Mănânci ZAHĂR fără să știi | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Prof. Dr. Dan Vodnar

Noi interzicem în școli consumul de tutun. Dar permite în școli consumul de biscuiți cu 35% zahăr.

Pur și simplu consumăm zahăr și este în orice.

Zahărul acționează sub forma unui drog. Sosurile, în general, au mult zahăr adăugat. Mezelurile, zahărul ne oferă fericire la cheie.

Cafeluță sau servici cu zahăr, fără zahăr.

În primul rând, trebuie să înțelgem ce este zahărul. Noi mâncăm ceva plin de zahăr. E ca și cum am primit un pumn în față. Sunt studii care spun foarte clar că Alzheimer-ul este un diabet ectrit 3.

Mierea este în mare parte zahăr.

Noi adoram cu toţii gustul dulce. Peste 75% din totalitatea produselor alimentare de pe piaţă conţin zahar.

Ce bei? Cola cu zahăr sau cola zero?

Zahărul poate fi şi prieten şi duşman, totul depinde de noi. Sigur că dacă nu ai, nu faci nimic, evident că te refugiezi în alimele.

Omule te salut, eu sunt Dr. Mihail și astăzi la Boabea de Cunoaștere avem un episod extrem de necesar, pentru că trăim într-o lume în care zahărul este efectiv peste tot. În sucuri, în iaurturi, în pâine, în cereale pentru copii, în sosuri, în mezeluri, în covrici și așa mai departe. În alimente la care nici nu te-ai gândi că au zahărul. Și fii atent, peste 75% din alimentele din supermarket conțin zahăr adăugat, gândește-te la asta. Iar realitatea este că zahărul, cel mai banal ingredient din alimentația noastră, are unul dintre cele mai puternice impacturi asupra sănătății și longevității noastre atunci când depășim o limită de bun simț se pare ca cu totii o depasim constant. Asa ca vreau sa stim cum ne influenteaza zaharul creierul, cum ne influenteaza hormonii, energia sau atentie, pofta de viata. Pentru ca de regula lipsa poftei de viata ne duce la un consum exagerat de zahar care duce la lipsa poftei de viata si intram in acel cerc vicios. Cum putem insa sa rupem acel cerc? E important să înțelegem ce face zahărul în corpul nostru, cum îl alegem, cât alegem, cum să-l evităm și cum să ne raportăm corect la el. Vreau să mulțumesc Unicredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul Boabe de Cunoaștere și evenimentele Bun Bine și prin asta își reafirmă constant sprijinul pentru aceste inițiative educative. Iar pentru această discuție am un invitat special, așa cum te-am obișnuit la boabe de cunoaștere, profesor universitar Dan Vodnar, profesor la Facultate de Știință și Tehnologie Alimentelor din cadrul Universității de Științe și Tehnologie Agricole Cluj-Napoca, România, Este doctor în biotehnologie cu un indice Hirsch impresionant, adică multe lucrări științifice publicate în reviste de prestigiu și autorul cărții Știință cu sare și piper, chimia pe care nu o înveți la școală apărută la Corint Educațional. Dan, mă bucur că ești aici la Boabă de Cunoaștere și nu te-am întrebat cafeluță, o sărvești cu zahăr, fără zahăr?

Salut! Mă bucur tare mult de revedere! Întotdeauna fără zahăr. Dar știi, culmea, am băut-o mai de mult cu zahăr, că mi se părea că e mult mai bună, că e mult mai atractivă. Și era la vremea respectivă. Acum avem mai multă informație, ajungem în zona aceasta a obezității informaționale, la fel cum, de fapt, uneori putem să ajungem în zona de obezitate fizică.

Obiezitatea informatională. Prea multe informații de peste tot amestecată. E bine să o clarificăm. De asta ne place să avem la Babe de Cunoaștere aceste episoade care pot fi un ghid pe care te poți baza, poți avea încredere în aceste informații pentru că invitații sunt avizați, cum ești și tu. Care-i treaba cu acest zahăr, că e peste tot? Zahărul e atât de pervers încât se ascunde și în lucruri în care nu ai bănui că ar trebui să existe zahăr, cum ar fi covrigii sau pâine.

Da, știi, mă gândesc în esență că zahărul, în realitate, a fost o monedă extrem de valoroasă pentru noi. Și am să-ți ofer un pic din povestea zahărului, care pornește undeva cu peste 10.000 de ani în urmă, atunci când noi europeni am fi dat absolut orice ca să deținem tainele obținerii acestui zahăr. Apoi, istoria ne spune că undeva cu 8.000 de ani în urmă apare prima documentare a zahărului Noua Guinee. India și Asia au început să-l producă. În anul 330, înaintea erei noastre, soldații lui Alexandru cel Mare, ce crezi, au adus zahărul în Europa. Dar cum.

Era atunci? Cum îl făceau? Era zahărul ca acesta de acum? Sigur, sub.

Nicio formă nu existau procesele acestea de purificare a zahărului. În general, zahărul era sub forma unei pudre, dar o pudră, ne putem imagina un sirop de trestie, de zahăr, care este lăsat la uscat, la soare. Și practic totul era transformat într-un praf, într-o pudră, sigur, sub nicio formă, în forma aceasta cristalizată pe care noi avem asta și pe care o putem adăuga într-o cafea, că tot a venit vorba despre cafea. Europenii erau extrem de dorniți să dețină tainele obținerii acestui produs, adică a zahărului. Și ghișt ce? Europenii practic au mers mână-n mână cu șefii de triburi din Africa de Vest. Adică europenii încărcau în corăbii coniac și arme, trimiteau corăbile înspre Africa de Vest, acolo unde erau mână-n mână cu șefii de triburi. care schimbau sclavii pe coniac și pe arme. Apoi sclavii erau din nou încărcați în corăbii și trimiși înspre lumea nouă, care era de fapt America aceasta unde era multă expoziție solară, adică America de Sud. Iar acolo erau exploatați, adică ei lucrau să obțină zahărul. Lucrau de fapt pe plantațiile de trestie de zahăr. Se obținea zahărul. Sunt povești absolut impresionante. Despre ce.

Ani vorbim aici? Vorbim după.

Ce a ajuns Cristofor Columb în Caraibe, 1495. Deci după 1500. După care, după ce se obținea acest zahăr, zahărul era trimis ghiciunde, înspre Europa. Deci atunci a fost instaurat, de fapt, acest triunghi economic în lume. Europenii trimiteau.

Arme și coniac în Africa, luau sclavii, duceau în lumea nouă, America de Sud, lucrau la ferme de zahăr, trimiteau zahărul.

În Europa. Da, în Europa, unde în Europa, dacă astăzi mergem și oricând vom putea merge în Europa, în țările super bine dezvoltate, UK, Spania, Italia și vedem cât o clădire emblematică, ar trebui să ne oprim în fața ei și să conștientizăm că acea clădire emblematică a fost construită urmare a comerțului cu zahăr. Și știm foarte frumoasă ideea aceasta zahărului, în urma cu șapte ani de zile am fost în Benin. Beninul este țara în Africa, între Togo și Nigeria, și de acolo au fost cei mai mulți sclavi transportați și exploatați pentru obținerea zahărului. Și este un drum de vreo 4 km, se numește drumul sclavilor, terenul îți poți imagina că e unul roșu specific Africii Centrale, Iar înainte de a se îmbarca pe acele corăbii, există și în momentul acesta acel monument, poarta fără-întoarcere. Și îți poți imagina cât de dificil, din punct de vedere emoțional, a fost pentru acei oameni, pe care noi îi numim sclavi, să se desparte de propriile familii. Că avem familie și știm ce înseamnă să-ți lași un copil pentru o săptămână în anul 2025 și tu să pleci într-un context profesional într-o altă țară. că-ți este dor de el, dar oamenii aceia aveau certitudinea că nu se vor mai întoarce la familie, probabil că aveau o speranță. E absolut incredibilă povestea Zahărului, sigur noi ne uităm foarte mult la tot ceea ce a însemnat exodul în Europa, însă pentru Zahăr au murit milioane de sclavi. Și culmea, zahărul, în 1750, ajunge cel mai important și cea mai scumpă resursă în Europa. Serios, era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea.

Mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea.

Mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă în Europa. Era cea mai scumpă resursă Aveam în Europa. Era cea.

Mai scump trei ani. Prin 1991-1992, când încă eram în Chișinău cu familia, mai venea câte un prieten care circula prin Europa și ne aducea cadou în sneakers. Și erau sneakers din ăsta mic. Și mi-aduc aminte că maică-mea îl împărțea în patru bucăți egale. Nu mai mari pentru ei, nu mai mari pentru copii. Erau patru bucăți egale și primea ea o bucățică, tata o bucățică, frate-miu o bucățică și eu o bucățică. Și era, efectiv, eu, cum să zic, țineam bucățica aia de snickers în mână, mă băgam sub masă în sufragerie și aveam următoarea dilemă. Să o bag în gură și să o mestec și să mă bucur intens de ea, dar rapid, sau să o bag în gură și să o țin, să o las să se topească 5 minute și să prelungesc acea plăcere.

De regulă, care era opțiunea ce alegeai? Island. Da.

Da, da. Sau combinam. O țineam bucățică în gură 3-4 minute și când era aproape de a se topi, o mestecam. Și făceam asta odată, probabil la două luni, când mai venea acel invitat pe la noi. Dar era într-adevăr, adică era zahărul și dulciurile și ce înseamnă procesat, era acum 30 și ceva de ani, era încă ceva rar de preț. Îți dai seama, imaginează-ți un copil care stă și se gândește, stăteam 10 minute să mă gândesc cum s-o mănânc, să amân plăcerea aia care știu că o să vină. L-având în.

