Despre sex și relații | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu psihosexologul Oana Nicolau

Sexul bun începe cu mult înainte de ușa dormitorului.

Ce înseamnă o partidă de sex reușită și cât timp ar trebui ea să dureze?

Secretul unei partide de sex reușite stă foarte mult în preludiu.

Poate să există o viață de cuplu care să fie ok fără sex?

Nu cred că un bărbat este satisfăcut în momentul în care femeia de lângă el mimează orgasmul. Pe lista motivelor pentru care oamenii înșeală, sexul este cam pe ultimele locuri. În general, oamenii nu pentru sex înșeală.

Ăsta este de fapt un orgasm?

Discuțiile despre sex eu nu le recomand în dormitor. M-am simțit foarte bine cu tine. Uite, când m-ai atins acolo mi-a plăcut foarte mult. Și în materia de sex, orice este permis a dat timp cât există consimțământ din partea celor doi. E bine să alternăm modul în care noi facem sex. Și locul din casă, și modul în care facem, și pozițiile sexuale.

Oamenii de-a lungul timpului au făcut din sex ceva rușinos. Omule, te salut! Eu sunt dr. Mihail și bine ai venit la un nou podcast Boabe de Cunoaștere. În episodul de astăzi vorbim despre sex, despre relații, despre dinamică sexuală și tot ce ține de aceste lucruri. Și oamenii au o tonă de întrebări întrebări de care, de regulă, ne e rușine să le exprimăm. Și, cum spune și Emilie Nagoschii în cartea A-Commerce You Are, ea, ca și sexolog reputat, spune că de când a devenit cunoscută, oamenii o întreabă peste tot, și la metro, și în avion, și la coadă, la magazin, tot felul de lucruri despre sex. Și întrebarea de bază este E normal? E normal să simt asta? E normal să-mi doresc asta? E normal să fiu așa? Și cum spune ea, răspunsul la această întrebare de cele mai multe ori este da, de cele mai multe ori. Așa că astăzi o să vorbim despre sex, cum ziceam, despre relații și indiferență dacă ai o viață sexuală super bună sau satisfăcută, sau ai lucruri de îmbunătățit, informațiile din acest podcast o să te ajute să ai o relație mai pozitivă în legătură cu sexul. Să ai, să zic, un sentiment mai pozitiv când vorbim despre sex. Pentru că astăzi vorbim cu Oana Nicolau. Oana Nicolau este psihoterapeut de cuplu și psihosexolog, expert în relații, sex advisor și autor. Este coordonator echipei de psihoterapeuți ai reginei Maria. este creator de conținut pe conturile sale de social media pe care o să le găsiți în descrierea acestui material. Oana, bine ai venit!

Bună, mulțumesc tare mult pentru invitație!

Eu mulțumesc că ai venit și vreau să citez acum de pe site-ul tău o chestie care mi se pare foarte... Foarte caldă și foarte plăcută și, atenție, citez de pe site ceva ce ai scris tu. Oana spune așa, cred cu tărie în iubire și în relații. Viața de cuplu m-a învățat că iubirea pentru toată viața este posibilă atunci când ne dorim cu adevărat. Anii de studiu m-au învățat cum să numesc situațiile complexe din călătoria unui cuplu și cum să descurg ghemul de dificultăți, astfel încât să ajung la un fir cu sens care duce către o relație sănătoasă, plină de iubire. Experiența de cabinet m-a învățat despre frumusețea oamenilor, despre satisfacție și recunoștință. Vreau să crezi și tu în iubire, vreau să simți și tu bucuria de a fi într-o relație minunată, vreau să știi că poți și vreau mult de tot să reușești. Foarte frumos! Foarte frumos! Și asta vreau să atingem și noi în acest podcast, ca oamenii să simtă că pot să reușească și pot să aibă o relație cum merită să aibă. Acum, foarte pe scurt despre tine. Ești psihoterapeut de cuplu, da?

Da. Psihoterapeutul este cel care urmează, după facultate, o specializare într-o anumită abordare psihoterapeutică, fie s-o formă a unui master, fie s-o formă a unei școli de formare acreditată de către Colegiul Psihologilor din România.

Deci poți să faci și terapie și tu ești psihoterapeut de cuplu.

Exact. Un psiholog nu poate să facă terapie. El are nevoie să-și continue studiile pentru a se dezvolta într-una dintre ramurile psihologiei.

Și psihosexolog, adică ai supra-specializare pe sexologie.

Exact. După ce m-am format ca psihoterapeut de cuplu, din nevoia pe care am întâlnit-o în cabinet, pentru că foarte multe cupluri care lucram, sigur că veneau și cu probleme din zona sexuală, am urmat oarecum natural și o formare pe psihosexologie.

Ok. Și atunci, prima întrebare din această sferă. De ce crezi că ne este rușine să vorbim despre sex și în ziua de astăzi?

Da, ne-a fost rușine și din păcate ne este rușine în continuare. Sunt două lucruri de fapt, nu este doar rușine, este și teamă. Avem teamă și avem rușine. Și așa cum probabil că deja știm mulți dintre noi, teama vine din necunoscut. În momentul în care nu se vorbește despre sex, în momentul în care Sexul este un subiect tabu, este ceva privit așa cu respingere sau poate cu indiferență. Pentru mintea unui copil, a unui adolescent și a unui tânăr adult, sexul devine o nebuloasă și acest necunoscut ne face să ne fie teamă de sex și este o realitate. pe care o întâlnesc de asemenea. Când ajungem la discuții în cabinet cu clienții despre sexualitate, nu de foarte puține ori se întâmplă ca oamenii să pronunțe acest cuvânt. Teamă. Mi-este teamă. Nu știu ce să fac, nu știu cum să fac. de vorbi nu se mai pune problema pentru ca acolo intervine partea de rusine si o sa revin imediat. Dar imi este teama pentru ca nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa fac, nu stiu cum sa ma comport, nu stiu daca este bine sa simt ceea ce simt, sa-mi dau voie sa simt si toate aceste lucruri la ce duc? La un act sexual nesatisfacator. Și partea de rușine vine din acele mesaje pe care le primim de generații întregi, cum că sexul este murdar, sexul este urât, este rușinos, nu pune mâna acolo, nu ai voie să te atingi, nu te uita la... Să nu te uiți la penisul partenerului. Bine, nici nu se pronunță cuvântul penis. Să nu te uiți, nu ai voie să vezi. Stăm sub lapumă cu lumina stinsă. Și atunci, sigur că noi suntem ființe sexuale. Ne place sau nu să recunoaștem asta. Suntem ființe sexuale. Avem pulsiuni sexuale de când ne naștem. Și atunci corpul nostru începe să simtă anumite lucruri în zona sexualității. Și din această rușine, din aceste mesaje pe care noi le-am tot primit, se naște această rușine și din nou nu-mi dau voie să simt. Mi se pare că fac ceva necuvincios, mi se pare că fac ceva ce nu am voie să fac și asta mă încarcă și cu niște sentimente de vinovăție. Și dacă e să luăm tot ce am spus anterior, îți imaginezi cu ce bagaj minunat ajungem noi în pat cu partenerul.

Da, poate uneori îl putem, adică cred și sper că uneori putem să depășim această rușine fix cu o singură persoană, dar probabil că dacă am fi mai deschiși în a vorbi despre sex, probabil că am putea avea o experiență și mai mișto în final.

Evident, și până la urmă comunicarea... Nu avem cum să scăpăm de comunicare nici în materie de sex, deci... Este foarte important să discutăm aspectele sexualității noastre, aspectele ce țin de noi ca ființă sexuală, dar în primul rând este important să ne cunoaștem noi pe noi ca ființe sexuale ca să putem apoi să mergem să vorbim cu partenerul despre asta. Sau există și varianta în care poate avem un partener mai experimentat, un partener mai deschis, care poate să ajute cu empatie, cu răbdare, prin niște întrebări calde, cu căldură, poate să ajute partenerul să se deschidă în planul acesta al unor conversații despre sex.

Aici, uite, aș vrea să ajungem la un moment dat și la asta. Ce poți să faci dacă într-adevăr tu poate ești mai dezinhibat și partenerul este mai rușinos? Care ar fi instrumentele în al dezinhibat și pe el? Notez aici și revin la întrebarea asta, dar rămânând la rușine, totuși... Cum am putea să explicăm această rușine? Pentru că și din punct de vedere anatomic, organele sexuale, arterele care irigă organele sexuale, nervii care enervează organele sexuale, sunt denumite în latină pudentale. Și prin traducere, noi la medicină învățăm despre artere rușinoase. nervi rușinoși. Deci artera care erigă penisul este o arteră rușinoasă. Așa se numește anatomic. Deci oamenii de-a lungul timpului au făcut din sex ceva rușinos. Și înțeleg că de-a lungul evoluției noastre, inițial când trăiam în triburi, sexul era ceva liber, era ceva împărțit între oamenii tribului, iar la un moment dat lucrurile au devenit rușinoase, inclusiv denumite în medicină și au rămas și astăzi rușinoase.

Din momentul în care am început să ne îmbrăcăm, știi că pe vremurile acelor de care vorbeai tu acum mulți, mulți ani, oamenii trăiau liber, da? Poate se acopereau pe aici și pe acolo, poate dacă trăiau într-o zonă caldă, nici nu se acopereau în niciun fel. Pe măsură ce am evoluat și am început să ne acoperim, zona intimă a devenit din ce în ce mai acoperită și mai greu accesibilă.

Ok, am început să o acoperim, nu mai vedem. Sunt o felul de teorii care spun că, la un moment dat, lucrurile erau toate împărțite. Când trăiam în trib presupune că, sexul fiind la liber, cumva oamenii nici nu știau cine copilul cui este, erau copiii tribului și toată lumea, toate mamele participau la creșterea acelor copii, tații participau la creșterea acelor copii până când au apărut proprietățile. Și a trebuit să te gândești la cui lași moștenire proprietățile tale. Și atunci am devenit cumva monogam și se consideră că monogamia este un fel de construct social. Crezi că noi ca ființe umane suntem prin natură poligami sau suntem deja transformați în monogami?

Teoria mea este că suntem deja transformați în monogami. Și aici e o discuție destul de amplă pentru că au tot felul de păreri. Eu cred că suntem monogami. Faptul că eu mă uit la un alt bărbat, altul decât soțul meu, sau că un bărbat se uită la alte femei, asta nu înseamnă că el își dorește neapărat să fie cu acele femei, să ajungă, nu știu, la un act sexual cu acele femei sau la o relație de orice natură cu ceilalți. Ci mai degrabă ne ajută să ne inspire și să devenim mai curioși în legătură cu propriul partener. Pentru că dacă eu văd un bărbat care este, nu știu, aranjat, îngrijit, poate are un discurs frumos, nu știu, ceva mă atrage la acel bărbat, asta nu înseamnă neapărat că nu-mi place de soțul meu sau că-mi doresc să merg mai departe cu acel bărbat și mai degrabă aleg să aduc acele lucruri în relația cu soțul meu și să-l încurajez poate să fie mai atent cu el, mai îngrijit, poate să facă niște lucruri care să-l ajute în creșterea lui personală.

E ok să ne uităm curioși la alți oameni din punct de vedere sexual când avem deja un partener?

Acum nu știu la ce te referi cu asta.

E ceva foarte simplu. Cred că orice bărbat, și cred că e valabil și pentru o femeie, dacă vezi un potențial partener sexual străin pe stradă, să fii cumva curioși. să te uiți cu interes fără să vrei să faci pași înspre, rațional, înspre a intra în legătură cu el sau a flirta cu el. Pur și simplu te uiți curios la un alt... posibil partener sexual.

Potențial, da.

Dar, adică ai această curiozitate.

Nu neapărat că și avansezi în această curiozitate, dar cum ar fi?

Nu mă gândesc. Probabil că te apții să avansezi, pentru că știi că ești într-o relație, nu se cuvine, îți iubești partenerul, știi că poți să-l pierzi dacă te duci în zona respectivă, adică cred că sunt foarte multe, cum să zic, cauze compuse, da, care te fac pe tine să știi că rațional e corect să te apții, dar ai oarecare curiositate sexuală la adresa altcuiva care e doar curiositate.

Și secretul este cum aduci curiositatea aia în relația pe care o ai tu. Ce faci? Că practic ceea ce spui tu este că acea persoană te strânește într-un fel sexual, da? Cum faci să aduci toată simțirea aia în relația pe care tu o ai acasă? Este ca și când te uita la un film, poate nu neapărat la porn, dar la un film, nu știu cum era, Fifty Shades of Grey, cu foarte multă sexualitate acolo. Foarte multă lume care am vorbit după ce au văzut filmul mi-au spus că au simțit un impuls sexual, o dorință sexuală, libido, a fost pe pereți, totul a fost extraordinar. De ce? Pentru că, practic, ce s-a întâmplat acolo a fost că s-a activat zona sexualității. Și la fel este și legat de ce ai spus mai devreme, știi, văd pe cineva, mă stârnește într-un fel, me activează toată zona asta a sexualității din mine, care poate că era latentă și ce fac, mă aduc acasă și mă descarc împreună cu partenerul.

Ok, da, e o metodă safe de a transfera energia asta în ceva pozitiv.

Iar dacă vreau să merg mai departe, înseamnă că am niște probleme acasă și nu trebuie să fie neapărat de natură sexuală. Înseamnă că am niște probleme acasă în relația mea de cuplu și asta mă face să fiu deschis către a explora și alte posibilități.

Ar fi un semn de alarmă că ar trebui să repari lucrurile.

Și ar fi un semn de alană pe care ar trebui ca individul să-și-l pun. Adică dacă eu simt mai mult în legătură cu acel om, cu acel bărbat sau cu acea femeie, ar trebui să-mi pun niște întrebări, să-mi trebuie, ok, ce nu merge acasă la mine, deoarece sunt atât de in în a mă duce după celălalt. Și cel mai înțeleg lucru pe care putem să-l facem este să mergem acasă, să avem niște conversații cu partenerul, să vedem ce avem acolo de găsit, de reparat, de îmbunătățit, da? Pentru că Acum poate că trecem un pic pe lângă subiectul ăsta cu sexualitatea, dar nu e ușor să menții și să crești, de fapt, o relație pe termen lung. Și foarte mulți renunță tocmai pentru că este greu și au impresia că o iau de la capăt cu altcineva și că va fi mai ușor și mai bine și mai simplu, dar ajung și cu acel altcineva, toți în același punct și toți în același punct. Deci, da, este complicat și sunt tot felul de ispită, de tot felul, și nu vorbesc neapărat de alți parteneri. și alt gen de ispită, nu știu, și job-ul poate să fie o ispită la un moment dat.

Da?

Ceva care să te atragă mai mult să faci altceva și să ieși din relația ta. Însă, dacă ne dorim cu adevărat o relație pe termen lung, e important să devenim conștienți când se întâmplă lucrurile acestea și să mergem acasă să împărtășim cu partenerul și să găsim împreună niște soluții.

Ok, și cred că, da, ne depărtăm de subiect, dar îmi place că ne depărtăm de subiect. Cumva, În relație, asta cumva, chestia asta o știe toată lumea, în relație trebuie să depui efort, dacă să menții o relație. Dar ce efort? Și cum putem să, de unde putem să găsim cunoașterea asta, educația asta, efortului pe care trebuie să-l depunem? Pentru că, eu cred că... Vedem relația într-un fel, și nu găsesc o analogie, dar cred că vedem relația încă ca pe ceva care e menit să se întâmple natural și trebuie să rămână natural de la sine.

Nu mai trebuie să facem nimic.

Acest lucru nu prea există nicăieri. Adică nici o profesie, de exemplu, nu te faci natural de la sine, doctor, doar că ești curios de boli. Trebuie să urmezi un program, să știi exact ce trebuie să faci.

Și nici nu excelezi în meseria ta dacă stai pur și simplu și lași lucruri să se întâmple.

Da, adică nici nu vrem să excelăm. Vrem să vrei să fii, adică ca să te faci, să ai o profesie, trebuie să treci printr-o pregătire. Dacă vrei să fii sportiv, nu se întâmplă de la sine. Trebuie să urmezi un program. Ai un program fix, te duci la sală, la orele astea, faci aceste exerciții. Absolut în orice vrem să facem există o disciplină și o știință care îți spune cum să faci lucrurile corect. Nu-mi dau seama de ce încă credem că în relație lucrurile se întâmplă așa. Este o magie într-adevăr, adică la început când te îndrăgostești e frumos că se întâmplă cumva de la sine. Dar după aia când menții o relație, cred că există o știință care te învață cum să o menții corect și să te bucuri de plin de acea relație și să eviți acele certuri critici, dezamăgiri defensive în care intrăm și care distrug până la urmă, sau pot să distrug aproape orice relație. Unde găsim această știință?

În noi. În noi, da. În noi, în momentul în care stăm și ne răspundem la întrebarea, ce îmi doresc? Ce vreau eu în viața asta? Îmi doresc o familie, îmi doresc o relație bună de cuplu, îmi doresc, nu știu cum am fost eu, trei copii. Eu am știut de la 20 de ani că vreau trei copii aici pentru că nu era foarte clar. Îmi doresc să mă dezvolt în profesia asta. Ce îmi doresc? Care sunt lucrurile în mare pe care mi le doresc de la viața mea? Și în momentul în care am punctat acolo, îmi doresc o relație de cuplu fericită, împlinită, sănătoasă. Bun, hai să-mi notez mai departe ce anume, cu ce ar trebui să vin eu pentru ca relația să se întâmple în felul acesta. Și apoi să mă țin de lucrurile acelea, exact cum spui tu, ca un sportiv care are un plan foarte bine stabilit, care are o disciplină. La fel și eu, în relația mea, este important să am o disciplină. Ce înseamnă asta? Să mi-a luat timp să petrec cu partenerul meu, să țin cont de nevoile pe care le are partenerul meu, să vin în întâmpinarea nevoilor lui. Nu știu, care sunt lucrurile acelea pe care celălalt le dorește și ce stă în puterea mea să fac.

Și cumva când te ascult îmi dau seama că e o chestie pe care la care poți să te gândești și să o faci și într-o zi și după aia să uiți să o faci, efectul o să fie același ca în orice alt lucru pe care l-am deschis mai devreme. Adică dacă tu vrei să... Ce îmi doresc? Vreau să devin medic. Ce trebuie să fac? Să termin facultatea. Dacă te duci două zile și te lași, nu o să o termin. Și atunci lucrurile pe care le-ai povestit acum trebuie cumva făcute zilnic. Ce vrei? Vrei să ai relații în plâns?

