Cum tratăm corect ENDOMETRIOZA | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Voicu Simedrea

Știm că endometrioza este o boală inflamatorie.

Vorbim de durere care poate să persiste zilnic.

Contrează calitatea vieții pacientei. Pentru că e o boală cronică, e o boală care nu o moară, dar care toată lumea spune că trebuie să se trăiește. De asta tratamentul trebuie să fie multimodal. Trebuie să se adreseze tuturor cauzelor de durere. Hereditatea joacă o rolă importantă în 50% din cazurile de endometrioza.

Aceste paciente care suferă de durere cronică, de multe ori ajung să plimbe pe la 5-6 medici fără să aibă un diagnostic.

Sincer să spun, și pe mine mă miră. Nu se poate ca jumătate de milioni de femei în țara asta să le tratăm cu antibiotice, cu antipsihotice și cu orice altceva, dar nu să discutăm despre endometrioza. Trebuie să se schimbe ceva în boala asta. Endometrioza și diabetul au aceeași prevalență în populație.

Vreau să mă întoarc la tratamente pe care le aveam acum disponibil.

Sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le abordăm. Deci orice afectare a unui organ vital, e o indicație clară, fermă de intervenție chirurgicală. Riscurile alea, din punctul meu de vedere, încep să apară după 35 de ani, deci de la 35 de ani în sus, mai ales dacă e fumătoare pacienta, are risc cardiovascular, deci de tromboze și mai departe.

Ce zici de terapii hormonale de ultimul generație?

Asta aștept eu de la terapia hormonală.

Omule, te salut! Dr. Mihai e la ei si vorbim in continuare despre endometrioza. Pentru ca endometrioza este o afectiune complexa care afecteaza una din 10 femei si nu se rezuma doar la menstruatie mai dureroasa. Pentru multe dintre ele inseamna dureri cronice, dificultati in a ramane insarcinate, probleme la locul de munca si ani pierduti pana la un diagnostic corect. Iar în acest episod continuăm discuția începută cu doctorul Voicu Simedrea care a ajuns la peste 100.000 de femei și numărul acesta continuă să crească și a generat zeci de întrebări importante de la voi, întrebări pe care le-am recepționat, le-am trecut aici și continuăm să discutăm despre ele. Vorbim astăzi despre viitorul tratamentului endometriozei și cele mai noi soluții științifice despre durere cronică pelvină și ce opțiuni reale există pentru tratarea ei, dar și despre adenomioză, o afecțiune despre care foarte multe dintre femei încă nu au auzit. Și, după cum ai afla, deja invitatul meu de astăzi este doctorul Voicu Simedra, este medic ginecolog cu o vastă experiență în chirurgia endometriozei și una dintre cele mai active voci din România pe tema sănătății feminine. este fundatorul Endo Institute din cadrul rețelei Regina Maria, căreia îi mulțumim pentru faptul că sprijină aceste materiale educative unde aflăm lucruri esențiale. Voicu, mulțumesc foarte mult că ești din nou prezent aici și continuăm această discuție despre endometrioză. Bună.

Mihai, merci de invitație și mulțumesc și ascultătorilor că sunt alături de noi. A.

Trecut aproape un an de la primul podcast care a generat multe întrebări. A generat și multe mesaje de mulțumire de la voi și vreau să-ți transmit aceste mulțumiri de la oameni. E foarte important faptul că îți faci timp pentru a face aceste lucruri cunoscute. Ce mai faci? Ce ai făcut în ultimul an? Pentru că avem aproape un an de la primul podcast. Am.

Debutat programul de robotică. Cu mult succes, am adunat în nouă luni 200 de intervenții robotice. Sunt foarte încântat. 200.

E un număr mare. Da.

E un număr consistent, adică raportat și la ce înseamnă experiența europeană. chiar discutam cu reprezentantul zonal al companiei care produce robotul și era amirat că am pornit așa de abrupt, având în vedere că sunt intervenții complexe și poate curba de învățare s-a aștepta să fie un pic mai aplatizată, dar eu m-am simțit în largul meu de la bun început și pot spune că după 3-4 intervenții în care am beneficiat de proctoratul unui coleg, mai experimentat, chirurg colorectal, profesor Duță. După aceea n-am mai avut nevoie de niciun fel de suport și eu cred că asta e marele avantaj al robotului, că se emulează pe chirurg și că de fapt, într-adevăr, potențiază calitățile native și dobândite ale chirurgului. Eu.

Te-Am văzut în acțiune când a fost în Timișoara acum câteva luni, tot la o conferință organizată de Regina Maria și te-am văzut la robot, am fost impresionat. Cât de frumos operai și cât de tacticos și câtă răbdare, adică efectiv la un moment dat eu simțeam că îmi pierd răbdarea și mă gândeam, hai măi, trece la acolo. Era totul foarte bine organizat. În afară de robot și înțeleg că ai început să operezi cu robotul și o să ajungem și acolo, zi-mi, te rog, ce s-a schimbat mai concret în ultimul an în abordarea și în diagnosticul și în tratamentul endometriozei? De.

Fapt eu am vrut să stăm de vorbă despre treaba asta pentru că simt că se schimbă cumva paradigma în tratamentul endometriozic și simt de mult treaba asta că încet încet chirurgia nu va mai fi, să zicem, tratamentul de lecție al formelor avansate de boală și se întâmplă multe lucruri care probabil că vor apărea cu ajutorul inteligenței artificiale, se va accelera progresul și în următorii trei, maxim cinci ani vom asista la o revoluție, cred, în tratamentul endometriozei. Ce s-a întâmplat nou? Este o moleculă care se comercializează de mult și în România, Relugolixul, care a fost aprobat în foarte multe țări între timp, pentru că nu era aprobat, de exemplu, în Marea Britanie și în țara Galilor, este acum pe NHS. Alături de el au apărut și alte medicamente în aceeași clasă, adică antagoniști GnRH, adică antihormoni. A apărut IELTS-ul, care este o moleculă aprobată deocamdată în câteva țări, dar nu are aprobare FDA. Au apărut încă un antagonist GnRH. Deci sunt deja trei antagoniști GnRH care sunt cu administrare orală. Cert.

E că tratamentul evoluează și apar tot felul de soluții. A.

Apărut AI-ul care face ravagii în imagistică, deci a apărut o platformă care se numește Imigendo și care integrează Datele pe care le culegem, noi clinicienii, necografia transvaginală le compune cu datele pe care le culeg radiologii în examenul remene și dezvoltă viteză mult mai mare de integrarea datelor, de elaborarea unui răspuns și acuratețe mult crescute și asta la nivel de sistem național. Asta se întâmplă în Australia. Asta.

Mi se pare super interesant, pentru că inclusiv pe internet am văzut deja multe reel-uri în care Medicii radiologi zic God, o să prămân fără job, uite ce face EI-ul și arată efectiv niște imagini radiologice a unui EI care le descrie cu lux de amenunte și e foarte tare că instrumentele astea începe să fie folosite inclusiv în imagistică să zic pre-operatoare, adică un EI poate să-ți identifice, acum îl vezi mai performant decât un rezultat dat de un om. În.

Primul rând ochiul uman e predispus la erori. Deci există această iluzie optică pe care ochiul uman nu o poate determina, nu o poate depista. De exemplu, dacă vedem și am văzut asta la congresul de oncologie ginecologică, a venit o profesoară din Suedia și chiar a făcut un experiment. Lase 25 cei mai buni ecografiști în domeniu ei din Suedia și a concurat cu AI-ul și a bătut AI-ul la sânge. Pentru că ochiul uman nu poate să distingă între nuanțe de gri, adică dacă ai o nuanță de gri pe un fond alb și aceeași nuanță de gri pe un fond negru, ochiul uman trebuie să o vadă diferit, dar de fapt e aceeași nuanță de gri. Corect.

Și e foarte important acest lucru pentru că Radiografiile sau tomografiile sau toate remeneurile la care ne uitam sunt fix nuante de negru, alb si gri. Si exista acele teste in care, inclusiv sunt tot felul de meme-uri pe Instagram si pe Pinterest in care poti sa vezi aceeasi nuanta, e aceeasi nuanta de gri care este suprapusa peste alb sau negru si ochiul uman are impresia ca sunt doua culoare diferite. Cand dispar culorile din fundal, vezi de fapt ca sunt aceeasi culoare. Asta e doar una dintre diferențele între ochiul uman și ce poate să facă tehnologia. Eu.

Nu cred că radiologul va dispărea ca și specialitate medicală, pentru că e nevoie de o confirmare întotdeauna a unui rezultat, chiar dacă îl dă AI-ul, pentru că e vorba și de o implicare medico-legală în rezultatele acestea. Așa discuția se poate extrapola și la chirurgie, că probabil discutăm și despre robotizarea chirurgiei. Asta e un prim pas, robotul cu care mă joc eu acum. Următoarea platformă deja deschide și e setată pentru AI, deci computing power-ul e de zece ori mii de ori mai mare decât generația pe care o crezi eu. Și nu degeaba. Probabil că vor să integreze AI, vor să integreze e-learning, vor să integreze enhanced reality. Sunt niște lucruri pe care ei le aduc, dar sunt în sprijinul chirurgului. Da. Ce face AI-ul la ora actuală? Face diferența clară între normal și patologic. Nuanțele de patologie, în schimb, ar trebui confirmate întâi dacă un medic. Ce face AI-ul? Dezvoltă și descoperă. Inclusiv fondatorul OpenAI a spus că pe 2026 se așteaptă ca AI-ul să semneze descoperire științifice. Incredibil.

Cât de repede evoluează lucrurile. E foarte tare că vin în avantajul pacientului. Cel puțin pentru următorii ani medicul o să fie cel care ghidează acest instrument foarte puternic. Acum el doar interpretează anumite imagini, dar Ne așteptăm ca în curând EI-ul să pună mâna pe instrumente și să opereze, sub supravegherea medicului cel puțin, momentan. Hai să vorbim totuși despre cel mai deranjant simptom pe care îl au pacientele care au endometrioze și anume această durere pelvină. Vorbim de durere care poate să persiste zilnic, nu neapărat doar atunci când în fereastră, să zic, de demonstrație.

De.

Ce avem aceste dureri atât de mari și există oare deja tratamente concrete care pot ameliora aceste simptome până la a le elimina? Dacă.

Vorbim de durere cronică pelvină, ea se definește ca fiind un simptom sau un sindrom, se poate însoții și de alte simptome, și se definește ca fiind o persistență a durerii de cel puțin șase luni, non ciclică, care cumva să zicem că încurcă activitatea zilnică a pacientei, o debilitează și care necesită tratamente medicamentoase. În cadrul durerei cronice pelvine, endometrioza deține cam 60% ponderă, restul de 40% sunt alte cauze de durere cronică pelvine și ar merita să le discutăm și pe acestea pentru că de multe ori se face și greșeala că pacienta face o echivalare între durerea cronică pelvine și endometrioză. Deci pe lângă durerea cronică pelvină dată de endometrioză, durerea ginecologică mai poate fi dată de o bolă inflamatorie pelvină, de o sindrom de ovar persistent, de o adenomioză care de fapt formă totă endometrioză. Cauze urinare ar putea să fie vezică hiperactivă, cistita interstițială, cauze neurologice, pot fi tumori benigne de nerv pelvin, sindrom de nerve entrapment după chirurgie. Cu.

Toate astea, tot ce ai numerat tu e doar întâlnit în 40% din cazuri, 60% din cazuri. De.

