Dezvoltarea corectă a feței copiilor | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Ilia Jipa

IQ-ul unui copil cu apne în somn poate scădea până la 10 puncte.

De ce se întâmplă asta?

Nu realizăm că acest obicei de a respira pe gură poate aduce mult mai multe stricăciuni pe termen foarte lung. Avem cercene, nările de la nas pensate, paloarea facială, gura deschisă.

Și din ce în ce mai mulți copii au această problemă.

Stilul de viață pe care îl alegem, ne modelează fața și decide dacă ea se va dezvolta frumos. Sforăie, dar sforăie doar când este răcit. Avem clar un semnal de alarmă. Un somn întrerupt poate să mimeze perfect niște simptome de ADHD. Suzeta poate să ne modifice oasele faciale.

De ce e greșit să respirăm pe gură?

Oxigenarea este mult mai bună în momentul în care inspir și expir până azi. La copii nu vrem să îndreptăm dinții, la copii vrem să le ghidăm creșterea oaselor faciale, cât mai frumos și cât mai larg. Rezultatele nu merg doar pe aliniere dentară și estetică, ci pe stare de bine generală. Somn bun, respirație bună, postură bună.

Operația de polip rezolvă respirația. Amule, te salut! Dr. Michael aici, un nou podcast boabe de cunoaștere. Atenție, vorbim, după cum ai văzut deja, despre copii, despre dezvoltarea feței unui copil, despre ce înseamnă respirația pe gură, ce înseamnă acel sfărâit al copilului care nu e absolut deloc drăguț, este un semn de alarmă care trebuie să te trimită la investigații în plus. Și o să vorbim despre legătura asta între o respirație deficitară care vine de la dezvoltarea deficitară a feței, care în final poate să aibă repercursiuni destul de serioase, de la afecțiuni metabolice, la tulburări de deficit de atenție până la un IQ care nu este optim, un IQ care nu este IQ-ul tău care ți-a fost dat, un IQ mai mic din cauza acestor deficite. Și vorbim despre toate astea cu Dr. Ilia Jipa, este fondatoarea Smile by Dr. Ilia. și a Institutului IOMF, o platformă care aduce foarte mulți specialiști la masă, nu doar ortodon sau stomatolog sau orelist, ci toți împreună care analizează un copil, analizează cum doarme, cum respiră, cum ține gura, cum ține limba în gură, cum respiră noaptea, cum se oxiginează creierul și pun toate aceste informații în beneficiul copilului și în creșterea armonioasă a copilului. Ilia, bine ai venit la Baba de Cunoaștere să știi că mă bucur foarte mult că ești aici astăzi cu noi. Vreau să recunosc că doi specialiști diferiți mi-au recomandat să merg cu fetița mea mai mică la tine. pentru că are într-adevăr, să zic, un început de problemă de respirație și de postură, de ținut limba în gura și așa mai departe. Și înainte să ajung la tine, te-am căutat, te-am văzut în social media și mi s-a apărut Efectiv, incredibile informațiile pe care le-am aflat de la tine despre dezvoltarea feței, despre cât de multe lucruri simple poți să faci la începutul vieții ca să previi complicații nasoale ulterior pe parcursul vieții. Și mă bucur că putem să avem informațiile astea și aici pentru comunitatea noastră și pentru un public mai larg. Bine ai venit!

Bine te-am găsit! Și eu mă bucur foarte mult că acest subiect este de interes și mă bucur foarte mult că am reușit să aduc această informație nouă pe care nici eu n-am avut-o de la începuturile carierei mele.

Asta e foarte interesant, Mircea. Tu ești ortodont, te-ai format în a pune aparat dentar, dar la un moment dat nu ți-a ajuns. Ai zis că se poate face mai mult, nu?

Da.

De ce? Care a fost declicul ăla când ți-ai dat seama că aparatul dentar nu e suficient?

Adevărul este că astăzi, în fața ta, sunt și în calitate de profesionist, care practic ceea ce vom discuta, dar și în calitate de mamă și, într-adevăr, școala pe mine m-a format să îndrept dinți și să ofer pacientului o estetică frumoasă. În schimb, în momentul în care am realizat că la copilul meu erau niște semne care clar îmi arătau că va purta aparat dentar, dar bineînțeles că am așteptat, poate și pentru că E greu ca mama sa intri si sa stratezi copilul. In schimb, nu era vorba doar despre dinti, era vorba ca au aparut niște semne pe care eu nu reușeam sa le pun intr-o singura cutiuță. Și la un moment dat am avut o problemă de respiratorie de orele și atunci copilul meu a fost operat de urgență și la sfârșitul acestei experiențe, destul de complicate, am realizat împreună cu orelistul care l-a tratat că oasele facialele copilului meu nu erau complet dezvoltate. Și în momentul în care am realizat că eu aș fi putut face ceva până la acel moment și că lucrurile ar fi putut merge altfel dacă am fi intervenit preventiv, am realizat că Zona de aparate dentare țin exclusiv de estetică și atunci partea de oase faciale pe care ies dinții strâmi sau pe care vezi anumite semne de alarmă, pot fi interceptate și rezultatele nu merg doar pe aliniere dentară și estetică, ci pe stare de bine generală. Somn bun, respirație bună, postură bună.

O să vorbim despre toate aceste semne și despre ce putem să facem, cum să le recunoaștem, dar aș vrea să încep cu treaba asta. Ce se întâmplă cu noi? Adică de ce toţi oamenii pe care, sau nu toţi, ok, nu toţi, dar foarte mulţi oameni pe care îi văd în jurul meu, de vârstea mea, văd eu cu ochiul liber că ar putea beneficia de un aparat dentar, deci faţa înseamnă că e mai mică decât genetic omul respectiv a fost proiectat, da, ca şi volumul al dinţilor şi dimensiunea dinţilor. Şi din ce în ce mai mulţi copii au parcă această problemă, au acest, îi spunem noi, facies adenoid în care Se vede ca respira noaptea pe gura, au obrajii cazuti, au cearcane, de ce se intampla asta?

Din start, noi când ne-am despris deprimate, am primit niște oase faciale mai mici, aspectul clar umanoid. În schimb, pe măsura evoluției au venit niște schimbări. Revoluția industrială și revoluția agriculturii au venit cu o alimentație total diferită față de ceea ce se întâmpla înainte. Așa că, aproximativ, în urmă cu vreo 200 de ani, oasele noastre au început să intre efectiv la apă. Problema nu este că oasele noastre sunt din ce în ce mai mici, problema este că în spatele acestor oase faciale există niște căi respiratorii pe care noi nu le vedem și de multe ori nu le luăm în seamă decât când avem probleme și atunci micșoarea feței noastre duce la tulburări pe zona de respirație. Deci antropologia vine clar și spune că avem oase faciale mai mici, problema este că de la generație la generație acest lucru se înrăutățește și Vedem de multe ori copii în cabinet cu dinții strâmpi și părinții au dinții drepti și face S-ul absolut dezvoltat, corect și ne întrebăm de ce se întâmplă lucrul ăsta și de ce într-un număr atât de mare, mai ales în ultima perioadă.

Adică e doar o influență a mediului, faptul că mâncăm mâncare prea moale, că nu trebuie să mai lucrăm cu fața, asta e problema?

Da, este adevărat. Mediul ne schimbă. De fapt, se numește epigenetică. Genetica clar stabilește potențialul. În schimb, epigenetica vine și își pune amprenta pe acest potențial, pe genele noastre și le activează sau din potrivă le inșipă. Stilul de viață pe care îl alegem ne modelează fața și decide dacă ea se va dezvolta frumos către în față și către lateral sau din potrivă se va prăbuși și va merge către în jos sufocând aceste căi aeriene.

Tu te ocupi de copii, dar vezi și adulți?

Da, eu sunt ortodont. Deci eu pun aparate dentare de când m-am format în această specializare.

Uite, ca idee, ca oamenii să înțeleagă cât de important este să se activeze din timp și să nu am mâinea asta, zi-mi, te rog, cam ce mai poți modifica la un copil în funcție de vârstă și când acele lucruri nu mai pot fi modificate, știi? La adult. Adică ce nu mai poți modifica la adult?

Pe măsură ce creștem și oasele se stabilizează, este din ce în ce mai greu să modifici forma. Deci, clar, la adulți biomecanica este mult diferită față de copii, unde sunt extrem de modelabil. Trebuie să recunoaște, încă nu este foarte ușor să lucrezi pe copii și nu toți ne dorim să... și plus colaborarea. Dar diferența pe care o ai în momentul în care Ajuți un copil să se dezvolte și nu este vorba doar de a îndrepta dinții. La copii nu vrem să îndreptăm dinții, la copii vrem să le ghidăm creșterea oaselor faciale, cât mai frumos și cât mai larg și cât mai în față, astfel încât dinții să nu mai reprezintă o problemă. Dinții strâmb sunt o consecință a faptului că ei nu mai au loc să iasă pe acea arcadă.

Înainte să aud lucrurile pe care le spui, înaintea acestui podcast, bineînțeles, te-am urmărit pe social media și înainte să văd acele materiale, Mă gândeam că dezvoltarea corectă a feței are ca principal scop dezvoltarea corectă a dinților. Însă îmi dau seama că dinții sunt doar vârful de iceberg și există multe alte funcții care sunt afectate în lipsa acestei dezvoltări armonioase. Și uite ca primul instrument pentru părinții care ne urmăresc, care Care ar fi diferențele? Cum arată un copil care se dezvoltă normal și armonios din punct de vedea dezvoltării faciale? Și atenție, când vorbim de față, trebuie să ne imaginăm fața tot așa, ca pe un vârf de iceberg. Fața este finalul a ceea ce se întâmplă în spate. În spate sunt tot felul de oase, sinusuri, locuri libere, locuri care trebuie risite, care fie se dezvoltă, fie nu se dezvoltă. Și noi totuși vedem fața, dacă nu ne putem face radiografii și degeaba am radiografia copiii, că nu am înțelege ce se vede acolo. Noi ca părinții vedem fața copiilor. Cum ne dăm seama că un copil se dezvoltă armonios, face altul și altul are, să zic, un anumit deficit de dezvoltare?

