Mâncărimea pielii și dermatita | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr.Teodora Predescu și Dr.Sebastian Pavel

Senzația de mâncărime pe care o simte un pacient atopic e similară purtării unui pullover de lână direct pe piele.

E ca și cum ar suna soneria la ușă non-stop.

De ce mâncărimea este un seminal de alarmă?

Tot mai multe persoane suferă de dermatită atopică sau au o piele cu tendință atopică, dar au pielea uscată, au inflamație și au o senzație de mâncărime persistentă.

Dacă te apții de la scărpinat, nu o să treacă.

Scărpinatul e un act reflex.

E satisfăcător.

Plăcerea o simți doar atunci, imediat. Atunci când scărpinatul devine o chestie cronică, lucrurile nu mai stau așa.

Și atunci va apărea inflamația. Inflamația întreține și a scărpinatului.

În loc să mă mănânce, prefer să mă doară.

Cumva, multe afecțiuni dermatologice au legătură cu stresul.

Postpaciența dezvoltă ansietate, depresie, irritabilitate în viață de zi cu zi.

Se va scărpina, se va trezi de foarte multe ori în timpul nopții, a doarme foarte greu. În cazul copiilor, impactul este foarte mare.

Performanța cognitivă crește după ce reușim să scăpăm de mâncărimi de pruri. Somnul clar se îmbunătățește.

Nu o putem vindeca, o putem controla.

Omule, te salut! Dr. Mihaila aici la un nou podcast boabe de cunoastere. De data asta vorbim despre piele si atentie, vorbim despre mancarime. Si trebuie sa intelegem ca exista doua tipuri de mancarime pe care o persoana le poate avea. Mancarimea aceea simpla, cand e ceva pe piele ce te deranjeaza, Te-ai scărpinat și ți-a trecut mâncărimea și ai uitat de ea. Există și un alt tip de mâncărime, o mâncărime care duce la scărpinat. Scărpinatul îți dă o satisfacție puternică, dar el accentuează ulterior și mai mult mâncărimea. Și intri într-un cerc vicios de mâncărime, scărpinat, mâncărime, scărpinat și asta se întâmplă la persoanele care suferă de atopie. Și problema nu este doar mâncărimea, este nervozitatea cu care vine această mâncărime la pachet. rușinea și tentația de a se ascunde părți ale corpului care au acele leziuni de scărpinat continuu, vorbim despre nopți nedormite și alte probleme pe care aceste persoane le pot avea. Și vorbim astăzi și despre soluții și după cum o să vedem vorbim nu doar despre piele, vorbim despre legătura pielii cu creierul și cum această mâncărime este accentuată, inclusiv de niște reflexe din creier și cum putem să ajungem la niște soluții moderne. Astfel, invitații mei de astăzi sunt Dr. Teodora Predescu, medic dermatolog care ne va explica care e treaba cu această mâncărime de la nivelul pielii și Dr. Sebastian Pavel, neurochirurg, care ne va explica care e legatura cu sistemul nervos central si aceasta mancarime si cum se leaga cele doua si o sa vorbim si despre solutii. Una dintre solutii este inclusiv Neurobioma, este complexul de ingrediente active din Lipicar AP plus Max. E dezvoltat de laboratoarele la Roșpoze care sprijina acest podcast. Le multumesc pentru asta si sa incepem. Teodora, Sebastian, bine ati venit!

Bună, Mihael!

Teodora, știm de ce ești aici. Sebastian, de ce ești tu aici? Tu ești neurochirurg.

Salut, Mihail. Cred că asta mă întreb și eu de când am ajuns aici în studio tau. Uite, pielea și creierul au aceeași origine embrionară.

Aha.

Sunt cumva surori, organe surori.

Ok, deci din același moment în care un embrion începe să crească în burta mamei?

Exact. Știi că are trei foițe.

Da.

Una dintre ele se numește ectoderm.

Da.

Din foița asta se dezvoltă pielea și sistemul nervos.

Ok. Deci sunt rude.

Sunt rude.

Ok. Sunt frazi gemeni, ca și cum ar fi. Ce simte unul, simte și celălalt.

Puteai spune și așa.

De fapt, mecanistic așa se și întâmplă. O să ajungem la aceste mecanisme interesante. Totuși, aș vrea să să punem bazele acestei discuții, Teodora, și să vorbim despre pacienții care sufără de atopie. Ce-i de fapt această atopie? Vorbim în final despre dermatită atopică și cum arată o zi din viața unui pacient cu dermatită atopică care nu-și ține boala sub control.

Într-adevăr, tot mai multe persoane suferă de dermatită atopică sau au o piele cu tendință atopică și pentru a înțelege mai bine cumva ce simt acești pacienți, e important să știm ce simptome au. În primul rând au pielea uscată, au inflamație și au o senzație de mâncărime persistentă și dintre toate aceste trei simptome, de fapt senzația de mâncărime e cea care are cel mai mare impact asupra calității vieții unui pacient. Un pacient cu piele atopică, din păcate, are o senzație de mâncărime care aproape continuă în unele cazuri și automat acel pacient nu va avea o calitate bună a vieții. Se va scărpina, se va trezi de foarte multe ori în timpul nopții, adoarme foarte greu, se trezește, bineînțeles, obosi diminația, reactivitățile de peste zi pot fi impactate din cauza oboselii. Impactul e cu atât mai mare când vorbim de copii, pentru că dermatita atopică este foarte frecvent întâlnită la copii și mai ales la copiii foarte mici, inclusiv la bebeluși. Pentru că un copil care nu doarme automat va ține treaba de întreaga familie și peste zi va fi bineînțeles destul de supărat și de necăjit din cauza senzației de mâncărime. Iar la cabinet atunci când vin pacienții la mine îmi spun foarte frecvent că au o senzație de mâncărime pe care nu o pot controla, că este foarte frustrantă boala pentru că Ei încearcă să o controleze, încearcă să evite factorii favorizanței ei, însă nu reușesc întotdeauna. Pe de altă parte se simt rușinați de leziunile de la nivelul pielii și lucrul ăsta se întâmplă mai ales la copii, pentru că ei au leziuni pe piele, se scarpină și automat atât la grădiniță cât și la școală există bullying foarte mult. Ca adulți poate reușim să depășim mai ușor aceste momente, dar în cazul copiilor impactul este foarte mare.