Ce apare în endometrioza de durerea pelvină? Apare prin mai multe mecanisme. În primul rând e inflamația. Știm că endometrioza este o boală inflamatorie și asta înseamnă, se traduce prin persistența unor mediatori inflamatori, a unor substanțe care determină niște schimbări la nivelul pelvisului femei și anume leziunile de endometrioză. Practic în jurul lor se creează o rățea de neuroni, o rățea de determinațiuni nervoase. Procesul se numește neuroangiogeneză, sub influență a acestor mediatori chimici, mediatori inflamatori, care sunt produși de endometrioză. De obicei, interleuchinele produc acest fenomen de neuroangiogeneză. Deci, practic, leziunea în sine devine mult mai inervată, mai mult mai deservită de terminațiuni nervoase. și devine în consecință mult mai generatoare de durere. Deci acesta este un mecanism. Un al doilea mecanism este sensibilizarea. Sensibilizarea poate fi periferică și asta înseamnă că terminațiunile nervoase astfel constituite, nouă constituite sau cele preexistente la nivelul leziunii, își coboară pragul de descărcare a senzației dureroase. Deci la stimuliuri mult mai mici, unde n-ar fi trebuit să perceapă pacienta o durere, Stimulara respectivă se traduce printr-o senzație de durere acută la nivelul creierului pacientei. Asta.

E unul dintre motivele pentru care endometrioza este, sau nu, menstruația este mult mai dureroasă în cazul unui pacient cu endometrioza. Orice.

Percepție dureroasă, orice percepție tactile senzitivă este mult accentuată și traduce durerea. Doar.

Locală sau peste tot? Vorbim.

De leziuni, acolo unde sunt leziunile. Pe de altă parte mai există și un fenomen de sensibilizare centrală, adică o amprentă la nivelul cortexului a durerii persistente, care poate să persiste și după îndepărtarea cauzei. De exemplu, am operat pacienta, am îndepărtat leziunile din pelvis, dar la nivelul creierului paciente persistă această senzație dureroasă, similară cu durerea de la membru amputat. Membru.

Fantomă este un fenomen întâlnit în cazul pacienților care sunt amputați, dar fie de picior, fie de mână și continuă să-și simtă acel membru și inclusiv durerea în acel membru. E un fel de memorie a creierului care nu-și dă seama că e amputat. Încă te doare ceva ce nu ai. Există și această durere fantomă și în cazul endometriozii și după rezolvarea ei. Pacientele.

Trebuie să înțeleagă că de multe ori poate să persiste o durere chiar dacă chirurgia a fost făcută corect. Din cauza acestei centralizări a durerii. Mai există și fenomenul de lup hormonal, de lup de estrogen, și anume, practic, leziunea secretă a estrogen. Estrogenul determine sinteza unor mediatori inflamatori, cum sunt prostaglandinele E2. Acestea determină inflamație locală și determină durere. Și atunci, practic, se creează un cer vicios. Pe măsură ce secretă din ce în ce mai mult estrogen în leziunea, va crea și inflamație și respectiv durere. Mai avem și problema fibrozei, care de fapt e o problemă foarte mare. Leziunile acestea de endometrioză sunt caracterizate de o reacție inflamatorie cicatriceală a organismului care creează fibroze. Aceste fibroze prind într-un clash determinațiu nervoase. Organe putem să avem durere de organ, adică durerea de la nivelul, la defecație, durerea la micțiune. Sunt dureri dată de stenoze care apar la nivelul respectivelor organe și care sunt determinate de fibroză, de cicatricea pe care organismul o creează în jurul unei leziuni care există la nivelul respectivului organ. Asta.

Face ca intrebarea mea care a sunat asa, ca este un tratament care reduce cu adevarat durerea sau te face sa scapi de ea sa fie foarte greu de dat. Exista atat de multe mecanisme care provoaca durere, probabil ca tratamentul este si el la.

Fel de complex. De asta tratamentul trebuie sa fie multimodal si trebuie sa se adreseze tuturor cauzelor de durere. Pe langa durerile care sunt date de leziuni in sine, mai avem si dureri musculoscheletale. Dureri ca date de disfunctia planseului pelvin. Astea vin cumva in plus fata de durerea care e data de leziunea endometriozica. De asta terapia durerii endometriozica trebuie sa fie multimodala. Deci beneficiem de terapie hormonala care inhiba leziunea de endometrioza, cum stim, cu toții deja. Avem terapia simptomatică care este terapia anti-inflamatorie și aceasta este pe anumite etape. La aceste două tipuri de terapii apelăm cu toții. Avem chirurgia care îndepărtează leziunile de endometriză și respectiv trigger-ul acestei dureri, dar pe lângă toate acestea apar niște terapii alternative. Apare acest pain management unit, această unitate care practic are treabă să se ocupe cu durerea generată de endometrioză și nu numai cu durerea generată de endometrioză. Unitate.

În ce sens? Este o specializare medicală? Da.

Este o specializare. Există medici de ATI care se superspecializează în managementul durerii, dar pe lângă ei mai sunt kinetoterapeuți, psihologi, specialiști în ayurveda, massezi, pentru că sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le abordăm. Și anume, avem nevoie, de exemplu, de psiholog pentru că știm că durerea generează anxietatea, anxietatea generează durere, deci este un alt cer vicios pe care trebuie să-l adresăm. Și atunci avem, să zicem, tactici de mindfulness, avem tactici de terapii cognitive și comportamentale care ajută foarte mult în a înțelege durerea, în să o accepta și să o diminua, pentru că practic cupezi ceea ce spuneam Centralizarea durerii. Asta.

E foarte tare. Am citit la un moment dat un studiu, mi s-a apărut foarte tare, un studiu scris în 1950 de doi profesori care abordau durerea și propuneau încă de atunci Limitarea tratamentului anti-inflamator sau anti-algic, chimic și înțelegerea durerii, integrarea durerii, concentrarea la altceva și alte metode care în mod real în aceleși studii s-au dovedit a fi eficiente. Cu tot felul de cazuri foarte interesante, de exemplu soldații din război atunci când aveau o victorie s-au observat de exemplu când soldații într-un război câștigau războiul respectiv Se bucurau de acea victorie si ignorau de exemplu faptul ca nu stiu, fix atunci a Alicea imputase un brat sau un picior. Adica cumva emotia pozitiva ajungea sa eclipseze complet senzatia de durere si toate lucrurile astea au dus cumva la gasit tehnici care sa reduca suferinta data de durere altfel decat medicamentos si ma bucur sa aud ca tehnicile astea se folosesc inclusiv astăzi și poți să faci ciutaconistă, tehnici de mindfulness sau de terapie cognitiv-comportamentală care pot.

Real să reducă durerea. Până la urmă, mintea e cea mai puternică forță pe care o deținem și dacă reușim să controlăm această forță, putem bineînțeles să diluim mult mai ușor și cu o durere acută, dar mai ales cu o durere cronică, pentru că durerea cronică e cea care slăiește, adică efortul de lungă durată, bătălia asta pe termen lung cu durerea nu poate fi câștigată decât dacă ai mintea de partea ta. De.

Multe ori aceste paciente care suferă de durere cronică, de multe ori ajung plimbe pe la 5-6 medici fără să aibă un diagnostic. De ce încă se întâmplă asta? Adică de ce găsirea corectă a medicului și punerea diagnosticului pare să fie încă o.

Loterie în România? Sincer să spun, și pe mine mă miră. După atâția ani în care noi vorbim despre endometrioză, de 10 ani vorbim despre endometrioză, acum nu e ca și cum ar fi o chestie nouă apărută pe ieșicherul patologiei ginecologice, adică ne facem că nu vedem elefantul din cameră. Până la urmă sunt foarte multe paciente, nu e o bolă rară. Este o bolă zgomotoasă pentru că e o bolă dureroasă, deci pacienta caută ajutor, nu este o pacientă care se neglijează și totuși, într-adevăr, în continuare avem o latență de diagnostic foarte mare, nepermis de mare și nu numai noi. Australienii afirmă 9 ani, țări devorbitoare de limba germană între 7 și 12 ani, De la debutul simptomatologiei până la până la diagnostic. Dar acolo e o problemă de sistem. Aici nu cred că e problema de sistem, adică accesul la specialist acolo este blocat de către GP, de către General Practitioner. Și atunci stă în curtea medicului de familie cât mai mult. El nu o adresează către specialist pentru că el câștigă de pe urma faptului că o tratează acolo și acolo cred că se rupe lanțul. Dar la noi nu e cazul, adică pacienta poate să se adreseze unui specialist ginecolog și până la urmă ecografia care ar fi prima etapă de diagnostic este o ecografie ușor de făcut, ușor de învățat. Nu e medicină fetală unde ai șapte mii de malformații. E.

Ușor de văzut? Mie.

Mi se par extrem de ușor. O fac de mulți ani, dar eu țin minte că mă minunam când am învățat chirurgia asta la profesorul Kekștein și avea un ecograf care avea un ecran de două cât ecranul telefonului meu. O chestie care era prima generație de ecografă, cred că, care a fost produsă în Austria și omul vedea tot, tot pe chestia aia așa primitivă, vedea tot, adică nu e o chestie, nu-ți trebuie un aparat extrem de performant ca să poți să pui diagnosticul. Deci este accesibilă tuturora și de asta nu înțeleg, dar până la urmă, dacă m-ai întrebat, există, noi avem un, avem ghiduri și protocoale de bună practică în ginecologie și dacă ne uităm în ghidurile de endometrioză avem acolo recomandarea de clasa 1A, deci cea mai puternică recomandare și anume dacă pacienta se prezintă cu dureri menstruale mai puternice de 8 din 10, că le raportăm pe scala vizual-analogică, deci mai puternic cât 8 din 10 și se mai asocează și cu dureri la contact sexual sau cu tulburi de tranzit sau cu dischezie sau cu eu știu, infertilitate, atunci noi suntem obligați să o suspectăm de endometrioză și fie să o tratăm noi, fie să o adresăm unui centru specializat de endometrioză. Deci asta avem o recomandare din partea Ministrului de Sănătății. Nu este ca și cum acum am descoperit. Cât.

De obligatoriu e să citească acel ghid dacă sunt medic, ginecolog? Eu.

Cred că e foarte obligatoriu să știm după ce norme lucrăm în orice patologie. Noi suntem acum în medicina 2.0. Totuși.

Adică ca să facilităm accesul la aceste ghiduri, ele sunt trimise de către Ministerul Sănătății.

Către medici? Deci sunt pe site-ul Societății Române de Obstetrică-Ginecologie. Le poate oricine accesa. Și medici și paciente. Ele există pentru toată lumea. Nu înțeleg de ce ne ar trebui citite. Adică, până la urmă, Eu cred că dacă medicul ar conștientiza că e obligația lui să pune diagnosticul de endometrioză într-un timp rezonabil, atunci poate ar avea altă atitudine. Care e.

Timpul de latență în România? Adică cât trece de la primele simptome de durere până când ți se pune diagnosticul de endometrioză? Noi ne-i.

Greu pentru că nu avem un registru de boală ca să putem să ne raportăm la... Nu avem, să zicem, o radiografie la nivel național. Dar eu cred că acolo ne suntem și noi, undeva 7-10 ani, probabil. 70 ani.

Câteodată că avem acces mai rapid la un specialist decât până la înțelegere. Da, eu.

Cred că sistemul din punct de vedere e mai bun, adică nu ne blocăm la medicul de familie. Ai menționat.

Adenomioza și sunt multe doamne care au pus întrebarea asta în comentarii. Ce e.

