Femeia modernă: între carieră, așteptări și alegeri personale | Bun Bine | cu Cristina Schmidt

Sunt foarte multe provocări pe care femeile le au.

Vreau să vorbim cu Cristina Șmicu. Cristina, bine-ai venit! Cinci provocări despre care nimeni nu ne povestește.

Ceasul biologic și ceasul carierei. Îngrijirea copilului, îngrijirea partenerului de viață, soțului, îngrijirea părinților. Stressul de a sta tot timpul aranjată, de a fi tot timpul ieșită din cutii, așa țiplă. Epuizare, frustrare și nu în ultimul rând, neîncredere în sine.

Cum ar trebui o femeie să-și dea seama ce-și dorește ea de fapt.

Orice am încercat să falsificăm din realitatea fizică, nu va trage nimic din interior deasupra. Eu nu cred că există ceva mai atrăgător, mai sexy, mai cuceritor decât autenticitatea.

Noi ca animale sociale vrem să fim ca ceilalți.

Modelul trebuie să fie interior. Să vă uitați la oamenii care sunt bucuroși cu viața lor. Gândiți-vă ce fel de model puteți fi voi pentru cineva. Perfecționismul nu îmi face altceva decât să pună presiune foarte mare iar pe femeie.

Avem poate imagini nerealiste în social media și în filme.

Copiii nu au nevoie de mame perfecte, copiii au nevoie de mame fericite. Scopul este să...

Mă bucur totuși că am atins o mare parte din lucrurile fiziologice care se întâmplă, schimbările în corp, schimbările în acest mecanism, dar noi nu suntem doar acest mecanism. felul în care funcționează. Acest mecanism ne influențează și cum simțim, dar cum simțim și cum ne poziționăm noi în viața asta, cum ne aranjăm viața socială, viața profesională, viața de familie, cum ne raportăm la așteptările pe care le primim de afară, cum ne raportăm la ele, cum le putem ignora sau cum putem să ne ascultăm pe noi mai degrabă decât ce vor alții de la noi, Despre toate lucrurile astea o să vorbim în a doua conferință. O să vorbim despre aceste... obstacole am putea să le spunem și vorbeam cu Cristina la telefon, discutând despre ele și o să fie în total cinci provocări pe care la care femeile ajung, despre care nu se vorbește. Asta este partea mai puțin frumoasă a acestei a doua etape a vieții, pentru că nimeni nu te previne că lucrul ăsta o să vină și de multe ori el vine și te aia prin surprindere. Înainte să începem, vreau să mulțumesc sponsorilor noștri, partenerii noștri Unicredit Bank care sunt cu noi de la primul eveniment, bun bine, și sprijină fiecare eveniment, fiecare podcast, boabe de cunoaștere și prin asta își reintresc interesul pentru aceste inițiative educative. Regina Maria, Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria care sunt cu noi și astăzi, acolo colegiile de la Regina Maria, sărmână, care se implică în educație medicală și care, iată, fac în cadrul rețelei aceste centri. Centri de menopauză, centri de longevitate care vin să prevină și să ne învețe să trăim o viață sănătoasă. Și partenerilor de la Aqua Carpatica care ne hidratează. Bun. O să începem acum a doua conferință. Și, după cum v-am spus, deja o să vorbim cu Cristina Jumit, care este psihoterapeut și profesor asociat la Facultatea de Psihologie și Științe al Educației din cadrul Universității București și este co-chair al Comitetului Internațional din cadrul Asociației Americane de Psihoterapie și de grup și psihodramă. Cristina a acumulat peste 10.000 de ore de training în companii și multinazionale. Și cu Cristina o să vorbim despre aceste 5 provocări despre care nimeni nu ne povestește, dar povestim despre ele acum. Cristina, bine ai venit! Mulțumesc!

Mulțumesc!

Eu mulțumesc! Se aude! Cristina este cea care a pus întrebarea despre dacă poți să faci ceva și după 9 ani de instalarea menopauzei și mă bucur de răspunsul pe care ți l-a dat Călin. M-am.

Dus mai devreme să îmi pun microfonul și l-am întrebat pe unul dintre colegii tăi cine îmi pune microfonul și cum aranjează. Așa e mai bine? E.

Bine așa, ok.

Da, mi-a indicat cine o să vină să-mi pună microfonul și a făcut câțiva pași în spate și mi-a zis, nu azi să sunteți cu Andreea și am spus, da, eu sunt. Dar nu i-am spus că vor fi mult mai multe în curând. Pot să-mi imaginez că-i soțul meu aici și pot să vorbesc mai tare.

Bun, e ok așa. Cristina, ce sunt aceste provocări? Eu.

Spus 5 pentru că avem nevoie să ne încadrăm într-o oră, erau 5 din 250. Sunt foarte multe provocări pe care femeile le au și aici ne-am referit la femei adulte peste 35 de ani și provocările oricum se modifică în funcție de vârstă. Dar sunt câteva dintre ele cumva universal varabile aproape la orice etapă de vârstă. Și aș începe cu un lucru care mi s-a părut așa interesant stând ieri să mă gândesc ce aș mai adăuga dacă am vorbit aici până în ultima clipă. Mă gândeam că poate dacă nu se întâmplă scap de toate emoțiile. Ceasul biologic și ceasul carierei, ele cumva se bat cap în cap. Ceasul biologic ne îndeamnă ca deja până în 35 de ani să avem copil pentru a fi în perioada fertilă, poate cea mai bună, unde beneficiem de cele mai bune lucruri din noi și tot în perioada asta, noi suntem în perioada de dezvoltare a carierei, unde noi trebuie să dăm tot felul de... să performăm, să avem rezultate, să dăm tot din noi. Și lucrul ăsta cumva ne face să căutăm să ne împărțim între cele două. Puține persoane aleg una sau alta. Și dacă alegem să avem copii, multe dintre femeile care au ales să aibă copii trăiesc și regretul că au lăsat deoparte cariera, pentru că revenirea lor după concedul de maternitate sau după perioada în care s-au dedicat copiilor, revenirea e foarte grea pentru că au nevoie să recupereze, iar în cazul în care aleg cariera, atunci vor plăti prețul pentru întârzierea deciziei de a avea copii, dacă decid să mai abă copii. Poate.

Să fie cauza faptul că avem poate imagini nerealiste în social media și în filme, că vedem femei care au O familie frumoasă, cu mulți copii, pleacă în vacanță cu toți acei copii, dar au și un job și sunt directoare. Credem că e realist și că e neregulă dacă nu le obținem pe amândouă. E.

Total nerealist, nu cred că e vreunul inspirat din realitate și am trăit pe mai multe continente, nu e nicăieri valabil lucrul ăsta. Provocările, abia acum o să vorbim despre ele așa, le grupez. Am vrut să încep cu această poveste în care cele două ceasuri se bat cap în cap. și cumva ne provoacă să stăm sub presiunea realizării amândurora. Una dintre primele provocări, o să știți că m-am hotărât să mi-aduc hârtile aici, pentru că ați auzit, am 9 ani și jumătate. Și unul dintre simptome este uitarea. Este greu de suportat cum îți dispar cuvintele din memorie, le vezi cumva, dar cu toate astea nu le prinzi. Și de obicei auziți o femeie vorbind în felul următor. O femeie la menopauză vorbește în felul următor. la modul ăsta funcționează creierul. M-am suspectat foarte multă vreme de Alzheimer, nu se știe încă, dar Rămâne de văzut și în ultima clipă m-am hătărât să mi-aduc și hârtile aici. Sunt scoase din capul meu, dar le regăsesc dacă cumva nu mi le aduc aminte. Trec prea multe gânduri în același timp pe aici. Una dintre provocări ar fi echilibrul între viața personală și viața profesională și carieră. Deci.

Asta putem spune că e prima provocare. Asta ar fi prima provocare. Știi, am zis-o la început, am vorbit despre echilibru. Asta.

