Metoda MINDFULNESS de reducere a Stresului | Bun Bine | cu Valérie Cioloș-Villemin

Transcript (Romanian) of a Bun Bine interview where trainer Valérie Cioloș‑Villemin and host Mihail Pautov discuss Mindfulness‑Based Stress Reduction (MBSR): its clinical origins at University of Massachusetts Medical School (1979), the standard 8‑week group protocol (weekly group meetings plus a full practice day) and home practice (daily 45–60 minutes), core exercises (body scan, focused meditation, mindful movement/walking), distinctions between formal and informal practice, research findings (neural and clinical effects) and contraindications/precautions (PTSD, acute depression). The speaker also shares personal motivation, training/certification, practical tips (start with 5 minutes, build up), and examples from classroom practice and participant stories.
Questions this video answers
Developed at University of Massachusetts Medical School, starting in 1979.
Eight weeks (approximately two months).
Once per week (group meeting).
Between 45 and 60 minutes per day (participants invited to practice six days out of seven).
About 45 minutes (one continuous body scan session).
Chapters
Cel puțin jumătate din timp, noi trăim niște vieți paralele, pe bună. Nu suntem prezenți.
Vorbim cu Valerii Cioloș și Wilhelmy.
Să observi ce se petrece în tine, cu tine. În acest moment prezent, să fii cu tine, să observi ceea ce este.
Nu te plectisești?
E ok să stai și cu plectisare. E ok să stai și cu furia. Uită-te la ce doare! Nu fuge! Când te uiți la acest lucru, e posibil, la un moment dat, să observi că nu e așa de teribil și, doi, la un moment dat, chiar să ajută la un fel de relief. Din această stare de acceptare, vei putea să alegi strategii, strategiile potrivite.
Există mai mult de 80 de feluri.
De tip de meditație. Începeți cu 5 minute, dacă nu puteți, 5 minute, 10 minute, mai mult dacă puteți, dar asta, asta va schimba lucrul.
Implicațiile Acestui program sunt absolut incredibile, sunt mind-blowing.
Nivelul de fericire nu iese legat de ceea ce faci, decât foarte puțin, dar legat de...
Cred că e utopic să mai spunem oamenilor, și am înțeles asta din prima conferință cu profesorul Andrei Miu, cred că e utopic să spui oamenilor nu te stresa. Nici măcar nu are sens. E complet contraproductiv să nu te mai stresezi. Și e cumva ambigo, cum să nu mă stresez, că trebuie să mă stresez. Am văzut ce efect are stresul pozitiv asupra mea, am văzut ce înseamnă stres acut, ce înseamnă răspuns la stres, cum putem să răspundem în vari feluri la stres și ce instrumente avem în această direcție. Și când stresul ajunge să ne facă rău. Și oamenii de multe ori vor magic pill în toate domeniile. Oamenii caută suplimente și ajung să găsească un supliment care le lipsește și află că acel supliment e bine să-l iei cu un alt supliment și după aia adaugă și pe al treilea și se trezesc că ia un pumn de suplimente în fiecare zi. Timpul alocat a celor cercetări personale pentru suplimente, achiziția suplimentelor, de multe ori depășește timpul pe care l-ar putea petrece făcând sport în aer liber. Dar de multe ori oamenii vor magic pills și când vii cu niște soluții care sunt dovedite științific și care funcționează clar, oamenii sunt reticenți. O să încercăm să reducem această reticență, dar avem nevoie de multă atenție la detalii și de la informații concrete. Și înainte de a ajunge la... La începea a doua conferință vreau să mulțumesc partenerilor noștri, Unicredit Bank care sprijină evenimentele Bun Bine încă de la prima ediție și le mulțumim din suflet pentru asta, Aqua Carpatica care hidratează evenimentele Bun Bine și de la BookZone care la fiecare eveniment Bun Bine pun câte o carte în acele goodie bags pe care cu toții o să le primiți. la plecarea de aici. De data asta avem o carte care se cheamă Transformă stresul în energie și poftă de viață. Spor la lecturică, să zic așa. Mulțumesc și colegilor mei. Tot ce vedeți aici este format de o echipă mică, dar super puternică. Claudiu Enescu, care este manager de proiect. John, care este acolo, care e la cameră, dar uite, i-a luat loc Ștefan de la Creative Cat. Deci și lor le mulțumim. Cătălin, care este pe aici sau este jos? Unde ești, Cătălin? In cele ce urmează, o să vorbim cu un trainer recunoscut al programului de reducere a stresului prin Mindfulness. MBSR este o marcă înregistrată, este un program de overie științific care este aplicat în medicină cu succes și studiat intens și a fost dezvoltat în University of Massachusetts Medical School, unde interlocutorul nostru a fost autorizat. a obținut certificarea care este cel mai în alți nivel de formare în MBSR la Brown University în 2022 și prin asta s-a recunoscut calitatea, integritatea și profunzimea stilului ei de predare aliniat cu ultimele cercetări științifice. Așadar, vorbim cu Valérie Cioloș-Villemin. Valérie, bine ai venit și mulțumim din suflet! Cu tot! Știi, înainte de a te întreba de unde a pornit curiozitatea ta în stres și în managementul stresului, vreau să te întreb, tu te stresezi în jur la volan? Cum îl juri la volan?
