Cum să-ți menții rinichii sănătoși | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Andreea Costea

700 de milioane de oameni suferă de insuficiență renală sau de boală cronică de rinichi.

Vă aveți probleme cu rinichii? Pentru o viață sănătoasă beți 2 litri pe zi.

Nu-i ok?

Nu, nu-i ok. Nu oricine tolerează 2 litri pe zi. Viața trebuie trăită. Plăcere! Nu trebuie trăită numai în constrânge.

Deci dacă ne dăm cu cremă, protecție factor 50 și ieșim la soare, facem mai puțină vitamină.

Exact! Corpul vorbește. Important este să învățăm să-l ascultăm.

Consumul de sare sau de sodiu poate să influențeze negativ rinichii. Despre cum prevenim această boală și când ne prezentăm la un netroloc. Oameni buni, vă salut! Eu sunt dr. Michael și suntem la un nou episod boabe de cunoaștere și astăzi vorbim despre rinichi. Este un subiect pe care de-abia l-aștept pentru că discuția o să fie serioasă și cred că ne privește pe toți. 700 de milioane de oameni în lume în acest moment suferă de insuficiență renală sau de boală cronică de rinichi. În același timp, peste 2 milioane de oameni pe acest pământ fac dializă sau trăiesc cu un transplant de rinichi. Iar în România lucrurile nu stau bine deloc. Unul din 10 români are în momentul de față o afecțiune renală sau o boală cronică de rinichi. Și lucrurile merg înspre și mai rău pentru că doar 10% dintre oamenii care suferă de o boală renală se prezintă la timp la medic. Ceilalți, 90%, așteaptă, pentru că boala cronică renală nu dă semne și nu dă simptome la început. Și cei 90% dintre români care se prezintă la medic prea târziu au opțiuni de tratament din ce în ce mai puține. Organizația Mundială a Sănătății, spre exemplu, ne spune că în anul 2040 sau până în anul 2040, boala cronică renală sau afecțiunile renale o să fie a cincea cauză principală de deces în lume. Așa că e foarte important să vorbim despre linichi, despre cum îi ținem sănătoși, despre cum prevenim această boală și când ne prezentăm la un nefrolog. Așa că despre toate acestea o să vorbim cu doamna dr. Andreea Costea. Doamna dr. Andreea Costea este medic primar nefrolog, este doctor în științe medicale, este șef de lucrări în cadrul facultății de medicină din cadrul Universității Ovidius din Constanța și medic șef al centrului de nefrologie și dializă Diaverum Constanța. Diaverum este o rețea de clinici de dializă și nefrologie împrăștiate prin toată țara. Doamna dr. bine ați venit!

Mulțumesc frumos pentru invitație, Mihaile, este o adevărată plăcere să fim împreună astăzi și sper să fiu personajul care va deschide lumina asupra acestei afecțiuni, boala cronică de rinichi și va fi atât de frumos popularizată până la urmă în țară, pentru că avem nevoie de așa ceva.

Avem nevoie și vreau să vă zic că în mintea mea, în toate cunoștințele mele medicale, cumva rinichiul e acel organ care face pipi și eu ca chirurg trebuia să știu că rinichiul are niște uretere, trebuia să știu pe unde trec acele uretere ca să le evit într-o plagă și cam atât. Așa că am o tonă de întrebări și de curiozități.

Abia aștept să pui întrebările, pentru că aștept de mult această ocazie de a fi invitată până la urmă la acest tip de podcast, pentru că nefrologia, Riniki și universul nostru medical are nevoie de multă susținere și de multă prezență pe această piață media, tocmai pentru că suntem foarte puțini vizibili.

Da, corect și mă gândesc așa, De ce oare ficatul? E că toată lumea știe de ficat. Există suplimente care îți protejează ficatul. Toată lumea se îngrijorează la ce trebuie să facă sau să nu facă pentru a proteja ficatul. Din Niki însă sunt așa foarte numbră, nu? Adică ai doi din Niki și cam atâta știi despre Niki.

Obvi că lumea consideră că dacă sunt puțin mai jos decât ficatul, trebuie să rămână și numbră. Ceea ce nu este cazul. În primul rând sunt doi. Ficatul este unul singur. Ficatul este fabrica, iar din Niki sunt gardienii. Sunt un univers în universul nostru și noi suntem o mică parte de univers, de cosmos.

Ligat de specializarea noastră ca nefrolog, ce face nefrologul și care e diferența între un nefrolog și un urolog?

Diferența este foarte clară. Practic nefrologul este cel care se ocupă de partea medicală. Este cel care face diagnosticul bolilor renale și a aparatului urinar, nu ne rezumăm strict la rinichi. Avem o patologie extrem de vastă, sunt tratate întregi scrise de nefrologie. Urologii sunt companionii noștri în această activitate pentru că ei reprezintă partea intervențională. Ei fac chirurgia sistemului urinar. Și atunci suntem ca Yin și Yang din punctul meu de vedere și chiar așa am și crescut în această specialitate alături de urologi, nefrologi și împreună întotdeauna cred că am fost o echipă imbatabilă.

Și atunci cu ce se ocupă mai exact un nefrolog? Ce face un nefrolog?

Un nefrolog preia un pacient care își declară o afecțiune, îl supără ceva sau este trimis de un alt coleg către nefrologie, este cel care diagnostichează boala renală și apoi tratamentul este stabilit de către nefrolog și, bineînțeles, terapia se poate întinde pe o perioadă scurtă de timp sau pe o perioadă lungă de timp. Dacă este nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a închide acest cerc vicios, va trebui să apelăm la urolog. Și atunci el va interveni, indiferent de parte feminină, masculină, indiferent de afecțiune, acolo unde avem nevoie de un bisturiu adevărat, apelăm la urologi, la colegii noștri.

Deci, nefrologul se ocupă de, în esență, de rinichi. Tratează rinichii, da?

Absolut. Și urologii tratează rinichii și ei intervin în anumite boli, anumite afecțiuni. Sunt specifice urologiei, însă nefrologii deseori le diagnostichează.

Ok. Și eu, de exemplu, cum știu că trebuie să ajung la un nefrolog sau când trebuie să-mi vadă un nefrolog ca să practic prevenția, să mă asigur că am rinichii ok?

Depinde. Acum, dacă vorbim despre afecțiuni care au nevoie de intervenții chirurgicale, niciodată colegii, medicina de familie sau alte specialități nu vor ști exact să facă diferența, pentru că ei spun la urologie. Urologie este cea mai vizibilă, este cea mai cunoscută, este standardul, să spun așa, în toate policlinicele. Primul lucru începe cu urologie, chirurgie, urologie, toate acestea. Însă, practic, nefrologul este cel care este capabil și are toate abilitățile necesare să pună orice diagnostic care implică sistemul reno-urinar. De aici pleacă apoi tipul de terapie. Dacă este o terapie de tip medicamentos, este o terapie pe care o face strict nefrologul. Dacă este o patologie care necesită intervenție chirurgicală, atunci va fi urologul care va închide întreaga terapie.

Pentru un pacient sau pentru un adult sănătos care vrea să nu ajungă în această statistică de 700 de milioane de oameni pe pământ care au afecțiune renală sau insuficiență renală sau boală cronică de renic, este un număr mare.

Este, într-adevăr, este un număr foarte mare. Vorbim de boala cronică de rinic. Este o afecțiune, o pălărie largă, sub care se ascund alte afecțiuni care duc la acest diagnostic. Însă bineînțeles că este rolul nefrologului și a medicinei de familie, cel puțin la noi e mai puțin accentuat acest lucru, această colaborare lipsește mult din peisajul medical, dar primul pas trebuie să-l facă medicina de familie în depistarea unei afecțiuni renale. Știm foarte bine că avem la îndemână 10 analize care sunt oricând de făcut prin medicul de familie, apoi acesta poate să trimită și către alte investigații și dacă suspiciunea devine într-adevăr o realitate, medicul de familie trebuie să dirigeze către nefrolog pacientul ca să se continui și să se facă analizele specifice.

Ok, deci nu mă duc la un nefrolog pentru că așa m-am gândit eu, mă duc la medic de familie, fac analize și dacă am o problemă eventual pot să-l întreb, nu? Dacă nu-mi trebuie un nefrolog.

Așa ar trebui. Așa ar fi corect. Întâi medicul de familie, apoi medicul specialist, medicul nefrolog. În România nu se întâmplă așa, să fim conștienți. Oamenii se duc direct unde cred ei că au o problemă. Câți nu sunt care ajung direct la neurochirurg. Îi doare spatele, se duc la neurochirurg. Pentru că cineva i-a spus că s-ar putea să aibă o hernie. Hai să ne adaptăm totuși unui prototip de investigații și de unui protocol până la urmă și să învățăm totuși oamenii că medicul de familie, acolo unde sunt înscriși, avem mulți asigurați în România, avem și foarte mulți neasigurați, dar ăia vor umple camera de gardă întotdeauna. Dar asigurații trebuie să știe că au drepturi și trebuie să știe că acest mod de a accesa serviciul prin medicina de familie este un mod sănătos până la urmă. Pentru că în felul acesta poți să previi. Dacă fiecare dintre noi Că și noi suntem oameni, și noi o să avem probleme. Dacă fiecare dintre noi ne-am face cel puțin o dată pe an, analizele minime, bazale, și ne-am sfătuit cu medicul de familie pe problemele pe care le avem la un moment dat, cu siguranță prevenția ar deveni o campanie reală. Nu ar mai fi doar la nivel de hârtie, doar la nivel de programe naționale, ci ar fi într-adevăr un program aplicat, în care se văd și rezultate. Și noi asta și așteptăm.

