Incepe sa te iubesti pe tine | Bun Bine | cu psihoterapeut Cristina Trepcea

Cea mai importantă persoană cu care noi suntem în relație, cea mai importantă persoană care e în pați, suntem chiar noi.

Despre toate astea o să vin cu psihoterapeut Cristina Trepcea.

Aoleu, cum așa?

Am zis că vorbim despre iubirea de sine. Ce este această iubire de sine?

E foarte inconfortabil. Începi să te gândești la tot felul de lucruri.

E un exercițiu în sine să te uiți în oglindă și să încerci să nu te critici.

Nu încerca! Fă! Nu există încercare. Nu o să te duci la cineva care nu se potrivește fundamental cu tine. Exercițiul ăsta este foarte bun nu numai pentru cei care își doresc un partener sau o parteneră și nu au încă. Cumva asta închide demonstrația asta pe care am vrut să o fac. Dacă ceea ce faci tu e bine pentru tine, atunci este bine cu siguranță și pentru celălalt.

Acum o să mergem la a doua conferință și prima conferință ne-a făcut așa un pic de poftă de viață, de sex, de relații bune. Totuși de multe ori neglijăm un anumit aspect. Dacă facem referire la acel vapor care pleacă din Mangalia și merge într-o direcție, am înțeles, trebuie să-i dăm un pic de direcție, să-l orientăm un pic în spațiu și am învățat cu Ana despre aceste instrumente. Totuși, de multe ori, neglijăm fix vaporul. El pleacă din fabrică perfect spălat, aranjat, uns cu ulei, dar cu timpul este neglijat. Eu, spre exemplu, fac psihoterapie. Mă duc la psihoterapiu de aproximativ 5 ani. Și la început, tendința era mereu de a te plânge și de a spune, măi, dar uite ce s-a întâmplat, uite ce mi-a făcut, uite cum a fost. Și am constatat în timp, și nu mă mai plâng ultima vreme, pentru că mereu discuția se întoarce la mine. Discuția se întoarce la, ok, dar de ce ai simțit asta? Dar cum te-ai simțit în acel moment? Dar ce poți să faci ca data viitoare să faci altfel lucrurile? Să nu te simți dezamăcit. De unde vine acest lucru? Și despre lucrurile astea o să vorbim acum și o să încercăm să redefinim un fel de oglindă emoțională. O glindă în care noi să ne vedem pe noi. Pentru că, de fapt, în tot anturajul pe care îl avem, fiecare dintre noi, din păcate, cea mai neglijată persoană, Ești chiar tu. Și despre cum să vorbești cu tine, despre cum să te auzi, despre cum să te placi și despre cum să practici această iubire de sine, care de multe ori e greșit înțeleasă, despre toate astea o să urmim cu psihoterapeut Cristina Trepcea. Bine ai venit!

Mulțumesc pentru invitație și n-am cuvinte să spun cât de recunoscătoare sunt că voi toți sunteți astăzi aici și că mulți dintre voi sunt bărbați.

Da, chiar am... și de-adevăr au fost mulți bărbați și e foarte mișto că bărbații vin și participă la astfel de...

Mai ales când vorbim despre sex și intimitate.

Da, corect.

Nu pentru că bărbații ar avea din dotare ceva greșit în ei, dar din păcate suntem crescuți cu tot felul de idei, unele dintre ele rătăcite la bărbați, că bărbații, ca să fie cu adevărat bărbați, nu trebuie să aibă niciun fel de problemă, ei nu au nicio vulnerabilitate, de asta le e mai greu să se ducă să cear sprijinul unui terapeut sau unui alt fel de consiglier, dar vestea bună este că din ce în ce mai mulți fac asta, iată din ce în ce mai mulți sunt aici cu noi, ceea ce spune lucruri foarte bune despre specie.

Așa este. Și apropo, apropo, vorbeam cu Oana acum câteva zile și ne uitam la statisticele pentru podcastul acela denumit Totul despre sex și de regulă, la conținutul pe care eu îl fac, am o audiență de aproximativ 70%, 60% femei. La acel podcast s-au uitat 60% bărbații. Ceea ce, din nou, spune multe și cumva aduce o rază așa de speranță în tot acest dialog. Am zis că vorbim despre iubirea de sine. Ce este această iubire de sine? Cum ar trebui să o înțelegem corect?

Dacă-mi dai voie să fac un call mic pentru a ajunge la răspunsul întrebării, e chiar în motivul pentru care noi ne-am adunat astăzi aici, în numele minunat al evenimentului pe care l-ați creat. Este sex și intimitate. Intimitatea, de foarte multe ori există o confuzie între sex și intimitate. Intimitate pot să am cu oameni cu care n-am și nu o să am niciodată sex și pot să am, nu zic neapărat din păcate, dar pot să am sex și fără intimitate. Adevăratul sex, sexul ăla plin de sens și de dătător de bucurie, este cel care are intimitate. Intimitatea însă este o capacitate, e o abilitate pe care noi putem să o avem în mod natural sau la care putem să ajungem prin efort personal. Această intimitate, care poate să fie de sigur fizică, este ceea ce tânjim cu toții să avem atunci când facem dragoste sau când avem o relație de cuplu în care avem dragoste. Există însă infinitate afectivă. Pentru această afinitate, pentru această deschidere, este nevoie să ne pregătim pentru a ajunge la intimitate. Și aici este practic răspunsul la întrebarea pe care mi-a adresat-o. Noi avem nevoie să ne simțim bine cu noi, pentru că cea mai importantă persoană cu care noi suntem in relatie, cea mai importanta persoana care e in pat, suntem chiar noi. Daca noua nu ne place de noi, daca mie nu-mi place de mine, persoana pe care eu propun eu celuil alt, nu este o persoana care mie-mi place, o persoana cu care sa fiu confortabil, confortabila. Și atunci vor fi foarte multe reacții de respingere în interiorul meu, a mea, către mine, pe care eu le voi simți, uneori le voi proiecta, fără că măcar să știu că fac asta, pe celălalt. Atunci când mie nu-mi place de mine se vorbea, vorbea Oana, vorbeați în prima parte a întâlnirii de astăzi despre faptul că dacă nu-mi place de mine, dacă nu ne place de noi, nu avem cum să ne bucurăm cu adevărat de ce se întâmplă acolo. Nu avem cum să avem deschiderea de care e nevoie, bucuria, joaca mare în primul rând pe mine ca obiect și ca subiect al ce o să se întâmple acolo, ce mă duc eu, ce disponibilitate am eu să fiu acolo și studii pe care le-am citit arată că o femeie care este mult mai critică față de ea însăși decât bărbații și iată ăsta este un mai mult pe care nu vrem neapărat să-l sărbătorim, e ok să-l recunoaștem, este O presiune foarte mare pe care societatea o pune pe femei, mult mai mare decât cea pe care o pune pe bărbați. Noi trebuie să fim frumoase, noi trebuie să fim cele mai frumoase, trebuie să fim realizate, mă rog, este o listă de trebuie la fiecare dintre noi, dar presiunea care se pune pe frumusețe este foarte, foarte mare și dacă eu am o anumită idee despre ce trebuie să fie frumos, despre ce e frumos la o femeie și dacă eu nu mă aprofii suficient de mult de această imagine, de acest ideal, atunci eu mă voi duce cu jenă, chiar dacă nu sunt poate conștientă de chestia asta, poate că mi-am făcut o grămadă de afirmații sunt foarte, foarte bune, dar de cele mai multe ori rămân în cap, în cap unde ne petrecem, din păcate, o parte mult prea mare a timpului, care ne consumă foarte, foarte multă energie, ori iubirea aia fizică la care tânjim e în corp. Cum facem să aducem mintea în corp sau în inimă, cum spune în cartea aia groasă pe care mai cu toți o avem pe acasă, da, merită un efort să aducem mintea în inimă, și atunci este posibil să înceapă această iubire de sine despre care iarăși citim peste tot, auzim peste tot. Am un om cu care lucrez de ani de zile, mereu îl citez pentru că mă ascult așa cu înțelepciune când eu spun câte o chestie din asta, să zicem deșteaptă, și el zice, bine, bine, dar cum se face?

Corect. O să aflăm astăzi cum se face, pentru că o să ne dai și niște instrumente, cum ne plac instrumentele de acest tip. Dar cei care sunteți aici, bineînțeles, nu aveți unde să plecați, cei care ne urmăresc, care urmăresc această înregistrare, e atât de important să rămâneți până la sfârșit, pentru că mi se pare că atunci când livrezi un mesaj truncheat sau dacă l-am terminat aici, această iubire față de sine, Tu ești cea mai importantă persoană din pat, tu ești cea mai importantă persoană cu care faci dragoste, se poate transforma din greșeală într-un mesaj egoist. Și ăsta e un păcat al acestui mesaj, pentru că mulți oameni înțeleg greșit asta și transformă acest curent într-un egoism. Eu sunt cea mai importantă persoană. Că, de fapt, nu e despre asta și o să înțelegem de ce e pe parcursul acestei discuții. Dar, zi-mi, te rog, sunt, într-adevăr, mulți oameni care nu au această iubire de sine și cred că e destul de ușor să o feicuiești, nu? Să te prefaci că tu ești ok, că îți aduci cea mai bună variantă de-a ta, dar tu, în interior, când te uiți în oglindă, vezi mai degrabă critică.