Evit să conduc la București. Asta e strategia mea.
E o situație pe care, da, e evitarea situației.
Prefer alte mode, alternativ. Deci aici am rezolvat. Dar, în schimb, studiez taximetriște și să văd care sunt strategiile lor de coping.
Ați putea să studiați taximetriștii GEMEN, eventual, din orașe diferite. Cum a pornit curiozitatea ta în a studia stresul din punct de vedere sciențific și aplicat?
A început printr-o realitate personală. Faceam anumite exerciții de relaxare și vedeam că mă ajută. Eu faceam doctorat și i-am făcut în Franța și Francesc e mult mai filozof decât englez. De exemplu, dacă eram în Anglia, pătrec doctorat, îl faceam în 3 ani. În Franța a durat 10 ani. Și când am ajuns în fața lui, m-a spus, măi, Valerii, tu de fapt ai făcut trei teze acolo, dar dacă nu m-a oprit directorul de cercetare, eu tot...
Zece ani de doctorat. Da.
Bine, pentru un doctorat. Și în situația asta și de viața, de fapt m-am dat seama că anumite tehnici de relaxare mă ajuta foarte mult să fac fața. De exemplu, după șapte ani de doctorat am început să am un eczema. Și după ceea când am terminat doctorat, a durat trei ani să dispare eczema. Și după zece ani, după doctorat, când aveam eczema care aparea, mi-am spus, oh, oh, Valerie, ești stresată. Da, sunt stresată. Deci am observat niște correlații. Dar numai că l-am mandat, am ajuns într-un punct unde ce faceam, tehnicele pe care le faceam, nu m-au ajutat. Și atunci am descoperit MBSR și am descoperit acest lucru numai științific. Ce faceam înainte nu era un aparat științific dovedit, dar funcțional pentru mine. Dar după ce am ajuns în MBSR.
Acum, tu ai avut nevoie de asta la nivel personal. Crezi că la nivel general, în populația generală, stres e o problemă care crește, se cumulează, observe asta?
Asta e doar o perere personală. Mi se pare că... Mi se pare că... După pandemie, a fost o doză extrem de stres, tipul pandemie, și acum mă uităm la studii care arată că oamenii spun că acum e mult mai bine, 80% spun... E mult mai bine cu stresul fața de ce era înainte, dar când faci măsurare, acest oamen, de fapt, chiar un sfert de oameni era diagnosticat cu depresie, alt sfert cu ansetate. Credem că simțim ce este un gap și cred că suntem într-o mare negare în această perioadă. Asta e ce observ.
Acum suntem într-o negare. vis-a-vis de stresul pe care îl resimțim.
Da, așa observ in Bulama.
Bun, crezi că e real să-i spui cândva, hai măi, nu te mai stresa atât? Ar putea să te ajute?
Asta mă nervez chiar, mă stresez.
Corect. Te stresează mai tare, nu? Să zic că ceilalți sunt mai stresate. Da, da, da.
E cum dacă eu aș controla tot. Există niște strategii, ok. Chiar o să le testez și eu mai mult. Dar e ca și la un depresiv. Dacă zici, uite, ai, ești depresiv, ai, du-te afară. Întâlnești cu oameni, adică lucrurile astea din potriva unui depresiv te face să te simi mai bine. De ce? Că nu ai multă energie și atunci toate astea face că îl lupti. Dar de fapt, în cazuri de depresie, ne dăm seama că cea mai bună metodă este împreună cu medicament sau la fel cu medicament, MVSR, MBCT, două programe dezvoltate în universități. care au același efect și care, de fapt, îi ajută să let go, să accepti situația în loc să te lupti. Și din acest stare de acceptare poate să-ți aduni energie vitală, nu știu, dar din acest stare de acceptare vei putea să alegi strategiile potrivite. Dar nu luptindu-te ca și un nebun asupra fața de viața. Nu știu dacă vorbesc bine român. Eu vorbesc român, nu mă înțelegeți?
E foarte bine, da. Eu propun să vorbim despre acest MBSR care e Mindfulness Based Stress Reduction. Este un program de reducere a stresului prin mindfulness. Poți să ne explici ce este, cine îl face, cum se face, cât durează, ce presupune?
Protocolul, vreau să știi. Deci protocolul ăsta a fost dat, dezvoltat de Massachusetts University Medical School. A început toată aventura asta în 1979. Deci avem acum aproape 45 de ani în care acest program a fost infințat. Este mereu revezut și în ziua de astăzi, mai ajustă, în dreapta, acum, cu trauma, sensitivnes. Adică este un program care mereu este reactualizat. Dar avem 45 de ani de feedback asupra programului ăsta și este un protocol dezvoltat din mediul clinic, este compus astfel, este un program de grup, o dată pe săptămână ne adunăm, Cu oameni practicăm aceste tehnicii, vorbim despre tehnicile, că se pare că acest lucru, faptul de a conștientiza ce a fost în timpul tehnicilor, ajută, au un efect și asupra procesului. Și într-o două ședință, oamenii sunt invitați să practică până o oră, într-o 45 de minute și o oră șase zile din șapte.
