Short Romanian-language dialogue (two speakers) arguing that children in Romania are socialized in fear, which inhibits personality development and contributes to anxiety and panic attacks. Speaker A emphasizes that children are taught to be silent and defer to adults (‘most adults are dumber than you’), and recounts a family anecdote where an older relative defended their right to speak, giving them courage. Speaker B probes what advice one would give a young child and identifies fear as the root cause.
Deci un copil în România se naște în frică, trăiește în frică, crește în frică, ajunge la maturitate în frică și nu știe de ce are angsetate și de ce are atacuri de panică. Tu să taci că tu ești mic. Majoritatea adulților sunt mai proști decât tine.
Dacă ar fi să te întoarci în timp, la 3 de 8 ani, ce îi spune, așa, în câteva cuvinte, în câteva mesaje cheie, despre ce va urma și ce să facă?
Majoritatea adulților sunt mai proști decât tine. Și tu încă nu știi asta.
Problema e că tu îi crezi mai deștept și-i urmezi.
Și ce stă la bază acest lucru?
Frica!
Deci un copil în România se naște în frică, trăiește în frică, crește în frică, ajunge la maturitate în frică și nu știe de ce are angsetate și de ce are atacuri de panică. De mic înveți că ar trebui să taci, ar trebui să nu spui ce gândești, e rușine să faci aia. eram la o bocina in familie si bunica ma spune ceva genu' tu sa taci ca tu esti mic momentul in care tata spune nu, lasa sa spuna ce are de spus si chestia asta mi-a dat un 10% in plus coraj faptul ca vine cineva mai in varsta si spune tu sa taci ca esti mic si vine cineva si spune ba nu el are voie sa vorbeasca a ramas cu mine in continuare si probabil si asta e un 1% motiv pentru care fac chestiile pe care le fac acum.