Vreau să-l spun. Ai spus foarte bine. Echilibru poate fi static și de multe ori ni l-imaginăm static. Așa înseamnă, totul stă bine așa cu fixativ. În schimb, în momentul în care noi încercăm să punem cumva lucrurile astea într-o formă în care să funcționeze toate la un loc, echilibrul ăsta este dinamic în cazul în care există echilibri. Este dinamic și se mișcă în sur și în jos căutând să ridicăm balanța sau să o coborâm, pentru că lucrurile se desfășoară într-o viteză foarte mare. Noi căutăm să le punem pe amândouă, spuneam mai devreme că să le punem în viața noastră să încap amândouă, ori este totuși misiune imposibilă. Ca să le facem bine pe amândouă, asta aș vrea și eu să aflu cum se face. Și am întâlnit de-a lungul experienței profesionale o mulțime de femei de toate vârstele, cu toate formele de pregătire și puține dintre ele reușeau să le cuprindă pe toate. Chiar dacă le puneți pe hârtie o să vedeți cât vor putea să acopere sau cât puteți să acopereți din lista respectivă. Dar asta e misiunea imposibilă.

Ce.

Vrei să spui este că... O dată ce am ales, adică nu le putem face pe amândouă perfect. Foarte.

Bine, da, perfect. Apropo și de asta, perfecționismul o să-l atingem. Nu.

Le putem face perfect. Dacă le avem pe amândouă e posibil să simțim că e un deficit într-o parte și în altă și aici trebuie să echilibrăm, să încercăm pe cât posibil să echilibrăm lucrurile știind că nu o să ajungem la perfecționism, la perfecțiune. Dar cred că ce e important de învățat din asta Este că dacă ai o carieră care-ți place și ai o carieră de succes și ai făcut asta și ai lucrat la asta, dar nu ai copii sau nu ai familie, încă asta nu înseamnă că e ceva în regulă cu tine. Nu.

Este bine să ne facem auto-evaluare din când în când și să verificăm care ne sunt dorințele. Pentru că în același timp sunt niște așteptări din partea societății și de multe ori noi le-am încorporat, le-am absorbit, le-am importat, fără să ne punem întrebarea dacă ne dorim cu adevărat acel lucru. în cazul în care nu ne dorim familie, nu ne dorim copii sau invers, nu ne dorim carieră. Lucrurile astea sunt în regulă. Nu scrie nicăieri că noi trebuie să facem. Aici aș vrea un pic așa să mă așez pe zona asta. Spuneam că nu putem să le facem perfect pe amândouă, mai ales că în intervalul ăsta, 30-40, ăsta este picul pe care noi îl atingem în ambele povești. Căutăm să le înghesuim pe amândouă acolo. De aia nu ne ies. De aia echilibrul e foarte greu de obținut. Imediat după asta, după cum am văzut, începe dezechilibrul hormonal sau se arată acolo omugurii dezechilibrului hormonal și începem să avem toate celelalte dificultăți cărora trebuie să le facem față. Faptul că așteptările sociale sunt ca femeia să-și facă familie, să aibă copii, asta pune o presiune foarte mare pe femeie. Și în clipa în care Este întrebată, dar tu când te căsătoresc? Sau voi când aveți copii? Asta vine încă o dată să o așeze într-o poziție ori de defensă, ori simte presiunea că ar trebui să facă. Și dacă nu și-a timpul necesar de a se așeza și a se întreba, eu chiar doresc copii? Eu chiar îmi doresc familie? Cum.

Să fac acest exercițiu? Cum ar trebui o femeie să-și dea seama ce-și dorește ea de fapt? Cum ar putea să-și dea seama între această presiune socială care vine cu dorința de a livra? Toată lumea are copil, eu nu am copil, mă întreabă părinții când fac copil. Cum îmi dau seama dacă eu îmi doresc să-i mulțumesc pe ceilalți sau îmi doresc eu acel copil și acea familie?

Întrebarea este dacă eu aș fi departe de lume, pe insula, aș face aceeași alegere? De-oi la mână ar fi important ca oricine să-și ia timp, măcar săptămânal, să stea puțin cu gândurile sale, să vadă dacă este aliniat cu valorile, cu planul de viață, cu ceea ce își dorește. E o formă de higienă personală. O higienă a minții, o higienă a sufletului, să știm tot timpul dacă noi suntem aliniați cu toate aceste lucruri. Acum, legat de tot de partea aceasta a echilibrului și spuneam mai devreme că vrem să le facem pe toate și dacă se poate chiar perfect. Perfecționismul nu îmi face altceva decât să pună presiune foarte mare iar pe femeie și să s-aducă un nivel de stres imens. La ce duce acest lucru? La burnout. Multe dintre femeile vedem un burnout destul de devreme, pentru că ele caută să le înghesuiesc mai devreme pe toate acolo și dacă se poate să iasă foarte bine. Avem toate modelele astea cum să faci să fii Te raportez tot timpul la aceste modele ideale. din punctul ăsta de vedere, cum să faci cel mai bine și tot timpul ești într-un deficit. Nu ai cum să le acoperi pe toate. La ce duce acest lucru în afară de burnout? La epuizare, frustrare și, nu în ultimul rând, neîncredere în sine. Nu sunt bună. Uită-te, nu mi-a ieșit bine nici asta, nici asta, nici asta. Asta devine o problemă în ziua de astăzi. Acum.

Preîntâmplim problema asta. Ce faci să nu ajungi la această ipoizare? De unde lași? Da.

De unde lași? Este important să vedem de unde lăsăm și să vedem, pe de-o parte, ce este cel mai important pentru noi și să căutăm să vedem care sunt niște obiective realiste. Noi ne propunem să facem probabil foarte multe. Trăim o epocă în care femeia are acces la educație, are acces la, sau are posibilitatea să se afirme în carieră, are posibilitatea să fie independentă financiar, să călătorească. poate să facă absolut orice. Și suntem totuși prima, a doua generație, o generație și jumătate, că nu sunt încă două generații de femei care au acces la toate lucrurile astea. Și faptul că ea încearcă acum să acopere și ceea ce era tradițional, ceea ce este o așteptare pentru ea și vrea să acopere și lucrurile astea noi la care are acces. Asta face foarte greu să le punem pe toate în același să le facem în același timp. Și.

Avem cumva, avem așteptarea ca femeia să le facă pe toate, nu? Adică așteptarea asta socială se traduce într-o atitudine de genul când îți întrebi o femeie, hei, tu ce faci? Și ea zicea, sunt casnică, să-ți zicea, păi cum, nu lucrezi? Ok, adică crezi copii? Da.

E o întrebare foarte grea asta, nu? Nu.

Lucrezi? Nu.

Lucrez, dar într-o altă formă. Sau.

Invers, tu cu ce te ocupi? A, cu asta. Și ai copii? Nu, a, păi cum? Adică... N-ai copii la vârsta asta? Noi avem așteptarea ca femeia să le facă pe-am două. Exact. Și.

Asta este o altă provocare a femeilor și aici ne încadrăm la 35+. Așteptarea ca ea acum să le facă pe toate și mai mult dacă nu îndeplinește așteptările prescrise cumva social, Ea este privită diferit. Cum diferit? Fie este întâmpinată cu întrebări de genul tu când faci copii, când te căsătoriști, când te așezi la casa ta. Deci nu există formă de așezare la casa ta dacă îmbrățișezi o viață singură, solitară. Apoi, cum este întâmpinată? Este posibil să fie criticată. îndepărtată de cercuri de prieteni sau ea se îndepărtează pentru că nu mai sunt aceleași preocupări, nu mai au preocupări comune. Când prietenii se întâlnesc și împărtășesc despre scute, ce mai târziu despre grădiniță, despre școală, despre problemele pe care le-au copiii, ele nu-și mai găsesc locul în acele cercuri și este greu și pentru ele și pentru prieteni. Aici nu am vorbit despre situația în care nu știm dacă Acea femeie are un partener sau nu are un partener? Aici deja se complică toată povestea. Avem.