Și cât de des vă întâlniți?
O dată pe săptămână.
O dată pe săptămână?
Timp de două luni.
Timp de două luni. Deci, programul durează două luni. Atenție, vorbim despre un protocol științific. Și e posibil că la un moment dat se pară mult, dar putem să rămânem cu ideea asta și să vedem cum progresează ideea asta în mintea noastră. Dar ne întâlnim timp de două luni, în fiecare săptămână, o dată pe săptămână ne întâlnim în grup și practicăm acasă în fiecare zi, între 45 și 60 de minute.
Exact.
Zine, zine mai departe. Ce se întâmplă în acest protocol?
Mai este și o zi de practică în acest protocol. Ce se petrece în acest protocol? În prima fază ale programului, o să lucrăm foarte mult pe aceste tehnici. Începem, de exemplu, cu Bodyscan, care e o practică, poate, ca în suicid mai puțin fizic, să poate practica ai ținți pe jos. Bodyscan.
Adică vă întâlniți prima dată, povestiți despre ceea ce urmează să faceți și participanții sunt invitați să facă în fiecare zi următoarele șase zile body scan timp de 4-5 de minute pe zi.
Exact.
Și ce se întâmplă? Cum se face acest body scan?
Deci, întâi pe jos sau pe o salteaua, pentru oameni care nu pot face acest lucru, acest lucru pot face pe o scaună sau orice mijloc, fiind dezvoltati în mediul clinic, oamenile erau de orice condiție, și fizic, și psihic. Și în acest bodyscan trecem în revista toate părțile ale corpului, sau multe, nu toate, Și aducem atenția către sensațiile fizice. Uite, cum îmi simt piciorul. Ok, e un pic comprimat de pantofi. Simt un pic transpirația. Este rece. Deci, cu atenția ne ducem către corp și urmărim să vedem ce simțim. Și nu ne imaginem. Dacă nu simțim nimic, ok, nu simt nimic. Și apoi trecem la glez. la genunchiul. Și asta 45 de minute. Și tot exercițiul este să aducem atenția aici și acum în senzațiile și când pleacă mintea să revenim în acest corp.
Și 45 de minute faci asta în continuu.
Da, da.
45 de minute dintr-un cap până în altul sau de mai multe ori?
Nu, doar o dată.
O singură dată.
Da, e un proces foarte lent în care mișchăm atenția și mișchăm atenția focalizat pe anumite părți după ce putem să lucrăm cu atenția un pic mai global, care înglob, de exemplu, un bonguită la piciori în întregime, cumpărăm cu ala care nu a fost scanat, după care continuăm.
Nu te plictisești făcând asta?
Foarte posibil, foarte posibil.
Ok, dar rămâi acolo în această senzație.
Da, și asta pectisală, tocmai asta e interesant. Și asta face obiectul protocolului, este că se trece prin toate astea, agitație. Poate cunii îmi spun, nu mai pot să stiu acolo, mă enervez, vreau să prinsesc telefonul. Ok, interesant. Celălalt, oh, m-am adormit, oh, m-am pectisit. Interesant. să vedem cum introduci acest tehnic în viața ta și faci fața de toate rezistențele mentale de orice fel. Și, plus că, după ce observăm, poate că de la o dată la altă există alte reacții mentale fața de acest bodhiscan, ce s-a schimbat. Și, după 2-3 săptămâni, poate eu deja observ ne-am dute rezultați, cum mă simt după ce le-am făcut și introducem și alte tehnici după bodhiscan.
Prima săptămână ați introdus Bodyscan, faceți șase zile Bodyscan, după aceea vă întâlniți din nou.
Continuăm cu Bodyscan doilea săptămână și introducem meditația focalizată. O meditație mai așezată în care invităm oameni să se uit pe un alt simul, dacă înainte era corpul general. Interesant, în MBSR, în prima fază invităm oameni să observăm respirația, să observăm, nu să modificăm, și senzațiile a respirației. Acum s-a descoperit, cu cercetare legat de trauma, că respirație poate fi un trigger pentru anumite oameni și de asta acum vorbim de meditația focalizată. Deci dacă nu merge cu respirația, putem să alegem, nu știu, o altă zonă, senzațiile de șăzut, de exemplu, Dar să lesem, acum atenția e pe ceva și nu se mișcă. Dacă înainte atenția trebuia mișcat, acum este fixat pe ceva.
Într-O meditație focalizată. Deci faci și Body Scan în a doua săptămână?
Da.
Dar faci și această meditație focalizată?
15 minute, da.
15 minute, ok. Din nou o să vă rog să fiți foarte atenți la detalii și poate dacă vă vine un pic să judecați asta, adică să vă întrebați dacă v-ar ajuta sau nu, să încercați să nu faceți asta pentru că implicațiile acestui program sunt absolut incredibile, sunt mind-blowing. Dar o să ajungem la ele cât se poate de curând. Deci, body scan prima săptămână, a doua săptămână meditație focalizată și după aia vă întâlniți din nou. Și ce discutați la această întâlnire?