Vedere că sunt ușor mai în vârstă decât tine, trebuie să zic că noi miroseam inclusiv cojile de la portocale atunci când primeam cadouri portocale de Crăciun. Mâncam portocala, eu trebuie să recunosc că am fost mai dornic de a avea plăcerii intense, dintr-o dată, adică nu le divizam în atâtea feluri, și la final ne lăsăm cojile de portocale și când nu mai aveam să termina portocala pe care o primeam cadou, de la exploatația miniera, acolo unde tata era miner, și miroseam acele coși. Cumva lucrurile astea au contribuit în realitate la tot ceea ce aveam să devenim fiecare dintre noi. Condiționările acestea, eu cred că sunt sănătoase, cu cât condiționez mai mult organismul, mintea, Și cu cât conștientizezi, mi-a plăcut foarte mult când ai pus accent, băi mă ascundeam sub masă, luam bucățica aceea, o analizam. Adică te conștientizai că urmează să-i oferi organismului tău o plăcere, dar o conștientizai. Acum copiii primesc aceste recompense de cele mai multe ori în schimbul unei afecțiuni. Tata te iubește, mama te iubește și rop mergem cu ei să cumpărăm o înghețată, o ciocolată. Dacă limitezi.

Consumul de dulciuri și de zahăr în casă, poate să fie o recompensă care nu este la fel de așteptată, pentru că într-adevăr din povestea ta Înțeleg că zahărul a început cu belele de la început, adică un triunghi în care sunt traficate arme, sclavi pentru zahăr, pare că e plasat, adică lipsesc drogurile. Cred că ăsta este triunghiul care poate există sub o formă sau alta și astăzi și sunt implicate drogurile, nu zahărul. De aici o să fie și întrebarea dacă zahărul E un drog sau nu e un drog fiind atât de prețios un copil care se ascunde sub masă și își amână acea plăcere și o abundență actuală în care pur și simplu consumăm zahăr și este în orice și simțim o mare nevoie de a-l consuma. Cred că eram ok, mă gândesc că eram ok dacă rămânea zahărul la fel de prețios, nu? Adică dacă era limitat și prețios și nu atât de abundant cum este în ziua de azi. Știi, cumva.

Lumea a înțeles, eu cred, așa istoric, dând timpul în spate, că zahărul acesta le aduce fericire. Și oamenii toți voiau să atingă această moleculă numită zaharoză pentru exact momentele acestea de fericire. Fie că vorbim despre o descărcare a dopaminei, fie că vorbim despre gustul în sine de dulce care se leagă de receptorii noștri de pe limbă și care ne transmit semnale de sațietate, de bucurie înspre creier. Și ca orice lucru, în momentul în care ai acces limitat la ceva, îți dorești să ai un acces mai larg în timp. Mă gândesc acum la internet. Cât de scump a fost internetul la început? Extrem de scump. Acum e o nimica toată. Avem acces, putem într-adevăr să-l utilizăm cât de mult vrem noi. La fel s-a întâmplat și în cazul zahărului. Zimte rog.

Ce face el în corp? Ce se întâmplă când iei zahăr rafinat? Și ce e de fapt acest zahăr rafinat față de zahărul care există și în fructe? Și ajunge în corp într-o cantitate mare. Ce se întâmplă în corp? Care sunt procesele care duc în final la aceste boli cronice de care suntem înconjurați? Sigur, în.

Primul rând trebuie să înțelgem ce este zahărul. Zahărul este format dintr-o moleculă de glucoză și o moleculă de fructoză. Fiecare dintre aceste molecule se numesc monoglucide. Monoglucide e foarte clar. Ce interesant este cum se formează acest monoglucid la nivelul vieții noastre. Și dacă îmi permiți, am să punctez câteva elemente din punctul meu de vedere fascinante. Planta, în realitate, noi știm cu toții că stau în sol aceste plante. Și din ce sintetizează ele glucoza? Cum face planta zahăr? Sigur, spuneam de la început, glucoză și fructoză. Planta știe să facă glucoză, fructoză și chiar zaharoză în funcție de localizarea celulară în interiorul plantei. Bun. Și atunci, plantea practic ia șase molecule de dioxid de carbon, dioxid de carbon, CO2, plus șase molecule de apă. Deci are aer și apă. Ok, deci.

Are dioxid de carbon din aeroatmosferă, adică e ceea ce expirăm noi. Și apă.

Din pământ. Și, practic, din aceste molecule formează o moleculă de glucoză, sigur foarte importantă în prezența Soarelui. Asta este procesul de fotosinteză și șase molecule de oxigen pe care le liberează în favoarea noastră, că noi avem nevoie de oxigen. Dar iti poti imagina planta cat de desteapta este sa faca o molecula de glucoza din dioxid de carbon din aer si apa. Noi nu putem sa facem nimic in acest moment, noi doi, din apa si aer decat sa ne hidratam si sa respiram moleculele de care avem nevoie. Le faci ca pe un Lego. Motiv pentru care glucoza si carbohidratii au la baza carbon, hidrogen, oxigen, deci planta stie sa sintetizeze glucide, dar tot carbon, hidrogen si oxigen aceste plante au la baza si stiu sa formeze intr-o alta cale metabolica, inclusiv lipide, grasim. Si azotul din sol, de fapt azotul din sol de unde vine? Tot din aer. Că avem azot în aer, bacteriile din sol transformă azotul din aer în amoniac, în amoniu, și practic acela este cel care va genera proteine în plante. Și uite așa, cele trei macromolecule reușesc plantele să le sintetizeze. Și ce se întâmplă cu ele în organismul nostru? Practic zaharoza, sub formă de glucoză și fructoză, care ajunge în interiorul organismului nostru, Zahăroza este zahărul de bucătărie, așa se cheamă. Corect. Ajunge în organismul nostru și organismul nostru zice, dom'le, am o moleculă mai complexă, adică n-am un monoglucid, dar am un diglucid. Trebuie să fac ceva cu el. Și pentru asta, practic, organismul va elimina, va elibera o enzimă. o enzimă care va desface glucoza și fructoza. Glucoza rapid va trece în sânge, sigur, mediată de producția de insulină din pancreas și este transmisă înspre celule, acolo unde de fapt ea are un rol esențial în producerea energiei. Energia aceasta necesară pentru mine în momentul ăsta că tot gesticulez. Vine a urmare a glucozei și a oxigenului pe care noi îl inspirăm. Se transformă la nivel mitocondrial glucoza în ATP, adenosin, trifosfat, cel care ne dă libertatea de a comunica, de a umbla, de a.

Face toate lucrurile acestea. Corpul ia această glucoză și o transformă în această energie pe care noi o folosim constant. Așa este.

Pe care noi o folosim constant. Iar fructoza, când mai avem încă un element din zahar roz, adică din zahăr, este de regulă metabolizată la nivelul ficatului. Și studiile ne zic foarte clar că la nivelul ficatului fructoza este transformată în grăsim. Sau în glucoză și după aceea depozitată sub formă de glicogen. Bun, deci.

Avem acest zahăr. avem glucoza fructoza, glucoza e rapid folosita, fructoza trebuie sa fie transformata de catre ficat. Uite aici vreau sa te intreb pentru ca aud din alte podcast-uri de afara oameni care spun un lucru care suna cam asa, corpul uman nu stie sa folosca fructoza, n-avem nevoie de fructoza, este in plus. Ce parere ai despre asta afirmatie? E complet inutilă fructoza în corpul nostru? Cu nicio.

Formă. Este complet inutilă, dacă nu neapărat inutilă, n-aș putea să spun ea. Este o sursă de energie. Adică, vă spuneam, la bază, din punct de vedere chimic, avem carbon, hidrogen, oxigen. Noi, în realitate, mâncăm pentru electroni, respirăm pentru oxigen, Și de cele mai multe ori ne hidratăm pentru hidrogen. Așa, dacă reținem lucrurile acestea, vom înțelege și că de fapt fiecare moleculă accesibilă organismului nostru este o sursă de energie. Și sunt convins că dacă noi am rămâne fără nici un alt aliment, nici o altă sursă, nici o altă biomoleculă care să ne aducă energie, corpul ar transforma fructoza în energie. Că n-ar lăsa-o acolo să zică domnule, este total inutilă fructoza. Acum îmi trece prin minte un alt exemplu, o ducem înspre zona de culinar. Inulina. Inulina este formată din fructoză. Știm cu toții că inulina este o fibră. Inulina este conținută în ceapă. Noi când caramelizăm ceapa sau când prăjim ceapa sau chiar când se răcește, știi că este ceapa aceea înghețată. De fapt, inulina este cea care eliberează moleculele de fructoză și ceea ce dă Exact, ceea ce dă dulceață acelei cepe, de exemplu. Acum, sigur, făcând o paralelă, cât de importantă totuși este glucoza, fructoza, scuză-mă, pentru organismul nostru. Nu putem să o eliminăm, din punctul meu de vedere, adică natura face fructoză. Natura construiește urmarea glucozei. Gândește-te în felul următor, glucoza este un monoglucid. Ce face planta? Păi planta în momentul în care are nevoie de energie, în primul rând rămâne verticală în pământ. După care, excesul de glucoză, ce va face cu el? Păi îl depozitează. Cu ajutorul unor enzimeli, transforma in amidon. Dupa care, ce mai face cu ea? Pai o transforma si in celuloza, care are nevoie de rigurozitate. Adica plantele sunt atat de inteligente sa ne formeze exact ceea ce noi avem nevoie. Important este, din multitudina de produse alimentare pe care le avem noi la indemana in acest moment, sa stim si sa alegem constient in momentul in care facem alegere alimentare. Biomolecule avem.