O față frumoasă și armonioasă este dezvoltată pe lateral, deci acolo unde vedem niște fețe lungi, niște cearcăne, o ușoară paloare, acolo unde vedem niște buze care nu sunt în contact, de multe ori vedem dinții care ies printre buze, vedem limba care iese printre buze, vedem o respirație sau auzim o respirație, că o putem vedea, dar în același timp o și putem auzi, atât ziua cât mai ales noaptea când apar anumite tulburări de somn, Acolo sunt niște red flags.

Cum auzi?

Auzi când cineva respiră. Auzi când respiră, efectiv.

Adică e normal să nu auzi când cineva respiră.

Respirația trebuie să fie 100% silențioasă.

E valabil și pentru adulți?

Absolut.

Deci, inclusiv la adulți și la copii, respirația trebuie să fie complet silențioasă.

trebuie să fie pe nas, trebuie să fie silențioasă, trebuie să nu vezi mișcări ale pieptului în momentul în care se întâmplă respirația, respirația trebuie să se vadă în stomac, în diafragmă, jos și postura trebuie să fie dreaptă.

Ok, deci postura dreaptă, nu trebuie să-i auzi respirația, pe față ce alte semne observați? Ai spus că dacă buzele sunt întredeschise, asta e un semn, dacă dinții ies spre afară e un semn, ce altceva poți să observi pe față?

Vezi, efectiv îmi faceți alungit, cu o gură deschisă.

Și de ce se întâmplă toate astea? Adică am înțeles cum arată un copil care se dezvoltă armonios. Deja avem primele semne că un copil poate nu se dezvoltă armonios. Și, atenție, aceste semne se întâlnesc toate deodată sau le putem vedea și separat? Adică...

Putem să le vedem și separat, dar, în general, tabloul clinic este cam asemănător.

Bun. Și... Ce înseamnă, adică cum îl afectează dacă ar fi să rămânem în zona respirației? Pentru că ai zis că respirația o auzi, asta înseamnă că ea este deficitară. Vezi această mișcare a cutiei toracice, ceea ce înseamnă că e un efort în plus pentru a respira. Cum afectează asta dezvoltarea copilului?

Aș vrea să-ți dau un exemplu înainte să vorbim despre respirație și să putem să dăm așa niște cifre clare, câte respirații pe minut, ce volum. Gândește-te că ești la semafor, într-o mașină, pe benzină, sau mă rog, pe carburant și Stai la relantii. Nu stiu, nu-mi dau seama acum, dar la relantii motorul este undeva la 750-700

de turatii pe minut. Cam asa e, sub 1000.

Bun. Și dintr-o dată motorul pleacă către 2500 de rotații. Ce faci, primul lucru? Te duci la service, evident, pentru că îți dai seama că motorul va avea o viață mai scurtă, consumul este mult mai mare, gazele de eșapament ies mult mai mult și enervezi eventual și șoferii din trafic. Dacă asemuim respirația cu acest exemplu, Cam asta facem noi. Noi am uitat să respirăm. Ori hiperventilăm, luăm mai mult aer decât trebuie. Și atunci evident că și noi suntem agresați. Deci când vorbim de respirație, această respirație pe nas vs. respirația pe gură este evident că respirăm pentru poate două persoane. Ce s-ar întâmpla cu noi dacă am mânca pentru două persoane? Sau am bea pentru două persoane? Am și teribil de...

Am luat-o în greutate, corect. Deci vrei să spui atunci când respirăm pe gură cumva facem un efort mai mare de respirație? Sau ce se întâmplă greșit? De ce concret? Când ne gândim, adică nasul și gura se întâlnesc în același loc, aerul ajunge în același loc, de ce e greșit să respirăm pe gură și să nu respirăm pe nas?

Volumul de aer pe care îl băgăm pe gură, faptul că avem un aer nefiltrat, neîncălzit, nesterilizat și într-o cantitate atât mai mare, agresează efectiv plămânii. Și noi, adulții, să presupunem că suntem într-o stare de anxietate și trăim sub această formă, dar un copil la 3, 4, 5 ani de zile pe care îl vezi efectiv că stă cu gura deschisă și corpului primește această cantitate de aer efectiv necurățat. Este o agresiune pe care mai devreme sau mai târziu o vedem, exact cum ai spus, atât în modificarea formei, a felței, a posturii, dar și în partea de boli sistemice.

Ce se întâmplă la nivelul fețe? Pentru că bănuiesc că în momentul în care respirăm pe gură și nu respirăm pe nas, privăm toată partea această anatomică făcută pentru a respira-o, privăm de acea presiune a aerului care trebuie să apese pe față să o dezvolte. Adică ăsta e motivul pentru care copiii ajung să aibă fața aceea lungită, obrajii căzuți, pentru că nu ai presiunea din interior care să dezvolte fața.

Exact. Osul maxilar este cel care decide. Osul maxilar înseamnă exact tavanul cerului gurii și podea a nasului, care este unul și același și care se dezvoltă sub acești factori. Respirație pe nas și pe interior, o să vorbim puțin mai încolo despre limbă. Deci în momentul în care el nu este stimulat de către acest aer sau de către limbă pe interior, rămâne îngust. Semnele sunt clare. Tot faciesul ni se îngustează. Avem cearcăne, avem nările de la nas pensate, paloarea facială, gura deschisă, poziția dintre maxilare se modifică în momentul în care ele nu sunt în contact și nu cresc în contact, o hipotonie generală a întregilor mușchi ai feței și inclusiv postura care urmează această formă facială.

Dacă tot ai dat exemplu mașinii e ca și cum ai merge cu o mașină cu viteză mare pe autostradă cu toate ușile deschise, cu capota deschisă și așa mai departe. Îți pare că nu e nimic în regulă să stai cu ușile deschise, dar când mecanismul își face treaba pentru care a fost proiectat, mașina merge, trebuie să meargă cu ușile închise, la fel și face sub fața, ar trebui sa stea cu gura inchisa cand respira pentru a facilita toata aceasta presiune. Si te gandesti cat de mult ar putea sa impinga aerul in aceste sinusuri ca sa dezvolte fata. Dar te gandesti dupa aceea ca toata aceasta presiune vine constant chiar daca vine in reprize mici, in presiuni micute care apasa pe sinusuri, de ea ar trebui sa vina constant. Si cumva craniul s-a format foarte frumos Așteptând această presiune constantă și ea când nu vine el practic nu se mai dezvoltă. Cum îți dai seama dincolo de a ține gura deschisă, cum își dă seama un părinte că are un copil care respiră pe gură? Există vreun truc de să se uite noaptea la el când doarme? Cum îți dai seama că respiră pe gură dacă doarme cu gura deschisă? Din start înseamnă că respiră pe gură sau poate doar îi cade gura de respiră și pe nas și pe gură?

Asta mi se pare grozavă întrebarea pentru că marea majoritate a părinților cu care interacționez îmi spun că pun degetul sub nas și simt aer. Problema este că în momentul în care ții gura deschisă, o faci dintr-un anumit motiv. Adică nu stai cu gura deschisă în momentul în care nu ai de ce să stai.

Adică poți să stai pe pernul și te relaxează atât de mult că ți se deschide gura.

Adevărat, în timpul somnului noi ne relaxăm, totul se relaxează. Dar în momentul în care ai gura întredeschisă, este clar că acolo este o respirație mixtă. De ce o facem? Rămâne întrebarea de bază. O facem pentru că nasul nu funcționează? O facem pentru că oasele maxilare sunt prea mici? Sau o facem pentru că pur și simplu ne-am obișnuit să respirăm așa? Am spus de treaba cu hiperventilarea pentru că într-adevăr, în societatea noastră, Avem parcă nevoie de mai mult aer și în momentul în care vrei să tratezi un copil sau să-i explici că trebuie să închidă gura și să respire pe naz, se simte oarecum sufocat. Simte că acea cantitate de aer nu este suficientă.

Ok, deci se simte sufocat pentru că închide gura și într-adevăr dacă acesta e singurul lui sau mecanismul lui principal de a avea aer, înțeleg că se poate simți sufocat. Eu o să te întreb dacă e corect tot, adică poți să corectezi respirația pe gura doar închizând gura și trecând peste această senzație de sufocare forțând respirația nazală?

Dacă nasul este liber și se poate respira pe nas, da, în procesul terapeutic clar trebuie să învățăm să respirăm cu o cantitate mai mică de aer. Ideea este să avem căile respiratorii libere.

Deci trebuie să ne asigurăm că căile acelor respiratorii sunt libere, pentru că dacă avem obstacol acolo degeaba încercăm să respirăm pe nas, că nu o să putem să facem asta. Ce se pierde definitiv? Există lucruri care se modifică și se pierd definitiv o dată cu trecerea anilor la un copil care respiră pe gură?

Da, în perioada de creștere tot ce înseamnă oxigenare este absolut esențială pentru dezvoltarea lui, atât din punct de vedere fizic și din punct de vedere cognitiv. Deci o respirație orală clar nu aduce o oxigenare corectă și o creștere corectă. Deci da, putem să pierdem într-adevăr destul de multe în momentul în care Nu realizăm că acest obicei de a respira pe gură poate aduce mult mai multe stricăciuni pe termen foarte lung decât doar să-l observi și să-i atragi atenția.