Ați spus de analize, că mergem la medic de familie și sunt câteva analize care pot indica că avem o afecțiune renală.

Începem, în primul rând, cu hemoleucograma. Este anemic? Nu este anemic. Apoi continuăm cu probele inflamatorii. Fibrinogen, VSH, proteină C-reactivă. Probele renale stricte. Ure, creatinină, acid uric, sumarul de urină și urocultura. Întotdeauna împreună, niciodată singular. Pentru că sumarul de urină îți arată anumiți factori, urocultura îți arată dacă asociază o infecție și germenele care ar fi implicate. Sunt două analize care sunt complementare. Apoi, bineînțeles, mergem și pe partea de metabolismo. Trebuie să observăm dacă avem colesterol crescut, lipidele, trigliceridele, probele hepatice, depistarea precoce a afecțiunilor hepatice, iarăși este un factor extrem de important pentru a urmări ulterior și impactul asupra rinichilor.

Pentru că mă așteptam să-mi spuneți doar probe renale, să vedem dacă ureia creatinin-aciduric sunt în regulă, te gândești că rinichii sunt ok, dar de fapt orice alt organ sau orice alt sistem poate să influențeze negativ.

Din aceste 10 minim analize pe care le consider că sunt învățate în anul 5 de facultate, Cred că deja ai un tablou. Deja știm către ce ne dirijăm. Și bineînțeles revine nefrolocului apoi să intre într-o panoplie de analize care să edifice asupra sursei problemei.

Acum, legați de boală cronic-renală, la început, oare nu există niciun fel de semne sau simptome care să spună că e posibil să ai probleme cu rinichi?

Boala cronică de rinic este o boală spusă silențioasă, dar acum cred că devine un concept pentru care trebuie să ne luptăm să îl diagnosticăm cât mai devreme. De ce? Pentru că sunt mulți pacienți care au deja afecțiuni renale, încă din copilărie sau pe parcursul vieții și-au mai depistat, unii o litiază, alții o boală endocrină, depinde. În momentul în care ajungi să suspicionezi o boală cronică de rinic, trebuie să ai niște analize modificate pe parcursul a minim 6 luni de zile, adică o creatinină serică care persistă crescută în acest nivel. Se repetă odată, de două ori, de trei ori, se corectează anumite elemente depistate că nu sunt cum trebuie, dar în momentul în care persistă această creștere de creatinină, în momentul acela deja ești într-un stadiu de boală cronică de rinichi. Există o clasificare făcută, există și alte analize care certifică modificările, însă sunt pacienți care nu știu să fie avut vreo afecțiune renală în antecedente și se trezesc la un moment dat că li se spune, vai aveți probleme cu rinichii. Și impactul emoțional este foarte mare. De aceea, dacă ajunge la nefrolog și vine și se cercetează această problemă, se depistează care este sursa. Poate să fie o afecțiune cardiovasculară care nu a fost foarte bine ghidonată din tratament sau neglijată, probleme de nutriție, probleme de metabolismo, bole endocrine neglijate, infecții. care au dus iarăși infecții repetate, care au putut să ducă la leziuni renale permanente și condițiile de mediu în care au lucrat, în care au trăit, mediu poluant, mediu de lucru cu pulberi, noxe, toxine, sunt toate, sunt, la baza de asta am spus că rinichii sunt gardienii, ei țipă în momentul în care deja nu mai pot să ducă această încărcătură de eliminare, Ai libera organismul de tot ceea ce este negativ.

Adică semnele sau simptomele apare în momentul în care deja e destul de târziu. Adică rinichii cumva suferă în liniște la început.

Da, ei sunt foarte liniștiți. Sunt două, trei cazuri când dor din prima. Dar noi știm că trebuie supravegheați, noi știm că ei trebuie permanent urmăriți care este funcționalitatea rinichilor. Fiecare medic în toate specialitățile ar trebui să-și pună întrebarea și acum suntem în etapa aia de medicină în care se impun analizele renale înainte de orice eveniment, că este intervenție chirurgicală, că este intervenție dentară, că este cardiologică, imagistică, toată lumea știe acum că trebuie să verificăm rinichii, să știm care este funcționalitatea lor reală și să putem să mergem mai departe în condiții optime.

Dar a spus că pe analize, în general, o creatinină care este ridicată timp de șase luni îți dă o suspiciune de boală renală.

Îți dă aproape o certitudine.

Ok, o creatinine care este peste valori normale. Ea poate să fie peste valori normale și după aceea să-și revină? Și din ce cauza? Adică când se poate întâlni așa episodic să ai?

Dacă se intervine în timp util și se face corecția factorilor care au dus la această creștere a creatininei, se depistează o boală din urmă care a fost neglijată, da, se poate reveni la un nivel bun al creatininei. Sau, în faze mai avansate, se poate stagna evoluția bolii. Totul înseamnă să ajungă în grija noastră până la urmă pacientul respectiv, ca să poată să știe ce are de făcut.

Trebuie să ne spuneți ce e această creatinină și de ce o căutăm pe ea, de ce atunci când ea crește știm că e ceva în regulă cu rinichii.

Creatinina este un rezultat al metabolismului creatinei, acea proteină care este legată mai mult de masa musculară și reflectă lipsa sau reducerea capacității rinichiului de a o excreta. A fost primul metabolit, apoi urea și acidul uric și acum mai avem și alte substanțe care sunt monitorizate, dar tot nu are o specificitate. foarte mare, însă este cel mai bun indicator pe care îl avem la ora actuală la îndemână pentru a monitoriza toxemia din organism, cât este de afectată filtrarea glomerulară, cât este de afectată funcția excretorie a riniciului.

Deci, practic, e un metabolit al... Mă rog, e un produs al metabolismului cureatinei, care e eliminat de către rinic.

Se elimina renal.

Și dacă, practic, ăsta e un semn că riniciu nu-și mai face treaba, că nu reușește să-l elimine complet.

Exact, da.

Haideți să revenim puțin la rinic, până ajunge la, să zic, cauzele principale care duc la suferința renală. Ce este, de fapt, riniciu și la ce ne ajută? Care e funcția lui în organism?

Rinichiul este un organ complex. Avem doi rinichi. Acești doi rinichi au funcții multiple în organ, nu numai funcția excretorie. Nu elimină numai toxinele și excesul de minerale sau excesul de apă. Sunt niște fiini reglatori și au funcție endocrină. Secretă hormoni. Erythropoietina este cel mai important hormon pentru că el intervine în reglajul sintezei de hemoglobină. Asta este una dintre problemele majore cu care ne confruntăm la pacienți renal cronici.

Apoi.

Intervenția în reglajul tensiunii arteriale. prin renină și, practic, angiotensina a 2, stimulara de la nivelul aparatului juxtaglomerular, este un sistem foarte complicat acolo, este o întreagă inteligență care se activează la nivelul unei structuri atât de mici, care este glomerulul renal, iar apoi activarea vitaminei D. Toată lumea știe ce este vitamina D, toată lumea spune, ori la soare, ori la pastilă. Nu iei pastila, nu ai vitamina D, dar rinichii intervin activ în hidroxilarea vitaminei D și practic acțiunii ei reale în organism. Fără această vitamină deactivată, nu se întâmplă ceea ce trebuie.

Am cum să-mi sporesc această activare? Adică e ceva ce pot să fac astfel încât trinichii mei să activeze?

Nu, ei știu foarte bine ce au de făcut. Atât timp cât ei sunt sănătoși, sunt două organe care știu foarte bine ce au de făcut. Reglajul acesta pe bază de feedback, pozitiv, negativ, este un reglaj care, într-adevăr, își face treaba. Da, putem atunci când există deficit real de aport, de creare, de sinteză de vitamina D, putem să aducem prin suplimente, putem să aducem vitamina D sau expunerea la soare. Dar bineînțeles că cineva trebuie să spună că vitamina D nu se va sintetiza în piele dacă ne dăm cu factor de protecție 50 și iarăși va fi doar o expunere Dacă ne dăm cu.

Cremă cu protecție factor 50 și ieșim la soare, facem mai puțină vitamina D. Și atunci ce sugerați? Adică ce ar trebui? Că ni se spune exponită la soare, dermatologii zic dăte cu factor de protecție 50 și iarna și vara. Cum am putea să facem?

Optimizând.

Cum?