Ca o rutină, ca o rutină, dar nu este, știi că noi spunem așa, orice relație sănătoasă, de lungă durate necesită un efort. Și lumea sare, îmi sare în cap, știi, și când mai fac postări de genul ăsta, a, efort, efort, nu, nu efort. Dar nu efortul acela în care mă duc să trag cu sapa, ci efortul acela în care să mă arăt disponibil Pentru a veni in întâmpinare a celuilalt, cu ceea ce știu că-i place. Și asta nu înseamnă să fac ceva împotriva voinței mele, să nu înseamnă că dacă lui îi place ceva și eu detest acel ceva, trebuie mosaic să-l fac pentru că lui îi place și putem să vorbim despre asta și să găsim împreună punctul acela de mijloc care să ne aducă amânturarea mulțumire. Și nu trebuie să fac tot și nu trebuie să mă pun și aici e o altă poveste, știi? Pentru că întâlnesc multe femei care se pun pur și simplu așa pe tavă și sunt la dispoziția partenerilor și partenerii devin din ce în ce mai puțini interesați de ele. Și se întreabă, dar de ce? Că eu fac totul și sunt acolo. Tocmai pentru că ești disponibilă non-stop, non-stop, 24-7, nu ești interesantă pentru el. Pentru că un bărbat are nevoie să cucerească permanent. El este vânător, sunteți vânători. De când lumea și pământul și așa ați rămas, asta nu s-a schimbat. Și are nevoie să știe că poate să-și cucerească în continuare partenera. Pentru că dacă partenera de acasă nu se lasă cucerită și este 100% la disponibilitatea lui, adică a fost deja cucerită, El în mod natural va începe să se ducă și să, poate nu într-un mod conștient, dar inconștient, va începe să caute o cucerire în afara relației.

Dar putem să definim aceste lucruri? Pentru că mi-e teamă că anumiți oameni sau dacă asculti asta doar cu o jumătate de urechie, poți, cumva, mesajul ăsta să-l transformi într-un comportament toxic. Și anume, mă refer că poate unii oameni o să înțeleagă că, ok, trebuie să să mă las mereu cucerită, asta înseamnă că trebuie să pari interesantă, să pari dezinteresată, sau vorbim și despre bărbați, să nu răspund la mesaje când trebuie, adică, ca să punem punctele pe ei, ce înseamnă să nu fii pe tavă, dacă poți să-mi dai niște exemple, și să te lași cucerită, să îi arăți că vrei să fii cucerită sau cucerit și să te lași cucerit, ce înseamnă.

Să nu fi disponibilă, și aici mă refer la femei, să nu fi disponibilă 24-7, adică atunci când el deschide gura, tu să sari să-i oferi. Și uite, uneori eu chiar recomand și refuzul în plan sexual. Uneori e bine să refuzăm, dar odată cu acel refuz, le invit pe femei să se aranjeze, să fie senzuale, să-și pună un mai decoltat, să se plimbesc pe lângă parteneri, în contextul acesta al refuzului, pentru că asta îl va face pe el, îl va stărni pe el, îl va face pe el să le dorească și mai mult, și mai mult, și mai mult. Și în momentul în care se va întâmpla, va fi un act explosiv. Genul acesta de refuz, genul acesta de indisponibilitate, la asta mă refer.

Adică un fel de creștere sănătoasă a tensiunii sexuale, să zicem.

Exact. Mă refer la a-ți lua timp pentru tine, timp personal. Nu trebuie să facem totul împreună cu partenerul. Avem nevoie de timp personal, sigur, avem nevoie în egală măsură de timp pentru relația noastră, pentru cuplu. Dar timpul acela personal, în care poate-s cu prietenele, poate să mă plimb în parc, poate merg, nu știu, la sală sau fiecare ce plăcere are.

Sau plec în vacanță cu prietenele sau cu prietenii.

Sau plec în vacanță sau poate pur și simplu nu plec nicăieri, ci pur și simplu mă retrag într-un colț să-mi iau un ceai, o carte și am o oră pentru mine în care stau și citesc și beau un ceai. Genul acesta de timp personal, care este foarte important pentru că ne încarcă, ne ajută să aducem energie bună în cuplul nostru mai târziu.

Ce vrei să zici tu e de fapt să fii un om care are nevoie de timp pentru el și care are grijă de el și știe să-i impună limitele sale, astfel încât dinamica asta chiar să fie o dinamică, nu să fie o subordonare sau o disponibilitate permanentă, ceea ce înțeleg, adică o povestești ca și cum s-ar întâmpla des în cupluri, se întâmplă des asta în cupluri, ca femeile să fie, sau poate bărbați, să fie mereu disponibil?

Bărbații mai puțin, dar la femei am observat asta, în ultima perioadă cel puțin. Și un alt lucru pe care vreau să-l adaug era să construim dorul. E că să te fac să-ți fie dor de mine. apropo de indisponibilitatea asta, da? Adică să știu că îți aduc dorul în prim plan. Dacă în continuu suntem împreună și facem tot împreună și eu sunt la dispoziția ta și totul, totul, totul, numai dorul acela este foarte important. În momentul în care ți-e dor începi să-ți activezi tot felul de emoții, de trăiri și în momentul în care te revezi cu celălalt se crează o conexiune puternică.

Da, corect! Așa e, cred că e plăcut să fii și separat o perioadă ca să-ți dai seama că ți-e dor și să te întorci cu dor la acea persoană. De multe ori văd cupluri într-adevăr care sunt peste tot împreună. Sunt la sală împreună, sunt în oraș împreună, lucrează împreună.

Merg la cumpărături împreună, totuși împreună.

Și prima reacție este, uai, ce drăguț! Și după aia... Îi vezi din nou și te gândești că nu mi-ar plăcea să fiu mereu, adică la un moment dat cred că devine obositor.

Plictisitor! Adică, realitatea este că ajungem să ne plictisim unul de celălalt. Și monotonia asta, plictisarea asta nu ne ajută la construcția, la dezvoltarea relației. Și atunci noi trebuie să venim cu elementele care ajută real. Dorul, această indisponibilitate, acest timp personal pe care ne-l luăm, acest joc erotic pe care îl facem între noi, în care te vreau dar nu te vreau, ia-mă dar nu mă lua. Jocurile acestea pe care putem să le aducem în cuplu nostru, care toate ajută la menținerea și dezvoltarea relației. Într-un mod sănătos, din toate punctele de vedere.

Ce rol crezi că are sexualitatea în formarea noastră ca indivizi?

Cum spuneam, suntem ființe sexuale. Sexualitatea poate fi privită din mai multe aspecte. Avem aspectul fizic, ce ține de anatomia noastră, avem aspectul emoțional, care ține de felul în care noi ne simțim și ne dăm voie să ne simțim ca ființe sexuale, aspectul acesta sociocultural, legat de mentalitate, de percepția generală, de ce avem voie, nu avem voie, ce așteptări sunt de la noi. Și toate aceste elemente de fapt îmbracă sexualitatea și ne definesc pe noi ca indivizi. Experiențele pe care noi le avem plăcute sau mai puțin plăcute, modul în care am fost crescuți și modul în care ni s-a vorbit sau nu ni s-a vorbit din potrivă despre sex. Toate aceste elemente ne fac să ne definesc identitatea noastră sexuală.

Și această identitate, ea este dinamică, adică o putem schimba, să zic, la orice vârstă, printr-o deschidere mai mare de exemplu. Știi cum? Eu, cumva, în capul meu sunt două lucruri care se aseamănă fix. Reticența noastră sau a părinților noștri care ne povestesc că pe vremea lor nimeni nu vorbea despre emoții. Nimeni nu vorbea despre cum te simti, prin ce treci, aveai o greutate, nimeni nu te intreba, ok, ești într-un divorț. Cum te simți? Ai nevoie de ajutor? Adică nimeni nu vorbea despre emoții. Era ca un subiect tabu care nu exista. Și acum ne-am dat seama că este foarte sănătos să vorbești despre emoții. E sănătos, științific dovedit, să vorbești cu alți oameni despre cum te simți. Asta e un instrument terapeutic în sine. Putem spune același lucru despre sexualitate, că ne aflăm într-o zonă în care Încă o ținem cumva ascunsă, dar dacă am vorbit mai deschis cu oamenii din jurul nostru despre asta, am fi mai sănătoși din punct de vedere, poate, mental, ca indivizi, dacă am deschide sexualitatea noastră.

Acum, nici nu aș recomanda să vorbim despre asta cu toată lumea și oriunde, în orice context, da? Nu mi-e ca și când vorbim despre mâncăm mere sau mâncăm pere. Tocmai pentru că a fost și rămâne un subiect tabu și atunci ar fi chiar ciudat să ne așezăm la o masă așa într-un restaurant să ne apucăm să vorbim despre sexualitatea noastră. Putem să facem asta în niște cadre intime, în niște cadre restrânse, poate cu niște prieteni foarte apropiați, cu o prietenă foarte apropiată, cu partenerul, evident, da, ideal, este acolo. Poate cu un părinte. Uite, chiar îmi povestea cineva de curând că nu a vorbit niciodată cu mama ei despre sex și sexualitate și acum când ea are 35+, pur și simplu, dintr-o dată, și-a găsit curajul să întreabă pe mama ei dacă ea mai face sex. Și nici nu știu de unde mi-a venit și cum am reușit să pun această întrebare, dar surpriza mare a fost că mama mea a răspuns și a fost foarte deschisă, deși niciodată până în acel punct nu vorbise cu mine despre sex. Deci iată că și o mamă care s-a obținut toată viața ei, cel puțin viața mică, adultă, a primei tinerițe a fetei, s-a obținut să vorbească cu ea despre asta, iată că la un moment dat a găsit. Apropo, de ce mă întrebai dacă se poate schimba asta? Da, se poate schimba asta dacă avem, sigur, dorința să o schimbăm, ca în orice alt lucru pe care îl facem în viața asta, că ne dorim, cu adevărat, putem. Și avem, slavă Domnului, acces la atât de multe informații, avem acces la specialiști, avem acces la materiale care ne pot ajuta să depășim această frică și această rușină. Ar fi păcat să nu o facem. Repet, suntem ființe sexuale și de ce să nu ne bucurăm de ceea ce natura, în mod natural, ne-a dat. Așa suntem construiți. Hai să ne bucurăm de tot ceea ce ni s-a dat, nu?

Da, ok. Cum propui, de exemplu, hai să luăm ipotetic. Am zis că o să luăm astăzi cazuri ipotetice. Un caz ipotetic în care... Avem de-a face cu un cuplu, cu doi adulti peste 40 de ani care fac sex, dar nu vorbesc despre asta. Cum i-ai putea incuraja sa ai o atitudine mai pozitiva fata de sex? Cum ar putea sa inceapa sa vorbeasca despre deschis, despre lucrurile pe care si le-ar dori, ce le place, ce nu le place? In situatia in care n-au vorbit niciodata despre asta.

Da. Dacă nu am vorbit niciodată despre asta, primul lucru pe care l-aș face ar fi să vorbesc cu ei despre autoexplorare, dacă au făcut asta. Pentru că este imposibil să vorbesc cu partenerul meu despre ceva ce eu nu cunosc la mine. În primul rând, am nevoie să mă cunosc pe mine, ca ființă sexuală, și să încep un proces de explorare personală. Și cel mai simplu mod prin care pot să fac asta și cel mai sănătos mod este practicând masturbarea sănătoasă.

Ce înseamnă masturbarea sănătoasă?

Masturbarea sănătoasă înseamnă că nu fac exces, exact cum vedem noi pe la televizor, știi, cu excesul dăunează grav sănătății, nu facem exces, ci o facem în scopul de a ne explora. O dată pe zi, O dată pe zi, ne luăm un moment în care suntem singuri și începem să ne explorăm. Avem nevoie să ne cunoaștem punctele erogene, avem nevoie să cunoaștem zona intimă cu ce înseamnă în rândul femeilor, de exemplu vulva noastră. Tu știi că femeile nu se uită, nu își privesc vulva. Este incredibil. Este incredibil cum o femeie poate să aibă o dificultate atât de mare în momentul în care îți pune o oglindă și priveșteți vulva și asta nu poate să facă asta. Din cauza fricii și din cauza rușinii.

Probabil că au fost văzute în copilărie făcând asta și li s-a spus că nu e ok?

Nu neapărat, pur și simplu nu ne atingem acolo. Ne atingem cât să ne spălăm și atât. Nu ne uităm, nu punem mâna în... E o zonă interzisă. Nu-i voie. Știi? Ca la ragaz. Nu punem mâna în critea aers. Nu punem mâna. Bun, și atunci avem nevoie să vedem zona aceea, care, cum să spun, este o zonă minunată, suferă transformări în momentul excitației, labile își modifică culoarea, forma, da, se întâmplă lucruri, vaginul începe să umezească, adică se întâmplă niște schimbări în corpul nostru. Și este foarte important ca noi, femeile, să știm, să devenim conștiente de aceste schimbări, să știm ce se întâmplă real când mă excit și când ajung la orgasm. Și odată ce noi cunoaștem zonele erogene, odată ce ne cunoaștem zona intimă, altfel începem să avem deschidere către a merge și a continua explorarea împreună cu partenerul și a-l ajuta și pe el să ne exploreze. Până la urmă, actul sexual este foarte mult despre explorare. Ne jucăm, ne explorăm, ne jucăm, ne explorăm și, practic, asta face să crească gradul de excitație și să ajungem amândoi la un nivel de satisfacție, la orgasm, mai exact.

Întrebarea era cum pornești o discuție într-un cuplu, nu s-a discutat despre asta și aia i-a zis că da, începem prin autoexplorare și cea mai bună mod de a te autoexplora este să-ți găsești un moment liniștit, odată pe zi, în care să te masturbezi.

Exact.

Sănătos, ai spus.

Sănătos, pentru că o facem cu acest scop, da? Și nu încurajez masturbarea de 10 ori pe zi, de 7 ori pe zi, odată. Și bine, cu acest scop, de a ne explora și de a vedea cum se întâmplă și cum se transformă corpul nostru pe măsură ce ne apropiem de orgasm. Și sigur că da, orgasmul este bonus, este minunat și îl primim cu căldură. Această explorere spuneam că odată ce se întâmplă și devenim mai conștienți de felul în care funcționăm noi ca ființe sexuale, putem să ducem această cunoaștere în relația cu partenerul, să-l ajutăm să ne descopere și viceversa și abia apoi începem să avem niște conversații despre sex. Uite, îmi place asta, nu-mi place asta, m-am gândit la asta, uite, știi, de ceva timp am fantezia asta, sau aș fi curios, sau m-a auzit pe cineva că a făcut nu știu ce, sau am văzut undeva, sau, în fine, și-am început să avem niște conversații. Știi, mie, tu îmi faci chestia asta, dar mie nu-mi place, și mi-era rușine să-ți spun, nu știam cum să o fac, și-am vrut să testez, și-am testat pe mine, și mi-am dat seama, în real, că nu-mi place. Și, uite, în schimb, Am descoperit că-mi place asta și-aș vrea să încercăm asta, genul acesta de conversații.

Dacă întâmpini o reticență din partea partenerului, ce faci?

Insistăm. Discuțiile despre sex eu nu le recomand în dormitor. Le recomand în afara dormitorului și chiar în afara casei, pentru că sunt mai ușor de dus. Și în special dacă avem un partener reticent. Hai să facem o plimbare.

Un dormitor.

Nu un dormitor.

Pentru că acolo se întâmplă lucruri și poți să te simți ca și cum ai fi pus la colț și nu-ți place. Și atunci afară nu se poate întâmpla nimic și e mai safe, nu?

Exact. Știi că auzisem pe cineva, făceau o comparație foarte faină cu bucătăria. Nu vorbim despre mâncare doar dacă stăm în bucătărie. vorbim despre mâncare și dacă ne strângem și povestim despre ceva. La fel e și cu sexul, dar nu trebuie mult să ai să fii îndormitor și cu atât mai mult dacă avem rețineri, dacă nu suntem obișnuiți să vorbim despre sex sau dacă avem un partener reticent. Te invit la o plimbare, hai să mergem în parc, facem o plimbare și uite așa să povestim puțin despre viața noastră sexuală. Stai un pic, ok, mi-e regulă, dar știu că e complicat, știu că e greu, știu că n-am făcut asta până acum. Nici nu vreau să-mi spui nimic, vreau doar să mă lași să-ți spun câteva lucruri despre ce am descoperit. Da, și încep să vorbesc, și încep să vorbesc și pum-pum, pentru că sunt atentă la felul în care reacționează celălalt. Dacă devine curios și începe să adresez întrebări, a, serios, și s-a întâmplat asta, ok, înseamnă că avem potențial să ducem discuția mai departe. Dacă nu și e tot pe silent, Ok, bun, asta vreau să zic, poate altă dată mai povestim, da, poate, uite, mâine îmi spui, te mai gândești și îmi spui ce păreai despre ce ți-am spus eu acum. Mai lași lucrurile puțin, de-aia spun, insiști, mai lași, mai mergi, mai hai să mai ieșim la o plimbare, hai să facem. Și ușor, ușor, din aproape în aproape, practic ceea ce-i ofer partenerului este un cadru de siguranță. E ok să facem asta, e în regulă, suntem noi doi, da, și relația noastră înseamnă și partea asta. Și îmi doresc foarte mult să o explorăm mai mult, să o dezvoltăm mai mult, să cunoaștem mai mult din ce înseamnă sexualitatea cuplului nostru.

Și am o întrebare din experiența ta clinică. Ai dat acel exemplu cu acea fică care a întrebat-o pe mama ei dacă face sex și ea i-a răspuns, adică, probabil că ei era rușine să deschidă subiectul sau era teamă să deschide această discuție, dar mama a reacționat foarte deschis și i-a răspuns în întrebare. Din experiența ta, în astfel de cupluri, de regulă, reacția partenerului este la fel, de cele mai multe ori una de deschidere sau de mai multe ori se întâlnește o reacție de apărare, poate, sau nu sunt confortabil să vorbesc despre asta?

Da, mi-aș dori să spun că în cele mai multe cazuri este despre deschidere, dar din păcate nu este așa. Din păcate, știi... Cam ce observ în practica mea este așa că unul dintre parteneri devine mai deschis pentru că este curios să descopere mai mult, vrea să dezvolt. Da? Și cum spuneam, ascultă podcastul, citește, se duce la cursuri, seminarii, face lucruri în direcția aceasta, începe să crească și atunci, sigur că devine mai dornic să împărtășească și cu partenerul. Dacă partenerul stă tot acasă pe canapea și se uită tot la aceleași match-uri sau scrollează în continuare aceleași TikTok-uri, Nu o să întâlnească acolo deschidere la el. O să întâlnească reticență sau indiferență sau, și mai grav, o să întâlnească niște critică, niște judecată. Te-ai apucat tu acum cu din astea, numai la prostit stă capul. Hai, lasă-mă în pace.

Se întâlnește mai des deschiderea asta la femei decât la bărbați?

Aici, nu știu, procentul ar fi cam egal. Nu văd o diferență majoră între femei și bărbați. Este vorba despre un anumit punct al vieții fiecăruia, punctul în care fiecare se simte pregătit să facă mai mult pentru el. Și, din păcate, se creează această discrepanță între parteneri de foarte multe ori. Și ceea ce recomand eu în sensul ăsta este ca în momentul în care mă apuc, vreau să fac mai multe pentru mine, să mă dezvolt, să-l iau și pe partener. Să nu-l las să zacă pe canapea. Mă duc la un curs sau ascult un podcast, vin și-i povestesc. Văd ceva, îi spun, uite, știi, este un curs foarte fain, hai să mergem împreună. Încep să-l atrag și pe el, pentru că această creștere să se întâmple oarecum în tandem. Poate nu 100%, dar oarecum. Și acolo vom avea și rezultatele cele mai bune.

Ok, sper că v-ați chemat partenerul la acest podcast, pentru că e de urmărit în doi, într-adevăr. Și aș vrea să te întreb despre masturbare. Ai zis masturbare sănătoasă în contextul autocunoașterii. E sănătoasă să ne masturbăm și în alte contexte? Adică mă gândesc că... Practic masturbarea de cele mai multe ori bănuiesc pentru a atinge un orgasm și pentru a simți acea plăcere sexuală în contextul în care nu ai atunci la îndemână, să zic, partenerul cu care să faci sex sau e ok să te masturbezi în contextul în care ai o relație cu cineva care este sănătoasă și face sex, sunteți foarte ok dar tu vrei din când în când să te masturbezi.