Știi ce mi-a plăcut? Am văzut într-un material că inclusiv când faci sport este important să inspiri pe nas, cu toate că tu când alergi începi să hiperventilezi fiziologic normal și Tendința e să deschizi gura ca să inspiri mai ușor aer, dar se pare că tocmai dacă te forțezi să respiri pe nas și inspiri pe nas, nasul fiind mai îngust decât gura, adică traiectul aerului are mai multă rezistență, cumva aerul pătrunde cu o presiune mai mare în plământ și mai bine dozat și penetrează mai bine alveolele, decât aportul rapid și mult și fără presiune al aerului pe gură.

Uite, când vorbim despre respirație, clar avem momente diferite. Eu pot să vin și să spun la adult 80 respirații pe minut, la copii 14-20 de respirații pe minut, vorbim în repaus. În schimb, respirația nu o putem, nu știu, pune așa statistic pentru toată lumea, pentru că noi discutăm de o respirație care trebuie să se adapteze la nevoile noastre fiziologici. Dacă facem sport, evident că respirația noastră se intensifică. Când avem emoții, respirația noastră se intensifică. În schimb, respirația orală pe care o discutăm astăzi și care este prezentă în tratamentele mele și trebuie adusă în fața părinților este respirația în repaus. Deci în momentul în care noi stăm la relanti, cum am vorbit în exemplu cu mașina, noi nu avem de ce să hiperventilăm, pentru că suntem într-o stare de relaxare. Atunci este momentul în care un părinte poate să vadă, când un copil Se joacă sau când un copil pur și simplu face niște activități simple, nu are de ce să stea cu gura deschisă. Atunci avem clar un semnal de alarmă.

Asta categoric, asta am înțeles, dar mă refeream la sport. Există vreun beneficiu real în a respira pe nas când faci sport?

Absolut, da. Oxigenarea este mult mai bună în momentul în care inspir și expir pe nas.

Bun, și cum arată un adult care, din păcate, a respirat în copilărie pe gură și a ajuns să fie adult? Mai este vreo soluție pentru el dacă toate acele dezvoltări pe care trebuia în mod firesc să le facă trecerea anilor nu s-au întâmplat pentru că a respirat pe gură?

Asta este o chestie care mi s-a parut extrem de importantă în momentul în care am descoperit-o. Noi avem o formă și o funcție care sunt interconectate și atunci forma decide funcția. Când zicem funcție, ne referim la respirație. De exemplu, dacă noi avem o formă deja puțin compromisă, clar că funcțiile noastre, toate, nu doar respirația, se adaptează. Deci pentru un adult, Trebuie văzut dacă are această capacitate, dacă forma pe care o are la nivelul feței îi permite să facă acele funcții la un nivel de perfecțiune, de pe care le discutăm că vrem să o facem acum, de exemplu, să facem sport cu gura închisă, să respirăm doar pe nas. Deci da, se pot face anumite lucruri și clar, pe funcție se poate lucra oricând, deci nu ține cont de vârstă, numai că devine din ce în ce mai dificil.

Și nu poți să mai lucrezi în viața adultă la formă, nu? Sau poți? Există device-uri care să-ți modifice poasele feței în viața adultă?

Da, numai că biomecanica devine mult mai agresivă. Deci avem nevoie de ajutorul chirurgilor în momentul în care vrem să modificăm o formă la adult. Avem nevoie de proceduri mult mai complicate comparativ cu vârstele mai mici.

Se poate, dar e un pic mai agresiv. Ce se poate face la copil? Să zicem că ai un copil care are acest deficit de respirație, respiră pe gură. Ce se poate face în cazul unui astfel de copil?

În primul rând identifici de ce are o respirație deficitară. De obligatoriu îl trimiți la medicul oralist pentru că eu, de exemplu, vreau să le închid gura. Și atunci eu trebuie să mă asigur că în momentul în care eu fac în așa fel încât gura să fie închisă, copilul are posibilitatea de a respira pe nas fără să intre în vreo stare de panică, că nu are suficient de mult aer. Partea de ortodontie interceptivă poate să ajute la dilatarea oaselor, dar până să ajungem acolo, aș vrea să ne referim la funcții. Pentru că funcțiile sau cel mai bun primul aparat ortodontic al unui copil este limba și este masticația. Deci această zonă de modernizare sau această viață modernă pe care o ducem a adus după ea și această alimentație moale, procesată, ușor dizolvabilă, piureuri, tot felul de sticluțe cu tot felul de piureuri pe care le găsim în supermarketuri și atunci Tot ce înseamnă stimul pe oasele faciale nu mai există și oasele lor nu mai au cum să crească. Deci iată că la copii putem să intervenim și să ajutăm oasele faciale pur și simplu prin stimularea niște chestii care nici măcar nu te-ai gândit că ar aduce beneficii.

Asta așa e, da. O să ajungem și la aceste exerciții și la tot felul de device-uri pe care tu le propui și le ai, care pur și simplu prepozicionează limba unde ar trebui să fie și limba poate să apese când boasele încă sunt, să zic, nu sunt complet sudate, sunt mai flexibile, limba dacă stă la locul potrivit poate să apese aceste boase și să ducă la dezvoltarea corectă a feței. Operaţia de polip rezolvă respiraţia? Adică de multe ori se crede că asta este principala cauză şi poate singura care nu lasă copilul să respire, îl trimiţi la operaţie de polip, îi se scot polipii, respire din nou ok?

Da, operația de polip este primul checklist pe care trebuie să-l rezolve părinții. Însă, aici noi avem foarte mulți copii care sunt trimiși de la oreliști către noi, pentru că chiar dacă căile aeriene s-au curățat și totul este absolut normal și poate fi, respirația nazală poate fi preluată automat, Acest lucru nu se întâmplă la absolut tot și atunci trebuie să vedem de ce continuă, de ce continuă să respire pe nas, pe gură.

Deci ai scos polipii dar el continuă să respire pe gură. Adică se poate întâmpla asta și da, înțeleg, deja putem să vedem importanța unei echipe multidisciplinare și o comunicare între un orelis și un ortodon care văd amândoi ce se întâmplă și încearcă să rezolve posibile cauze. Am avut un podcast la un moment dat cu Ilinca Tranulis, care ne-a povestit despre cât de important este să pui copilul la sân și cât de mult modelează sânul, practic la început, fix la început vieții, dezvoltarea feței. Ce ne poți spune tu despre asta și la ce trebuie să aibă grijă, să zic, părinții care au bebeluși în prevința suzetei, a biberonului? Există lucruri pe care le putem face aici?

Alăptarea la sân este într-adevăr un... un pas esențial, cel puțin un start corect în viață. Tot ce înseamnă biberoane, suzete, cănuțe sau supape care apar paie din astea mari și moderne și cu tot felul de culori, nu fac decât să întârzie dezvoltarea noastră a musculat, a copiilor noștri. Alăptarea la sân, Din start îmi conduce limba pe palat. Diferența între un sân și o consistență de tetină, oricare ar fi, poate să fie și suzete ortodoncice, de exemplu, este total diferită, pentru că scopul al lăptării este să conducă. De fapt, limba este cea care trage fluxul de lapte. Și atunci, din start, avem o dezvoltare corectă a pixul osului de care vorbeam și care dă startul osul maxilat.

Și a limbii, adică se dezvoltă și limba prin acest proces, care ulterior o să fie mai tonică și o să apese? Contează și asta?

Limba, teoretic, trebuie să fie și este proiectată să fie poziționată pe palat. Aceste presiuni pe care limba le face pe palat le-a început prin acest subt, dar ulterior, în momentul în care se începe diversificarea, ea trebuie să urce în continuare pe palat pentru a-l dezvolta. Este, am spus, cel mai bun și cel mai simplu și cel mai frumos aparat ortodontic pe care putem să-l oferim în starturile din viață. În afară de asta, în momentul în care alăptăm, avem o mandibulă care ne vine către în față. Deci atât că este un lucru atât de simplu și de esențial, care are rolul de a dezvolta oasele faciale.

Adică în momentul în care copilul devine, să zic, cooperant, ai ce exercise să-i dai cu limba, să apese cu limba palată, se poate face ceva conștient sau e greu să faci asta?

Nu, nu e greu, doar că trebuie să îi pui problema copilului în așa fel încât să pară un joc, pentru că în momentul în care îți depinde foarte mult și de vârsta copilului. Dar da, în primul rând trebuie să te asiguri dacă limba poate să urce pe palat. Este un mușchi atât de important, de multe ori el este și restricționat, deci trebuie văzut în general consultanții de alăptare. Văd treaba asta cu restricția limbii. Dar scopul final este că acest mușchi atât de puternic, este un mușchi vital pentru tot ce înseamnă respirație, dezvoltare, masticație, vorbire.

Te-am auzit într-un material de-al tău spunând că limba este arhitectul feței. în ce sens e arhitectul faței. Înțeleg că e importantă, dar cum am putea să ne folosim de informația asta sau cum te folosești tu de asta în cabinet pentru a folosi limba exact cu scopul ei de arhitect sau de aparat orthonotic?

În momentul în care spunem despre limbă, sau când ne uităm la limbă, noi vedem cam aproximativ 30% din ce înseamnă ea de fapt. Dar în momentul în care ne uităm la ea, vedem că este de fapt un mușchi extrem de puternic. Lăsând la o parte că este un mușchi, sunt vreo 16 mușchi în interiorul ei care lucrează. Și așa, comparativ cu ce înseamnă fața, iată care este mărimea limbii.

Și vine până jos aici. Exact. Corect, stii cum, nici nu te intreb pana nu-ti dai seama, pana nu vezi asta. Ce-i in partea asta? Ce-i de aici de la borbie pana sus la limba? E un spatiu asta, ce-i acolo? Pai fix limba, e limba care este foarte groasa si foarte adanca in interior.

Și atunci ea are impact inclusiv asupra avansării mandibulei către în spate. Nu știu dacă ai văzut câți oameni în momentul de față au efectiv bărbia retrasă, gușă, posturile către în față, oasele faciale. Deci, tot timpul în momentul în care umbli pe formă, trebuie să vii tot timpul cu funcția după tine și funcția deglutiției sau, mă rog, funcția pe care poate să o exercite limba este fantastică comparativ cu modificările de formă pe care noi oricum le facem.