E foarte adevărat, din păcate suntem învățați că dacă ne place de noi, ori suntem egoiști, ori de cele mai multe ori suntem acuzați de narcisism. Iubirea de sine nu este nici egoistă, nici narcistică. Iubirea de sine este a fi cu adevărat în iubire. Și iarăși ar merita să stăm un pic pe cuvântul ăsta minunat, foarte desfolosit și plastifiat. Iubirea de sine Nu se poate întâmpla dacă nu se întâmplă cunoaștere. Pot să vă provoc pe fiecare dintre voi să vă amintiți, poate, de cel mai bun prieten pe care l-ați avut în liceu. Erați foarte apropiate, vă spuneați absolut orice. Și bineînțeles că aveați senzația că știți totul despre acea persoană și că persoana aia știe totul sau foarte aproape de totul. Cât de mult știm totul când suntem adolescenți, măcar despre noi nu știm mare lucru, dar hai să zicem că la vremea respectivă avem senzația că știm totul despre prietenul cel mai bun și el, ea știu totul despre noi. Dar s-a întâmplat viața și s-a terminat liceul, ne-am dus fiecare către facultatea pe care ne-am dorit-o în continuare și relația nu s-a rupt cum se rupt de obicei relațiile cu traumă, cu durere, cu mulți spăruri din cap, dar ne-am îndepărtat și, cum spuneam, a intervenit viața. Am început să ne vedem mai rar, la un moment dat am pierdut legătura. Ce se întâmplă cu noi atunci când nu vorbim cu o persoană, avem senzația că nu mai cunoaștem persoana respectivă. Avem senzația că nu mai există o relație și iată o senzație corectă. O relație cu o persoană, fie ea propria noastră persoană, presupune cunoaștere, presupune comunicare. Foarte mulți dintre oamenii care vorbesc pentru prima oară despre lucrul ăsta zic, ok, ok, cum vine aia comunicare cu mine, că am auzit că aia care vorbesc singuri trebuie să meargă la doctor. M-aș bucura foarte mult dacă m-ați crede pe cuvânt suficient de mult încât să puneți chestia asta la încercare, să începeți să vorbiți cu voi și eu vă dau un scris când nu sunteți nebuni. E foarte fain să îți auzi propria ta voce atunci când vorbești cu tine. E foarte important ca propria ta voce să livreze niște mesaje pe care poate tu nu le-ai primit niciodată de la nimeni, poate nici de la prietenul cel mai bun și cu siguranță, fără să-i demonizăm acum pe părinți, părinții au făcut cât au putut ei la momentul respectiv, nu ne-au spus cuvintele pe care noi am fi avut nevoie să le auzim. De exemplu, mie mi-a spus cineva, ieșisem de la sala de sport și o doamnă care din când în când îmi îndrumă pașii pe acolo prin sală, mi-a spus, ești foarte frumoasă. Dar a spus-o în așa fel încât am crezut-o, nu știu, a spus-o cumva de parcă chiar i-a ieșit ceva de undeva din suflet, nu neapărat din capul ei de afaceri. Și mi-am dat seama cât de... de obicei lumea spune că-s deșteaptă. Și când ea mi-a spus că-s frumoasă, m-am bucurat foarte tare. Mi-a crescut așa inima și i-am mulțumit din tot sufletul. Ia imaginați-vă că voi v-ați duce în oglindă. Apropo, în oglindă este un mod foarte sănătos de a vorbi cu voi. Este chiar un exercițiu pe care îl recomand celor cu care lucrez. Doar că să te uiți în oglindă. Aici, din nou, doamnele știu mai mult decât domnii. Noi ne uităm în oglindă ca să reparăm ce-i acolo. Îndată ce am ajuns în fața oglindii, văd, nu știu, mi-a dispărut un pic de fond, de tend, de undeva, mi s-a răsucit o jenă, eu am jene false, mi-e în cadă astea tot timpul, deci am motive foarte serioase să mă repar. Dar este clar că eu mă uit acolo nu ca să mă văd pe mine, nu așa cum mă uit eu acum la tine. Eu mă uit la tine să te văd pe tine. Nu mă apuc să văd... Aoleu, stai puțin, că-ți lucește nasul, părul e un pic... Nu-ți lucește nasul.

S-a rezolvat.

Nu-ți lucește nasul. Părul nu e cum ar trebui să fie. E cum ar trebui să fie. E ok. Hai să mă uit încolo așa. Deci când ne uităm în oglindă, noi nu ne vedem pe noi. Aici bărbații sunt mai buni decât noi. Ei se uită în oglindă și văd ceva frumos. Când ne uităm, noi nu vedem frumos? Eu cred că vedem foarte frumos. Dar să vedem frumos e un exercițiu la care ajungem după ce dăm de pe ochi niște lucruri care au fost puse acolo, de alții, după care de noi, ca să supraviețuim. le-am pus acolo ca să vedem noi înaintea celorlalți și să vedem dacă nu putem să prevenim, să ne ferim de efectele neplăcute pe care le-ar putea avea faptul că n-am avut grijă, n-am acoperit tot teritoriu. Experiența acestui exercițiu cu oglinda este ceva care se întâmplă uneori din prima. Dacă mă uit în oglindă și efectiv o văd pe femeia, eu asta văd, respectiv bărbatul, care mă însoțește în fiecare zi. Este o persoană care este acolo cu mine, în mine, în afara mea de foarte multe ori. și pentru care eu petrec foarte, foarte puțin ca să o cunosc sau să-l cunosc, dar foarte, foarte mult timp ca să îl deghizez în ce este nevoie ca să supraviețuiesc. Și dacă eu mă uit în oglindă, e un exercițiu foarte fain care se poate face începând, mă uit în ochiul meu stâng sau drept, nu contează care, că nu e vreo regulă în legătură cu asta, nu înseamnă nimic. Mă uit în oglindă ca să mă văd. Poate ați fost pe la cursuri de dezvoltare personală în care se face această tehnică să stai față-înfață cu un partener de conversație și doar să-l privești. E foarte inconfortabil. Începi să te gândești la tot felul de lucruri. De obicei te gândești la tine și de cât de neadecvat sau neadecvată ești. Dintr-un motiv stau altul. Ăsta sta aproape de mine și mă vede. Mamă, ce nasol! Stai să văd cum mă descurc și cum o să supraviețuiesc chestia astea. Dar dacă reușești să te uiți dincolo de ceea ce ești tentată sau tentat să repari. Umerii destul de large, îmi stă bine, nu m-am îmbrăcat bine, mă duc să mă schimb. Dacă reușești să treci de asta și să vezi persoana din oglindă ca pe persoană cu care în momentul ăla te întâlnești, este magic. Am un bărbat tânăr de vreo 35 de ani cu care lucrez. și care mi-a spus foarte rușinat la un moment dat. Mi-a spus, mă, mi se întâmplă ceva, mi-e rușine să spun. Apropo, există foarte multă rușine în iubire, inclusiv în iubirea de sine. Este foarte multă rușine în lucrurile bune pe care vreau să le fac pentru mine, pentru că eu de obicei fac lucruri pe care le-a validat altcineva. Și cele mai bine validate sunt cele pe care le-am măștenit de la părinți, cele pe care le-am văzut acasă, Și acest bărbat tânăr și minunat, la un moment dat mi-a spus, măi, am făcut exerciția asta cu oglinda o săptămână și cred că-nnebunesc. Aoleu, cum așa? Da, zice, am simțit la un moment dat fluturi în stomac. Mă îmbolnăvesc, înnebunesc. Ți-aș mă duc la alt doctor după ce plec de la tine? Nu, nu, deci orice senzație Bună, bine, nu erau fluturi în stomacă aia care sunt anxietate, dacă te întâlnești cu iubita ta, în sfârșit i-ai obținut numărul de telefon și te duci să te întâlnești cu ea, în sfârșit tipul ăla care ți-a plăcut foarte mult te-a invitat la o cafea. Ăia sunt alți fluturi. Ăia sunt niște fluturi care seamănă cu fluturii pe care îi simți când trebuie să intri la examenul de chimie. E anxietate. Am cumva desacralizat fluturii, să nu vă supărați pe mine.

Sărați fluturi.

Da. Ideea este ca e firesc ca la un moment dat sa simti, efectiv sa simti in corpul tau gazda perfecta pentru sufletul nostru, sa simti niste senzatii placute Să simți bunătate și compasiune și drag. Drag, ce cuvânt frumos, îl avem noi în românește. Americanii au același cuvânt și pentru ciocolată, și pentru blugi, și pentru iubit, și pentru copii. Noi avem și drag. Dar să simți drag de tine. Și exercițiu cu oglinda. Dacă este făcut suficient de mult, la alții se întâmplă mai repede. La unii care sunt mai critici cu ei se întâmplă mai greu, dar vestea bună este că în timpul exercițiului te prinzi de criticile pe care ți le adresezi.

Și cum le abordezi? Adică te uiți în oglindă? E un exercițiu în sine, da? Să te uiți în oglindă și să încerci să nu te critici, nu? Încerci să nu-ți observi defectele sau începi să le iubești?

Știi cum e cu încercatul? Ce bine că am ceva în mână. Încercatule, hai să încerc să ridic chestia asta de pe masă. Asta este încerc. Încerc înseamnă că pe de o parte aș vrea, pe de altă parte nu cred că o să-mi iasă. Suntem ca Yoda. Nu încerca, fă, nu există încercare. Încerc este o comandă pe care atunci când mi-o dau, eu de la început plec cu ideea că într-o măsură oarecare nu o să-mi iasă. Mai cred că mă vede cineva și că mă judecă. Oricum, în momentul în care mă duc în oglindă, eu trebuie să știu că mă duc inclusiv cu criticul. Am o prietenă foarte dragă care și-a oferit anul ăsta de Revelion o petrecere de una singură. Face parte din Cum să mă iubesc eu pe mine și să-mi placă să fiu cu mine? Păi dacă nu-mi place mie cu mine, nu o să pot să invit pe altcineva să vină cu mie dacă nu-mi place de mine. Probabil că vi s-a întâmplat în viață să îi propuneți ca partener sau parteneră pe acesta și dacă lui îi place mai tare decât îți place ție de tine, tu crezi că e prost sau prostă? Da? Nu e mișto. lucrez acolo, dar și mai bine în oglindă. Pentru prietena mea a fost extraordinar de interesant să vadă că, în ciuda faptului că era singură în casă, nu bănuia deloc că ar fi microfoane sau camere de înregistrare, însă i-a fost întâi rușine să înceapă să danseze singură prin casă. De foarte multe ori ne-ai atât de rușine de corpul nostru Că nu-l punem în situații în care poate i-ar plăcea să fie. Dar ca să aflăm dacă îi place, trebuie să facem. Sunt foarte multe femei, și vorbesc de femei de toate vârstele, și sunt foarte mulți bărbați, și vorbesc despre bărbați de toate vârstele, care nu au curajul să se masturbeze. Pentru că au fost atât de rușinați în toată viața lor de ce înseamnă asta, dar sunt parteneri care nu au curajul să facă asta în interiorul propriei relații. Nu neapărat cu partenerul sau partenera în pat, deși e foarte fain să faci chestia asta, e extraordinar de mișto. Dar s-o facă ei singuri, e ca și cum ochii care i-au urmărit și care i-au criticat toată viața, ochii părinților, ochii bunicilor, ochii celor care ne-au învățat pe noi ce e bine și ce e rău, îi urmăresc de acolo, de undeva și dacă cumva se întâmplă ca părinții să fie plecati de pe planetă, au încetat din viața asta, atunci rușinea e și mai mare ca oleo dacă ne văd de acolo. Cum să fac eu ceva ce mama m-a învățat să nu fac? Asta este ceea ce se cheamă în constelațiile familiale să sar departe de trunchi. Și e foarte fain iubefică mea, am încurajat-o să sară cât mai departe de trunchi. Din câte înțeleg, multe dintre chestii au reușit, vă încurajez să facă la fel în continuare și vă încurajez și pe voi să faceți așa, să aveți curajul și să nu credeți că dacă nu o să mai semănați părinților voștri, Dacă nu o să mai faceți ceea ce au făcut ei, asta înseamnă că nu îi onorați. Ba, îi onorați, îi onorați altfel. O să faceți ceva ce ei n-au putut să facă pentru că n-au știut. Ceva ce voi știți și voi puteți. Și în felul ăsta o să îi onorați mai mult decât dacă v-ați rata viața, poate la fel cum și-au ratat-o ei, v-ați rata relațiile, așa cum poate și le-au ratat ei.