Da, este în regulă. Masturbarea sănătoasă în scopul explorării, să mă cunosc, că asta dacă n-am făcut-o până acum și e ca un learning pe care fac un proces de învățare despre propria mea persoană ființă sexuală. Și apoi masturbarea care nu este doar despre a atinge orgasmul, sigur că de asta ne dorim într-un final și acolo ajungem, dar este de a trăi toată acea plăcere și toată acea intensitate sexuală. Și da, eu le recomand femeilor. Știi cum era aia cu un mor pe zi te scapă de... nu știu ce? De doctor. De doctor, e un orgasm pe zi, te scapă, nu știu, îți crește imunitatea, te ajută. Bine, aici are o temă, a fost ceva, o nebunie. Când am spus asta pe Insta, nu mai știu, am zis eu asta cu orgasmul, îți crește imunitatea, au început să sară unii alții, că ce prostii bați câmpii și așa mai îndeparte. Dar vezi, oamenii vorbesc in totală necunoștință de cauză. Orgazmul aduce o bogăție de hormoni. Toți hormonii aceia buni pe care corpul nostru iarăși care se eliberează în timpul orgasmului. Oxitocina, serotonina, dopamina, toate aceste elemente se activează în momentul în care ne avem orgasm și ele, unele dintre ele sunt răspunzătoare și de imunitatea noastră. Da? Tu știi mai bine ca mine.

Într-adevăr, orgasmul și multe studii analizează orgasmul independent de orgasm obținut prin contact sexual sau prin masturbare, adică ambele sunt considerate orgasm și într-adevăr sunt Sunt foarte multe beneficii al orgasmului, de la scăderea durerii de cap, până la scăderea tensiunii arteriale, până la scăderea nivelului de stres, până la, nu știu, linștire, până la imunitate mai bună. Adică sunt, de într-adevăr, la, să zic... Nu atunci când exagerăm. Când...

Da, adeasa spuneam, un orgasm pe zi îți aduce toate acele beneficii. Dimineața, înainte să te dai jos din pat, ca femeie, recomand masturbarea...

De ce nu și ca bărbat?

Este regulă și pentru bărbați să facă asta. Nu le recomand bărbaților în special, pentru că... Nu știu, femeile... La femei este, repet, este și acest proces de... De iubire de sine, știi? Ca și când eu cu mine-mi ofer un moment și noi femeile avem nevoie de mai mult.

E diferită masturbarea unei femei față de masturbarea unui bărbat, ca și dinamica emoțională și ce se întâmplă, nu doar din punct vedere de fizică diferită?

Sigur că da, nu suntem mai romantice, mai avem nevoie de un cadru, suntem mai emoționale. La bărbat lucrurile se întâmplă sigur și din punct de vedere emoțional, dar foarte mult fizic și tehnic. Și de asta zic că la femeie masturbarea vine cu un complex așa de elemente, de la fizic la emoțional. Pentru bărbați, recomand masturbarea în cazul în care există o discrepanță între nevoile sexuale ale partenerilor. Dacă nevoia ei sexuală de a avea contact sexual cu partenerul este de două partide pe săptămână, iar la el nevoia este de o dată pe zi, S-ar putea ca acel cuplu sa aiba niste probleme. Si sigur, ei pot intra intr-un proces de negociere, ok, mi se pare ca mult de 7 ori, cam putin de 2 ori. Bun, hai sa vedem, ajungem la o medie de, nu stiu, 3-4 contacte peste una si amandoi sunt ok cu asta. Dar daca ei nu leusesc sa faca asta si el totusi are aceasta nevoie fiziologica, atunci recomand masturbarea. Adica stiu ca de 3 ori am agreat ca facem sex, Da? De celelalte patru câte am eu nevoie, o să aduc masturbarea și este ok și vorbim despre asta, nu mă ascund, nu fac un secret din asta. Și putem chiar să o facem împreună. Știi? Masturbarea împreună. Nu am chef, știi? Da, ok, bun. Dar uite, mie îmi place să mă privești în timp ce fac asta. Ok, hai să facem asta. Adică în loc să ne uităm la un film, putem să facem treaba asta împreună. Și asta ne apropie și asta s-ar putea sustărnească și pe ea mai mult.

Sună interesant, da, și aduce foarte multă diversitate în actul sexual, că îl putem numi așa, care se duce dincolo de doar sexul penetrativ. Adică și masturbarea în cuplu poate să fie de fapt un act sexual.

Masturbarea în cuplu, da, poate să fie și privită ca un preludiu, dacă vrei. Nu trebuie să fie un proces de masturbare care să se ducă la finalizare, ci poate să fie un început de preludiu, care mai departe să ne aducă împreună.

Ai spus că vorbim despre asta, nu ne ascundem.

Nu ne ascundem, evident.

Probabil că există oameni care au oarecare rușine de faptul că se masturbează chiar dacă au o relație și o să preluăm și niște întrebări de la oameni, pentru că am anunțat pe Instagram că avem acest podcast și avem deja un număr de întrebări, o să le vedem la final. Dar înainte să începem, m-am uitat la unele din întrebări și una din întrebări era fix asta. E ok să mă masturbez chiar dacă am o relație și în mod cert acea persoană dacă se întreabă dacă e ok și am zis de la început că foarte multe întrebări asta au la sfârșit. E ok că simt asta? E ok că fac asta? Înseamnă că este ok și înseamnă că nu ar trebui să fie rușină să vorbească despre asta cu sau partenerul.

Este în regulă. Și în materia de sex, orice este permis, atâta timp cât există consimțământ din partea celor doi. Nu există ceva prea mult, ceva prea puțin, ceva atâta timp cât este consimțit. Sigur că acum, dacă vorbim despre o nevoie sexuală ridicată la bărbați, dar și la femei se poate întâmpla asta, mai rar am întâlnit. La bărbați, nivelul de testosteron este foarte ridicat, acolo ar putea să fie o problemă medicală și ceea ce recomand este o vizită la medic, să vadă niște analize medicale, hormonale, să vadă ce se întâmplă și poate chiar e nevoie de medicație, dar asta doar medicul.

Ce înseamnă nevoia sexuală prea mare? Când putem să ne gândim...

Și am întâlnit bărbați care simțeau nevoia să masturbeze de 20 de ori pe zi. Adică acolo există o patologie, există ceva medical, o problemă medicală care poate fi rezolvată medical.

Dar ai zis, recomand, că e ok să te masturbezi odată pe zi, dacă te masturbezi de 2 ori pe zi e deja normal sau pot exista variațiuni între oamenii?

O dată de două ori pe zi e ok. Mai rar am întâlnit femei care se fac asta de două ori pe zi, bărbați poate că am întâlnit, mai ales în contextul în care poate nu aveau o parteneră la momentul acela, sau poate partenera era indisponibilă. Poate, nu știu, a venit un copil și partenera în prima perioadă a fost indisponibilă și atunci el totuși avea această dorință, nevoie sexuală, că de fapt nu mai vorbim de dorință, aici vorbim de o nevoie fiziologică, și atunci el practica masturbarea poate de două, trei ori pe zi, dar pentru o perioadă scurtă. Că, știi, aici ești o nevoie de a-ți confirma și reconfirma masculinitatea, știi? Nu este doar despre ea, e despre a... Ok, sunt încă bărbat, sunt încă viril, pot să fac asta, am dreptul să fac asta, e dreptul meu, știi, să mi-aduc plăcere să fac... Dar mulți dintre ei încep să liniștească după ce fac treaba asta o perioadă scurtă.

Vreau să rămânem un pic în zona asta, dar să mai adăugăm un ingredient. Masturbare plus porno. Ce părere ai despre asta? Pentru că... Adevărul este că probabil că toți oamenii se uită la porn. Tu te uiți la porn, nu? E o întrebare foarte personală, dacă vrei poți să mă răspunzi.

Da, da, da. Da, mă uit, mă uit. Întinerețe mai mult, pe măsură ce au trecut anii mai puțini. A fost o pauză de câțiva ani care nu s-a întâmplat deloc. Și chiar vorbeam cu soțul meu la momentul acela și i-am zis, bă da, noi ne-am uitat la porn de câțiva ani, adică de ce? Nu știu de ce. Pur și simplu nu știm de ce. Și am revenit la a face asta. Și, iarăși, a te uita la porn este ceva sănătos. Da? Cu o măsură. Nu suntem toată ziua să ne uităm la porn. Ne uităm la porn când suntem împreună și poate vrem să aducem o noutate în materie de sex. Și nu de fiecare dată când facem sex. Și acolo e o problemă. Dacă simțim nevoia să ne uităm la porn de fiecare dată când facem sex, înseamnă că avem o problemă. Și singurul mod în care putem să ne excităm sau să atingem orgasmul sau să intrăm în modul sexual este doar vizionând porn. Deci acolo avem o altă problemă de ordine emoțională.

Dar acum vorbești de vizionat porn în cuplu. Dar dacă te uiți la porn singur? Cred că asta se întâmplă mai des.

Depinde care e scopul. Eu nu recomand pornul ăsta vizionat de unul singur. Repet, pentru că eu văd masturbarea ca o practică sănătoasă de explorare. Dacă eu am nevoie să mă stimuleze ceva, înseamnă că nu sunt în contact cu mine. Sunt în contact cu ceea ce văd. Și sigur, ajung în mod natural la orgasm, că ăsta e emers. Pentru că văd ceva, mă stimulează vizualul acela. Dar... Mă deconectez de propria persoană, nu mă cunosc pe mine ca ființă și mai mult decât atât ajung să mă simt vinovat după ce fac asta. Și să mă simt incapabil, practic ajung la o invalidare a propriei persoane. Pentru că îmi dau seama la nivel rațional că eu altfel nu pot să ating orgasmul.

Poate poți, dar totuși cred că e calea cea mai ușoară, să te uiți la porn pentru a te excita și pentru a atinge un orgasm în urma masturbării. Un alt impediment pe care îl bănăiesc este acela că ți-nhipi cumva propria imaginație, pentru că atunci când te masturbezi și ți imaginezi lucruri, e tot un fel de porn.

Da, dar sunt în contact cu mine, cu mintea mea, cu corpul meu, cu ceea ce simtă corpul meu. În momentul în care vizionez, sunt în contact cu vizualul de acolo. Când urmărim porn în cuplu, este altceva, pentru că sigur suntem stimulați de ceea ce vedem acolo, dar aducem ceea ce vedem în relația noastră, în dinamica dintre noi doi. Și atunci suntem în contact unul cu celălalt. Și, practic, unul la celălalt nu face altceva decât să ne aducă, nu știu, să ne aducă un plus. Apropo de, nu știu, o poziție nouă, un fel nou, partea de excitație care se construiește. Deci, sunt niște beneficii pentru noi doi.

Vezi si o problema in faptul ca porno, se stie, este de cele mai multe ori executat de niste actori profesionisti care pot face niste lucruri pe care poate oamenii normali nu pot sa le faca? Si atunci poti sa-ti doresti de la partener ceva nerealist ce n-ar vrea sa faca?

Asta pe deoparte, dar ceea ce se întâmplă și asta mai ales în rândul tinerilor, adolescenților și tinerilor, este că le creează o imagine distorsionată despre ce înseamnă sexul, pentru că sexul nu este ceea ce vedem acolo. Sexul înseamnă... multe alte lucruri. Ori dacă mintea adolescentului începe să construiască pe un model asemănător cu ceea ce vedem porn, viața lui sexuală va fi afectată. Și aici avem o problemă reală. Și este o problemă din ce în ce mai mare pentru că adolescenții au din ce în ce mai mult acces la porn și sunt consumatori de porn. Din curiositate la început și apoi încep să practice masturbarea și devin cumva dependenți de de asta, ceea ce le afectează ulterior relațiile.

Există vreo soluție la asta? Dacă stau și mă gândesc, pare să fie o problemă fără soluție, pentru că porno este extrem de accesibil. Toată lumea are un smartphone.

Bine, acum, la copii sigur că e simplu. Dacă avem aplicațiile de restricții pe vârstă.

Și Da, dar dacă vorbim de adolescent, nu știu, 14 ani, nu știu ce restricție poți să-i mai dai, sau poate să găsească alte device-uri pe care să n-aibă restricții, adică...

Noi avem restricții acasă pe fornizorul de internet. Eu nu pot să mă uit la porn. Trebuie să mă deconectez de la internet ca să pot să am acces pe telefon.

Te duci la baie, în școală, te conectezi la Wi-Fi care n-are restricții, adică accesul e atât de...

Sigur că da.

E foarte simplu, e extrem de simplu. Poți să ajungi la porn dacă vrei să ajungi la porn. Te duci la baie, accesezi un wifi de undeva și te uiți, intri pe un site. Problema e într-adevăr că nu sunt restricționate. Eu cred că o restricție pe porn ar fi sănătoasă, la fel cum avem restricție pentru droguri. Adică știm că drogurile ne fac rău și am acceptat, democratic, să avem restricție pentru ceva ce ne face rău și ceva de care dacă ne apucăm nu ne mai putem obține. Și sunt state care practică asta. De regulă statele arabe, dacă încerci să intri pe un site de porn în Dubai, nu o să poți să intri nici prin VPN, nici prin... sau probabil că trebuie să faci foarte multe lucruri și la un moment dat zici, bă, e prea complicat, mă las. Aici este foarte ușor să intri pe un site de porn și odată ce ai intrat, poți să devii dependent și poți să vezi niște lucruri nerealiste. Și e atât de simplu, adică oricine își aduce amintea de prima interacțiune sexuală, primul sex pe care îl faci, care este neîndemunatic, stângaț și dureros, nu știi ce trebuie să faci, nu știi de ce nu e bine lubrefiată, de ce te doare, de ce nu intri și ai această rușine și reținere și teamă. Primul contact sexual nu are nicio treabă cu ceea ce vezi pe site-urile astea de porn. Și mă gândesc că primul contact, când doar ți-l imaginezi și te apropii de el, este într-un fel, dar cred că este foarte dezamăgitor pentru un adolescent să aibă un prim contact care nu se ridică la nivelul...

Atât de diferit.

Da, atât de diferit de ceea ce vezi acolo. E o problemă fără rezolvare sau poți să recomazi o rezolvare? Nu știu, poate adolescenților.

Sigur că rezolvarea ar fi educația sexuală. România are nevoie de educație sexuală, are mare nevoie de educație sexuală la orice categorie de vârstă, nu vorbim doar de adolescenții. Pentru că noi, realmente, ducem lipsă de această educație. Dacă adolescenții ar fi învățați despre ce înseamnă sexul cu adevărat, dacă ar fi învățați despre anatomia corpului lor, despre anatomia persoanelor de sex opus, deci dacă ei ar înțelege toate aceste aspecte, atunci și Curiozitatea de a se duce către porn ar fi din ce în ce mai diminuată, pentru că acolo asta se întâmplă, este o curiozitate. Nu am cu cine să vorbesc, nu știu, ok, citesc, văd, dar ce ar fi să mă duc direct la sursă ca să-mi fac eu o imagine, ori dacă ei sunt ajutați să se informeze corect. și încep să afle lucruri, să învețe, atunci, ok, nu spun că se va elimina cu totul, dar se va diminua foarte mult această curiozitate. Deci asta ar fi soluția din punctul meu de vedere.

Ok, deci educație, dar biserica se opune, știi?

Știu.

Dar de ce... Sunt foarte mulţi oameni şi cred că implicit biserica au impresia că dacă-i înveţi pe copii despre sex şi sexualitate, le trezeşti curiozitatea. Dar mi se pare că e o atitudine, e o percepţie atât de deconectată de la realitate.

Educaţia sexuală nu înseamnă că împingem oamenii să facă sex. Cred că asta e singurul lucru pe care trebuie să-l reținem. Educația sexuală înseamnă să învățăm despre noi. Noi ca ființe sexuale, anatomia noastră, dinamica sexuală, bolile cu transmitere sexuale, tot ce înseamnă sexul în sine, dar nu înseamnă că asta ne va împinge să facem sex, ci înseamnă că vom fi pregătiți în momentul în care, în mod natural, vom ajunge să facem sex.

Și studiile fix asta spun. Țările în care în școală se predă pe bune educație sexuală, nu educație biologică sau sanitară sau cum mai este denumită la noi. Adică la noi până ne ieși frică să și denumim educația sexuală ca fiind ceea ce este. Este educație biologică sau nu știu cum se cheamă. În țările în care se face educație sexuală, rata de sarcini la fetele minore este foarte mică, din ce în ce mai mică și vârsta la care un om își începe viața sexuală este cu atât mai mare. Știi despre ce e vorba, înțelegi repercursiunile unui act sexual, că dacă primul act sexual este prea devreme, că nu ești pregătit emoțional, că poate fizic ești, dar emoțional nu ești. Adică toate studiile ne spun asta și studiile pentru asta sunt făcute să ne facă să vedem și să credem lucrurile pe care instinctual nu le-am crede.

Da. Și pentru că ai spus de vârstă, știi, nu este o vârstă anume potrivită la care să ne începem viața sexuală. Adică nu cred că poate cineva să spună, da, la 16 ani e ok să facem asta sau la 20 de ani sau la... Nu, nu există. Ci este despre momentul în care suntem pregătiți să ne începem viața sexuală din punct de vedere emoțional.

Și cum știi asta? Sunt niște întrebări la care trebuie să răspunzi? Cum îți dai seama ca adolescent? că ești pregătit.

Sunt într-o relație. S-a dezvoltat relația aceea, adică suntem pregătiți să mergem mai departe, avem sentimente unul față de celălalt, ne dorim mai mult. Pentru că odată ce ne răspundem la întrebările astea, sexul vine natural. Nu e ceva planificat. Ne-am combinat acum peste trei zile să facem sex sau peste o lună. Nu. Și hai să ne cunoaștem, hai să petrecem timpul acela împreună, să ne dăm voie să ne îndrăgostim, să simțim lucruri. Din păcate, la adolescenții din ziua de azi nu prea se mai întâmplă lucrurile așa. Cu tot accesul acesta la informații, cu toată graba asta al care suntei, cu lipsa de răbdare, din păcate nu se mai întâmplă lucrurile așa. Dar eu văd în continuare, poate că sunt eu mai romantică așa și poate că sunt mai, nu știu, înaintată în vârstă, dar eu văd în continuare ca primul act sexual ca fiind ceva extrem de intim, de frumos, de personal. Si putem sa-i ajutam pe adolescentii nostri sa aiba parte de asta avand conversatii cu ei pe aceasta tema.