Și explică-mi de ce e arhitectul feței, adică ce face ea acolo? Ok, stă acolo, ajută la deglutiție, ce altceva face de modelează fața?

Ea modelează osul maxilar pe interior. Un palat corect este un palat care are o formă, nu știu, dacă ne gândim așa la o catedrală, ca la o cupolă romană. Deci așa, rotunjită. Momentul în care noi avem un palat foarte adânc, clar ne ducem către zona de catedrală gotică.

Palată fiind partea asta superioară din gură. Cerul gurii.

Cerul gurii, da. Deasupra cerului guri este cavitatea nazală. De asta spun că merg în paralel. Deci în momentul în care noi avem un palat dezvoltat sau un maxilar, osul maxilar este parte din craniu, atunci noi ne dezvoltăm și partea asta de căi nazale. Iar limba, fiind un organ plat, trebuie să urce pe cerul gurii, de asta spun că este arhitect pentru că modelează și nu numai că modelează, lucrează tot timpul, lucrează când vorbim, lucrează când înghițim, noi înghițim de cel puțin de la 500 de ori până la 2000 de ori pe zi și în momentul în care noi folosim acest mușchi în Tot ceea ce ne dorim noi în perioada de copilărie, modelare și ulterior, o să vorbim puțin că limba este extrem de importantă într-ulburările de somn, de exemplu apnea, un somn pe care o au unii adulti. Dar avem nevoie de limba să fie prietena noastră. Avem nevoie de limba să lucreze pentru noi, nu împotriva noastră.

Ai spus că în repaus ar trebui să stea sus pe palat, pe cerul gurii, adică când stau cu gura închisă, în repaus, E ceva ce oamenii pot verifica acasă? Adică, de exemplu, acum, să nu facă nimic, să nu repozicioneze limba, cum ar putea să-și dea seama că limba nu e unde trebuie?

Să închidă puțin ochii, să se gândească unde este vârful limbii și dacă atinge exact zona din spatele celor doi dinți frontali.

Superiori.

Exact. Cei doi dinți...

Sau inferiori.

Nu, nu, frontali superiori. Deci, odată, când stai pur și simplu și te gândești la vârful limbii, dacă este poziționat acolo, Și acum înghită saliva. Și gândește-te unde s-a dus și ce mișcări a făcut limba. Limba a fost definită de către președintele Organizației Mondiale a Sănătății ca fiind un organ respirator. Dacă ea nu este poziționată acolo unde am discutat mai devreme, vârful în spatele incisivilor centrali, Respirația nu se poate face pe nas.

A, ce tare! Uite, văd, am încercat acum. Deci, cei care se uită acum acasă să înghită în sec, să pună limba, vârful limbii sus pe dinții frontali superiori și încearcă să-i inspiri pe gură, nu mai poți. Deci, practic, s-a închis poarta. A închis.

Exact, de asta avem tot felul de cartonaşii să le explicăm, pentru că da, într-adevăr, când vine la ortodont și spune vrea să îmi îndrepte dinţii şi 60% din discursul meu merge către limbă, se uită poate chiar şi puţin ciudat.

Da, exact. Ilia, am venit pentru aparatul pentru limbă.

Exact. În momentul în care noi avem o limbă care nu este poziţionată corect, avem un culoar pentru aer.

Corect. Deci dacă am limba jos pot să respir pe gură, dacă am limba sus nu mai pot să respir.

Este imposibil. Și atunci, da, poate fi considerat un organ respirator pentru că doar poziția e corectă duce la o respirație nazală.

Putem face acest exercițiu noi ca adulți, să încercăm să stăm cu limba sus pe înceregurii și să atingem dinții frontali superiori?

Teoretic este o poziție naturală la cei care nu au probleme. La cei care au anumite probleme de poziționarea limbii, da, poate să fie un adevărat challenge, dar da, va aduce beneficii multe.

Apropo de poziționarea asta a limbii, există acest fren, e această parte anatomică de sub limbă care nu știu ce funcție are, tot așa probabil că funcția e de a ține limba într-un anumit loc, nu de poziționarea ei, dar la unii copii acest fren este, cred că mic, îngust, nu știu cum e, scurt, Scurt și trebuie secționat chirurgical pentru a permite limbii să fie mai imobile. Cât de des întâlnește asta? Cum poți să-ți dai seama ca părinte că ai nevoie de această intervenție?

De curând au apărut consultanții în alăptare care sunt primii care identifică acest lucru sau pediatrii. Deci pediatrii sau acești consultanți în alăptare pot identifica că există un franj scurt în momentul în care copilul nu se poate alăpta corect. Pentru că limba este angajată în procesul de SUBT și dacă ea este restricționată, copilul nu poate să se alimenteze corect, iar mama are niște dureri teribili de mari pentru că nu se folosesc mecanismele potrivite. Ulterior, frenul scurt de sub limbă poate să ducă la tulburări de vorbire și tulburări de alimentație. Pe noi nu ne interesează de fapt, sau pe mine nu mă interesează atât de mult cât de scurt este frenul. Pe mine mă interesează cât de mult îi permite limbii să urce pe palat. Este ca un zmeu pe care noi îl vrem ridicat cât mai sus și atunci dacă el este scurt, Îmi menține limba jos. Deci scopul când facem o evaluare pe partea de fren este să vedem dacă de fapt posibilitatea mușchiului limbii să urce unde trebuie, din considerentele de respirație, alimentație, vorbire și de modelare a oaselor faciale, îi permite acestui mușchi important să urce unde este locul.

Totuși, mă gândesc, care a fost primul, știi? Ou sau găină? Care a fost primul? Este limba care are un deficit și stă jos și permite aerului să circulă prin gură? Sau este face sunet dezvoltat care aduce nevoia de a respira pe gura și limba rămâne jos?

Dacă limba este restricționată, copilul se naște direct cu un palat puțin mai adânc, pentru că încă din perioada intrauterină limba urcă pe palat. În schimb, este un cumul de factori, deci poate să pornească de la oase nedezvoltate suficient, de mulți se pot naște deja să nasc. Am văzut o grămadă de copii care se nasc cu palate din ce în ce mai adânci, dar poate să fie și acest mușchi restricționat care nu este musai depistat încă de la naștere și plus, având acum atât de multe biberoane, putem să renunțăm destul de repede. puține cazurile unde se insistă, se insistă, se insistă cu această alăptare, când de fapt ai la dispoziție o grămadă de tetine și de lapte praf care poți să-l introduci în alimentație ca să poți să mergi mai departe. Deci să nu insisti teribil de mult. Dar da, Nu știu, ouă sau găina cred că sunt amândouă de unde poate să pornească de la oase sau de la mușchiulimbii. Într-adevăr, problemea este că sunt destul de mulți copii cu astfel de disfuncții.

Ce zici de Suzeta? Ne împiedică în dezvoltarea feței?

Da, ne împiedică și cu toate că am citit niște studii care arată că în primele șase luni de viață există această moarte subită a sugarului, iar Suzeta ne ajută destul de mult sau ajută copilașii prematuri sau care sunt susceptibili pentru așa ceva. În schimb, după vârsta de șase luni, un an de zile, Suzeta poate să ne modifice oasele faciale și nu numai că ne modifică oasele faciale, dar ne poziționează mușchii și ne mențină în acest tipar de subt infantil, întârziend practic dezvoltarea feței. Și mai vreau să-ți mai spun ceva care mi se pare extraordinar. Sunt extraordinari de multe studii care arată deformările palatului. Deci urmăresc efectiv în timp deformările pe care le poate face Suzeta pe un palat. Și în continuare există tot felul de reclame, de marketing pe suzetele astea că sunt ortodontice, că te ajută, dar de fapt ele deformează.

Adică ai propune părinților să nu dea absolut deloc, să nu încerce să dea suzetea copilului?

în primele șase luni poate fi benefică. După șase luni sau mai ales după un an, să presupunem că între șase luni și un an încă mai este nevoie, dar cu riscul de a...

Și cum? Adică cum să facă? Când închipui că... Eu am avut noroc și ambii mei copiii ne-au vrut suzetă. Și n-am avut problema asta, dar înțeleg că dacă vrea suzetă, efectiv plânge până îi dai suzetă. Ce soluție există ca să poți să-l scapi de suzetă?

Dar de ce dai suzeta din prima faza ca sa planga dupa ea? Adica nu ai cum sa plangi dupa ceva daca nu stii, nu inteleg de ce dam aceste suzete.

Pai stiu ca se recomanda tocmai daca nu doarme copilul, daca e agitat, dupa ce i-ai dat sanda nu i-a fost suficient, cumva amolfai acolo la suzeta si ea doarme.

Dar nu stiu cine recomanda lucrurile astea.

Alti parinti, care zic da-i ma suzete ca o sa doarma.

Asta este alta treaba, deci suzeta este pentru parinti.

S-o folosesc ei. Nu o să dau mă copilul, probabil, că o folosesc ei. Ideal este să evităm SUZ.

Ideal este să evităm SUZ și dacă totuși am dat-o, să o scoatem cât se poate de repede, pentru că îmi provoacă modificări faciale.

Am vorbit de limbă, ne-ai povestit despre masticație și deficitul de a mastica alimente integrale pentru că avem tot felul de piureuri, dar mi-ai spus și de postură. Cum poate postura să influențeze din nou dezvoltarea feței sau, din contra dezvoltarea feței, să afecteze postura copilului?