Aceste două provocări. Echilibru între viață personală și carieră. Trebuie să ne redefinim standardul, să înțelegem ce este realist, să avem, dacă vrem să le avem pe amândouă, de lăsat din fiecare parte. Dacă avem doar pe una, trebuie să ne bucurăm pe ea, pentru că ambele perfect nu se poate. Și avem aceste așteptări sociale versus dorințe personale. Vom.

Să mai revin puțin și asupra acestui echilibru. Spuneam că noi venim după atâtea generații în care femeile au fost cumva limitate în exprimarea lor și nu vreau să par acum că sunt din vreun curent feminist sau încerc să arăt O presiune a femeilor de-a lungul generațiilor este o realitate. Femeile erau limitate la viața casnică și numai viața de familie. Pentru femei, faptul că se pot exprima și într-o profesie, se pot exprima în cariera lor, este o energie incredibilă pe care femeile o manifestă acum și o dorință imensă de a se afirma profesional. Satisfacția pe care o obțin din carieră este una foarte, foarte mare și să nu ne mai ascundem că sunt foarte multe femei foarte mulțumite de acest lucru. Numai că atunci când ajung în punctul în care Își dau seama că poate vor să aducă și restul lucrurilor în viața lor, abia atunci devine dificil. Dar dacă ați ales cariera foarte bine sau ați ales să nu aveți nici carieră, nici familie și asta este foarte bine. Sunteți în prima generație în care învățați să rezistați sentimentului de vinovăție, că nu vă aliniați așteptărilor. Știi.

Cum, totuși pare așa un pic de misiune imposibilă. Dacă mă gândesc că ai zis că suntem de o generație și jumătate în care femeile au acces la tot, și la cariere, și la posturi mari, și la performanță, totuși a rămas partea asta tradițională în care femeia, și nu e doar tradițională, adică femeia este cea care parte copilul în nouă luni, Femeia este cea care la lăptează, adică un echilibru între bărbat și femeie, îngrijirea copilului, cred că o să fie greu de atins vreodată. E un deziderat, dar o să fie greu de atins, ca și împărțit sarcină respectivă. Și asta este începutul. Suntem în prima generație și jumătate. Cum crezi arată viitorul? Când lucrurile se vor echilibra? Adică o să fie mai degrabă o alegere între una sau alta? că...

O.

Să fie o asumare cu ajutor mai mult din spate? E ceva ce noi, bărbații, ar trebui să facem mai mult și de la sine. Cum arată viitorul? Pentru.

Ambele părți. Femeile, pe de-o parte, au nevoie să își redefinească rolul, în fața bărbatului, pentru că acest acces la orice, acum, energia dislocată cumva o face să fie de foarte multe ori agresivă. Bărbații sunt puțini rămași în urmă și nu înțeleg ce se întâmplă cu femeile și cu așteptările lor. Ei merg încă în ritmul lor, cu viteza dinainte. Ce se va întâmpla? Dacă ele nu își redefinesc rolul și așteptările față de bărbat, doi la mână să conțină bărbații sau bărbatul Din punct de vedere emoțional, bărbații la rândul lor trebuie să înțeleagă transformările prin care trec femeile și toate așteptările și toate lucrurile care păreau a lise cuvine din partea femeilor să nu le mai ia ca și cum sunt by default, ca și cum lisar cuveni. Cum ar arăta în mod concret? Pentru că mi-am pus întrebarea asta de multe ori. Nu pot să spun că am ajuns la un răspuns. Mai degrabă vin cu niște provocări sau cu niște întrebări. Aștept și eu în continuare și de la alții răspunsul. Dacă sunteți o femeie de carieră, dacă sunteți o femeie care v-ați realizat din punctul ăsta de vedere al educației, așteptările sunt în continuare să găsească un bărbat care să fie mai sus decât ele, să aibă ce învățadele alea, să fie sprijinite și, dacă se poate, să fie și provider, pentru că rămân și ele cu un model ancestral. Ori dacă tu ești foarte realizată și ești undeva pe o treaptă mai înaltă decât media femeilor, care ar fi șansele să găsești? Așa, o ofertă foarte mare pe piață pentru a... Practic.

E un raport clasic, da? Un raport clasic în care... Ăla.

Încearcă să fie menținut. Asta pot să spun că întâlnezi la toate femeile de toate vârstele, ele așteaptă în continuare să găsească pe cineva deasupra lor. Și.

Asta înseamnă că această șachetă crește? Adică, cu cât ești tu mai sus, cu atât îți va fi mai greu să găsești? un partener mai sus și ce ar trebui să facă? Adică de unde vine așteptarea asta? E oare ea ghidată genetic cumva? Nu.

Știu dacă e genetic. Parțial poate să fie genetic și o să vin imediat să explic partea asta și mai revenim la provocările pe care noi le-am discutat. Îmi place că am dezvoltat altă parte a subiectului despre care noi n-am vorbit. Pe de o parte, femeia are aceste așteptări pentru că trăiește cu niște reziduri ale modelului vechi, ea doar încorporează toate beneficiile actuale, dar rămas cu multe din lucrurile foarte vechi. Doi la mână, dacă ne-am uitat la, să zicem, moștenirea, nu știu dacă e neapărat genetică, dar ceva care justifica așteptările femeilor, Faptul că ele aduc pe lume copilul, perioada sarcinii și multă vreme după ce aduce copilul pe lume, ea se află, pe de-o parte, într-o situație vulnerabilă și incapabilă să se ocupe de restul lucrurilor. Are nevoie să-și concentreze energia și atenția pe copil ca să-l crească. nu are cum să producă ceva și să întrețină, are așteptări ca partenerul să fie capabil să o ajute să o întrețină în această perioadă. Sau cel puțin, da, în această perioadă. dacă se poate și păstrând standardele pe care ea le avea înainte de a avea copil. Astea sunt cele două mare așteptări ale femeilor și asta ar fi un motiv pentru care ele își doresc un bărbat provider. Și.

Atunci e un lucru pe care trebuie să-l luăm drept. Așa este el. Nu e ceva modificabil. Eu.

Cred că poate fi modificabil la un moment dat. Depinde de fiecare femeie la ce nivel de dezvoltare personală a ajuns și dacă decide că este în regulă pentru ea să aibă un partener. care nu o poate susține pentru a avea și copil și familie. Avem.

Aceste două provocări până acum. Mai revenim la bucata asta. Provocarea care vine cu echilibru între viață profesională și viață personală și provocarea acestor așteptări sociale versus dorințe personale. Bun. Care ar fi o altă provocare din cele cinci? Provocarea.

Legată de standardele de frumusețe, mai ales că acum sunt atât de mult promovate pe toate canalele social media la care avem acces și către care ne întoarcem atât de des și de mult în fiecare zi. Aceste standarde de frumusețe, și mă întorc puțin și la ce a spus domnul Patapievici că l-am ascultat, este foarte mult promovată timerețea, vitalitatea. Nu este promovată fiecare vârstă în parte și frumusețea la fiecare vârstă. Iar această tendință de a ne alinia tot timpul doar cu modelul de femeie tânără și femeie care e tot timpul în formă vitală la sala de sport activă, Credeți-mă, nu e adevărat. Când încep hormonii să dispară din sânge, de-abia te ridici din pat și nu știi cum să rogi pe cineva dacă se poate să te susțină. Nu-ți vine să faci doi pași în casă. N-ai plecat la serviciu, n-ai început treaba. Este uneori un coșmar să parcurgi întreaga zi din cauza oboselii după o noapte de insomni. O femeie care se află deja în perioada asta a menopauzei, întrebarea este Ce simte ea când vede că singurul model la care se raportează este o femeie tânără și care tot timpul e pregătită să facă sport, să mănânce, să fie rujată, părul stă bine? Nimic din toate astea nu se mai întâmplă la menopauză. Aceste standarde sunt copleșitoare. dacă femeia ar căuta în ea, în primul rând, să-și recunoască că se află în starea respectivă, că se află în starea în care nu se simte bine și să se îmbrace cum se simte bine, să caute, să mănânce ceea ce se simte bine, păstrând limitele sănătoase în oricea ce face. ea să se raporteze la cineva egală cu vârsta ei. Orice am face, orice am încercat să falsificăm din realitatea fizică, pentru că pe aia o falsificăm cel mai mult, orice am încercat să falsificăm din realitatea fizică, nu va trage nimic din interior deasupra. Întâlnesc foarte multe femei care încearcă să se energizeze pentru a sta aliniată cu acest model foarte sportiv. În sufletul lor nu își doresc lucrul ăsta. Onestitatea legată de starea interioară, de ceea ce își dorește și să caute să-și ridice nivelul de energie într-un mod sănătos. Cum? Dacă nevoia este, nu știu, doar să se plimbe, să nu meargă la sală, să nu tragă de ea, este în regulă și lucrul ăsta. Dacă are nevoie să vadă tot felul de emisiuni în care doar să râdă. Iar standardul de frumusețe mai degrabă să se alinieze cu un standard interior de autenticitate și nu legat de ceva estetic. mai ales în perioada în care nu poate face față gestionării zonei estetice. Din.