Hai sa incercam sa-i convingem in sensul in care ai deschis o situatie care mie mi se pare absolut normală, da? Doar că, ascultându-te, îmi dau seama că este, în multe cazuri, departe de realitate. Pentru că, uite cum îmi imaginez că se întâmplă în ziua de azi și poate să se întâmpla și în ziua în care eu eram, în timpurile în care eu eram adolescent. Doar că noi nu aveam social media. Cum avem social media, Suntem niște ființe care ne comparăm implicit. Ăsta e instinctul nostru, să ne comparăm cu alții. Și atunci, tu ești adolescent, nu ești încă pe de plin format emoțional. Nu ești pregătit sau nu ești pregătită. Dar vezi prietenele tale, care au iubiți, care povestesc că au făcut sex și tu încă ești virgină. O să te întreb și despre virginitate, dacă e un construct social sau dacă există întreabă virginitate. Tu ești virgină și prietenele tale știu că ești virgină, ți se pare, te compari cu ele, ele nu mai sunt virgini, ele fac sex și atunci se întâmplă ce mai probabil să te duci la o petrecere la care să te agațe cineva care, din nou, e adolescent și doar asta vrea să facă, să demonstreze, prietenilor săi că a bifat ceva, că și-a tras-o cu cineva la acea petrecere, tu îți dorești același lucru și ajungi să ai prima ta interacțiune sexuală, primul tău act sexual, să fie cu o persoană care nu te cunoaște, cu care n-ai vorbit despre asta, tot ce vreți voi este să bifați ceva ca să arătați prietenilor voștri că și voi ați făcut asta.

Dar... Devine ceva cool. A devenit ceva cool, da? Din categoria cool. E cool să faci asta și altceva nu mai contează.

Care sunt consecințele? Cum ai putea explica dacă avea un adolescent în fața ta că este mai bine să aștepți, să găsești pe cineva cu care să fii pregătit, cu care să vorbești despre asta și cu care să faceți asta consimțit când e timpul să o faceți?

În primul rând, l-aș aduce pe adolescentul ăla să fie un pic mai conectat cu propria persoană și să-și înțeleagă emoțiile și trăirile, pentru că despre asta e vorba, din nou, despre deconectare de propria persoană. Fac ce fac și alții, mă ghidez după ceea ce văd, mă las influențat și nu trăiesc în propria persoană, să-mi cunosc emoțiile. trăirile, dorințele, nevoile mele personale, ci trăiesc prin ceilalți. Și asta aș face în primul rând. Adică nu mă ajut direct la zona asta sexualității, nu mă ajut să vorbesc direct cu el despre asta, ci mai degrabă să-l ajut să se cunoască el ca individ. Pentru că cu cât devine mai conștient de ceea ce simt, de ceea ce are nevoie, cu atât șansele să se întâmple lucruri de genul acesta scad.

Ok.

Și efectele, pentru că vorbeai de efecte. O adolescentă, am auzit o poveste care m-a cutremura, pur și simplu. O adolescentă de 13 ani care a făcut pentru prima dată sex în toaleta de la mall băneasa. Pur și simplu am rămas șocată. 13 ani. Copila aia nu știa pe ce lume trește. Și da, ea va fi afectată pentru toată viața ei, dacă nu va ajunge la undea să facă terapie. Pentru că nu ai cum ca un astfel de episod să nu te afecteze în legătură cu stima de sine, cu percepția față de propria persoană. Ori asta se va duce în toate laturile vieții, și în social, și în profesional, și mai ales în zona de relații.

Adică poți să-mi imaginezi că e perturbant, probabil, pentru o persoană să treacă prin asta?

La momentul acela nu este perturbant. Încă nu realizează. A făcut asta, după aia face altceva, trece la altul, și la altul, și la altul, și la altul. Dar mai devreme sau mai târziu, undeva, mai spre 20 de ani încolo, după o perioadă de adolescență, se vor vedea efectele. Și mi-e foarte clar, sigur că da, aceste fete au niște motive în spate care le determină să aibă genul ăsta de comportament.

Care au? Ce motive?

Nu știu, probleme acasă, relații dinamică în familie sau poate un părinte care nu e prezent sau poate, nu știu, anumite, nu știu, anumite soi de agresivitate în familie sau niște probleme se întâmplă acolo în familia ei care o determină să se ducă și în general partea asta sigur că ține de relația cu tatăl sau cu nevoia de a demonstra cuiva ceva. Că practic Știi, poate că pare paradoxal, mă duc să fac sex cu un băiat pe care nu-l... de-abia ce l-am cunoscut, da? Am 13 ani, intru în toaletă la Molbonea să fac sex cu el. Dar ceea ce caut eu inconștient este validare. Am făcut asta pentru că eu caut validare. Și paradoxal se întâmplă să nu primez validare pentru că băiatul ăla a ieșit din toaletă și dus a fost, nu-l mai văd poate niciodată. Și apoi ce fac? Caut un alt băiat de la care simulez validare și altul și altul și altul. Pentru că nevoia mea din spate este această validare de care nu am avut parte în relația cu unul dintre părinți, cu amândoi sau cu ceva ce s-a întâmplat în familia mea.

Și ce faci ca adolescent dacă simți asta? Adică ce soluție ai? Că din nou mi se pare că e groaznic să auzi asta, dar ce soluție ar avea ea? Adică ce ar putea să facă ca să se oprească din asta? Unde să caute acea validare sau acel ajutor când ea Are 13 ani și asta este viața ei.

Repet, ea nu este conștientă la momentul acela. Ea nu caut acestă validare într-un mod conștient, într-un mod activ, ci o face într-un mod inconștient. Și sunt niște mecanisme pe care ea și le dezvoltă, prin care speră că va umple acel gol din interiorul ei. Deci ea nu este conștientă. Ideal ar fi ca unul dintre părinți sau o persoană, un adult din jurul ei care o vede, care înțelege că se întâmplă ceva cu ea, să o ia de mânuță și să o ducă la un specialist care să o ajute real. Altfel ea va crește și poate undeva spre 20 plus încolo, văzând că lucrurile nu se întâmplă în viața ei așa cum și-ar dori, va ajunge să facă un proces terapeutic.

Bun, deci înseamnă că Adică sunt niște.

Răni acolo, sunt niște goluri acolo, sunt niște traume, poate chiar nu neapărat traume, dar poate fie și alte traume, care să împingă adolescenții la comportamente de genul acesta. Și care se pot rezolva doar cu psihoterapie.

Deci asta înseamnă că prima experiență contează cumva, are greutate în evoluția noastră.

Contează foarte mult, da. Deși adolescenții de astăzi ar spune că nu contează, contează. Ei au impresia că nu contează, dar peste niște ani, dacă ar fi să ne așezăm din nou la o masă să povestim cu ei, răspunsul lor ar fi da, contează. La momentul ăsta nu, pentru că... Așa o iei impresia cu mintea lor, așa e formată în acest moment al vârstei lor, încât să spună că nu contează.

Ce puțin e important să auzim de la tine, care ești un expert în acest domeniu. Că contează, de ce și cum și care sunt mecanismele. Important este că e foarte important cu cine și în ce context ai prima experiență și asta o să-ți influențeze viața ta inclusiv în functiunea sexuală și de respect față de sine și afect și așa mai departe în viitor. De atunci, de ce prima experiență nu este așa cum noi imaginăm? E normal să nu fie așa cum noi imaginăm? Să fie complicată? Să fie dificilă?

Sigur că da, pentru că este necunoscut, cum spuneai. Noi ne facem niște filme în capul nostru, că am văzut porn, că am auzit, că am văzut la televizor, nu contează. Ne facem niște filme în cap și totuși intrăm în acel proces ca într-un mare vast necunoscut. Și este normal să fim stângați, nu știm ce să facem, nu știm cum să reacționăm, e despre necunoscut. Și atunci lucrurile nu se întâmplă ideal. Ceea ce ar fi ideal ar fi să pregătim acel moment astfel încât lucrurile se apropie cât mai mult de firmele pe care noi le avem în cap. Și nu vorbim de, nu știu, petale, trandafiri și lucruri de genul ăsta, dar să pregătim cumva momentul. Da, uite, o să se întâmple atunci, adică nu așa pe fugă, suntem la un chef și la, mă rog, o petrecere și gata, am prins o cameră liberă și mergem acolo. Nu, hai să pregătim momentul. Uite, da, în weekendul ăsta plecăm undeva, facem, se întâmplă, se va întâmpla, anticipăm momentul amândoi, ne pregătim.

Îmi dau seama unde e problema. Problema este, de fapt, sau problema sunt filmele la care ne uităm, în care vedem că sexul se întâmplă spontan la o petrecere super mișto, unde pac, pac, pac și uite ce s-a întâmplat. Și atunci cred că a venit impresia că așa e normal să se întâmple și poate unii oameni simt că e ridicol să pregătești în astfel de moment, dar de fapt cred că în ăsta stă secretul succesului. Să recunoști că ai emoții că e prima dată. să recunoști că poate o să fii stângați, hai să vedem cum ne descurcăm, dar ne conținem unul pe altul, o să fie ok, și să pregătești conștient acest moment. Nu trebuie să se întâmple ca în filme, ai venit acasă cu, nu știu, cu cumpărăturile, poc s-a întâmplat în bucătărie. E ok, poate să se întâmple așa, dar nu mereu, nu asta e normal. Și atunci, cred că ăsta ar fi un sfat pentru adolescenți, Să pregătească momentul.

Să vorbească despre moment și oricât de greu, știu că le este adolescenților să facă asta, dar da, să vorbească despre emoțiile pe care le au, despre reținerile. Uite, știi, da, mi-e teamă, nu știu, îmi dau seama că nu știu cum să o fac. Adică, da, îmi doresc foarte mult treaba asta, știi? Dar chiar nu știu cum o să iasă, chiar nu știu dacă, știi? Și celălalt să zică, da, păi știi că nici eu, că nici și pentru mine e prima dată și e ok, hai să povestim, hai să vedem. Cum ai spus, ne susținem unul pe celălalt.

Și aici cred că intervine o chestie care, uite, îmi dau seama că se manifestă foarte puternic de la prima interacțiune sexuală, dar persistă și în viață. Și cred că în special cu partenerii noi, ceea ce se cheamă anxietatea de a performa. Poți să ne descrii ce e anxietatea de a performa și cum putem să o înlăturăm?

Anxietatea de performanță este legată de percepția pe care noi ne-am făcut-o, despre cum ar trebui să se întâmple un anumit lucru și teama că nu vom reuși să ajungem la acea performanță. Și se întâmplă foarte des în zona asta a sexualității, această anxietate de performanță, în rândul bărbaților în special. Nu neapărat, dar în special în rândul bărbaților. Pentru că există această mentalitate cum că bărbatul știe, bărbatul trebuie neapărat musa, el știe tot ce are de făcut, cum trebuie să facă, el este expertul. Deși el s-a născut la fel ca noi toți, de altfel, nu a învățat la vreo școală specială, dar așa este percepția, mentalitatea generală. Și atunci se construiește, de fapt, este chiar o construcție acestei anxietăți. Pe măsură ce trece timpul și apare și se împământânează mult mai mult această mentalitate, cu atât anxietatea este mai puternică.

Ok. Și ce să facă un bărbat care are această ansietate? Care știe că trebuie să dureze o anumită perioadă, trebuie să, nu știu, crede că...

Să uite tot ce crede că știe, să uite tot ce crede că știe și să fie curios să-și descopere partenera. Pur și simplu, sunt curios, nu știu, n-am fost cu nicio femeie, uit tot ce am aflat până acum, uit toată experiența mea și vreau să te cunosc pe tine să văd cum ești tu. Pentru că fiecare individ este unic, suntem unici și prin urmare fiecare parteneră pe care o are un bărbat este unică. Și atunci vreau să o cunosc pe ea, vreau să văd cum este cu ea, vreau să văd cum reacționează ea, vreau să-i descopăr ei punctele erogene, vreau să, da? Și asta le recomand să facă și asta o să-i ajute să scade această anxietate de performanță.

În contextul ăsta, cât de important e preludiu într-un act sexual?

Este important. Este important în special pentru femei, după cum bine știm, pentru că femeile au nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la un anumit grad de excitare. Dar este necesar și pentru bărbați, apropo de conexiunea, de conectarea care se întâmplă în timpul preludiului și care ajută relația per ansamblu. Dar este important preludiul. cât de mult, cât ar trebui să dureze preludiul. Asta depinde de fiecare cuplu în parte și depinde de fiecare moment în care alegem să avem un act sexual. Pentru că dacă copiii dorm de prânz și avem poate, nu știu, o oră la dispoziție, dar poate nu știm că unul e mic și s-ar putea să scoale într-un sfert de oră, jumătate de oră. O să stăm acum să facem nu știu ce preludiu, da? Adică o să se întâmple lucrurile un pic mai pe repede înainte, pentru că ne dorim să facem sex. Pe de altă parte, dacă copiii sunt la bunici și avem o seară liberă, atunci o să profităm din plin de asta și o să alocăm mai mult timp pentru preludiu. Și e bine să alternăm aceste lucruri și este bine să, apropo de monotonia și de plictiseala, care poate să intervină și intervine, din păcate foarte ușor, e bine să alternăm modul în care noi facem sex. Și locul din casă, și modul în care facem, și pozițiile sexuale, și e bine să le alternăm, astfel încât să nu ne plictisim. În același loc, în același mod, în aceeași zi, știi, știu cupluri care fac sex sămbătăseara. Sâmbătă seara, știm, adică...

Poate sunt ok cu asta, nu știu.

Da, sunt ok cu asta, dar pe de altă parte se și plâng că nu se mai simt așa bine, că nu mai au chef, că mai sar câte o sâmbătă, două, câte... Știi? E ok să-ți planifici actul sexual, mai ales dacă nu ai făcut sex de mult timp. Bun, sâmbătă... O să facem sex, ducem copiii la bunici, nu știu, la vecină, nici nu contează, închidem de bara și sâmbăta avem un moment al nostru în care facem sex.

Deci e ok să-l planifici?

E ok să-l planifici. Din când în când, dar nu e ok să-l planifici de fiecare dată și în fiecare că să știu clar că sâmbăta la ora 7, aia e, sunt în pat și se întâmplă.

Stai așa, ok. Întrebare. Planificat înseamnă că îl planifici cu câteva ore, câteva zile înainte?

Chiar cu câteva zile înainte.

Ok, dar este tot planificare dacă zici... Nu-mi dau seama. Dacă zici... Hai să facem sex? Și urmează să faceți sex?

Atunci, imediat? Aia nu-i planificare. Aia-i o propunere.

Ok.

Adică... Ba, uite... Am chef să facem sex. Te-am văzut acum cum ai coborât și aveai părul răbăt și nu știu, habar n-am. Și nu știu, pur și simplu am chef să facem sex. Știi? Și se întâmplă acolo, pe masa din bucătărie. E ok. Dar să nu fie copii acasă. Că scăugea acasă nu-i bine. Nu vine chiar așa, spontan. Știi, acolo trebuie un pic mai cu grijă. Dar ăla nu e planificat. Ăla e o propunere care vine. E o chestie spontană și e foarte fain să se întâmple asta. Sau lucrăm de acasă amândoi și, nu știu, avem pauza de masă, ne-am intersectat amândoi la aceleași oră prin bucătărie. Și ne dăm seama că, wow, ce fain, hai să profităm de ora asta. Așa, aș pleca să-mi de la preludiu. Deci, ok, preludiu. Da? Uneori avem un preludiu mai lung, uneori avem un preludiu mai scurt. E în regulă, este absolut în regulă. Dar ceea ce este important este să ținem cont, și aici bărbații, de fapt, trebuie să țină cont, de gradul de excitare al partenerei, de ritmul partenerei. Și de asta spuneam, știi că fiecare parteneră este unică. Da, am avut 20 de femei până acum, ea 21, ea este unică, nu o cunosc, am nevoie să știu cât timp are nevoie până să se excite și mai departe până ajunge la orgasm. Pentru că la unele femei se întâmplă asta rapid și asta depinde și de timpul, momentul ciclului menstrual. Altele femei au nevoie de mai mult timp și e important să înțeleg asta, să cunosc asta și să țin cont de asta. Și evident, bărbatul este obligatoriu să își ducă partenera către orgasm, să aștepte că ea să aibă orgasm pentru că apoi să aibă și el orgasm.

Sunt femei care n-au orgasm.

Nu, nu este în regulă. Înseamnă că dacă o femeie nu are orgasm, înseamnă că ea se privează de această plăcere, cum spuneam, care este absolut naturală în corpul ei. Are o problemă pe care poate să-și o rezolve, dar poate că nu știe că poate să o rezolve sau nu știe cum să-și o rezolve. Atâta timp când nu există un motiv medical care să o facă incapabilă de a avea orgasm, orice femeie ar trebui să aibă orgasm. Din păcate știu că nu se întâmplă asta și nu vreau să spun ca pe presiune pentru femei că orice femeie ar trebui să aibă orgasm, ci ca un mesaj foarte important și anume acela că orice femeie poate să facă asta. Există specialiști care le pot ajuta, există materiale care le pot ajuta, există soluții, repet, atâta timp când nu există o problemă de ordine medicală.

Unde să cauti aceste soluții? Adică, ok, ești femeie și ai interacțiile sexuale cu partenerul tău, dar nu ajungi la orgasm. Cu ce să înceapă? Cum să...

Cu o vizită la un psihoterapeut specializat în relații și în psihosexologie.

Acolo.

Poate să meargă și la un medic, da? Din păcate la noi, afară discuțiile astea sunt foarte deschise cu medicii ginecologi, din păcate la noi nu toți medicii sunt deschiși. Dar o femeie care nu a experimentat orgasmul sau o femeie care are tulburări de libidou, Ar trebui să poată să meargă la medicul ei, ginecolog, să vorbească deschis despre asta, iar medicul ginecolog, mai departe, să o îndrume către un, nu știu, tratament, dacă e vorba de o problemă medicală, sau către un psihoterapeut, dacă e vorba de o problemă emoțională.

Problemele cred că pot să fie împărțite, să zic, în două categorie emoționale. Adică emoțional nu poți să atingi un orgasm, ai un blocaj undeva, ceva te reține, ai o frână. Deci am zis că le putem împărți în două categorii, emoțional sau fizic. Și fizic pot fi, poate, dezechilibrări hormonale care țin de libidou și incapacitatea de a ajunge la acel climax. Sau pot fi, efectiv, cum să zic, probleme sau particularități, să le spunem, efectiv fizice care țin de anatomie, care și alea pot fi rezolvate în ziua de astăzi. Am avut la Medicool invitată pe Diana Mihai, este medic ginecolog și face ce se cheamă cumva rejuvenare vaginală și când te gândești la rejuvenare, te gândești că doar o faci să arate bine, dar... e doar 10% din ce face ea se refera la estetica, 90% de fapt din ce cand auzi rejuvenare vaginala se refera la o imbunatatire functionala si lucrurile sunt super simple, adica noi, sau ma rog, femeile au in vagin anumite terminatii nervoase care pot fi un pic mai ascunse si nu sunt suficient stimulate in timpul actului sexual. Exista tot felul de injectii, cum sa te injectezi cu acid hialuronic pe fata, poti sa injectezi acid hialuronic in acel punct G sau zona G Și atunci ea devine mai proeminentă și poate să fie mai ușor stimulată. Și înțeleg că rezultatele sunt super bune. Adică sunt femei care povestește, ea tot la medicură a povestit. care, paciente care, nu știu, vin la un tratament, ea observă ceva, îi face tratamentul de acesta injectabil și a doua zi ea o sună și zice, Doamne, ăsta este de fapt un orgasm? Și, adică, sunt oameni care trăiesc mulți ani fără orgasm și ajung să își rezolve problema asta de a aibă un orgasm.

Și iarăși pentru femeile care nu au experimentat orgasmul, revin la ideea cum masturbarea este cea mai simplă cale de a ajunge acolo. Autoexplorarea care duce ulterior la orgasm. Cunoașterea aceasta ca ființă sexuală.