Stilul de viaţă modern a venit şi cu nişte ecrane şi cu nişte birouri şi cu nişte scaune non-ergonomice sau ne-ergonomice. În momentul în care noi suntem aplicaţi către în faţă şi atunci coloana noastră vertebrală se duce către litera S, avem o diafragmă sugrumată. De-asta în momentul în care stăm aplicaţi, respiraţia ţi se modifică. Aş vrea să încerci chestia asta. În momentul în care vrei o respiraţie corectă, ai nevoie de un spate drept. plămânii expansionați și în momentul în care tragi aer simți dificil.

Corect, e foarte greu să respiri așa. E un exercițiu bun. Dacă stai așa plecat în față, debia respiri. Dar am văzut că ai zis scaune ergonomice și te-ai făit în scaunul nostru. Cum e? Cum se pare? E ergonomic sau nu?

Nu știu.

În contra, mi se pare că genul ăsta de scaun te face să stau drept. Cum stai în scaunele alea ergonomice, dar comode de fapt unde poți să stai așa, să te tolănești. Aici ori stai drept, ori nu stai, ori te ridici.

Da, ideea este că clar stilul de viață modern a venit cu modificări mari, nu doar în zona de care mă ocup eu, inclusiv în partea de postură sunt niște procente uluitoare pe adolescenții sau copiii care au cifoze, scolioze și tot felul de deformări. Deci kinetoterapeuții pot să confirme chestia asta. Cât privește zona de respirație, da, o postură incorrectă aduce după sine o respirație incorrectă și, în același timp, o dezvoltare incorrectă și o respirație orală aduce după sine o modificare a oaselor faciale, a mușcăturii și implicit a posturii mai târziu.

Ok, deci e foarte important să se întrebe și pentru noi adulți, adică și poți să nu ai nicio problemă. Dar să ai o postură care devine din ce în ce mai incorrectă și asta o să ducă la un deficit de respirație.

Problema la postură este că chiar dacă părinții observă totuși că copilul se apleacă și atrage atenția îndreaptă de, copilul nu poate să susțină mai mult de câteva minute și imediat se cocoșează. În momentul în care un părinte vede așa ceva trebuie să urmărească celelalte functii, pentru că în general am spus că forma noastră este dictată de către funcție, deci în momentul în care avem niște funcții puțin dereglate, putem să avem și niște forme dereglate, inclusiv aposturii.

Aș vrea să vorbim despre somn și în somn părinții pot să observe că un copil doarme cu gura deschisă dar pot să observe și sfărăitul copilului. Cât de îngrijorător ar trebui să fie acel sfărăit sau cât de mult ar trebui să ne îngrijoreze sfărăitul unui copil?

În momentul în care nu mai este doar un sunet izolat și apare două, trei nopți pe săptămână.

Dar cum sfore? Că există un sfărăit de la tip tors când face Să apasă sforăie ca sforăit real. Adică cum le diferențiezi? Sunt diferite un pic.

Sforăitul tors este când ai gura închisă și se aud tăsuturile din spatele nasului dar totuși respiri pe nas. Sforăitul ăsta pe care l-ai imitat atât de bine mai devreme este în momentul în care o cantitate foarte mare de aer intră pe gură și se lovește de o cale respiratorie îngustată. Sau există și niște țesuturi acolo. Deci sforeitul este sunetul pe care îl face aerul într-o cantitate mare, care intră într-o zonă de... ca la un balon. Când ai un balon umflat și dai drumul prin gura mică. Cam asta se întâmplă la sforeit. Și da, dacă este frecvent și permanent, Este un semnal de alarmă, care ar trebui să ne îngrijoreze. Uite, mai am părinți care vin și îmi spun, sforăie, dar sforăie doar când este răcit. Și când întreb, ok, și cât este răcit pe parcursul mea și realizez că, de fapt, copilul ăla este răcit mai mult de șase luni, acolo este o problemă, pentru că, clar, există o tulburare de oxigenare, un somn întrerupt, un somn care nu este corect.

La ce consecințe poate să aduc acest fărăi? Adică dacă le lași așa, ce se poate întâmpla?

Păi te gândești că în mod cert, tu nu ai accepta vreodată să intre cineva peste copilul tău și să-i pună o pernă pe față. Cam asta este acceptarea că acolo există niște obstrucții și le lași pur și simplu să vezi ce se întâmplă cu ele, să crească. Să crească și să se micșoreze sau să, nu știu, să se întâmple ceva. Deci așteptarea asta este o problemă.

Și chiar există o legătură, de exemplu, între riscul de ADHD, deficit de atenție în viața adultă, probleme metabolice și dezvoltarea cognitivă doar prin sfărăit și acest deficit de respirație în timpul somnului?

În spectrul turburelor de somn pornesc de la o respirație greoaie, audibilă, merg către respirație auditivă, în sensul de sfărăit, merg către zona de rezistență a căilor aeriene și se termină vârful iceberg-ului, este apnea în somn. Nu presupunem că de la un sfărăit aleatoriu copilul va avea probleme tip ADHD. În schimb, tulburările de somn repetate, somnul care este atât de important pentru refacerea noastră și mai ales a unui copil în creștere, în momentul în care este întrerupt de către sfărăit, foit, apnei în somn sau tot ceea ce înseamnă acest spectru de tulburări de somn, clar că aduce modificări pe zona de comportament. Gândește-te la tine dacă ai avea un somn întrerupt, ai avea un ceas care ți-ar suna odată la 20 de minute la cap și cum ai fi tu a doua zi. Copiii nu se manifestă ca un adult, obosiți, letargici, nu au chef. Copiii se manifestă de cele mai multe ori prin hiperactivitate. De asta un somn întrerupt poate să mimeze perfect niște simptome de ADHD. Și mai e o problemă aici pe care aș vrea să o ridic. Medicamentele care se dau pentru cei care au ADHD. Nu știu câte studii de somn se fac înainte să decidăm să dăm niște astfel de medicamente, pentru că da, marea majoritate a copilor pe care îi văd eu au și zona de hiperactivitate prezentă în în viața cotidiană.

Cauzată de, sau probabil că, unul din factorii fiind acest somn care este fragmentat.

Somn fragmentat care nu lasă corpul să se refacă, nu ar lasă creierul să se refacă, nu îl lasă pur și simplu să se așeze și să se curățe după o zi în care primim atât de multă informație și facem tot felul de activități.

Care e legătura cu IQ? Adică chiar poate IQ-ul să aibă de suferit la un copil care are somn fragmentat, sfore, are apnee în somn?

Da, sunt studii clare care arată că material cenușie scade în volum, iar IQ-ul unui copil cu apnee în somn, aici discutăm de studii de la apnee, poate scădea până la 10 puncte.

Și cumva, adică mecanismul este, e cumva ușor de bănuit, pentru că pe de o parte nici nu dormi suficient, nu dormi un somn odihnitor creierul fix în perioada în care crește, are acest, să zic, acest deficit de regenerare, dar și de creștere în timpul somnului și probabil că apare și un deficit de oxigen în timpul nopții.

Da, în momentul în care ai o respirație care nu este fiziologic corectă, nu ai nici livrarea oxigenului către celule sau către sisteme sau către organe corecte. Și atunci, da, organismul suferă în totalitate.

Oare adulții care au apnei în somn au cauze care pornesc încă din copilărie?

De cele mai multe ori, că de-asta tot insistăm pe partea asta de prevenție. În momentul în care un copil crește, se poate transforma mai devreme sau mai târziu într-un adult care poate avea astfel de probleme. Adultul poate părea absolut în regulă pe timpul zilei, în schimb pe timpul nopții este efectiv sufocat. Deci nu se odihnește corect. Iar apnea în somn este într-adevăr vârful problemelor și un adult cu apnea în somn poate să-și scurteze viața până la 10 ani. Poate să-și scurteze până la 10 ani. Datorită efectelor pe care le alea apnea înspre corpul ei.

Există și aceste transpirații nocturne. Ce ne pot spune transpirațiile nocturne despre felul în care respire un copil?

Organismul lui luptă, luptă cu ceva, luptă poate pentru următoarea gură de aer. N-am spus-o, dar un somn corect al unui copil sau al unui adult trebuie să fie silențios, trebuie să fie continu, nemişcat și uscat. Adică când spunem uscat ne referim fix la transpirațiile nocturne și la saliva care poate să curgă pe perna.

Ok, deci fără salivă pe pernă, fără transpirații nocturne. Și astea sunt semne care ne pot trimite la doctor pentru investigații în plus?

Da, dacă avem un somn neîntrerupt, neliniștit și în general nu sunt doar transpirațiile, sunt cam toate legate. Neliniște înseamnă când îl culci într-o parte și te trezești cu el în altă parte, deci cearșaful este total adunat de desubt. Momentul în care schimbă mai multe poziții pe noapte, deci teoretic ar trebui să fie la 2-3 maxim poziții, dar în momentul în care îi întreb pe părinți copiii, efectiv se mișcă. Mai există și alte tulburări de somn, cum ar fi, de exemplu, scrișnițul din dinți, bruxismul și partea aceasta de tulburări de somn a respiratorii care merg în spectru de unde am pornit, de la sforoid mergând către apnea în somn.

Ce înseamnă brusismul la copiii M? Poate să fie un semn de stres sau poate și el să fie un semn de respirație deficitară?

Asta cu stresul am învățat-o și noi în facultate. Nu știu ce stres ar putea să aibă un copil la 2-3 ani.

L-a dus să înțelege, da. L-a dus să înțelege. Bine și copiii probabil că sunt ușor stresați din diverse lucruri. Trebuie să crească, trebuie să învețe tot felul de lucruri noi.

Este adevărat, numai că este un factor izolat. Poate să potențeze scrâșnitul din dinți, dar este un factor izolat. Bruxismul este un termen umbrel, aș putea spune, pentru că are o etiologie multifactorială. De exemplu, sunt mulți copii care scrâșnesc în momentul în care vor să-și găsească partea de mușcătură, să-și repoziționeze maxilarele, numai că la fel trebuie să fie izolat până când își găsesc acea poziție. Când privește partea de căi respiratorii, în momentul în care creierul simte că există cea mai mică obstrucție, fie că avem oasele dezvoltate insuficient, fie că avem mușchii faciali, de exemplu limba care mi se duce către în spate, deci există o obstrucție a căilor respiratorii, creierul trimite semnale către maxilare și către mușchii să se miște ca să își deschidă acele căi respiratorii.