Uite, cum a fost practica ta, dacă a fost practică, fiecare din grup va spune. Uite, m-am adormit, m-am enervat. Și fiecare vorbește și e foarte frumos asta, că vorbești de experiența ta. Asta e toată chestia. Oamenii spun, nu, a trebuit să vorbesc acolo. Vorbești despre ce vrei, dar despre practica ta. Și intram în... chiar după o ședință, cred că am putea să scriem o carte despre cum funcționează minta. Când faci un body scan să observi cât de rezistant se simt, ce spune minta, cum apar alte emoții, cum este fustrare, înervare, furie, uneori, tot felul de proces.
În timpul body scan.
Da. Și atunci tu ești acolo și nu fugi, ești acolo cu tine și observi. Și te întrenezi, atenția să fii aici și acum. În toate circunstanțele. Că poate nu îți place să fii acolo, dar uite, observi, observi. Și un moment dat observi că e ok să stai și cu plectisala. E ok să stai și cu furia. Interesant, observ și că parcă a dispărut acum. Dar toate astea sunt bazate pe observația proprie a oamenilor. Adică fiecare are procesul lui și rolul meu este de a facilita acest lucru. De a pune întrebări, de a face inquiry, de a ghida, de a mă asigura că cadrul este safe. Dar altfel este un proces a fiecărui.
Bun, asta e a doua săptămână. A treia săptămână introduceți altceva, nu?
Da, nu mai știu pe de rost, am fișe, protocol, știi? Acum nu mai știu cum e. Cred că a treia săptămână, după care avem mai încă Bodhiskan și continuăm cu meditația focalizat și începem să introducem a patrua săptămână mișcările, mișcările conștient. Renunțăm la Bodhiskan, nu, facem odată Bodhiskan și odată mișcări conștient.
Ce înseamnă mișcări?
Noi în protocol avem o serie de mișcări care sunt de fapt mișcări, nu sunt atât de interesante să știm care mișcări provoacă, nu asta e idee. Ideea că sunt mișcări care ne provoacă, ne punem pe ridicol fizic, există oameni de toate condiția fizică, Și uite, dacă fac asta, mă mișcăr conștient. Dacă fac asta și simt conștient de cum aerul pe pielea sau pe... De exemplu, un exerciciu facem așa, ok, o mărim să simțim și când... De obicei când spun, uite, acum ridicăm brațul către sus, jumătate fac... Hai să ne oprim și să savurem, nu destinația, dar valoarea exerciciului nu să fie mușchii brațului, o să fie atenția mea pe senzațiile din braț și faptul că pot să rămân cu el. Și atâta timp că rămân pe el, înseamnă că muncesc atenția. Și pentru alte oameni, de exemplu, ei vor descoperi că e mult mai ușor pentru ei să facă mișcări decât bodyscan, că mai sunt mai mult agitat sau... Avem o serie de mișcări în picioare, o serie de mișcări pe jos și după care introducem mersul conștient.
Mersul conștient?
Da.
Unde-l faci?
Oriunde. Noi facem in sala, deci focalizez pe sensatii din corp. Toate cele, vorba de sensatii din corp, sau ceva care ne aduca treaba in momentul prezent, care ne atasează atenția aici și acum. Asta e partea de practică formală. Practică, formal e ala pe care o faci cu ceasul, zici, ok, acum fac 45 de minute, închid telefonul, spun la copii, stați acolo, nu mă deranjați, dacă...
Asta mă întrebaam știe.
Informal, dar există și partea informală, care e viața de zi cu zi, în care, de exemplu, o să fii invitat să speli vasele sau să te speli din ții, fiind prezent.
De regulă, acasă sunt invitat să spol vasele. Dragule, vino să te inviti să speli oasele. Dar asta mă întrebam, știi, cum... Adică cineva care se uită la noi și poate o să vrea să practice acest program sau o să vină să înscrie la acest program și ajunge acasă și n-ați datorii de lucruri de făcut și tu zici, voilà, mă duc să practic mișcare... Mă duc să practic mișcare conștientă în dormitor.
Nu?
Adică cum le explici?
Și ce crezi că o să fie în jurul tău? Trebuie să am de observat ce se petrece în jurul tău.
Păi nu știu, cum îi convingi că te duci să faci meditație focalizată. Bine, asta pot să înțeleg. Fac mișcare conștientă. Mă rog, trebuie să trăiești și peste asta.
Da, și cea mai amuzantă este că... Am asta reacția, știi, în primele săptămâni. Cum spunea asta la familia mea, că fac asta? Da, asta zic, exact. Nebun și, uite, am spus, odată eram pe plajă și încercam să respir, a venit unul la mine și a spus, ce ai, chiar m-a scuturat fizic. Era panicat. Dar, ce este interesant, este că după trei săptămâni e posibil că familia ta, o să spun, Du-te, du-te, du-te să practici! Că vedem că îți face bine! Și copiii care vin încă și zic, mă, ce faci, măi, ca interesant! Asta-i procesul și de-asta vezi, e important să fii însosit în acest proces, că nu-i ușor să instorezi, e o dinamică social și de grup care o să fie diferit. Și la job, de exemplu, cineva m-a spus că, uite, șeful meu foarte îngrijorat că nu mă mai înfurii.
