Împăcarea cu trecutul vine din înțelegere, acceptare și alegerea de a învăța din greșeli. ☝🏻👨🏼‍⚕️

E un erou taicătul pentru tine?

Este un erou construit din lumini și umbre. Dar da, e.

Tot începeam să-mi aduc aminte un banc, dar morala bancului era că, băi, am avut toată viața două joburi ca să câștig bani să-i fac o viață bună lui ăsta, iar el acum merge la terapie că am fost absent din viața lui, că am avut două joburi ca.

Să aibă.

O viață bună, știi? Adică împăcarea cu părinții și cu trecutul vine din fix faptul că n-au știut.

Și nu poți să-i judeci. Cred că prima tendință în momentul în care îți dai seama de lucrurile astea este să te duci și să-l înveți tu. Uite ce ai făcut de fapt, care e cu tare și de ce mi-ai făcut asta și nu știu ce. Dar după îți dai seama că, un la mână, nu o să-l schimbi. Doi la mână, nu o să stai tu acum să faci educație terapeutică cu niște părinți care deja și-au trit, traiu, și-au mâncau mâinile, au înțeles viața, și-au dezvoltat mecanismele și le-au reinterpretat și le-au cutare. Nu mai e cum să schimbi chestia aia. Prin urmare, n-ai cum să-i dai în capul tău că tu, că ai făcut greșele pe care le-ai făcut, dar nu ar trebui nici să spui e ok că s-a întâmplat chestia asta. Adică, cred că e un proces în care ar trebui să conștientizezi lucrurile reele care s-au întâmplat, dar să nu-i judeci pentru faptul că au făcut tot ce au putut.

Da, corect. Să le conștientizezi pentru a nu le repeta tu. Ai o relație ok cu ai tăia? Adică ești bine cu ei? Da, da.

Suntem bine, suntem bine.