De fapt adenomioza? E foarte greu de tratat, are niște consecințe dezastroase asupra pacientei și în materie de calitate a vieții și în materie de fertilitate și odată ce a ajuns la anumit stadiu nu prea mai e sancționabilă chirurgical cu niște rezultate De.

Exemplu.

Numărul de articole publicate despre adenomioza din 1971 de când m-am născut și până în prezent este egal cu numărul de articole publicate despre endometrioază în ultimii cinci ani. În 54 de ani de endometrioză s-au publicat cât în 5 ani de endometrioză. Deci nu a fost focus pe adenomioză. Acum a început lumea să scrie mult despre adenomioză în ultimul timp, pentru că probabil că s-au repuizat subiectele pe endometrioză și atunci a trebuit să mai scrie și altceva. E în.

Creștere prevalența de adenomioză? Ea a.

Fost tot timpul undeva la fel. Adică dacă avem, de exemplu, o adenomioză, sigur vă va merge și o endometrioză pe lângă ea și dacă avem endometrioză avansată, endometrioză profund infiltrativă, în peste 40-60% din cazuri avem și adenomioz De ce? Care e.

Diferența endometrioză de ceea ce știm deja.

Și adenomioză? Deci ambele presupun existența de țesut endometriol în afara cavității uterine. Dacă e în afara uterului, se numește endometrioză. Dacă este în mușchii uterine, dar în afara cavității, se numește adenomioză.

Endometrioza este tăsutul din uter în afara uterului, adenomioza este când tăsutul ăsta nu s-a dus în afara de în interiorul uterului, în mușchi, în perete cum ar veni. Și ai spus că e mai greu de operat? Da. Acum.

Avem mai multe forme, cum spuneam. Deci avem adenomioza difuză. Adenomeneza difuză e cea mai păcătoasă și adenomeneza difuză apare probabil, e cel mai bine explicată de o teorie a profesorului Leidendecker de la Charité din Berlin care se numește TR, Tissue Injury and Repair. Adică Leidendecker spune așa că în timpul vieții active hormonală al pacientei, pacienta prezintă câteva milioane de decontracții uterine. la fiecare mestră, la nașter și așa mai departe. Din cauza că unele paciente au o contractibilitate a uterului exagerată, aceste contracții determină niște leziuni la nivelul peretelui uterin, de fapt a membranei care izolează endometru de miometru. Endometru fiind cavitatea uterină și capitonează cavitatea, miometru fiind de fapt mușchii uterin, adică peretele uterin. Uterul se.

Contractă, poate prea puternic și atunci Prin.

Aceste fisuri, ca și igrasie în perete, se patrunde în muschi uterini difuz, în tot muschi uterini, atunci uterusul se mărește global, difuz, se transformă într-un soi de burete plin cu sânge, ca să fie așa o exprimare mai plastică, și afectează și realitatea miometrului, perfuzia pe endometru, contractilitatea uterului, deci asta se traduce în sângerări la ciclu, în dureri mari la menstruație și nu numai la menstruație, și în infertilitate. Asta este forma cea mai greu de tratat chirurgical pentru că presupune o operație care se numește reconstrucție uterină OSADA. Practic, noi trebuie să desfacem uterul, îl deschidem ca pe o carte, în două și trebuie să excizăm, să scoatem tot sesutul adenomiotic, să mai lăsăm un pic din peretele uterini pe exterior, un pic pe interior și să refacem peretele uterini în niște straturi, după niște tehnici double flap, triple flap, nu contează. Problema este că acest uter care arată ca un soi de Frankenstein nu e cel mai bun uter din punct de vedere funcțional și pe de altă parte riscul de ruptură uterină este imens în sarcină. Ok, deci.

Riscul e mare. Cat de mare? Ce inseamna.

Imens? De 20 de ori mai mare decât la uterul cicatricial după operația cinzareană. Deci tu.

Practic iei uterul ăsta, dacă uterul ăsta ar fi așa, în interior, de exemplu, dacă l-am deschide așa, ăsta e peretele uterini, da? Și tu iei uterul care e așa, îl deschizi, scoți din perete acele leziuni de adenomioză și după aia îl crești, îl coși așa după diverse tehnici. Riscul de ruptură este foarte mare, totuși E greu să pun întrebarea asta, dar bănuiesc că scopul de a-l reconstrui înapoi este acela de a rămâne însărcinat. Și femeile își asumă acest risc și rămân însărcinate. Sunt în.

Situația în care nu au alte opțiuni, pentru că ele până atunci fie n-au rămas însărcinate, fie au pierdut nu știu câte sarcini. Dar rămâi.

Totuși, ok, își asum riscul de a avea această ruptură uterină, bănuiesc că e un risc care poate fi ușor diminuat pentru că pacientea e mai des urmărită, nu? Da, bineînțeles.

Că este atermonitorizată, dar de multe ori rupturile steotericne se petrec așa, ca un fulger pe cerc senină. Adică, dintr-o dată, în luna 5, 6, 7, s-a rupt uterul. Și dacă s-a rupt uterul, în câteva minute a murit copilul și în alte câteva zeci de minute a murit mama dacă merge la spital. Adică poate fi cataclismică situația. Și bănuiesc.

Că cealaltă soluție pentru adenomioza este histerectomia, adică îndepărtarea uterului. Da, dacă.

Vorbim de adenomioza difuză, soluția definitivă este histerectomia. Acum, dacă reușim să surprindem adenomioza fie și difuză într-un stadiu mai incipient, putem să o tratăm medicamentos. Există toate terapiile hormonale care sunt valabile pentru endometrioză sunt valabile și pentru adenomioză. Mai există și alte tipuri de terapii mai puțin invazive, cum ar fi embolizarea de artere uterină, care se pare că dă satisfacție și în adenomioză, dar aici avem alte probleme pe care le determină embolizarea pentru sarcină. Adică, noi, practic, ce facem? Injectăm niște polimeri care se constituie ca niște dopuri pe arterele uterine. Și ulterior când pacienta este însărcinată, ea are nevoie de o creștere a fluxului pe arterele uterine și dacă acestea au dopuri pe ele, practic nu mai poate să suplinească necesarul unei sărcini. pacienta și atunci fătul poate să dezvolte o restricție de creștere intrauterină, pacienta poate să dezvolte o hipertensiune dusă de sarcină, există și placentații patologice, adică o inserție a placentei a iurea, adică în poziția iurea sau foarte penetrantă în peretele uterini, ca o consecință adenomiozică. Deci, în general, uteroadenomiotic generează și complicații obstetricale ulterior, de foarte multe ori. Dacă avem în schimb o adenomioză focală, adică doar o porțiune din uteri afectate de adenomioză, lucrurile stau mai bine. Adică facem o adenomiometomie, scoatem bucata aia bolnavă din uteri și reconstruim uteriul, avem o incizie mult mai mică și o riscă de ruptură uterină mult mai mică. Aici avem și un debate că nu știm de fapt care a fost primul, ou sau găina, pentru că în condițiile în care avem leziuni de adenomioză penetrante în organele din jur, adică adenomioza anterioară penetrează în vezică, cea posterioară în rect. Nu știm dacă de fapt a fost o endometrează a rectului care a intrat în rect sau a denumioză a uterului care a intrat în rect. De ce mai multe ori eu cred că e a denumioză a uterină care a intrat în rect. Aha, ok.

Țesutul e același, nu? Adică istopatologic e țesut de endometriu care migrează. Și ca de curiozitatea mea, ce e a partea în țesutul ăsta endometrial încât e atât de abil să migreze și să crească în altă parte? Pentru că nu observăm asta cu alte țesuturi, adică nu vedem țesut hepatic, care se crească în altă parte. Probabil că există țiurile hepatice care extravazează prin fascia hepatică, dar care nu se prind, nu se supraviețuez, nu avem, nu știu, țesut muscular care se crească în grăsime. Totuși, ce aparte în endometru, da, nu-mi dau seama. Probabil ar fi bine să ne înlocuiască de tot. Dar ce are aparte sesutul ăsta endometrial de poate să crească peste tot? Și în interiorul peretelui uterin și în afara uterului? Aici vorbim.

De predispozitie de teren. Deci nu e vorba de sesut în sine numai, e vorba și de paciente. Nu toate pacientele care au reflux menstrual fac endometrioză. 66% din paciente au reflux menstrual din femei. Ce înseamnă reflux menstrual? Fluxul menstrual nu se exteriorizează tot prin vagin, partea din el se întoarce pe trompe și cade în burtă. Deci dacă am face o ecografie transvaginală cu pacientelor, așa random, am vedea că 60% din ele au un pic de sânge în spatele uterului la sfârșitul ciclului. Adică e.

O parte din sânge care trece, extravazează cumva de peretele uterii, de trompe și ajunge în abdomen. Da, în.

Cavităl abdominal. Nu toate fac endometrioză, bineînțeles, puține fac endometrioză. Și acele.

Femei au tesut endometrial, dar care nu se prinde și nu crește. De ce.

Nu se prinde? Pentru că imunitatea lor neutralizează aceste celule care au ajuns acolo unde nu ar trebui să ajungă. Și vorbim de natural killers, vorbim de macrofage, acestea sunt celule care ar fi responsabile să neutralizeze celulele endometriale ajunse în cavitate abdominală. La pacientele cu endometriuză, în schimb, natural curers sunt foarte puține și macrofagele, deși sunt multe, sunt ineficiente, pentru că ele sunt într-o formă care, de fapt, în loc să combată celula endometrială, practic cresc inflamația locală, deci acționează cumva paradoxal. Este o variantă de macrofag care acționează cumva paradoxal. Și pe fondul ăsta imunitar alterat al pacientei se dezvoltă boală, adică aceste celule se lipesc acolo, cresc, Există o ambundanță de factori de creștere care nu ar trebui să existe, deci o altă alterare a imunologiei. Există, după aceea, celor date lipite endometriale. Se constituie leziune. Leziunea începe să se creeze factori inflamatori, până inflamator. Cum v-am spus, factori inflamatori generează neuroangiogeneză, angiogeneză, inflamație, fibroză și toate aceste Aceste procese constituie de fapt leziunea finală, pentru că leziunea finală are un miez de tesut endometrial și un înveliș, 2-3 imi din ea este fibroz, este cicatie. Deci este.

De fapt un fel de aberație a sistemului imunitar. Este un.

Răspuns exagerat sau și modificat al imunităției pacientei. E o boală autoimună. Asta vreau.

Să zic, adică ai putea să încadrezi oarecum endometrioza într-o boală autoimună, doar că dacă ar fi boală autoimună per se, asta ar însemna că propria imunitate ar ataca endometrul. În cazul de față însă, imunitatea atacă acea extravazare. Imunitatea permite.

A endometrului să se lipească acolo. Deci întâi avem de-a face cu o imunomodelare, nu cu o reacție imunitară exagerată. Nu discutăm despre anticorpi anti-endometriali. S-a demonstrat, dar nu aia sunt determinanți. Ea nu este acceptată ca fiind boală autoimună, dar este clar pacientar în teren autoimun pentru că sunt foarte multe superpoziții între endometrioză și alte boli autoimune, cum e tiroiduita Hashimoto, cum e lupusul, cum e scleroza multiplă. S-a demonstrat că există concentrații mari de anticorpi antinucleari la pacientele cu endometrioză. Deci există.

O legătură clară între endometrioză și alte boli autoimune. Da, pe.

Fondul acestui teren autoimun modificat. Asta ar.