Crede că nu mai îmi pasă, nu?
Da! Deci de asta primii săptămâni vorbim și despre asta. Cum e? Cum reușești să practici? Dar fără alții și tot felul de alte blocaji care apar.
Alte blocaje care apar?
Da, da, da, mult.
Adica?
Mentala. Nu am timp. Ma pehtisesc. Ma nervez. Si efectiv nu gasesc timp. Am 3 ore sa fac scol, dar nu am sa fac Buddhist Camp.
Corect, pare? Pare mult, nu? Dacă vă gândiți să stați o oră pe zi, să faceți body scan. Dar o să ajungem și la ce rezultate există aici, pentru că...
Vezi, de asta eu nu mă simt normal cu oameni, că eu ador să fac acum asta. Nu mai pot fără.
Dar revenind la momentul în care te-am întrerupt, când spuneai că sunt multe practici formale, dar apar și practici informale. Ziceai că atunci când speli vase, de exemplu, sau faci altceva, ce poți să practici atunci?
Dar ideea este... Pe mine chiar mă imită această parte a din program, că eu practicam alte tehnicii înainte. Ideea e că poate să fie prezent în condiții cum ar fi de laboratoare, adică o cameră închisă poate să fie mai prezent, dar ești treciprinușa. Eu înainte de a face MBSA, de exemplu, puteam să stau trei ore nemişcat. Erau foarte bine, prezent, fără stres și deschidam ușa și la primul impuls mă nervam. Și cum se integreze acest tehnic de prezenț în viața de zi cu zi? Și asta le spunem tehnici informal, adică cum să fii în viața de zi cu zi în care ești bombardat de stimuli. de taximetriști, de oameni care stă aicala și atunci cum să în mijlocul vieții, în inima vieții, să pot avea cât de cât un antrenament, să fiu prezent și poate atunci să înveți să gestionezi lucrurile altfel.
Și ai zis de prezent, e o legătură între puterea asta de a fi prezent și toate aceste tehnici pe care le practici, body scan, meditație focalizată, mișcări conștiente, mersul conștient, respirație, după aceea, care e legătura între ele și prezent.
De fapt, aceste tehnici sunt tehnici care te invat si te ontreneaza sa fii din ce in ce mai prezent cu atentia ta. Exista niste studii, cel mai popular este de la Matt Klingworth in 2010-2013, a dat un... a dat, protocolul era următor, oameni cu mobil prima de trei ori pe zi un mesaj. Mesajul îi spunea întâi, cum te simți? De la 0 la 100, cât de fericit ești? Ce activitate faci? Era 22 de activități, mănânc, lucrez... Și dacă ești prezent sau dacă ești în mind-wandering, adică te gândești la ceva. A fi prezent înseamnă să nu fii în gânduri. Asta e poate definiția care a trebuit spus. Și dacă ești în mind-wandering, dacă te gândești la ceva, oare e ceva plăcut, neplăcut sau ceva neutru. Și el a făcut corelații. În a doilea studiu, au studiul pe 5.000 de oameni, 80 de țări, deci aveam o interacție foarte mare, cu diferite background cultural, religios și virste, apartenanțe etnice. Și corelația arată că nivelul de fericire nu este legat de ceea ce faci, nu e legat de ceea ce faci, decât foarte puțin, dar e legat de dacă ești prezent, chiar mai mult decât când te gândești la ceva pozitiv. Deci aici vorbim de gândire pozitivă, eu mă enervează când aud asta. Gândire pozitivă, adică nu-ți face mai fericit, și asta e total, total contratuitiv, a fi prezent e ceea ce-ți aduce o stare de fericire. Și această tehnică sunt tehnici care te aduc către momentul prezent. Aici, acum, nu în gânduri, nu te crezi tu filtrele. Și nu știu cum e la voi, dar eu, decât mă observ gândurile, pot să vă spun că nu sunt mindră deloc de ce ved. Este ceva, un... un haos, este un megapolis acolo, sunt o sută de voci care... Poate eu sunt și eu. Dar... Eu vă invit să observați, trebuie multă autenticitate când mergeți acolo, să observați ce e acolo, să puteți să observați, să observi ce se petrece în tine, cu tine. În acest momentul prezent, să fii cu tine, să observi ceea ce este. Și când începi să observi, să înveți să fii în prezent, la un moment dat poți să observi și gândurile care te traversează. Și aici devine interesant. Să fii conștient. Și.
Asta, practic, aceste tehnici pe care le-ai enumerat, îți antrenează puterea de a fi prezent. Exact.