Expunerea la soare la niște ore de bun simț, nu în mijlocul căldurii toride și o expunere la soare și când temperatura afară este de 20-25 de grade, este o expunere sănătoasă până la urmă. Iar noi niciodată nu vom ști care este gradul de iradiere la care ne expunem, dar omul este adaptabil. Eu cred că organismul a evoluat în timp foarte mult și cred că inclusiv acest sistem de protecție este mult mai activat decât o cremă de SPF 50.

Corect și până la urmă, Na, e totuși important de menționat că e bine să ne dăm cu cremă de protecție. Când ne expunem la soare, când știm că mergem la plajă, când știm că avem o muncă de făcut afară pe parcursul zilei, e bine. zonele acestea ale feței, pentru că aș prefera să nu fac vitamina de la nivelul feței, dar să am fața și buzele protejate, pentru că de foarte multe ori melanomul malign apare în zonele acestea, pentru că sunt mereu expuse. Dar știți ce am început să fac eu? Vreau să vă zic cum am început eu să mă expun la soare. Mi-am dat seama că nu stau suficient la soare, chiar dacă mă plimb, să zic, dimineața, la răsărit, nu pot să o fac în fiecare zi. Când te plimbi afară, ai foarte puțin din corp descoperit și atunci eu am găsit un lac și sunt mai multe lacuri în București care sunt gratuite, poți să vii cu o barcă sau cu un sup sau cu o barcă gonflabilă și să mergi pe lac. Și eu ies dimineața la răsăriți, undeva între ora 7 și 8, când este soare pe cer și încep să dau la vâslă pe acel sup, e un stand-up paddle, este o placă pe care o umfli și stai în picioare și dai la vâslă. și mi se face cald și îmi dau jos tricou și aia este expunerea mea la soare în care îmi expun o mare parte din corp, jumătate din corp la razele soare.

Eu pledez pentru o expunere controlată și, bineînțeles, a folosit acest organ, pielea, pentru rolul lui de sinteză a vitaminei D. Acum bineînțeles, discuții pot fi ample, facem un congres pe tema asta de cât e de bine să te expui, cât, cum, unde și în ce mod. Dar cred că trebuie să insistăm să păstrăm naturalul, anume de a folosi vitamina desintetizată la nivelul pielii. Apoi, bineînțeles, medicina avansat, avem suplimente, avem cu ce să tratăm și deficiențele. În primul rând trebuie să ne gândim că lumea este foarte implicată în activități în interiorul clădirilor, în birouri și toată lumea se gândește că dacă s-a expus o săptămână la soare cât au fost la plajă, la mare, este suficient. Poate pentru unii da, pentru alții nu. Unii au nevoi mai mari, alții nevoi mai mici. Există și perioade diferite de sinteză legate de vârstă. Aici, într-adevăr, sunt multe discutii, dar pledez în primul și primul rând pentru siguranță. În niciun caz, oricând, oricum și oriunde.

Corect. Ați menționat de hidroxilare a vitaminei. Ce înseamnă hidroxilare?

Este un mecanism chimic de activare și introducerea unei unități hidroxil în structura vitaminei de 25 hidroxii. Vitamina D. Devină 1,25 hidroxii vitamina D. Aceasta este vitamina D activă.

Spuneți-mi de sare. Consumul de sare sau de sodiu poate să influențeze negativ RINIKI?

Sarea este un aliment foarte folosit în populație. Depinde, iarăși, cât de mult este folosită și de cine este folosită. În mod normal, omul utilizează și 3 și 4 grame și 5 grame de sare pe zi. Dacă nu are afecțiuni cardiovasculare care implică hipertensiune arterială, atunci o tolerează normal și nu are fenomene de boală, de afecțiune. Dar în momentul în care ai deja o afecțiune instalată, practic surplusul de sodiu va deveni acel factor care va stimula mecanismul numărul 1 al hipertensiunii și anume retenția de apă și sare generată de rinichi.

Sarea nu afectează neapărat rinichii direct, dar prin hipertensiune rinichii pot fi afectați.

Rinichii intervin în metabolismul sodiului. Intervin pentru că aici se fac schimburile, aici acționează hormonii care duc la eliberarea sodiului în urină. Dacă există patologie renală, se va resimți prin păstrarea sodiului și a apei în organism și atunci exacerbează hipertensiunea arterială. Dacă sunt sănătoși, ei vor lupta tot timpul să elimine excesul și să regleze astfel nivelul de volum circulant sanguin și să păstreze o tensiune normală.

Bun, să zicem că la un adult sănătos care exagerează cu sarea. Această exagerare cu sarea o să-i afecteze rinichii?

O să-l predispună. O să-l predispună la apariția hipertensiunii arteriale. În timp, nu imediat, nu odată ce a început. Dar un regim de viață din acesta dezechilibrat până la urmă, că o să povestesc foarte mai mult despre echilibru în organism. Păstrarea echilibrului întotdeauna aduce la stare de bine. Momentul în care sari, peste, atunci apare. Dacă mănânci prea mult, apar obezitatea. Dacă fumezi prea mult, apar bolile pulmonare. Dacă mănânci prea multă sare, vei face hipertensiune. Și atunci, hipertensiunea bolnăvește rinichii, o afecțiune renală de altă natură poate duce la exacerbarea hipertensiunii. Deci este un circuit. Totul se leagă în organism și rinichii, da, sunt în centrul universului.

Îmi place că, în mocer pentru un efrolog, rinichii sunt în centrul universului.

Pentru mine rinichii sunt în centrul universului, dar universul contează. Încă niciodată nu m-am uitat numai la rinichii. Întotdeauna am încercat să mă uit la tot ce încojoară rinichii. Pentru că am spus la început, ei sunt gardienii. oferă și construiesc în același timp. Ei participă și în metabolismul fosfocal și în metabolismul anemiei. Sunt super activi în tot ce înseamnă să funcționeze acest organism ca un întreg.

Ați spus de echilibru. Cum arată echilibrul în perspectiva dumneavoastră? Ce trebuie să facem?

Ponderea. Să fii ponderat în tot ceea ce faci și în ceea ce mănânci, cum mănânci, calitatea alimentației, cât bei, ce bei, cum bei.

Apropo de asta, ce trebuie să beam? Cât de importantă este hidratarea pentru sănătatea rinichilor și ce ar trebui să beam?

Putem să beam din toate. Pentru echilibru. Avem atâtea tentații de jur împrejur, dar noi suntem 70% apă. Deci, practic, prima discuție o să fie despre apă. Ce este apa și de ce avem nevoie de ea. Dar nu putem să trăim fără apă. Ne deshidratăm dacă nu bem apă. Toate produsele lichide, pe care le achiziționăm sau ne sunt puse la dispoziție, conțin și apă, da? Conțin și altele. Și o să putem să vorbim și despre băuturile carbogazoase, că sunt foarte apetisante și alcoolul de asemenea, care conține și el în proporție apă, da? Nu, nu putem să le interzicem. E ca fructul interzis. Le-ai interzis, ai pierdut din start meciul. Nu, trebuie să existe acest echilibru al consumului. Nu spune nimeni să nu bei o băutură carbo-gazoasă, plăcută, la gust, color, orice. Dar trebuie să conștientizăm că conțin substanțe chimice, că nu este un produs natural, că abuzul va duce la depozite de oxalati, va forma pietre, va face vreo afectare hepatica si nu este indicat. Apoi, excesul de alcool. Știm cu totii, tuturor place un pahar de vin bun, parcă nu poți să-l renunți la el la o masă. dar ponderat. De asemenea, culmea este că în indicațiile noastre nutriționale, când facem regimuri pentru pacienții renal cronici, avem inclus în acest regim și un pahar de vin alb sau roșu.

Serios? În regim?

Adică poate să consume până la 200 ml de vin la o săptămână, la o masă, la o zi, depinde și de pacient. Adică nu trebuie să-i lași întotdeauna imprița că e legat cu frânghia orice acces către ceva care lui a făcut plăcere. Viața trebuie trăită cu plăcere. Nu trebuie trăită numai în constrângeri. Nu poți să vindești ceva punând numai interdis. Este contrari firii.

Legat de apă. Cât de apă trebuie să beam?

Să consumi apă. Este sănătos, dar în funcție de ce nevoi ai. Adică pacienții cu hipertensiune, cu afectare cardiacă cronică, cu boală ischemică, cu insuficiență cardiacă, dacă consumă 2 litri pe zi s-au umflat, încep să facă edeme, edeme ale membrelor inferioare, încep să nu mai respire cum trebuie, fac edem pulmonar cu hipertensiune, ajung în camera de gardă, cu ce? Cu o afecțiune accelerată din cauza unui consum după o reclamă?

Pentru că au auzit că pentru, adică te gândești și eu că-i viață să se întoarce 2 litri, mi-a pus 2 litri, beau, dar dacă Riniki nu poate să o dea afară, a zis, se dă împulmânarea cutii, este, efectiv, plămânii care sunt comburete, se umplu de apă.