E un curaj de a te desprinde de unde ai plecat și de a face mai mult, mai bine, poate chiar în cinsta lor.

Exact, în onoarea lor.

Ai povestit despre a vorbi cu tine însuși ca pe o tehnică, un instrument de a te cunoaște. Putem să vorbim cu noi înșine, să nu ne mai fie frică sau rușine să vorbim? Pur și simplu, cum o faci? Vorbești?

E foarte important că dacă ai făcut exercițiul cu oglinda, nu e neapărat nevoie să ajungeți în fața oglindii. Vă încurajez să faceți asta poate astăzi în drum spre casă. Să știi cu cine vorbești. Un exercițiu foarte important care se bazează pe a ști cu cine vorbești este a scrie un jurnal, journaling, care este foarte promovat acum. Toate formele de psihoterapie, de dezvoltare personală profundă ajung la un moment dat la două lucruri pe care eu le-am găsit în absolut toate formele, meditația și journaling-ul. Dar când scriam pe vremea când eram puștoaice, că nu știu niciun bărbat care poate că ofiținul Dană nu recunoaște, noi fetele țineam toate jurnale când eram puștoaice. Dar țineam jurnale în care spuneam, fai, Gigel nu s-a uitat la mine, o place pe Ancuța, eu nu sunt destul de bună. Mă rog, nu e că eu nu sunt destul de bună, erau alte chestii mult mai destructive pe care ni le spuneam. Ceea ce eu vă propun, nu eu, ci tehnica de fapt vă propune, tehnica asta de a scrie în jurnal, e foarte important să știi cu cine vorbești. Pentru că dacă îți iei să faci lucrul ăsta, e ca și cum ți-ai stabilit o întâlnire cu tine. Eu când fac asta, îmi iau un pahar cu vin, îmi pun o lumânare și mă întâlnesc cu mine. Dar uneori mă întâlnesc cu mine cea de 16 ani. Acolo am avut eu așa o aglomerare de probleme. De foarte multe ori mă întâlnesc cu puștaica de 16 ani care am fost. Eu am avut să-i spun ei lucruri, dar ce lucruri mi-a spus ea mie. Nu vă așteptați să înceapă hârtia să vorbească. Se întâmplă ceva, dați drumul la o conversație care vine dinăuntru. E foarte fain. Uneori s-a întâmplat, și asta a fost una dintre cele mai interesante experiențe pe care le-am avut, am vorbit cu Cristina de 100 de ani. Eu am de gând să trăiesc mai mult, dar ea la 100 de ani era foarte înțeleaptă. Ea trecuse deja de toate belelele în care eu eram în momentul ăla și altele prin care urmează să mai trec. Și avea de spus lucruri foarte faine despre viață. pusese prietena cu toţi oamenii pe care şi a dorit să-i cunoască. L-a întâlnit în persoană pe Irvin Ialom, eu am făcut cursuri online cu el, dar mi-am dorit şi încă-mi doresc slavă Domnului trăieşte. Îmi doresc să-l întâlnesc. Alia îl întâlnise. Da, a băut și-o cafea cu el. A avut întâlniri cu oameni pe care i-a citit, cu oameni pe care a vrut să-i întâlnească. A reușit să aibă și să păstreze. Întâlnirea cu partenerul e ideal. Eu încă n-am ajuns acolo. Am avut diversi alții neideali care m-au școlit să fiu cât de isteață sunt eu astăzi și poate, adică chiar trebuie să le mulțumesc, că știu destul de multe, încât să am curajul să mă așez în fața voastră și să cred că chiar aveți ce să luați de la mine. Au fost profesorii mei cei mai importanți. Am avut întâlniri cu fetița de trei ani, momentul în care eu mi-am spus pentru prima dată că ceva e în regulă aici pe pământ și chestia care e în regulă trebuie că sunt eu. Și am avut posibilitatea să vorbesc acolo, pe hârtia albă și generoasă și nejudicativă, să vorbesc cu mama mea după ce ea a plecat de pe planetă, să vorbesc cu tatăl meu, cu fratele meu. Am avut ocazia să vorbesc cu Corina, prietena mea foarte dragă, care a plecat astăvară de aici, de la noi, și ei îmi răspund, nu îmi răspund acolo pe hârtie. Unor mă simt eu pornită să scriu ceva care știu că parcă vine din altă parte. Psihoterapeutea cu care lucrez mi-a spus că sunt sănătoasă, deci am curajul să vă spun și vouă să faceți asta, că nu se înnebunește de la asta. Ba, din potrivă, coborâți mintea în suflet și e foarte fain să trăiești acolo. Vin informații în tot felul de moduri. Visele sunt moduri în care vin informații la noi. Uneori treci pe stradă și auzi o frântură de conversație care se potrivește cu întrebarea pe care ai pus-o tu, dai drumul la radio și e o melodie care vine să vorbească despre ceea ce ai vrut tu să afli. Sunt foarte multe moduri în care informațiile pot să ajungă la noi, doar noi să fim deschiși la conversații.

Deci, journaling-ul, din nou, e un mod foarte simplu, dar complex, din câte înțeleg, de a te cunoaște pe tine. Și asta este important, pentru că trebuie să știi pe cine aduci într-o relație. Corect? Și cumva, sună... voiam să zic înainte, să pun o întrebare, dacă asta e o responsabilitate de-a noastră față de celălalt, dar cred că ele sunt amândouă, mână-n mână. Dacă noi ne facem acestă responsabilitate față de noi, și ne știm pe noi, venim cu o persoană pe care o placem în acea relație. Înainte, totuși, să ajungem la relația, ai spus că ți-ar plăcea să redefinim cuvântul iubire sau să-l dăm la spălat, cum ai mai spus într-o conversație pe care am avut-o. Ce vrei să spui cu asta?

Cuvântul iubire și ce credem noi, hai să zicem astăzi, despre el, ideea de iubire, sentimentul de iubire. O să încerc să vă demonstrez mai târziu că iubirea nu e neapărat un sentiment, dar acum ne jucăm cu ideea că este sentiment. Ceea ce noi credem însă despre iubire este limitat de ceea ce noi am trăit în relație cu mama. Mama nu degeaba este magică, nu degeaba este cea mai importantă persoană din viața noastră, dar este și cea care a semnat manualul despre ce credem noi despre iubire. Noi putem să fim cinci frați acasă. Și fiecare dintre ei, deși cu toți avem aceeași mamă, să aibă o altfel de idee despre iubire. Pentru că nu e numai vorba de ce a făcut mama de fapt, ci de felul în care noi am interpretat ce a făcut mama de fapt. Ea poate să fi făcut același lucru, deși nu se prea întâmplă ca să facă absolut același lucru pentru fiecare dintre copiii ei. însă fiecare primește ceea ce el interpretează. Știm deja cu toții că nu trăim în lumea a ceea ce se întâmplă, ci trăim în lumea a ceea ce noi interpretăm, că ni s-a întâmplat. Și noi, pe urmă, ne spunem povestea asta de foarte, foarte multe ori și asta este povestea în care noi trăim. bazată pe ceea ce noi am interpretat ca am primit de la mama. Felul în care mama m-a iubit este felul în care eu cred că merit iubire. Având această limită, eu voi intra căutând relații, voi intra în lumea relațiilor căutând ceea ce mie mi se pare că merit, da? poți să fii o superbitate de adolescentă și intri la discotecă unde sunt foarte mulți oameni, te uiți, îi vezi pe ea foarte frumos, îi vezi pe ea foarte cool, vezi și fetele alea care sunt foarte cool. Nu, nu m-ar primi pe mine lângă ei, băiatul ăla nu m-ar accepta pe mine, o să mă respingă, așa că mai bine mă duc safe La ăla care parcă e un pic mai fragil, mai nesigur pe el, ăla n-o să mă respingă. Și mă rog, acum nu e vorba numai de adolescenți, e vorba de faptul că avem impresia că dacă nu am fost cu totul și cu totul acceptați, acceptate de mama, Dacă nu ni s-a spus princișorul meu, bineînțeles, nu ajunge să spui cuvântul ăsta. E foarte important ca băiatul să simtă într-adevăr că îl vezi, că este bărbat. Acum și despre iubirea asta de mamă cu băieții, care este altfel decât iubirea de mamă cu fetele, dar cred că ăsta este subiectul unei alte întâlniri. Ideea e că noi credem că atâta merităm. Ce am primit de la mama, credem că atâta merităm și merităm acum să dăm cu respect față de mama. Limita asta, la o parte, pentru că este limita a ceea ce a putut ea să ne dea, nu a ceea ce merităm noi în iubire.

Și cum poți schimba asta? Adică cum poți schimba această percepție despre iubire pe care o ai de la mama care te-a învățat că asta e iubirea, așa opții, atât meriți. Cum poți să schimbi asta în viața de adult?

Poți să începi o relație cu tine prin cunoaștere de sine și prin comunicare cu tine. Exact ce începusem să vorbim când am vorbit despre oglindă, despre jurnal și până la urmă, nu pe ultimul loc, ar fi să ai o relație terapeutică importantă pentru tine. Mersul la terapeut este destul de luxos ca și activitate de fiecare zi, dar pentru mine cel puțin e unul dintre cele mai importante luxuri pe care merită să mi le permit pentru care rezultate extraordinar de bune mi-a schimbat viața și felul în care mă văd pe mine. Dar când te duci la terapeut, nu te duci în primul rând pentru a avea relația cu acea persoană, ci pentru că acea persoană îți facilitează o nouă relație cu tine.

Am o întrebare, sunt curios, dacă ar fi să alegi Să ai în viața asta ori doar terapeut, ori posibilitatea de a face journaling, să vorbești cu tine și să te uiți în oglindă. Pe care le alege? Sau care crezi că are o putere mai mare asupra iubirii față de tine? Și apropo, dacă ți-a plăcut ce ai văzut aici, atunci te aștept și pe 21 aprilie la următorul brand științifico-cultural Bun Bine, dedicat fericirii și căutării sensului, unde ne propunem să abordăm problemele emoționale cu care ne confruntăm astăzi. Vom vorbi despre sens și cât de important este să ne găsim sensul în viață. Vom aborda stresul și echilibrul din perspectiva neuroștiințelor și vom învăța, alături de specialiști, tehnici și practici utile pentru a ne păstra sănătatea minții și bunăstarea emoțională. iar partenerii mei de dialog vor fi Raluca Anton, psihoterapeut, și profesorul Dragoș Crneci, doctor în psihologie, specializat în neuroștiință și cercetare științifică. Bilete găsești chiar acum pe bunbine.ro. Iar dacă evenimentul deja a trecut, nu este nimic. Intră pe bunbine.ro și înscrie-te la newsletter-ul de pe site și o să fii primul care o să fie anunțat de următorul eveniment Bun Bine. Ne vedem pe 21 aprilie la Bun Bine, unde vorbim despre fericire și căutarea sensului. Mie nu.