Ce punct de vedere nu poate face față? Sunt.

Perioade și deși noi vorbim doar despre 35+, avem și 45+. Când în perioada menopauzei nu-ți vine să te mai îngrijești, nu-ți mai pasă. Și în momentul ăla ești profundă râmată, nu-ți vine să faci absolut nimic. Îți vine să pui un sac pe tine și să te miști dintr-o parte în alta fără să bagi pe nimeni în seamă. Nu-ți mai dorești să te coafești, să te îngrijești, să te fardezi sau nici nu trebuie să te fardezi. Nu-ți mai vine să faci nimic. Și.

Ce vrei să spui este că e ok să lași perioada asta să treacă, să vezi ce poți să îmbunătățești din interior și nu să cauți proceduri estetice exagerate ca să mulțumești un standard pe.

Care l-ai văzut. Eu nu spun să plecați pe stradă nepieptănate, nevopsite, dar dacă treceți prin perioada aia și nu vă vine, nu vă vine, o să treacă. Stressul de a sta tot timpul aranjată, de a fi tot timpul ieșită din cutii, așa țiplă, da, este un obiectiv frumos, dar dacă asta presupune dislocarea unei cantități enorme de energie din tine, nu ăsta-i scopul. Scopul este să fiți cât mai autentici, aliniate cu interiorul vostru, să vă recunoașteți, să fiți oneste cu voi înșiva. Atât de simplu este. Nu e nevoie de ceva în plus în perioada aceea. Bineînțeles pentru cele mai tinere, că eu m-am tot legat, am tras toată povestea spre cele din grupa din care fac parte. Dar cele care sunt în intervalul 35-45, puteți să l-aveți ca obiectiv standardul acela de frumusețe, dar nu ca un lucru fără de care nu puteți trăi Și este foarte important să vă uitați la toate lucrurile pe care le dețineți, toate calitățile, de fapt toate trăsăturile pe care puteți să le vedeți drept calități. Cum.

Poți să-ți dai seama? Pentru că asta cred că e foarte greu să ne dăm seama. E greu să ne dăm seama care este dorința noastră și care e dorința de a satisface pe ceilalți sau de a fi ca ceilalți. Noi ca animale sociale vrem să fim ca ceilalți. Noi știm că dacă suntem diferiți putem să ne desprindem din turmă și asta ne pune în pericol în pădure. Asta ne-a făcut ca de-a lungul evoluției să facem ce fac seminii noștri, adică mergem cumva cu turmă. Colegile mele de la birou pleacă toate și-și fac botox. Și eu parcă mi-aș face și eu. De unde știu că îmi fac că eu îmi doresc să am botoc sau pentru că toate au și eu Nossam? Și eu Nossam Reed-uri și ele Nossam. Eu.

Cred că există perioade de încercări. În momentul în care eu trăiesc un disconfort în interiorul meu, o stare de agitație, știu că nu sunt aliniată cu ceea ce îmi doresc. Dacă eu am un nivel de rezistență, mă duc cu ele că trebuie, deja răspunsul l-am primit. La un moment dat și dorințele astea sunt puțin induce. Încă ți se pare că s-a normalizat tot ceea ce este pus ca standard de frumusețe și ți se pare că nici tu nu poți trăi fără ele. Ok, acum fiecare dacă poate să ajungă la acea formă de igienă personală a minții, să stați și să meditați în fiecare săptămână, 5 minute, ce-mi doresc, cum vreau să ajung, cât de aliniat am rămas în continuare cu valorile mele, vă dați singure răspunsul. Standardele de frumusețe, vă rămâne niște standarde și vedeți cât puteți împlini din ele dacă acelea vă satisfac. Dacă nu, căutați-vă propriile standarde de frumusețe. Căutați-vă role modeluri, adică, mă rog, modele. Modele, când spun, modele de femei care vă bucură, modele de femei care vi se pare că sunt fericite, satisfăcute, împlinite. Și uitați-vă la ele cum își poartă propria frumusețe, fără să fie aliniate neapărat la acel standard. Unde.

Putem găsi aceste modele?

Eu dacă mă uit numai în sala asta de aici până în dreapta, eu când am intrat, primul lucru pe care l-am remarcat și fără a fi niciun fel de amabilitate din partea mea, mă uitam cât de frumoase sunt toate femeile. Și aveți o energie și un zâmbet de când am intrat aici, toată lumea are o lumină pe față. Mie mi se pare ceva atât de frumos, eu de multă vreme nu am întâlnit atât de multă lume într-o stare atât de pozitivă. Sunteți modele. Nu știu, duceți-vă pe Instagram, pe TikTok și promovați-vă acolo. De aici până aici. E.

Doctorul Călin Todoran în sală. Să știi că așa e de regulă la BunBee. Și pe mine mă uimește și mă mirea cât de frumos și frumos oamenii care vin. Da.

E ceva fantastic. Asta pot să vă spun. Deci aici sunt modelele. Gândiți-vă ce fel de model puteți fi voi pentru cineva și atunci vă valorificați și mai bine toate trăsăturile. Nu trebuie să aveți neapărat un model de pe social media, puteți să aveți un model în oamenii pe care îi întâlniți. Când am văzut femei care își poartă vârsta cu demnitate, cu mici artificii de îmbunătățire, Modelul lor pe mine m-a ajutat să mă simt confortabil în pielea mea, chiar dacă am mai multe kilograme, că mă vad că asta deja devine un subiect de discuție, să mă simt confortabil în pielea mea, chiar dacă am mai multe kilograme, chiar dacă încep să se arată semnele îmbătrânirii. Lucrul ăsta mă face să mă simt bine. Și niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum la vârsta asta. Și nu m-aș întoarce la niciuna din vârstele dinapoi, dinainte. La niciuna nu m-aș întoarce. Așa că ori vă uitați în stânga, în dreapta, ori căutați să vedeți pentru cine puteți fi voi model. Atunci veți descoperi cu adevărat câte lucruri frumoase pot fi în voi și deveniți voi standard de frumusețe. Nu.

E frumos și mult mai natural să fiți modele? Unele pentru altele, într-adevăr, prin apropiere, prin oamenii pe care îi cunoașteți, care sunt lângă voi. Și.

Putem să ne inspirăm de oriunde până la urmă, dar eu nu cred că există ceva mai atrăgător, mai sexy, mai cuceritor decât autenticitatea. Cu cât stăm mai mult noi și ne căutăm în interiorul nostru, ne recunoaștem lucrurile pe care le trăim și cum le trăim, din acel moment deveniți sexy, deveniți atrăgătoare, deveniți și mai frumoase. Nu neapărat dacă aveți aliniate sprâncenele sau nu mai știu ce. Mi-a luat două ore să stau să-mi fac și părul și toate astea și mai au o oră să le scot de pe față când mă întorc. Este foarte important să vedeți că lucrurile astea puteți să le adăugați, dar cel mai important este cât de autentice. Știu că m-a repetat, dar după vârstă te repeți când nu spui ceva. E.