Peste tot. Deci am revenit la ce se întâmplă în corp. Corpul împarte acea zahăroză, cum ziceai, în glucoză fructoză, folosește glucoza, fructoza fie o transformă în grăsime, fie din nou în glucoză și o depune sub formă de glicogen. Corect. Și le avem inclusiv în fructe, nu? Adică, de exemplu, ai putea spune că mierea este în mare parte zahăr? E o.

Poveste extrem de interesanta cu mierea din punctul meu de vedere. Mierea este in realitate zaharoza, doar ca nu este sub forma de zahar. Este sub forma de glucoza si fructoza. Exact ce spuneam. Adica... Zaharul de bucătărie e format din glucoză și fructoză. Mierea nu le are împreună, le are separat. Și o miere cu cât va avea mai multă fructoză, cu atâta va fi mai dulce. În realitate, mierea poate îndulci mai ușor un preparat alimentar fără să fie nevoie de atâta zahăr. Asta ar fi, din punctul meu de vedere, un avantaj. Din punct de vedere nutricional, sigur că mierea mai vine cu enzime, compus și antioxidanți, dar nu sunt semnificative cantitățile. Adică, la un moment dat citiste un studiu în care un grup de cercetători, evident, au făcut un studiu comparativ între capacitatea, numărul de antioxidanți dintr-o linguriță de miere și numărul de antioxidanți dintr-o boabă de afine. O pătrime dintr-o babă de afină este identic ca și numărul de compuși antioxidanți cu o.

Linguriță de miere. E un lucru important pentru oamenii care mănâncă miere câte jumătate de borcan pe zi? dar care manancă miere pentru sănătate. Aici e un element foarte important de observat și mi-a plăcut ce ai zis, faptul că mierea într-adevăr îndulcește mai mult și asta probabil că este și datorită formei sale. Adică mănânci un iaurt, de exemplu, cu nuci și afine, ar fi ciudat să pui zahăr peste el, nu? Dar mierea parcă se îmbină mult mai bine și mult mai puțin decât acel zahăr. Apoi dacă ne gândim la cât zahăr există într-o În același snickers despre care am vorbit, probabil că există 12-15 lingurițe de zahăr pe care le mănânci deodată. În schimb, e greu să mănânci 15 lingurițe de miere. N-ai cum. Ți se face rău. Poate că mănânci două și te saturi. Din punctul ăsta de vedere, miere ar putea să fie o alternativă mai bună la zahăr, dar nu e neapărat cea mai bună, pentru că sunt mulți oameni care zic și aud asta des. Nu se compara mierea cu zahărul pentru că e zahăr natural. Și aici ajungem la ceea ce înseamnă zahăr natural, fie că vorbim de miere, fie că vorbim de suc de fructe. E o diferență între zahărul ăsta natural, care și ele înehșez de multe ori, și zahărul rafinat la pungă. Adică face.

Referire la zahărul care este conținut în fructe? Da, e o diferență cu precizarea că fructele trebuie să le mâncăm ca atare, nu le stoarcem. Că în momentul în care ai stors fructul, ai stors în realitate glucoza și fructoza, pentru că ele sunt lichide, se formă lichidă, știm cu toții când le îndulcim că repede se dizolvă. Și atunci ideal este să le consumăm ca tare, pentru că ele au acele fibre, fibre care reduc din impactul metabolic al glucozei în interiorul organismului nostru și și al fructozei. Pe lângă faptul că mai aduc după ele sau au în conținutul lor aceste fructe, micronutrienți, vitamine, minerale, sunt de asemenea structuri celulare, 100% compatibile cu organismul nostru. Adică mă gândesc aici și la enzime. Dacă sunt fructele care conțin enzime, în momentul în care tu storci un fruct, enzimele, majoritatea dintre ele sunt termolabile. Tu în momentul în care treci fructul printr-un mecanism de stoarcere, tu încălzești acolo fructul și atunci reduci din activitatea enzimatică. Aparent, pentru mintea ta, zici domnule, este un aliment, un suc de fructe viu, 100% natural. Este într-adevăr natural, că vine dintr-o formă naturală, dar conform tuturor reglementărilor Organizației Mundiale a Sănătății, Ar trebui să mâncăm două, trei porții de fructe pe zi. Nu ar trebui să consumăm sucuri stoarste. Ok, deci.

E totuși o diferență între zahărul rafinat și zahărul din fructe, pentru că vine la pachet cu toate acele lucruri. Dar dacă ar fi, de exemplu, să iei o moleculă de zahăr din pungă și o moleculă de zahăr dintr-o portocală și le-ai pune la microscop și le-ai studia, ai putea să faci diferența între cele două? Nu poți.

Să faci diferența dintre celelalte. Adică, cum să-ți spun, din punct de vedere tehnologic ar fi nedrept să-ți zic că nu poți face, pentru că forma de cristalizare e diferită. Noi zahărul cristal îl mâncăm dacă îl punem ca tare, dar dacă îl dizolvăm în apă așa cum se dizolvă în organismul nostru fiecare moleculă de zahăr, că noi suntem peste 60% la vârsta mea apă, practic vom vedea că din punct de vedere structural este identic. Și apa este, știi, întotdeauna apa adoră asociarea cu moleculele de zahăr. Așa ar trebui să ne imaginăm rețeaua aceasta de apă sub formă a unei place, sub formă a unui năvod. Și în ochiurile acelea ale năvodului, de astăzi să zicem că sunt patru noduri, în interiorul acelei molecule de apă, până la 21 de molecule de zahăr pot fi dizolvate. motiv pentru care studiile ne zic din nou că undeva până la 4,9 kg de zahăr poate fi dizolvat, se pot dizolva într-un litru de apă fierbinte și undeva la 2 kg de zahăr, 1,7 kg și ceva de zahăr în apa la temperatura de 0°C. E firesc că cu cât e mai caldă apa, cu atât are practic Mișcarea moleculară este.

Mult mai intensă în interior. Așa ne putem explica că poți să faci foarte ușor siropuri din zahăr. Și, uite, din nou legătura cu zahăr natural. Văd foarte mulți oameni în online care recomandă alternative de exemplu la zahăr și spun nu mai mâncați zahăr procesat, luați-vă zahăr natural. De exemplu, sirop de arțar, sirop de agave, Și dacă iei un sirop de arțar și-l întorci, îl întorci și citești eticheta, o să vezi că ai 20% glucoză, 80% fructoză. Adică proporția de fructoză e mult mai mare. Am stabilit deja că este E ok, e necesară, dar aici ai un exces de fructoză. 20% glucoză, 80% fructoză, dar omul nu întoarce eticheta, se uită pe sticlă și vede că este sirop natural de arțar. Așa este.

Și arțarul are, spreosebire de agave, are sucroză, adică are forma aceasta de zahăr. Agave are mai multă fructoză, așa cum ai menționat și tu, și la arțar mai sunt și minerale, anumite minerale care mai vin odată cu produsul, dar sunt nesemnificative, deci din nou nu ne putem baza pe acele minerale, mineralele acelea le luăm liniștiți din legume și fructe și revenim la Organizația Mondială a Sănătății, ne spun ei foarte clar că 400 de grame de legume și fructe ar trebui să consumăm în fiecare zi, în fiecare zi. Tot Organizația.

Mondială a Sănătății ne recomandă 25 grame de zahăr adăugat în alimentație. Ce înseamnă asta? Adică dacă mănânc o portocală, ăla e zahăr adăugat sau nu? Sau zahăr adăugat este doar cel procesat pe care îl pun în mâncarea? În primul.

Rând, adăugat înseamnă că e un proces de adăugare. Cineva pune ceva undeva. Este clar că este un zahăr pe care, în mod voit, noi îl adăugăm în cafea, în ceai, sau industria alimentară îl adaugă sub diverse forme în preparate, în produse. Și asta e foarte simplu de văzut pe eticheta produselor alimentare, că dacă întoarcem produsul și citim eticheta, În primul rând, nu ar trebui să fie zahărul listat între primele trei ingrediente. În momentul în care zahărul este listat între primele trei ingrediente, din punctul meu de vedere, trebuie evitat acel produs. Apoi, la ce ar mai trebui să fim atenți? Să vedem, știi că apare acea noțiune, carbohidrați au glucide dintre care zaharuri. Exact, deci.

Te uiți la carbohidrați și îți apar carbohidrați 50 de grame, din care zaharuri.

Un gram. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că zaharurile sunt zaharoza. Asta e ceea ce apare pe etichete. Și atunci, un produs dacă are peste 5 grame de zaharuri, din punctul meu de vedere, ar trebui să fie trecut direct în categoria deserturilor. Faptul că sunt producători care menționează că fără zahăr adăugat, pe etichetă știi că ai văzut de multor, fără zahăr adăugat, asta nu înseamnă că nu pot adăuga alte tipuri de zaharuri, că într-adevăr mă adaugă zaharoza, dar pot să adaugă sirop de porumb, pot să adaugă gliterat, pot adăuga Diverse siropuri. Și ele.

Apar la zaharuri? Sub nicio.

Formă nu apar la zaharuri, pentru că la zaharuri, îți spuneam, sunt carbohidrati, dintre care zaharuri, care îți face referire la zaharoză. Și atunci există această cumva mișcare care se întâmplă uneori în industria alimentară sau le anumiți producători, că unii dintre ei chiar sunt cinstiți. Ai spus.

