Fiind farmacistă, se automedica și știa ce ea, adică era un om cu carte și din domeniu. De adevărat că nu se dusese la neurolog, ci se descurca dănsa cu combinații, dar își știa migreana de-o viață și a început să facă vertij. Și o lua durerea de cap și după aceea începea vertijul. După aceea s-a agravat și a început vertijul. Vertijul era întâi și apoi durerea de cap. și a ținut regim. A scos toate cele, pentru că există alimente care pot să dea amețeală sau durere de cap. Există, noi le zicem, alimente migrenoase. Seințea, lunii, tot felul de caju, maju, care nici organismul nu e obișnuit cu așa ceva. Sunt citricele, culmea, care pot să dea... Sunt multe, dar fiecare le are pe ale lui. Corect este un jurnal, că de aia se dă jurnal în migrene și durere de cap. Doi, RACA a ținut un jurnal. La fiecare durere de cap mare, că tu poți să ai notă mică, dureri mici și dureri foarte mari. Și ții jurnalul. Am înnebunit. Își scria pe hârtiuțe și a venit cu un teanc de hârtiuțe, vreo 10-15. Că i-am zis, doamnă, când se adună 5-7, veniți cu ele. Au venite cu 10. Le-am pus pe jos, că nu mai încăpeau și n-am găsit nimic comun la acele bilețe. Și la un moment dat îmi scrie, am descoperit ce avea. Mâncam gumă de mestecat la mașină și o ronțăia. Și când am citit ce conțină, că săraca ținea regimuri deja, fără aia, fără aia, băga una, scotea alta.

Și când mâncarea gumă avea micul. Da.

Deci ea era cu, și se-a găsit cu, de fapt o deraja foarte tare ca alea sunt cu monoglutama, cu aspartame, cu tot felul de chestii. Și ea de fapt avea o sensibilitate care îi exagera foarte tare. Nu ăla era, ăla era un trigger doar. După care, pe oboseală păstreși, era deja terminată psi. Noi i-am dat reeducare să se învârtă, să se desensibilizeze creierul. Noi avem niște teste în care dacă găsim o ureche isterică, noi zicem ureche isterică pentru că e hiperexcitabil acum, nu vreau să povestesc. Noi măsurăm și măsurăm tipurile de răspunsuri și dacă îți găsesc că nu ești simetric, poți să te simetrizezi mecanic. Și atunci, ce nu poți să faci, aia te pun să faci. Dacă îți găsesc o ureche mai așa și una așa, eu știu să-ți dau în cotro să te învârți până te simetrizezi. Mecanic. Și atunci creierul tot stimulă dintr-o singură parte, încet încet își revine. E un fel de cui pe cui se scoate, cum facem la realitatea virtuală, ce nu-ți place. Să mă dau cu liftul și le expui la fobia respectivă până când totul este zen și nu mai am nici o problemă. E cam același.

Lucru. Ok, și pacientul acesta avea practic și a găsit prin jurnal că acea gumă era un trigger pentru... Exact.

În plus, noi am dat niște exerciții de cervicală, am desensibilizat-o pe stânga pentru că avea o asimetrie mare, jumate de capă, o durea tot timpul și atunci am făcut și exerciții de desensibilizare cu luminiță. Bineînțeles, o deranja să meargă în aglomerații, o deranja să meargă în magazine. Tot ce mișca o deranja pentru că avea migrena trigeminală. care înseamnă fotofobie, fonofobie și nu pot să fixez, princă aveam nistan. Însă mergea după repere vizuale. Se ducea în supermarket numai între 5, 6, 7 dimineața sau seara târzii. Că când zicea, trebuie să mă duc până la metru, că ea deschid sau sunt non-stop. Eu vreau să fiu eu singură în magazin, să nu se miște lumea lângă mine, că eu cu rafturile mă descurc. Cum erau aglomerații și nu mai vedea reperul vizual. și era furată privirea de aglomerație, nu putea să meargă, nu suporta neoanele, nu suporta mai nimic. Se dusese și la psihiatrie. Psihiatra i-a zis că e normală, după a că i-a dat un anxiolitic, a zis, deja doamnă, sunteți anxioasă. Dar asimetria era, anxietatea era pe un fond de o mare asimetrie în cap, pe mai mulți nervi. Deci există soluții și trebuie să căutăm până la urmă, testăm dacă sunt simetrici, testăm dacă este O problemă organică e importantă, să n-ai tumori, să n-ai accidente vasculare, să n-ai anumite lucruri, dar după ce ai remene normal, CT normal, neurologie normală, toate alea sunt normale, te duci și te cauzi să vezi dacă ești simetric stânga cu dreapta și dacă integrezi informațiile corect. E o știință.