Se mișcă, se mișcă, te ține în

tensiune, deci nu te lasă să intri în acea zonă de relaxare profundă, unde mușchii efectiv se duc către în spate și este absolut firesc. Dacă se simte cea mai mică obstrucție, semnalele sunt trimise către mușchii, se mișcă, maxilarele se deschidă. Sunt unii oameni care au nevoie sa bruxeze. Este un mecanism absolut de supravietuire. Este un mecanism natural. Corpul nostru este atat de destept incat trimite efectiv semnale sa se intample ceva ca acel corp sa nu intre in acel somn profund. De asta zice micro treziri, pentru ca de fapt omuletul respectiv sau adultul nu mai reuseste sa intre in acele faze profunde ale somnului. care știm că trebuie să le parcurgem ca să avem un somn odihnit.

Bun, deci din nou un alt semn că somnul nu este tocmai bun și că e posibil că copilul să aibă nevoie de mai mult aer este acest crâșnit din dinți, îl auzi, poți să-l observi la copii. Există vreun ce altceva pot observa părinții să zicem dacă nu sunt atenți în timpul nopții. Sunt modificări care apar ziua la copiii care au bruxism, sunt semne care pot fi văzute.

Nu, sunt niște copii care au aceste tulburări de somn, pot fi împreună sau pot fi separate, că-i bruxismul, că sunt transpirațiile, că sunt făitul, că este sfărăitul, care se manifeste pe timpul zilei exact cum am spus. Ori este hiperactiv, ori intră într-o zonă de aia de moodiness, are toane, nu înțelegi cum să-l iei. Deci, manifestarea pe timpul zilei diferă de la copil la copil, dar în general când sunt obosiți sunt un pic cam agitați.

Dacă ar fi să facem un checklist așa foarte simplu pentru părinți și să-l rezumăm sau ca pe un test pe care îl pot face acasă pe care să-l bifeze, ce ai pune acolo la bifat și cum ai explica foarte pe scurt fiecare, foarte concentrat și pe scurt fiecare, să zic, modificare pe care o vezi? Gura trebuie deschisă, cercăne, respirație zgomotoasă, faceți care-ți căzut. Ce ar trebui să bifeze părinții pe acest checklist și când ar trebui să meargă la medic?

Pe timpul zilei trebuie să observe dacă postura de repaus, de relaxare este cu gura deschisă și respirația se vede clar că se întâmplă în zona superioară. Pe timpul somnului respirația se aude. sforăit, apnea în somn sau pur și simplu rezistență respiratorii, chin, îl auzi cum efectiv luptă pentru următoarea respirație. Gura deschisă este prezentă în ambele situații, deci în momentul în care deschidem gura este clar că avem nevoie să facem acest lucru. De aceea trebuie verificat nasul. Mediul de somn trebuie rezolvat de către părinți și după ce elimină mediul de somn un nas curat, atunci își pună un semn de întrebare de ce copilul respectiv continuă să respire pe gură. Separat de somn, aș vrea să includ partea cu alimentația. Momentul în care ai un copil care evita anumite alimente dure sau au preferințe alimentare pentru alimente moi sau au un număr limitat de alimente pe care îl preferă, trebuie să te întrebi de ce se întâmplă chestia asta și trebuie să vezi dacă forțele masticatorii îi permit lui să accepte alimente dure. care sunt absolut benefice pentru ceea ce înseamnă creștere osoasă. Tot în zona de observație a părinților aș pune poziția limbii. În momentul în care înghite, în momentul în care vorbește, până la o anumită vârstă, până în vârsta de trei ani, presupunem că limba este încă într-un tipar de înghițire infantilă, deci are voie să îmi iasă către în față. În schimb, după vârsta de trei ani de zile, limba ar trebui să-și ocupe locul pe palat. Deci dacă există gestionarea salivei incorrecte, adică vezi în continuare salivă curgând, dacă vezi buzele deschise care sunt udate în permanență de către limbă și de către salivă, trebuie să-ți pui un semn de întrebare de ce zona de activitate musculară nu intră într-un tipar mai matur. Deci după trei ani de zile discutăm de niște tipare care trebuie să se maturizeze. Respirație deglutiție. Și partea de poziție, poziția pe care doar trebuie să observi. Ca părinte, părerea mea este că trebuie să observi lucruri care poate ți se par anormale. Pe IOMFT, de exemplu, dacă tot am deschis subiectul, care este o platformă exclusiv pentru educație, pot să intre și să găsească tot felul de informații, checklist-uri și formulare pe care pot să le completeze, astfel încât să realizeze dacă creșterea sau dacă la vârsta respectivă se încadrează într-un tipar ideal.

Ok, stai, tu, pur și simplu scriu IOMFT pe Google și îl găsesc.

Da, da, da.

Bun, aș vrea să știu, totuși, și aici e foarte important, pentru că tot, toată această discuție cumva ne face să înțelegem că e bine să nu lași lucrurile să meargă mai departe dacă observe aceste semne. Am înțeles de ce sunt ele, să zic, patologice sau pot fi patologice. De ce ne afectează în timp și de ce nu e bine să ai o atitudine de genul ăsta că e mic, o să crească el, o să dezvolte. Tocmai dezvoltarea asta de acum poate să fie deja periclitată de aceste probleme. Unde ar trebui să caute părinții ajutor și ce ajutor se poate recomanda în astfel de situații? De multe ori părintele merge la un ortodont, merge la un orelist, orelistul spune că nu are nimic. mai merge odată într-un an, dar lucrurile continuă să evolueze greșit. Care e de fapt specialitatea care se ocupă de această problemă de somn, de dezvoltarea limbii, a feței și de unde să înceapă? Și ce soluții există până la urmă?

Nu există o specialitate care să se ocupe de toate. Din păcate, medicina ne-a compartimentat teribil de mult, de-asta ne supra-specializăm sau ne specializăm pe bucățica noastră. De-asta m-am și gândit la această platformă care să aducă mai mulți specialiști din domenii diferite la o laltă cu părinții pentru a le explica clar un traseu părinților. Pediatrii în general observă lucrurile astea și pediatrii trimit mai departe către specialiști. Cel mai bun observator este mama care stă mult cu copilul acasă. Deci dacă bifăm din punct de vedere al respirației, din punct de vedere al poziției oaselor maxilare, uite am uitat să-ți pun un alt semn de alarmă sau un semnal de alarmă pe care putem să-l observăm la vârstele mici este lipsa de spații între dinții de lapte. Marea majoritate a părinților care ajung în cabinetele de ortodonție, în general ajung pe la vârsta de șase ani, când își schimbă incisivii de jos, cei doi dinți de jos centrali și, bineînțeles, comparativ cu dinții de lapte, ăia ies mari, zimțați, galbeni, în poziții... incorecte și ceea ce spun părinții sunt doamne, deci avea dinții atât de frumoși, albi, erau ca niște perluțe aliniate, adevărat. Dinții de lapte arată ca niște perluțe perfect aliniate.

Dar n-ar trebui să fie apropiați, trebuie să aibă spații între ele.

Exact, trebuie să aibă spații între ele, deci uite un alt red flag pe care trebuie să-l abim.

Dacă dinții de lapte sunt foarte apropiați.

Dacă dinții de lapte nu au spații între ele, este un semnal de alarmă.

Cât de mari trebuie să fie spațiile astea?

Gândește-te că între fiecare dintre lapte ar trebui să intre cam un bănuț.

Ce bănuț? De 50 de bani? Un bănuț. Ok, un bănuț de la mic. Dar să nu băgați bănuți între dintre sau măcar să-l super spălați la mașina de spălat. Ok, deci trebuie să fie acest spațiu.

Deci mama este din punctul meu de vedere cel mai bun terapeut care poate sa vada si tot o sa ne bazam pe mama din pacate mai tarziu pentru ca zona asta de preventie vine cu lucru manual acasa. Adica in momentul in care observam ca exista anumite deficiente de crestere, cel putin in grupa de vârstă 0, 3 ani, 3 ani și ceva, o să avem nevoie de susținere acasă pe tot ce înseamnă intervenție. De exemplu, am discutat de limpă. Sunt anumite tehnici de masaj simple sau aceste exerciții de care m-a întrebat dacă sunt simple și putem să le introducem în viața de zi cu zi. Un exercițiu grozav este, de exemplu, când îți... căluțul. Faci ca un... Da.

La ce vârstă?

Oricând.

Ok, deci când poți să faci asta, e bine să faci asta.

E bine să o faci.

Și ce se întâmplă cu fața copilului în timp dacă face...

Ce se întâmplă? Cu fața copilului nu se întâmplă nimic, dar se întâmplă cu mușchiul limbii care va fi prietenul dezvoltării faciale, dezvoltării osului maxilar, că ne-am zis că este extrem de maleabil în primii ani de viață.

Ok, deci e un antrenament pentru limbă.

Este un antrenament pentru limbă, da.

La tine în clinică se face terapie miofuncțională. Ce-i această terapie și la ce ajută și în ce constă?

Terapia miofuncțională este o reeducare neuromusculară, este o reeducare a mușchilor care trebuie să rămână în poziția aceea după ce lucrez pe ei. Medicii nu prea fac terapie miofunctională, în schimb îi aducem alături de noi pe cei care pot să practice. Sunt o serie de exerciții care merg țintite pe anumite grupe de mușchi și pe anumite funcții pe care trebuie să le reglăm. Sunt repetitive și teoretic ar trebui să înțelegem că în momentul în care noi vrem să învățăm un obicei nou sau să dezvățăm un obicei greșit, trebuie să ne luăm la dispoziție minim 2-3 luni. Undeva între 21 de zile și 66 de zile trebuie lucrat activ astfel încât acel obicei să fie ori integrat, ori pur și simplu dezvățat. Deci este o formă de terapie care stimulează fix grupele de mușchi care ne ajută în vorbire, respirație, deglutiție, masticație, adică fix funcțiile arhitecte.