Că găsim aceste zahăruri adăugate în alimente. Care sunt cele mai ciudate alimente pe care le-ai văzut cu zahăr adăugat și despre care.

Oamenii nu știu? Mai știi, în general ni se spune că peste 75% din totalitatea produselor alimentare de pe piață conțin zahăruri. Acum sigur că nu aș zice că cu toate conțin zahăr, pentru că aș spune un neadevăr, dar sub o formă sau alta sunt carbohidrați, ceea ce nu-i rău, că până la urmă glucoza e necesară și zahărul în sine pentru funcționarea creierului, a plămânilor, a mușchilor, a noastră, surplusul este cel care într-adevăr face Să trăim într-un dezechilibru uneori. Iar cele mai ciudate produse alimentare pe care le avem în piață și care conțin zaharuri, eu cred că le putem încadra în categoria sosurilor. Sosurile în general au mulți zahări adăugat. Mă gândesc la ketchup-uri, mă gândesc la sosurile barbecue care sunt la modă de regulă. Cării, culmea, inclusiv în cării este adăugat zahăr. Mezelurile, gândește că inițial zahărul acesta a fost utilizat ca un conservant, pentru că el reduce apa în interiorul unui aliment. Noi când facem gemuri, și aici e clar o diferență între un gem care este fiert multă vreme, Și din care ies, știi că în timpul procesului de fierbere, moleculele de apă din interiorul acelui gem, care se transformă într-o marmeladă probabil, ele încep să primească o energie foarte mare. Primind o energie foarte mare, încep să se ciocnească între ele și cele care au cea mai mică rezistență trec sub formă de vapor. Și în felul ăsta are loc, de fapt, evaporarea apei în momentul în care noi facem un gem. Dar dacă gemul nostru nu-l transformăm în marmeladă, adică nu renunțăm la o cantitate mare de apă și rămâne o cantitate mai mare de apă și uite un experiment pe care inclusiv urmăritării tăi poți să-l facă, să pun o marmeladă însă în bucătărie pe masă și un gem care are mai mare cantitatea de apă, adică ceva care e mai lichid, o să vedeți că acolo unde este cantitatea mai mare de apă, de fapt, se va strica mult mai repede. Pentru că apa este cea care favorizează prezența și dezvoltarea microorganismelor. Iar zahărul.

Cum ai zis?

Zahărul inițial a fost un conservant. El, practic, are proprietatea aceasta de a conserva. De ce? Pentru că atrage moleculele de apă. Uite, biscuiții, de exemplu, în momentul în care au o cantitate mai mare de zahăr și îi lăsăm la temperatura camerei, vom vedea că vor deveni mai moi. Nu ni s-a întâmplat tuturor chestia asta cu biscuiții. Îi lăsați pe masă, biscuiții devin mai moi. De ce.

Devin mai moi? Pentru că.

Moleculele de zahăr din interiorul biscuiților atrag moleculele de apă din atmosferă, ceea ce justifică foarte mult faptul că zahărul și apa sunt prieteni de nedespărțit. Deci avem.

Zahăr în aceste alimente. Și pentru a fi conservate, ai spus că mezelurile.

Conține zahăr. Adică mănânci.

Poți să mănânci și un cremvui și de fapt mănânci zahăr, zice grame de zahăr la 100 grame de semici. Da, poți.

Consuma, eu știu, un preparat, un mezel, ori de ce categorie, unul procesat evident, care are zahăr, care se adaugă cu un scop foarte clar, unul la mână pentru conservare de ceea ce spuneam și doi la mână pentru a potenția gustul. Nu neapărat ca și un potențiator de aromă, dar de gust. Pentru că noi suntem fideli gustului dulce. Noi adorăm cu toții gustul dulce, pentru că acest gust dulce este cel care ne va forma un neurotransmițător, și anume dopamina, care face parte din categoria hormonilor fericirii. Și tuturor ne place să fim, și nouă ne place să fim fericiți, nu? Corect. Și.

Cred că e primul gust cu care intrăm în contact, nu? Când ne naștem și bem lapte matern, el e foarte dulce. Și asociem dulcele astea, astea am învățat-o într-un alt podcast al nostru, că asociem dulcele din laptele matern cu iubirea maternă și atunci, astea sunt și unul dintre motivele pentru care de regulă ne calmează gustul dulce sau vrem să mâncăm dulce când suntem stresați, obosiți, nervoși. Așa este.

O monedă de schimb a sistemului nostru de recompensă este dopamină și, în mod normal, zahărul ne oferă fericire la cheie. Pâine, am.

Auzit că conține zahăr. De ce.

Avem zahăr în pâine? Pâinea conține zahăr și, în special, cea pe care o găsim în zona aceasta industrială, pentru că zahărul, în primul rând, favorizează fermentația. Adică adaugi un pic de zahăr. Îți mai duce aminte în copilărie, în Chișinău, când făceați aluaturi, că adăugați în maiele, mă rog, în drojdia cumpărată, de unde cumpărați drojdia, ca să o porniți. Adăugați un pic de zahăr, lapte uneori, care conține lactoză. Se adaugă.

În aluat ca să mănânce zahăr și.

Să crească pâine. Corect, corect. Și este o maia, sigur n-aș dori să o confuzăm cu maiaua care este tradițională, ci e una care e formată unicelular dintr-o singură drojdie, pe când maiaua clasică cu pâinile pline cu maiele sunt de fapt consorții de bacterii. Și asta este primul motiv pentru care se adaugă acest zahăr în pâinea albă. Apoi, În pâinea albă se mai întâmplă încă un proces fantastic de fidelizare a noastră și anume formarea compușilor maiard. Formarea compușilor maiard care se obțin prin întrepătrunderea, de fapt e o reacție chimică între glucide și proteine. Sunt acei compuși care dau culoarea maronie. Știi, și în momentul în care noi punem o pâine la cuptor, se formează peste 500 de compuși de aromă, urmarea acestor reacții. Și uite, ăsta este al doilea motiv pentru care se adaugă zahărul în pâine. Acum trebuie să recunosc că nu toate pâinile au zahăr adăugat. Important este să fie listat și important este, așa cum ai menționat, să fim extrem de conștienți că zahărul adăugat trebuie să reprezinte maximum 5% din numărul de kilocalorii pe care noi îl consumăm în fiecare zi. 25 de grame expus, 25 de grame, dar asta zice Organizația Mundială a Sănătății. Cam 5% din ceea ce noi mâncăm poate fi zahăr adăugat. Sigur, merg întotdeauna pe, știi că îi dau un interval, merg pe intervalul cel mai mic de regulă. Uneori, adică ei menționează că e între 5 și 10%, dar prefer să o păstrăm la 5% ca și informația. E ca.

Și cum dacă am păstrau, lucrurile chiar se vor întâmpla așa. Ce produse? Uite, de exemplu, covrigi. Am avut un material la un moment dat în care am spus că covrigii de multe ori în semigerii, din astea mari, în lansuri mari de semigerii, in covrigi se adauga zahar si cumva cand iti dai seama de asta si mananci un covrig, data viitoare cand mananci un covrig si incepi sa il mestesti din prima, nu dupa ceva timp, dupa ce amilaza incepe sa scindeze amidonul, ci imediat cum incepi sa il mestesti iti dai seama ca e dulceac si iti place ca este dulceac, crocant, cald, nu-i asa? Si parca Parcă e mult mai bun când e cald, nu? Când e și mai dulce atunci. Și mi-au scris în comentarii foarte mulți oameni care spuneau, da, într-adevăr, lucrez la o simigerie și punem o tonă de zahăr, alții spuneau, Noi aici în orașul nostru chiar nu punem zahăr, dar ne e foarte greu pentru că concurența pune zahăr și ai lor covrici sunt mai buni. Cum ne ferim de asta, în afară de a.

Nu mai mânca deloc? Trebuie să înțelegem în primul rând că amidonul acesta despre care vorbim în general din făinuri, el se transformă în glucoză. Adică organismul nostru, odată ce planta l-a construit la amidon, organismul nostru face acele enzime specifice care vor degrada amidonul la glucoză. Și atunci nu mai e necesar să consumăm un covrig în care se adaugă extra zaharuri.

Sigur ca.

Noi suntem fideli gustului, ca ne place, adica molecula si mi-a placut ce ai spus. Domne, un preparat alimentar, in momentul in care noi il destructuram, are o structura, un mar, da? Il facem piure. Si daca mancam un mar, Ca atare. Și din punct de vedere senzorial, îl comparăm cu un piure de mere, vom vedea că suntem mult mai încânteați de acel piure de mere. De ce? Pentru că moleculele de glucoză, în urma procesului de tăiere de a face acel piure, practic și mecanic intervia asupra moleculelor complexe. și mecanic intervie asupra zahărului, adică a zaharosei și o scinde. Și atunci evident că receptorii rapid reacționează la molecule de glucoză și ne transmit instant un sentiment de fericire și fericirea înseamnă descărcare de dopamină și noi avem sentimentul în 20 de minute după ce am mâncat un covric cu zahăr sau fără zahăr, el va ajunge foarte rapid în sânge, e foarte clar, 20 de minute. Dar probabil cei care adaugă zahăr vor să scurteze timpul ca în 10 minute să fi mai fericit.