Ai zis de impactul asupra Adică îl vedem și la copiii. La copiii, într-adevăr, poate să fie mai zgomotos. Adulții mai gestionează în diferite feluri lipsa somnului, dar și acolo somnul... O să ajungem la somn și vreau să o să povestesc și din perspectiva personală, pentru că și eu sufru de atopie și de dermatită atopică și, într-adevăr, în momentele în care nu-mi controlez, să zic, această afecțiune și am leziuni care mă predispun la scărpinal, Pot să am o noapte în care am impresia că am dormit bine, mă trezesc și mă uit mereu pe ceas să văd cum am dormit și îmi dau seama că n-am dormit de fapt bine și am un somn fragmentat. Adică nu am acea liniște de o oră în care pot să intru într-un ciclu întreg de somn și să am somn profund. Eu mă trezesc într-o fază superficială a somnului în care nu îmi dau seama neapărat că sunt treaz, dar nu pot să îmi relaxez creierul. Dintr-o chestie banală, scărpinat, te gândești ce mai are lucru, te scarpini și gata. Cât de nasol poate fi pentru creier și faptul că nu ne dăm seama că de fapt somnul este deficitar?

Legătura între scărpinat și creier e cumva mult mai profundă decât am putea crede la o gândire superficială în sensul în care trebuie să ne imaginăm cumva creierul ca având niște mecanisme de supraviețuire și funcționează cumva folosind niște sisteme de alarmă care sunt prioritare cumva și cele mai importanți stimuli sunt stimul dureros și stimul pruriginos. în sensul în care creierul folosește mecanismele astea ca să ne ajute să scăpăm de toți stimuli care ar putea să fie deranjați pentru organism. Dacă îți trece un scorpion peste mână, ai simțit imediat chestia asta, îl depărtezi imediat. Dacă te-ai atins cu degetul o oplită care e încinsă, ce este important să știm este că Începând cu cele mai banale aspecte, începând cu somnul și terminând cu tot ce ține de partea asta Emoțională și socială. Pentru că toți pacienții, așa cum spunea și Teodora, care au ca problemă dermatită atopică sau un teren atopic care predispune la scărpinat, dezvoltă ansietate, depresie, irritabilitate în viața de zi cu zi. Toate activitățile zilnice nu le pot desfășura la același randament. și cumva calitatea vieții e impactată în foarte multe dintre aspectele ei.

Dacă stau și mă gândesc de chestia asta, nu știam că avem acești stimuli care sunt prioritari pentru creier. Creierul tău vrea să supraviețuiască și creierul tău a trăit milioane de ani în pădure, unde putea să te doară ceva, călcai pe ceva și te înțepa ceva și trebuia să te ferești de acel loc. sau te avea o mâncărime. Și te gândești, de ce mâncărimea este un semnal de alarmă? Păi pentru că putea să te mănânce ca avea un păianj, sau tot felul de alte vietăți care erau periculoase pentru sănătatea ta. Deci, practic, această senzație de mâncărime este un semnal de alarmă că trebuie să îndepărtezi acea mâncărime. Corect. Și atunci am putea să ne imaginăm că în loc să... E ca și cum în loc să dormi toată noaptea cu mâncărimea și să te scarpini, ceea ce este alertă constantă pentru creieri, putem să ne imaginăm cum ar fi să dormim toată noaptea și să ne doară ceva sau să fim arși cu ceva, ca și stimul de

care vrei să te ferești. Exact. Creierul e bombardat non-stop, e ca și cum ar suna suneria la ușă non-stop, că e cineva la ușă și creierul tău e bombardat cu toate informațiile astea care semnalează o problemă, dar pe care cumva nu prea ai soluții și creierul tinde să-și organizeze și să-și direcționeze toată energia către problema asta, neglijând poate celelalte lucruri care sunt mai importante. Nu știu, atenția, controlul, impulsurile și așa mai departe.

Bun, aici e clar. Deci este un stimul foarte important pentru creier și creierul e în permanență concentrat la acel stimul. Ai vorbit odată despre copii. De ce nu le zicem, domnule, nu te mai scărpină? Adică dacă scărpinatul sau dacă mâncărimea duce la scărpinat și ajungem înapoi la mâncărime mai accentuată și o să vorbim și despre acest mecanism, de ce nu le zicem simplu, domnule, nu te mai scărpină? Adică dacă te ții de la scărpinat, nu o să treacă?

E foarte greu să te abții de la scărbinat. Și mai ales dacă îi spui unui copil. Mie mi se pare foarte greu ca noi ca adulți să ne abținem, să ne scărbinăm. Iar senzația de mâncărime pe care o simte un pacient atopic e similară purtării unui pullover de lână direct pe piele. Trebuie să dormi cu el, trebuie să-ți desfășori activitățile de peste zi cu el și inclusiv, din punctul meu de vedere, eu nu sunt pacient atopic, dar dacă aș purta un pullover de lână în contact cu pielea, cu siguranță aș avea un disconfort foarte mare. Pot să spun că începe să mă mănânce pielea acum doar gândindu-mă că aș putea să-l port. Așa că nu e ceva de la care ne obținem, nu e lipsă de voință, ci e pur și simplu un reflex, iar scărpinatul, bineînțeles că este urmarea senzației de mâncărime.

Hai să explicăm acest binom, mâncărime scărpinat, ce înseamnă fiecare și de ce unul se potențează pe celălalt.

Da, senzația de mâncărime e, de fapt, factorul de la care pornesc toate și ea, de fapt, este cauzată de inflamație și de o barieră cutanată alterată, pentru că asta se întâmplă în dermatita atopică. Pielea nu se apără așa cum ar trebui în velișul ei de protecție care este format din apă lipide. și din celulele pielii nu este corect reprezentat, să spunem, pierde foarte multă apă, transcutanat pielea și ajunge să aibă uscăciune și din acest motiv ajungem la un moment dat să avem senzația de mâncărime. Ne scărpinăm ca rezultat al senzației de mâncărime și de fapt scărpinatul întreține cercul vicios pentru că ne vom scărpina, vom altera suplimentar bariera cutanată Și atunci va apărea inflamația. Inflamația întreține și a scărpinatul. Și automat se naște acest cerc vicios. Dacă vrei să sintetizezi un pic, senzația de mâncărime reprezintă factorul declanșator și scărpinatul reprezintă factorul care întreține boala. Sunt mână-n mână și atâta timp cât acest cerc vicios există, automat și problemele de la nivelul pielii vor persista.