Îmi place să mă limitez și eu o să spun că nu renunț la nimic. Eu le vreau pe toate. Însă sunt oameni pentru care mersul la terapie este un lux un pic prea mare pentru posibilitățile lor. Exercițiul cu oglinda, journaling-ul sunt foarte, foarte bune. Dacă în afară de asta ai un prieten suficient de bun încât să îi dai un anumit rol din când în când, de ce? Pentru că este o foarte mare diferență între conversația pe care o ai cu prietenul sau cu prietena ta Și aici problema este că, am curajul să-i spun problemă, pentru că se rezolvă. Prietenul sau prietena te văd cu ochii iubirii, pentru că cea mai frumoasă formă de iubire e prietenia. Cu ochii iubirii el o să-ți spună, tu te duci și spui, ah, mi-am înșelat nevasta, vai de mine, sunt un nenorocit. Și el spune, hai mă că nu e chiar așa de grav, lasă, O rezolvăm noi. Nu sunt suficient de bun la locul meu de muncă. Aaa, nu-i adevărat, ești foarte bun, ăia sunt niște proști, nu știu să te aprecieze. Este posibil ca prietenul sau prietena să nu aibă Acea ascultare curată de care este nevoie, pe care ți-o oferă oglinda, pe care ți-o oferă caietul, pe care ți-o oferă un terapeut. Cel mai important lucru pe care îl ai atunci când mergi la un terapeut este o ascultare curată și faptul că ești încurajat în acel exercițiu relațional, să nu te raportezi la ceea ce ai despus din poziția victimei. Hai să văd ce este acolo la mine, ce aș putea să schimb. Care sunt puterile mele pe care poate până acum nu mi le-am descoperit? Cum aș putea să mă uit la experiența asta altfel? Mă ai țineți minte când eram mic și primeam ghicitori în cartea de citire? În același loc era și răspunsul și ghicitoarea. Tot ce aveam de făcut era să sucim cartea. Cumva, cel puțin teoria cuantică așa spune că problema și rezolvarea sunt întotdeauna în același loc, singura chestie e că se găsesc în dimensiuni diferite. E nevoie să te duci un pic mai departe de problemă, să vezi într-o altă perspectivă și ți se limpezesc lucrurile într-un fel în care poate nu te gândeai că poți să faci singur, da? Da. Se poate, se poate și eu cred cu adevărat în chestia asta și spuneam că poți să-i ceri unui prieten. Uite, am nevoie de tine acum. Am nevoie să mă asculți fără să încerci să mă salvezi, fără să încerci să mă judeci. Vreau doar să fie acea ascultare curată, limpede pentru mine în care eu să pot să spun întâi tot ce am în cap exact așa cum îmi vine. Poate pe urmă să le mai rearrangez un pic, pentru că vorbind noi de fapt limpezim lucrurile mult mai tare decât ar putea să o facă pentru noi oricine. Să mă asculți fără să mă judeci, este o rugăminte pe care o putem face partenerilor noștri de viață. Sigur, nu e o idee foarte bună să-ți imaginezi că spunându-i partenerului de viață, te rog să mă asculți cu ascultare curată și pe mine o să-i spui, știi, te-am înșelat. Nu e neapărat cea mai bună idee. Acum o să mi-asum să spun că dacă ți-ai înșelat partenera și e o chestie care nu înseamnă nimic, dacă ți-ai înșelat partenerul și e o chestie care nu înseamnă nimic, așa spunem, n-a însemnat nimic, dacă n-a însemnat nimic, ai bunul simțății asta pentru tine și fă tot ce-ai de făcut ca ea sau el să simtă iubirea pe care tu în momentul ăsta chiar simți că ai pentru el sau pentru ea. Mi-am asumat să spun chestia asta. Aștept castanele pe contul meu privat. Bun, am.

Înțeles și am primit aceste instrumente pe care le putem practica în fiecare zi și îi sfătuim pe oameni să facă asta pentru a se cunoaște și pentru a ajunge să se iubească astfel. Cum face asta diferență atunci când intrăm în cuplu și când avem o relație? Și ce se întâmplă când nu avem această experiență de autoiubire? Concret, cum poate schimba asta o relație în bine? Atunci când.

Sunt într-o relație onestă de iubire cu mine, de prețuire, de cunoaștere, Ceea ce eu îi propun unei alte persoane se potrivește foarte bine cu persoana pe care o cunosc atât de bine. Asta în primul rând mă salvează de a greși luând un partener sau chemând către mine, atrăgând sau lăsându-mă atras, atrasă de o persoană care nu se potrivește cu adevărat cu mine. Dacă eu știu cine sunt, o să am mulți mai multe șanse să găsesc o persoană, un partener relațional cu care să am mulți mai multe libertate să fiu cine sunt eu. Evident că în toate relațiile e nevoie de, cum se zice la țară, să te dai după celălalt. doar că știm sau cel puțin putem să bănuim că la țară era foarte multă treabă pe care o avea femeia să se dea după bărbat, că bărbatul nu era învățat și nici nu o accepta, așa cum acceptați voi, să se dea după femeie. Dar este mult mai puțin de armonizat atunci când tu știi pentru cine vrei un partener sau pentru cine vrei o parteneră. Dacă tu știi cine ești, nu o să te duci la cineva care nu se potrivește fundamental cu tine și atunci ce va fi de reglat va fi reglajul mai fin. Evident, noi evoluăm în permanență, vom evolua împreună, dar măcar avem de la început lucruri care știm că ne cheamă, hai, în aceeași direcție. E foarte important că nu pot să spun un adevăr dacă eu nu-l cunosc. De foarte multe ori, în primele zile, săptămâni, poate, de relație, avem tentația de a-i spune celuilalți lucruri care am vrea să fie adevărate. Ele nu sunt, dar dacă eu, nu numai că sunt conștient, conștientă de cine sunt, dar sunt și în pace cu cine sunt. Te referi.

La acest, poate, ușor teatru pe care îl punem în scenă atunci când cunoaștem pe cineva și vrem să-i arătăm o imagine mai bună a noastră? Dacă spunem.

Teatru, vorbim despre ceva foarte cântărit, foarte regizat. De cele mai multe ori însă nu e vorba despre asta. De cele mai multe ori ne simțim atrași de o persoană și faptul că acea persoană ne face să ne simțim noi. Nu noi în sensul de noi, ci de nou. Avem senzația că putem să începem o pagină cu totul și cu totul nouă Ceea ce de multe ori e adevărat, dar ca să rămână adevărat pentru foarte mult timp, pagina aia nouă trebuie totuși să fie dintr-o carte adevărată. Eu sunt cei trei mușchetari și mă prefac că sunt nu știu ce fel de carte de neuroștiințe. Pentru că.

Nu mă cunosc și pentru că intru într-o relație crezând că știu ce vreau, dar de fapt necunoscându-mă nu știu ce vreau și ce mi se potrivește. Există vreun exercițiu pe care ni-l poți recomanda pentru ca oamenii să reușească să înțeleagă cu adevărat ce-și doresc și ce li se potrivește? Măi, e.

Un exercițiu. Dacă mă provoci, v-aș provoca și eu pe voi. Aveți caiețele.

Și... Avem aceste agente, da. Ok, super.

Chiar e un exercițiu pe care cei cu care lucrez l-au folosit și au avut rezultate extraordinar de faine. Da-i voi să... Da. Ok, mulțumesc foarte mult. Luați o pagină și împărțiți-o în două. pe partea din dreapta. Titlul rubricii este Bărbatul de lângă mine, pentru doamne, Femeia de lângă mine, pentru domni sau pentru cei care nu se simt nici domni, nici doamne, Partenerul de lângă mine, de care-o fie el. Recunoaștem pe această cale și toate felurile de relații care merită să fie îmbunătățite indiferent cine face parte din ele. Și pe această coloană din dreapta încep să scriu cu plus și respectiv cu minus tot ce mi-a plăcut și tot ce nu mi-a plăcut la cel mai recent partener pe care l-am avut sau la partenerul pe care l-am acum. Ideea este că exercițiul ăsta este foarte bun nu numai pentru cei care își doresc un partener sau o parteneră și nu au încă, ci pentru cei care își doresc a partenerul sau partenera să fie o persoană cu care să fie într-o relație mult mai bună, vie și funcțională și plină de tot ce ne dorim, inclusiv de sex bun. Apropo, sex fericit este ceea ce eu le urez tuturor celor cu care ciocnesc paharul, indiferent ce e înăuntru. Deci sex fericit vă doresc și vouă. Așa, și plec de la Gigel, care este soțul meu. Și scriu despre el cu plus și respectiv cu minus tot ce îmi place și tot ce nu îmi place la el și la relația noastră. Bineînțeles că voi scrie și că e înalt sau că a fost înalt. El este cu siguranță acolo undeva, chiar dacă nu mai e neapărat în viața mea. Și urez pe această cale fericire și noroc. Și sex fericit. Deci cu plus și cu minus ce îmi place sau mi-a plăcut, ce nu-mi place sau nu mi-a plăcut la el, respectiv la ea, la relația noastră. Și voi trece cu gândul și, bineînțeles, cu creionul prin relația cu banii, relația cu familia, relația cu succesul. Banii și succesul nu sunt neapărat la același capitol. generozitate, sport, mâncare, comunicare, tot ceea ce este important pentru voi. Și după ce am terminat ce-mi trece mie prin cap de spus despre această persoană, mă uit la cel care a fost înainte. Înainte de Gigel, am fost cu Sândel. Și scriu și despre nume foarte frumoasă românești, sper că n-am dat cu piata după nimeni. Tot așa cu plus și cu minus despre această persoană. Și îi trec pe urmă în revistă, bineînțeles. Dacă sunteți la fel ca mine, o să aveți mai multe persoane de trecut în revistă. Și după ce îi trec pe toți cei relevanti, s-ar putea ca să merite să mă uit la un personaj dintr-un film care mi-a plăcut foarte tare. Dar pe ăsta nu îl scriu aici. Pe ăsta o să-l scriu în coloana cealaltă. Deci pe.

Coloana din stânga, după ce terminăm... Încă n-am.

Ajuns la stânga. Pentru că înainte să mergem la stânga, avem ultimul pe listă, primul din viața noastră, pentru femei primul bărbat a fost tata și pentru bărbați prima femeie a fost mama. Și ne uităm la mama, tot așa, mă rog, la mama, la tata, cu plus și cu minus, ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut, la relația cu noi, dar și la relația dintre ei doi. Și am ajuns la coloana din stânga. Doar că.

E important de precizat că exercițiul ăsta, când l-am discutat, mi-ai spus că se face în timp mult, ne luăm zile, ne luăm timp. Adică acum facem o schință a exercițiului pe care o să-l facem acasă. Dacă este.