La o cola mai știi care zahăr și ți-o asumi. Dar te gândești, lasă, nu o să beau cola, o să îmi iau un covric. Ce poate să îmi facă rău un covric care este de fapt doar amidon care se transformă tot în zahăr, în glucoză, cu glucoză și are și zahăr roz adăugat peste el. Aici e o capcană. Aș vrea să vorbim și despre efectele nocive ale zahărului în exces. Pentru că studiile din nou ne arată că da un pic de zahăr, cât ești în deficit caloric și nu depășești cei 25 de grame pe zi, nu-ți fac greu. Sunt buni. Știi dacă întreb, e bun zahărul sau e nociv? Depinde pentru cine și ce cantitate. Dar când îi depășești și i-am zis 25 grame de zahăr, 25 grame de zahăr adăugat înseamnă un pahar de 250 ml de cola. Ți-ai luat o sticlă de jumătate de litru de cola. Și n-ai mai adăugat deloc zahăr. Mănânci toată ziua doar legume. Și bei o sticlă de jumătate de litru de cola, ai depășit de două ori zahărul recomandat în ziua respectivă. Ți-ai luat un litru, că ești mai rebel așa. Vii cu un litru la birou, nu vii cu.

Doi litri. Ești un.

Om serios. Juma' de litru te joci, doi litri ce ai, vii cu petul de doi litri, nu, ți-ai un litru. Ai depășit de patru ori cantitatea recomandată de zahăr, dar ai mâncat și un covrig, ai mâncat și un pic de dulce, ai mai mâncat o pâine cu zahăr, deja ai depășit de șase ori cantitatea de zahăr recomandată. Când auzi treaba asta, eu când auz treaba asta, mi se pare efectiv absurd că avem recomandările astea și avem producători de alimente care fac alimente cu atât de mult zahăr, atât de ieftin, atât de mult, și e la liber. Toată lumea poate să cumpere cât vrea, să consume cât vrea, fără să conștientizeze în mod real că la 20 de ani poți să ai un picior amputat din cauza diabetului. Așa este.

Dar știi, toate studiile acestea care au fost făcute, inclusiv pe zahăr, dar pe orice biomoleculă, pe orice compus care intre în contact cu noi, sunt studii în general de laborator. Studiile reale de tip clinic ce ar presupune să vezi dacă într-adevăr zahărul îți influențează un anumit tip de cancer, dacă zahărul generează ceva suplimentar negativ pentru organismul tău. Păi ar trebui de fapt să ai două insule identice, să ai randomizați 50 de oameni care trăiesc 50 de ani pe o insulă, în condițiile în care tu le dorești să le observi. Și în urma acelor observații, într-adevăr, studiul ar fi unul cu concluzii reale și ferme. Dar e foarte greu să faci lucrurile acestea. Ce vrei.

Să zici e că e efectiv imposibil în viața reală să faci un studiu clinic corect pe orice înseamnă nutriție. Pe absolut.

Orice înseamnă nutriție, doar prin observare. Dar, într-adevăr, e remarcabil efortul care se face în a observa de fapt populațiile, în a observa obezitatea, cu care știm concret că e una dintre marile noastre probleme, este reprezentată de obezitate. Și, știi, mă gândeam în felul următor, e ca și în cazul țigărilor, din punctul meu de vedere. Adică, industria de tutun, știm cu toții că tutunul este un factor relativ ridicat pentru dezvoltarea unui anumit tip de cancer. Industria de tutun vinde tigara astăzi și tu te îmbolnăvești peste 20 de ani și ești expus unor factori multipli în această viață, încât nu poți incrimina că e exact de la tutun. Asta se întâmplă și cu industria alimentelor ultraprocesate. Și asta se întâmplă și cu industria zahărului și consumul acesta exagerativ de zahăr. Adică spunem, uite de exemplu, știm cu toții că zahărul, adică știm, zahărul acționează sub forma unui drog. E foarte clar. În momentul în care noi decidem să avem o masă echilibrată, practic avem o anumită descărcare de dopamină la nivelul creierului. Corect? Bun. Dacă mâncăm o cantitate mică de zahăr, vom avea această eliberare elegantă de dopamină. Dacă într-o zi mâncăm același tip de mâncare, astăzi luni mâncăm un tip de mâncare, mars mâncăm același tip de mâncare, miercuri același tip, joi același tip de mâncare, practic nivelul de dopamină se va platiza. Cumva mâncarea care este plictisitoare scade interesul și scade de fapt descărcarea de dopamină. Ei bine, lucrul acesta la zahăr nu se întâmplă. Cu cât consumăm mai mult zahăr, cu atâta se va produce mai multă dopamină, motiv pentru care zahărul acționează sub forma unui drog. Și atunci, întrebarea mea ca părinte, sigur, care probabil nu voi fi foarte bine privit așa, în general, având această întrebare, dar noi interzicem în școli consumul de tutun. Dar permitem în școli consumul de biscuiți cu 35% zahăr. Înțelegeți ce zic? Adică dacă drogul e drog și într-o parte și în alta, mecanismele le înțelegem că ele acționează în felul acesta, de ce permitem cumva să avem atât de multă mâncare plină de zahăr în preajma copiilor noștri? Probabil pentru.

Că Tocmai ce ai spus tu, fumezi o tigara astăzi, în 25 de ani te îmbolnăvești și ne-a fost greu să demonstrăm că fix tigara te îmbolnăvește, pentru că industria tuturor o să vină și să zic că nu e adevărat, că n-a făcut sport, de asta s-a îmbolnăvit, dar pe fumat, pentru că e foarte clar, ori fumezi, ori nu fumezi. și poți să ai populații foarte mari în care să demonstrezi, scoțând orice fel de bias și comparând de exemplu cu oamenii obezi sedentari care nu fumează, cu oamenii obezi sedentari care fumează, poți să dăvedești clar că fumatul ucide, să zicem, sau te îmbolnăvește, în mod cert, știm asta. La zahăr e și mai greu să faci aceste studii și ele curmează că se fac și știm și sunt multe cazuri raportate, nu că sunt raportate, sunt vizibile de oameni de știință care sunt acapărați de industria alimentară prin sponsorizări masive în asociațiile pe care ei le dețin care vin cu studii sau cu ipoteze de o alta perspectiva, in care spun nu e adevarat, problema nu e zaharul. Uite daca mananc 25 de grame pe zi n-am nicio problema, cum poti sa iei omului libertatea sa-si cumpere cola? Pentru ca Soluția finală despre care vorbim noi este că, ok, hai să interzicem biscuița cu 35% zahăr în școli. Ce avem? Avem accize la țigări. Hai să accizăm și alimentele care au peste 10% zahăr adăugat. Ai zahăr adăugat, e drog, trebuie să coste de două ori mai mult pentru că așa îl sperii pe omul să zic sărac și care nu are acces la alimente nu știu de calitate și care are aceste alimente foarte plăcute la gust în magazine super ieftine, îl descurajă să le cumpere. Și vine acel cercetător care primește bani de la Big Food, de la industria alimentară și zice, dar nu-i adevărat, cum să pui acciză la zahăr și să-l interzici? Păi ne interzici libertatea de a ne alege propriile alimente, ne îngrădești libertatea de a ne atrei viața cum ne dorim și nu avem nicio dovadă că zahărul se face rău. Sigur se.

Îndovesc nenumărate, adică e nedrept să spună lucrurile acestea. Până la urmă și apa, dacă o consumăm în exces, ne face rău. Până la urmă zahărul, în realitate, el vine din trestia de zahăr și din sfeclea de zahăr, care sunt matrici cât se poate de organice, adică nu e o substanță sintetizată. Cantitatea este cea care face diferenta. Cantitatea. Uraganele. Adica, stii, intensitatea lor. Nu vantul ca atare. Veninul de sarpe. Cantitatea lui e cel care ne face sa murim. Deci e o chestiune de cantitate, evident. Si eu zic ca cu foarte mare responsabilitate, in primul rand pentru noi, ca parinti, ca oameni, care sustinem o societate, Sănătoasă, trebuie să conștientizăm, trebuie să promovăm aceste valori și mai cu seamă noi suntem cei care educăm următoarea generație, adică noi ca părinți mă refer. Scopul final.

Și într-adevăr un lucru care ar fi maxim de util este că promovând aceste valori, înțelegând asta, făcând mai departe lobby și contra lobby care e foarte greu de făcut în industria asta, care este extrem de bogată, foarte infiltrată și care face lobby politic foarte mare. Scopul final este acela ca guvernurile să înceapă să reglementeze în mod real consumul de zahăr, adăugarea de zahăr, prețuri mai mari pentru alimente cu mult zahăr, pentru ca industria să se adapteze și să vină cu niște alternative. Dar, până să ajungem acolo, să zic, șansa noastră este să ne informăm, să înțelegem ce face zahărul în corp și să luăm noi propriile noastre decizii, chiar dacă mediul din jur nu ne ajută să facem asta. Zim care sunt dovezile sau ce știm în legătură cu zahărul care poate să cauzeze cancer. În realitate.

Nu putem să spunem ferm că un zahăr cauzează cancer în mod direct, adică molecula de zahăr cauzează cancer, dar ce știm în acest moment este că zahărul potențiază într-adevăr consumul exagerat, mă refer la consumul acesta de 25 de grame la un consum Evident, celulele de cancer sau celulele cancerigene, unele dintre ele, Au această tendință de a fi hapsâne după substanța de carbon și glucoza e la îndemână din nou. E o chimie celulară până la urmă. Și asta ne spun studiile. În primul și în primul rând potențiază dezvoltarea celulelor cancerigene. Dar nu putem să incriminăm zahărul sub forma ca tare, cu un consum moderat de zahăr, ar produce cancerul X sau Y. Adică, din punctul meu de vedere, e un pic dur să aflim chestiunea asta. Nu direct.