Am citit un articol recent, o descoperire, nu știu cât de descoperire era, dar erau mecanismul sinexplicat în laborator, că de fapt scărpinatul În anumite situații grăbește vindecarea, adică scărpinatul în sine semnalizează corpului că la nivelul ăla care te scarpi e o problemă și acolo se accentează imunitatea. Vin elemente de imunitate care te ajută în cazul în care scărpinatul este în urma unei cicatrici. Ai o cicatrice, vrei să dai coziștele jos, începe să te mănânce prin jur și acel scărpinat grăbește într-un fel vindecarea. Asta nu e o invitație la vă scărpină cicatricile, dar pur și simplu mecanismul așa funcționează. Ori este mecanismul ăsta se întoarce împotriva pacientului atopic, pentru că de fapt imunitatea acolo e pornită din alte cauze. Este pielea deshidratată, este uscată, vin tot felul de lucruri din exterior. N-ai ceva cu care să te aperi. Din contră, te aperi ca într-o alergie de ceva ce N-ar trebui să fie un pericol pentru tine și asta duce la mâncărime, te scarpini și aduci din nou, practic, această senzație de scărpinat și mai accentuată, de mâncărime, care, să zic, cere acel scărpinat. Totuși, de ce e atât de satisfăcător scărpinatul? Adică, e satisfăcător. Adică putem, fiecare din noi să ne dăm seama că de satisfăcător e să te mănânce ceva undeva și tu să nu ți-l scarpini. sau sa te scarpini. E chinuitor sa nu te scarpini si e satisfacator sa te scarpini. Am luat o vizita la un coleg de-al nostru dermatolog cu aceeasi problema pe care o am si eu. Mi-a povestit acesta ca are pacienti care gasesc metode foarte ingenioase de a se scarpina cu un piept nemetalic tot felul de capete din acestea de feon cu sarmulite din acestea pentru pieptonat și tot felul de alte mecanisme de genul acesta. De ce, Sebastian, e atât de satisfăcător să te scarpii?

În primul rând trebuie să ne reamintim că, așa cum a spus și Teodora, scărpinatul e un act reflex, adică terminațiile nervoase din piele merg către măduvă și se declanșează instant reflexul de a te scărpina. E o mișcare pe care nu o putem controla voluntar, conștient foarte mult. În momentul scărpinatului, după ce te-ai scărpinat, se eliberează niște substanțe care sunt niște neurotransmițători, serotonină, dopamină, endorfine, sunt acelea substanțe care se secretă și atunci când, nu știu, mâncăm o ciocolată sau când facem o chestie care ne place, da? E un fel de recompensă imediată pe care o primește creierul în momentul în care te scarpini și asta îți dă starea aia de bine pe care o simți după ce ai reușit să te scarpini. Recompensa asta imediată, din păcate, e cumva doar pe termen scurt, adică plăcerea o simți doar atunci imediat, atunci când scărpinatul devine o chestie cronică, lucrurile nu mai stau așa. Se întâmplă niște lucruri prin faptul că scărpinatul cauzează suplimentari niște leziuni care amplifică tot procesul și care ne bagă într-un cerc vicios despre care cred că vom discuta în continuare. Cam așa, da.

Adică îți place la început și după aia e din ce în ce mai greu.

Da, pentru că neuronii, terminațiile nervoase din piele, au un mod interesant de a se adapta la toți stimuli care ajung să fie în contact cu ele și cumva fiau nevoie de stimul din ce in ce mai mult, apar o sensibilizare, o desensibilizare a lor, da? Se schimba numarul de receptori pe care lau terminațiile astea nervoase și ajungi să ai nevoie poate de mai mult stimul sau de mai puțin stimul, adică se schimbă cumva proporțiile modului în care sunt stimulați neuronii și se schimbă și modul în care percepe creierul chestia asta pe termen lung.

Asta este și funcția pielii, nu? Este un organ senzitiv. Pielea vrea să simtă lucrurile și apare această adaptare la nivelul pielii când ne scărpinăm în exces.

Deci pielea nu este numai învelișul corpului nostru, este și un organ senzorial și de ce se întâmplă lucrul ăsta? Pentru că la nivelul pielii sunt foarte multe terminații nervoase, sunt milioane de terminații nervoase care percep durerea, percep temperatura, percep vibrațiile sau presiunea și în momentul în care pielea are o problemă, nu se traduce numai prin mâncărime sau prin durere senzația asta sau disconfortul ei, ci poate să fie și senzație de arsură și de furnicătură și de înțepătură Lucrul pe care nu îl regăsim la celelalte organe, pentru că de obicei dor sau unele din ele nu dor absolut deloc. Și ce e interesant legat de piele e că are și propriul sistem imunitar, că vorbeai tu puțin mai devreme de imunitate. Pielea împreună cu intestinul sunt singurele două organe din corpul nostru care au o imunitate proprie, tocmai pentru că trebuie să protejeze corpul de agenții externe și de traumatismele pe care le poate avea.

Bun, deci organ foarte important are legătură cu creierul, are legătură cu propria noastră supraviețuire, deci stimul pe care îl incurcăm cu pericole pentru care ne apărăm și apare această atopie. Probabil că atopia este o boală modernă, nu-i o ficție modernă? Crezi că exista atopie acum 10.000

de ani? E o boală relativ recentă și de ce? Pentru că standardul de higienă a crescut foarte mult. Dermatita atopică, la bază, este cauzată, în primul rând, de o barieră cutanată alterată. Povesteam puțin mai devreme că e învelișul pielii noastre și este un înveliș care la pacientul atopic este deficitar, nu reușește să mențină apa foarte bine la nivelul pielii. Vorbim apoi de inflamație. Inflamația e prezentă la nivelul pielii, ea va fi cea care va stimula cumva și o parte din simptomele asociate de matite atopice. Iar pe de altă parte, pielea este hipersensibilă, adică terminațiile nervoase tind să răspundă exagerat la diferiți stimuli. Și stimulii aceștia sunt uneori foarte, foarte ușori. contactul cu apa sau transpiratia sau prin simplu fapt că tragem o bluză pe noi. Uneori se întâmplă inclusiv că am schimbat produsul de curățare am pacienți care de exemplu au un puseu în momentul în care pleacă în vacanță și se spală cu un alt gel de duș și nu este tocmai gelul lor de duș obișnuit și cumva e destul de complex mecanismul prin care apare dermatita atopică și noi încercăm în momentul în care tratăm un pacient să aibă atât tratament pentru fazele acute cât și rutină de îngrijire care să fie potrivită nevoilor pielii lui. Și ce e frustrant legat de dermatita atopică e că evoluează în pusee cumva. Nu are numai un puseu și am terminat, poate avea pusee repetate, unele la intervale destul de scurte de timp, chiar dacă pacientul se străduiește foarte, foarte mult să