Permite teoretic și intervenții terapeutice care să vizeze mai degrabă imunitatea la persoane cu predispoziție. Asta este.

Din punctul meu de vedere un mare progres care cred că se va întâmpla pentru că deja asistăm la ele în oncologie, dacă vorbim de anticorpi monoclonali. care deja s-au devedit eficacitatea în oncologie și sunt foarte multe cancere care nu se mai operează. Ultima discuție era că nu se mai justifică în anumite forme de cancer mamar disecția axilară, nici măcar sampling-ul ganglionar, nici măcar conceptul de ganglion santinele pentru anumite forme de cancer mamar. Pentru că.

Ai medicamente care poată să distrugă compleții sotului. Da, ai.

Acum anticorp monoclonali la dispoziție, ai alte terapii. Poți să-mi.

Ziceți acești anticorp monoclonali, pentru că acesta e un subiect care creează multe confuzii. Cât de eficienți sunt, când sunt indicați, dacă există pericole? Practic este.

O terapie personalizată care se emulează pe profilul imunologic al pacientului și pe caracteristicile bolii, în cazul oncologiei pe caracteristicile tumorale, în cazul endometriozei probabil pe genotipul pacientei, respectiv pe formele de boală, genetice de boală endometriozică, pentru că noi încă nu știm, de fapt, și aici se lucrează foarte mult la ora actuală, dar totul e doar experimental încă, fiecare pacientă la ce terapie ar putea să răspundă, fiecare pacientă, deci vorbim de stratificare acum, fiecare pacientă ce risc are de progresie a bolii, adică ce risc de recurență, ce risc să dezvolte boală profund infiltrativă, ce risc are să dezvolte infertilitate, de exemplu, Asta ai putea să vezi la un moment dat prin această secvențiere a genotipului pentru că sunt deja cel puțin 40 de modificări la nivelul genelor identificate ca fiind cu o potențial de risc în endometrioză pentru că deja există un Un scor de risc poligenic, așa se numește, care deja e inclus în anumite țări ca fiind consultativ, deci nu este încă în protocoalele de lucru, dar vom ajunge până la urmă la o genotipare a pacientei și atunci vom ști mult mai multe și vom putea să-i prezentăm riscul de progresia bolii, riscul de dezvoltarea unei leziuni Acum facem o medicină defensivă, tratăm boala, o identificăm și o tratăm medicamentos, chirurgical, dar trebuie să ajungem în faza de medicină 3.0. Dacă cine n-a citit-o, omul a fost chirurg la Johns Hopkins, a fost un chirurg foarte bun, făcea două dânări pe ancretectomit și la un moment dat, pe la 36 de ani, ceva s-a întâmplat în viața lui nu știu ce și atunci a zis ok, nu facem chirurgie, facem ceva mai smart și au început pe longevity și pe medicină asta de performanță. Și acest concept de medicină 3.0 mi se pare că este foarte valabil pentru că e o medicină proactivă, e o medicină personalizată, adică nu mai tratăm bolilele, depistăm predispoziția și intrăm de fapt pe factorii predispozanți și corectăm acești factori predispozanți înainte să.

Apară boala. Și optimizăm cumva sănătatea astfel încât boala să apară cât mai târziu și să fie cât mai lină. Da, și noi suntem mari fani aici, Peter, Ati, El în cartea lui povestește și despre acest vis pe care l-a avut înainte să renunțe la chirurgie, când el visea că ceea ce face în chirurgie este ca și cum ar prinde ouă care cad de undeva dintr-un scrie nor. Și povestește că la un moment dat acest vis care se transformă în coșmar, Cad prea multe ouă și nu mai poate să le prindă și realizează că acele ouă de fapt erau pacienți care ajungeau cu cancer și nu-i mai putea trata. Nu asta este soluția, soluția este să... Să vezi cine aruncă.

Ouăle. Da, să vezi. Și nimeni nu se duce pe blog să vadă cine Dumnezeu.

Aruncă ouăle. Exact, facem studii despre cum să prinzi cel mai bine acele ouă, nu să le oprești din a fi aruncat. Mă bucură faptul că aud despre medicină 3.0 în endometrioză. Să știi.

Că noi ne dăm seama că nu suntem în filmul potrivit. Oricât suntem noi de successful în ceea ce facem, era un film mai demult cu Danny DeVito când era el ceva individ care dezasambla fabrici și le vindea pe bucăți. Era un soi de cioclu și le explica acționarilor unei fabrici de cabluri electrice că vremea lor a trecut, că i-a apărut wireless-ul și că degeaba ei fac cele mai frumoase și mai bune cabluri din lume, că nu mai are nimeni nevoie de ele și făcea comparația cu cei care făcuseră cele mai bune bice de cai pe vremea trăsurilor, dar lumea trecuse la mașini. Și eu încep să simt că fac cabluri electrice și e vremea Wi-Fi-ului. Adică, bun, știu să operez, mă bucur, am rezultate, am satisfacție. Dar a venit, cum curioasă spuneam, reprezentantul firmei de roboți și a zis nu, nu ne e frică de concurență, nu ne e frică de pastilă. Aia ne va trage pe dreapta. Horațiu Roman, prietenul meu și unul dintre cei mai buni chirurgi de endometrioză din lume, am avut o discuție cu el la Zarburken când am fost la un congres și zicea foarte bine. Zicea, băi, noi fiecare, oricare dintre noi chirurgii schimbăm, să zicem, 5.000-7.000 de destine prin chirurgia noastră. Atâta putem să facem într-o viață. Vine unul cu ochelari ca fundul de borcan intr-un laborator si inventeaza o molecula si ne-a tras pe toti pe dreapta si ala va fi game changer. Ala va schimba lucrurile in endometrioza, nu noi. Noi facem si noi ce putem cat putem de bine. Deci eu ma astept ca in 5 ani sa operez mult mai putin. Si eu chiar imi doresc sa ajung sa operez cat mai putin, am spus-o si data trecuta. Pentru că nu mi se pare normal, încă o dată spun, să tai bucăți de intestine din femei între 18 și 25 de ani. Adică trebuie să se schimbe ceva în.

Boală asta. Da, e foarte frumos că gândești așa, că în momentul ăsta e emiseria ta și e ok. E o dualitate în orice medic, orice medic își dorește cazuri. E o chestie ciudată, e foarte ciudat. E ciudat pentru oameni supărate din exterior, de exemplu, și pentru noi. De exemplu, când eram student îmi era foarte greu să înțeleg când eram la cursurile de semiologie și aveam un asistent universitar care ne chima și zice Veniţi încoace, veniţi încoace, uitaţi-vă cât de frumos merge ce mers specific şchiopătatul acela care de fapt îţi dai seama după cum calcă în ce zona a avut AVC pacientul şi când cum o să recupereze. E ciudat să o vezi la început, dar până la urmă e parte a meseriei să fii fascinat de fiziopatologie și de semiologie și de semne și inclusiv de patologia de care te ocupi și felul de a o rezolva. E un lume foarte disruptiv în care trăim. Este în mod cert foarte posibil să operezi foarte puțin în 10 ani. Accept Știi cum, medicina asta 3.0 vorbește foarte mult și despre stil de viață și ce poți să faci concret ca stil de viață și lucruri generale care țin de somn și alimentație, dar și lucruri țintite. Există la momentul de față vreun protocol sau se conturează vreun ghid de medicină 3.0 ca și stil de viață în managementul endometriozei?

Challenge-Ul. Acum la nivel de protocoale nu am ajuns acolo, adică nu avem încă studii care să fie atât de vaste încât să impună niște protocoale. Dar în principiu, de exemplu pe nutriție a apărut conceptul ăsta de low food map, care e foarte foarte folosit la ora actuală. Dincolo de dieta anti-inflamatoare pe care o foloseam de mult, acum a apărut acest low food map care a avut satisfacție în sindromul de colon irritabil și s-a observat că și în endometrioză scad durerile la 60% din paciente pe dieta low food map.

Chiar dacă n-au sindrom de colon irritabil. Da, n-are.

Legătură neapărat. Este boba de status inflamator.

E vorba de inflamație, dar low FODMAP scoate din alimentația anumite fibre care pot să mențină o dizbioză. Asta înseamnă că există o legătură între microbiom și.

Endometrioză. Există și acolo. Și de asta terapiile cu prebiotice, probiotice sunt recomandate.

În endometrioză. Există anumite prebiotice, probiotice specifice care se recomandă? Sincer.

Nu sunt nutriționist. Știu așa doar ca nivel general, dar da, se dau prebiotice, probiotice, se face un profil inflamator. Nutriționistul cu care noi colaborăm, de exemplu, la Timișoara, face un profil al statusului inflamator al pacientei înainte să inițieze orice. Măsoară CRP-ul și alți indicatori a inflamației locale, face o analiză de microbiomi și după aceea inițiază o dietă. Cu el discut despre FoodMap și de pe el.

Am aflat de FoodMap. Și funcționează, adică se observă rezultate. Și la nivel.

De infertilitate funcționează. Serios, da. Când.

Am fost la Timișoara ultima dată, când ne-am întâlnit, ai vorbit la conferință și despre o testare specială, un test genetic simplu.

De făcut. Acum au apărut mai multe teste. Acesta este singurul care e validat pe Europa. Este un test făcut de către o companie franceză Tewig. și care este adus în România de către Regina Maria. Este un test microRNA, este un test de salivă, deci ușor de efectuat, are o specificitate sensibilitate de 95% și pune diagnosticul de endometrioză. Când e foarte util, de exemplu în formele simtomatice de boală, dar care nu prezintă leziuni. Adică vine o femeie, mai ales o tânără, să zicem că e vrico intactă, nici măcar nu poți face ecografia transvaginală, deci nu prea ai cum să o investighezi, nu poți face o remeneie ca lumea, că presupune instilare de gel în vagin, nu poți face chestia asta, ea are dureri mari, dar tu nu depistezi leziuni la ecografia transabdominală, că n-ai cum. Și, în general, formele superficiale de boală, cum e endometrioza peritoneală, nu o poți vedea, nici la remenă nu o poți vedea. Și atunci, ca să cumva să stabilești un diagnostic, ai nevoie de un test, un endotest, un test de salivă, un test CIWIG. Mai există și acum și alte teste care mai apar, au port în Statele Unite. .endo e o companie care a dezvoltat un test, de exemplu, de sânge. Mai sunt câteva teste, dar toate sunt încă, nu au aprobare FDA. Dar ăsta e un.

Test de salivă de care.

Vorbesc. Acesta e de salivă. Mai sunt de sânge, două. Mai este unul de sânge menstrual, dar toate sunt încă în fază de testare, adică sunt, să zicem, în faza treia de testare. și nu au primit aprobarea FDA, deci încă nu sunt în lucru, dar vor apărea și.

Acestea. Și cum funcționează acesta de salivă? Ce presupune? Utilizează.

AI. Deci folosește tehnologia microRNA. Cum.

Funcționează? Îl faci la cabinet? Îl poți face.

Acasă? Nu, nu îl poți face acasă pentru că ai nevoie să fie preluat după aceea de laborator și depozitați special proba de salivă.

Și prelucrată. Deci mergi la laborator, se recoltează salivă? Mergi la.