Ok, deci să înceapă cu autoexplorarea și încercarea de a ajunge singură la un orgasm și după aceea discutarea cu partenerul și...

Cu partenerul sigur că da, bine, mai intervine și partea asta ce ține de libidoul, pentru că spuneam că libidoul poate să fluctueze, o dată din cauza, din motive ce țin de ciclul menstrual, etapele ciclului menstrual, știm că în perioada de ovulație, dar femeia este mai, are un libidoul mai crescut anatomic, ea este construită ca să, da, pentru a procrea și atunci, iar în celelalte etape, libidoul poate să fie mai scăzut, Dar libidoul fluctuează și din motive de ordin emoțional, din motive de alimentație, de somn, de stres, sunt foarte mulți factori. Am cupluri care lucrez și care vin și-mi spun, ok, ea nu are chef deloc, niciodată, știi, și ea spune, ok, dar nu mai am libidoul deloc. Bun, și începem să povestim un pic despre contextul de viață. Un job stresant, o alimentație nesănătoasă, 5 ore de somn pe noapte, evident că vor face calip două să nu mai există în planul cuplului lor. Trebuie să fim atenți la aceste aspecte și în momentul în care se întâmplă asta să vedem unde putem să intervenim, unde este nevoie să intervenim. Poate ar trebui să mănânc mai sănătos, poate că am nevoie să introduc în dieta mea mai multe grăsimi sănătoase. Nu știu, avocado, de exemplu, este foarte bun pentru creșterea libidoului. nucile, peștele graz, nu știu, probabil că tu știi mai bine asta, sau un medic nutriționist, din nou, uite, merg la un medic nutriționist care poate să-mi recomande o dietă care să mă ajute și pe partea de creșterea libidoului. Adică avem specialiști oameni buni, avem specialiști și haide să apelăm la ei pentru că este singurul mod în care noi putem să ne ajutăm pe noi să avem o viață mai bună, mai satisfăcătoare, mai împlinită din toate punctele de vedere.

Corect. Știi, și materialele astea pe care le facem aici sunt cumva cu niște reguli de bază pe care poți să încerci să le aplici și sunt cumva zero cost și sunt disponibile pentru toată lumea. Mai departe, într-adevăr, un specialist poate să găsească specific care este problema ta, specifică, și să te ghideze. Și legat de libido și cumva legătură cu preludiu de care vorbeam, citisem undeva că preludiu Începe nu în pat sau când ne conectăm, că preludiu începe de când intri în casă și de când te întâlnești. Adică un buchet de flori și o îmbrățișare pot fi deja un preludiu.

Cum îi spun eu, pre-preludiu. E preludiul dinaintea preludiului. Pentru că, da, este despre cum construim conexiunea dintre noi și cum creștem dorința în plan sexual. Cum ai spus tu, timp petrecut împreună, o floare pe care o aduc, un mesaj mai provocator pe care îl dau de dimineață, da? Care face referire la ce s-a întâmplat seara. Felul în care eu ca bărbat mă arăt disponibil să spăl vasele și să cul copiii într-o seară. Contează foarte mult lucrurile astea pentru o femeie. Și o să vedeți că dacă faceți asta, o să vedeți rezultatele, o să vedeți cum ea dintr-o dată o să devină disponibilă și dornică de sex. Deci toate aceste elemente pe care noi putem să le facem în întâmpinarea nevoilor celuilalt. O femeie copleșită, de muncă, de copii, de strâns, nu mai are efectiv disponibil, nu mai are chef să mai facă nimic seara. Adică vrea să pună ca o pe pernă să doarmă. Eh, dar dacă eu ca bărbatu' degrevez de anumite sarcini și-i mai fac și niște complimente și-i mai spun niște lucruri drăguțe, e să vezi cum o să schimbe lucrurile și cum ea o să se deschidă și ea ca o floare în plan sexual.

Și dacă eu ca bărbat de jacul copiii și spăl vasele, ce pot să mai fac?

Și ea în continuare este indisponibilă?

Nu, ce pot să fac ca să mai adaug, ca să încep acest pre-preludiu mai...

Poti să trimiți niște mesaje, poți să-i faci niște complimente, poți să vii un pic pe limbajele ei de iubire, nu știu, la ce reacționează mai bine, la cadouri, la surprize, la timp pe trecut, la ce anume reacționează mai mult și să vii și să apeși accelerația acolo pe ele.

Dar toată ideea e într-adevăr că, și întrebarea era dacă preludiu e important, de fapt e atât de important și acest pre-preludiu, adică...

Ce facem înainte de...

Ce facem cu mult timp înainte de, ca să ajungem să putem să facem acel preludiu dacă în timp și să ajungem...

Știi cum se spune? Că sexul bun începe cu mult înainte de ușa dormitorului. Da. pentru că toate aceste elemente ne fac să devenim disponibili și deschiși în plan sexual. Eu tot repet asta cu timpul, foarte, foarte important și din păcate multe cupluri, în momentul în care ajung să aibă copii, uită total de acest timp petrecut împreună, uită total de relația lor de cuplu, se focusează foarte mult pe familie, pe ransamblu și sigur că partea sexuală întotdeauna ajunge să fie afectată.

Într-adevăr, atunci când apar copiii, ai practic un job în plus. Amândoi au un job în plus să crească acel copil.

O mare responsabilitate. Cea mai mare, practic.

Un stres in plus care te practica, exista o teorie asta franei si acceleratii, nu? Ca avem in dinamica sexuala o acceleratie care ne excita, ne accelereaza acest interes pentru sex si avem o frana. Si cred ca acest stres al copilului este ca o frana puse, ca o frana de mana cu care mergi. Ce recomandarii ai avea pentru un cuplu? Ce asteptari realiste sa aiba de cand a venit copilul pe lume? pentru că viața sexuală se va schimba, nu poți să o ai la fel. Ce așteptări realiste să ai și cum totuși să te întorci la acea conexiune, la acele lucruri care încep înainte de ușa dormitorului, ca să poți să ai în continuare viața sexuală sănătoasă?

Pe parcursul unui cuplu, două etape sunt cele mai dificile, cele mai provocatoare, hai să nu le numesc dificile, cele mai provocatoare. Etapa cuplului cu copii, Și etapa cuibului gol, adică etapa în care vin copiii și etapa în care pleacă copiii. Acestea sunt cele mai provocatoare. Și este bine să cunoaștem asta, apropo de așteptări și de felul în care ne facem filmele în capul nostru, și să nu ne ia viața prin surprindere. Adică da, știu că urmează perioada asta cu copii și lucrurile se vor schimba. Realmente se vor schimba. Azi suntem doi, mâine suntem trei. Punct. Adică nu există o certitudine și trebuie să ne pregătim pentru acel moment în care vom fi trei. Ceea ce recomand eu este ajutorul, neapărat ajutorul extern. Cred că e vorba de curățenie, de grijă pentru copil, bonă bunică. Știu femei care poate nu au posibilitatea, dar înainte de naștere au făcut mâncare și au pus în congelator să aibă pentru două săptămâni mâncare. Primele două săptămâni sunt cele mai grele. Prima săptămână e cea mai grea, următoarele două. După o lună de zile lucrurile ar trebui un pic să se așeze. Și după această lună este și momentul în care cuplul ar trebui să își îndrepte atenția către el. Puțin. Nu avem acum pretenția de timpe trecuși de făcut nu știu ce mari lucruri, dar 10 minute de 3 ori pe săptămână, oamenii aia doi să-și amintească că sunt un cuplu înainte de a fi orice. Au fost un cuplu și e important să rămână un cuplu și să și-l mențină, pentru că ei devin un model pentru copilul pe care tocmai l-au făcut.

Și ce să facă mai exact?

10 minute în care să stea ei doi să nu vorbească despre pemper și lăptic și nu știu cât am mâncat și cât caca a făcut copilul, da? Și să vorbească despre ei doi. Cum te simți? Cum ești? Hai să ne uităm la niște poze de dinainte. Ceva 10 minute în care să se conecteze doar ei doi. Ușor, ușor să mărească acest timp pe care și-l alocă unul celuilalt și ideal, dacă au ajutor, să iasă din casă. să se deconecteze de la rolul de părinți.

Fără copil.

Fără copil, da. Să iasă din casă, să iasă la o plimbare, să iasă să-ți bea o cafea, un ceai, să iasă puțin din casă.

Dar știi, aș vrea să reiterez discuția de la început, sau ideea de la început, că o relație este bazată și pe o disciplină și lucrurile pe care le faci. Și lucrurile astea, știi cum, de multe ori le auzim, dar nu le facem. Este atât de important să ți le notezi, cum îți notezi în agenda de muncă, că la ora aia ai ședință și la ora aia ai un call și la ora aia ai o conferință. La fel că trebuie să îți notezi efectiv în agenda, ca să nu uiți că ai nevoie de alea 10 minute de trei ori pe săptămână.

Pui. Da, da, da, real. Nu, asa este. Si aici, barbatul, din nou, are o responsabilitate, pentru ca femeia este complesita. Da, e nedormita, alapteaza, se chinuie, nascuta, hormonii, adica e, ce sa zic, e o furtuna. Stim foarte bine ce se intampla. Și bărbatul, pentru că e un pic mai în afara acestor lucruri, da? El are capacitatea să fie un pic mai rațional. Și atunci el să fie cel care vine și inițiază aceste momente. Și o trage pe ea cumva din rolul acela de mamă, o trage înapoi către rolul de iubită, de soție. Și asta nu înseamnă că își neglijează copilul sau că... Da, deci nu este despre asta. Este tocmai un bine pe care indirect îl duc către copilul lor. Că au grijă de cuplul lor.

Și ai dreptate aici pentru că cred că mama o să stea și instinctiv, o să vrea să stea lângă cuib, să stea lângă copil, să se asigure și atunci trebuie luată cumva, între ghilimele, cu forța convinsă să plece de acolo pentru că e mai bine așa.

Femeia după ce naște în proporție de 100% este în rolul de mamă. Noi jucăm multe rol pe parcursul vieții, parcursul unei zile, da? Dar în momentul în care vine copiului este 100% în rolul de mamă. Și ceea ce are bărbatul responsabilitatea este să o scoată de acolo și în proporție de un 5% să o aducă în rolul de soție. Ea va rămâne în continuare 95% mamă, da? Apoi, ușor, ușor, mai mult și mai mult, astfel încât să se echilibreze cel puțin aceste două roluri. Pentru că, odată ce noi devenim părinți, nu înseamnă că încetăm să mai fim iubiți, parteneri, soți pentru cel de lângă. Și copilul nostru are nevoie inclusiv de asta, de un model de cuplu sănătos. de o mamă și de un tată, care sunt soț, soție sau iubiți, că poate nu-ți neapărat căsătoriți, care pleacă împreună, ies împreună, stau, au timpul lor împreună, în timp ce eu, copilul, stau și mă uit pe o cărticică și ei stau 10 minute în bucătărie și povestesc despre ei și este în regulă să învățăm copilul cu asta.

E atât de important, cred că de multe ori părinții sunt atât de focusați pe copil și e atât de important ce ai zis acum, că trebuie să înțeleagă că acel copil da, are nevoie de atenția ta, dar are nevoie și de atenția asta între cei doi. Dacă ea se rupe, îi faci rău copilului. Chiar dacă îl crești și rămâi în cuplu, dar pierzi această legătură, atunci și lui va fi rău. Atunci îi restabilește legătura și pentru binele acelui copil.

Și cu cât faci asta de mai devreme, cu atât copilul tău se va obișnui cu acest stil de viață. Cunosc cupluri care, nu știu, cu copii de 12-14 ani care n-au mai plecat, n-au fost plecați niciodată într-o vacanță ei doi de când aveau copilul. sau cupluri care au plecat după 7-8 ani și copilul, ce să vezi, a făcut crize de nervi sau s-a îmbolnăvit sau ceva s-a întâmplat cu el, dar pentru că, din punct de vedere emoțional, el nu era obișnuit ca părinții lui să plece.

Când e ok să pleci ca și cuplu, singur, fără copil? Pentru că sunt o fel de teorii care, mă rog, teoria asta abandonului, că dacă lași un copil foarte mic, și pleci pentru mai multe zile, el nu înțelege că tu ai plecat, se simte abandonat. Când e safe sau în ce context e safe să lași copilul singur?

Atâta timp cât lași copilul cu cineva de încredere, cu cineva cu care el este familiarizat, pentru că dacă eu plec și în ziua aia vine o bonă, Și copilul nu cunoaște bonaia, sigur că se va simți abandonat. Dar dacă eu plec și-mi las copilul cu cineva cu care el se simte confortabil, se simte în siguranță, este în regulă, nu se va simți abandonat. Și oricât de mic ar fi copilul, îi spui și înțelege. Că are șase săptămâni, că are șase luni sau cinci ani, el va înțelege. Pentru că, până la urmă, copilul are nevoie să se simtă în siguranță. Omul ăla cu care îl lași, îl va face să se simtă în siguranță, îi va fi confortabil să fie cu el. Nu știu. Eu am plecat, după ce am născut primul copil, am plecat la șase săptămâni. Am plecat patru zile. N-am plecat o lună. Am plecat patru zile. Și a fost ideal pentru noi ca și cuplu să facem asta. Și da, mi-am lăsat copilul cu mama și cu nașa noastră de căsătorie, care erau în preajmă înainte, care l-au văzut din prima zi și care au stat cu el în toată perioada aceea, că nu erau niște persoane noi, necunoscute. Și așa am făcut de fiecare dată după fiecare naștere. Pentru că am simțit nevoia să ne reconectăm și să ne reamintim de noi ca și cuplu. Și când am venit acasă la copiii noștri, am dat tot ce am avut mai bun din noi. Pentru că o mamă obosită, o mamă neîmplinită, o mamă frustrată nu are ce să-i dea copilului. O să-i dea exact lucrurile alea. Deci da, eu recomand cât mai devreme, acum sigur, în funcție de cum e coalăptatul, cu laptele, cu... în fine, fiecare are propriul context și propria poveste, dar eu recomand să se întâmple asta și poate nu ai posibilitatea să le lași cu cineva copil, pentru că sunt multe cazuri, nu există bunici, nu există bani de bone și așa mai departe. Atunci, poate... O oră când copilul doarme să fie timpul nostru, nu plecăm din casă, că nu-l lăsăm singur. Facem un picnic în living, pe covor, și ne imaginăm că am ieșit în parc și facem picnicul în parc, știi? Există soluții, avem imaginație bogată, trebuie doar să o folosim și trebuie doar să ne dorim să facem asta. Așa găsim tot timpul scuze, găsim tot felul motive pentru care nu putem. Am cunoscut pe cineva, îmi spunea așa, vineri, seara, e vinerea noastră. Nu contează copilul bolnav, copilul cu tantrum, copilul, nu contează. E cu bona, cu care el stă, e familiarizat, tot e regulă. Noi ieșim, indiferent de orice. Bine, sigur, nu cazurile extreme, să nu mă fac înțeleasă greșit. Dar oamenii ăia erau foarte determinați să mențină ziua aceea ca ziua de ieșit pentru ei. Erau orele lor în care erau doar ei doi ca și cuplu. Și aveau apoi ce să le dea copilului. Din energia asta pe care o aduceau. Da, deci eu recomand să se plece, recomand să... Recomand să se țină cont de relația de cuplu în egală măsură cu relația de familie. Suntem părinți, în egală măsură suntem și iubiți soții, parteneri de cuplu. Și avem nevoie să hrănim ambele roluri.

Și ne întoarcem la aceeași disciplină, uite cum ai zis că, acest exemplu, că oamenii și-au zis, băi, vinere, vinerea noastră, și-au planificat, adică și-au planificat, și-au pus în calendar, e clar că vinerea e vinerea lor, nu au așteptat să se întâmple de la sine să aibă timp să iasă în oraș.

Uite, noi de exemplu avem invariabil, avem vacantele noastre din an, în general după vacanța cu copiii, pentru că vacanțele cu copiii, bine acum copiii noștri sunt mari, vacanțele sunt faine, când erau mici erau un pic mai obositoare, nu erau chiar vacanțe, dar după vacanța cu ei noi invariabil ne luăm câteva zile pentru noi, că-s două zile, că-s trei zile, nici nu contează cât, nu despre asta e vorba, ci despre a te duce un pic în rolul acela de cuplu, de iubit, după ce ai fost în rolul de părinte, pentru ca mai apoi să poți să te întorci la copiii tăi zen.

Super frumos! Bun, hai să ne întoarcem la sex și am așa o întrebare. Ce înseamnă o partidă de sex reușită și cât timp ar trebui ea să dureze? Care e un timp în care zici ok, am bifat?

Da, nu cred că există un timp anume. O partidă de sex reușită este una în care amândoi partenerii simt satisfacție sexuală, mai pă scurt ajung la orgasm amândoi. Aia este o parte de sex reușită și nu este important timpul, durata actului sexual, ci rezultatul final.

Și oare timpul ăsta îl calculăm doar în momentul în care începem sexul penetrativ sau putem să calculăm... Cred că mulți oameni au o oarecare ansietate față de timp, că nu știu, poate durează două minute sau trei minute. Dar am putea să calculăm, să luăm în calcul timpul de când începe preludiul? Adică de când începem să ne atingem și până când terminăm, ăla să fie de fapt tot timpul și să ne simțim cumva mai satisfăcuți dacă urmărim niște numere?

Secretul unei partide de sex reușite stă foarte mult în preludiu. Preludiu cântărește foarte mult. Și dacă există această teamă că partida de sex ar trebui să dureze puțin, două minute, de exemplu, atunci hai să ne concentrăm mai mult pe preludiu și să avem un preludiu mai lung, astfel încât să ne asigurăm că partenera este pregătită pentru penetrare și pentru a atinge orgasmul. Deci penetrarea propriului să poate să dureze două minute, dar poate că dacă înainte avem un preludiu de un sfert de oră, putem să ajungem la satisfacție de ambele părți. Deci nu contează cât, contează rezultatul final și acolo unde există această ansietate de performanță de care vorbeam mai devreme sau acestă îngrijorare cum că ar putea să nu iasă bine, atunci hai să ne concentrăm pe preludiu, pentru că acela ne va asigura un act satisfăcător.

Ok, și rămânând în aceeași temă, Există? Să întreb așa, ce e permis în pad și în sex și ce nu e permis?

Orice este permis atât timp cât există consimțământ de ambele părți. Orice, absolut orice, orice fantezie, orice poziție, orice modalitate de a practica sexul este permisă cu consimțământul ambilor.

Din experiența ta, vorbind cu pacienții, ce ai observat dacă femeile își doresc lucruri diferite față de bărbați? Și care sunt alea? Ce își doresc de regulă femeile? Și ce își doresc bărbații? Și cred că e important să înțelegem asta, pentru că dacă ești femeie, ai putea să fii curioasă mai mult despre ce își doresc bărbații sau bărbatul tău și viceversa, dacă ești bărbat, ar trebui să știi ce își doresc femeile.

Femeile în general își doresc atenție, își doresc disponibilitate din partea partenerului, își doresc să aibă parteneri curioși să le descopere și să le ofere atenție, își doresc complimente, își doresc mai multe învrățișări, își doresc un preludiu mai lung, în timp ce bărbații își doresc foarte multă validare. Ei au nevoie să aibă încredere în ei ca masculi, ca parteneri, inclusiv ca parteneri sexuali, și atunci au nevoie ca femeia să le ofere acea încredere.