evite aceste pusee. Înseamnă că pentru pielea noastră și pentru sănătatea pielei era mai bine pe vremuri când, când zic pe vremuri mă refer la zeci de mii de ani în urmă, când nu ne spăla decât ploaia sau ne spălam la râu și în rest aveam un strat super protector pe noi de lipide, de grăsim, de bacterii benefice și totul era, cumva pielea era atunci în mediul ei natural. Acum suntem într-un mediu care ne place mai mult pentru că este curățat. Dar e mult preacuratat și atunci pielea

este foarte expusă. Da, într-adevăr, pielea tinde să fie agresată de tot ce facem noi. Adică de dușurile fierbiți, de produsele de îngrijire, inclusiv de produsele casnice. Comportamentul nostru pentru că ne expunem agresiv la soare, mergem odată pe an la mare să spunem, ne expunem la soare, pielea noastră este uscată exagerat, automat bariera cutanată va fi mai afectată. pe de altă parte și în sezonul rece avem probleme pentru că temperaturile scăzute, inclusiv încălzirea pe care noi o avem acasă, scade foarte mult umiditatea și din motivul ăsta uneori pielea se deshidratează suplimentar pentru că o umiditate scăzută va scoate apa de la nivelul pielii. Și de multe ori nici nu ne preocupă ce umiditate avem în casă, până când nu începem să avem probleme la nivelul pielii. Sunt persoane care nu sunt atopice, dar care în perioada ierni au senzație de mâncărime la nivelul corpului, mai ales seara, când se întorc acasă, după duș, tocmai pentru că pielea lor se dezhidratează suplimentar din cauza factorilor care ne înconjoară. După duș,

n-ar trebui să se hidrateze în duș?

Nu, nici de cum, pentru că de obicei ne spălăm cu apă foarte caldă și asta va duce, de fapt, la alterarea barierei cutanate, la desidratare suplimentară și pielea va deveni mai uscată. Deci contactul prelungit cu apa nu e neapărat sănătos pentru pielea noastră. Poți să ne explici

de ce și de ce nu e ok să faci duș cu apă fierbinte? Că e plăcut cumva, nu? Intri într-un duș foarte fierbinte, e relaxant, dar de ce nu e benefic neapărat pielei pacientului atopic?

Pe moment e foarte bine, pentru că e o senzație plăcută acea căldură pe piele, mai ales dacă e și frig afară, îți dă un confort foarte mare. Numai că în cazul pielii pacientului atopic, pielea are niște deficite, deficite ale unor proteine, noi le numim filagrină, pe unele dintre ele, iar ele sunt un fel de ciment pentru pielea

noastră. La pacientul atopic avem acest deficit.

La pacientul atopic, exact. Iar acest ciment, de fapt, ar avea rolul să mențină apa la nivelul pielii, din cauza că este deficitar, automat nici celulele nu sunt foarte bine sudate între ele. Prin contactul cu apa se pierde și mai multă apă, deci pielea cumva cedează apa pe care o are la suprafață și pielea se va desidrata suplimentar. În mare parte, cam acesta este mecanismul.

Ai vorbit de igienă foarte multă și tot felul de produse care atacă pielea. Au aceste produse legătură și cu microbiomul nostru și poate, să zic, o dizbioză la nivelul pielii să ne influențeze apariția acestor, să zic, simptome sau puseie de dermatita? Pot avea legatură,

într-adevăr, pentru că dacă sunt foarte agresive, automat dezechilibrează pielea și microbiomul este frecvent afectat la pacienții care au dermatită atopică sau status atopic. Microbiomul reprezintă totalitatea microorganismelor pe care noi le avem la nivelul pielii, că sunt bacterii, că sunt virusuri, că sunt acarieni și ele au rolul cumva de a ne proteja de alte microorganisme nocive, în special bacterii din mediul. Îl avem mâncat de la naștere și dacă vreți să îl compari cu ceva e ca un orășel, un orășel în care lucrurile funcționează foarte bine. Unii se ocupă de protecție, alții repară, construiesc, alții neapărat de încărcătura bacteriană. de care nu avem nevoie, însă la pacientul atopic acest orășel este ușor disfuncțional, deci microbiomul este dezechilibrat. Din cauza că este dezechilibrat, la un moment dat pielea se va contamina, dacă pot să spun așa, cu stafilococul auriu. Toată lumea a auzit de el, este o bacterie nocivă și care, din cauza că microbiomul pielii noastre nu este foarte eficient, ajunge să colonizeze pielea și să întrețină și el inflamația și să accentueze senzația

de mâncărime. Și cum face el asta? Adică de ce se întâmplă? Ce face acest stafilococ la nivelul pielii care să zic să ducă la senzația de mâncărime sau la accentuarea acestei inflamații?

Are și stafilococoauriul, un mecanism de apărare, să spun așa, se numește biofil. Este un fel de scut sau de umbreluță pe care el o formează și care, de fapt, îl va apăra atât de tratamentele pe care noi le recomandăm sau rutina de îngrijire, creme emoliente, dar și de imunitatea pielii noastre. Și în situația aceasta, el va face sau va accentua senzația de mâncărime, biofilmul, conține și o enzimă care se numește proteaza V8 și care este implicată în mod direct în senzația de mâncărime. Deci stafilococul auriu nu numai că întreține inflamația, dar mai nou, pare că are legătură inclusiv cu menținerea acestei senzații de mâncărime. Și ce e interesant, am pacienți la cabinet care sunt cumva, n-au motive să se scarpine. Au pielea hidratată, nu este uscată, n-am nici măcar inflamație vizibilă, nu am cetrata, însă îmi spun pe mine mă mănâncă în continuare pielea. Și de fapt, pare că această senzație de mâncărime este dată tocmai de dezechilibru microbiomului cutanat și de colonizarea cu stafilofocauriu, până în punctul în care Noi nu ne dăm seama și nu putem să o tratăm sau să o acoperim și pe ea și să echilibrăm microbiomul cutanat, s-ar putea ca pacientul să continui să aibă disconfort și senzație de mâncărime, chiar dacă își urmează tratamentul, își respectă rutina și inclusiv evită toți factorii favorizanți posibil și imposibil. Știi, asta-i interesant, pentru

că... Dacă stafilococul auriu are o enzimă care este special concepută să se ducă la terminații nervoase și să provoace mâncărimea, asta poate să fie un fel de mecanism de supraviețuire. Adică stafilococul într-un fel își dorește ca tu să te scarpini, ca tu să-ți faci leziuni și el să aibă o poartă de acces și mai bună în corp, să

nu rămână doar la suprafață. Bineînțeles, e mecanismul lui de a rămâne pe piele. El își dorește să rămână pe piele, să se extindă cât se poate de mult, pentru că e un mediu propice pentru el dezvoltării.