Tehnica asta, studiul ăsta arată că suntem mai mult de jumătate sau mai puțin de jumătate din timp nu suntem în prezent. Și eu cred că este un cifr super subestimat. Căci oameni când primesc SMS-uri, cred că sunt prezent. Dar dacă vreau să fiu foarte onest să spun, să fiu capabil să zic, uite-o, înainte de a primi SMS-uri, unde eram? Ce făceam? Unde eram? La ce mă gândam? Și, deci, cel puțin jumătate din timp, noi trăim niște vieți paralele, pe bună. Nu suntem prezenti. Nu suntem. Și acest MBSR și acesti tehnici, există și alt program cu MBCT, dar te înveți să redumindesc capacitatea de a fi aici, sau să o dumindesc. Să fii aici, să străliți viața aici și acum, nu în altă lume. Da.
Înainte de a trece la notarea, întrebarea așa o parantează și doar mă gândesc până o întrebare retorică și mă întreb dacă Această fugă a noastră înspre viitor, înspre a anticipa, înspre a analiza ce se va întâmpla în acest viitor, care e cumva așa o ficțiune, dar imaginația noastră care se duce în permanență în acel viitor, oare este un mecanism de supraviețuire? Oare este un mecanism de supraviețuire care ne-a ajutat să fim aici? Și dacă te gândești că e un mecanism de supraviețuire, înseamnă că e ceva arhaic ce am dobândit. Cu toate astea, când te uiți la animale, eu, de exemplu, nu mă pot opri în a nu invidia deseori animalele. Și când ai un câine, de exemplu, uneori ai momente în care îl invidiezi pentru faptul că e atât de prezent. Tot ce face este să mănânce, să doarmă și să se bucure. Constant, în prezent, și tu te gândești la ce examen ai și ce trebuie să treci și la ce treapte trebuie să treci și, cumva, prima întrebare este dacă această fugă de idei și acest trăit în viitor e ceva evolutiv, cu toate astea te uiți la animale și vezi că ele sunt extrem de prezent. Da.
De asta aș vrea o discuție deschisă cu domnul Andrei, profesor. Da, poate să fie o ipoteză că da, este ceva evolutiv, dar totuși e legat de cortexul, care e totuși o structură teoretic mai nouă și de asta așa sunt foarte curios. E foarte posibil. Eu, de exemplu, în viața mea de zi cu zi, ce observ este că gândurile astea sunt aici, vor să mă ajut să nu păsesc ceva pe care l-am mai pățit. Deci, a, ok, hai că vin la dr. Mihai, ok. M-ai făcut scena. Ce poate să fie ca și problemă? Ok, poate microfonul nu funcționează. Ok, asta e treaba lui. Ce poate să fie problemă? Că nu ai voce. Nu, ok, nu. Știi, legat de experiențele trecute, și eu pe scenă când cânt, uneori chiar nu mai am, știi, voce. Și de emoții. Și atunci, toate astea, când trăiesc ceva, observ gândurile care vin să mă ajut să nu trăiesc ce-am mai trăit. Numai că sunt atât de mult, uneori sunt.
Prea multe, într-adevăr. Și ne deportăm de prezent. Și.
Duc către la ansetate. Corect.
Și programul ăsta te ajută să rămâi mai mult în prezent. Și sunt 8 săptămâni. Ce se întâmplă după acele 8 săptămâni? Se.
Termină programul. Ok.
Aici vreau să ne zici ce spun studiile ulterior. Care este diferența între oamenii care intră în program și oamenii care trec de acest program? Ce spun studiile despre trainerii care fac acest program? Anumite.
Studii, cum vorbeam inainte, acum știți că știința merge la o vitez uluitoare și fiecare zi apar foarte multe publicații. Deci e posibil și eu, cum nu e meseria mea, să caut studii. La studiile pe care le-am avut acces, sunt foarte, foarte multe care arată impactul. De exemplu, la nivelul remenei, observăm foarte clar creșterea densitatei de materia cinușii la nivelul neocortex frontal și o scadere a activități amigdale, care e foarte importantă tocmai în reacțiile astea de stres. Ce ați vorbit dinainte a fost despre... Odată când am interpretat semnalul ca și pericol, se dezansuesc o serie de mecanismi hormonali si nervosi in corp. Dar inainte de a face asta, e amigdale care este decat amintele celeste. Ce am citit aici, nu sunt din specialitate, este ca amigdale de solicitat imediat de ochii, de anumite sensuri cum sunt ochii, și va compara evenimentul cu ceva, de exemplu, dacă văd ceva, poate o să mă duc în... văd un urs, dacă văd un urs, voi consulta biblioteca, oare? Dacă ca și referință am ursul de pluj, Nu o să fiu o reacție de alarmă și o să încep să-i dau de mâncare, cum fac foarte mulți români la care ved videourile pe social media. Le dau de mâncare. Care.
Dau mâncare la urs. Da.
Alți oameni care poate au văzut altceva și au rămas cu niște instinct sanatoși. Știu că e ceva foarte pericolos și o să intre în reacția din care am vorbit. Reacția.