Orice sediu Regina Maria și vrei să faci testul. Dacă nu au kit-urile pe loc, pentru că nu toate centrele mari au kit-uri pe loc, dacă nu au atunci se face o programare, vine să recoltează salivă și undeva în maxim două săptămâni ai rezultatul. El e un test care până la urmă, eu cred că el e sponsorizat, de exemplu, de către Franța, de către guvernul francez, acolo este pe gratis, pentru că este un test de depistare în masă. Deci el ar putea fi folosit ca un test de screening dacă, de exemplu, ai o adolescentă care are un istoric bogat, se știe că ereditatea joacă un rol important în 50% din cazurile de endometrioză. Deci 50% din ele au o încărcare ereditară. Dacă o pacientă are o rudă de grad 1, are un risc de 4-20 de ori mai mare să dezvolte endometrioza decât pacientele care nu au rudă de grad 1 cu boală de tip endometriozic sau orice alt boală hormonală, fibroma, denumioza și mai departe. Și atunci, dacă ai izola aceste paciente cu istoric familial, cu eventual o dizmenurere, o durere la menstruație un pic mai mare și ai face testarea asta din timp, pacienta nu ar mai dezvolta boala Florida a intervenit apropo de 3.0, de detecție rapidă, că este unul dintre conceptele medicinii 3.0, a intervenit înainte, în faza de preboală. La ora actuală costă destul de mult, în jur de 700 de euro, pentru că e la început, e tehnologie și, întotdeauna, testele astea emergente sunt scumpe. Dar se va întâmpla ce s-a întâmplat cu testele, de exemplu, pentru malformațiile fetale. NIPT, NIFTY au scăzut prețul de două, de trei ori în câțiva ani. Eu mă aștept să fie din ce în ce mai accesibil.

Din ce în ce mai accesibil și poate chiar deconta de stat în cazurile care prezintă risc. Eu.

Sunt convins că francezii nu de prost îl decontează. Ei au făcut un calcul și au dat seama că ei cheltuie mult mai mulți bani cu aceste cazuri nedepistate. decât cu acest test pe care dacă l-ai identifica pacientul pacienta în timp util înainte să dezvolte o formă gravă de boală practic ai reintegrat-o social are o viață bună nu cheltui că nimic practic o dispensarizezi o pui pe o pilulă contraceptivă și s-a rezolvat.

Problema. Circulă pe internet tot felul de discuții care țin și de nanobots și de aplicații speciale de monitorizare, tot felul de device, tot felul de terapii hormonale de ultimă generație. Ce e real și putem într-adevăr să ne așteptăm la aceste tehnologii să funcționeze și ce e încă ficțiune?

Nanoboții, nu trebuie să ne gândim acum ca în filme SF, că sunt niște mici roboței care intră, injectăm pe venă și se duc ei acolo și ca în Matrix fac ceva ei acolo și repară. Nu. Nanoboții, de fapt, sunt niște nanomolecule care au niște proprietăți. Da, ele sunt prelucrate, deci sunt cumva fabricate artificial prelucrate. De exemplu, există molecule de oxid de fier îmbrăcate într-un coating de acid hialuronic. care au un tropism pentru vasele de sânge nou create în cadrul leziunii de endometreze, procesul de neoangiogeneză, se fixează pe aceste vase noi și le identifici și poți să pui un diagnostic mai ușor la remene. că le vezi, au și proprietăți fluorescente, de exemplu poți să faci un neuro remene pentru că se lipesc de teaca șfande și de învelișul nervului și vezi mult mai frumos nervul sau există foarte mișto ca și teorie, că deocamdată sunt experimentale și de abia în 3-5 ani o să se aplice pe animale aceste tehnologie. Există tehnologia de nanobot cooking, adică este un un oxid de fier cu proprietăți magnetice care se lipește de leziune și în momentul calibrat într-un cump magnetic crește temperatura locală cu 50 de grade Celsius. Doar pe leziune și practic prăjește leziunea. E un fel de.

Mini tigaie pe care o trimiți în sânge, se lipește de leziune și după.

Aia o coace. Și cu ajutorul lor, de fapt, ei acum au brevetat un nou concept care se numește diagnostic-teranostic, adică cumva CN3. Adică ai injectat respectivul nanobot, ăla ajunge, se lipește de leziune și ajută Când faci remeneu o să identifici mai ușor leziunea și în câmpul magnetic al remeneului în aceeași ședință se și încălzește, prăjește leziunea și toată lumea e fericită. Dar deocamdată nici măcar pe animale nu s-a utilizat. Pentru că.

Cine știe ce ar mai putea prăji și ce.

Se întâmplă cu testul prăjit. Deocamdată e o teorie foarte seducătoare, dar o să vedem până mai ce iese. Apropo de nanoboți. Acum despre device-urile astea wearable, deci de monitorizare, eu cred că sunt o grămadă de aplicații deja pe internet legate de endometrioză care monitorizează scorul durerii, ciclicitatea menstrelor, alte tip de dureri, alte funcționalitate a tractului digestiv și la nivel de dispensarizare le folosim deocamdată. Probabil că se vor cumva se vor diversifica ca și aplicație și eu cred că, de fapt, acesta e un alt concept al medicinii 3.0, acest data monitoring, să ne monitorizăm toate funcțiile astea, să vedem cum stăm, să monitorizăm nivelul glicemiei, să monitorizăm, nu ca să vedem dacă facem un prediabet, ci să intervenim în lifestyle înainte, să facem diabetul, că e mult mai bine decât să ajungem pe insulină. Eu l-am încercat. Constant l-am încercat. Am.

Inelul, am ceasul, le-am pe toate. E interesant. Știi ce e interesant cu aceste date? Și asta am auzit-o la Buchnici prima dată, care zicea că e mișto și e important cumva, odată ce începi să le monitorizezi, să aderi la brand-ul cu care monitorizezi datele pentru a avea acele date monitorizate pe o perioadă cât mai mare de timp. Dacă porți un ceas care acum doar îți arată cum dormi, ce HRV ai, cum îți bate inima în anumite situații, îți monitorizezi glicemia și așa, sunt niște date pe care le poți folosi momentan. Adică poți să extragi niște date de acolo, dar cine știe ce date o să poți extrage în 5 ani când poți să iei și să dai upload la 11 ani de monitorizare sau la 15 ani de monitorizare și uneia ai să zică ok, ți-a bătut inima așa acum 15 ani, acum bate așa, asta înseamnă că trebuie să fii.

Atent la ABC. Da, aici e integrarea datelor pe perioade lungi de timp și prelucrarea cu AI-ul pentru că AI-ul va identifica și ne-ndometrează clastere de simptomatologie, profiliuri de laborator și atunci el va integra toate aceste date și va elibera niște concluzii care ne vor ajuta și ne vor orienta foarte mult în terapia personalizată a pacientului. De fapt, schimbarea mare între medicina 2.0 și cea 3.0 este că medicina 2.0 merge pe protocoale mari, pe loturi mari de paciente care au fost studiate, randomizate, prospectiv, retrospectiv și mai departe și s-au elaborat niște concluzii care apoi au fost aplicate tuturora capatului procust. Deci nu e deloc personalizată terapia, e doar o concluzie validată de loturi mari. În schimb, Medicina 3.0 pleacă exact invers, adică încearcă să creezi un profil de pacient cât mai aproape de profilul tău și atunci să adaptezi o terapie la persoana ta. E exact invers față de 2.0. Ceea ce e foarte.

Interesant. Este, într-adevăr. Dar există aplicații care acum să te ajute sau device-uri sau aplicații care în mod real te.

Pot ajuta? Aplicații pe noi ne ajută ca și clinicieni, aplicațiile, pentru că avem, exact ca la diabetolog, da? Deci tu ai un device care monitorează glicemia și diabetologul poate tot timpul să stea să vadă ce ai făcut și ce ai mâncat și de ce ai făcut aia și să te sune și să spune, băi, vezi că... Așa putem și noi să avem un contact permanent și o monitoreză permanentă a simptomatologiei. și atunci.

Noi.

Putem să intervenim în timp real. Să zicem că avem un dispecerat unde avem niște alarme și spunem băi, stai un pic, pacientul X are chestia asta acum, în momentul ăsta, ce a făcut în ultimele 12 ore? Păi a făcut asta, stai un pic, hai să-i corectăm comportamentul. Și această relație medic-pacient permanentă, eu cred că schimbă foarte mult, pentru că corijarea comportamentului unui pacient nu se face de la 0 la 90 de grade, se face din grad.

În grad. Ce zici de terapii hormonale de ultimul generație?

Ce ne interesează pe noi foarte mult în terapia hormonală și unde ne blocăm este că terapia hormonală ne blochează ovulație. Deci practic pacienta beneficiază de avantajele terapiei hormonale, adică creșterea calității vieții și încetlinirea progresiunii bolii, dar pe parcursul terapiei hormonale, la tratament hormonale, ea nu ovulează, deci nu are nicio șansă să rămână însărcinată și aici ne blocăm. Și asta așteptă de la terapia hormonală. Să apară o moleculă și sunt molecule în studiu, au coduri, niște ele așa, care afirmă că de fapt asta vor să obțină. O regresie a bolii din punct de vedere hormonal, dar o persistență a ovulației. De acum e.

Posibil că fix asta vrei. Adică terapia hormonală acum, ce spui tu, face ca tu să nu mai ai ovulație, ca să nu mai ai acel carusel de estrogen și progesteron care poate să activeze simptome de endometriozii. Dar cum poți să ai în continuare acest carusel, adică să ai ovulație, dar să nu ai.

Simptome? Problema nu este că ai estrogen. Problema este că ai un dezechilibru între formele de estrogen și atunci trebuie să atenuezi estrogenul rău, să luași estrogenul bun. Problema e nu că ai progesteron, problema e că ai prea puțini receptori de progesteron și că trebuie să crezi numărul de receptori de progesteron ca să fie eficient progesteronul și să contrabalanceze estrogenul. Deci aici trebuie lucrat.

La nuanțe. Deci e o complexitate hormonală. Bineînțeles. Și atunci tratamentul, să zic contraceptiv, e cel care blochează tot?

Da, ăsta blochează, nivelează, iei pe gură o anumită proporție de estrogen și de progesteron și asta.

Este. E un fel de mascare a simptomei, dar cauza rămâne când ei tratament contraceptiv îndometrioază, corect? Da.

Se blochează cumva, da, se cupează, să zicem, procesul fizopatologic, dar nu aduci involuția, nu poți să involuezi leziunile. Și apropo de involuția leziunilor, noi avem acum un studiu în deruloare, un studiu de fază 2, foarte interesant, pe un anticor monoclonal cu o acțiune lentă, cu administrare lunară. Este o moleculă care este deja foarte studiată, adică e avansată ca fiind aproape sigură ca în tratamentul ulterior. Deci acționează pe interleuchina 6 și practic atenuează inflamația locală și atenuează durerea. se speră de la această moleculă să ducă la involuția leziunilor fibrotice de pe intestin, de pe.

Uretele. Involuția înseamnă să se retragă, să.

Se micșoreze, să se regenereze local zona. Asta ar fi prima moleculă de care eu știu că ar putea să fac chestia asta. Mai este o moleculă în studiu, la fel.

De avansat. Înainte să-mi zici de a doua moleculă, ăsta e un studiu pe care voi îl faceți, nu?

Noi îl facem în Timișoara, suntem centru pentru studiu. Asta înseamnă că se pot înscrie paciente care... Se pot înscrie paciente, e gratuit totul, durează un an studiu, se administrează lunar molecula, deci este un studiu prospectiv randomizat, randomizare 20-80. Adică 80% din paciente primesc molecula, 20% primesc o progestină. De un placebo. De un placebo, dar nu că n-ar primi nimic. Primesc o terapie care e validată pe endometrioza.

Ele nu știu ce primesc. Nici noi nu știm. Nici voi nu știți care paciente primesc. Așa.