Sebastian, e vreo... există și un mecanism, să zic, sau cum explici neurochimic, să zic, acest mecanism prin care o bacterie te influențează să te scarpii?

Păi în cazul stafilococului, pentru că despre el vorbim acum, Așa cum spunea Teodora, are mecanismele lui prin care încearcă să-și facă simțită prezența pe piele. Are proteaza asta, dar e o sustanță, o enzimă pe care o secretă și care stimulează în mod direct neuronii. Asta e un lucru care s-a descoperit destul de recent. Activand neuronii, da, exista niste receptori specifici de peterminatiile nervoase pe care acesta ii activeaza. Informatia merge, bineinteles, prin neuronul in catre modul, va catre creier si in felul asta se genereaza senzatia de mancarime sau pururitul pentru ca activeaza niste receptori care sunt fix pe fibrele pruginoase, niste fibre nervoase speciale construite dintr-un anume fel incat sa conduca fix informatia de genul asta catre creier. Noi cu SCARPINATU Ce facem? Generăm practic durere cu scărpinatul. Generăm niște leziuni pe piele care sunt percepute de creier ca și stimul dureros. Și în felul ăsta plăcerea vine din faptul că nu o să mai simțim senzația de scărpinat, nu o să mai simțim încărime pentru că creierul nostru va simți altceva de fapt. va simți stimul dureros. Așa cum vorbeam la început, creierul prioritizează cumva stimulii pe care îi primește din afară. Și durerea e un stimul care e cumva mai important decât mâncărimea, decât pururitul. Și creierul de fapt nu îi simt plăcere pentru că creierul de fapt simte durere. Da, e un paradox lucrul

ăsta. E o înlocuire, adică creierul zice în loc să mă mănânce, prefer să mă doară. Și ăsta e mecanismul și prin care oamenii ajung să se scarpine până la sânge de multe ori, nu? Și

cu toate astea se simtă plăcere prin...

Se simtă o satisfacție,

să zicem. Da, o satisfacție,

exact. Da. E un paradox. Am vorbit la începutul podcastului despre faptul că aceste persoane într-adevăr ajuns să-și ascundă leziunile, să degratajă, așa se numesc ele, și să le fie rușine să apară cu ele, în special în cazul copiilor. Observi des astfel de situații în care copiilor

le e

rușine de asta și e povestit de bullying în cazul

copiilor. Da, foarte des. Și sunt copii, îi văd vara și au o mânecă lungă. Și îi întreb, de ce ești îmbrăcată cu mânecă lungă? Și îmi spune că mi-a spus odată o fetiță că e deranjată de prezența leziunilor. Am mai avut odată un copil la cabinet care mi-a spus că râd copiii de el la școală, Pentru că are râie din cauza că se scarpină. Sunt stigmate în ceea ce privește pielea. Pentru că, de multe ori, dacă cineva ne vede că ne scărpinăm, nu se gândește că noi am putea avea o afecțiune cutanată cronică, care nu este nici de cum contagioasă, ci mai degrabă, sunt asociate aceste gesturi de scărpinat cu afecțiuni care sunt contagioase și care, de asemenea, sunt foarte ușor de tratat. comparat cu dermatita atopică. Și copiii au tendința să se retragă destul de mult, nu mai interacționează atât de mult cu colegii, nu le place să meargă la locul de joacă sau... Am avut o fetiță, la un moment dat nu a vrut să meargă la ziua de naștere a unui coleg de clasă, tocmai din cauza că în săptămâna respectivă răseseră de ea la școală pentru că avea un puseu de dermatita atopică. Și sunt copii foarte înțelegători, adică acceptă să îi dai cu cremă, acceptă să-și facă tratamentul, Uneori sunt foarte atent și la ce fac și la ce hâinuțe își cumpără, pentru că îmi explică, văzându-i și de multe ori la cabinet, că au fost și au cumpărat lucruri și au luat o bluziță, dar au avut grijă să fie de bumbac și au ajutat o mama să aleagă. Adică impactul, din păcate, este unul foarte, foarte mare și dacă copilul e nefericit, automat că vor fi și părinții, pentru că nu ai cum să fii fericit dacă copilul tău e nefericit. Ok, deci iată

o problemă care pare mică inițial, totuși este o afecțiune cronică. Atopica este o boală cronică, asta înseamnă că e o boală a pielii cu care o să rămâi toată viața, pentru că sunt niște mecanisme. În spate aproape avem un vlog despre dermatita atopică, unde am desenat cât se poate de clar despre ce se întâmplă la nivelul pielii și care sunt facturile aceia care țin și de genetic. dar și de comportament, și de stil de viață, și de mediul înconjurător. Toate astea combinate și majoritatea dintre ele nu prea poți fi schimbate, te duc la avea această boală cronică, prin care trebuie să o îngrijești, să nu ajungi la cele... Reactivarea ale bolii si sa tii totul sub control. Ce ar trebui sa faca acum? Ce ar trebui sa faca un pacient care se stie cu dermatita atopica? Fie ca i s-a pus diagnosticul la medicul dermatolog, fie ca s-a recunoscut in aceste simptome, in acest scarpinat fara oprire, plăcerea de a face duși fierbinte urmată de acest ciclu de mâncărime și scărpinat care duce la leziuni. Și în urma acestor observații a ajuns la medic și a luat acest diagnostic, i s-a pus acest diagnostic. Care ar fi o conduită pentru acești pacienți? Ce ar trebui să facă? Ce ar trebui să evite? Dar sunt