Ce înseamnă asta? Dă-mi un exemplu. Cum îi oferi e ca femeie validarea unui vorba?

După un act sexual satisfăcător să îi spun. efectiv să-i spun, uite, m-am simțit foarte bine cu tine, uite, când m-ai atins acolo mi-a plăcut foarte mult. Când ai făcut treaba aia, pentru mine a fost super wow. Mă bucur foarte mult că ai avut răbdare pentru că astăzi, nu știu, m-am întreptat către orgasm mai greu și m-am bucurat că ai avut răbdare cu mine și ai ținut ritmul astfel încât să te asiguri că ajung la orgasm. Și ce mai au nevoie femeile, pentru că am uitat să menționez, au nevoie să se simtă în siguranță. Și cred că ăsta e cel mai important aspect.

Și cum le oferi acea siguranță?

Cadrul acela de siguranță, în care sunt atent, eu ca bărbat, la partenera mea, sunt atent la nevoile ei, o încurajez și o ajut să se deschidă în plan sexual. Prin atingeri, prin vorbele pe care îi le spun, prin felul în care o explorez, prin felul în care mă dedic momentului preludiului. Toate aceste elemente o fac pe ea să simtă în siguranță și să se deschidă, să se relaxeze, pentru că noi, dacă nu suntem relaxate, nu avem cum să atingem orgasmul, nici măcar nu reușim poate să intrăm într-o stare de excitație. Avem nevoie să ne simțim relaxate, să ne simțim în siguranță. Și partenerul poate să facă asta prin ce am spus mai devreme.

După actul sexual, contează și acest post ludiu? Ce este acela și cum îl facem?

Nu sărim imediat la duș.

Deci nu mergem imediat la dus?

Nu mergem imediat la dus. Nici nu așteptăm foarte mult dușul, pentru că din punct de vedere medical știu că este bine să mergem la duș după un act sexual, dar nu imediat. Rămânem îmbrățișați, ne spunem, vorbim despre felul în care ne-am simțit, punctăm ce a fost bine sau pur și simplu stăm îmbrățișați și poate chiar ne ia somnul. E că păstrăm câteva minute, cinci minute, poate zece minute, în funcție de timpul pe care îl are fiecare la dispoziție, păstrăm acea conexiune care s-a construit, care s-a dezvoltat în timpul actului sexual. Nu ne desprindem imediat de asta.

Ok, deci e mai sănătos să rămânem în pat, îmbrățișați, să discutăm, să apăsimul, să stăm...

Pur și simplu, da, dar să fim împreună, să fim acolo împreună, conectați la ceea ce tocmai s-a întâmplat între noi.

E ca la masini. La o masina performanta e bine sa lasi motorul sa se raceasca. Cand o opresti, dupa ce ai mers mult, o opresti si mai stai doua minute cu motorul pornit ca sa se raceasca si dupa aia il opresti. Nu il opresti imediat.

Da, pentru că, știi, dacă noi sărim imediat la duș, s-ar putea să apară interpretările de genul, a, nu i-a plăcut, prea s-a grăbit, dar oare cum a fost, dar oare a ajuns la orgasm, dar oare, știi? Adică încep întrebările care nu ne ajută absolut deloc în contextul relației noastre. Dacă rămânem acolo și povestim sau doar s-o îmbrățișează și ne spunem câteva cuvinte frumoase, Practic, pregătim încă de atunci următorul act sexual. Adică abia așteptăm să se întâmple următoarea dată.

Aha, ok, deci e ca un ciclu.

Exact, e ca un ciclu. Avem acest pre-preludiu în care facem lucruri pentru parteneri, venim în întâmpinarea nevoilor, venim cu complimente, cu mesaje, cu niște semnale care să ne indice dorința de a intra într-un act sexual, apoi ajungem la zona de preludiu în care explorăm și construim excitația, apoi avem partea de penetrare, efectiv actul sexual cu penetrare, Apoi avem această parte de postul ultim, în care stăm și ne bucurăm de ceea ce am făcut împreună.

E ok să dormim? S-au zis de situații în care poți recomanda dormitul dezbrăcat, gol? E ok să dormim dezbrăcați?

Mai ales vara sau dacă oamenii sunt foarte bogați și-și dau centrala foarte tare iarna.

Poți să dormi gol cu o potură foarte groasă.

Da, da, glumesc. Recomand dormitul dezbrăcat, poate nu tot timpul, poate nu întotdeauna, dar poate când plecăm într-o vacanță, când suntem numai noi doi sau poate într-o anumită seară când ne simțim așa mai conectați din punct de vedere sexual. Dormitul dezbrăcat, atingerea pielii ne ajută să ne menținem dorința sexuală. și să ne... inclusiv să creștem nivelul libidoului în cazul femeilor.

Deci poate fi un instrument.

Poate fi un instrument, da.

Da.

Dezbrăcați, dar împreună îmbrățișați cumva să ne atingem. Am dezbrăcați și fiecare pe partea lui de pat fără să ne atingem, că n-are niciun efect asta.

Cine știe, poate se întâmplă să ne atingem la un moment și...

Dat Din greșeală, așa? Și se creează o scânteie, așa, da.

Simte-ne despre cupluri care Aleg la un moment dat, in viata, si am observat asta destul de des, sa doarma separati. Daca au o casa care le permite sa aiba doua dormitoare, sa aiba fiecare dormitorul lor. E un impediment in viata sexuala sau e ceva ce poate fi facut sanatos?

Uite aici e o discuție. Din punctul meu de vedere este un impediment. Se creează o deconectare la nivelul cuplului și automat un dezechilibru în planul lor sexual. Dar sunt voci care afirmă că n-ar fi absolut nicio problemă și chiar am fost acum niște ani la un curs, chiar profesorul ne spunea că el personal În practica asta, dormitul separat de 15 ani și ca o viață sexual împlinită și că totul este minunat între ei. Părerea mea personală este cu rezerve pe tema asta. Eu încurajez cuplurile să doarmă împreună. din același motiv, de a păstra conexiunea dintre ei chiar și în timpul somnului. Exact cum spuneam, când suntem împreună în pat, ne atingem, ne mai îmbrățișăm, mai punem o mână, ne mai mângâiem, adică se întâmplă niște lucruri, ne mai trezim noaptea, nu știu, simțim energia celuilalt, ceea ce ne ajută să ne menținem și partea de sexualitate a cuplului la un nivel ridicat.

La început povesteai că e bine să avem și o oarecare indisponibilitate sau o oarecare curiozitate să dăm drumul la... adică să încurajăm acel sentiment de dor și atunci mă gândesc poate dormitul separat într-un cuplu sănătos care și pe trec timp împreună vorbesc Poate să aducă și o doză de enigmă. Adică am spațiul meu în care citesc până târziu. Dorm, poate sfore-i, poate nu știu...

Asta vreau să întreb. De ce ar vrea un cuplu să doarmă separat? De ce? De ce nu îi faci?

Poate unul din ei sfore?

Da. Să meargă să-și rezolve problema.

Dar în multe ori nu se poate rezolva, adică poate să fie un sforeit benign care doar îl deranjează pe celălalt. Apoi, poate vrei să citești până târziu sau să te uiți pe un Netflix sau YouTube până târziu. Sau vrei să dormi...

În pat medicii nu îți recomand asta, deci nu, nu...

Nu, pe fotoliu lângă pat.

Faci asta în liviu.

Și din când în când să-ți vizitezi partenerul... Așa, ei, ce faci? Am venit să-ți fac o vizită. Mă gândesc că ar fi interesant. Depinde de persoană și depinde de context, cred că, și de dinamică.

Da, eu personal nu recomand asta și sigur, în general, povestea asta este o poveste adusă în cabinet de către cuplurile cu copii mici, în care a venit copilul, dormind cu copilul în cameră sau în pad și la un moment dat, unul dintre ei, în general, bărbatul își găsește un alt loc unde să doarmă pentru că nu se poate odihni. Și de acolo pleacă povestea cu dormitul separat. Ceea ce, din nou, nu recomand. copilul ar trebui să aibă locul lui, camera lui, spațiul lui și părinții ar trebui să aibă camera lor, spațiul lor. Dar, da, din punctul meu de vedere, din experiența mea, nu ne ajută la dezvoltarea cuplului dormitul separat și nu o recomand.

Ok. Cât se poate declara. Zi-mi tu, ce facem când sau cum ar trebui să abordăm o situație în care unul din partenerii refuză să facă sex? E obosit, dar e prea des obosit? Sau pur și simplu nu are chef și asta se repetă de-a lungul timpului? Se întâmplă asta. E o problemă care trebuie rezolvată, e ceva ce poate fi acceptat, există viață de cuplu și după ce s-a terminat sexul.

Da, aici o să împart cumva în două răspunsul meu. În general, femeile, pentru că la femei de obicei auzim mă doare capul, sunt obosită, nu am chef. Dacă se prelângește această perioadă, pentru că real poate să aibă o perioadă mai încărcată la birou, nu știu, niște proiecte și realmente să nu aibă disponibilitate pentru sex, pentru că e focusată foarte mult în zona profesională. Dar dacă perioada aceasta se prelungește și a trecut treaba cu birou și a apărut altceva, este clar că e o altă problemă acolo și nu este despre lipsa de chef, ci mai degrabă de faptul că femeia aceea nu are o plăcere în a face sex în general. Ori nu a cunoscut satisfacția sexuală, ori nu se mai simte atrasă de partener, oriceva se întâmplă, dar este ceva mult mai amplu decât lipsa chefului. Și atunci trebuie investigat ce se întâmplă acolo, iar partenerul Dacă observă aceste aspecte, ar trebui să o invită la o conversație. Hai să vedem ce se întâmplă. Văd că tot eviți, văd că tot amâni, văd că tot mă refuzi, a trecut nu știu cât timp, cred că ar fi timpul să vorbim puțin despre noi. Avem o problemă, se întâmplă ceva, se întâmplă ceva cu tine, e ceva legat de mine, de noi, hai să vedem ce putem să facem în legătură cu asta.

Există totuși, poate să există o viață de cuplu care să fie ok fără sex?

Sunt cazuri, situații medicale în care unul dintre parteneri nu poate să facă sex din motive medicale și atunci ceea ce încurajăm noi este să-și mențină intimitatea cuplului, adică nivelul acela de apropiere dintre ei chiar și fără un act sexual. care să petreacă timp, să vorbească, să se îmbrățișeze, să se sărute, să se atingă, să aibă conversații despre ei, despre emoțiile lor, despre ceea ce simt. Și da, nu va fi un ax sexual, dar ei își vor menține intimitatea și atunci relația lor poate să se mențină una sănătoasă. Dacă unul dintre ei este incapacitat din punct de vedere sexual și cealalti este în regulă, atunci se poate practica masturbarea, dar astfel încât el să poată să simtă această satisfacție și făcând asta împreună să rămână conectați la nivel de cuplu. Dar altfel, dacă ei sunt sănătoși din punct de vedere medical și totuși nu au o viață sexuală, sunt... cum îi numesc, eu sunt pe jumătate cuplu. Sunt pe jumătate într-o relație. Pentru că viața sexuală face parte din relația de cuplu. Și este natural să o practicăm. Dacă nu se întâmplă, înseamnă că avem o altă problemă. Și, în general, problemele, repet, vin de la faptul că unul dintre parteneri nu simte plăcere sexuală.

Și asta e...

Și nu din cauza partenerului neapărat, ci pur și simplu pentru că poate nu a simțit niciodată, din motive pe care le vorbeam la început, rușine, teamă, lipsa de educație.

Deci e ceva ce merită rezolvat.

Este ceva ce merită rezolvat, se poate rezolva și da, este păcat să nu se rezolve.

Ok, acum întorcându-ne puțin și la situațiile acelea în care ai spus tu că există un motiv clar, o perioadă aglomerată în care pur și simplu nu ai chef, ai frâna pusă. Cum poți să refuzi partenerul astfel încât el să nu se supere, să nu se simtă nedorit, să nu se simtă depărtat?

Ceea ce le recomand eu femeilor este așa, în momentul în care partnerul vine la tine cu o propunere de a face sex, fie că e direct, verbal sau nu știu, prin niște indicii pe care le dă, să nu spună nu din prima, să lase 10 minute în care se întâmple preludiul. ei să vorbească în prealabil despre acest aspect. Ok, uite, am o perioadă așa, s-ar putea ca tu să vii la mine și eu să nu am chef, dar nu o să-ți spun nu din prima, da? O să vreau să mă ajuți, da? Să începem un preludiu.

Îl anunți din timp că e posibil să nu, deci nu aștepți să-ți propună.

Nu, nu, pentru că, de ce spun? Pentru că continuarea exercițiului este în felul următor. Nu spun nu din prima, lasă să se întâmple preludiu, Si astept 10 minute sa vad daca se intampla ceva in corpul meu, daca apare dorinta sexuala. În 99% dintre cazuri apare dorința sexuală, dacă cei doi aveau o viață sexuală satisfăcătoare, deci vorbim de cazurile acelea. În 99% după acele 10 minute de preludiu apare dorința sexuală și se va întâmpla un act sexual. Dacă totuși după acele 10 minute nu se întâmplă nimic în corpul femeii, atunci spună, băi, ok, chiar am încercat, deci chiar nu-mi stă capul la asta, nu știu, hai să o lăsăm baltă și încercăm altădată. Iar el poate, are permisiunea sa mearga sa se masturbeze, pentru ca la el probabil ca deja s-au intamplat lucruri in corp si are nevoie sa descarce energia aceea. Deci, nu spuneti nu din prima, lasati 10 minute sa se intample preludiu si apoi vedeti daca va fi tot un nu, dar in cele mai multe cazuri va fi un da. Nici partenerul nu se va simți jignit, mai ales dacă se vorbește înainte. El știe că ea are o perioadă aglomerată sau că are alte probleme, poate nu e doar despre birou. S-a întâmplat ceva în viața ei care o face să pună focusul pe altceva mai degrabă. Ei au această înțelegere între ei, dar în același timp nu există un refuz, există o... Dau o șansă corpului meu să se activeze din punct de vedere sexual.

E o disponibilitate pe care o manifesti. Cred că e și mai greu să te superi în cazul acela, pentru că măi, am încercat, dar nu se poate și pot să înțelegi asta. Și știi, mi se pare foarte interesant că ingredientul principal în toate aceste probleme și în toate sfaturile pe care le dai Este fix comunicare, adică poți să afli exact despre ce e vorba când comunici deschis și te lași să comunici deschis despre asta. Dar, acum, ai vorbit despre femei. Cum poate să procedeze un bărbat? Bănescă la fel? Adică un bărbat care nu are chef să facă atunci sau nu e disponibil să facă atunci?

Același lucru poate să facă, da. Pentru că dacă nu se întâmplă nimic în corpul lui, înseamnă că, într-adevăr, el are alte probleme care îl macină în perioada respectivă. Dar să lase timp să vadă dacă corpul lui totuși nu reacționează la stimul. Deci, ce spun, în general asta se întâmplă la femeile. Bărbații reacționează mult mai ușor, dorința sexuală a bărbatului se activează mult mai repede, mult mai ușor decât în cazul femeilor.

Ok, zi-mi, te rog, dacă e ok sau dacă este nesănătos pentru o femeie să mimeze un orgazm?

Niciodată.

Niciodată?

Nu are... Nu e nimic sănătos să n-am mima, este ca și când îți minți partenerul. E ok să-ți minți partenerul că ai fost într-un loc, dar de fapt tu ai fost într-un alt loc? Nu e ok să facem asta, nu? Și atunci de ce să-l mint? E o minciună. Da, este o minciună.

Poate fi văzut ca așa, în fel de, ok, eu n-am chef sau nu pot să ajung acum, dar vreau să se bucure el și o să mimeze un orgasm ca să-l validez, poftim.

Ok, și cu ce mă ajută pe mine ca femeie asta?

Păi mă ajută că l-am satisfăcut pe el.

Dar el se simte cu adevărat satisfăcut?

Dacă nu se prinde că a fost mimat orgasmul, bănuiesc că da.

Ok, acum intrăm într-un alt subiect, știi? Cum poate un bărbat care își cunoaște partenera să nu își dea seama că ea nu a avut real un orgasm?

Cum?

Păi cum? Dacă el își cunoaște partenera, dacă el a arătat această curiozitate de a o descoperi, înseamnă că o cunoaște cu totul și o știe cum este și în timpul preludiului și în timpul penetrarei și în timpul orgasmului. Deci înseamnă că o cunoaște. Dacă el nu se prinde că ea mimează, înseamnă că ea nu o cunoaște suficient de bine. Și înseamnă că da, îi dă permisiunea să îl mintă. Dar cumva se mintă amândoi și amândoi sunt conștiinți de această minciună.

Deci să nu mimeze femeile orgasmul.

Să nu mimeze orgasmul, să facă tot ceea ce au nevoie să facă pentru a ajunge la acel orgasm. Nu cred că un bărbat este satisfăcut în momentul în care femeia de lângă el mimează orgasmul.

E o minciună, într-adevăr. Adică mi se pare atât de dezastruos să zici, ok, n-am ajuns la orgasm și atunci e un feedback și pentru tine ca bărbat că poate trebuie să vorbiți, să faceți altfel lucrurile, să vă cunoașteți mai mult ca să ajungeți poate data viitoare.

Exact, să ne străduim mai mult. Poate aveam nevoie de un preludiu mai lung. Și, ok, s-a încheiat actul sexual, nu am avut orgasm, da? Tu ai terminat, eu nu. Mai lăsăm puțin timp și o luăm de la capăt și acum tu o să fii mai atent și o să mi-acorzi mai mult timp și o să fii mai dedicat preludiului astfel încât să te asiguri că voi ajunge la orgasm.

Ok, zi-mi, te rog, dacă sexul nesatisfăcător poate să împingă pe unul din parteneri la infidelitate?

Da, poate să îl împingă la infidelitate, deși să știi că pe lista motivelor pentru care oamenii înșeală, sexul este cam pe ultimele locuri. În general, oamenii nu pentru sex înșeală. Înșeală pentru că nu sunt ascultați, pentru că nu sunt înțeleși, pentru că nu se simt în siguranță. Pentru că nu se simt validați, pentru că sunt multe alte motive pentru care oamenii înșală. Deci sexul e undeva mai jos pe listă, dar, da, se poate întâmpla să se facă asta, să se recurgă la infidelitate. Și asta vine, sigur, pe fondul unei lipsă de comunicare în cuplu. Pentru că dacă eu am insatisfacție sexuală și nu vorbesc cu partenerul meu despre asta și prefer mai degrabă să ies în afara relației să-mi caut satisfacția sexuală, înseamnă că noi avem probleme mult mai mari decât cele din zona sexuală. Avem probleme în general cu relația noastră. Sigur, mai sunt si cazurile in care barbatii vin dintr-o, nu stiu, din niste modele, da, in care au fost invatati ca barbatul trebuie sa bifeze cat mai multe. Da, esti prost, stai numai cu una, trebuie sa te duci, sa ai mai multe, cu cat ai mai multe, cu atat esti mai barbat, da, tot felul de povesti din astea, cu care unii dintre ei au crescut, sigur ca da, si atunci motivul pentru care inseamna nu este sexul neaparat, ci povestea și loalitatea pe care o au față de mesajele pe care le-au primit.