Adică, de exemplu, putem să spunem că țigara cauzează direct cancerul de plămân, adică legătura este una directă, toxinele de acolo sunt. La zahăr în exces am putea spune că mergând spre rezistență la insulină, diabetes, obezitate, boală cardiovasculară, obezitate care duce la o inflamație cronică în corp. Inflamația cronică în corp e un factor direct cauzator de cancer. Dar ai nevoie de acest traseu pe care te poți pierde în încercarea de a dovedi ceva. Așa este.

Și practic logica e foarte bună, adică zahărul este cel care produce obezitate. Obezitatea produce inflamația sistemică din inflamația sistemică. Într-adevăr, sunt N cazuri de cancer care au fost raportate și care rezultatele sunt credibile. Îmi aduc aminte un studiu pe care îl citisem că o persoană bărbat, într-adevăr bărbați, care consumă peste 67 de grame de zahăr pe zi, au o incidență mult mai mare în a dezvolta cancerul colorectal. Deci sunt evidențe, nu putem să spunem că nu, chiar dacă modelul uman, nu putem face teste pe modele umane la nivel de laborator, dar poți să iei celulele, poți să mimezi ceea ce se întâmplă într-un corp care trece printr-o inflamație sistemică, poți să înțelegi că de fapt în momentul în care ai această inflamație sistemică, de fapt bariera intestinală ți-e extrem de, cum să zic, permeabilă, și ulterior apăr toate degradările acestea neurologice la nivelul creierului. Sunt tovezi științifice care sunt foarte clare și care pun accentul pe o supraalimentație cu zahăr care duce la aceste boli care ulterior merg înspre cancer. Apropo de.

Creier, știm că zahărul poate să se ducă la aceste fluctuații de stări de spirit care țin în mod cert de cum acționează zahărul la nivelul creierului. Ce se întâmplă acolo? De ce atunci când mâncăm mult zahăr Avem acest roller coaster, adică ne simțim, ne bucurăm, după care avem oboseală, o scădere a stării de spirit. Știi, mă.

Gândesc întotdeauna că în momentul în care noi mâncăm ceva plin de zahăr, e ca și cum am primit un pumn în față. Și când primești un pumn în față, nu toți rezistăm la acel pumn, adică mulți dintre noi cădem. Și asta se întâmplă, de fapt, și la momentul în care consumăm o cantitate mare de zahăr, într-un timp foarte scurt. Evident că apar aceste vârfuri glicemice, după care insulina se grăbește repede să scape de glucoza din organism, din sânge, o trimite înspre mușchi, o trimite înspre celule și după aceea tu devii mult mai obosit, că nu mai ai aceeași cadență, hai să o numesc așa, a zahărului, aceeași concentrație. pe care organismul nostru este obișnuită cumva să o consumem. Mă mai gândeam la un exemplu poate mult mai vizibil. În momentul în care noi nu consumăm nimic într-o zi, așa ar trebui să ne imaginăm că e ca și o moară. O moară prin care noi vrem să punem niște știuleți cu porumb pentru a îndepărta boabele de porumb. Toată ziua acea moară ne-a funcționat și la un moment dat vi cu câțiva saci. și-i arunce în acea moară. Evident că moara respectiva va face fața astăzi, mâine, poate 10 ani de zile, dar la un moment dat nu va mai face față, că e prea obosită de șocurile astea. Și noi cât putem să luăm pumnii aceștia în față? Păi nu știm cât, dar puțin. Un om rămâne vertical toată viața, adică până te pun la pământ. Și asta se întâmplă de fapt și cu gluculoza, da. Până că.

Acest zahăr ajunge la celurile astea nervoase, la neuroni și Acest dezechilibru afectează creierul care e un foarte mare consumator de energie, deci fluctuatiile de energie de curent îl influențează, că el consumă mult. Este asta o legătură sau poate consumul de zahăr ridicat să ducă și la Alzheimer? Poate și.

Nu mai este un mit lucrul acesta. Adică sunt studii care spun foarte clar că Alzheimer-ul este un diabet de trip 3. Adică îl duc în acea direcție în care consumul exagerat de zahăr, în primul rând, ce ne influențează? Ne influențează microbiota intestinală. influențindu-ne microbiota intestinală, de fapt potențiază dezvoltarea bacteriilor rele de la nivelul colonului, care, acele bacterii rele, vor intra în competiție cu cele bune. Alea bune produc metaboliții de care organismul are nevoie să apere organismul nostru și cele rele produc antagoniștii. contra nutrienții sau contra substanțele de care organismul nostru are nevoie și dacă reușesc să permeabilizeze și să prostească bariera, zidul epitelial din intestin, ele ajung în sânge și dacă ajung în sânge, există marea posibilitate evident de a ajunge în creier. dacă bariera plexului, bariera vasculară de la nivelul creierului este deschisă și dacă ajunge acolo poate să ajungă inclusiv în bariera, să treacă de bariera hematoencefalică și atunci se produce ce? Se produce de fapt o neurotoxicitate și se produc diverse structuri proteice. Știi, la nivelul creierului și aici îmi vine în minte beta-amiloidul care reușește în timp să nu mai fie curățat de către celulele bune și ulterior, de fapt, să ducă inclusiv la Alzheimer. Chiar zile trecute am avut o discuție interesantă cu o doamnă doctor neurolog exact pe acest subiect vis-a-vis de microbiota intestinală, de consumul de zahăr, microbiota intestinală și cum, de fapt, dezechilibrul acesta prin ultra-consumul de zahăr duce la o disbioză în timp Și cum că cu vreo 15 ani înainte de debutul sau de diagnosticare, practic nouă ne este influențată sau cumva suntem pe calea dezvoltării de Alzheimer, de Parkinson, de epilepsie. Cât de.

Tare, mi se pare atât de tare să adunem multe legături aici pentru că zahărul influențează creierul prin al doilea creier care e în destin. Aici incepe sa atace, e foarte interesant ce ai povestit, ca avem intr-adevar bacterii bune in bacterii rele care sunt in competitie. Bacteriile rele se pare ca se hranesc cu exces de zahar. Deci tu mancand zahar dai zilnic benzina la o armata rea, dar raufacatoare care creste in detrimentul celei bune. Atacă intestinul, face permeabil, toxinele se duc în creier, e un proxy. Deci zahărul folosește intestinul al doilea creier ca pe un proxy ca să atace creierul și atacul ăsta începe acum și în 15 ani creierul nu mai poate să curețe acele proteine de care ai povestit și așa apare Alzheimer-ul. Este incredibilă legătura asta, microbioul în creier și... Este și.

Nu este un mit, adică este o demonstrație clară din punct de vedere biochimic, din punct de vedere metabolic și chiar cred că trebuie să fim atenți la consumul acesta excesiv de zahăr. Din nou sublinez lucrurile acestea. Eu zice.

Îmi plac informațiile astea pentru că e știință pură și știm asta că oamenii care sunt ușor anxioși în privința sănătății lor trăiesc mai mult și mai bine. Oamenii care sunt hiperoptimiști, Tind să neglijeze mersuri la medic, analizele, tind să neglijeze efectele negative ale lucrurilor nocive pe care le fac. Și asta știm că oamenii hiperoptimisti, superoptimisti în privința vieții și a sănătăților, trăiesc mai puțin, se îmbolnăvesc mai repede. Oamenii hiperanxioși, Si ei, si oamenii ipohondrii, se pare ca traiesc si ei mai putin. Explicatia e una complexa, dar cumva stau intr-un stres constant. Oamenii care au leie usor, un pic frica sa se imbolnaveasca, traiesc mai mult si mai bine. Atunci cand aflam lucrurile astea, eu cel putin cand stiu asta, adica eu daca stiu ca ok, zaharul imi creste rezistenta la insulina. Dacă îl consum în exces. Zahărul în exces este caloric și poate să ducă la obezitate. O să am kilograme în plus. Nu o să arăt bine la cameră. Sunt lucruri peste care în timp pot să nu mai conteze. Dar când știu că zahărul îmi hrănește bacteriile alea nașpa care îmi fac găuri în intestină, Microscopice, într-adevăr, care dau drumul la toxine în corp și în creier, care îmi inflamează creierul, mi-e mult mai ușor să mă abțin de la acel zahăr, mi-e mult mai ușor să mă uit la acel sneakers și să zic, no, thank you. Și știu.

La ce mă mai gândeam, la o altă cale interesantă. În momentul în care trec aceste toxine de la nivelul intestinului, trec de zidul epitelial și ajung în sânge, în mod normal, urmarea proceselor care au loc în ficață transmită un semnal înspre creier. Și creierul ce face? Păi creierul blochează, că noi așa suntem obișnuiți, adică ultimul apartament al Corpului nostru este creierul și el e în permanență super activ să se protejeze de tot ceea ce vine rău din exterior. Și atunci se protejează și blochează în momentul în care tu ești ansios. Ești ansios, ești depresiv și mănânci zahăr mult, îți influențează bacteriile proaste, ele vor continua să producă metaboliții ăștia răi care ajung în sânge Și chiar dacă mănânci mult zahăr, tu nu vei mai avea bucurie sau fericire prin descărcarea de dopamină, pentru că creierul tău blochează totul. Adică fiind blocat, sigur, sunt anumite recepturi și anumite căi prin care doar anumite molecule de glucoză pot să ajungă în continuare în creier. Dar vreau să spun că în felul acesta, barierele de la nivelul intestinului cu bariera hematoencefalică și bariera plexului coroid, de fapt sunt cele care blochează și deblochează. Și un om ansios este un om care are o permeabilitate mai mare a intestinului și culmia dacă nu tratezi și nu reduci toate comportamentele acestea care influențează mai mult bacteriile negative, tu vei rămâne în continuare ansios, tu vei rămâne în continuare depresiv pentru că a nivelul creiului tău nu ajung moleculele de care creierii tău creierul are nevoie să-ți secrete dopamină și serotonină. Odată ajuns.