trei lucruri pe care trebuie să le aibă în vedere. Evitarea factorilor favorizanți, pentru că de multe ori puseele sunt provocate de diversi factori favorizanți. Vorbim de temperaturile extreme, vorbim de dușurile foarte fierbinți, ce spuneam și mai devreme, vorbim de sensibilitatea pielii la anumiți detergenți, la produsele cu care spălăm, de exemplu, rufele. Trebuie să fie produse blânde și special concepute pentru pielea. Eu le recomand pacienților să evite balsamul de rufe pentru că rămâne înțesătură și indiferent de cât de bine ar fi clătite hainele, să spunem, că le mai dai încă un ciclu de clătire, tot se va transfera pe piele. Să încerceți să evite parfumurile foarte puternice, să nu pulverizeze neapărat parfum la nivelul pielii. Să încerceți să aibă grijă cumva ca umiditatea din casă să fie una foarte bună. Undeva între 40 și 60%, ce este sub 40% va scade foarte mult, reduce. deshidratează pielea foarte tare, iar pe de altă parte trebuie să aibă grijă și la produsele pe care le folosesc. Aici vorbim de rutina de îngrijire, trebuie să fie produse blânde, trebuie să fie produse special concepute pentru pielea cu tendință atopică, iar gama lipicar este o astfel de gamă, ne ajută pentru că avem inclusiv produse de curățare pe care să le putem folosi la duș și care nu ne deshidratează și nu ne usucă pielea suplimentar, pentru că majoritatea produselor din comerț asta fac, și să avem grijă ca întotdeauna pielea să fie foarte bine hidratată cu produse special concepute. Iar Lipical Balsamic Plus Max face lucrul ăsta pentru că ne ajută să hidratăm pielea, să refacem și bariera cutanată. Iar pe de altă parte, atunci când vorbim de puseu, trebuie să facem tratament pentru că de multe ori, inflamația nu poate fi redusă strict prin evitarea factorilor favorizanți și prin rutina de

îngrijire. Care e diferența atunci între pacient cu dermatită atopică care nu are puseu și care poate să facă această îngrijire, inclusiv cu lipicar și o să întreb de ce, ulterior o să întreb de ce e acest un produs mai special și diferența între un pacient care are pur și simplu această afecțiune și pacient în puseu.

Dar pacientul împuseu are inflamație puternică la nivelul pielii, este provocată pe de o parte și de scărpinatul de care am tot discutat noi astăzi, dar este provocată și de dezechilibru care la momentul respectiv este destul de accentuat, poate fi fie din partea barierei cutanate, fie din partea microbiomului. Iar în cazul acesta avem nevoie de produse suplimentare care conțin de obicei cortizon pentru a reduce inflamația de la nivelul pielidei, a da un boost cumva pielidea, o ajuta. Sunt cure foarte scurte, deci trebuie să nu facem abuz de aceste produse cu cortizon pentru că apoi noi să continuăm cu rutina de îngrijire și pielea noastră ușor, ușor să se refacă. Dar atâta timp cât pacientul este în puseu, din păcate, inflamația este foarte puternică și de cele mai multe ori au nevoie de de tratamentele dermatologice pe

bază de cortizon. Deci în puseu e posibil că aceste produse să nu te ajute neapărat? Nu în totalitate,

nu în totalitate. Pot funcționa dacă suntem foarte atenți la debut. Avem puseu la debut, încercăm să îndepărtăm factorul favorizant asta dacă poate fi făcut și să ne hidratăm pielea mult mai intensiv. Putem să ne dăm cu produsul de hidratare de două-trei ori pe zi și s-ar putea în unele situații să reușim să evităm un puseu foarte sever. De multe ori pacientul cu

dermatita are acest ciclu in care are un puseu, se trateaza cu produse cu cortizon si poate cu alte produse dermatologice, ii trece puseu, pielea devine la normal si este efectiv o piele normala ca restul pielii si el se lasa complet

de tratament. Dar fac foarte mulți pacienți din păcate pentru că odată ce scapă de disconfort, de senzația de mâncărime, li se pare că și afecțiunea lor o să fie controlată pe termen lung și renunță la rutina de îngrijire și se întorc cu un nou puseu. Și cumva devine frustrant la un moment dat pentru că ei nu respectă rutina de îngrijire, vor să folosească tratament și cred foarte mult în cortizon pentru că acest cortizon îți ia senzația de mâncărime, reușește să o diminueze semnificativ încă de la prima aplicare, însă nu cred întotdeauna în rutină, în produsele de îngrijire, până trebuie cumva să-i convingem de multe ori că e bine să aibă rutină de îngrijire și să aplice acele creme, poate mai frecvent în unele perioade, iar în alte perioade mai puțin frecvent, dar minimul e cam odată pe zi.

Odată pe zi. Și aici vine la îndemână acest Lipicar AP Plus Max. Ce are el în plus? Ce este această neurobioma din Lipicar și la cine ajută?

Da, este formula noua a lui Lipikar. Lipikar este un produs, Lipikar Balsam AP Plus Max. Acum este un produs pe care noi îl folosim la pacienți cu piele cu tendință atopică. De bază conține unt deșea, conține niacin amidă, conține micro-resil, sunt ingrediente care ne ajută să refacem bariera cutanată, să reducem muscăciunea. Iar acest neurobioma este o tehnologie la roșpoze care mai nou acționează la nivelul stafilococului auriu, deci cumva înhipă colonizarea cu stafilococul auriu, acționează inclusiv la nivelul acelei proteaze B8 despre care vorbeam puțin mai devreme, reușește să reducă și inflamația și ce e foarte interesant, că reușește inclusiv să înhibe semnalul nervos de la piele la creier. Sebastian,

cât de important e acest lucru, faptul că inhibe acest semnal de mâncărime și îi dai creierului o pauză? E foarte important

pentru că încerci cumva să rezolvi problema de la rădăcină, nu te ocupi cumva doar de efectele secundare de ce anume generează chestia asta, ci rezolvi problema de la bază. E un studiu care s-a făcut în perioada pandemiei, niște băieți destul de smart de la Harvard au demonstrat faptul că, de fapt, mâncărimea apare înainte să apară inflamația, adică nu inflamația e cea care generează simptomele astea care sunt atât de deranjante, ci simplu fapt că apare un mic dezechilibru la nivelul microbiomului și că stafilococul auriu e puțin mai mult decât ar trebui să fie pe piele și faptul că el secretă toate lucrurile astea, în special proteaza V8 despre care am tot vorbit și care stimulează în mod direct terminațiile nervoase, ăsta e de fapt cel mai important factor care generează senzația de mâncărime și care duce secundar la scărpinat și așa mai departe. Și acest produs încearcă să țintească fix acest mecanism. un complex a proteasil pe care îl conține și care vizează fix această enzimă, această proteină care este anihilată și care de fapt lasă receptorii fără lucru de care au nevoie, enzima V8. Asta ne

ajută, practic, să nu mai simțim acea mâncărime, nu ne mai scărpinăm. Cum ne ajută faptul că nu ne mai scărpinăm la refacerea, de fapt, acestei bariere cutănate a pielii și, de fapt, ieșirea din