Atât de complicată asta a vertijului, cât am putea dezbate foarte mult acest subiect și este și motivul pentru care ați creat această societate a vertijului. Ne spuneți câteva cuvinte despre ea.

Există o societate tânără de vertij, de tinnitus, adică de zgomot în urechi și de scădere de auză asociată, adică practic o patologie de ureche internă. care nu e întotdeauna a urechii interne, adică poate să fie doar simptom în alte boli neurologice. Din cauza asta am făcut această societate, nu noi, ci un grup de oameni, adevărat că ea e de Cluj, dar în care este o societate multidisciplinară. Ne adunăm neurologi care ne întâlnim cu vertijul și cu tinnitus, ne întâlnim psihiatrii care au plin de pacienți cu fobie, nu suportă asta, ne întâlnim reumatologii care au probleme pentru că acești pacienți au bolile autoimune, au foarte mult cortizon, au foarte multe vertije de poziție, ne întâlnim geriatrii, bătrânul nu mai merge corect, Bătrânul nu mai poate să facă anumite funcții, bătrânul trebuie educat, bătrânul poate să învețe niște exerciții de întreținere ca să-și păstreze autonomia și dependența și e păcat să nu ajutăm o îmbătrânire elegantă cu receptorii umanii, nu trebuie să-l trotilăm dacă e frică, ci trebuie doar să-l antrenăm. Și atunci am vrut să legăm mai multe specialități de echilibru. Și pentru echilibru, noi am fost, e adevărat, trași de mânecă de societăți internaționale. Sunt unii mai deștepți decât noi cu 10-20 de ani. Există o societate care se cheamă VEDA, Association Vestibular Disorder Association, americană, în 1986. Există o societate, GDR Vertige France, a 2015, care Nu numai trage de mâine că pacienții și medicii, și mai ales cine? Conducătorii. Câți bani se cheltuie pentru medicii? Cât stai acasă fără să fii funcționat? Câți bani cheltui pentru test? Câte teste sunt de contat? Câte medicamente iei? Ce înseamnă pentru societate? Noi n-am avut așa ceva. Suntem curajoși și idealiști că încercăm să ne apucăm să facem așa ceva, dar avem de unde copia. Suntem parteneri și avem voie să copiem toate modelele existente. Există vreun.

Site unde pacienții pot intra, pacienți cu vertigii sau tinnitus.

Da, există, pentru că între 15 și 22 septembrie, acum repede o să fie 15-22, săptămâna internațională de conștientizare a echilibrului și a vertijului. Poți fi.

Bine să fii fost deja în față de când filmăm, o să vedem când postăm podcastul acesta. Dar dintre 15 și 22 este săptămâna.

Internațională, unde ne rugăm să ne bagem seamă și toată lumea gândiți-vă dacă aveți cunoștințe cu tulburări de echilibru, gândiți-vă dacă dumneavoastră aveți o tulbură de echilibru, gândiți-vă că nu e nevoie să stați strâm și în toate pozele puteți să stați cu capul așa și să vă întrebați, oare de ce în toate pozele stau cu capul așa? Pentru că am altă verticală, pentru că am avut un vertiz și eu nu sunt perfectă, dar m-am adaptat, e ok. Dar eu o să îmbătrânesc și tot o să stau cu gâtul așa și o să fac spondilo, discard troze și nu merg drept și nu mă mai duc într-un supermarket și nu-mi place să mai dansez și amețesc când mă învârt la nunți. Problema mică care.