Se umplu de apă și nu mai pot respira. Asta arată că au și o afecțiune cardiacă avansată, dar pe poate că au negrijat-o. Nu știu, oamenii nu se duc la doctor, nu fac rând. la medicul de familie sau la medicii cardiologi ca să își investigheze eventual o patologie pe care n-au resimțit-o până acum. La fel cum e la cardiologi, la fel și la nefrologi. Nu vin decât atunci când a durut foarte tare. Nu vin decât atunci când i-a înțepat inima sau n-au mai putut să mai respire.

Totuși ok, se recomandă 2 litri de apă pe zi, înțeleg că nu este pentru toată lumea.

Poți să consumi și 3 litri pe zi dacă lucrezi într-un mediu cu temperatură înaltă sau se indică și mai mult consum de lichid pentru că pierdem prin perspirație, prin transpirație, trebuie păstrată o diureză. Eu aș spune că omul sănătos trebuie să urineze 2 litri pe zi. Și atunci, într-adevăr, ai spus că ai făcut un nivel de hidratare corect și un nivel de purare corect.

Dar n-ar suna bine pentru o viață sănătoasă urinați 2 litri pe zi.

Nu cred că sună foarte bine. Dar putem să o spunem.

Da, corect. Ar fi corect să o spunem. Totuși, da, contează cine bea acea apă, pentru că poate să fie, nu știu, o femeie care are 45 de kg sau 50 de kg și e romofonderală.

Absolut, o e proporție care trebuie făcută.

Sau poate să fie un atlet de 100 de kg, nu? Și eu, de exemplu, am zile în care mă trezesc dimineața și beau o cafea și beau un pahar de apă în primele două ore și mă simt foarte ok.

Da, foarte cafeaua bună e și cu un pahar de apă alături. De ce civilizația arabă ne-a învățat că se poate bea cafea foarte gustoasă, parfumată, dar și un pahar de apă întotdeauna a fost primit alături pentru a o consuma împreună? Pentru că cafeaua este diuretică. Și fiind diuretică, practic avem și suportul de hidratare, apa, care ajută la eliminarea toxinelor de dimineață. Începând de dimineață.

Așa e, dar dacă beau cafea cu lapte, adică beau, nu știu, un shot de espresso cu o cană de lapte, mă hidratează și laptele respectiv, nu?

Da, laptele este un produs foarte bun și sănătos din punctul meu de vedere. Conține și proteine, conține și apă, este un aliment complet aproape, ca și oul de altfel. Dar vorbim despre hidratare și vorbim de câtă apă ne trebuie. În primul rând trebuie să știm ce nevoie avem. Și în funcție de nevoile, acelea se configurează necesarul de apă sau alcool sau băuturi de orice altă natură.

Aici, întrebarea mea e așa, sau dilema mea este așa, e corect să fiu atent și să-mi ascult semnalele din corp? Pentru că asta ziceam, dimineața pot să beau o cafea cu un pahar de apă și până la prânz nu simt niciun fel de sete. Dacă însă dimineața mă trezesc, beau acel pahar de apă, o mică cafea, și mă duc la sală și fac sală cu intenție, adică fac serii de exerciții, transpir, gâfâi, eu pot să beau în ora aceea, o oră și jumătate de sală, pot să beau leger un litru, chiar un litru jumate de apă, pentru că mi-e sete, îmi cere corpul.

Corpul vorbește. Important este să învățăm să-l ascultăm. Și fiecare până la urmă își creează un stil de viață. Știe ce activitate are, ce face, cât consumă, câtă pierdere are. Educația asta a omului care se cunoaște și care știe este un lucru care se construiește.

Corect. Și din ce în ce mai mulți oameni cumva gustă genul acesta de conținut, cum facem și noi acum, pentru că afli lucruri pe care le implementezi ușor în viața ta. Revenind totuși la întrebare, vreau să repet. Cât apă trebuie să beam și cum îmi dau seama atunci cât apă trebuie să beau? E vreun ghid? Adică poți să-mi faci un calcul de necesar în funcție de vârstă, greutate? Sau e suficient doar să-mi ascult corpul dacă mi-e sete beau, dacă nu mi-e sete nu beau?

Bine, sunt și elemente medicale care le putem monitoriza, dar eu cred că fiecare, până să ajungă un medic, știe și simte câtă nevoie are. Ai sete? Deja este semnalul numărul unu al corpului că este nevoie să adaugi apă.

E normal să simți sete? Am auzit și asta, că e bine să nu simți sete niciodată, adică să te hidratezi până să-ți fie sete.

Este bine să nu apară semnalul acesta că îmi e sete. Sete înseamnă că deja nivelul a scăzut. Pentru că este creierul care primește acest semnal. Dar cu siguranță poți să-ți adaptezi un program, poți să crești, poți să-l scazi, poți să-l faci în funcție de ce activitate ai. Nu degeaba și omul simplu de la țară, nu? Se duce, își ia cu el apă la câmp, la munca câmpului. Au cu ei apă. De ce? Pentru că ei știu că lucrează, temperatura este mare afară și primesc apă. Cei care lucrează în întreprinderi unde sunt la fel temperatură ridicată, primesc apă. Pentru că imediat ce au consumat și au consumat rezervele, s-au deshidratat, se deshidratează, au nevoie de suplimente. Deci sunt lucruri care țin și de obișnuința proprie și de activitatea diurnă și țin și de propriul simț al necesității. Este instinctuală, cred că.

Deci ar trebui să simțim cumva când avem nevoie de apă, să evităm să ne fie foarte sete, dar să ne ascultăm corpul și niciun cas să nu ne blocăm pe acei 2 litri de apă. E posibil să ai nevoie de mai mult, e posibil să ai nevoie de mai puțin. Acum, legat de cum bem apă și am mai auzit Aceasta afirmație că nu e corect să bei un pahar de apă întreg sau două pahare și când e sete, pentru că asta te deshidratează și că ar trebui să beam câte o gură de apă la fiecare 5 minute să prelungim acest consum. E adevărat sau putem dacă ne sete?

Nu dacă știu sunt un specialist în acest criteriu de cum se bea apa. Apa se bea.

Atât. Adică nu trebuie să gândim la cum o bea.

Nu știu, eu nu m-aș fi gândit niciodată că ar trebui să beau din 5 în 5 minute, dar dacă simt nevoia să beau, beau.

Da, ok. Deci dacă mi-e sete de o sticlă de jumătate de litru și pot să o beau, o beau.

Da, secvențial.

Adică îmi poate afecta arenichii sau mă poate deshidrata dacă beau mi-e sete de o jumătate de sticlă de apă?

Un aport crescut de apă se filtrează începând din stomac, se filtrează exact cât trebuie, restul se elimină și prin intestin, ajunge ce s-a filtrat în circulație, rinichii, tot ce este în exces elimină excretă în urină. Deci depinde, cred că, de toleranța fiecăruia. Dacă îți umpli stomacul, capacitatea stomacului este destul de mare. Un stomac gol, dacă primește un litru de apă, Ori va face o retenție prin spas piloric pentru că s-a enervat brusc că ce-ai băgat butoiul ăsta în mine și atunci ne evidenție rău, dar dacă bei secvențial și la un nivel care te simți bine, cred că totul este în regulă. Nu știu, asta cu 5 minute, în 5, în 5 minute, trebuie să ai și timp pentru așa ceva. Adică trebuie să n-ai preocupare să stai să bei în 5 minute.

Ok, deci și clar, ție sete, bei. Bei de cât îți iei sete. Îți iei sete de un pahar, bei un pahar, îți iei sete de două pahare, bei două pahare, nu-i nicio problemă.

Important este să nu uiți să bei. Apă în timpul zilei. Mulți se duc acasă și încep după ora șase să bea apă. Sau să mănânce. Nu, nu e ok. Regimul diurn este un regim diurn. Este stabilit prin natura noastră.

Am mai auzit asta că dacă bei prea multă apă pierzi electroliți. E la un adult sănătos care are renichii funcționali. Poți printr-un aport mai mare, să zicem că tu ai nevoie de un litru jumătate de apă și bei doi litri de apă, acel jumătate de litru în plus te poate predispune la pierderea electrolit sau rinichii îi captează?

Rinichiul în mod normal are funcția de a regla între ce secretă, adică ce elimină în urină și ce reabsoarbe. Aportul de apă este reglat hormonal, este un circuit. super inteligent. Dacă se defectează ceva, e ca la pătoarele electrice, acum s-a stricat circuitul, ai rămas în pană. Da, poți să pierzi. Există afecțiuni cu pierdere de electroliți, dar astea sunt afecțiuni deja, deci vorbim despre niște boli, care trebuie cercetate. Nu trebuie lăsat aleatoriu. O persoană care are un potasiu foarte mic sau un sodiu mic sau un magneziu mic, este un deficit. Cum? Îl pierde? Nu-l are din alimentație? Nu are un aport sănătos? Trebuie căutați. De ce? În mod normal, omul sănătos, când vorbim sănătos, omul sănătos are de toate. Tot circuitul funcționează corect. Undeva se strică balanța.