Adică e un pic o diferență între bifaca bărbat în afara relației și probabil și avea o amantă. Mă gândesc, cât de nesănătos este pentru sănătatea mentală a unui om să aibă un amant sau o amantă?

Este... la început poate să fie foarte frumos, da? Găsesc în celălalt, din afara cuplului, găsesc ceva ce nu am în cuplu, poate, sau găsesc noutate, pentru că aici m-am cam plictisit, a devenit monoton. Da, încep flutura și încep... da, e frumos, dar după un timp devine foarte obositor. Pentru că trebuie să te ascunzi și trebuie să minți în continuu. Și cel mai greu de dus este minciuna față de propria persoană. Tu te minți pe tine că ești ok. Dar nu ești ok niciunde. Nu ești ok nici acasă, nu ești ok nici acolo, unde ești doar așa, frânturi de timp. Și e foarte greu, e foarte obositor, de bine e compleșitor după un timp.

Ce le recomandzi oamenilor care au amantamantă? Pentru că mă gândesc că e greu de aparea o situație, probabil de multe ori, fără ieșire. Ești cu cineva amant sau amantă pentru că te îndrăgostești de el, ții foarte mult de el, vrei să rămâi acolo, pe de altă parte ai o situație complicată acasă, poate nu vrei să-ți părăsești partenerul, ți-e greu să faci asta. Ce poate să facă un om care este așa între două persoane și a obosit să mintă?

Să ia o decizie.

Așa sau cum? E greu, adică ar lua o decizie, dar nu...

E foarte greu. Să punem balanță de ce stă într-o parte și de ce stă și în cealaltă parte. Ce primește de acolo și ce primește de dincolo. Pentru că el primește ceva sau ea, în egală măsură și femeile în șală, primește ceva și dintr-un loc și din altul. Și să vadă ce anume concret și ce anume cântărește mai mult. Ce e mai important pentru el să primească. Și după ce face acest exercițiu s-ar putea să-i se clarifice un pic lucrurile și să-i fie mai ușor să se îndrepte către o decizie. Deci ea nu se poate lua într-adevăr peste noapte. Dar aceștia ar fi niște primi pași pentru a se îndrepta către o decizie. Și mai departe să vadă ce vrea pe termen lung. Unde mă văd peste 5 ani? Știi clasica întrebare de la interviu? Da, unde mă văd peste 5 ani? Unde mă văd peste 10 ani? Și asta-i să știi că e povestea pe care se întâmplă și pe care o discut unor și cu amantele sau cu amanții cei care sunt în rolul de amant.

Corect.

Da? El vine la mine din când în când și mi-o oferă, nu știu, confort, mi-o oferă iubire, mi-o oferă lucruri și tot vine din când în când și s-au făcut cinci ani de când tot vine și încep să mă întreb ok, dar ce facem? Adică... Păi... Mare lucru nu o să faceți, pentru că el s-a obișnuit în felul ăsta. Primește ce are nevoie și dintr-o parte și din alta. Dacă n-ar fi așa, ar renunța ori la una, ori la alta. De-a întrebare spune ce vrei tu să faci, unde te vezi tu, cum te vezi tu, mai încolo. Te vezi în rolul ăsta de amant încă 20 de ani și ai să fii surprins, dar unele chiar au rămas așa.

Cunosc și eu persoane care sunt în rolul ăsta de 10 de ani.

Da. Ok, înseamnă că a ta vrei de la tine. E ok, dacă tu ești mulțumit cu asta, e în regulă. Nu pot să vin eu sau oricine altceva să spună, băi, nu e ok ce faci, nu e în regulă. Dacă tu ești mulțumit cu asta, este absolut în regulă. Dar dacă stai și spui niște întrebări despre ce vreau eu de la viață, cum mă văd, ce aspirații am, ce, nu știu, îmi doresc copii sau nu îmi doresc copii, nu știu, întrebări din astea simple, 100% garantat că nu o să ajungi să mai fii mulțumit de ceea ce ți se întâmplă. Care-i motivul pentru care stau cu el? De multe ori se întâmplă să fiu un motiv financiar. Da? Ok. Asta, motivul acesta financiar merită ca eu să-mi stric toată viața? Femeii care s-au trezit poate la 45 de ani când n-au făcut copii și s-au trezit în imposibilitatea de a mai face copii la vârsta aceea. Pentru ce? Pentru confort financiar?

Da.

Deci, da, este despre a pune in valanta despre asta si a te gandi ce iti doresti, ce primesti si ce ai tu de oferit pentru viata ta. Ce planuri ai tu cu viata ta? Și din aproape în aproape, știi, schimbările pe care noi le facem, sau am putea să le facem pentru a ne fi mai bine, nu sunt ușor de făcut. Dar pentru asta, pentru a putea să le facem, avem nevoie să avem niște conversații noi cu noi înșine. Și niște conversații foarte sincere și foarte profunde. pe care din păcate nu am fost învățați să le facem, să le avem. Nu ne-a învățat nimeni, școala nu ne-a învățat, părinții nu ne-au învățat, nu. Dar totuși avem acces la atâtea informații, măcar că ascultăm două podcasturi, că citim trei cărți, că mai vorbim cu unii alții care poate au fost la mai multe acțiuni de cunoaștere și ne mai luminăm puțin și înțelegem că există niște soluții, niște instrumente prin care noi să ne facem viața mai bună.

Ok, adevărat. Da, sunt niște întrebări grele, complicate, dar pe care trebuie să ai curajul să ți le pui și să stai să te gândești la ele, probabil fără să ai așteptări și să găsești răspunsuri imediat, dar probabil că ele se coc cumva acolo, o să le visezi, o să ajungi la o concluzie, trebuie doar să ai curajul să-ți pui aceste întrebări. Mai am o întrebare, mai am două de fapt și o să trecem după aia la întrebările de pe Instagram. Ce părere ai despre acest, sau hai să zic altfel, cum putem să depășim temerile legate de feminitatea și masculinitatea noastră? Sunt multe femei care nu se simt suficient de feminine sau li se vinde o feminitate într-un anumit fel. Sunt bărbați din ce în ce mai mulți care nu se văd sau nu se văd suficient de masculini. Apar tot felul de tabere de feminitate. de masculinitate și dacă te uiți atent la aceste tabere, oamenii fac lucruri care le plac oamenilor în general, în e-friend, dacă sunt femei sau bărbați. Adică își explorează emoțiile, vorbesc cu alți oameni, practic chestia e natură. Cum vezi acest trend al accentuării feminității și al masculinității?

Eu văd că suntem foarte mult influențați de ceea ce vedem în social media, foarte mult, și ne comparăm foarte mult, ceea ce face să ne fie afectată foarte mult stima de sine. Și cred că ăsta e primul lucru pe care l-aș recomanda, să înceteze să se mai compare cu X, cu Y. din orice punct de vedere, că e vorba de frumusețe, de statut, de bani, de... nu contează. Cu cât ne comparăm mai mult cu ceilalți, cu atât ne scade estima de sine și cu atât imaginea despre propria persoană va fi mai afectată. Deci, despre asta e vorba. Dacă eu, ca femeie, nu mă simt suficient de feminină, Ceea ce pot să fac nu este să mă uit la unele pe care le consider feminine și să mă compar cu ele pentru că asta o să mă facă să mă bag sub plapum și să nu mai ies de acolo, ci mai degrabă să caut să văd ce pot să fac ca să mă simt mai feminină în corpul meu. Poate am nevoie să mă mișc mai mult, poate am nevoie să-mi tonific corpul, poate am nevoie să-mi fac niște masaje faciale, poate am nevoie să-mi schimb coafiura, poate am nevoie... Să apelez la un specialist în vestimentație și să cumpăr alte ținute care să mă ajute să mă simt mai feminină sau alte lucruri. Iar ca bărbat, același lucru. Nu mă compar cu ceilalți și mai degrau mă duc către oameni care mă pot ajuta să mă simt mai împlinit eu cu mine.

Și, de fapt, asta nu ține de a învăța niște skill-uri masculine. E pur și simplu o împlinirea ta ca om.

Exact. Cu cât am mai multă încredere în mine ca individ, cu atât voi emana mai mult din ceea ce am. Că e feminitate, că e masculinitate, că e inteligență, că e orice ar fi. Dar am nevoie să-mi construiesc încrederea în mine. Și nu poți face asta decât lucrând eu cu mine și apelând la instrumentele și la specialiștii care mă pot ajuta să cresc.

Tu, ca om, indiferent dacă ești femeie sau bărbat, adică asta contează?

Exact, exact. Și într-un final, știi, eu tot spun asta, când mă uit în oglindă să-mi placă ce văd. Dacă mie-mi place ce văd, eu asta o să transmit când ies din casă. Și asta o să-i transmit și partenerului meu. Dacă eu mă uit în oglindă și zic, fă, cum mă arăți astăzi, știi, exact asta o să vadă și partenerul meu când ies din baie. Exact asta o să vadă și oamenii cu care mă întâlnesc când ies din casă. Nu, eu cu mine să fiu împlinită, nu contează cam 45 de chile sau cam 100 de chile, nici nu contează asta. Nu contează, nu există un standard anume, ci există standardul personal, acela la care eu mă raportez. Îmi place și asta voi transmite, nu îmi place, asta voi transmite.

O prescurtare a răspunsului tău ar fi, închideți Instagram-ul și nu te mai uita la alți oameni, cum arată, pentru o.

Lună, uită-te la tine. Exact, dacă te afectează ceea ce vezi acolo și devii conștient că te afectează. Poate ai o stare semibună, deschizi Instagram-ul, vezi niște chestii și dintr-o dată, nu știu, ești trist sau ești nervos, e clar că te-a afectat. N-ai cum să nu te prinzi. Oprește-l pur și simplu. O lună de zile nu mai pui mâna pe el. Dar nu sta degeaba pe canapea. Ci începe să te ocupi de tine. Ieși și plimbă-te, ieși la alergat, du-te și fă ceva pentru tine. Citește ceva care să te ajute cu adevărat.

Ok. Mai am o ultimă întrebare înainte de a trece la întrebările de pe Instagram. Și anume, cui i-ai recomanda să facă terapie de cuplu? Pentru că ești terapeut de cuplu, nu?

Eu le-aș recomanda cuplurilor în general să facă terapie de cuplu, că au că n-au probleme să facă terapie de cuplu și în special le-aș recomanda înainte de căsătorie, pre-marital și înainte de apariția copiilor.

Dar înainte e totul perfect, de ce să mai faci terapie de cuplu?

Pentru că după căsătorie intri într-o altă etapă și pentru fiecare etapă a cuplului este bine să ne pregătim. Sigur că da, e bine, e frumos, dar uite ce ne-am căsătorit, ne mutăm împreună, începem să împărțim responsabilitățile, începem să avem diverse discuții. De la, nu știu cum împărțim finanțele, până la cine duce gunoiul, ai făcut pat, tu ți-ai aruncat șosetele, trebuie să mergem la maică-ta în vizită, probleme de genul ăsta. Nu prea se întâmplă înainte de căsătorie, știi? Ele apar cam atunci. Și atunci e bine să ne pregătim. Deci consilierea aceasta premaritală, care, culmea, este foarte mult practicată, de exemplu, în America, la biserică, nu mai știu ce tip de religie au, dar ei practică asta. Ei îi cheamă pe viitorii miri la aceste ședințe de consiliere premaritală, pe care și eu o recomand. Ne pregătim, cam știm ce ne așteaptă, ne setăm așteptările, ne construim o viziune comună, care e foarte importantă pentru cuplu, să avem o viziune comună. Încotro ne îndreptăm cu relația noastră. Dacă unul vrea așa și unul vrea așa, ne trezim după 3 ani că divorțăm, da? Și atunci ne pregătim. Și este minunat. Înainte de venirea copilului e clar, am mai spus-o și cred că e destul de clar de ce. E o etapă provocatoare, e bine să ne pregătim, să vedem cum ne organizăm, cum ne împărțim și ce facem, cum menținem relația noastră. Și sigur că da, în orice moment apar dificultăți pe care nu reușim să le gestionăm singuri acasă. Da? Înainte... Sigur, nu pentru orice nimic, pentru orice ceartă sunăm un psihoterapeut. Dar dacă vedem că temele acelea care duc la ceartă se tot repetă, înseamnă că noi nu reușim să le gestionăm. Și atunci hai să apelăm la un specialist.

Și nu înseamnă neapărat că e ceva în regulă cu voi, ci pur și simplu aveți o dificultate de a vedea povestea fiecăruia și un specialist e pregătit să facă asta. El știe, și am mai văzut sute de alții ca tine și știe, are instrumente, nu?

Exact. Și nu că e ceva greșit în asta. Este, de fapt, o dovada dorinței de a vrea să mergem mai departe în relația noastră. Este o dovadă, vreau să repar, am dorința să fim bine, să ne dezvoltăm, să creștem în cuplul nostru. Și atunci apelăm la ce avem nevoie ca să reușim să ajungem acolo unde ne dorim. Deci nu e greșit, e o dovadă de îmi doresc să fiu în continuare cu tine.

Crezi că terapia de cuplu e momentan așa tabu în România, la fel cum era și să mergi la psihoterapeut acum vreo 5 ani? Că dacă acum 5 ani ziceai că faci terapie, te-a întrebat lumea, da, what's wrong? Adică ce probleme ai? Ce s-a întâmplat? Știi? Și acum lumea vede destul de, cum să zic, destul de corect terapia. Adică acum poți să zici în orice context, oriunde că nu poți să vin pentru că am terapie și nimeni nu te întreabă dacă ai vreo problemă. Mergi la terapie ca și cum te duci la sală. Dar când zici în ziua de astăzi mergi la terapie de cuplu, pare că ăștia se cam despart, dar mai încearcă scola cu desalvare la final. E așa văzută terapia de cuplu momentan în România?

Acum 17 ani când am deschis clinica, oamenii, aveam, eram într-o vilă în Cotrocin și aveam două intrări. Una principală și una pe lateral. Și oamenii veneau așa cu șefci, cu chestii pe cap, intrau invariabil pe ușa laterală să nu fie văzut, să nu cumva se intre în sala de așteptare să-i vadă. Deci dădeau nume false. Deci era și comic și trist în același timp. Cupluri, cred că în primii 3-4 ani, nu știu dacă am avut 3-4 cupluri cu care am lucrat. Nu era moda. Lucrurile s-au schimbat, cum spui. Oamenii se deschid si general tinerii. Si ma bucur foarte mult. Stii ca vorbeam de adolescenti. Se intampla un lucru minunat cu adolescentii. Au o mare deschidere catre terapie. Vreau sa ma duc la terapie, vreau sa fac chestia asta. Este minunat. Pentru ca trendul acesta se va duce si catre generatiile mai in varsta. Iar din punct de vedere al cuplurilor, să știi că observ și aici o deschidere din ce în ce mai mare în ultimii ani. Și asta poate pentru că unul dintre ei a trecut deja printr-un proces terapeutic sau poate că au în jurul lor oameni care au făcut asta și înțeleg din ce în ce mai mult prin prisma ceea ce văd și citesc și urmăresc în jurul lor că e în regulă să facem asta, nu mai e chiar așa un stigmat mersul la terapie. Ceea ce mă bucură. Dar aici trebuie să Să fim informați și să apelăm la specialistul care real ne poate ajuta. Dacă am o problemă de cuplu, o să merg la un specialist în terapie de cuplu. Dacă am o problemă de depresie, o să merg la un psihoterapeut specializat în depresie. Dacă am o problemă de parenting, o să merg la un psihoterapeut specializat în parenting. Noi nu facem de toate așa. Dacă am o problemă, nu știu, ortopedică, nu o să merg la un medic ginecolog. La fel e și în domeniul nostru. Adică oamenii mai au încă nevoie să fie educați. Pentru că încă nu există nivelul acesta de educație. Ok, e psihoterapeut, mă duc cu orice am acolo. Că am atac de panică, că m-a încertat cu soacră. Mă duc la ala, că știe să le fac pe toate. Nu e chiar așa și dacă e așa, înseamnă că la nu e chiar psihoterapeutul la care vrei să ajungi. Sunt mulți pseudo-specialiști pe piață și e bine să ne informăm înainte să ajungem la cine ne poate ajuta cu adevărat.

Da, și sper să fie nici în ce mai mulți, să zic, specialiști care să se specializeze pe diverse arii, dar esența sau să zic rezumatul a ceea ce ai spus este că te duci la terapie de cuplu, exact cum te-ai duce la un medic, nu când ești bolnav și să-ți faci analizele, să întrebi cum să schimbi dieta și ce să mai faci, ca să faci prevenție și optimizare chiar, nu?

Da, da. Și sigur, dacă nu ajungi la prevenție, măcar du-te atunci când chiar te arde.

Când ești bolnav, ok, când ești bolnav te duci la doctor, dar de alege să nu te îmbolnăvești.

Să știi că terapia de cuplu nu îți garantează viata cuplului. Se intampla uneori ca terapia de cuplu sa iti aduca clarificare. Și o despărțire corectă. Exact, în care ambi sunt împăcați și mulțumiți și înțeleg că asta este calea, că realmente nu au cum să continui împreună. Deci terapia de cuplu nu îți garantează asta, dar îți garantează o liniște și o împăcare personală, indiferent că rămâi în relația respectivă sau că nu rămâi.

Super interesant asta. Hai să deschidem întrebările pe care le-am pus oamenii. Ok, prima întrebare. Poate penetrarea provoca răni pe col? Pe col uterin?

Nu, din ce știu eu, dar poate că un medic ar fi mai în măsură să răspundă, dar nu am auzit de acest... Adică un alt obiect introdus în vagin poate să provoace rând pe col, dar penisul nu are structura anatomică care să permită... Da, tu ca medic poate...

Mă gândesc într-o incompatibilitate foarte mare din punct de vedere fizic și volumetric, dar în mod normal nu penetrat.

Poate doar dacă este un act sexual agresiv, dacă vorbim de o agresiune acolo, posibil să se întâmple asta, dar sper să nu...

Ok, uite, o întrebare bună. Cum ar trebui să se simte orgasmul la femeie?

N-ai cum să povestești orgasmul.

N-ai cum? Deci eu mi-am zis dacă aș putea să-l descriu.

Da, sunt curioasă, a întrebat o femeie sau un bărbat.

Este o femeie.

O femeie. N-ai cum să descrii orgasmul, este o plăcere pe care nu ai cum să o descrii. Nu știu, e ca și când ai spune descrie bucuria. Nu știu cum descrii bucuria.

E foarte cedat că noi de fapt n-avem cum să ne dăm seama dacă orgasmul feminin se simte la fel ca cel masculin.

Dar orgasmul masculin poți să-l descrii?

Mă gândesc că l-ai putea cumva descrie metaforic. Este o plăcere foarte ascuțită pe care o simți în tot corpul dar preponderent în zona genitală și simți că te pierzi în acele câteva clipe și timpul se dilată și după aia îți revii la normal. Iar fie o explicație.

Cam așa s-ar simți și la femei. Dar eu, mă întreb apropo de ce spune doamna sau domnișoara, mă întreb, adică sunt aproape convinsă că nu a trăit orgasm și curiozitatea este legată despre a înțelege dacă am avut sau nu vreodată orgasm. Dar ceea ce pot să spun clar este că atunci când ai orgasm, știi. Indiferent cum îl descrie cineva, știi 100% că ai avut un orgasm. Nu trebuie să-ți povestească cineva. Mai ales că dacă cineva îți spune, uite, trebuie să simți asta și asta și asta, s-ar putea să te înhibe și să-ți creeze acea anxietate de performanță. Pentru că tu s-ar putea să simți altfel lucrurile, dar având niște repere deja în cap, să spui că de fapt ceea ce ți se întâmplă nu este corect. Deci când ai un orgasm, îl simți pur și simplu. Și cred că fiecare dintre noi îl simte sau poate să-l descrie într-un mod diferit.