Poate să-ți afecteze viața într-un mod major. Site-ul l-o să lăsăm jos în descrierea materialului. Îl știți, site-ul? Da.

Este www.vertis-finitus.ro Este societatea de vertici, tinnitus și hipoacuzie românească. Super.

Am făcut un maraton de orele. Aș vrea să vă întreb unde vă pot găsi pacienții dacă vor să vină.

La consultație. Eu sunt în Clinica Nova, lucrez într-un singur loc. E adevărat că avem puțin mai multe sedii, vreo 2-3 în București și Cluj, dar este o echipă. Noi lucrăm în echipă. Avem kinetoterapici pentru că testele durează, avem colegi care lucrează împreună, avem comisie, în sensul dacă nu merge bine un pacient se pune în discuție și este văzut de mai mulți Dacă.

Ar fi să dați trei sfaturi simple, scurte, pe care toți oamenii să le respecte în sfera O-R-L, ce sfaturi le-ați da pentru această igienă și sănătatea acestui aparat?

Nu trebuie să exagerați în nimic. Dacă auziți bine, înseamnă că aveți urechi funcționale. Dacă nu știți că aveți nas, gât și urechi, e perfect. Sunteți funcționali. Dacă nu respirați bine, căutați-vă. Verificați dacă aveți nară stângă, nară dreaptă bună. Nu stați să se cronicizeze ceva. Noi suntem funcționali, nu trebuie să fim perfecți. Iar dacă ne deranjează ceva, avem voce răgușite, E periculos. Vocea răgușită mai mult de trei săptămâni, căutați-o. Poate să fie și cancer la rigean. Există tratament și se vindecă. Puteți să aveți un dop amărât de ceară care vă face viața tristă, dar puteți să aveți și o problemă de.

Ner. Deci echilibru, pe mă curând. Echilibru.

Auzul, respirație bună, că e sănătoasă și ne oxigenăm cum trebuie, pe nas și o voce corectă. Vorbim exact când trebuie, când trebuie și pe tonul care.

Trebuie. Vă mulțumesc pentru prezența aici. Cred că avem multe subiecte neacoperite pe care le-am putea vorbi pe un alt podcast, așa că dacă aveți întrebări oameni buni, lăsați întrebările voastre jos în comentarii. Am vorbit și despre leacuri băbești. Sunt curios ce leacuri băbești ați folosit voi și v-au ajutat. Poate facem o altă discuție pe tema asta. Dacă aveți ceva de împărtășit, puteți să le scrieți jos în comentarii. Dacă nu aveți nimic de împărtășit, puteți să intrați jos în comentarii să vedeți ce lucruri au descris alții. Bineînțeles, vă rog să vă consultați medicul înainte de a urma orice lag băbesc găsiți descris în aceste comentarii, dar sunt curios, sunt curios ce ați folosit voi și ce a funcționat la voi. Vreau să mulțumesc din nou celor de la Unicredit Bank care sprijină acest demers educațional, care ne sprijină și la evenimentele BunBine, iată că acum ne sprijină și la boabe de cunoaștere, la podcast și prin asta reafirmă faptul că ei țin la aceste activități educaționale. Le mulțumim pentru asta și apropo de BunBine, noi lansăm sezonul nou, probabil că la data publicării acestui podcast, Deja o să avem pe site anunțată următorul branch științifico-cultural BunBine și o să avem deja anunțați și invitații și subiectul, așa că intrați pe bunbine.ro și vedeți când are loc acest branch, cu cine și dacă aveți chef, luați-vă bilet și veniți la branch să ne cunoaștem, să vorbim, să mâncăm ceva bun și să schimbăm idei care să ne schimbe Poate puțin, dar în bine viața. Mulțumesc din nou, doamna doctor, pentru prezență. Mulțumesc pentru atenție și pe curând.