Surplusul de apă la un om sănătos diluează eventual.

Să zicem, hai să punem și de hiperhidratare. Diluează și dacă iei o probă de sânge, da, vei vedea că sodiu este mai mic, că potașul este mai mic, dar este proporțional. Dacă rămâne într-un status de hidratare normal, el are valori normale, dacă totul funcționează corect.

Ok, bun. Deci nu trebuie să ne fie frică să bem apă pentru că ne-ar ne-ar curăța de electroliți, reiniciuiei reabsorbe.

Reabsorbe de toate. El știe ce trebuie să aduc înapoi, ce trebuie să păstreze în organism, păstrează proteinele, păstrează sare, păstrează potasiu, păstrează clor. Toate sunt păstreate, reabsorbite și reintroduse în circulație, mai ales bicarboratul. Ca să vorbim de apă alcalină. Simt că îmi pui întrebarea asta.

Vrea apă alcalină?

În anumite situații.

În general, adică oamenii beau apă alcalină pentru că ar fi antioxidant, pentru că te hidratează mai bine. Și atunci unde se arpeță apă alcalină?

La cei care au aciditatea mare în organism, care au un pH sanguin modificat. Pentru că apa alcalină, cred că la un moment dat va estompa ceea ce face rinichiul în mod natural. El își rezervă bicarbonatul, îl recuperează. Tot ce s-a filtrat se recuperează și se reintroduce în organism. Atunci când ai o boală care îți afectează ficatul sau rinichii și crește aciditatea în organism sau ai un regim în nume de viață care poate să-ți genereze o hiperacidoză din asta, atunci poate că apa alcalină și-ar justifica rolul aducând acest surplus de balanță pozitivă pe bicarbonat. Altfel, cred că la un moment dat e ca la intestin. De ce să le nevește riniciu de treaba lui? El care își face treaba atât de bine și menține, intră în homeostazia asta, acido-bazică, că despre asta vorbim, de ce să-l pui să nu mai facă treaba asta? Pentru că bea apalcalină? Nu, eu nu-mi văd rațiunea. Dar, de exemplu, pacienților renal cronici care au acidoză metabolică sau cei cu forme de hepatite cronice, la fel, mă gândesc că poate ar avea un beneficiu. Nu în cantitate mare, ci ponderat, ca un medicament. În schimb, Efectul antioxidant, efectul de hidratare, nu știu câte studii au prezentat chestia asta într-un mod de cercetare medicală. Așa sună foarte frumos, e o poveste frumoasă. Dar nu știu dacă noi suntem cei care ne încântăm la așa ceva.

Dar am o întrebare, tot legat de apă. Apa minerală, Poate să ducă la formarea pietrelor lariniche, aliteazei renale?

Da, sunt ape minerale care au concentrat mai mare de sare, de calciu, de magneziu. Sunt săruri care dacă nu completez cu un aport de apă plată care să suplinească cumva acest hiperaport de săruri, poate să genereze apariția litiazei. Mai mult de atâta, cazurile cu care m-am confruntat până acum au fost a sportivilor care fac consum abus de sucuri naturale, într-adevăr, și care s-au trezit cu litiază renală pentru că nu au consumat suficientă apă plată.

Adică ce au consumat? Ah, sucuri și n-au consumat...

Iei considerau că este suficient că bea un litru de suc natural, dar nu. Este un raport concentrat de săruri.

Vă referiți la apă... De la robinet sau apă filtrată, că și aia plată nu poate să fie mineralizată, adică e apă minerală plată.

Da, da. Apa în comerț este de mai multe feluri. Ea trebuie adaptată necesităților organismului.

E mai bine să variem atunci tipurile de apă minerală sau plată, adică să luăm de la mai multe brand-uri?

Cred că trebuie să știm în primul rând ce nevoi avem. Și în funcție de nevoi sau ce avem permis. De exemplu, tatăl meu, care este cel pe care mi-am permis să-l cert un pic, i-a plăcut un anumit tip de apă plată, care era, paradoxal, foarte bogată în calciu. Și nu au trecut trei luni, că a început să se vaite cărinichiului îl doare. I-a spus, ce-ai făcut? De ce ai făcut pietre din nou? Echilibrat. Era eu în regulă și mi-a zis, zice, crezi că apa asta care am cumpărat-o acum și care e mai bogată în calciu, zice, ar putea? Zic, cred, da, cred în asta. Și atunci am eliminat factorul care... și am schimbat apa plată. Luat alt produs.

Și făcând asta s-au re-equilibrat. Și nu au mai făcut litiaza renală.

Întâia a trecut puțin prin furcile caudine până când a eliminat piatra.

E interesant că pietrele astea renale sau nisipul acesta de la linii...

Oricum trebuie să fie o predispoziție.

Corect. Dar e interesant că aceste pietre sau litiaza asta renală sau nisipul îl poți analiza la laborator și poți să vezi din ce e formată piatra. Adică poți să faci chiar o corelare Între consumul unei ape, nu?

Asta când ne legăm pe o anumită substanță. Și litiaza renală are mai multe surse. Nu este de un singur fel. Și o singură variantă, să spunem, este cea legată de oxalatul de calciu, care este cel mai prezent la ora actuală în structurile calculare. Dar sunt pacienți care au litiază urică. Vine din metabolismul cărnurilor tinere. Consuma abus de carne. Sunt cei care au formate fosfat ammoniaco-magnezian, care sunt legate de infecții. Infecții urinale, malformații, au câte un germene care acolo pornește miezul.

Vă iau să întreb cum să prevenim atunci formarea pietrelor la rinic, dar sunt foarte multe cauze și atunci...

Exact, de aceea trebuie să ajungă la doctor. Niciun caz să se trateze acasă cu diverse inspirații din alte zone, pentru că patologia și în litiaza renală este destul de amplă.

Aveți un exemplu de tratament absurd de care ați auzit de la pacienți care să topească între ghilimele pietrele?

Cel cu tămâie.

Cu tămâie și ce faci cu ea?

Sincer, sper să nu spun o prostie, dar am avut pacienți care au zis că au primit recomandare să folosească bobițe de tămâie, să le înghită, să le pună într-un miez de pâine și să le înghită și acelele săruri vor avea efect de eliminarea pietrei și de dizolvare. Nu neg. că s-ar putea, într-adevăr, să fie. Pentru că și noi avem medicamente pe care le folosim, care sunt pe bază de fenoli, de tot felul de săruri care au, într-adevăr, această influență. Însă, în momentul în care tămâia ajunge în contact cu mucoasa gastrică, generează arsură, urmează un ulcer. Riscul de a dezvolta altceva sau afectarea danturii, altă problemă. Dă-i într-o parte și nimerești într-alta.

Da, e interesant cum s-au gândit să bage bobul de tămâie în miez de pâine. Aia o să fie dizolvată în stomac.

Da, protector. Probabil că sună empiric, dar așa se făceau și lucrurile înainte. Înainte să apară doctorii au fost vraci.

Da, corect. Riniki a spus că pot să înceapă să-și doară. Litiaza renală este o cauză de durere?

Cred că litiaza este singura care doare, într-adevăr. Și toată lumea crede că singura boală de rinic este litiaza renală, dar nu este adevărată. Este cea mai expresivă. Este cea care, într-adevăr, ia omul de umăr și îl duce la doctor. Atunci când îl doare, omul se duce la doctor. Dacă nu-l doare, stă liniștit și spune, lasă că am timp, văd eu când. O să vedem când mă duc să mă caut de ceva. Sau nu se caut. Avem avut pacient care zece ani de zile nu și-a făcut nicio analiză, nicio investigație banală, nici măcar ecografia. Nimic. Nimic. De ce? N-am avut nicio problemă. Și acum vine cu o tumoră renală care pune viața în pericol. Da? De ce? De ce ne lasă sistemul să funcționăm așa? Pentru că aici este supărarea mea majoră. De ce ne lasă sistemul să funcționăm în felul ăsta?

Care sistem?

Sistemul nostru, național, de sănătate. De ce nu este obligat cetățianul român să-și facă, o dată pe an, analizele, investigațiile minime, necesare pentru un diagnostic de primă mână?

Corect, dar ar trebui, mă rog, ar trebui cumva...

În seriotate așa este.

Da?

Nu ai voie. Facem medicina muncii, ăștia care suntem angajați și... Medicina munci scapă multe. Dar eu tot revin la medicul de familie. Prietenul meu numărul unu este medicul de familie. Pentru că el este cel care guvernează soarta pacientului pe care îl are în listă.

Dar în ce măsură poți să obligi un pacient să vină o dată pe an în analiză? Cum se întâmplă în străinătate?

În lege.

Și dacă nu vii, ce se întâmplă?