Și atunci se vor culege datele și lunar vor primi 12 luni consecutive acest tratament, după care la intrarea în studiul se face o verificare, un bilanț ecografic, remene, analize și mai departe și la studierea din studiul după un an se reevaluează pacienta și vom observa dacă leziunile regresează, nu regresează, ce se întâmplă cu ele. Pe studiile pe maimuțe s-a dovedit că regresează în 70-80% din cazuri. Deci e foarte eficient. Cât de mult regresează? Nu știu să spun dacă până la dispaziție, dar regresează cel puțin jumătate din volum. Acum mai există o altă moleculă în studiu care are deja tot așa o fază 2, dacă nu a ajuns în faza 3 de studiu în Statele Unite. Se numește HMI15. care acționează pe receptorii de prolactină și acolo s-a observat o reducere, aici studiile au fost făcute inițial pe șoareci, după aceea au trecut faza 2, acum mai sunt pe oameni, pe studiile pe șoareci s-a observat o reducere a leziunilor între 42 și 60%. Este foarte bine, eu cred că și aceste două anticoni monoclonale dacă vor ajunge să fie folosiți, eu cred că numai datorită acestor două anticoni monoclonale, eu o să operez jumate din ce operez acum. Și până să.

Te întreb care totuși o să fie indicațiile intervențiilor chirurgicare, vreau să mă întoarc la tratamentul pe care l-aveam acum disponibil și anume pilulele contraceptive. Cât de ok e să le folosești un endometrioză pe termen lung, care ar fi efectele adverse, inclusiv cardiovasculare, inclusiv de risc de tromboză?

În principiu, orice tratament hormonal e greu de a avea niște riscuri. Dacă dăm tratamente hormonale pe durată lungă, trebuie să facem o evoluare a pacientului înainte de a administra acest tratament și atunci trebuie să vedem cum e glânda mamară, cum e metabolismul lipidic, care e funcția hepatică. ce profil trombofilic are. Deci asta ar contribui să le facă fiecare pacientă care se administrează tratamente hormonale, indiferent că sunt progestine sau pilule contraceptive, deci contraceptive orale combinate. Trebuie să facem această evaluare, mai.

Ales la pacientele de risc. Tratamentul contraceptiv, să zic, atunci când îl iei doar în scop contraceptiv, diferă?

Nu, nu diferă, doar că tratamentul contraceptiv, în general, îl dai pacientei care are o altă vârstă, de cele mai multe ori. Acum, dacă discutăm de riscuri, riscurile din punctul meu de vedere încep să apară după 35 de ani, deci de la 35 de ani în sus, mai ales dacă e fumătoare pacienta, are risc cardiovascular, deci de tromboze și mai departe, risc să dezvolte o neoplasmă amar, trebuie să te uiți și la istoricul de familial al pacientei, dacă a avut cancer de ovar, dacă a avut cancer de sân, deci trebuie să particularizezi, bineînțeles, după 40 de ani cu atât mai mult. Deci, după 40 de ani, eu consider că nu poți să mai dai terapia hormonală fără să faci aceste evaluări. La 25 de ani.

Nu. Când zici că iei pilule sau tratament contraceptiv, pare ceva banal. Dar, în realitate, e atât de important să realizăm că acesta e un tratament hormonal. Sunt hormoni.

Pe care iei. Da, sunt hormoni și ei pot fi dați pe perioade lungi de timp, la o anumită vârstă. Dar, după o anumită vârstă, progestinele, care sunt o altă clasă de medicamente hormonale, pot fi date 4 ani. Ultimul medicament care a apărut antagonistul GnRH Regulolix are aprobat administrat pe doi ani. Deci fiecare tip de medicament are un anumit interval la care este deja on-label. Peste ești off-label și e pe riscul tău dacă mai.

Iei. Și asta ți-o spune medicul, nu? Adică te duci la medic, medicul spune că e un risc și tu poți să continui pe.

Propriul tău risc. Da. Deci trebuie să previi pacienta, trebuie să-i spui. Ok, ați luat patru ani de zile dienogest, în momentul ăsta ar trebui să ne oprim. Dacă.

Continuați... Cum faci astăzi alegerea între hormonoterapie și intervenție chirurgicală la pacienta cu endometrioza?

Aici, în primul rând, contează calitatea vieții pacientei, pentru că e o bolă cronică, e o bolă care nu o moară, dar care, cum toată lumea spune, nu te lasă să trăiești. Adică nu te lasă să trăiești pentru că îți afectează mult calitatea vieții. Bineînțeles că începem cu o terapie hormonală. Asta este prima intenție. E o terapie mult mai puțin consistitoare, mult mai puțin agresivă decât chirurgia. Dar sunt cazuri care nu răspund la hormoni. Sunt cazuri care nu pot să ia hormoni. Sunt cazuri care nu vor să ia hormoni. Sunt cazuri care vor să rămână însărcinate. Și atunci cum spuneam, dacă iau hormoni nu rămân însărcinate. Asta este prima indicație. A doua clasă de indicații este afectarea unui organ vital. Dacă vine o pacientă chiar dacă e asimptomatică, dacă e cu hidronefroză gradul 3 și e în pericol să își pierde riniciu. Eu trebuie să operez, nu am altă opțiune. Dacă am o stenoză strânsă de intestin. Ce înseamnă.

O stenoză strânsă de intestin în endometrioază? Sub.

Jumătatea din calibrul normal al intestinului. Dacă avem o leziune mare peste 4 centimetri devedită pe un remene, Trebuie să mergem mai departe și să-i facem o hidrocolonă CT să vedem care este noza la nivelul lezionii.

Noza asta înseamnă că, hai să zicem, acesta e lumenul intestinal și leziunea de endometrioază se cuplează de intestin și îl strânge, corect? Da. Și îl strânge mai mult de jumate.

Da, dacă îl strânge mai mult de jumate declarăm că e statul subocluziv și trebuie să-i propunem operații. Ce înseamnă subocluziv? Adică E în iminență să facă ocluzie oricând. Ce înseamnă ocluzie? ce simțează? Ocluzie înseamnă că se închide lumina intestinală și pacienta nu mai poate să-și elimine materiile fecale, se umflă abdomenul, e o urgență chirurgicală, șoc ocluziv, poate să moară. Ok. Și asta.

E o indicație clară de intervenție chirurgicală?

Da. Deci orice afectare a unui organ vital e o indicație clară, fermă de intervenție chirurgicală. Se.

Întâmplă des să ai astfel de cazuri? Ocluziile.

Nu se întâmplă des, dar am avut și paradoxal, am avut ocluzii la pacientă, de exemplu medic, radiologă, plină stare de sănătate, fără niciun fel de altă simptomă, dintr-o dată ocluzie. Au deschis, au crezut că e cancer, bineînțeles. și s-a devenit a fi endometrioză. Am avut o ocluzie la femei la menopauză, unde ei putea să crezi că boala evoluează și nu mai e niciun pericol. Uite, a făcut o ocluzie. Se întâmplă. Asta e.

Curioasă, că la menopauză teoretică endometrioză, acum am vorbit și în ultimul podcast, începe să dea înapoi, pentru că nu mai ai atât de mulți hormoni, adică concentrația lor scade și astfel și activitatea acelor leziuni.

Da, dar leziunile mari devin cumva autonome, ele secretă estrogen local, cum spuneam, e o buclă hormonală secretă estrogen ele însăle și pe de-o parte și pe de altă parte mai există și estrogenul secretat de țesutul adipos și pe de altă parte există fibroza care poate progresa prin fenomene inflamatorii, nu trebuie să fie neapărat alimentat numai hormonal.

Bun și practic avem variate cauze pentru care o pacientă sau medicul poate să-i recomande pacientei chirurgia endometriozii și nu tratament, că vrei să rămâi însărcinată, că ai afectare organică sau că ai astfel de Urgențe și atunci ajungi la operație și există trei tipuri sau trei feluri în care poți opera un abdomen și inclusiv vorbim de endometrioza aici. Poți să operezi deschis, adică deschizi abdomenul, faci o incizie mare. îndepărţezi ţesuturile şi operezi deschis. Te uiţi cu ochii tăi la liziune şi operezi. Şi există operaţii minim invazive unde sunt două tipuri de a opera. Există operaţie laparoscopică în care tu bagi cu mâna o cameră pe o ţeavă şi te uiţi în abdomen. E foarte păcat, știi, de multe ori mi-e foarte păcat când n-am cum să arăt oamenilor care ne urmăresc frumusețea interioară a unui abdomen pentru că li se face rău, știi, și ne și blurează. Adică dacă punem asta pe YouTube se blurează imaginea și se primim strike pentru asta. Dar în momentul în care, nu știu cum să te descriu, în momentul în care ai un trocar și faci laparoscopie, ai un trocar și intri cu camera pe acel trocar, tu vezi un tunel, imaginează-ți că intri pe un tunel așa, Și deodată se deschide ca o peșteră. Imaginează-ți că intri într-o peșteră superbă cu tot felul de lucruri în peștera respectivă și începi să explorezi. Și peștera imensă în care tu te afli este de fapt acel abdomen micut pe care înainte îl operai deschis. Te uitai la el așa și deodată ești imersat în acel spațiu. Și asta este chirurgia laparoscopică în care tu bagi camera, o ții cu mâna sau ajutorul tău o ține cu mâna și chirurg operator introduce două pense și tu Operezi cu pencele respective, tu cu mana ta stai deasupra pacientului cu pencele si te uiti in ecran si vezi ce vede camera. Asta e sa zic chirurgia minim invaziva si chirurgia minim invaziva 3.0 sa numim asa este chirurgia robotica de care ne-ai povestit mai devreme in care nu mai esti tu cel deasupra pacientului, tu de fapt stai la consola de roboti Tu stai la consola de robot si operezi cu niste joystick-uri ca intr-un joc si robotul este cel care sta deasupra pacientului si care manevreaza dupa miscarile tale, face toate miscarile adica iti traduce miscarile tale in abdomen si acolo esti si mai imersat pentru ca acolo esti si tridimensional si efectiv esti in acest spatiu imens si Ai acces atât de bun la acele leziuni. Care e criteriul după care operezi? Mai operezi și deschizi pacientele cu endometrioză?

De când operez eu endometrioză de 12 ani sau Dumnezeu mai știe când, nu cred că am operat două cazuri deschizi. Și atunci nu le-am operat nu pentru că nu puteam să le operez la paroscopic, ci pentru că aveau contraindicație pentru că ne-am operitoneu. Trebuie să distindem cavitatea abdominală ca să avem loc să lucrăm minim invaziv. Ca să ai peștera aceea.

Trebuie să bagi mulți dioxid de carbon ca să distinzi abdomenul și există într-adevăr contraindicații de multe ori cardioasculare. Da.

Cardioasculare sau WC-uri în antecedente, că e și poziția în care trebuie să ții pacienta între în Nellenburg. Că stă cu capul mai jos și cu fundul mai sus și asta nu se putea. La cele două paciente le-am operat clasic, dar în rest nu. Pentru mine chirurgia endometriozită înseamnă chirurgie minim.

Invazivă. Ok, deci tu practic ai operat în cea mai mare parte laparoscopic. Adică acea două variantă pe care.

Am deschis-o cu... Până în octombrie, da, laparoscopic. Din octombrie încoace, am să zicem 20% mai fac laparoscopie, 80% robot. Care-i.

Diferența sau cum alegi? În.

