Scurt dialog în limba română despre cum oamenii sunt construiți pentru a prezice rezultate și despre impactul predicțiilor (reușite sau eșuate) asupra sănătății mentale și fizice. Discuția recomandă stabilirea de obiective realiste (pe termen zilnic, lunar, anual) și subliniază beneficiile muncii concrete, palpabile, față de sarcinile abstracte de tip corporatist.
Suntem construiți să prezicem cu succes. Dacă nu prezicem cu succes, ne putem inclusiv îmbolnăvi și cu mintea și cu corpul.
Cât de important e să-ți ținem cont de asta în obiectivele pe care ni le facem? Pentru o zi, pentru o lună, pentru un an. Spre exemplu, acele rezoluții, să le denumim de la final de an, de revelion, când scriem o să merg la sală, atât o să citesc o carte pe săptămână.
Trebuie să fie realistă, nu cum ne-am dorit, la modul excesiv.
Ne face rău să nu ne iasă acele predicții?
Da, pentru că tot timpul e un counter spune, dom'le, data poate fi mai bine. Nu prea seamănă cu socoterea de acasă. Și e o mică eroare în predicție. Dacă e una singură, nu contează. Dacă sunt mai multe, cred că se frânc. La final, lunii sunt multe. E mult mai sănătos pentru mintea ta să lucrezi cu mâinile la țară decât să lucrezi într-o corporație cu Excel-ul. De ce? Pentru că la țară tu știai că astăzi jobul meu e să sap de aici până la pădure. Am ajuns la pădure, am terminat jobul, e clar, se vede. Și mâinile pe treaba asta.