Ok. Uite, cineva întreabă, e normal să te masturbezi în fiecare zi? Efectiv, nu mă pot abține, mulțumesc. Deci cineva care se masturbează în fiecare zi, dar se abține.

Se abține.

Abstinența asta poate veni de la acea rușine și teamă că ceva e anormal să te masturbezi?

Sau de la faptul că se gândește că face ceva rău, că nu e sănătos să facă asta și... Dacă face asta o dată pe zi nu este nicio problemă. Am spus-o și o mai repet. Dacă face asta de 20 de ori pe zi să meargă la un medic să verifice niște, nu știu, nivelul hormonal sau alte aspecte recomandate de către medic.

Încă o întrebare. E normal să o doară foarte tare prima dată când încercăm?

Da, este normal, mai ales că s-ar putea ca prima oară să nu se fie axa foarte mult pe preludiu, ea să nu fie pregătită din punct de vedere fizic, să nu fie suficient lubrifiată, vaginul ei nu este dilatat, nu este... este virgin.

Adică dacă faci lucrurile incorrect prima dată, e normal să te doară, dar poți să le faci, să încerci să le faci...

Chiar dacă le faci corect, Tot va fi o durere, adică momentul în care se rupe himenul poate fi resimțit cu o durere de o intensitate mai mică sau mai mare, depinde de la femeie la femeie. Deci oricum prima dată poate să fie puțină durere, dar cu cât faci lucrurile mai bine și mai corect, cum te-ai exprimat tu, cu atât șansele să fie cât mai plăcut cresc.

Și o altă întrebare de la o altă persoană care are legătură. Care sunt cauzele durerii sexuale? Pentru că se referă la durerea pe care o simte în timpul actului sexual. Și cum pot fi combătute? Analizele sunt ok. Cred că se vede pe analize.

Asta era prima întrebare. Faptul că a fost la medic pentru că durerea resimțită în timpul actului poate să aibă niște motive ce țin de o boală anume sau ceva, afecțiune în zona genitală. Dacă Cauza medicală a fost eliminată înseamnă că este fie o cauza emoțională, ea nu se poate relaxa și asta se vede la nivelul vaginului ei care rămâne rigid și atunci sigur că există durere la penetrare, nu se umezește, este rigid, dar asta înseamnă că ea cu totul este rigidă, deci e ceva emoțional, poate că nu este un preludiu într-un în mod în care ea să poată să se deschidă și să se activeze din punct de vedere sexual. Poate că el are impresia că e un preludiu, dar pentru ea nu e plăcere în genul acela de preludiu și atunci au nevoie de o comunicare. Ok, ce-ți place? Cum îți place? Ce anume din ce fac îți place? Ce anume nu-ți place? Hai să vorbim despre asta.

Asta-i interesant, adică... au impresia, probabil, că fac lucrurile corect, dar nu sunt tocmai satisfăcătoare pentru ea și atunci ar trebui să schimbe ceva și să discute despre asta.

Dar pentru asta trebuie să face ceea numai îi place ei, ceea numai își dorește ea și mai departe să exploreze și să aibă foarte multă răbdare.

Autoexplorare, masturbare sănătoasă și după ai discuția despre asta. Legat de una dintre cele mai mari probleme pentru bărbați, ejacularea prematură, cum ne dăm seama? Acum cum ne dăm seama, asta e întrebarea, probabil că deja ți-ai dat seama, adică îți dai seama că ejaculezi prematur când, din punct de vedere medical, ejacularea prematură Știu că e definită ca o ejaculare care se întâmplă sub 60 de secunde sau 120?

Nu, 60, chiar mai puțin.

Sub 60 de secunde și, atenție, am auzit undeva o definiție care spune că trebuie să ai două componente în ejacularea precoce. Și anume, ejaculezi sub 60 de secunde și asta te deranjează sau pe tine sau pe partener. Adică dacă ejaculezi în sub 60 de secunde, dar ție-ție normal și partenerul a atins orgasmul și sunteți ok cu asta, nu ai o problemă. Totuși, dacă ai o problemă, adică întrebarea e pusă în context în care îi se pare că ai o problemă, ce ar putea să facă?

Ejacularea precoce se tratează, din nou, cu psihoterapie, este un proces terapeutic special pentru, cu niște tehnici, cu instrumente concrete pentru a rezolva această problemă, din nou, dacă nu există și niște cauze medicale. Dacă există și cauze medicale, în colaborare cu medicul, oricum este o problemă care se poate rezolva, dar apelând la specialiști. Pentru că sunt foarte multe chestii pe net, pe TikTok, tot felul de, cum spuneam, pseudo-specialiști, nu știu, diversi, unii, alții, care n-au nicio legătură cu domeniul ăsta, n-au făcut nicio școală și care dau tot felul de sfaturi și care, din punctul meu de vedere, fac mai mult rău. În primul rând, hai să vedem de unde a apărut ejacularea precoce. Nu te-ai născut așa cu ea. S-au întâmplat niște lucruri în evoluția ta ca individ, în copilăria ta, în relația cu mama, cel mai probabil, Au fost niște lucruri care te-au făcut să ajungi. Sau poate vizionarea de porn te face să ai această ejaculare precoce.

Poate vizionarea de porn da să aducă la ejaculare precoce?

Sigur că da. Masturbarea în timpul pornului, pe perioade lungi de timp, fără a avea o parteneră doar tu cu tine în care doar asta faci, în contextul în care te trezești în pat cu o parteneră, ai ejaculare precoce, altfel când te masturbezi ești foarte ok. Pentru că tu nu ești obișnuit, tu nu înțelegi dinamica de a fi într-o relație, tu nu știi asta, e ceva necunoscut. Sunt multe aspecte pe care doar împreună cu psihoterapeut le poți discuta și nu este absolut nicio rușine. Este o afecțiune ca orice altă afecțiune care se poate trata.

Important e că te deranjează și dacă te deranjează se poate rezolva. Ai zis de psihoterapeut și la medic. Urologul de regulă se ocupă de asta și există niște medicamente. care, ceea ce fac în creier este să inhibe cumva acel semnal pe care creierul supra-excitat îl trimite organelor genitale pentru a ejacula și practic întârzi acea ejaculare. Adică există medicamente care au foarte puțini efect adverse și care pot să ajute cu asta dacă cauza este fix una neurologică.

Da, și asta în combinație cu vizita la psihoterapeut, pentru că în momentul în care întrerupt tratamentul, te trezești în aceeași situație și atunci ai nevoie de susținere pe ambele direcții și medical și psihoterapie ca să rezolvi cu adevărat problema și să nu rămâi dependent de medicație o viață întreagă.

Ok, corect. Ok, cineva zice așa, dacă ești ninfoman, cum scapi de această poftă de sex continuă?

Aici, dacă real se pune acest diagnostic, pentru că unii se autodiagnostichează și nu e ok, deci tot împreună cu medicul se stabilește acest diagnostic și există medicație specifică și pentru...

Pentru a opri...

Pentru a opri...

Pentru că atenție să fii ninfoman înseamnă să faci sex necontrolat, să ai o dorință continuă care te expune la pericole, la sex cu oameni necunoscuți, în locuri periculoase și asta practic îți perturbă viața.

Și atunci te deranjează. Îți afectează viața pe toate planurile și te pune în pericol, te poate pune și în pericol, cum spuneai. Deci aici există medicații și din nou cu suport psihoterapeutic lucrurile se rezolvă.

Acum, fii atentă, eu am o întrebare care e mai lungă, zice așa. Salutare, om drag! Ce facem noi navigatorii în legătură cu masturbarea? Mai des sau mai rar? Suntem plecați de acasă, unii dintre noi, câte șase luni. Plus mediul în care lucrăm, câmpuri electromagnetice puternice, echipamente de navigație, ce emit radiații, cum suntem afectați și ce ar trebui să facem pentru a le menține sănătoși din acest punct de vedere? Ce sfaturi aveți?

Și întrebarea lui era dacă poate să practice masturbare.

Da, ca navigator care lipsește șase luni de acasă.

Da, evident. Și dacă au momente... Aici e o categorie specială în care unul dintre parteneri lucrează câteva luni pe an. Dar ei sunt, practic, ca o relație la distanță. Atunci e important ca ei să-și mențină relația și pe cât posibil, în momentele în care ei sunt în port, au semnal, în care pot vorbi, să-și găsească acolo o zonă în care să poată fi doar ei doi și chiar să practice sexul prin videocall. Este un exercițiu foarte fain de menținere a conexiunii dintre cei doi.

Ah, ce tare!

Da. Și este ceva ce recomand în general și cuplurilor relațiilor la distanță.

Să practice sexul cum ar veni la un con, pe video.

Exact, video sex. Plus să aibă momente în care să-și aloce timp pe trecut. Nu știu, uite, ne gătim. Am deschis video-ul și gătim în seara asta. Gătim aceeași mâncare, ne punem la masă. Suntem online, dar suntem totuși împreună. Și după aia putem să mergem și în pat. să continuăm să ne luăm desertul în pat. Și în cazul navigatorilor la fel, deși în cazul lor este mult mai dificil pentru că ei nu stau singuri în camere, e mult mai dificil, dar să știi că acolo unde a fost cu adevărat dorință s-au găsit soluții. Cred că a fost vorba de o toaletă sau de ceva.

Super tare, sper să îl ajute acest sfat pe omul nostru care ne-a pus această întrebare. Ok, o întrebare. Care sunt beneficiile dacă înghiți?

Poate doar validarea partenerului. Se simte validat că i-a înghițit sperma, dar din punct de vedere medical sau nu știu, să fie vreun beneficiu.

Dar probabil că există contraindicații?

Dacă ea nu își dorește să facă asta, da, atunci devine contraindicat, adică nu o obligăm să facă asta. Sunt femei care preferă să facă asta, adică, mă rog, căroale place să facă asta și e ok, dar sunt femei care refuză categoric. Și e important să nu le obligăm să facă asta. Și mai degrabă să înțelegem noi ca bărbați, ceea nume ne face atât de dornici ca ea să înghită sperma. Adică de ce ne dorim noi atât de mult să se întâmple asta?

Păi de ce?

Nu știu, ei poate să-și răspundă la întrebarea asta. Nu există o întrebare general valabilă, dar de ce contează atât de mult pentru mine ca bărbat să știu că ea înghită sperma? Eu aș înghiți eu? Ok, hai să o punem într-un păhărel, să stăm amândoi la masă și să bem un șat, să vedem cum e.

Amândoi, corect!

Da!

Ar fi un super exercițiu, adică mi se pare o abordare foarte nostimă și amuzantă, de-a care fix pune lucrurile în perspectivă. Adică, ok, ești femeie, bărbatul tău îți spune că i-ar plăcea să îi înghiți, tu nu vrei, și zici, ok, hai să, uite, o punem pe masă și hai să vedem cine o înghite. Adică demonstreazăm că e ok.

E mai degrabă, ce am întâlnit, am întâlnit că bărbații care își doresc asta, la întrebare, ok, de ce vrei tu neapărat, din aproape în aproape, cumva am ajuns la concluzia că e o modalitate prin care o domină. Și are nevoie să știe că poate să o domine. Și împreună, în cabinet, am găsit alte modalități prin care să simtă că o domină și modalități prin care ea să-și dorească să fie dominată, dar altfel, ci nu înghețindu-i. Eu știu de exemplu că o lega de mâini și da, ea nu se putea mișca și el o penetra în felul acesta în care o reușea să fie mai puternic decât ea și ea să se lase...

Cu un consens din partea mândrulor, așa îi simți în plăcere. Adică tot felul de dominare, dar în alt fel decât.

Exact, în alt mod. De aia zic, adică de ce-ți dorește asta, știi?

Ok, bună întrebare. De ce nu simt plăcere când fac dragoste cu soțul?

Probabil pentru că nu te cunoști suficient de bine ca ființă sexuală, nu știu dacă în alte relații a simțit plăcere sexuală, dacă nu, atunci se înceapă să se exploreze, practic în masturbarea, să ducă acea cunoaștere în relația cu partenerul, să-și dea timp, răbdare, lucrurile nu se întâmplă peste noapte, nu se întâmplă imediat, dați-vă timp, dați-vă... Aveți răbdare pentru că veți vedea o evoluție de la un interval la altul. Dar, deci, să nu avem așteptări că m-am masturbat azi și gata, mâine o să fac sex nebun și explosiv cu soțul meu. Nu! Este un început și am nevoie să continui acest proces, ca orice alt proces de învățare.

Ok. Cineva mai întreabă dacă e ok să se masturbeze cu dușul.

Modul în care a găsit, nu știu, soluția pentru a simți satisfacție, nu. Dar există și alte modalități, adică nu m-aș limita. Pentru că și povestea asta repetată la infinit ar putea să ducă la monotonie și la lipsa plăcerii până la urmă. Deci sunt multe modalități prin care putem să ne explorăm și prin care putem să ajungem la orgasm.

E ok sexul anal la femei? Și dacă da, cât de frecvent e ok să-l faci?

Acum, din nou, dacă există consimțământ pe partea asta, dacă există curiositate de a explora această variantă a sexului, este în regulă, sigur, cu o grijă, Grijă la higienă, în primul rând, foarte importantă higienă. Cu grijă de a folosi un lubrifiant, pentru că anusul nu se lubrifiază în mod natural ca vaginul și frecarea aceea pe uscat ar putea să provoace răni, deci e foarte important să folosească un lubrifiant. De asemenea, este important să existe un preludiu suficient de lung cât să o ducă pe femei la un grad ridicat de excitație, astfel încât penetrarea să nu fie una dureroasă și, înainte de a penetra cu penisul, să folosească o jucărie sexuală specială pentru anus. Sunt jucările acelea, dildorile acelea mici, care sunt speciale pentru anus și care ajută cumva dilatarea anusului astfel încât în momentul penetrării femeia să nu resimtă o durere, ci să fie ceva plăcut.

E că, concret, există niște pași destul de științifici și clari care pot fi găsiți pe internet. Adică, dacă vrei să faci sex anal, documentează-te înainte.

Iigienă, lubrifiere și jucările sexuale pot ajuta.

Pentru dilatarea scripturilor anal?

Da. Și un aspect foarte important, folosirea prezervativului. Pentru că dacă bărbatul ejaculează un anus, ar putea ca femeia să resimtă ca o clismă acel moment și nu cred că vrea cineva să se întâmple asta. Și atunci e important să folosească prezervativ astfel încât sperma să nu intre în contact cu anusul.

Cineva mai întreabă dacă e ok să facă sex în timpul menstruației?

Eu nu recomand asta. În primul rând, perioada menstruației este o perioadă în care organismul se curăță, vaginul se curăță, este ceva foarte intim care se întâmplă cu femeia și nu aș aduce un bărbat în contact cu zona aceasta pentru că s-ar putea să nu fie ceva foarte plăcut pentru el să vadă. Adică să vezi atâta sânge acolo, nu știu câtă plăcere să-ți provoace, doar dacă ai anumite fantezii, eu știu. Dar altfel nu. E o perioadă de repaus și e ok să ne luăm acel repaus.

Și nici eu nu recomand pentru că e un moment în care mucoasa uterină este inflamată. E o perioadă de inflamație. Sunt și anumite studii, într-adevăr cu niște limitări, care arată că există și anumite riscuri pe care mulți oameni nu le aprobă. Riscuri ca... o parte din acele secreții menstruale cumva se pătrundă dincolo de uter, prin mișcarea aceea mecanică în timpul actului sexual. Bine, în fine, o lăsăm la nivel de supoziție. Dar și pe mine mă mire că foarte mulți oameni recomandă asta și o recomandă ca pe o metodă de a scădea durerile menstruale, că are mă rog, durerile menstruale pot fi rezolvate și altfel și dacă ai durerile menstruale e bine să le abordezi la medic. Nu-i nevoie să cauți contact sexual în timpul menstruației.

Bun.

Păi, Oana, mulțumesc foarte mult pentru acest podcast și, oamenii buni, vreau să vă mai anunț ceva pentru că acest podcast și această conversație pe care am avut-o este doar o bază, un început pe care o să-l continuăm și vreau să anunț astăzi, acum când publicăm acest podcast, următorul eveniment bun, bine, brand științifico-cultural care o să aibă fix această temă. Sex și relații. Și o să vorbim despre Inhibițiile noastre și cum putem să le depășim și o să venim cu instrumente concrete în a rezolva anumite probleme sexuale și indiferent, cum ziceam la început, dacă ai o viață sexuală super satisfăcătoare sau dacă ai mici puncte pe care le-ai putea sau le-ai vrea îmbunătățite, informațiile de la această conferință, la acest eveniment bun bine, o să vină spre ajutorul tău. So, Oana, pe 17 martie, Facem acest eveniment, evenimentul Bunbine, in care vorbim despre sex și relații. Biletele sunt puse acum în vânzare pe bunbine.ro Vreau să descriu foarte pe scurt acest eveniment. O să aibă loc duminică, ca orice branch care are loc duminică, începe la ora 12 când ne cunoaștem, după care urmează prima conferință care o să fie cu Oana și vorbim despre, facem o continuare a conversației de astăzi, după care urmează un branch ca între prieteni în care mâncăm, ne cunoaștem, Cunoaștem speaker-ii, după care urmează a doua conferință cu un invitat special, top psihoterapeut, cu care o să vorbim despre relația de cuplu și ce putem să facem ca această relație de cuplu să ne aducă mai multă fericire, să fie o relație împlinită, să fie o relație în care, cum spuneai tu, Oana, în textul de pe site-ul tău, o relație în care iubirea să dureze, pentru că ea poate După care urmează un moment artistic și despre asta este vorba la evenimentele BunBine Brand Științifico-Cultural. O să fie relaxat, o să fie deschis, o să fie o discuție fără perdele ca între prieteni. Biletele, cum ziceam, sunt disponibile acum pe bunbine.ro și am primit cereri de a crește capacitatea acestor evenimente. Dar, în momentul de față, nu vrem să facem asta, pentru că vrem să păstrăm acel cadru intim, cu un număr limitat de oameni, ca discuțiile să fie naturale, prietenești, fără perdele și să fie, cumva, deschise și relaxate. Așa că, dacă vrei să ției bilet, acum îl poți găsi pe bunbine.ro. Oana, mulțumesc foarte mult pentru această discuție și de abia aștept să o continuăm la brunch. Mulțumesc și eu.

Tare mult, m-am simțit foarte bine și cred că ce am discutat azi a fost așa un preview la ce vom povesti acolo și abia aștept să vin. Ok, și eu.

Abia aștept și oameni buni, dacă veniți la eveniment puteți să vă pregătiți și întrebări pentru că la finalul fiecărei conferințe... Avem și o sesiune de Q&A în care puteți să întrebați chestii și noi și Oana o să răspundem la întrebări. Așa că de-abia aștept să ne revedem și atât. Țineți minte pe 17 martie, duminică, la The Point. Informații găsiți pe bunbine.ro. Oameni buni, mulțumesc Oana, mulțumesc mult!