Amendă. Da, dacă ți-ai parcat mașina pe stradă și n-ai plătit parcarea, nu primești amendă? Ah, da. Dacă nu-ți faci analizele și apoi ajungi să faci un consum mult mai mare de resurse financiare în statul român pentru că tu vii cu o problemă medicală majoră care putea fi depistată într-o fază incipientă, vorbim de prevenție. De ce avem nevoie de prevenție?

Știți că înainte să ajungem la a-i obliga prin lege pe oameni să-și facă analize, trebuie să rezolvăm multe alte probleme pentru că, în modul de față, Te duci la medic și...

Noi am distrus acest sistem. Prevenția exista. Prevenția a fost în România. Și pentru o perioadă de care nu suntem mândri. Dar exista. Și copiii erau îngrijiți altfel, și bătrânii erau îngrijiți altfel, și adulții aveau alte obligații. Acum am democratizat totul. Ok, sunt perfect de acord, dar cred că democrația este prost înțeleasă. Nu asta înseamnă să ai grijă de om. Și nici el să aibă grijă de el. și înseamnă într-adevăr să readuci în sistem și să lucreze pentru binele lui, el însuși să lucreze pentru binele lui. Cum? Îți faci odată pe an analizele, o ecografie, înainte era radiografia corpul-mon. Ok, nu facem radiografie că ne iradiem, dar ce facem? Că avem promoții de CT, RME și ne iradiem, sunt din cap până în picioare să ne facem o evaluare.

Really? Există așa ceva? Evaluare?

Cred că există.

Pachete promoționale.

Hai să spunem că depășim această etapă. Poate a fost un val de creșterea tehnologizării în medicină și a fost nevoie de... și lumea s-a încântat. Dar cred că cineva trebuie să aducă totuși lucrurile iarăși la un umitor comun. Și asta va fi un program de prevenție la nivel național care să implice nu numai specialitatea mea, și toate specialitățile. Acum și cardiologie au program de prevenție și ginecologie au program de prevenție și toate societățile se luptă pentru implementarea programelor de prevenție și aici este un lucru greu.

Eu.

Plătesc pentru conștientizare. Conștiința umană există. Educația trebuie făcută.

Dar cum o faci dacă eu mă duc la medic de familie, îmi dă trimitere la un laborator unde este o coadă de 50 de pacienți și când ajung eu la rând mi se zice nu mai avem plafon? Adică ar trebuia să te rezolvi.

Astea sunt lucruri planificabile, sunt lucruri remediabile. Dacă ar exista totuși un plan care să fie mult mai bine ghidonat decât este la ora actuală, cu siguranță s-ar acoperi pentru toată lumea.

Și plus că cred că esențial e acel telefon care înțeleg că, iar în țări civilizate, este dat de către medicul de-l-familie, care te sună, nu el poate, asistentul lui, care te sună odată pe an și zice, hei, ți-ai făcut analizele?

Vorbim de digitalizare la ora actuală, vorbim de sisteme informatice, de integrarea serviciilor. Bun, ok. Există o discrepanță foarte mare între mediul rural și oraș, între orașe și centrele universitare. Da, este. Dar trebuie să se facă o politică în medicină în care să se acopere aceste găuri. Pentru că altfel nu avem cum să întreținem țara asta. Suntem totuși într-o pierdere demografică fantastică. Suntem într-o pierdere populațională mare. Avem o rată de mortalitate mare. Și avem o aglomerație urbană și o aglomerație pe spitalele din oraș care iarăși duce la un mare deficit de servicii.

E bine că oamenii se uită la podcast și află ce analize trebuie să-și facă, dar e și mai bine să înțeleagă toți că normal, și asta trebuie să cerem, Este normal să te sune medicul de familie sau asistentul lui sau să primești un mail sau un sms în care să fie anunțat anual, hei, uite, trebuie să-ți faci analizele. Du-te la laboratoare cu tare și fa-ți analizele astea de contate ca să vedem mereu că ești pe drumul corect. Ca să înseamnă prevenție. Când e un pic creatinina aia ciupită.

Că te duci și o cauți. În clinicile Diaverum noi avem aceste cabinete de nefrologie în care sunt medii specialiști nefrologi, în care avem și rulăm programul de prevenție pentru boala cronică de rinichi. Este un program vast, este un program greu, este un program care implică foarte mult persoanele active din acest program și astfel, Pe lângă ce face statul român, noi în sistemul nostru aducem pacienții, prin bilete de trimitere de la medici de familie, îi aducem lângă noi și îi ajutăm să-și vadă cu proprii ochi care sunt afecțiunile, care sunt tratamentele, care sunt dietele, care sunt schimbările în viața lor și, bineînțeles, care este și prognosticul. Pentru că a trăit cu o boală cronică de rinici, poți să ajungi să trăiești mult și bine. Dar depinde cum manageriezi situația. Asta este rolul nostru al nefrologilor, să facem acest lucru pentru pacienții noștri. Și atunci, iarăși revin, cu echipa care sunt, mâna dreaptă, medicii de familie, Cu echipele de nefrologi și cu terapiile pe care le avem la ora actuală la îndemână, și putem să ne mândrim că suntem în secolul XXI și lucrăm cu terapii de înaltă clasă, reușim să facem lucruri minunate pentru oamenii ăștia. Chiar dacă noi suntem clinici de nefrologie și dializă, dializă deja este partea finală a intervenției nefrologului în stilul de viață al pacientului cu boală cronică de rinic, dar este de fapt deschiderea unui nou drum. Este o altă etapă. Dializă este o altă etapă. Dar este o altă etapă de viață, nu de moarte. Lucru care iarăși nu este cunoscut și impactul emoțional pe care îl au pacienții când aud trebuie să intri în dializă, trebuie să începi să faci dializă. Din momentul acela, dacă nu știi cum să-i prezinți și cum să-l introduci în noul univers în care va păși, jumatea-i pierdu pacientul. Pentru că omul este o ființă emoțională, este o ființă cu care trebuie să-i empatizezi și pacientul nostru este un pacient care a avut atât de multe probleme încât este foarte greu să creadă că de acum trece într-o etapă care s-ar putea să-i ușureze mult din suferință și să intre într-o fază în care doar are de schimbat stilul de viață. Restul tratamentul facem noi.

Când începi să faci dializă? Adică când ai indicație de a face dializă?

Dializă în primul rând că e de mai multe feluri și noi chiar ne mândrim în clinicile Diaverum că avem toate tipurile de terapie prin dializă. Facem atât dializă peritoneală, pentru care am o pasiune aparte, și hemodializă.

Ce înseamnă dializă peritoneală?

Dializa peritoneală este un concept în care peritoneul este folosit ca și membrană filtrantă pentru toxine. Este atât de inteligentă și atât de frumoasă încât pot să spun că este preferata mea. Deși în România nu mai are...

Nu e mai complicat decât...

Nu, nu. Îți oferă atâtea libertăți, îți oferă atâtea facilități.

Cum se face, ca să explicăm la mai multe ori exact, ce e asta?

Cum se face dializa peritoneală? Dializa peritoneală, în primul rând, impune montarea unui cateter de dializă peritoneal, în cavitatea peritoneală, retrovezicală.

Peritoneul este...

Membrana care îmbracă.

Da, e ca o pungă care îmbracă toate organele abdominale.

În special partea intestină. Dar există acest spațiu retro-peritoneal, punga care se formează în spatele vezicii urinare, în care se acumulează lichid. Practic se formează o ascită artificială, se introduce un lichid care este compatibil cu organismul, care în cavitatea peritoneală va face schimburile prin membrana peritoneală, Intră toxinele în lichid, iar el furnizează organismului ce are nevoie. Minerale, de obicei. Schimburile acestea se fac pe baza de gradient osmotic. Glucoza este, la ora actuală, vehiculul folosit.

Și cum se... deci, cateterul intră în cavitatea peritoneală sau în spate?

Întră în cateter permanent. În cavitatea peritoneală, retrovezical. Și în fundul de sac Douglas.

Ok.

Și...

E, practic, e... Cumva calitatea peritoneală mașonează toate organele intrau pe luminale și există acel lichid peritoneal și fundul de sac e practic... E ultima parte a acestei cavitati. Da, este un reces.

Exact asa se numeste, este un reces.

Deci acolo intră un cateter si e un lichid care practic e recirculat.

Se introduce pe acest cateter lichidul de dializa, se lasa 4 ore in cavitate si se fac schimburile si se evacueaza dupa 4 ore. Se fac practic 4 schimburi pe zi.

Aha, patru schimburi pe zi?

Da, se fac patru schimburi pe zi.

La cât timp?

Este ca și cum te-ai spălat pe dinți de patru ori pe zi.

Ah, și o faci singură acasă?

O faci singură acasă. Există o perioadă de instruire, este foarte accesibilă tuturor...

Cavitatea peritonală, totuși, este sensibilă la infecții. Cum faci să nu introduci infecții acolo?

Practic, tehnologia a fost atât de bine studiată încât se formează un manșon sub cutan, între două manșoane de Dacron, practic se fibrozează țesutul și acolo nu mai permite să mai treacă deloc microbii, nu există soluție de continuitate. Este o barieră. Este un baraj care s-a format. După ce se pune cateterul, se lasă vreo 3-4 săptămâni, cel puțin, să se fibrozeze zona respectivă și apoi este lejer.