Făcut cu foarte mare profunzime, o să fie cam multe ore la terapeut. Și e moca. Așa, deci am scris și despre mama și despre tata, deci bărbații despre prima femeie din viața lor, femeile despre primul bărbat din viața lor. După care trecem pe coloana din stânga. Și pe coloana din stânga scriu ceva ce poate ați mai făcut, dar nu așa. Partenera mea ideală. sau partenerul meu ideal? Și ca să fie clar că nu este partener de afaceri, zicem partenera mea emoțional ideală. Partenerul meu emoțional ideal. Și bineînțeles că acum o să scriu numai plusuri, da? Și scriu tot ce îmi trece mie prin cap că aș vrea de la partenerul meu, de la partenera mea. Din nou, indiferent dacă există sau nu există în momentul ăsta o relație activă, Pana aici e posibil sa mai fie ajuns. Acum urmeaza partea a doua. Va duceti pe prima coloana unde aveti foarte multe minusuri. Si va ganditi, daca mie chestia aia nu mi-a placut, ce mi-ar placea mie de fapt? Aici, exemplul cel mai la îndemână, să zicem că observ că s-a repetat de mai multe ori faptul că partenerul sau partenera era zgârcit, zgârcită sau n-avea chef de sex decât marțea și primăvara. Nu știu, iau minusul ăla și mă gândesc, dacă asta nu-mi place, ce m-ar plăcea? Pentru că ce plus aș putea eu să inventez de aici, e o mulțime foarte, foarte mare. De exemplu, la zgârcit. Dacă eu zic generos, eu am avut un partener care era extrem de generos cu foarte multe doamne. nu era la fel de generos cu el însuși, nu era la fel de generos cu copiii lui. Deci ce înseamnă generos pentru mine lângă ce fel de om generos aș vrea eu să trăiesc și în ce fel înțeleg eu generozitatea după ce zgârcenia m-a învățat la un partener, la doi, la trei poate și la părintele meu, m-a învățat niște lucruri pe care încă n-am reușit să le alchimizez, pentru că asta se întâmplă. Reușim să alchimizăm ceva ce nu ne-a plăcut, în ceva nou inventat, dar știm deja că ceea ce creează mintea noastră, dacă reușim să hrănim suficient de mult, va intra din imaginar în real. Și ați umplut acum mai multe coloane, sper din tot sufletul să vă dați voie și să lăsați ca exercițiu asta să sape cât mai adânc. Acum un lucru pe care pot să vi-l spun este că pe prima coloană o să aveți răspunsul la ce credeți voi că meritați. Nu-i adevărat, doar că voi asta credeți. Deci toate persoanele care au stat lângă mine până în momentul ăsta, chiar și persoana care este lângă mine, dar cu care am o limitare în posibilitate în relația noastră, Este pentru că eu, în secret, în secret față de mine, eu atâta cred că merit. Și merit să fac curat în chestia asta și să-mi dau voie să merit mai mult. Ce să merit? Să merit ce am pe coloana din stânga. Pentru că aici este ceea ce cred eu că se potrivește celei mai bune versiuni despre mine pe care eu o pot crea. Deci aici e ce cred eu că merit și am meritat până acum. Aici este ce mi s-ar potrivi mie dacă n-ar mai fi acest merit capac în capul meu. E capac în capul meu. Și acum, ultima coloană, care nu o să fie o coloană, o să fie o compunere sau tot așa cu bullet points dacă vreți, Cine se potrivește cu această persoană? Deci dacă el sau ea de aici se potrivește cu cea mai bună variantă a mea, cum aș fi eu dacă aș fi cea mai bună variantă a mea? Și o iau tot așa, bucățele cu bucățele, pentru că aveam la un moment dat o doamnă, cred că ți-am apucat să-ți spun, scrisese la partenerul ideal că vrea să fie foarte bogat, adică atât de bogat încât să aibă avion personal și în același timp să fie foarte citit și să citească foarte, foarte mult. Trebuia să fie ceva CEO la o companie, adică, mă rog, de asta ai avion, nu că... n-ai ce face cu viața ta. Trebuia să aibă mușchi de aramă sau oțel sau ceva, dar mușchi, pătrățele. Și când ne-am uitat împreună, am zis, doamne, bărbatul ăsta nu există. Pentru că dacă îți trebuie avion, înseamnă că ai motive să călătorești foarte mult și nu-ți ajunge timpul. Timpul e cea mai importantă valoare pe care o avem. Depinde ce facem cu ea, aia se întâmplă în viața noastră, dar omul ăsta n-avea cum să existe. Nu putea să aibă și mușchii de aramă, să citească Shakespeare în original de dimineață până seara și să-i trebuiască avion personal, pentru că el avea mult de călătorit. Și cred.

Că era greșit să-ți dorești un astfel de om pentru că în Mozart nu mai avea timp și de tine. Absolut, absolut.

Omul ăla n-are timp de tine. Deci cine ești tu de fapt? Ăsta este doar un ghid ca noi să ajungem să aflăm cu adevărat care este varianta noastră cea mai bună. Ca așa eu pot să scriu niște chestii care n-au legătură cu parteneriatul pe care eu mi-l doresc. Dar asta e așa o sită faină care cerne. Dacă să.

Recapitulez, avem o coloană în care scriem partenerii toți, partenerii din urmă cu plus.

Cu minus. Exact, de la cel mai recent până la tata.

Sau mama. Aici sunt toate calitățile pe care le are partenerul.

Meu ideal. Și relația pe care o vreau. Și aici.

Trebuie să văd cum sunt eu ca să mă potrivesc cu astea și aici, probabil că de asta exerciția este de lungă durată, pentru că aici apare o negociere între Ce îmi doresc și ce trebuie să ofer sau să suport pentru asta? Dacă mi.

Se potrivește cu adevărat. Pentru că, de exemplu, să spunem că un bărbat își dorește o femeie foarte frumoasă, o femeie foarte elegantă, dar în taină el și-ar dori să o vadă la cratiță. Stimați telespectatori, femeile foarte frumoase se duc foarte mult la sală, la coafor, Și e foarte bine să fac asta, da? Femeile foarte frumoase au o frumusețe din interior care se vede pe față și care are legătură cu succesul pe care ele îl au și pe care voi, bărbații, vreți ca ele să-l aibă, ca să se simtă sigure și puternice. Dacă vreți o femeie puternică, Trebuie să înțelegeți că ea o să aibă foarte multă treabă în afara voastră, o să aibă prietene pe care trebuie să le vadă. Dați-vă veste bună că o să fie foarte generoasă cu întâlnirile voastre cu prietenii. Dar asta este o relație bună, o relație bună care se simte bine și în pat atunci când noi, în mod independent, venim acolo. Nu suntem legați unii de alții. Fuziunea este o relație foarte, foarte proastă. În momentul în care, dacă eu am ideea asta că Ah, eu sunt o jumătate de ceva și trebuie să-mi găsesc a doua jumătate. A doua jumătate, în momentul în care poate mama e bolnavă sau are nevoie sora de un pic de ajutor și o să dispară din fuziune, eu o să cad în cap și o să fiu foarte supărată că el m-a înșelat pentru că el mi-a promis că va fi acel ceva care o să-mi rezolve toate problemele. Asta înseamnă.

Fuziune? Atunci când.

Suntem fuzional, așteptăm totul de la celălalt totul. Așteptăm să mă completeze. Problema legată de asta este că nu o să fim pe termen lung mulțumiți. Pentru că atunci când ceva este așa, puteți să faceți și voi exercițiuul ăsta să vedeți, nu se simte niciun fel de atracție. În schimb, dacă suntem așa, Simțim atracție. E nevoie de un pic de distanță și permă de apropiere, deci din nou distanță și din nou apropiere, ca să se simtă atracția. Esther Perel, care e mult mai deștaptă decât mine, spunea o chestie foarte faină, că nu poți să-ți dorești ceva ce ai deja. Ăsta e și motivul pentru care foarte multe relații care încep cu vâlvă taie. se sting foarte ușor pentru că dacă mi-am dorit cu atâta pasiune și pe urmă am ajuns să am, nu mai am suficient interes. Relațiile care încep chiar și cu pasiune, relații care încep și își dau oamenii un pic de timp, nu sunt fast food relationships. Nu trebuie în următoarele cinci minute. care își dau voie să lase să se întâmple intimitatea. Intimitatea este un produs care se instalează în timp. Este nevoie de cunoaștere, este nevoie de deschidere. Nu-mi deschid sufletul chiar dacă eu știu ce e în sufletul meu. Nu-mi deschid sufletul la prima întâlnire. Vreau să văd dacă ești dispusă, dacă ești dispus, dacă ne potrivim. E ca un dans, într-adevăr. Prima, într-adevăr.

Dar E ok să păstrăm distanța asta, înțeleg, pe parcursul relației? Este un obicei pe care ni-l putem însuși? Acela de a sta uneori, poate, un pic la distanță, de a avea timp pentru tine este sănătoasă? Stăm la.

Distanță în fiecare zi când mergem la muncă. Stăm la distanță în fiecare zi când se întâmplă să ne întâlnim cu prietenele noastre, poate cu copiii dintr-o altă căsătorie. Și nu înseamnă distanță, nu înseamnă că iau distanță față de tine. Înseamnă că voi face niște lucruri în care nu o să fiu lipit, lipită de tine. Asta nu omoară dorința, asta stimulează dorința, asta deschide apetitul pentru apropiere. Vorbeau Ana puțin mai devreme despre faptul că o relație este un dans. Este ca și la dans, bucuria vine uneori și mai mare dacă fac o figură de dans. Când îmi desprind mâinile de pe spatele tău, îmi desprind mâinile chiar din mâna ta, Fac o figură în mod independent, asta la tango se numește soltada, adică ceva ce faci singur, singură, iar apropierea după aceea și regăsirea ritmului e o plăcere fizică. Așa se întâmplă. Și ce e foarte interesant este că cumva asta închide demonstrația asta pe care am vrut să o fac. Atunci când ești cu cineva într-o relație, autentică de iubire, când ești acolo pentru că te reprezinți pe tine și este bunul și binele tău acolo. Dacă ceea ce faci tu e bine pentru tine, atunci este bine cu siguranță și pentru celălalt. Nu se poate să fie bine doar pentru tine și pentru celălalt să nu fie acolo când relația de iubire e autentică. Super! Îmi.

Vine să las așa câte un pic de moment de liniște până să pun următoarea întrebare, ca să sedimenteze informația asta. Poți să-mi zici care sunt obiceiurile pe care le vezi tu sau pe care le știi, pe care oamenii care au cupluri armonioase le au. Ce obiceiuri au pentru a menține acea relație în acel dans, în acel tango în care se apropie cu pasiunea, se depărtează și.