puseu? are un impact major pentru că odată ce noi nu mai avem senzație de mâncărime, automa nu ne va mai scărpină și permitem refacerea pielei. Se va reface bariera cutanată, va deveni mult mai hidratată, pierderile transepidermice de apă vor scădea semnificativ, deci pielea reușește să stină apa în interior. Iar pe de altă parte reușim să echilibrăm inclusiv microbiomul cutanat, îl permite în pieli cumva să se refacă. Pe de altă parte e foarte important să avem în vedere și să hidratăm pielea corespunzător, pentru că, bun, nu mai avem scărpinat, nu ne mai agresăm suplimentar bariera cutanată, însă pielea tot uscată va rămâne. Și avem nevoie de produse care să facă acest lucru, iar Lipicar Balsam AP Plus Max ne oferă până la 72 de hidratare

continuă. Deci practic e un produs care si hidrateaza si ofera acest strat protector si calameaza acei receptori nervosi care ne dau senzatia de scarpinare. Bun, stii asta cumva te face sa intelegi in final ca tot acest mecanism, pielea care este predispusa Ai factorii de mediu, balsam și tot felul de alte produse care pătrund la nivelul pielii. Poți să ai și o infecție cu un stafilococauriu care secretă subtanțe care te predispun la a te scărpina, la mâncărime și la scărpinat. Asta înseamnă că e aproape și nu e aproape, e de fapt 100% ineficient să-i spui de exemplu unui copil. Nu te mai scărpina, pentru că adevăr scărpinatul o să ducă la accentoarea acelui puseu, dar problema lui nu este că se scarpină, problema lui este mâncărimea și ceea ce se întâmplă la nivelul pielii și iată un astfel de produs poate să țintească cel puțin prevenția acestor pusee. Ce altceva ar putea să observe un părinte sau cum l-ai putea ajuta pe un părinte să își dea seama că ceva e neregulă la nivelul pielii copilului și ce alți factori poți să predispună la pusee, nu neapărat la copii, ci

și la adulți. La copii, pe lângă factorii de care am discutat mai devreme, cumva putem să adăugăm și stresul și episoadele de răceală, pentru că sunt cumva percepute de organism și de piele tot ca un eveniment stresant. Și sunt copii la care părinții fac absolut orice, adică folosesc produsele de hidratare potrivite, au schimbat detergentul, au schimbat inclusiv balsamul de rufe, încearcă să mințină umiditatea așa cum ar trebui. Le fac baie odată la câteva zile, tocmai pentru a nu agresa bariera cutanată, dar copilul răcește și dintr-o dată are un puseu de boală. Sau trece printr-un episod stresant. Dermatita atopică debutează în jurul vârstei de șase luni, de cele mai multe ori. Și sunt copii care fac puseu de dermatita atopică în momentul erupției dentare. Din păcate. Și cumva, mulți părinți nu asociază, dar de fapt, acel eveniment va provoca un stres întregului organii și automat va avea un răsunești asupra pielii. Cumva, multe afecțiuni dermatologice au legătură cu stresul, sunt întreținute de stres și cred că Sebastian ne poate spune mai multe de ce stresul are un impact atât de mare asupra

pielii. Stressul e așa o chestie care, pe lângă faptul că influențează foarte mult modul în care funcționăm zi cu zi, prin toate schimbările pe care le produce la nivel de neuroni determinați nervoase și la nivel de hormoni, scade cumva o dată imunitatea locală și cea generală și amplifică toate mecanismele astea care întrețin de fapt pruritul și modul în care creierul le procesează mai departe. Bun, deci

iată că sunt foarte mulți alți factori care te pot predispune la acest puseu. Ai povestit despre acest stres și că dacă pacientul pare că totul este în regulă, nu are aceste simptome și deodată o situație stresantă îl predispune la un nou puseu. Asta înseamnă că e foarte important să avem grijă de această prevenție. Totuși, aș vrea să știu, la final, după ce pacientul instituie o rutină corectă de îngrijire, folosește produse corecte, nu mai are aceste puseie, cum se schimbă concret viața lui? Ok, înțelegem că nu mai are mâncărime, nu se mai scarpină, dar Sebastian, de ce e acest lucru important? Cum e influențat somnul lui, sănătatea lui mentală și, în general, calitatea

vieții? Calitatea vieții se schimbă drastic, pentru că cumva creierul scapă de stimuli ei care sunt permanente și care sunt deranjante și de care trebuie să se ocupe ca să îi proceseze, în detrimentul altor funcții de care avem nevoie zilnic, de atenție, de focus și așa mai departe. S-a demonstrat prin studii făcute pe sute de subiecti că performanța cognitivă crește după ce reușim să scăpăm de mâncărim, de prurit. Viteza de reacție crește, modul în care procesăm și modul în care reținem anumite lucruri crește cu aproximativ 20-30% față de perioadele în care subiectii aveau prurit. Somnul clar se îmbunătățește. Și eu am dermatit atopic, am episoade care sunt destul de severe și care interferă destul de drastic cu modul în care mă odihnesc. Cresc perioadele în care intrăm în somn profund, în somnurem, de care avem nevoie ca să consolidăm memoria și așa mai departe. Scade, bineînțeles, numărul de treziri peste noapte. Iar somnul e important, da, pentru că fără somn nu putem să funcționăm în niciun fel în ziua de după. În timpul somnului, creierul se curăță de toxine. Sistemul glinfatic care a fost descoperit destul de recent, e practic un sistem prin care creierul își îndepărtează toate proteinele și toate substanțele de care nu are nevoie și Dacă nu avem parte de somnul ăsta profund, toate lucrurile astea se acumulează și în timp pot să ducă la tot felul de probleme pe termen lung, începând cu toate bolile astea degenerative care se produc fix până la acumularea acestor toxine și terminând cu faptul că în viață de zi cu zi nu putem să funcționăm la un randament maxim. Din punct de vedere cognitiv, comportamental sau emoțional, faptul că zonele din creier care se ocupă de procesarea emoțiilor nu mai sunt bombardate cu stimuli despre care vorbeam anterior, bineînțeles, scăpăm de irritabilitatea de zi cu zi, scăpăm de episoadele de anxietate care duc în timp la depresie, faptul că funcționăm și vedem că funcționăm mai bine față de perioadele anterioare, ajută și cresc cumva stima de sine și accentuează de fapt toată starea asta de bine pe care o avem în contextul în care am reușit să scăpăm de simptomele care ne bombardau creierul înainte cu informații inutile. Overall, beneficiu principal legat de creier e că reușește să funcționeze la capacitate maximă, ca să zic așa. fără să fie nevoie să-și redirecționeze resurse și atenția către procesarea unor stimuli nenecesare.