Important de reținut această preziune a frumuseții care poate să fie o provocare și într-adevăr căutarea de modele corecte lângă noi poate să fie rezolvarea acestei provocări. Modelul.

Trebuie să fie interior. Să vă uitați la oamenii care sunt bucuroși cu viața lor. Oameni care sunt împliniți, care au acea încredere în sine, acea conținere să conțin. De acolo trebuie să pornească, de fapt. De.

Acolo și iese frumusețea asta de care am vorbit, care se transformă. Că noi avem impresia că frumusețea se pierde. Ea se transformă în ceva mult mai frumos, dar care vine din interior și care... Ceva ce simți, mai adică. A patra provocare sună foarte interesant. Rolurile.

De îngrijire și impactul asupra sănătății mentale. Am zis tot cu asta. E tot o formă de așteptare ca tot ceea ce înseamnă rol de îngrijire să revină femeii. Îngrijirea copilului, îngrijirea partenerului de viață, soțului, îngrijirea părinților. Perioada de îngrijirea copilului, cel puțin până când copilul ajunge la școală și primii 2-3 ani, până când deja copilul termină cu lecțiile grele, cu începutul școlii. Ea se îngrijește de sănătatea copilului, de școala copilului, de absolut orice. Și e mai puțin așteptat, poate că am eu o misiune limitată, dar nu te-a așteptat ca tatăl să stea cu copilul să-i ia febrea, doar dacă e doctor. O responsabilitate pe care o manifestă pentru că așa a fost educată femeia. Încetează povestea copilul, intră în perioada de pre- și menopauză și intră în declin părinții. Și din momentul ăla este nevoie să își îngrijească părinții. Rolul de îngrijitor revine femeii și mai puțin bărbatului. Nu ne-am așteptat, nu știu, poate aveți alte experiențe, dar nu v-ați aștepta să ducă, chiar pentru soacra voastră, soțul sau partenerul să o îngrijească. Tot vă o vă revine. E.

O intersecție nefericită în care se pot întâlni toate. Adică copilul încă este dependent de tine pentru că ai o familie, ai un copil, poți să îl îngrijești și totul devine dependent de tine. Peste se suprapun aceste schimbări hormonale care îți scad din energie, îți perturbă modul de viață, ai și lucru și apare și părintele pe care trebuie să îl îngrijezi. Toate astea se intersectează în cea mai grea perioadă și ăsta este un motiv în care poți claca. Exact. Probabil că dacă ai ajuns aici... nu-mi dau seama care e situația dacă te afli într-o astfel de situație, dar simplu fapt că o realizăm și uite, până n-am vorbit cu tine, nu mi-am dat seama că aceste lucruri se intersectează fix la această vârstă. Asta pare să fie vârsta la care... E.

Ca o ștafetă, nici nu ești din aia, intri în următoarea și așa mai departe. Simplu.

Fapt că realizezi că acest lucru se poate întâmpla, te poate face să te comporți diferit de acum și atunci ce ar trebui să faci? Nu.

Te mai surprinde, ca să spun așa. Și mai e aici un lucru, aș vrea să adaug că nu este singura problemă, de foarte multe ori se suprapune cu încă o problemă cu partenerul de viață. Pentru că scade și libidoul, scade și disponibilitatea emoțională. Femeia este destul de epuizată în perioada asta de-a menopauzei. Ea devine monstru în familie. înspreia rolul de monstru în familie și nu mai este tolerată de soț, de partener și se-și propune posibil pe perioada lui, de primăvara hormonilor și ceea ce se întâmplă este că de foarte multe ori separările, divorțurile au loc la această vârstă. sau în această perioadă. Și atunci sunt mai multe probleme pe care noi trebuie să le facem față. Nu înseamnă că bărbații nu au și ei problemele lor. Nu vreau acum să descriu povestea femeiei ca fiind ea singura care suferă în viața asta și bărbații se uită de pe margine profitând. O să ajung și aici ca să vedem ce se întâmplă și cu bărbații. Ce ar fi de făcut? Faptul că noi vorbim despre lucrurile astea, faptul că înțelegem că e posibil să trecem prin ele, ne informăm. Toate lucrurile astea ne ajută, nu că neapărat să ne așteptăm, dar, vă spunem, nu ne mai surprind toate evenimentele astea. și avem altă toleranță în momentul în care se întâmplă, trăim cumva parțial conștient că trecem prin acele etape și mai mult decât atât, ce putem să facem este să ținem cont că avem nevoie de prietene, de cercuri de prietene, pentru că acolo este suportul cel mai puternic, terapie, grupuri de orice fel, din care femeia să își ia toată susținerea și înțelegerea. Acolo se vaită, măcar că poate să verse din grijile ei, din problemele ei. Femeile asta fac, ventilează foarte mult problemele pe care le au și ele se eliberează prin asta. Am văzut pe Jane Fonda spunând un lucru foarte interesant, mi-a plăcut enorm. Spus, dacă vă uitați, femeile, atunci când se întâlnesc, ele se așează în cerc și povestesc despre lucruri frumoase. Totul se petrece în cerc și ele fac schimburile discutând în poziția asta. Bărbații când vorbesc făcând schimburile între ei, uitându-se la un match sau uitându-se către ceva. Cumva nu sunt același model de schimburi de energie, de idei, schimburi emoționale. Grupul.

Ăsta de suport într-adevăr te ajută dacă ajungi într-o astfel de situație. Poți însă să faci ceva de pe acum ca să nu ajungi în această situație? Nu știu, mă gândesc doar la faptul că, ok, acum poți să te ocupi de copii că ai timp și el se ocupă de altele. Știind că o să ajungi și totuși să te ocupi și de copil și de părinte și de asta, nu e cazul să îi delegi și copilul din când în când?

O educație corectă, aș spune eu, ar fi cea în care copiii sunt învățați de la început cu responsabilități în mod sănătos. Și o să ajungem și în punctul în care o să vorbim despre ultimul punct, cel dublu standard, dar îl aduc și aici. Atâta vreme cât noi învățăm copilului cu niște responsabilități, împărțind responsabilitățile și cu partenerul de viață într-un mod just, noi nu mai suntem puse în situația de a spune, vino să mă ajuți puțin, pentru că nu te ajută. De fapt, ar trebui să fac acel lucru, dacă tu ți l-ai luat pe toate în lista ta de responsabilități, da, așa pare, Că el te ajută copilul sau, mă rog, nu e corect să te ajute copilul. Copilul trebuie să învețe să fac anumite lucruri la fiecare vârstă. De la a-și face patul, de a-și pune lucrurile în ordine, de a ajuta la masă să pună șervețelele, să pună farfuriile și gradat să aibă grijă de o floare, de un cățel, de un animal. În felul ăsta, fiecare are partea sa de responsabilitate. Și a întrebat care ar fi soluția, dar încă de la început. Pentru toate provocările pe care le-am înșreat până acum și cea care urmează, femeia trebuie să știe să-și ia un timp pentru ea. O să spuneți, unde să mai încapă? Dacă veți face lucrul ăsta, așa cum vi-l spun, veți vedea cum încap toate lucrurile puse în ordine. O dată pe săptămână, de trei ori pe săptămână, o jumătate de oră să fie doar a voastră, dar să fie de la început bine pusă în agendă. Și în primul rând, voi s-o respectați. Acea jumătate de oră vă duceți în camera voastră și să aveți această înțelegere cu întreaga familie. Nimeni nu intră, nimeni nu vă deranjează orice ar fi. Încuia-te în cameră dacă este nevoie. Chiar dacă nu reușiți să vă depresurizați, să vă odihniți, că nu ajunge o jumătate de oră sau cât vă luați, dar este important să știți că este timpul vostru de refugiu. o să începeți ușor, ușor să vă conectați mult mai ușor la liniștea interioară. Iar ceilalți vor învăța că aveți timpul pentru voi. Vor învăța să respecte câtă vreme voi îl respectați. Și o să spuneți, da, dar ce aveam eu de făcut în jumătatea aia de oră? Reorganizate toate lucrurile veți vedea că Acele saci în pe care vă imaginați că ar fi trebuit să le faceți atunci vor fi făcute redistribuite în casă. Un timp pentru sufletul vostru, pentru mintea voastră, Copiii nu au nevoie de mame perfecte, copiii au nevoie de mame fericite. Și nu aveți cum să fiți fericite dacă nu vă găsiți liniștea interioară, dacă nu vă găsiți energia în această liniște interioară. Acum pare imposibil. Încercați cu un minut, începeți cu un minut și veți vedea ce se întâmplă în cuiate un minut. Chid că dansați în spatele ușii, ștind că sunteți de cealaltă parte și că indiferent cât zi pe ceilalți pe și nu dați drumul. Și creșteți ușor, ușor, știind că este insula voastră de recuperare. Femeile, spuneam, în această multitudine de sarcini, așteptări, suprasolicitare, cu burnout-ul de rigoare, cu epuizarea de rigoare, ajunge să respire abia când au plecat copiii la facultate. Și eventual dacă a plecat și partenerul de acasă. Atunci chiar că e liniște. Sau la pescuit, mă rog. Există mai multe forme de plecat de acasă. O.