Iar se apropie. Mă bucur foarte mult că mă întrebe asta. Vorbisem puțin mai devreme despre obiceiul de a te întâlni cu grupul tău de prieteni. Relațiile care încep fuzional se simt amenințate în momentul în care după ce trece vâlvăta aia în care dacă nu respirăm 5 minute același aer, o luăm razna, dacă nu îmi dai mesaj la fiecare jumătate de oră, cred că nu mă mai iubești. Exercițiul de a te întâlni cu oamenii care au fost sistemul tău de suport până să îl întâlnești pe Gigel, până să o întâlnești pe Ancuta și care vor fi în continuare sistemul tău de suport în relația minunată în care tu ești deja. Asta este un obicei foarte, foarte bun. Un alt obicei foarte bun este să ai plăceri ale tale. Un hobby este un element din viața cuiva care-i face uneori pe cei de la marile companii să te prefere în fața unui alt candidat. Da? Am lucrat o vreme ca și consilier de... Deci iei.

Una tu într-o angajare să ai un hobby, nu? Da! Da.

Pentru că ești mult mai echilibrat și ești un om care stă pe picioarele lui. Plăcerea și bucuria Dacă ne imaginăm că noi avem pe drumul vieții o busolă și ca să nu cădem de pe drum, ne uităm la busola aia și dacă ea arată nordul, suntem pe calea noastră. pe care busola noastră este bine să-l arate ca noi să fim pe cel mai bun drum în viața noastră, către misiunea noastră personală, nordul ăsta este plăcerea, respectiv bucuria. Sunt de fapt două lucruri care sunt aspecte diferite ale aceluiași lucru. Bucuria este plăcerea sufletului și plăcerea este bucuria corpului. Dacă busola noastră arată asta, noi suntem pe drumul nostru. Nu facem ceea ce ar trebui să facem ca să facem pe plac unor oameni. Știm deja că people pleasing-ul este una dintre cele mai mari probleme pe care le avem de rezolvat uneori. El provine din parent-pleasing pentru că pentru noi însemna supraviețuire sau nu în mintea noastră de copii. Dar ce.

Înseamnă ce-ai zis? Să fim.

Pe placul cuiva. People-pleasing am spus fără să mă gândesc. People-pleasing pentru că a intrat cumva în limba noastră cea română, dar înseamnă să faci pe plac oamenilor. Și din păcate este un mod de răspuns la criză. De cele mai multe ori când suntem în criză înghețăm, fugim sau luptăm, dar au mai fost adăugate încă niște poziții în acest răspuns de criză, știu eu, niște poziții care țin de viața noastră socială, iar acest people's pleasing, să le faci oamenilor pe plac, este unul dintre ele. Este un mod de supraviețuire care, din păcate, însă ne îndepărtează de cine suntem noi de fapt. Așa cum povesteai tu despre vaporul ăla care pornește, Atunci când eu vreau să merg în direcția asta dar trebuie să mă prefac ca să-i fac pe plac nu știu cui, mi-o să-mi dea o eroare de traseu pentru că în loc ca eu să mă reprezint pe mine în fața tuturor lucrurilor care se întâmplă în viața mea, eu o să cârmesc într-o parte sau într-alta pentru că încerc să fac pe plac cuiva ca să nu pierd Ceva care e important pentru mine, dar de cele mai multe ori eu pierd pe termen lung, pentru ca oamenii aia nu o sa ma cunoasca pe mine. Si daca fac chestia asta intr-o relatie, si hai sa ne gandim, de dragul conversatiei in care suntem, ca facem chestia asta in pat. Si din pacate o facem de foarte multe ori. Si din pacate asta este 90% din motivul pentru.

Care femeile nu au orgasm. Pentru că.

Nici măcar nu-și dau seama că nu sunt acolo pentru asta. Dar eu, indiferent că sunt femeie sau bărbat, când sunt într-o relație, eu sunt acolo pentru mine și aș vrea să știu că omul ăla mă iubește pe mine. Când am avut conversația, ți-am spus și le cumva trădez conversația noastră intimă, aducându-i și pe cei care sunt astăzi cu noi. Să zicem că eu îl plac foarte tare pe Gigel și aș vrea foarte tare ca Gigel să mă aleagă pe mine. Și atunci ce fac? Îmi încordez antenele, că am ajuns până la vârsta asta, indiferent dacă am 20 și ceva de ani sau 40 și ceva de ani. învățând tot felul de lucruri despre oameni și tare aș vrea ca Gigel să mă leagă pe mine. Și atunci mă încordez foarte tare să văd cam ce ar plăcea lui Gigel. Și eu simt deja, mă duce mintea, antenele mele, radarele mele deja mi-aduc tot felul de informații. Și atunci îi spun lui Gigel că o să am 3.6 la fustă, 3.6 la pantofi, și am citit extraordinar de mult și eu gătesc, asta îmi place mie să fac cu viața mea. A, nu, mie nu-mi place să mă văd cu prietenele mele, hai de mine, aia nu este o viață serioasă pentru o femeie. Nu, nu, nu, eu așa de mult îmi doresc așa o relație completă cu un bărbat să nu ies din casă. Bun. Și Gigel uimit că există în sfârșit o femeie așa cum i-a spus mama lui să caute. mă alege pe mine, doar că eu ce am făcut? Eu am creat pentru Gigel o creație și am reușit să-l fac pe Gigel să se îndrăgosească de ea. Și nu numai că e îndrăgostit de ea, dar a început o relație foarte profundă cu ea. Și pe urmă mă întâlnesc peste câteva luni cu prietenele mele și cum merge relația? Foarte bine, foarte bine, mi-aduce flori, tot e bine. Mă, dar nu mă cunoaște mai. Nu mă cunoaște, mi-aduce fuste 36, dar eu am 40. Da? Și pantofi mai mici decât mine și nu pot să ies din casă, că îi cade fața când vreau să mă întâlnesc cu voi. Și cred că exemplele.

Astea merg mult mai mult în profunzime, că tu le explici așa... ca să le înțelegem, dar atunci când partenerul nu te cunoaște în profunzime, nu știe, dacă tu te prefaci în relație și el nu știe ce îți place, atunci totul pare că o să scârție, nu? Da, pentru că nu.

E vina lui că nu te cunoaște. Da? Acum, nu înseamnă că hai să-mi dau mie în cap. Nu, nu îmi dau mie în cap. Observ că am făcut chestia asta până acum și mi-a adus rezultatele pe care le văd și pe care nu le mai vreau. Și atunci încep să stau de vorbă cu mine, cu o persoană pe care eu o creez în această relație, o persoană care mă ascultă și care îmi livrează înapoi Te văd, da? Ia imaginație că vă spuneți în oglinda acest te văd, declarația aia de iubire din Avatar pe mine mi-a mișcat foarte tare. Te văd, e cea mai puternică declarație de iubire. Și văd și toate lucrurile care sunt frumoase și văd și lucrurile pe care nu le mai vrei. Na, uite, începând de astăzi, eu o să arăt asta, da? O să arăt că eu am 40 la fustă. și mă iubesc cu 40-uri meu la fustă cu tot. Și am picioarele foarte mari, am ca Audrey Hepburn, am niște mari picioare, am 40 la picior, 41, ca să mă simt și mai bine. Și spun lui Gigel când mă întâlnesc cu el, bine, acum nu numărul de la fustă sau numărul de la pantofi, înțelegeți voi foarte bine că de multe ori avem tot felul de chestii de ascuns. De exemplu, eu ascund și ascund cu foarte mare grație, sunt pe internet foarte multe minciuni în legătură cu răspunsul la întrebarea asta, Câte ani am? M-a întrebat și Mihail, pe Holi, eram cu fiică mea și toată lumea se uită la noi și zice, ha-ha-ha, sunteți ca niște surori. Și nouă ne place, bineînțeles, da. De multe ori ne pun și întrebarea pe care ne-a pus el, dar voi câte ani aveți? E ok să-ntreb? Și am zis, e ok să-ntreb, dar n-o să primești răspuns. De ce? Pentru că... oamenii imediat apelează la clișeele pe care le au despre ce înseamnă peste 30 de ani, ce înseamnă peste 40 de ani, ce doamne ferește înseamnă peste 50 de ani, nu mai suntem femei. Vreau să vă spun că am peste 50 de ani și mă simt foarte mișto. Dar n-o să vă spun că ți-a luat.

Mai am câteva întrebări până când să luăm și întrebări din public. Vreau să te întreb. Câți ani ai? Pot.

Să mă întreb. Dar trebuie să-mi spui la ce-ți folosește întrebarea, pentru că în funcție de asta, ca să nu faci rebusuri, am vârsta legală ca să fac toate prostiile, am vârsta legală să merg cu mașina, cu motocicleta, am vârsta legală să fac tot felul de lucruri. Deci poți să stai liniștit în legătură cu foarte multe. Dacă îți trebuie întrebarea asta la ceva anume, îți răspund direct, să nu te mai las singur cu matematica.

Vreau să vă am abordat cumva așa partea asta roz a relațiilor și față de noi înșine și cu partenerii noștri, dar cum... Cum putem să gestionăm, dacă e normal ca într-un cuplu să apară conflictele, ce sunt conflictele și cum putem să le gestionăm în așa fel încât să ne alegem cu ceva în plus din conflict, să învățăm din conflict și, pe de altă parte, să nu lăsăm conflictele să fie destructive pentru relații.

E o vorbă foarte frumoasă și foarte profundă, tot în cartea aia groasă de acasă. Să nu lași soarele să apună peste mânia ta. Ar fi extraordinar, oricât am fi de obosiți. Ca dacă o dispută s-a creat, să stăm în conversație până când ajungem la pace. Împăcare înseamnă împace. De foarte multe ori însă n-avem energie, nici nu știm cum se face și băgăm problema sub covor. N-ajungem cu adevărat la pace, deci nu facem decât să închidem conflictul, nu să-l rezolvăm. Un conflict nu trebuie neapărat să fie un conflict, poate să fie o ceartă. Cearta este bună, dacă ar fi să parafrazez o reclamă la detergent de acum mai mult timp. Cearta e bună. Dacă noi suntem confortabili să vedem pasiunea celuil alt și suntem confortabili să-i arătăm și lui pasiunea noastră, dar nu o să se ajungă la uite ce-mi faci tu. uite cum ești tu, de acolo se pierde controlul. Dacă oricât aș fi depasional sau pasională, eu vorbesc despre uite ce simt eu, uite cum e pentru mine, nu despre uite ce m-ai făcut tu să mă simt, uite ce mi-ai.

Făcut tu mie. Adică evităm să criticăm pe celălalt și mai degrabă îi spunem cum ceea ce face ne face pe noi să ne simțim. Nu putem să nici.

Nu-I spunem ce face, că se prespune că el știe ce face. Îi spun doar cum mă simt eu. Poți să-mi dai un.

Exemplu? Adică un exemplu mai.