Teodora, tu observi aceste schimbări la pacienții pe care îi vezi, să zic, în cabinet și cu care ți-i legătura? Da,

și se întâmplă frecvent asta. Când vin la cabinet, îi văd că sunt mult mai fericiți, iar primul lucru pe care îmi îl spun, doamna, doctor, nu mă mai scarpin, dintr-o dată mă simt mai bine. Și exact ce spunea și Sebastian mai devreme, starea lor e una foarte bună, se odihnesc foarte bine, asta a dispărut dintr-o dată, obosea la un început, din nou să aibă interes pentru activități sociale, viața copiilor e mai bună, Le place dintr-o dată să meargă la grădiniță, le place mai mult la școală, încearcă să interacționeze mai mult cu colegilor, iar pe de altă parte și părinții sunt foarte fericiți. Dar primul lucru pe care mi-l spun e cel legat de senzația de mâncărime, dar sunt dintr-o dată mult mai fericiți, pentru că în general când vin în puseu sunt destul de dehmâhnit și îmi spun că iar a reapărut senzația de mâncărime, am obosit, mă simt depuizat, simt că nu se mai termină odată cu disconfortul. Acum, spre final, dacă ar

fi să facem totuși un mic ghid, protocol de urmat pentru pacientul atopic, care ar fi punctele esențiale pe care ai vrea să le pui așa, într-o jumătate de foaie? Ce ar trebui să știe un pacient despre pielea lui, despre cum se influențeze el mediul din jurul lui, cum să îngrijească pielea, ce să facă când nu are simptome și ce să facă când are

simptome. Dar trebuie să înțeleagă în primul rând că este o afecțiune cronică, nu o putem vindeca, o putem controla, trebuie să ținem cont și că este o afecțiune care are componentă genetică, trebuie să ținem cont de asemenea de factorii favorizanți și să încercăm să-i evităm, oricât de greu ar fi acest lucru și să acceptăm că pe unii factori din păcate nu îi putem evita, însă putem cumva să ne adaptăm lor. să aibă neapărat o rutină de îngrijire pe care să o folosească constant, pe termen lung, inclusiv în perioadele de vară, pentru că mulți pacienți renunță la rutina de îngrijire vara, și să încerce să nu lase senzația de mâncărime, să pună control pe viața lor. De ce? Pentru că e cu cât în târzii prezentarea la medic. și cu cât se vor scărpina mai mult, cu atât acel cerc vicios, mâncărime scărpina, despre care noi vorbeam puțin mai devreme, va duce la modificări care de multe ori sunt ori irreversibile, dacă sunt foarte vechi, ori reversibile, dar după foarte multe luni, chiar ani de tratament. și atunci când au un puseu să facă tratament dermatologic, să urmeze tratament însă la recomandarea medicului și nici de cum nu în afara acelui interval de 10-14 zile care te obice intervalul recomandat.

Și aș vrea să punctez, să zic, necesarul acestui, de ce este necesar acest consult medical, pentru că medicul are în ziua de astăzi la îndemână un arsenal întreg de soluții pentru diferite stadii ale bolii, nu-i așa? Adică tu poți să începi cu cremă cu cortizon, dar după aceea poți să dai un imunomodulator și există și alte tratamente care se dezvoltă pe parcurs pentru diferite forme de dermatită. Exact,

există tratamente diferite în funcție de gravitatea bolii. Cortizonul noi îl folosim ca tratament de atac, însă există și alte tipuri de tratamente pe care noi le folosim ca tratamente de întreținere, iar în momentul de față există inclusiv terapii biologice pentru dermatita atopică, mai ales pentru formele foarte severe care nu pot fi controlate cu tratamente locale. Ce

presupune o terapie de-asta biologică pentru dermatita?

E destul de complexă, presupune, reprezintă de fapt niște injecții pe care pacientul le face, le face periodic, dar sunt destinate cazurilor extrem de severe. Nu sunt atât de frecvente, din fericire, dar sunt în general forme, cumva sunt forme pe care le dezvolte mai degrabă copilul decât adultul. Există soluții pentru

oricine. Important este să fii tu parte participantă, să participi la acest tratament și e atât de important. Asta e un lucru pe care aș vrea să-l rețină orice pacient cu dermatita atopică. De fapt, sunt două lucruri pe care eu aș vrea ca orice pacient cu dermatita atopică să le rețină. Unul, cât de importantă este emolierea. Să înțelegi că tu ai un deficit de emoliere proprie a pielei. e mai deschisă decât ar trebui să fie în mod normal. Se evaporă apa mai ușor din ea, e mai predispusă la uscare dacă aerul este uscat. Deci trebuie să fii cumva cremuit cât de des poți. Și în al doilea rând, această cremuire și folosirea corectă a produsului destinat pielii tale previne acele puseie foarte neplăcute. Dacă ai acele puseie neplăcute, ajungi să dormi prost și tot ce ai povestit cu Sebastian, să suferi de anxietate, să suferi de deficit de atenție, să ajungi să suporți toate consecințele unui somn prost și nu doar acestea, și alte consecințe sociale și alte nepluceri subiective pe care

tu poți să le

Deci e mult mai simplu ca în orice de fapt să previi această dermatită atopică sau să previi aceste pusee pe care le poți avea. Vreau din nou să mulțumesc la Roșpoze pentru faptul că sprijină acest podcast și pentru faptul că Au acest produs care se cheamă Lipicar AP Plus Max cu această neurobiomă, tehnologia despre care am povestit, care calmează inclusiv acele enzime care te pot predispune la scărpinat sau mâncărime care începe înaintea inflamației. Începe această mâncărime, tu te scarpini, asta promovează inflamația și intri în puseu pe care trebuie să-l stingi cu medicamente mai complicate. E mai bine să prevenim asta. Deci mulțumesc din nou la Roșpozea, mulțumesc mult Teodora pentru participare și Sebastian pentru tot ce ne-a spovestit azi. Mulțumim și noi! Mulțumim și mulțumesc și ție pentru faptul că ai rămas până acum la acest podcast. Avem multe materiale despre dermatita atopică, avem și acel vlog despre dermatita atopică unde în sub o oră poți să înțelegi care este faza cu pielea, să vezi cum arată anatomic pielea unui pacient cu dermatita și chiar e posibil să te ajute acest lucru. inclusiv pe mine documentând acel material și având dermatita topică și cunoscând mecanismele, documentarea materialului și văzând ce se întâmplă de fapt la nivelul pielii m-a ajutat să conștientizez cât de importantă este emolierea. Deci o să lăsăm acest material în descrierea acestui podcast, te invit să îl urmărești. Mersi, ciao, pe curând!