Astfel de situație tragică cred că nu le place nici bărbaților. Și e foarte important ca informațiile astea, și chiar dacă sunt doar doamne în sală, dar pe YouTube o să aibă acces toată lumea, dar și doamnele de pe YouTube poate să-și tragă bărbații sau măcar să le facă un rezumat după ce ascultă toate aceste lucruri, astfel încât să înțelegem că Nu poți să delegi totul femeii pentru că, la un moment dat, creanga asta pe care încep să atârne din ce în ce mai multe lucruri se rupe. Și casa noastră e acolo, familia noastră e acolo. Și.

Nu este corect. Liniștea.

Noastră e acolo. Nu.

Este corect. Pentru că acum, faptul că avem acces la carieră, la studii, sunt foarte multe replici și schimburi. Ți se arată ca și cum ți se face un favor. că tu poți să mergi să studiezi sau că poți să stai mai mult la serviciu, ceea ce nu este corect față de noi. Trebuie refăcute toate așteptările de ambele părți. Și femeia vine cu niște așteptări. Noi ne uităm foarte mult la potențialul bărbatului. De cele mai multe ori ne alegem bărbatul după potențialul lui. La scurt timp după ce trece perioada de îndrăgosteală, noi începem să solicităm ceea ce simțim, vedem, ne imaginăm, care avea care resursă. Practic, noi suntem de multe ori nemulțumite că nu-și pun acest potențial la lucru. Pe.

Care nu l-am imaginat. pe.

Care le-am imaginat și poate că există, nu știu. În acel moment comunicarea poate să fie afectată, interacțiunea, putem să vedem dezamăgirea femeii, pentru că ea este dezamăgită de ceea ce s-a amăgit că găsește. Aș.

Vrea să vorbim și de a cincea provocare, aceasta de dublu standard. Despre.

Ce e vorba? Mergeam într-o zi cu un taxi și domnul din taxi, nu mai știu cum am ajuns la subiectul legat de pizza și mi-a spus, ce doamnă, e atât de scumpă pizza, te duci și dai atâția bani, bunica mea face o pizza atât de bună și nici nu costă atât, e gratis. Și am zis, păi cum e gratis, zic, unde aveți dumneavoastră pizza gratis, că mă interesează și pe mine. Și el spune, da, da, nu e gratis, ce, o mână de făină, o mână de nu știu ce, a frământat, a făcut pizza și a fost gata. Și am spus, bun, dar dacă te uiți la bunica ta care a făcut, câte ore a stat să frământe? Nu i-ai, nu ai plătit-o. Și mâna aia de făină a fost cumpărată, întreg serviciul ei nu a fost plătit. Iar el a spus că e gratis. Afirmația lui arată de fapt cum vedem munca în gospodărie a femei ca fiind o muncă gratis pentru că ne așteptăm ca fiind responsabilitatea ei. Ai avut la un moment dat o înregistrare care mi s-a părut foarte interesantă. Ai făcut un calcul în legătură cu munca prestată de femeie în casă și ai calculat cât ar însemna ca cineva să fie plătit pentru toate muncile astea. Ai luat bonele, persoana care face curățenie, care spală rufe, care gătește și ai ajuns la o sumă de vreo 3.000 de.

Euro. Chiar 5.000 de euro.

Dacă ar fi.

Să externalizăm toate serviciile. Atât a trebuit să plătim în familie pentru ca lucrurile.

Să fie făcute. Pentru a fi acoperite. Ori noi ne așteptăm ca munca asta să fie considerată gratis, să fie făcută de ea, să fie gratuită și de ce ne-am aștepta ca ea să fie și bucuroasă la final că este evaluată zero lei. Da, e gratis.

Și problema apare atunci când, după ani de zile, apare acest reproș. Păi cum? Eu aduc bani în casă. Eu mă duc și mucesc și aduc bani în casă. Tu nu aduci.

Nimic. Dacă nu există o discuție între cei doi foarte clară, foarte onestă despre toate lucrurile astea, este greu să ajungem la un umitor comun. Și, într-adevăr, banii fizici sunt aduși în casă de unul dintre ei, în timp ce celălalt este cel care livrează toată munca asta, care ar valora cât ar valora. Mai mult e considerat că stă acasă. Nu se zbate cu toate problemele din trafic și de la job. De aceea este important să aducem lucrurile astea în discuție și să nu să vorbim despre ele văitându-ne, ci cumva să facem un soi de dreptate și să facem o evaluare justă a contribuțiilor noastre. în viața de familie. Și eu îmi.

Imaginez că se poate face în două feluri. În primul rând, vorbind despre asta până să ajungi la acest reproș, adică înțelegându-se de la început că, ok, eu stau și fac lucrurile astea care, uite, by the way, cât ar valora dacă ar fi să le externalizăm, dar eu le fac pentru că așa am stabilit, așa este modelul, așa ne place, așa ne-am așezat, dar ele valorează la fel cum și tu faci ceea ce faci și valorează. Și probabil că ne-ar ajuta să ne împărtășim în fiecare zi ce a făcut fiecare, ca să nu creade cel care merge la muncă și muncește să creade că celălalt a stat acasă. Eu muncesc, dar tu ai stat tot ziua acasă. Ce vezi? Stai tot ziua acasă. Dacă ne povestim ziua și dacă celălalt îi povestește, fiecare își povestește ziua și auzi câte lucruri s-au făcut și ce s-a lucrat, probabil că ai un mai mare feeling a ce s-a întâmplat în casă. Nu că s-a.

Stat în casă. Cred că lucrurile astea ar fi bine să fie discutate de la început, cumva să fie pusă problema din clipa în care cuplul hotărăște să rămână împreună și să fie discutate și aceste aspecte financiare, de la cum cheltuim banii, cum ne împărțim muncile în gospodărie, vrem copii, nu vrem copii, cum se va desfășura viața noastră după ce avem copii. Ca să împarți plata scutecelor după ce a avut copilul este destul de complicat. Și am să mai vin cu o întâmplare. Un amic de-al meu care avea soția acasă, îngrijind de cei doi copii ailor, La un moment dat, el într-o poziție de-asta, într-o mare organizație, îi explica ei tot timpul, de cât ori se văita, îi explica cum nu-și organizează bine timpul. E o chestiune de managementul timpului și managementul sarcinilor. Și tot timpul îi arăta cum poate să-și eficientizeze munca. Și la un moment dat pleacă în concediu și îi spune, am să-ți arăt eu cum se face. M-a plecat în concediu și a spus, mă mai vezi în ultima zi de concediu? Până atunci, eu stau într-o cameră, tu vei sta cu băieții în altă cameră. Ce s-a întâmplat? Am primit după două zile telefon, era disperat și a spus, acum o înțeleg pe nevastă, mi-a venit să mi-arunc copiii pe fereastră. Până îi pun costumul de baie unuia, deja celălalt nu știu ce a făcut, e deja la baie și nu poți să pleci cu ei la plajă. Eu cred că.