La această dizbioză, acest dezechilibru al microbiomului intestinal, îl mai poți influența în mod pozitiv? Adică există soluții terapeutice prin alimente sau prin renunțare la lucruri nocive care să-ți dea rezultate clinice? Categorică, da.

Sigur depinde foarte mult care e categoria de dizbioza în care te regăsești. Știm cu toții că există acest transplant de fecale despre care se tot povestește și e intervenția cea mai rapidă. Dar evident că dacă nu ești dispus să faci lucrul acesta, nici nu știu dacă în România se face, uite chiar nu cunosc informația aceasta, Dar poți interveni pe calea alimentară, adică în primul rând tu să conștientizezi ceea ce îți face rău. Dacă zahărul îl consumi într-o cantitate foarte mare, să reduci, să faci o pauză, te extragi din context, conștientizezi că zahărul nu e bun pentru bacteriile rele. Și odată ce ai conștientizat, îl reduci pe el. Și cel mai important element pe care îl susțin cu foarte mare siguranță este că noi în fiecare zi avem nevoie de cel puțin 35 de grame de fibre prin alimentele pe care le îngerăm. Pentru a putea susține microbiota bună, partea bună din cadrul colonului. După care intervenim cu probiotice. N-are sens să intervenim cu probiotice dacă terenul nu este deja asigurat prin prebiotice. Adică fibre. Și fibre solubile și nu insolubile. Adică cele pe care le punem într-un pahar cu apă și care se dizolvă. Nu cele care vin strict din tărâțe, de exemplu. care aceste fibre, sigur sunt și ele foarte bune, sunt sănătoase, dar nu în exces, adică nu poți ajunge la 35 de grame de consum în fiecare zi. Ai spus.

Că e bine să conștientizăm ce ne face rău și să renunțăm la zahăr și dacă ar fi simplu, cred că totul lumea ar renunța la zahăr. Aș zice, ok, m-am distrat, atâtea mi-a fost cu distracția, dar uite, nu o să mă mai distrez, nu o să mai consum zahăr. E un scenariu foarte greu de atins pentru ca pofta de dulce efectiv ajunge sa te manipuleze ca pe o marioneta. Poti sa-ti zici ok, nu mai mananc zahar, nu mai mananc dulce si efectiv ca o marioneta pofta de dulce te ia si te duce la sertari, iei ciocolatica, o mananci. Ai vreo soluție? Există vreo soluție care să reducă această poftă de dulce? Sunt destul.

De multe soluții. În primul rând, cea mai importantă, repet, este conștientizarea. Bun. După.

Ce.

Am conștientizat, putem să înțelegem că receptorii de pe limbă, undeva la două săptămâni, sunt reconstruiți. De fapt, există această resetare a lor, odată la două săptămâni. Și atunci, primele trei-șapte zile sunt mai dificile în momentul în care reduci zahărul din cafea, din ceai sau, eu știu, zahărul pe care îl adăugăm de regulă. Există de asemenea posibilitatea de a opta pentru proteine și grăsimi în schimbul unei alimentații care pune accent pe glucide. Adică te.

Fac un pic mai, îți dau mai multă sațietate și mai puțină poftă. Îți dau.

Mai multă sațietate și mai puțină poftă. Există varianta de a pune într-un pahar cu apă puțină scorțișoară. care te va ajuta si ea, iar o alta varianta cred importanta este, eu stiu, momentul in care tu simti ceva, ca ai avea nevoie de ceva dulce, sa faci o alta activitate. Nu vreau sa zic ca faci un dus rece, dar poti sa iesi la o plimbare, sa faci o alta activitate. Si daca totusi nu rezisti, ai optiunea de a alege ciocolata cu 80-90% cacao. Nu e musai sa tiei o ciocolata, sau neaparat sa tiei o ciocolata care contine lapte și care conține evident zahăr mai mult, o ciocolată albă. Și în felul acesta cumva încep să-ți domolești această dorință și această poftă. Știi, noi suntem organisme care căutăm în permanență fericirea. E clar că asta nouă ne trebuie. Și atunci ca să fii fericit, ai multe acțiuni pe care le poți face în fiecare zi, adică faptul că noi astăzi bifăm o discuție, amândoi la final vom avea o cantitate de dopamină, adică am bifat o activitate, ieșim la alergat, vom avea o cantitate constantă de dopamină de neurotransmizitor, dopamină în sterotonină. În lipsa lor, sigur că dacă nu ai, nu faci nimic, evident că te refugiezi în alimente, pentru că ele ți-aduc la cheie și nu faci niciun efort, adică plătești cu card, nici măcar nu-ți mai cauți banii în portmoneu, plătești cu card, nu faci nici măcar efortul acesta, sau online și îți vine mâncarea acasă, adică fericirea e chiar la îndemâna noastră în anul 2020-2025. Ce zici.

Este să nu o gândim neapărat ca pe o renunțare, ci ca pe o înlocuire. Eu înțeleg că e greu, dar pentru cel de acasă care se uită și zice hai mă lasă-mă apă cu scorțișoară și ciocolată în 90%, mănâncă tu. Eu o să mănânc ciocolată cu 50% zahăr. Ca e dulce, aia îmi place, aia caut și o să beau cola. Ok, înțeleg asta, dar totuși dacă vrei să te lași și simți că nu poți, încearcă și soluția asta, încearcă să înlocuiești acea ciocolată cu un pic de plimbare, e liberă natură, poate o să te bucure asta și poate acea bucurie o să-ți reducă nivelul de poftă aia de dulce. Am o întrebare, îți pun două pahare. 2. De suc. Într-un pahar îți pun cola cu zahăr. 11 grame de zahăr la 100 ml. În celălalt pahar îți pun cola zero. Trebuie să bei unul din cele două pahare. Ce bei? Cola cu zahăr sau cola zero? Pot să.

Beau din oricare dintre cele două. Sau le pot bia chiar pe amândouă. Fără nici cea mai mică, sincer, reținere. Și am să-ți și-ți spun de ce. Pentru că dacă eu știu că într-o zi n-am, adică cunosc cantitatea de zahăr adăugat pe care am ingerat-o până la momentul în care beau acea Coca-Cola, Beau la o masă a prânzului sau cândva pe parcursul zilei, că nu pot să beau dimineața acolo, atunci știu concret că nu mai mănânc sau îmi restricționez orice adiție de zahăr. Sunt foarte atent. Și atunci sunt fericit. Uite, e o măsură foarte bună de a fi fericit. Dom'le, am respectat 25 de grame. Căt o ne povestește doctorul Mihael de 25 de grame. Bă, le-am respectat. Sunt fericit că le-am respectat la finalul zilei. Și în cazul în care nu am această cola cu zahăr, voi opta și pentru o cola cu aspartam sau cu orice alt îndulcitor. Sigur, studiile nu sunt foarte bune în această direcție, dar din nou, repet, cantitatea este cea care face diferența. Faptul că eu beau astăzi un cola zero și nu mai beau șase luni de zile sau nu mai beau un an de zile, nu mi se întâmplă absolut nimic rău. Dar nu.

Poate fi Cola Zero totuși un locuitor pentru acea poftă de dulce, pentru că în afară de Cola Zero găsim, în toate hipermarket-urile, găsim ciocolată cu manitol și cu alți polioli, nu așa se cheamă ele, sunt niște zaharuri care nu se digera, se pari ca nu le putem absorbi, dar ele au un gust dulce si tot felul de alti indulcitori. Sunt o gramada de biscuiti, biscuitei si tot felul de alte solutii care au 0 zahar si chiar daca te uiti pe eticheta in spate o sa vezi 60 de grame de carbohidrati la 100 de grame cu 0,5 grame de zaharuri, adica aproape nimic. Pot fi o solutie pentru a inlocui acel zahar si pentru a suplenii acea pofta de dulce? Pot fi.

Într-Adevăr ei reprezintă. Acum, îndulcitorii aceștia sunt de mai multe feluri. Sunt îndulcitorii naturali, cei despre care povestim, miere, povestim despre zahăr. Sunt îndulcitorii naturali, dar sub formă această de alcool ai zahărului, cum ai menționat, eritritolul. Eritritolul practic se obține printr-un proces de fermentație. Finalul, adică produsul de reacție, eritritolul, în momentul acesta se consideră un îndulcitor 100% compatibil cu organismul nostru. Xylitolul, într-adevăr, poate să producă mai mult deranjament în interiorul organismului nostru, dată ce îngerăm o cantitate mai mare. Adică balonare.

Și flatulență. Exact. După.

Care vin acești îndulcitori care sunt artificiali sau sintetici. Așa cum este aspartamul, de exemplu. Așa cum este, eu știu, sunt o grămadă, sucraloza îmi vine în minte un alt exemplu. Și atunci, în momentul în care ai de optat între un produs care conține zaharuri naturale, e prima opțiune. Care conține eritritol, din punctul meu de vedere, e a doua opțiune. Și a treia opțiune trebuie să fie cei care sunt obținuți pe cale sintetică. Deci primul.

Îndulcitor pe care să-l alegem, dacă avem de ales, care este? Din punctul.