Și asta înseamnă că, practic, această membrană intra-abdominalul se transformă într-un fel de rinichi.

Nu întru totul, dar parțial reușește să îndeprinesc o funcție bună. Restul se suprinesc prin tratamente separat. Ăsta e un tip de terapie.

E un tip de terapie. Dializa peritoneală și există celălalt tip de terapie?

Celălalt tip este hemodializa. care impune o intervenție, formarea unei fistule arteriovenoase pentru a avea cale de acces sau la cei la care nu se poate sau se intervine în urgență, că asta ne distruge cel mai mult, că vedem din ce în ce mai mulți pacienți care intră în urgență prin camera de gardă. Și au nevoie de dializă urgent, la ceea trebuie canulată o venă centrală și pus un cateter de hemodializă, altfel de cateter, în care se folosește și el cât este nevoie până se poate face o fistulă arteriovenoasă.

Cât de des trebuie să facă dializă un pacient?

Un pacient face în România, se asigură, trei ședințe de dializă câte patru ore pe săptămână.

Există.

Pacienți la care se adaptează terapia pentru a realiza acea balanță optimă. foarte multă dializă pentru că mai au încă puțină funcție renală, însă în timp lucrul ăsta se dispare. Majoritatea, și când spun majoritatea, spun 99% din pacienți au nevoie de dializă minim 3 ședințe pe săptămână, minim 4 ore. Atâta se asigură în România. Putem să facem ședințe suplimentare. Dacă avem o situație în care pacientul e hiperhidratat sau are un nivel de toxemie crescut, atunci mai adăugăm o ședință pentru reechilibrare. Dar condițiile de tratament sunt 3 ședințe pe săptămână, 4 ore minim.

Cum se schimbă viața unui pacient care face dializă și trebuie să facă acele 3 ședințe, 4 ore pe săptămână?

Practic este un program, este un stil de viață pe care noi încercăm întru totul să-l adaptăm pacienților noștri, pentru că trec dintr-o fază Până când au ajuns să aibă nevoie de dializă, în care s-a făcut, la cei care noi avem, de exemplu, nevidență în cabinetele de nefrologie, sunt pacienți pregătiți. Au fistula arteriovenoasă, au un regim de nutriție deja așezat, au corectat anemia, au corectat metabolismoul fosfocalgic. Gata. Riniki nu mai pot să facă față la toxemie, nu mai este urina cu calitatea pe care am încercat să o întreținem atâția ani de zile și trebuie să apelăm la această terapie de suplere renală. Ce să facem? Intră în dializă. Cu ei nu este o problemă, pentru că sunt oameni care sunt deja educați și nu vorbesc de partea lor culturală sau de zona din care vin, pentru că avem oameni din toate mediile. Dar cei care au apelat deja la acest tip de serviciu și care sunt ai noștrii, ei au altă reacție. Nu au niciun impact negativ. Problema este cu cei care vin din urgențe, care au fost inițiați brutal, care s-au fost intrați direct în terapie intensivă, în serviciu de dializă și care apoi accesează o clinică privată de a continua terapia. La acești pacienți începe munca. O dată trebuie să le arăți care sunt beneficiile. Pentru că ei totul văd în negru. Totul este închis. Aici mi s-a terminat viața. Am ajuns să fiu legat de aparate. Sunt dependent. Nu. Nu se închide aici viața. Începe un alt fel de viață. Ai un tratament. Ești într-un mediu foarte civilizat. Ești într-un mediu foarte cald, primitor. Ai un tratament de foarte bună calitate. În afară de asta, socializează, se întâlnesc între ei, își schimbă păreri, au discuții pe teme. au discuții cu mediul asistentelor, cu medicii, avem programe de instruire pentru ei. Le vizualizează la televizor, pe intranet sau primesc broșuri, îi se explic ce înseamnă să țină, cum este regimul acum, pentru că este diferit de ce era în faza de predializă. Bine, că ei nu au ținut niciodată. Deci pentru ei este un regim nou. Ce înseamnă medicamentele pe care le primesc? Ce înseamnă tratamentul pe care îl primesc? Încât, în trept să spun așa, cam într-un an de zile deja avem pacientul specialist. Avem pacientul care știe despre dializă, știe ce Unde calcă greșit, știe unde are de corectat, știe că îl așteaptă o echipă medicală care tot timpul va fi prezentă și va spune aici nu e bine, aici trebuie să faci așa, aici trebuie să schimbi ceva. Da, este un alt tip de viață.

Se schimbă speranța de viață la un pacient care face dializă?

Se schimbă, din punctul meu de vedere, crește calitatea vieții, pentru că ei au un tratament care îi aduce la nivelul omului normal. Dar dacă vin cu o patologie foarte avansată, și vorbim aici de diabetici, care practic sunt cei mai reprezentativi în masa noastră de pacienți, care au patologie asociată, vasculară, să avem pacienți care au amputații, Avem pacienți care sunt invalizi cu handicap, având retinopatie avansată, nu mai văd. Sunt pacienți obezi. Ne confruntăm cu toate situațiile. Suntem multilateral dezvoltați noi nefrologii. Avem toată această patologie în fața noastră și la ei, într-adevăr, avem o corespondență permanentă cu celelalte specialități, de unde provin. care sunt diabet, trebuie să corespondăm foarte bine cu diabetologii, pentru că se schimbă și schema de tratament, se schimbă și regimul lor alimentar și noi ne ocupăm de astea, primim ajutori de la colegii noștri, adaptăm schemele de terapie, la fel cu cardiologii. Suntem într-o permanentă corespondență. Au vizite la trei luni, la șase luni sau îi pregătim pentru coronarografii, pentru intervenții cardiace, intervenții vasculare. Sunt foarte multe.

Serviciul ăsta de dializă e decontat de stat?

Programul de dializă este decontat 100% de stat. Este program național.

E program național.

Pacientul nu plătește absolut nimic.

Nu plătește nimic, chiar dacă vine la o clinică privată?

Da.

Ok. Și el poate să alegă clinică? Adică un pacient care are nevoie de dializă poate să aleagă să meargă la diavelo?

El alege ce clinică își dorește. Dar inițierea este obligatorie în spital. Așa este legea în România.

Ok, inițierea în spital îi se dă indicația de dializă și el poate să vină într-o clinică privată sau să o facă la stat, cum alege el?

Este alegerea pacientului. Suntem multe clinici, fiecare oraș are cel puțin o clinică, orașele mari mă refer, că nu în toată țara. Noi suntem în România 26 de centre de dializă, de averum.

Sunt 26 de centre. Sunt orașele mari și mai puțin mari.

Cam în toate zonele. Avem pe peste tot.

Aveți și un site, nu? Diaverum.ro, unde poți să vezi unde sunt cliențele. Da.

Și sunt multe date și multe informații și despre Diaverum și despre serviciile noastre, cam tot ce se poate accesa. Există.

Și dializă la domiciliu să-ți vină? Dializa.

Peritoneala. Este o dializa la domiciliu. Pentru că pacientul nu vine la clinică să-și facă dializa. Doar.

Că trebuie să faci de patru ori pe zi acel schimb de lichid. El.

Își face acasă patru ședințe de dializă pe zi. Dar.

Simți lichidul ăla? Îl simți în abdomen? Doar.

Dacă pui centimetru de jur împrejur, simți că este un pic mai... Doi.

Litri. Da.

Sunt 2 litri de vehicul care face aceste schimburi. Și.

Pacientul care face dializă peritoneală se face singur acasă și cât de destre se vină la control? O.

Dată pe lună îi vedem, îi consultăm, stăm de vorbă cu ei, vedem care este starea, care sunt parametrii, cum se desfășoară dializa. Și.

Atunci nu trebuie să vină de trei ori pe săptămână? Nu.

Nu vine. Este un pacient independent, este un pacient care își continuă activitatea, poate să se ducă și la muncă. La fel și la cei din hemodializă, noi, cei care sunt capabili, încercăm să-i ancorăm la loc în activitate, să-și presteze munca dinainte. Bine, nu cele fizice, pentru că nu se mai poate, Câte dar avem mă? Să-ți.

Dă independență acest tip de dializa. Dializa.

Peritonală îți dă mult mai multă independență decât îți dă hemodializa, pentru că la hemodializa este un program oarecum standard. Nu prea poți să miști program, pentru că sunt mulți pacienți, paturile, aparatele sunt alocate per pacient, per oră, per grafic și îți împiedică oarecum Dar încercând să ne adaptăm și la cererile lor. Apropo.

De asta vreau să vă întreb ce este acest D-Holiday, că aveți acest program D-Holiday. Ce este și cui e adresat? The.