Cum arată aceste exerciții? Da, adică ce se face la aceste exerciții?

Ai niște serii repetitive, ai niște grupe de mușchi pe care ți-ai alege. De exemplu, copiii care intră în astfel de terapii sunt clar respiratori rali, deci avem niște buze hipotone deschise și avem nevoie atunci de niște exerciții țintite pentru zona de buze. Sunt exerciţii de suflat, sunt exerciţii de tras, sunt exerciţii de ridicare a limbii pe palat, sunt exerciţii de respiraţie unde nu poţi să-i spui unui copil stai şi respirăm pe nas. Unu, trebuie să-i fie exemplu, doi, trebuie să-i mobilizezi puţin diafragma. Deci sunt nişte exerciţii efectiv ţintite într-un program mai lung, mai scurt, depinde de abilitatea cognitivă a copilului şi de vârsta copilului, care, în momentul în care sunt repetate, nu fac decât să pună mușchii și funcțiile la treabă. Mușchii și funcțiile care nu sunt corecte în perioada de creștere.

Poți găsi undeva aceste exerciții? Le aveți pe platforma asta?

Da.

Ok, adică părinții pot să intre pe platformă IOMFT și pot găsi aceste exerciții pe care le pot face copiii acasă.

Da, da.

Zi-mi tu, ce e la Mio Manci?

Mayo-manci. Mayo vine de la mușchi, manci vine de la amestecat.

E un device simplu, e ca o gutiere, nu? Cu care copilul se joacă. Dar ce ajută?

De ce este, mi se pare, grozav. Are mai multe beneficii. În primul rând, dacă... Aceste aparate sunt construite într-o mușcătură perfectă. Deci indiferent că tu ai oasele maxilare cu deficit între ele, ori ai maxilarul superior, partea de sus mai în față, mandibula mai în spate, ori invers există și cei care au mandibile mai în față, în momentul în care tu îți pui un astfel de dispozitiv în gură, te duce într-o postură corectă. Mayo vine de la partea de mușchi. De ce? Pentru că când pui așa ceva în gură și poți să mesteci pe el, îți activezi zona aceasta de masticație, dar într-o postură corectă a oaselor maxilare. În momentul în care tu mesteci, din start ai o salivă care se adună în gură și când înghiți cu astfel de dispozitive, clar că limba ți se duce sau ți este condusă către zona corectă, Și este un antrenament, în adevăratul sens al cuvântului, pentru oasele maxilare ale copiilor noștri. Deci este o chestie atât de simplă pe care o mesteci. Cât de mult poate. Noi putem să le dăm așa niște timp, dar este clar că nu se va putea respecta acest lucru. Ideea este ca orice dispozitiv miofuncțional, că-i Froggy, că-i Munchy, că-i este, nu știu, sunt o grămadă de alte...

Deci și asta e un exercițiu miofuncțional, da?

Da. Astea sunt niște dispozitive miofuncționale care vin să potențeze de cele mai multe ori seria aceea de exerciții pe care am discutat.

Ai zis Froggy, ce e aia la Froggy, la ce ajută?

Froggy este un dispozitiv dedicat înghițirii corecte, adică îți poziționează limba corect în momentul în care înghiți saliva.

Dar știi, când zici dispozitiv, te gândești la ceva complex, dar el de fapt, o să-l punem și pe acela pe ecran, zici că sunt două penare pentru buze, nu știu cum să le descriu.

E ca un fluturaj, ca niște aripioare care îți depărtează...

Sunt ca niște buze de plastic în care îți pui buzele cumva.

Este excepțional, Froggy. Eu, din nou, sunt ortodon, deci mie îmi place să îndrept dinții, ador să îndrept dinții, dar mi se pare fantastic cum aceste dispozitive, de fapt la vârste foarte mici, pot să lucreze și să facă lucrurile să meargă într-un mod atât de corect încât Îndreptarea dinților mai târziu în viață, dacă totuși ajungi să porți un aparat dentar, este fantastic de ușoară comparativ cu anomaliile sau modificările care se pot crea în momentul în care lași un copil și urmărești cum se instalează o anomalie și nu acționezi pentru că nu are vârsta corectă să-i pui aparat dentar.

Adică se găsesc și în alte cabinete, se găsesc doar la tine aceste dispozitive? De exemplu, un părinte care a auzit de froggy poate să-și cumpere de pe net un froggy sau cum se procedează?

Sunt dispozitive medicale care teoretic sunt recomandate de către medici. Deci sunt aduse în România. Partea asta de Europa este un pic cam în spate cu zona asta de miofuncțional mușchi. Ne place foarte mult să lucrăm pe formă și uităm zona de funcție, o lăsăm un pic deoparte. Deci ele sunt aduse efectiv pentru că au fost alții care au observat beneficiile masticației ridicării limbii și atunci au creat aceste mici apărățele pentru grupe de vârste mici, dar și pentru grupe de vârste mai mari. și sunt aduse pe IOMFT și sunt date de către specialiști. Dentiști, ortodonți, pediatri, kinetoterapeuți, logopezi, adică toți cei care au deschis, practic, ochii pe acest tip de abordare.

Zi-mi doar cea expansiune palatină. Faceți asta la cabinet și la ce ajută?

Expansiunea palatinală. Da, este... Desfacerea osului maxilar. Am spus că oasele maxilare sau oasele noastre faciale se îngustează teribil de tare. Am spus că podeaua nasului este exact tavanul celor riguri. Deci atât că osul maxilar, în momentul în care are nevoie de ajutor, că este apnea în somn, că este zona de respirație, că sunt din strâng, de cele mai multe ori merge către zona de deschidere. Expansiunea palatinală înseamnă că tu vii cu un aparat, cu cât ești mai în vârstă cu atât biomecanica de expansiune se complică și îți desfaci practic oasele palatinale astfel încât să obții ori spațiu pentru dinți, spațiu pentru aer, repoziționarea oaselor maxilare, corect.

Se introduce ceva în os când faci expansiune?

La adulți, da. De fapt după vârsta de 12-14 ani, da, ai nevoie de o expansiune puțin mai mai complicată care cuprinde aceste mini implanturi care intră în os.

E foarte important, adică după 12 ani și se bagă două șuruburi în os ca să facă ușor-ușor această expansiune până la 12 ani, nu ai nevoie de aceleși omeni, că e atât de important să acționezi la timp și să faci această expansiune la timpul potrivit.

Da.

Care ar fi, să zic, dacă ar fi să alegi trei lucruri pe care orice părinte să le facă, fie acasă, fie cerând ajutorul unui medic, în contextul în care acei părinți au un copil care respiră pe gură, are cioarcă, nu are ce să face asta de noi, care ar fi acele trei lucruri simple?

Dacă ne ducem pe rădăcina problemelor de bază care produc modificări, modificările despre care discutăm noi astăzi, ne ducem pe cele trei funcții. Respirație, masticație, deglutiție. Și atunci, trei lucruri de bază pentru părinți din punct de vedere al respirației. N-ați desfundat și văzut de ce copilul continuă să respiră pe gura, adică cercetat, căutat rădăcina problemă, masticație, fără să vă gândiți, bine, evident că ne este frică să nu se nece, deci suntem destul de circunspect, nu putem să dăm dintr-o dată, dar pe măsură ce crește, să introducem alimente din ce în ce mai fibroase și mai puternice care să solicite, este o chestie atât de naturală, deci osul nu crește dacă nu este stresat, el are nevoie de stimul pentru a crește. Și zona de limbă verificată, într-un cel mai simplu test pe care putem să-l facem acasă, rugăm copilul să deschide gura foarte mare, foarte larg, cât poate de mare, Și aici putem să verificăm o chestie, mi se pare grozav. De exemplu, când deschizi gura foarte mare, trebuie să ai posibilitatea să-ți introduci trei degete.

Ca adult sau ca copil?

Ca adult. Și atunci îți dai seama dacă ai vreo problemă și la articulația temporomandibulară.

Pot.

Tu da.

Pot. Patru.

Unii nu.

Deci trei degete cel puțin.

Așa. Deci ca și testul cu limba rugăm copilul să deschidă gura foarte larg și îl rugăm să-și ducă vârful limbii exact în spatele dinților centrale. Deci rugăm copilul să deschidă gura foarte mare și rugăm să-și conducă limba exact în spatele dinților și atunci îți dai seama dacă...

Cât de mult poate să meargă?

Cât de mult poate fiecare. Că de aici se face deosebirea într-o limbă care poate să urce sau o limbă care are un fren puțin restrictiv. Ăla este un prim semn care ar trebui să ne dea de gândit. Pentru că da, dacă putem să facem chestia asta, atunci lucrurile ar trebui să meargă normal. Așa, ca și procent, 50% din pacienții pe care îi văd eu reușesc să facă chestia asta.

Deci ăsta e un exercițiu important. Și care sunt, din nou, nu pentru a judeca, ci pentru a recunoaște aceste greșeli? Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care părinții le fac din necunoaștere?

Să aștepte și să considere că copilul o să crească. De cele mai multe ori copilul nu crește și scapă de aceste lucruri. Crește împreună cu ele. Și să nu... Și să aibă puțin mai multă încredere să citească. Acum informația este extrem de disponibilă. Deci în momentul în care ai identificat că există o mică problemă, poți să acționezi fără să trebuiască să aștepți teribil de mult ca să or să crească și să nu mai fie validați pentru că aceste lucruri, din punctul meu de vedere, Și eu am pățit-o ca și mamă. Observam că există niște lucruri neregule, însă eram validată că li se întâmplă și altora. Adică e o boală de copilărie, o chestie care trebuie să o accepti ca fi normală și copilul o să crească. Asta este o… mă dau exemplu când vorbesc în general cu părinți, le spun că nimeni nu ne învață, nimeni nu-i învață, deci să nu se simtă într-un anumit fel, dar în momentul în care au aflat despre această chestie și au identificat, ar trebui să acționeze.