Cel mai bun mod de a aprecia greutatea pe care o ridică cineva e să te duci să încerci să o.

Ridici. Da. Două zile.

Atâta.

A trebuit. Nu i-am mai spus nimic de atunci.

Asta e un.

Exercițiu bun. Da, da, e un exercițiu bun. Măcar odată să face inversiune de rol. Deci lucrurile de genul ăsta trebuie discutate de la început, tocmai pentru că noi trecem prin această schimbare, aș putea spune istorică, a modului de interacțiune între femei și bărbați, a modului de organizare a întregii vieți, de cuplu, de familie în general. Și atunci când lucrurile sunt clare încă de la început, Ele pot fi încălcate, nu înseamnă că nu sunt încălcate, dar noi ne putem întoarce tot timpul la înțelegerea inițială pe care putem să o reformulăm, pe care putem să o anulăm. Sau putem să ne aducem aminte ce anume am stabilit.

De la început. Astea sunt cele cinci provocări. Pe care altfel dacă nu le enunți și nu le scrii pe o foaie și nu le discuți, practic te pot lua prin surprindere. Poate nu te ia prin surprindere, dar e bine să, dacă ți se întâmplă, să dai idee de să nu te ia prin surprindere. Și am vorbit practic despre Ca să le iau în ordine invers despre acest dublu standard al gospodoriei și aducerii banilor în casă, am vorbit despre rolul de îngrijire și faptul că nu tu trebuie să fii îngrijitoarea tuturor, trebuie să te îngrijezi și pe tine în primul rând. și să-i lași pe ceilalți să fie cât mai autonomi, pentru că îngrijirea asta se poate intersecta, despre presiunea frumuseții și trebuie să căutăm modele de frumusețe interioară lângă noi, nu frumusețe estetică, despre presiunea socială de a avea copii sau de a avea o carieră și despre echilibru între viață profesională și personală. Regula numărul 1.

Sau lucrurile pe care le-aș recomanda. 1. Indiferent căsătăruite, necăsătăruite, copii sau fără copii, să vă luați minutele acelea pentru voi înși vă, să învățați să vă creați o insulă de recuperare de energie și puteți apoi fi foarte eficiente tocmai pentru că v-ați reîncărcat de liniște, de stare de bine. Nu vă iese de la început, vă iese mai târziu. Făcute lucrurile foarte clar de la început, în orice formă de relație, prietenie, relație de cuplu și apoi distribuirea foarte clara sarcinilor. Este asta o așteptare? Ce ar fi corect? Cum ar fi corect să ne împărțim sarcinile? Pentru că Da, și eu aduc bani în casă și nu este vorba despre a duce bani în casă, ci este vorba despre contribuția fiecăruia la viața familiei, la construirea vieții de familie, la întreaga atmosferă din familie. Un alt lucru, de câte ori simțiți că nu sunteți suficiente, este important să vă uitați în oglindă și să vă puneți problema Ce model puteți fi pentru cine, măcar pentru o persoană în viața voastră? De câte ori vă puneți problema oare cât de frumoasă sunt sau nu sunt frumoasă, nu sunt suficient de slabă sau nu știu cum. Aici aveți mai multe variante pe care vi le recomand. Întorceți-vă la faptul că poate fi doar o perioadă în care poate nu arătați bine și că nu ăsta este obiectivul. Obiectivul este să fiți, să rămâneți autentice. Aș mai adăuga câteva lucruri aici, în afară de concluziile astea, eu vin cu poscriptul, că acum mi-am adus aminte de ele și înțeleg ce înseamnă să-ți revină tot felul de lucruri după. Femeile sunt educate sau modelul educației primită de fetițe, încă de când sunt mici, este ca ele să nu exprime lucrurile care le frustrează. De aceea devin și mai frustrate. Și ele n-au voie să-și exprime furia, nemulțumirea. Ceea ce învață o femeie este să acumuleze frustrări, iar în momentul în care ele ajung să fie pline, plin încărcate, ele dau pe afară. Și cum dau pe afară, explodează, plâng, reproșează. Dacă învățați din timp să clarificați lucrurile și să ventilați, nu ajungeți în punctul ăsta. Să ajungeți cu greu în punctul ăsta sau, dacă ajungeți în punctul ăsta, să nu fie atât de intens. Îmi permiți să.

Fac o completare? În Goodie Bags, când o să plecați, o să primiți fiecare câte un Goodie Bag, unde o să aveți și cartea asta, care se cheamă Dansul Furiei. Vă recomand cu.

Toată inima. Și mai există o carte pe care își recomandau-o și vă rog să o căutați. Editura Herald a scos niște cărți atât de valoroase și vă sunt extrem de utile. Dansul furiei este unul dintre ele și ca femei este o lectură aproape obligatorie. Mai este o carte foarte bună despre pierderi. Pentru că este o temă pe care n-am tratat-o astăzi, sunt alte provocări la alt nivel. Și veți găsi Gheața după pierdere, mai bine tot titlul acum, Life After Loss. Și mai avem câteva cărți, una care iar vă recomand, în umbra lui Saturn, este vorba despre traumele transgeneraționale ale bărbaților. Și citind cartea aceea, veți învăța cum să conțineți bărbații într-un alt mod decât la ce i-ați conținut până acum. Ceva care va aduce echilibru în relația cu bărbatul, ceva care va aduce echilibru în modul în care aveți așteptări. din partea lor. Și aș vrea să dedice odată o emisiune bărbaților pentru că ei să știi că sunt lăsați în urmă acum. Noi facem dreptate femeilor și acum vocea femeilor se aude oriunde, pe orice continent auzim din ce în ce mai multe lucruri care sunt permise femeilor să fie rostite. Dar avem nevoie să vedem ce ponoase trag bărbații după atâtea secole, poate atâtea mii de ani în care rolul lor a fost doar de provider și de luptător pe câmpul de luptă. Așa că începesc cu dansul Furiei, pentru că abia târziu de tot o să dați drumul Furiei. Ținând o strânsă.

E o carte în care autoarea ne explică de ce furia nu ar trebui să fie judecată ca un semn al lipsei de educație, ci că din contra furia vrea să ne transmită ceva. În primul rând.

Să ne cunoaștem, furia care este o trăire foarte sănătoasă. Când este trăit adecvat, în concordanță cu situația externă și să vedem ce ne semnalează și cum să o exprimăm sănătos. Și femeile au voie să fie furioase, să știți. Îmi scrie Claudia.

Apropo de asta, că dacă facem un eveniment bun bine pentru bărbați, probabil că vor veni tot partenerilor, să fie o seară plină de fete. Cam asta a fost conferința noastră. Îți mulțumesc pentru.

Toate aceste Eu mulțumesc că a fost așa o salată cu 30 de vegetale. Sper că-i de bine. Cristina Șmit, da.

Mulțumesc mult, Cristina.

Eu mulțumesc. O.

Să luăm întrebări. Dacă aveți întrebări în sală, avem acolo o primă întrebare, avem de la câlină o întrebare. Bună zi seara.

După amiază tuturor. Cristina, îți mulțumim frumos pentru toate intervențiile. Am 46 de ani și e un băiat de 17. Prelația, zice eu, echilibrată după 20 de ani de căsătorie. Ai vorbit foarte frumos despre standarde, despre roluri, despre așteptări. Și mi-au venit în minte că pare că vârsta asta și transformarea asta vine cu foarte multe pierderi. cum tratăm zona de nevoie pe care o avem de a rămâne relevante în continuare, pentru carieră, pentru soț, pentru copilul care pleacă de acasă și sentimentul ăsta de apartenențe cu care chiar am crescut, de-aia le facem pe toate și ne-am asuma pe toate. Mulțumesc frumos! sentimentul.