Meu de vedere, putem să mergem pe miere, putem să mergem pe zahăr, sigur, respectând cantitatea, deci natural. Dar dacă.

Vrem să înlocuim, am atins 25 de grame și vreau să merg spre endulcitor. Stevia este.

O variantă foarte bună. Stevia este o variantă foarte bună, care are acei compuși de gust dulce, care aduc și 0 kilocalorie sau 0, nu știu cât kilocalorie. Deci Stevia și ai zis acei alcooli, adică eritrii. Da, polioli. Erythritol. Erythritolul, într-adevăr, conform studiilor, este cel mai sigur din toată categoria. Erythritol, manitol, xylitol. Știi, toți ăștia care se termină cu "-ol", sunt alcoole ai zahărului. Și sunt cei mai siguri? Sunt siguri. Sunt substanaturale, că ei se obțin în general din glucoză, din zaharul, în procese de fermentație. Pot totuși.

Să ne afecteze microbiomul? Ne pot.

Asta e o altă poveste. Aici studiile nu sunt într-adevăr concludente, cel puțin pe partea de Eritritol, unde apar deja întrebări spre Aspartam. Și chiar de curând, cât ca anul trecut, există o agenție în Statele Unite pentru cancer, se numește într-un anumit fel, ei au pus în categoria 2B, dacă bine mi-aduc aminte, au poziționat Aspartamul. După care, Organizația Mondială a Sănătății a venit și a zis, totuși este în regulă, putem să-l consumăm, dar nu mai mult de 40 de miligrame per kilogram corp pe zi, asta înseamnă 12 doze de Cola Zero. Peste 12.

Doze de cola zero pe zi este posibil cancerigen. La șericei nu le-a făcut bine, posibil să fie cancerice. Corect. Și.

Zona de microbiom ne zice concret că aspartamul are o influență negativă asupra microbiomului. Adică acolo știm. Acolo cunoaștem concret. Ok, deci.

M-Am încălmat și cu cola zero. Deci dacă beau cola zero, aspartamul ăla influențează negativ microbiomul meu pe care tot încerc să-l înfloresc cu fibre și cu salate. Dar dacă.

Băi cola zero, De pașii de Crăciun, de sărbători, nu pățești nimic. 250.000. Cine.

Bea dan de pașii de Crăciun? De pașii de Crăciun beam cola 0 și cola normal în 1992. Păi, șama, bei.

În fiecare zi cola. Hai să fim.

Serioși. Nu, dar e foarte disponibilă. Ce fac oamenii care beau în fiecare zi cola 0? Uite, o altă întrebare. Ai acel pahar de 250.000 de litri de cola normal, 250.000 de litri cola 0 și trebuie să bei unul în fiecare.

Zi. În fiecare zi? Da. Pe care aș putea să beau, Dragoș? Adică e un mast, e o hidratare? E un mast, nu e.

O hidratare, este un obicei la care.

Nu poți să renunci. Pe cel cu zahăr. Deci.

Ai optat pentru cel.

Cu zahăr. Aș opta pentru cel cu.

Zahăr. Pentru că zahărul chiar dacă e în exces, crezi că îți face mai puțin rău decât aspartamul zilnic care.

Îți face rău. Categoric. Serios? Categoric. Da, și mă gândesc că zahărul acela a adăugat 11 grame, eu am nevoie de 25, matematic. 14 grame mai pot să-mi pun din altele. Da, e întreabă o matematică în permanență. Păi nu stai, ai 11.

Grame în 100 de mililitri, un pahar de 250, deci ai deja 25 de grame. Am 25 de grame. Adică ce alegi? Exces de zahăr sau aspartam? Asta e întrebarea. Păi uite.

Dar n-aș bea în fiecare zi, Mihai, deci asta mi se pare... Nu, nu e opțiune. Dar nu pot face jocul ăsta, adică psihic nu sunt negativi pentru.

El. Mulţi îl fac, mulţi îl fac zilnic şi mulţi au de-asta întrebere, pentru că mulţi au de ales. Pentru că oamenii sunt obişnuiţi din păcate să bea aceste sucuri, să duc în supermarket şi nu pot să renunţe. Ei ce-ar alege? Ce ai alege tu de-asta întrebere? Ce-ai face tu? Pentru că e greu să dai un sfat pe această temă, pentru că sigur zici ok, mai bine nu. Mai bine nu le bea. Dar ce elege tu? Pentru ca eu nu-mi dau seama. De exemplu eu am un risc crescut de a face prediabet. Eu sunt constant la o limita pe analize intre normal si prediabet. Am hemoglobina glicata mereu intre 5,4, poate sa urca si la 5,8, 5,9, coboara la 5,4 daca am un regim foarte strict. Așa sunt eu predispus genetic, e o predispoziție de a mea. Eu, de exemplu, fiind într-un risc de prediabet, pe mine influențându-mă zahărul procesat într-un mod catastrofic, eu aș opta pentru Cola Zero atunci când vreau să mă bucur de un gust fizic, acidulat, de un desert să zicem. Adică eu aș opta pentru Cola Zero Dar înțeleg din ce spui tu că ar trebui să optez și pentru această opțiune, mult mai rar, pentru că microbiomul lui Neon... Da, și nu sunt încă.

Suficient de clare toate rezultatele. Adică odată ce apar studii în zona aceasta care pun sub semnul întrebării un produs, un aditiv, cumva ar trebui întotdeauna să fim deja mult, mult mai atenți la acel aditiv în contextele noastre de viață. Foarte greu să-mi imaginez că aș putea bea cola în fiecare zi, chiar dacă are 25 de grame de zahăr. Dar dacă totuși ar trebui să optez pentru unul dintre ele zilnic, dar nu pot să mă gândesc că îl beau zilnic. Am așa un blocaj. E.

Un joc. E un joc. Ești închis în acest joc și ești obligat să alegi. În fiecare zi vin două.

Bani. În fiecare zi? Ce doctor ești tu să.

Împui chestia asta în față. Și un Kellner care zâmbește așa malefic te pune să alegi. Trebuie să alegi. Naiv. Uite.

O zi și.

O zi aș merge. Ai merge o zi și.

O zi? O zi și o zi. Ok. Ca să-ți dea seama cât.

De echilibrat. Ca să le termin pe.

Toamnă-Două. Păi da, că n-aș avea cum. Adică excesul de zahăr, e clar că am 25 de grame în pahar. Nu că 25 aizi cam. De grame de zahăr în paharul cu zahăr. Și atunci, în cealaltă zi, aș opta pentru aspartam. Și poate că aș fi în continuare un subiect de studiu. Acum trebuie să înțelegem că toți aditivii aceștia alimentare în momentul în care apar, ei sunt siguri pentru consum, dar în timp există evidențe sau pot apărea evidențe care mai schimbă un pic.

Din politici. Corect și trebuie să alegem informații, pentru că și zahărul din cola este sigur pentru consum, dar în cantitate mare ne face rău. Am vorbit atât de mult despre cola, încât trebuia să avem aici.

Niște cola frumoasă. Uite apa, frumos!

Dan, dacă ar fi totuși să transmiți acum spre final un mesaj oamenilor care se uită la noi. Un sfat în privința zahărului îndulcitorilor, ce mănâncă, ce nu știu, sau poate un principiu pe care tu îl respecti în viața ta de zi cu zi, pentru că trăiești printre aceleași, să zic, aceleași ispite dintre care trăim și.

Noi, ce le-ai transmite? Păi unul la mână, cred că e important să conștientizăm că zahărul poate fi și prieten și dușman, totul depinde de noi, de alegerile pe care noi le facem. Doi la mână, cred că e foarte important să nu asociem gustul dulce cu o emoție, o emoție pozitivă. Și trei la mână, niciodată să nu clasificăm alimentele în bune și rele. Niciodată, adică nu putem să creăm un extremism în gândirea noastră vis-a-vis de alimente, că sunt bune sau rele. Nu. Sunt potrivite sau nepotrivite. Exact așa cum cred că.

Este și stahărul. Super! Exact așa sunt alimentele. Sunt potrivite sau nepotrivite și contează pentru cine. Pentru că dacă revenim la aceeași cola și întreb, este bună cola? Pentru cine? Pentru un atlet deshidratat care urcă pe munte de două ore? Da, cola aia poate să-i salveze viața. Dar pentru cine? Pentru un om sedentar care trăiește o viață normală? Da, e o furtună metabolică care îți lovește, cum ai spus tu, e exact așa cum ai lua un pumn în față. Dan, mulțumesc foarte mult pentru tot ce ne-ai prezentat astăzi și cred că ne putem vedea într-o altă dată, cât de curând poate, într-o discuție despre microbiom. Ce e acel microbiom, cum îl influențăm, dacă există niște hack-uri. Lasă-mă cu 35 de grame de fibre, că am tot auzit. Care e șmecheria aia, ce să mănânc, ce să iau, ce pastilă să consum, ca să am un microbiom care să inflorească. Da, pastilă, oamenii vor pastile.

Și eu mă surprind de mult.

Nu, fix boabe. Și de cunoaștere. Dan, mulțumim mult de tot. Omule, mulțumesc că ai rămas până acum. Dacă ai întrebări, lasă-le de jos în comentarii. Dacă ai întrebări pentru Dan, pentru următorul podcast, în care o să vorbim despre microbiomi sau poate o să abordăm un alt subiect, lasă-mi de știre în comentarii. Mulțumesc pentru atenție și mulțumesc din nou celor de la Unicredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul nostru. Mulțumim din suflet Unicredit Bank. Ciao, pe curând!