Principiu eu nu preoperesc cazuri simple. Cazurile complexe. Propun robotul. Bineînțeles că alegerea pacientei, explicările sunt plusuri, minusuri, ce se întâmplă. E și o implicare financiară în toată povestea asta. Dar robotul îmi oferă niște avantaje evidente. Acum, noi am plecat și am avut o prezentare chiar săptămâna trecută la zilele spitalului, povestea asta a robotului, care a plecat de la mult scepticism și s-a terminat cu mult entuziasm. Adică eu mă raportam la robot. Tocmai prin prisma chirurgului care făcea la paroscopie multă și spuneam ok, fac la paroscopie, o fac foarte bine, de ce m-am nevoie de încă o sculă care să facă ce? De ce să mai învăț ceva, că eu oricum sunt bun pe chestia asta? Doi, erau niște studii care au fost făcute și care au avut mult impact în lumea medicală. Este studiu la ROS, care compară robotul și laparoscopia în chirurgia endometriozei și care concluzionează că nu îi oferă robotul nimic, nici din perspectiva duratei spitalizării, complicațiilor, durerii post-operatorie. și așa mai departe și atunci de ce să apelez la o tehnologie scumpă și complicată. Și mai este un studiu pe țările evropitoare de limbă germană și Italia care se numește Money for Nothing și care în mod evident are aceiași concluzie. Doar că designul de studiu este prost pentru amândouă studiile și anume ei compară experiența și rezultatele unor experți în laparoscopie cu rezultatele unor începători în robotică. Din ce am văzut studii publicate de către colectivul de la Clermont-Ferrand, de exemplu în ultimii ani, profesor Emil Daray și Sofian Bendifalach, Ei demonstrează clar, odată, robotul se învață foarte repede, mai ales dacă ai o experiență laparoscopică serioasă în spate sau dacă ești un chirurg matur, poate să fii și chirurg de chirurgie deschisă, robotul se învață foarte repede. El este construit de 25 de ani de către chirurgi. Și atunci este extrem de ușor de însușit. La ora actuală în Statele Unite, în anul acesta, este primul an în care chirurgia robotică a depășit orice alt tip de chirurgie ca și numărul de intervenții. 44% din chirurgii se fac robotic la ora actuală în Statele Unite. Ceea ce este extraordinar. Și nu au scăzut numărul de chirurgii la paroscopii, ci au scăzut numărul de chirurgii clasice. Ceea ce este interesant. În primul rând, robotul se învață repede. Asta e mesajul meu pentru toți colegii, pentru că eu am fost tot timpul complexat de gândul că este complicat, devine după facultăți. Toți colegii încercau să mă deturneze, să-mi spună că robotul se învață greu, e complicat. Într-un an o să te simți și tu mai confortabil.

Cu el. Adevărul e că la paroscopia se învață greu. Cred că e mai ușor să înveți roboți de la chirurgia generală decât la paroscopia.

Și asta e prima chestie, se învață ușor. A doua chestie este că eu pot să spun cu mâna pe inimă că disecțiile pe care le faci cu robotul nu se compară cu nimic. Calitatea instrumentelor, unghiul de incidență, felul în care abordezi structurile, precizia vizualizării, faptul că tu vezi atât de bine, camera nu se mișcă, n-are tremor, n-are nimic, ai 3D 4K, vezi fiecare vaz de sânge cât de mic, fiecare nerv, n-ai cum să faci, mie mi se pare imposibil să lezezi structuri cu robotul. Adică atât de bine vezi totul, că trebuie să fii orb, să nu vezi tu bine, să schimbi ochelarii, că el robotul vede extraordinar. Ăsta.

E un alt avantaj pe care oamenii nu-l sesează, pentru că când te gândești la un chirurg care operează, te gândești că din oficiu vede bine tot și n-are ce să lezeze. Dar adevărul este că atunci când te afli în pielea unui chirurg și ieși în sala operatorie și operezi, Adevărul este că ai o frică, nu există chirurg care să nu intre în sală și să nu aibă acea frică să nu facă o greșeală, să nu aibă un țesut, pentru că tu distreci în țesuturi și ai straturi, ai foi de ceapă și trebuie să ajungi la acea foaie de ceapă care e diferită, dar n-ai voie să depășești, pentru că dacă ai depășit-o, următoarea foaie de ceapă poate să fie o sângerare abruptă și atunci s-au un nerv pe care nu vrei să-l rezesc, s-au un ureter și Orice complicații avea de regulă o poți rezolva, dar e un risc pentru pacient, e ceva ce vrei să eviți și atunci În mâna chirurgului să ai un instrument care îți dă o imagine de 10 ori mai mare, unde vezi și prin transparență tesuturile mai bine, unde vezi tridimensional tot ce vezi, e extrem de important și pentru chirurg, dar și pentru pacient. De un astfel de chirurg și cu un astfel de aparat, până la urmă, eu dacă ar fi să fiu operat, mi-aș dori să fiu.

Operat. Mai e o chestie. Robotul cruță chirurgul. Eu dacă făceam operații, la început, la mine endometriozălura dura șase ore. Făceam două pe zi, eram rupt. Chiar dacă eram cu 10-12 ani mai tânăr. Eram rupt. Când ești foarte obosit, ești mult mai predispus să greșești. Nu te mai poți concentra. Sunt studii făcute foarte multe care spun că la nivel cognitiv și musculoscheletal robotul cruță chirurgul foarte mult.

Asta e din nou foarte interesant și îmi place să fac așa niște sărituri în trecut și în chirurgie. Pentru că discuția despre oboseala chirurgului e ceva nou, e ceva ce chirurgii au început să discută la congrese și să recunoască de, nu știu, poate de 10 ani. Înainte nu exista așa ceva.

Da, era o rușine să.

Fii obosit. Ai nebunit? Nu există. Ai făcut 24 de ore de gardă și mai o operație de 12 de ore și ai obosit? Ce e măi băiatul în regulă cu tine? Asta învățam de la profesori, asta vedeam ca exemplu și te simțeai ciudat să fii obosit ca chirurg. Dar adevărul e că ești om și obosești și ai nevoie de confort. Dacă stai în confort, orice lucru pe care îl faci e mai bine făcut în confort. Imaginați-vă acest podcast făcut cu noi agățați într-un copac. Ok, e o imagine ciudată, dar n-am mai fi vorbit o oră și ceva. Am fi zis la un moment dat, băi, hai mai repede cu întrebările alea, robotul e ok, hai plecăm acasă. E esențial să stai... Uite, într-un podcast este esențial să stai comod la masă și să stai un pahar de apă să bei și să poți să-ți continui discuția. De ce n-ar fi la fel într-o operație unde operezi un om? De ce era normalizat să stai și în special în laparoscopie, laparoscopia față de chirurgia deschisă e și mai complicată poziția acolo pentru că tu stai cu mânile E greu de explicat, dar în laparoscopie, dacă ăsta este abdomenul și eu trec cu trocarul cu pensa în, sunt în abdomen, imaginea este în oglindă. Eu dacă vreau să mă duc, dacă paharul ăsta este în, se vede paharul ăsta? Uite, dacă paharul ăsta este în abdomen, asta e peretele abdomenului și eu intru cu pensa în abdomen, imaginea e în oglindă. Eu dacă vreau să iau paharul ăsta, eu trebuie să trag cotul în dreapta, ca mâna să se ducă în stânga. Adică tu te învârți, ești în permanență în oglindă. Creierului e greu să proceseze treaba asta chiar dacă deprinde un reflex. Poziția este mereu așa. Adică e o chestie super complicată și asta mă bucură că în chirurgie, în sfârșit, am început cu toții să conștientizeze cât de important este ca chirurgul care te operează să stea.

Acumod. Da, oricum, robotul, pe lângă faptul că îți oferă confortul, ai și instrumentele astea care sunt atât de fine și atât de exacte și se mișcă atât de bine și chiar dacă nu ai, pe generația asta, nu ai un feedback tactile, că asta să zicem ar fi un minus al robotului, nu ai deloc feedback, dar îți dezvolți un feedback optic, există, e clar, adică poți să palpezi la un moment dat Acum generația 9.5 are feedback haptic și pe studii au demonstrat că având acest feedback haptic scade forța de strângere a țesuturilor cu 43%. Asta zic, e o.

Limitare a robotului sau a generatiilor de început, este că dacă iau cu mâna acest pix, eu îl simt. Simt cât de tare apăs pe acest pix. În schimb, dacă iau acest pix cu o pensă de robot, eu nu simt cât de tare apăs, de fapt. Și inclusiv asta o să ajungă să fie rezolvat. Care sunt, prin urmă, avantajele robotului pentru pacient? Și pentru.

Pacient, având disecție mai bună. Ai o traumă mult mai mică pe țesuturi, respectiv pe ceea ce n-ar trebui să le zezi. Deci tu scoți ceea ce trebuie să scoți, dar distrugi mult mai puțin din ceea ce n-ar trebui să distrugi. Asta se traduce la un banal chis de ovar. Nu distrugi țesut ovarian. Femeia rămâne cu rezervă ovariană. Poate să facă copii. Adică e foarte important, rezerva ovariană nu mai recuperează nimeni dacă am distrus-o. Având o distrucție mai mică pe țesuturi, avem o durere post-operatorie mult mai mică, mult mai mică, adică spectaculos mai mică. Avem o recuperare mai rapidă, o ambulație mai rapidă, e durată de spitalizare mai puțină. Dacă vorbim de ceea ce ne frică tuturor, de complicații, ai o rată de complicații mai mică, cum spuneam, vezi mult mai bine, poți să acționezi mult mai corect, poți să abordezi structurile dintr-un unghi mult mai corect, ăla la paroscopie mești, ai niște bețe care sunt drepte, n-ai cum să le angulezi, nu poți să te duci dintr-un alt unghi decât ăla pe care ți-l dă mică, practic, instrumentul. Și atunci, de multe ori, Faci niște compromisuri, încerci să aduci structura către instrument ca să poți să o abordezi cum trebuie. Asta e din urmă.

Și dacă poți să o descriu în laparoscopie, dacă ăsta este abdomenul, ăsta e exteriorul, ăsta e interiorul, da, ăsta e abdomenul. Dacă intru cu pensa, eu pot să o mingic doar așa. Dar robotul poate să se învârtă așa, adică ai mult mai... adică e mult mai... e mult mai facil.

Să... Plastic descris, disecția în laparoscopie așa, cu mâinile drepte și la robot e așa.

Exact, exact. Cum să cânzi.

La pian așa? Nu? Da, exact. Adica e cu totul altceva. Totuși, cât de.

Accesibilă e tehnologia asta în România? În România, din.

Păcate, noi nu avem un program încă național pe robotică, cum au alte țări, multe alte țări, și aici vorbim nu de țări neapărat bogate, vorbim de Polonia, vorbim de Bulgaria, de exemplu. De ce e nevoie.

Să l-avem? Adică, de ce avem nevoie, ce trebuie să facem ca să l-avem? S-a.

Demonstrat pe studii, acum eu nu am date exacte în România, să știu cât costă minuta de bloc operator și ziua de spitalizare, real cât costă. Dar pot să spun că în Belgia minutul de bloc operator e 19 euro. Minutul. Și atunci tu dacă vii cu o tehnologie care îți facilitează să faci operații mai repede, mai multe, cu complicații mai puține, cu o durată de spitalizare mai mică, pe ansamblu, de judecând și complicațiile, e mai ieftină. Chiar dacă tehnologia în sine e mai scumpă. Întrebam.

Ce trebuie să facem ca să avem un program național.