De apartenență sau să ne găsim sensul, ca să fiu sigură că am înțeles bine. Cred că sunt.

Cumva curiosități pentru mine cel puțin din ambele zone. În lumina discuției de astăzi, o să te rog pe tine să alegi ceva ce s-ar potrivi.

Și întregii audiențe. Există niște pasaje în jurul vârstelor rotunde. Și unul dintre pasaje este vârsta de 50 de ani. În jurul vârstei de 50 de ani, în acest pasaj, una dintre preocupările noastre este găsirea sensului. Tocmai pentru că este momentul în care lăsăm în urmă foarte multe lucruri, inclusiv copiii pleacă deja sau se pregătesc să plece de acasă, cariera este deja într-o situație cred că stabilă, dar suntem și într-un moment al saturației activității pe care noi am întreprins-o, ne obligă cumva și fiziologic corpul, perioada prin care trecem, să lăsăm lucrurile. Ne căutăm sensul vieții, ne căutăm direcția, și pentru că suntem în cea de-a doua jumătate a vieții. Am parcurs prima jumătate, am consumat toate lucrurile uitându-ne către vârful muntelui, spre care noi ne-am îndreptat și cu sentimentul că avem tot timpul din lume și ne putem face tot felul de planuri. În perioada pasajului 50-48-52, trecem printr-o transformare psihologică în care ne dăm seama că vom avea mai puțin timp de trăit decât cel pe care l-am parcurs și instinctiv căutăm să facem și lucrurile cu sens. Renunțăm la lucruri care sunt balast în viața noastră, mult mai ușor renunțăm la relații, acelea care nu sunt semnificative pentru noi. Așa că sensul este, de fapt, nu obiectivele ci sensul. În la 50 avem obiective, după aia avem sens. Dacă tot trebuie.

Să existe echilibru, o să-l întreb și eu pe Cristina. Mi-am notat că și bărbații mai intră la perimenopauză și chiar există un 17 beta alfa estradiol, un epimer al estradiolului 17 beta, în care ar fi benefic pentru bărbați și le prelungește longevitatea. Dar să revenim.

La întrebarea. Am spus primăvara, horturilor. Cum putem noi.

Bărbații să ajutăm femeile de lângă noi sau să le scoatem din rutina anilor? Pentru că chiar dacă ne-am dat la un moment dat seama că ele nu se pot relaxa, ce putem face să le scoatem din rutina respectivă? Adică avem un moment de conștientizare în care ne dăm seama că ea este într-o rutină continuă, nu știe cum să iasă și dorim să ajutăm să-i schimbăm obiceiul pentru a.

Se relaxa. Femeile au nevoie să audă Să fie crezute și să audă, sunt lângă tine. Vine ca un boost de energie și ele chiar vor face totul. Nu e vorba despre vreo păcăleală, ci vor să știe că sunt susținute și că sunt crezute. Bărbații sunt concentrați pe soluții și e deja bine cunoscută situația în care, descrisă în atâtea locuri, femeia când vine de la serviciu se vaită despre toate problemele pe care le-a trăit și soțul de obicei o întâmpină cu câte o soluție și ce de ce nu îi spui dragă că nu știu ce, dar pleacă de acolo. Și ea spunea, dar tu nu mă înțelegi, nu vrei să mă asculti, pentru că atâta vrea să fie ascultată că a trecut prin toate lucrurile alea. Iar de fapt, pentru bărbați este plictisitor. Puteți mima că... Ascultaţi, este suficient. Deci, dat de înţeleg, dat din cap, trebuie să-ţi fi fost greu, astea sunt soluţiile. Nu spun că nu trebuie să aveţi deschidere ca bărbaţi pentru a discuta despre împărţirea sarcinilor casnice, în mod special. Şi apoi, în plan secundar, ar fi activităţile împreună. orice activitate împreună care aduce o stare de bine. Noi am cam pierdut lucrurile astea din vedere, dar pe vremuri îmi amintesc cum părinții mei, părinții prietenilor mei, jucau șahremii, table, nu mai știu ce, jucau cărți, se întâlneau și aveau niște activități odată pe săptămână, odată la două săptămâni, în care petreceau timpul împreună. Acest împreună nu prea mai există, iar femeile au nevoie de acest împreună. E un moment a legalității pe care cu greu îl ating în celelalte activități. E suficient atât.

Știm că în perioada de perimenopauză apar modificări la nivelul corpului. Ne putem îngrășa, mai exact. Cum facem să nu intrăm în starea aceea de acceptare? Mă iubesc și mă accept așa cum sunt? Asta poate duce la nu mai fac nimic pentru că accept situația și poate de multe ori să fie dăunător. Cum facem să trecem de momentul acela de lipsă de motivație, să mâncăm sănătos? Ok, pot să mănânc și prăjitura asta că astăzi nu mă simt bine. Să nu merg să fac sport și așa mai departe. Cum trecem de Adică cum nu ajungem în acceptarea asta care ne dăunează? Eu cred că.

Nu este acceptare, eu cred că este blazare sau resemnare și de aceea nu mai avem motivație. Acceptarea vine cu liniște în interiorul nostru, cu o pace, cu o stare de bine. Atunci când noi suntem resemnate, mai ales când vedem că orice facem nu putem să slăbim. Ajunsesem să mănânc jumătate din cât mâncam înainte și eu am luat într-un an și un pic 14 kg, deci mă uitam, nu venea să cred ce se întâmplă cu corpul meu. Cred că în perioada aia, chiar dacă există tot felul de recomandări, du-te la sală, fă, nu-ți vine să faci lucrul ăsta. Cred că este foarte bine să ne regăsim cu prietenele noastre, pentru că de acolo putem primi mult mai ușor orice sfat, orice afirmație, orice feedback. Din interacțiunea cu prietenele, cu grupul de prietene de acolo, poate să ne vină și motivația ușor-ușor de a ne aranja, de a fi plăcute. Femeile se aranjează mai mult când se aduc la întâlnire cu prietenei decât când se aduc la un date. Bună ziua! Nu.

Este neapărat o întrebare cât mai mult o constatare și o regăsire în ceea ce spuneați mai devreme, din poziția unei mame dintr-o familie monoparentală, un băiețel de 3 ani, o mamă în care are și carieră, plus presiunea socială, Pe lângă timpul ăsta de care îți spuneai, Cristina, că este foarte important să-l ținem pentru noi, pentru acea igienă a minții, cred că trebuie să ne găsim și curajul de a.

Cere ajutorul. O, ce bine punctat! Asta am uitat. Pentru că noi.

Femeile, vrem să le facem pe toate. Noi avem puterea de a le face pe toate până ajungem să fim copleșite, fără să ne dăm seama că suntem copleșite. Până vine peste noi acel burnout și nu avem curajul de a cere ajutorul, indiferent cui. Foarte bine punctat.

Da, asta am uitat să spun. Noi nu știm să cerem ajutorul. Și am învățat să spui, te rog frumos, ajută-mă, cine poate să vină să, nu știu, să-mi înșurubeze un bec. Cine poate să-mi... Cerem ajutorul. E un lucru pe care chiar trebuie să-l învățăm să-l facem. Noi nici nu avem formulările cumva noi și parcă trebuie să învățăm ca un copil mic cum se spune când. Da, mulțumesc că.

Mi-Ați amintit. Mulțumesc pentru întrebări, mulțumesc pentru atenție. Cristina, mulțumesc pentru atât de multe lecții frumoase pe care mi le-ai dat aici. Vreau să mulțumesc și sponsorilor Regina Maria, Unicredit Bank, Aqua Carpatica, editura Herald care v-au pus această carte în traista pe care o primiți și traista asta pe care scrie Own Your Grace chiar puteți să o purtați cu mândrie acum pentru că grația asta chiar trebuie să-ți iau sun. Trebuie să înveți, trebuie să cunoști și faptul că sunteți aici e o dovadă că faceți asta. Așa că vă mulțumesc și la mulțime! Mulțumesc!