De apuce. Amigdala este cea care ghidează cumva acest răspuns și intensitatea lui. Și ce spui tu este că în studii s-a observat că după terminarea acestui program, reactivitatea acelei amigdale scade. Dar ce mi se pare incredibil e ce ai spus, faptul că se vede pe remeneori făcute înainte și după că apare substanță cenușie nouă. Nu.
Noi, mai mare. Densitatea de materiale șinușită. Și alți studii arată, de exemplu, că meditator a un nivel de... Mai normal, dacă te uiți la graficele, densitatea de materiale șinușită scade cu viața. E maxim la 25 de ani și după aceea scade. Și la oameni care meditez pot să ajung la un nivel la fel de mare față de ce au avut la 25 de ani. Deci efectiv este o modalitate care lucrează foarte mult pe atenția. Deci.
Este cumva o remodelare și o regenerare a materiei cinușii, a creierului și a capacității sale. Nu.
Știu dacă e regenerare aici, nu știu care sunt mecanismele. Dacă e vorba de sinapsă, care sunt, cred că mai mult de graba asta. Unii spun că sunt și structural niște schimbări, dar la meditator foarte mari. Uităm la Stéphane Lorès, care a studiat meditator, cum este Mathieu Ricard francezu. Dar el are 60.000 de ore de studii, de meditație și el are și, de exemplu, între cele două hemisferi, multe materia albe care s-au dezvoltat. Deci, efectiv, creierul unui mediator foarte avansat este foarte diferit fața de un omului normal, adică, dacă spunem normal egal media, de fapt. Cum face.
Asta diferența ulterior, după terminarea programului, la reacția pe care o avem la stres? Pot să.
Vorbesc despre ce am văzut în sala, pot să vorbesc și despre mine. De exemplu, eu ce ved, după... vorbim în sala de, uite, ce ai întâlnit. În prima fază al programului vorbim foarte mult de practică, cum o să introducem în viața. În mijlocul programului începem să vorbim despre stres și cum se manifestă in viața noastră și ce se petrece. Și atunci ai un fel de looping care vezi când ai intrat într-un stres. De exemplu, am venit mașina, cum ai deschis-o? A fost genială. Asta a putut fi vorbit în sala când practicăm. Am avut taximetrie, s-a trecut, uite ce am făcut eu. Am rulat, am înjurat. Și după un timp, oamenii raportează că am avut aceași situație, dar reacția mea nu a fost la fel. Și asta nu că au vrut neapărat, dar pur și simplu s-a petrecut. Și asta datoritului, așa interpretarea mea, este legată de această capacitate de a fi mai prezenț, care îți permite, fără să dorești tu, a intrat în reflexele deja, s-au schimbat în anumite scheme cognitiv, și tu începi să ai pe alte reacții. sau am avut o persoană care îmi povestea că avea o relație mai tensionată cu copii și copiii la ecranul și spuneau, știți ce își tur din asta, uite, nu, nu, nu, fă ăla, acum, deci nu ai temele. ai ceva altceva de făcut, du-te să lucrezi să-ți faci temele, să-ți faci temele și de fapt ea tot timpul era în tensiune cu copii și copiii erau în tensiune atât de mare că iar chiar aveau manifestări fizice pe ușa. Și m-a raportat că după șase săptămâni ea a observat că se schimbă dinamica în familia și că copilul Nu mai era atât de mult în acest tansun cu el, că putea să-și controlez mai bine. Înainte de a urla pe el, a început să deschid gura și a împovestea. Și Valerii ceva incredibil s-a petrecut, am intrat în reacția, am văzut copilul, am deschis gura și el a spus, tu te-n camera! Și asta a fost genială, că era, îmi spune, uite, în prima dată, în viața mea, că reacționez altfel. Asta l-am făcut de 1.000 de ori, acest scenariu, și uite acum ceva diferit.
S-A petrecut. Știi, și asta mă aduce la această concluzie care mi se pare extraordinară și asta cumva este unul din gândurile cu care sper să plecăm cu toții astăzi, este acela că reziliența la stres, puterea noastră de a controla Cum reacționăm la anumite situații nu este doar ceva în care să... nu e doar o simplă voință. Să zic, îmi doresc să fiu mai rezilient la stres. Este ceva ce poate fi exersat exact ca un mușchi. Este efectiv un mușchi, doar că nu e fibra musculoară și nu îl vedem cum crește. Ăsta e un dezavantaj în a face neurocercetarea. Pentru că la sală poți să te duci și poți să vezi. Nu trebuie să îl vezi la sală pe băiatul sau fata care știe că împingi o sută la piept. Se vede. La creier se vede puțin mai greu, dar la fel ca la împins la piept, nu poți să te duci la sală și să zici, hai, dorește-ți foarte mult să împingi o sută la piept. Hai că poți! Nu o să poți! Trebuie să te duci șase luni, să ai un program foarte fix, să dormi opt ore, să mănânci proteine, să faci exerciții, să te recuperezi și o să poți în șase luni să ajungi la sală și să împingi o sută la piept. Pentru că ți-ai întrenat acest mânc și același lucru este la creier. Nu este doar gata. De mâine nu o să mă mai enervez. De mâine nu o să mai țip la copii. Și aici am.