Ce trebuie făcut pentru fiecare program. Se fac demersuri pentru chirurgia robotică în oncologie. pentru cancerele genitale, pentru cancerele urologice și pentru cancerele colorectale. Nu știu în ce măsură se reușească a se construie un astfel de program în condițiile actuale, cu bugetul pe care îl avem și cu deficitul pe care avem și tot ce știm, toată lumea știe ce se vehiculează. Sincer nu sunt foarte optimist deocamdată, dar e clar că asta fiind viitorul chirurgiei. N-am niciun dubiu. Asta este viitorul chirurgiei. Nu se poate. Ca și momentul anilor 2000 în care a intrat la paroscopia. Acolo suntem. Acum, laparoscoptul de laparoscopia are aproape orice spital în România. Exact. Ne așteptăm.

Să avem un robot în orice.

Spital în România în următoarele zile. Măcar în fiecare spital municipal și spital județean să avem unu-doi roboți care să concentreze cazurile unde, într-adevăr, e neapărat nevoie de robot, adică chirurgie complexă. Acum trebuie să facem toată lumea un coleciz robotic sau un chistovarian simplu robotic, dar unde se devădesc niște beneficii evidente pentru pacient, acolo eu cred că trebuie să le oferim cel mai bun lucru. Și atunci chirurgia asta complexă a endometriozei, a cancerului ginecologic, chirurgia cancerului de prostată, chirurgia cancerului colorectal. Adică clar sunt dovedite pe toate studiile beneficii și aici ar trebui să existe un suport din partea statului, din pe care deocamdată nu există. Care-i.

Costul pentru pacient, de fapt, în cazul unei operații robotice pentru endometrioză în tronspital.

Privat? Acum, noi avem deocamdată, pentru că a fost parte din dealul Regina Maria cu importatorul robotului, am primit niște înlesniri, nu știu exact ce și cum, pentru că eu sunt cel care folosesc robotul, nu l-am cumpărat eu, și atunci am putut să am un preț promoțional la robotică, care a fost undeva în jur de 1.500 de euro. Dar mă aștept că prețul să crească în momentul în care va trebui să se plătească tot, adică maintenanța robotului, care nu e deloc ieftină. Deci maintenanța e scumpă. Instrumentele sunt nu de unică folosință, dar se folosesc unele de 10 ori, altele de 15 ori, altele de 20 de ori, funcție tipul de instrument. Și atunci, pachetul pentru o intervenție costă destul de mult. Scula costă mult, trebuie amortizată, nu tu exact calcule de.

Amortizare. La care e prețul, să zic, mediu pentru o.

Intervenție? Din punctul meu de vedere, din ce știu, prețul unui pachet de robotică în România, nu numai la noi, în piață e undeva în jur de 5.000 de euro. Ăsta este prețul de referință. Eu încerc și am speranța să se mai tragă în jos aceste prețuri în măsura în care va crește volumul. Dacă crește volumul scad costurile pe consumabile, se diluează costurile pe amortizare, se diluează costurile pe mentenanță și atunci putem să sper să ajungem cu un preț sub această cifră pe care eu sunt convins, sunt realist și îmi dau seama că nu multă lume își o poate permite.

Bun, păi cred că am bifat o mare parte din întrebările pe care le aveam din ultimul podcast pe care l-am avut și aș mai avea o întrebare legată de educație. Ce părere ai despre educație menstruală? Ce înseamnă educație menstruală? Când ar trebui să înceapă ea și de ce? Educația menstruală.

Ar trebui să înceapă din ce în ce mai repede, pentru că, nu știu, dar fetițele au prima menstruație din ce în ce mai repede, adică discutăm de 10 ani deja. Și atunci ele ar trebui cumva, în primul rând, informate, că ele sunt informate la ora actuală în familie, măsura în care familia se preocupă de treaba asta, dar ele ar trebui cumva informate de către școală despre ce înseamnă menstruație, ce înseamnă viață hormonal activă, ce înseamnă riscul de a rămâne sărcinată, ce înseamnă o situație normală, ce înseamnă o situație anormală. Cum spuneam, detecția acestor cazuri ar trebui făcută în școli, tot screening-ul de endometrioză ar trebui coborât în adolescență. De fapt, acolo le identificăm pe pacientele cu risc, acolo le putem trata preventiv, acolo le învățăm cum să trăiască ca să aibă o viață cât mai bună și să stea departe de boale sau boala să stea departe de ele. Educația.

Asta începe în familie, știi? Și uite, eu am de exemplu două fete, cea mare, Anastasia, are 10 ani. Și mai când s-a vorbit despre asta cu ea de multe ori, inclusiv eu am vorbit despre asta cu ea și i-am explicat că la un moment dat o să vină mestruația, că e posibil să aibă colegii cărora le vine mestruația și ei nu-i vine complet. E absolut normal să le vină și colegilor mai repede și ei să nu-i vină, sau invers. Și am vorbit despre lucrurile astea, dar nu te poți baza că fiecare părinte ar face asta sau care cunoștințele necesare să facă asta. Și atunci e atât de important să avem un program de educație care să explice fetelor și băieților de ce nu, ce înseamnă aceea menstruație, când îți vine, ce înseamnă. E atât de important. Sper.

Să o avem. Din păcate, la un moment dat am vrut să debutăm un astfel de proiect cu Asociația Pacientelor cu Endometrioză și ele erau foarte voluntare și vreau să facă chestia asta. nefiind din Timișoara, erau dispuse să vină în Timișoara, adică chiar m-au rugat, vorbește, te rog frumos cumva să intrăm în școli, în licee și să prezentăm lucruri despre endometrioză, să facem câte o prezentare a fiecare liceu mare al Timișoarii și mi se părea foarte util. Și m-am dus la inspectoratul școlar, județean și am fost revuzat. Ți s-a spus de ce? Nu. Păr și simplu nu permitem cine este această asociație, este recunoscută de Ministerul Sănătății sau pe eleva de tot felul de scuze care mi îmi spuneau că sunt de peste Am avut o doamnă care a rămas sărcinată și a născut cu mine un copil și soțul era italian. Era un reprezentant de ONG din Italia și făcea educație tinerilor. În lupta antidrog. Și m-a rugat la fel, să vorbesc la școala copiilor mei, că pe vremea respectivă aveam doi copii la liceu, cu directoarea să-l primească să discute despre droguri. Și primii care s-au opus, pe lângă direcțiune, au fost părinți care lucrau în antidrog sau lucrau în zone de rehab pe drog. Adică mi se părea că ăia ar trebuia să fie primii care spună umărul. Nu, și-au refuzat. Am zis, nu face rău, adică face bine, omul vine cu niște informații, deschide niște minți. Nu, nu s-a putut. Deci încă suntem foarte obtuzi la inițiativele astea. Pentru noi ONG-ul e o chestie foarte fishy, nu e clar ce vrea să spună, nu putem controla și atunci mai.

Bine nu. în sensul în care inclusiv mulți părinți sunt reticenți la ce e acela ONG și de ce vine să învețe mie copilul despre lucrurile astea, despre care are nevoie. Speram că inclusiv, uite, prin discuțiile astea și prin acest podcast și prin emisiunile pe care le facem și prin aceste materiale, oamenii să conștientizeze, să vorbească cu alți oameni, să le explice cât de Cât de important e până la urmă să ai aceste informații, să ai informații de bază efectiv, că nu trebuie să știe orice fată despre endometrioză neapărat, dar trebuie să aibă această educație menstruală, să știe că dacă o doare mai mult decât e normal, e un semn acolo, trebuie să se adreseze acolo. Zimte-mă, mai am două întrebări la tine. Ce mesaj ai avea să le transmiți medicilor care încă minimizează simptomele pacientelor cu.

Endometrioză? Cum am spus, avem un protocol de bună practică, trebuie să îl respectăm, pentru că pot fi consecințe medico-legale. Doi, e un contingent de jumătate de milioane de paciente pe care nu le putem ignora. Nu se poate ca jumătate de milioane de femei din țara asta să fie psihopate, să le tratăm cu antibiotice, cu antipsihotice și cu orice altceva dar să discutăm despre endometrioză. Și că, până la urmă, este o boală care poate fi foarte ușor diagnosticată dacă te instruiești minimal și să o trateze până unde cred ei că pot să o ducă, dar să aibă curajul și responsabilitatea să o adreseze unui centru de expertiză în endometrioză dacă cazul e complicat și nu îl poate managui acel.

Medic. Și ultimă întrebare, ce mesaj le-ai transmite femeilor care simt că nu mai.

Au nicio soluție? Eu cred că ele au toate motivele să fie optimiste, pentru că, am mai spus-o, s-au întâmplat multe lucruri bune în România în ultimii 10 ani în relaciutate cu endometriuza. Uitați, avem Congresul Național de Endometrioză, de aici plec la el, am avut Congresul European anul trecut, suntem deja vizibile, suntem recunoscuți, avem o grămadă de medici români plecați în serenitate care sunt la ora actuală lideri la nivel mondial. Avem societate de endometrioză, avem protocoale de endometrioză, avem centrii acreditate european și mondial de endometrioză în România, avem chirurgi de excelență în România, Deci avem deja un network care încă, să zicem, nu este suficient de dezvoltat prin analogie, de exemplu, cu rețeaua de tratament al diabetului. Deși endometrioza și diabetul au aceeași prevalență în populație, dar lucrurile s-au întâmplat și, bineînțeles, să nu se complacă într-o explicație superficială dacă ele simt că n-au fost cum să spun, deservite corect de către un medic, să caute a doua, a treia, a patra opinie până își vor găsi cauza suferinței lor și să acceseze de preferință centre de expertiză, de experiență neîndumentioză, pentru că acolo se acumulează de fapt experiența unor colective de oameni care se preocupă cu boala asta și vor obține mult mai repede un diagnostic, o atitudine corectă, o rezolvare a problemelor. Super!

Voicu, mulțumesc foarte mult pentru acest al doilea podcast, mulțumesc pentru prezență și cred că am răspuns la destul de multe întrebări pe care le-am primit în primul podcast și ție îți mulțumesc că ai rămas până la capăt. Dacă n-ai văzut podcastul anterior, o să lăsăm link în descriere, o să-l punem și aici undeva pe ecran, îți recomand să te duci și să vezi acel podcast. Ai întrebări de genul unde îl poți găsi pe Voicu sau care sunt centrele de endometrioză din țară sau lucruri generale despre endometrioză, din nou îți recomand primul podcast pe care l-am avut cu doctorul Voicu Simedrea. Mulțumesc Regina Maria pentru faptul că sprijină aceste podcasturi educaționale, cum îți sprijină pe acesta. Dacă ai întrebări în plus, poate din alte sfere medicale, poți să intri pe site-ul nostru drmihail.ro Și primul lucru pe care o să-l vezi pe site este asistentul nostru AI. Este un asistent AI care îți aude întrebarea, consultă tot ce am povestit noi vreodată în aceste podcast-uri, în aceste vlog-uri, în articole pe care le scriem și vine cu un răspuns precis cu ce am povestit în trecut și îți dă și sursa. Pe exemplu, dacă ai o întrebare despre endometrioză la care n-ai auzit răspuns aici, scrie întrebarea pe drmihail.ro în secțiunea de AI, prima pe pagină și e foarte posibil ca agentul nostru AI să-ți răspundă cu ce a spus voi cu un primul podcast și să-ți dea exact sursă, exact timpul în care a spus asta. Mulțumesc din nou pentru atenție voi, că o mulțumesc mult! Ceau! Pe curând!