Cred că e viitoră în această, să zic, poate nouă specializare care momentan nu există și în acest tipar se observă foarte multe patologii noi, care fie sunt noi, fie descoperim că putem avea abordări noi pentru aceste patologii. Un exemplu, elocuvem despre care vorbim foarte des, Este obezitatea. Nu există o specializare care să trateze obezitatea, dar există gastroenterologi, există diabetologi, nutriționiști, chirurgi, endocrinologi și se pare că toți s-au unit în borduri speciale care tratează pacientul care sufră de obezitate. Cred că același lucru se poate spune și despre această nouă specialitate care vede, sau o viitoare specialitate care să vadă copilul în tot ansamblul său, să-l vadă și din punct de vedere orele, și ortodontic, și nu știu, al somnului, al oxigenării, al dezvoltării cognitive și să să propună o abordare multimodală a unui om care poate avea particularități și care de cele mai multe ori are particularitățile sale. Care crezi că e viitor în această abordare? Și se face asta și în alte țări? Tu ești, să zicem, un pionier în acest lucru în România. Cum stă situația și în alte țări? Și cum vezi viitorul? Asta e întrebare dublă.

Eu îl văd foarte bine. Sunt acum două categorii împărțite. Cei care deschid ochii și pentru care face sens. Cum a făcut pentru mine. În momentul în care eu am descoperit zona de mușchi și am descoperit că eu de fapt din tot ceea ce înseamnă un copil mă ocupam doar de formă, mi s-a părut fantastic. Și vreau să spun că și mie mi s-a părut... Că am descoperit ceva extrem de nou și de revoluționar și mi-am dorit foarte mult să aduc și să fac, dar ce să vezi? Deci treaba asta se discută de peste 100 și ceva de ani. Nu știu de ce nu a reușit până în momentul de față. să ajungă la cât mai mulți dintre noi. Repet, eu în toți anii mei de șase ani plus încă trei ani de specializare după terminarea stomatologiei, nu am discutat odată despre funcție. Nu am luat în considerare limba, că era un organ care efectiv nu făcea sens să-l discutăm la materiile noastre. Deci sunt cărți întregi, sunt articole scrise de acum 100 și ceva de ani, sunt studii care s-au făcut pe oameni, pe maimuțe. Este un studiu grăzav, de exemplu, făcut acum vreo 40 de ani, care a luat două loturi de maimuțe. tinere și le-a obturat unora dintre ele nasul și au fost urmărite modificările faciale care s-au întâmplat pe parcursul celor 2 ani. Dacă vezi facies-ul maimuțelor care au fost efectiv chinuite, este un studiu destul de crud, nu se mai face așa ceva în ziua de astăzi, dar ne-a arătat clar ce modificări pot să apare de la un simplu obicei ca respirația orală.

Da, adică să vezi clar diferența între o maimuță care respiră pe gură și o maimuță care respiră sănătos pe nas, e ceva ce te poate gândi la ce se poate întâmpla cu copilul tău în timp, în mod real.

Faciesurile seamănă teribil de mult, deci seamănă teribil de mult. Deci ca să-ți răspund la întrebare, da, văd un viitor bun. Într-adevăr, în străinătate sunt deja congrese, sunt deja societăți care aduc specialiști din diverse domenii împreună să discută despre același lucru. Asta încercăm să facem și noi în România prin IOMFT. Acest lucru este absolut banal, dacă stai bine să te gândești, simplu. Deci nu trebuie decât să-i pui niște funcții cu care ne-am născut și pe care este atât de simplu să le folosești în favoarea ta și trebuie doar urmărite dacă ele pleacă într-o direcție greșită pentru a-i da copilului un start.

Și asta rețin și asta mi-ar plăcea să rețin la toată lumea că în În multe probleme poți să mai aștepți. Există și această abordare de CN Weight. În foarte multe afecțiuni și patologie există abordarea CN Weight. Vezi să rezolvă de la sine sau trebuie să intervenim? Dar aici, cu cât intervii mai repede, cu atât poți să rezolvi mai simplu și cu o intervenție care poate să presupună în unele cazuri doar niște astfel de aparate miofuncționale, care sunt niște plasticuri complet inofensive, gumoase de cauciuc pe care copilul doar le mestecă sau le ține în gură 15-20 de minute pe zi și asta poate să-i dă o traiectorie, cum să zic, schimbări foarte micuțe, dar care în timp se văd într-o traiectorie complet diferită și mult mai bună. Asta mi-ar plăcea să reținem din acest podcast și să înțelegem că atunci când vedem semnele pe care le-am descris în acest podcast, cu cât acționezi mai repede, cu atât acțiunea o să fie mai eficientă și mai simplu de făcut și pentru tine și pentru copilul. Ilia, tu vezi copiii în clinică, dar și mulți adulți. Cu ce afecțiuni ajung adulții la voi în clinică?

Probleme dentare, pentru că la fel așteptarea și ignorarea poate să ducă la afecțiuni dentare puțin mai complicate. În schimb, toată zona asta pe care am discutat tot despre mușchi, mai devreme sau mai târziu, sau în cel puțin în patologia adulților care vin și ne caută, Afecţiunea ale articulaţiei temporo-mandibulare, adică acele cracmente, dureri, zgomote articulare. Exact testul cu trei degete, patru degete să vezi dacă există o limitare a deschiderii cavităţii bucale, plus zgomote. Zgomote şi dureri în zona facială şi de articulaţie care îţi limitează activitățile de zi cu zi și zona de apnea în somn care, am spus, poate fi vârful iceberg-ului tulburărilor de somn și care la adulți poate duce către o scădere a calității vieții considerabilă.

Corect și risc de boală cardiovasculară accelerată, de rezistență la insulină, brain fog pe parcursul zilei. Deci vin și pacienți cu apnei în somn la voi și ce rezolvare există pentru ei?

Medicina, în momentul de față, tratează apnea cu aparatele CPAP, pe care le știm cu toții, acele măști care se pun pe față. Și a doua variantă sau a doua opțiune de tratament pentru cei care nu pot să suporte sau nu poartă acea mască este avansare mandibulară. Deci din nou ajungem la zona de oase faciale care trebuie duse cătrea în față să îți elibereze căile respiratorii.

Știi, în medicină există termeni care cumva fac fac, nu știu, fac o procedură să pară scary și de fapt nu e scary și este și invers. Uite, ăsta este un exemplu. Deci există această procedură de avansare a mandibulei, care e o intervenție chirurgicală.

Nu, poate fi și o intervenție chirurgicală.

Intervenția chirurgicală este una destul de agresivă și cu multe limitări, nu cu limitări, ci de fapt cu o perioadă de recuperare destul de mare.

Dar este un lucru benefic și de asta am spus, cu cât întârzii mai mult sau cu cât aștepți mai mult, zona de oase faciale nu mai poate fi tratată decât cu biomecanică.

Dar la adult ce? Poți să faci altfel? Cum poți să faci altfel la măsarea?

Avansarea mandibulară cu dispozitive care îți avansează mandibula. Deci sunt niște dispozitive special create, se numesc MAD sau MASS, Mandibular Advancement Splint, care vine practic și îți deblochează căile aeriene. Îți trag mandibula, îți trag limba către în față și îți previn colapsul căile

aeriene în timpul nopții. Se poartă în timpul nopții. Adică se face această avansare doar când porți dispozitivul, nu este ceva ce îți poate educa...

Dar, inclusiv la pacienții cu tratament în apneaie obligatoriu trebuie să incluzi limba pentru că la fel este un mușchi care colapsează.

Tu știi cum se prinde de limba dispoziția asta?

Nu, dar lucrez limba exact ca în exercițiile miocompliționale pe care le-am discutat mai devreme. Deci e tot o zonă de tratament interceptiv sau o zonă de tratament unde Ți cont de mușchi, ți cont de formă și de fapt scopul este să îți aduci oasele către în față și să lași căile aeriene să... să facă ce știu ele cel mai bine, să le lași în pace, să nu le obstruiezi.

Bun, Ilia, multumesc foarte mult pentru prezența la Boabe de Cunoaștere. O grămadă de informații noi pe care nu le aveam pe platformă până acum, mă bucur că acum o să fie pe platformă. Apropo, toate podcasturile ajung pe drmihail.ro, acolo avem și timestamp-urile podcastului, adică dacă vrei să vezi ce este un mioman și te duci direct pe platformă, dai click la timestamp pe Mio Manci și o să vezi ce e Mio Manci până că o să te ducă site-ul direct la acel moment în care am vorbit despre Mio Manci și avem și tot transcriptul. Așa că mulțumesc foarte mult, Ilia, pentru faptul că ai favorizat apăriția acestor informații pe platforma noastră. Mulțumesc

foarte mult pentru invitație și mulțumesc pentru deschiderea către subiectul acesta care, din nou, pare nou, pare revoluționat, dar nu este. Este o chestie de bun simț biologic. Super! Mulțumesc

mult de tot, mulțumesc și ție că ai rămas până acum, până la finalul podcastului. Dacă ai ceva de povestit, du-te jos în secțiunea de comentarii, lasă-ne un comentariu, povestește-mi dacă ai avut poate astfel de probleme sau ai observat ceva cu copilul tău, dacă le-ai rezolvat în vreun fel sau altul, mi-ar plăcea să continuăm discuția acolo. Ilia, mulțumesc din nou, mulțumesc și ție, ceau pe curând!