Holiday este programul nostru de dializă de vacanță. Este programul prin care pacienții din Diaverum, de oriunde, din orice clinică Diaverum, se poate programa la altă clinică Diaverum, în alt oraș, în alt stat, să își facă dializă într-o perioadă de vacanță pe care și-a ales-o, să plece, să își îndeplinească și această parte frumoasă de viață care este vacanța.

Într-adevăr, e cumva o problemă pe care acum o realizez, deci dacă faci dializa trebuie să faci de trei ori pe săptămână. ești dependenți de a sta lângă acel spital. Când pleci în vacanță, înseamnă că poți să te duci la o altă clinică, de a avea... și sunt și în alte state, în țări.

Adică sunt multe. E.

O rețea globală. Este.

O rețea globală. În Europa avem Spania, avem Portugalia, avem Macedonia, avem în Polonia, Ungaria. Totuși.

Îți alegi vacanța să fie în proximitate a unei clinici care există. Da.

Este un criteriu bun și mai ales fiind aceiași firmă și standardele de calitate sunt aceleași și pacienții sunt mult mai familiarizați și le stă mult mai la îndemână. Dacă.

Ieși cum ar veni legat de dializă, Aveți niște recomandări, adică în ce zone poți să mergi ca și pacient dializat? Da.

Sunt afișate. Este o hartă cu toate centrele de dializă. Diaverum se accesează ușor pe online și își fac programarea, discută cu centrul, corespondează, trimit analize, parametrii. Bineînțeles că noi întotdeauna îi ajutăm și noi trimitem pacienți și la noi vin în.

Clinică mulți pacienți în dializă de vacanță. Țările.

Care sunt în afară și care au clinici diaverum, există alte tratate de colaborare și se stabilesc prețuri, tarife. Dar mai avem și site-ul bookdialysis.com pe care se poate face programare din alte clinici de dializă care sunt în afara rețelei Diaverum și care pot accesa să vină în clinicile Diaverum, în dializă de vacanță și să-și facă la fel. Programare, același kit de analize care trebuie să se osească în clinică ca să putem să știm ce fel de tratament bookdialysis.com. Foarte utilizat și există multe cerere și pe acest nivel. Chiar săptămâna asta sâmbătam un grup de 15 pacienți din Israel care vin și fac două ședințe la noi, sunt într-o croazieră. Cred că este un element foarte important pentru echilibrul pacientului dializat, să simtă că totuși el trăiește o viață clasic normală, chiar dacă are un regim de tratament prin dializă. La nivel mondial, terapia prin dializă este o terapie pe care toată lumea a acceptat-o ca făcând parte dintr-o viață normală. E o șansă la viață imensă și trebuie să se folosească și de această posibilitate de a se deplasa în diverse zone, de a vizita, de a mai călători. Există și o categorie de vârstă care, probabil ca asta și-au și dorit în tinerețe, să ajungă la bătrânețe să se plimbe, să poată.

Să mai vadă. Chiar dacă faci.

Dializă, poți să mergi în vacanță și poți să mergi în locuri deosebite, unde într-adevăr te așteaptă un personal calificat și un personal care este chiar dedicat acestei.

Activități. E foarte tare că s-a reușit prin știință și tehnologie să se facă un aparat care funcționează ca un remake, nu? E păcat că nu există în Nu există încă, să zic astfel de înlocuitori pentru alte organe, cum ar fi FICAT, de exemplu. Nu există dializă. Există dializă și.

Pentru FICAT, însă nu este atât de... nu se apropie așa de mult de ceea ce poate să facă dializa la ora actuală pentru.

Rinichi. Mai am o curiositate. De exemplu, dacă ai o intervenție chirurgicală și pierzi ambi rinichi. Nu mai ai deloc rinichi. Devia nefric. Da. Și faci dializă. Da. Trebuie să faci mai des dializă? Adică cum face corpul față excesului de fluide? Nu, se adaptează.

Prescripția se adaptează. Deci în funcție de necesitățile. Deci noi facem prescripții individualizate. Tu ești mică, ăla-i mare, ăla-i lată, ăla bea mai mult, ăla bea mai puțin, ăla consumă mai mult. În funcție de necesitățile lor, exact cum ar fi normal și în viață, îi adaptez prescripția. Adică cât să.

Bea, cât să consume și trebuie să aibă grijă să nu bea prea mult? Restricția la lichide.

Devine principala problemă și sunt pacienți care înțeleg că restricția la lichide este foarte importantă pentru balanța lor și alții care nu înțeleg și pentru care este mai greu de suportat. Însă prescripțiile astea individualizate și uneori și ca timp. de dializă, ca debit de sânge, ca regim alimentar, sunt cele care îți aduc succesul cu un.

Pacient. Bun, e foarte bine că există practic tehnologia asta care.

Te poate... Tehnologia a avansat foarte mult. Eu am prins ca rezident când aveam două aparate de dializă și nici alea nu știam foarte bine ce fac și din zece pacienți care trebuiau să intre în dializă, dacă intra unul, doi, era bine. Restul închideam ochii. Da. E un sentiment pentru mine cel puțin. Colegiile mele mai tinere cu siguranță că nu au această experiență, dar impactul pentru mine când văd că am la ora actuală peste 140 de pacienți în clinică care vin, se plimbă, ies, te uiți la ei pe stradă și nu-ți dai seama că e un pacient care face dializă sau că se joacă cu nepoții, se duc și fac treabă acasă, este fantastic.

Băi, Andreea, cred că mi-am bifat majoritatea întrebărilor. Dacă oamenii au întrebări, îi invit să le scrie jos în comentarii și poate reușești să-ți faci timp să revii cu niște răspunsuri la întrebările oamenilor. Dar aș vrea, spre final, dacă ne poți da niște sfaturi de bază cu care să rămânem, ce să facem, ce să mâncăm, ce să bem, cât să bem și cum să găsim acest echilibru astfel încât rininchii noștri să ne țină cât se poate de mult fără să avem nevoie de dializă sau tratament. Ca și sfat.

Aș spune priviți-vă și căutați să găsiți într-adevăr corespondența cu propriul organism. Nu numai prinichii, dar și toate celelalte organe sunt extrem de importante. Noi suntem un organism. Organismul este un tot unitar. Deși în medicină, la ora actuală, lucrurile s-au dus super specialități, specialități, totuși privirea trebuie să fie globală. Pentru rinichi, da, mâncați sănătos, consumați lichide ponderat și în funcție de necesități, fiți fericiți pentru că și rinichii simt fericirea și dacă omul este bucuros, zâmbește, este plin de energie și gândește întotdeauna în favoarea lui, atunci eu cred că va avea și rinic sănătoși. Dar vizita la medic pentru a se evalua, evaluarea este ca și cele cu steluțe. Te-a plăcut? Câte steluțe îmi dai? Cum apreciezi? Evaluiază-te! În momentul în care te-ai evaluat, ai niște răspunsuri și acele răspunsuri pot fi corectate la un anumit moment. Dacă nu le corectezi la timp, pierzi steluțele. Și calitatea vieții se pierde. Și atunci este mult mai grău. Asta îmi place.

Foarte mult, că fericirea ne duce la acele cinci steluțe pe care le avem să zic la remis. Absolut, toată lumea aș dori să fie fericit. Dar vrei să știi când ai ajuns la patru, că de la patru poți să te întorci.

La cinci. Nu, să știi cauza de la care, de ce ai pierdut de la cinci la patru. Da, pentru asta.

Trebuie să vezi că ai ajuns la patru. Și asta vezi pe analize, îți faci analize și vezi câte steluțe. Andreea, mulțumim foarte mult pentru toate aceste clarificări. în conștiința oamenilor și rinichii și cât de importanti sunt. Da, și eu.

Sper din tot sufletul că am adus în conștiința oamenilor și cineva privi și va asculta acest podcast să știe că am făcut-o cu tot dragul și pentru întreaga lume nefrologică este foarte important ca oamenii să aibă grijă de rinichilor. Foarte important. Vreau.

Sa lasam aceasta vorba de final sa fie auzita, sa ramana auzita. Mulțumesc pentru participare, mulțumesc clinicilor Diaverum că au susținut acest material educațional foarte important și voi, oameni buni, dacă aveți întrebări, lăsați-le jos în comentarii și când se strâng întrebările îți dăm un reminder, Andreea. Mulțumesc frumos, mulțumesc.

Că m-ai invitat și sper că tot ce am discutat așa să fie într-adevăr de bun augur pentru cei care vor privi și asculta acest podcast. Anunțați-ne voi în.

Comentarii. Anunțați-ne în comentarii dacă a fost de bun augur, ce v-a plăcut din acest podcast, ce alte sugestii aveți. Nu uitați că avem și un newsletter care se cheamă drmihail.substack.com. Trimitem în fiecare săptămână tot felul de chestii interesante pe acest newsletter. Nu uitați să vă abonați. Dați-ne un subscribe la acest canal, ne ajută foarte mult, toată echipa se bucură foarte tare când vede că numărul de subscriberi crește și da, lăsați-ne părerea voastră sau întrebarea voastră în comentarii. Mulțumim și pe curând!