Concret? Da, să spunem că el vine foarte târziu de la întâlnirea cu băieții. Ceva foarte, foarte banal, ceva ce eu chiar recomand. Și să zicem că eu nu sunt confortabilă cu chestia asta pentru că eu mă așteptam ca anumite lucruri legate de copilul nostru sau de casă să fie făcute împreună. E un moment pe care n-o să-l ratez să spun că dacă un bărbat face lucruri în casă sau pentru copil, nu înseamnă că își ajută nevasta. Copilul este ala mânduror, așa cum nici eu nu te ajut când spăl vasele. Sunt vasele noastre, nu contează cum le facem, important e să fie într-o comunicare cu respect și nu cu ciuda și obida. Asta e un cuvânt vechi pe care mi-e foarte greu să-l înlocuiesc cu altceva, este ceva așa, o supărare care mă cocoșează. pe care nu le-am exprimat și am ajuns să am resentimente în legătură cu chestia asta. Și de multe ori lucrurile neexprimate la timp ajung să crească așa pe subcovor și dărâmă uneori mersul cuiva care nu avea neapărat în momentul ăla nici o greșeală de făcut. Bineînțeles că și el poate fi foarte supărat că ea vine târziu de la întâlnirea cu prietenele ei, deci nu contează, e doar un exemplu. Acum, har Domnului, așa de bine s-au echilibrat cele mai multe lucruri încât pot să dau exemplu și voi puteți să asimilați că e vorba pentru oricare dintre genuri. Dacă nu am ajuns frustrat sau frustrată de foarte mult timp și n-am spus, Atunci eu o să pot să spun, m-am simțit foarte singură, sau m-am simțit foarte singur, așteptându-te pentru că ai lăsat să se înțeleagă că vii la ora 10. Nu e niciun fel de problemă, dar m-ar bucura foarte mult dacă ai putea să-mi dai un semn ca să știu și să nu te aștept. Asta este un model foarte fain de comunicare care însă nu se poate obține dacă eu sunt supărat sau supărată de foarte mult timp și de foarte multe alte lucruri și acum această ocazie doar oferă mie posibilitatea să dau pe din afară la ceva la care oricum bidonul meu e plin. Rezervorul meu de supărare e plin și din păcate rezervorul de iubire nu a fost umplut. in momentul in care eu nu las nimic sa treaca. Să nu las nimic să treacă nu înseamnă că o să pândesc fiecare ocazie ca să-ți dau în cap sau în altă parte ca să înțelegi că mă doare. Nu. Deci dacă eu pot să spun în timp și indiferent, asta e partea cea mai interesantă, indiferent de cum o să reacționezi tu în momentul ăsta la chestia asta, că poate comunicarea mea te-a găsit pe o stare proastă, da? Indiferent de cum o să reacționezi tu la comunicarea mea, eu o să rămân în intenția pe care eu o am. Să-ți arăt ție că eu simt asta și să-ți fac o propunere pentru ce aș vrea să primesc. Dar, cum spuneam mai devreme, există posibilitatea să te prind pe o stare proastă. De asta, foarte important pentru succesul comunicărilor noastre este să alegem momentul în care facem aceste comunicări. Dacă Gigel vine nervos de la serviciu sau dacă Ancuța vine obosită după ce a avut nu știu ce fel de luptă cu șeful ei sau poate în trafic a pățit nu știu ce. Dacă eu iubesc, înseamnă că eu am antenele conectate și văd cum se simte persoana pe care o iubesc. Și în același timp am foarte multă iubire pentru mine și știu că ceea ce eu am de spus e important și e o comunicare pe care eu o vreau primită. Și atunci îi spun lui Gigel sau Gigel Luancuța, uite, eu am ceva bine, bine ai venit acasă, pot să te ajut cu ceva, habar n-am, chestii de-astea care se presupune că toată lumea știe să le facă, important e să vrem să le facem. Am ceva pe suflet și ar fi foarte prețios pentru mine dacă ai avea 20 de minute, o jumătate de oră să mă asculti. Ce ar fi ca disară după ce punem copiii la somn sau după ce facem tot ce avem de făcut, bineînțeles dușul, liniștea, Respectivă, bărbații au nevoie de un pic de adrenalină și de dopamină, de asta foarte mulți dintre ei aleg să se joace tot felul de joculețe și noi avem nevoie să ne jucăm tot felul de joculețe. Pare că bărbații au un pic mai mult, de ce? Bărbații, ca să se adapteze la locul de muncă, trebuie să facă compromisuri, ori asta compromisul cu blândețea pe care unor n-o simt, dar trebuie să o facă. Asta lor le crește hormonul feminin și le scade testosteronul, pentru că generozitatea, blândețea, chiar dacă sunt unor doar jucate, implică ceva ce ei nu au neapărat Adică au în mod natural, dar le crește oxitocina și le scade progesteronul și le scade testosteronul. Și atunci au nevoie de ceva, orică se uită la tot felul de lupte politice, dacă dai drumul la televizor vine pe tine luptă politică, orică se joacă mătorașe, tractorașe un pic pe internet. Este foarte, foarte bine și foarte sănătos. Nu e nevoie de mai mult de trei sferturi de oră, dar ok, hai, o oră, niciun fel de problemă. Despre lucrurile astea iarăși putem să vorbim cu generozitate, putem să vorbim cu cu deschidere nu este absolut nimic rusinos. și ne dăm o întâlnire, care poate să fie la un pahar cu vin, pe balcon sau pe terasă sau undeva unde putem să stăm liniștiți, și spun, uite, am mare nevoie Gigel sau Ancuța, vreau să mă asculti. Vreau să mă asculti în primul rând pentru că îmi vei da spațiu ca eu să-mi pun gândurile în ordine. Eu știu așa vag ce simt, dar în momentul în care o să spun, o să mă clarific și faptul că tu mă asculti o să fie foarte, foarte important pentru mine Și ascultarea ta, de fapt, este tot ceea ce-mi doresc. Și... Cred că e un.

Început bun pentru celălalt care primește cearta, întregii mele. Cred că nu e vorba despre el care a greșit. Este vorba despre tine. Este vorba despre tine și atunci, da, ascultă-mă pentru că, uite, asta mă supără și acolo începe conversația. În schimb, dacă sari din stat cu critică, intenția e de a te apăra, corect? Și atunci zici, de aceea nu l-am lucrat atât, am fost și eu cu băieții. Acolo nu mai există, acolo e o ceartă destructivă. Ce mi-a plăcut e că ai zis că totuși e bine să nu strângem lucrurile pe supraiești mult timp pentru că atunci au șansa să... să explodeze și o carte la care ne-am referit când am avut acea discuție se numește How to think more about sex de Alain Dubouton care este, wow, este super carte și este un moment descris acolo, e descris efectiv un cuplu în care el își dorește să facă sex cu ea și fiecare seară tot încearcă să o atingă, să facă câte ceva și ea nu are chef și el nu înțelege de ce ea nu are chef și se gândește la asta și se gândește că ea nu-l mai place, când de fapt Tot ce se întâmplă în mintea ei este că acumulează niște mici frustrări, despre care ea crede că nici măcar nu se cuvină să vorbește. Cum ar fi faptul că el taie pâinea pe blat și lasă fărâmiturile pe blat, că înainte să plece. Cum să-l ceri pentru asta? Dar asta o deranjează pe ea și tot îl vede pe el cu acest defect, fără să vorbească despre asta. După care, nu știu, îi strânge ciorapii de pe jos și tot felul de mici lucruri pe care ea preferă să nu le spună. Și asta acumulează frustrare față de el, în sufletul ei și atunci, și din nou vorbim când spunem el, ea, poate să fie oricare din partea lui, poate să fie el care strânge frustrare pentru că, nu știu, nu-i place cum ploscă ea când mănâncă sau nu-i place cum a început să râdă și e rușine să zică, hei, dar mie, uite, mă deranjează când râzi foarte strident. Orice alt exemplu vă vine în minte când este ceva, cumva asta explică cartea, când ceva ne deranjează, merită să vorbim despre asta, nu din punctul de a-l critica pe celălalt, ci a spune, hei, uite pe mine asta mă deranjează, hai să vorbim, hai să ieșim la un pahar de vin să vorbim despre asta, cum ai zis tu.

E foarte dureros să vorbești despre lucrurile astea, pentru că Pentru a vorbi despre ele, e nevoie sa iesi din propria ta rusina de a gandi in felul asta despre celalalt, dar mai ales de a vorbi despre ele. Cum spuneam putin mai devreme, e foarte multa rusina in iubire si este exact aceasta rusina, rusina de a spune ceea ce te deranjeaza. Ca si cum daca te deranjeaza ceva, deja e ceva in neregula cu tine. Tu ai pozat poate mai demult în această persoană care nu avea nici o problemă. Sau mai ales nu avea nici o problemă cu lucrurile astea. Pentru că de foarte multe ori oamenii care ajung să lucreze cu mine îmi spun, măi, dar lucrurile astea la început mi se păreau drăguțe. Da? Lucrurile astea la început mi se păreau drăguțe. Acum mă enervează de-mi vine să... Dar este o rușine aici. Rușine ca și cum sunt față în față cu propria mea.

Neautenticitate. Există un antidot pentru această rușine? Este oare curajul un antidot pentru rușine? Sau cum putem să.

Abordăm rușinea în general? Rușina este ceva despre mine, despre fiecare din noi. Este ceva în legătură cu care eu trebuie să fac curat. Eu trebuie să înțeleg că dacă eu simt rușine, este că eu încerc să acopăr ceva, să nu se vadă în legătură cu mine. E o chestie drăguță în legătură cu rușinea, cu ridicolul, de unde vine cuvântul ridicol. La curtea regilor și împăraților exista un post, nebunul de curte. Și nebunul de curte avea misiunea să-i facă pe nobil, pe rege, pe împărat să râdă. Și atunci când el chiar nu mai știa ce să facă, își dădea pantalonii jos și își arăta fundul. Și atunci toată curtea ridiculă lui domnul ăla. Mă rog. Și de fiecare dată când ne simțim cu pantalonii în vine, e ridicol și ne rușine. Deci cum acoperim noi chestia asta? Am ridicat castele de protecție în jurul nostru. Numai ca să nu se vadă că ne simțim prost, că nu suntem ok cu noi înșine. Orice moment de rușine este un moment în care noi putem conecta ceva uneori foarte, foarte vechi, ce te tragem după noi chiar din copilărie. Și experiența asta de conectare cu sine are niște rezultate extraordinare. Poți să faci asta cu caietul, cu oglinda, cu un terapeut, poți să faci asta rugând un prieten să te asculte și doar lăsându-ți mintea să facă legătură după legătură, punându-ți întrebări în vreme ce prietenul bun te ascultă.

Sau chiar ne putem ruga pe noi înșine să ne ascultăm.

Vorbind. Asta face, da, da.

Da, și oglinda și jurnal. Într-adevăr, vorbitul cu tine însuși sau vorbitul cu un prieten, când cineva te ascultă, când vrei să povestești o problemă, tu practic trebuie să construiești o poveste pe care să o spui în cuvinte și auzind-o și formulând-o, tu, din punct de vedere științific, O vezi mai bine, te ajută să o reformulezi, să-ți dai seama că stai un pic, că parcă nu e așa, poate e diferit și doar vorbitul sau scrisul este efectiv terapeutic. Cristina, înainte de a trece la întrebări din public, vreau să te rog dacă poți să ne dai așa trei sfaturi pe care cuplurile să le urmeze sau oamenii să le urmeze în ceea ce înseamnă Ce am înțeles astăzi? Adică, în primul rând, iubirea față de sine, cunoașterea pe tine și, după aceea, cunoașterea acestor dorești. realizarea că ceea ce îți dorești tu necesită anumite sacrificii sau potrivire față de acele calități pe care ți le dorești. Nu trebuie să sacrifici.

Decât gogoșile pe care ți le-ai vândut singur. În rest nu e alt sacrificiu de făcut. Dar și cu alea da, trebuie să începi. Da, este. E foarte greu. Toată viața am vrut să cred despre mine, nu știu ce, și acum trebuie să renunț la asta. Uneori poate fi foarte.

Dureros. Ce trebuie să facă sau la ce să fie atente cuplurile dacă vor să aibă o viață fericită?

În primul rând că fericirea este o chestie personală. Vorbeam în pauză că atunci când îmi propun fericire, este foarte probabil să adun foarte, foarte multă frustrare. Dar când îmi propun fun, bucurie, plăcere, este foarte probabil să am rezultate foarte bune. Așa că unul dintre lucrurile pe care le-aș propune oamenilor este să caute mai mult fan. Dar acum, bineînțeles, chestia asta ar putea să fie interpretată foarte greșit, că oamenii care se duc și știu eu ce droguri fac, își beau mințile, fac tot felul de prostii pe care ar vrea foarte tare, ca partenerul de cuplu sau... cel care există sau cel care ar putea să apară, să nu știe de ele și să îl țină ascuns. Dacă nu este o plăcere pe care o poți împărtăși și trăi la lumină, este foarte probabil că nu este o plăcere adevărată. Este ceva care compensează ceva ce îți lipsește. Să te cunoști pe tine este un lucru care merite făcut ca un fel de drum de iubire către tine. N-ai cum să te iubești dacă nu te cunoști, n-ai cum să te cunoști dacă nu vorbești cu tine. Asta mi-ar plăcea să las cu voi în seara asta. Un alt lucru care mi se pare foarte important este că merită să vindeci rușina din iubire și că merită să ai curaj să-ți fie frică. Eu cred foarte mult că intimitatea este ceva care se construiește în timp, nu înseamnă neapărat în foarte, foarte mult timp, că fiecare cuplu are nevoie de intimitate, doar că intimitatea nu se poate întâmpla între doi oameni care nu se cunosc pe sine și care nu-și lasă vulnerabilitatea, pentru că intimitatea este ceva care se întâmplă în vulnerabilitate. Iubirea este ceva care se întâmplă în intimitate. Iubirea pe care noi dorim cu toții, iubirea de cuplu. Și că nu poți să greșești urmând ceva care este bine pentru tine, pentru că dacă e bine pentru tine, e bine și pentru cei pe care îi iubești și care te.

Iubesc. Și asta, de fapt, e iubirea de sine care nu este egoistă. Este cumva o... E autentică. E autentică, e o responsabilitate față de tine, deloc egoistă, pentru că ea se întoarce cu totul, dacă este corect făcută, se întoarce cu totul la celălalt, se întoarce în cuplu. Exact. Se întoarce la.

Cel pe care celălalt îl iubește. Exact. Cât de frumos.

Super. Mulțumim foarte mult, mulțumesc pentru această discuție. Mulțumesc și eu. Sunt curios dacă sunt întrebări în public. Uite, avem acolo sus o întrebare. Bună ziua! Revin cu o întrebare. Comunicarea perfectă ar fi ideal să existe, dar noțiunea de perfect nu există. În schimb, sunt momentan într-o comunicare mai puțin fericite, unde apar două riscuri. Riscul de a judeca și nu de a asculta, Riscul de a te închide și a nu te deschide. Cum putem combata aceste două riscuri? Poate terapia Ibago? Mulțumesc!

Terapia imago este o formă de terapie foarte faină. Ce vă spuneam puțin mai devreme de ai cere o întâlnire chiar în interiorul casei partenerului tău și a aștepta momentul în care celălalt este cu adevărat în momentul potrivit pentru a prelua comunicarea este ceva ce apare și în terapia imago. Terapia Imago face o chestie foarte faină. Ne învață să ascultăm. Ca să fie sigur cel care a spus ceva celuilalt, cel care a primit comunicarea este încurajat să oglindească, de fapt să repete, dacă se poate, cuvânt cu cuvânt ceea ce partenerul i-a spus. Atunci, partenerul care a inițiat conversația poate să spună, da, de fapt n-am vrut să spun asta sau felul în care tu ai reflectat-o arată că nu m-am exprimat suficient de bine sau poate tu ai nevoie de o altfel de formulare ca să înțelegi cu adevărat ce am vrut să spun. De cele mai multe ori când conversăm, avem senzația că celălalt nu ne ascultă. Și fie vorba între noi, știm și noi, fiecare dintre noi care suntem aici, că uneori suntem atât de ocupați să bârfim deja în capul nostru ce spune celălalt, pentru că poate ne-a apăsat deja pe un buton sau noi deja avem niște lucruri foarte importante să-i spunem, încât suntem ocupați Fie cu judecatul, adică îmi place, nu-mi place, deja e judecată. Eu sunt deja ocupat să aleg ce am de spus celuil alt în momentul în care el îmi dă ocazia să intervin. De multe ori nici n-aștept să intervin, pentru că am foarte, foarte multe lucruri de spus și eu sunt plin de pasiune, vreau să vorbesc. Asta împiedică conexiunea pe care o dorim și împiedică ca celălalt să afle cu adevărat ce ai vrut să spui. Ascultarea. Dacă noi ajungem să fim maestri în ascultare, indiferent care dintre reacțiunile terapeutice sau neterapeutice ne învață, atunci putem să-l primim pe celălalt și putem chiar să ajungem să înțelegem lumea lui.

Mulțumesc! Mai sunt întrebări în.

Public? Noi la un moment dat am vorbit despre, nu mai știu dacă e o idee care ți-a venit ție sau dacă e ceva ce am citit undeva, dar cumva conceptul că sexul este un indicator al performanței în relație și din punctul ăsta de vedere un indicator al conexiunii. Dacă lucrul ăsta e adevărat, atunci înseamnă că doi parteneri pot avea conflict, se pot certa, dar pentru că conexiunea și în conflict și în, să spunem, pace este puternică și reală, asta înseamnă că ei pot avea sex și intimitate bună și plăcere și în situația asta. Așa e. Mă bucur că ai păcutat. Ne propusesem și noi să vorbim la un moment dat despre asta. Eu cred că nivelul de satisfacție sexuală la momentul TX arată nivelul de comunicare relațională de la momentul respectiv. Uneori, în comunicarea din cuvinte, nu facem suficient de bine, dar dacă reușim să ajungem în pat sau, mă rog, pe blatul din bucătărie sau unde ne place, iese foarte bine. Pe de altă parte, există situații în care oamenii au impresia că, vai, ce bine ne înțelegem, dar nu ajungem în pat sau dacă ajungem, nu iese foarte, foarte bine. Vorbeam și mai devreme, de fapt vorbeați voi despre faptul că sunt cupluri care au relații foarte, foarte bune fără să aibă sex deloc. Și când se întâmplă nu e satisfăcător, hai să ne facem că n-a fost, până la urmă uite ce mișto e, avem multe, multe alte lucruri în comun. Poate să fie și așa, deci faptul că sexul lipsește Nu înseamnă că relația lor lipsește, doar că e foarte probabil ca relația pe care ei o au și care e foarte bună să fie mai de gravă o relație de prietenie, de frați. E un mod foarte, foarte bun de a merge prin viață, că până la urmă Să avem un însoțitor, știu că am văzut chestia asta într-un film, mi-a plăcut tot filmul, probabil că unii dintre voi o să-și dea seama despre ce film vorbesc, că ceea ce ne dorim este un martor la viața noastră. Care e mai mult decât o chestie erotică, dacă bine și cu erotism, e foarte bine. Dar oamenii pot să obțină satisfacție în viață și în felul ăsta, dar doar dacă sunt amândoi pe aceeași pagină din punctul ăsta de vedere. Poate că niciunul dintre ei nu este foarte pasionat de erotism sau de sexualitate sau poate că au un soi de înțelegere explicită sau implicită că uite ce frumoasă e viața noastră și ne vedem de treburile cu care avem nevoie să completăm anumite capitole, fiecare în mod discret. Cred că aici totuși.

Tu te referi la niște excepții de la regulă care există, corect? Pentru că și Oana ceea ce spunea era că aceste relații care par foarte fericite la exterior, dar unde sexul a fost, dar lipsește, Dar.

Ele pot să fie fericite, că e doar un alt fel de fericire. Nu e neapărat fericirea despre care ne-am întâlnit noi astăzi. Bun, mai sunt întrebări?

Probabil că nu mai sunt. Cristina, îți mulțumesc super mult că ai fost partener de dialog aici. Vreau să vă mulțumesc și vouă că ați avut curajul să veniți la La un astfel de eveniment, cu o astfel de temă, dar iată că fix curajul ăsta o să ne ajute pe toți să ne depășim, să fim mai buni, să practicăm iubirea față de sine și să ne iubim între noi. La ultimul eveniment le-am urat oamenilor să meargă acasă și să aibă un somn bun, pentru că am vorbit despre somn. Acum vă doresc să mergeți acasă și să vă iubiți, fie pe voi, fie între voi cu partenerii voștri. Vreau să mulțumesc din nou sponsorilor care ne sprijină, vorbim despre Unicredit Bank care inspiră acest eveniment, Alma2 care au iubit acest eveniment și Aqua Carpatica care hidratează evenimentele noastre. Nu uitați că avem un site, se numește bunbine.ro, dacă vreți să aflați informații despre următoarele evenimente. Avem și un newsletter, dacă dați scroll down pe site și vă treceți adresa de mail, o să fiți primii anunțați despre următoarele evenimente. Și ca parantez, următorul eveniment o să aibă loc în aprilie, Claudiu m-a rugat să nu spun data, dar gen save the date, undeva pe 21 aprilie. Și o să vorbim despre sănătatea mintală atunci. Și da, cam acesta a fost evenimentul, mi-a plăcut foarte mult. Da, ok, puteți să aplaudați.