Avut o experiență pur personală, că mă gândeam că există, poate o fi, acest impactul, pur și simplu faptul că de șase săptămâni Valerii ne spune să fim atenti, la un moment dat de dragul ei sau că m-am îndreptat pe ea, fac asta și atunci acest rezultat apar. Dar de exemplu la mine, Am descoperit, după ce am făcut în biesa și după practica, o jumătate de ore pe zi, timp de trei ani, două ani și ceva, odată, m-am trezit fără anxietate, fără anxietate pe care nu știam că o am, că de fapt aveam de fiind mic. Eu trăiam cu ea, pentru mine era ceva absolut normal. Și nu știam că o am. Și la un moment dat mă trezesc, sunt afară și mă gândesc că e ceva diferit, nu înțeleg ce-i cu mine, nu am toate gândurile astea catastrofice, Asta e, nu le mai am. Deci tu poate să nu ai gânduri din asta. Și asta nu mi l-am dorit, că nu știam. Și asta m-a efectiv convins și mai mult că, uite, este ceva care se schimb în carierul meu și că prin antrenament, efectiv, apar schimbări puternice. care nu sunt.
Indus pe... O ansietate de care nu știi cum o ai până când nu mai ai. Sunt multe chestii.
Pe care le avem nu știm. Adică nu putem să știm ce-i în fiecare dintre noi. Adică eu aveam o colegă, de exemplu, la liceu, care avea dureri foarte mari. Și am auzit, să spun la cineva, eu nu știam că se poate fără dureri. Credeam că toată lumea e așa. Și foarte repede e posibil să avem fiecare lumea noastră și nu știm ce e. Nu mai prind comparație. Dacă mă întreb dacă sunt stresat sau nu, eu pot să spun că prind comparația prin alte momente, sunt mai sau mai puțin. Dar știința mă va spune, ok, poate cu cortizor, poate cu diferite indicatori, Dar înbiințarea pleacă de un alt... vine cu alt perspectiv. Este să ne dau o harta, harta propria, unde simt eu cu stresul, ce mă ajută pe mine. Și cum dacă am lucrat într-un fel cu o lampă, am pregătit o lampă, asta e atenția noastră, pe care o muncim fiecare zi, și cu lampa să punem, uite, cum reacționează eu la stres, ce mă ajută pe mine. Asta nu mă ajut. Gândere pozitiv pe mine, din un punct de vedere, nu mă ajut. În momentul în care nu ai gândește, te-ai pozitiv, e bine să strângi de gând. O să dezvolți?
Adică, de ce nu te ajută gândirea? Nu mă ajut.
Că dacă nu pot să o fac, mă enervez și mai mult. Anumite chestii pentru mine nu țin de voința. Sunt de cablare a creierului pentru mine. Și ce observ, este că cât meditez, într-un mod, și numai puțin, când vorbim de meditația asta, sau de a fi prezent, e a fi prezent într-un mod anume, a fi prezent fără judecat. Lucrez foarte mult cu non-judecat. Asta e un element foarte important. Nu sunt prezent, pot să fiu prezent aici și încep să tai firul în patru. A fi tot un proces colectiv. lucrăm a fi prezent cu tot, în acceptare a ceea ce este, cum dacă am fi un medic și facem un diagnostic. Dacă faci un diagnostic, tu nu te ferești de ce doare sau nu, adică observi. E o boală? E o boală, observi. E un gând? E un gând. E o emoție furibă care nu îți place? O vezi. Asta e diagnosticul pe care îți ofer. Deci, acest mindfulness este a fi prezent aici și acum, fără judecat și cu acceptare. Nu înseamnă că o să rămâi acolo, dar o minute, secund, două secund, o minută dacă vrei, poți să stai, faci diagnostic, după ce acționezi. Dar în acest moment înveți să stai cu ceea ce este. care vrea să ne ducă altundeva decât suntem. Învețăm să stăm cu ce este inconfortabil. Saki Sandorelli, unul dintre directori al Massachusetts University Medical School, clinica de reducere al stresului, spunea, e un capitol care spune, look at the bandage place. Uită-te la ce doare. Nu fuge. Și nu Când fuge. te uiți la acest Nu fuge. Nu fuge. lucru, e posibil, la un moment dat, să observi că nu e așa de teribil și doi, la un moment dat, chiar să ajuti la un fel de relief. Poate. E o.
Diferență mare într-un program de mindfullness structurat cum este MBSR și o simplă meditație pe care o pot face oamenii acasă și cei care, să zic, o să plece de aici sau care se uită la acest material și care nu o să urmeze totuși un program de MBSR. Ce sfaturi le-ai dat tu ca să integreze cât se poate de mult din beneficiile acestui program și pentru a-și exersa totuși puterea de a rămâne prezent? E foarte grea.
Întrebare. Magic Pill. Bine, știm că nu există Magic Pill și cine o vinde îi se îmbăgățește pe spatele nostru. De exemplu, în meditațiile există mai mult de 80 de feluri de tip de meditație. De asta, dacă vă trimit pe o platformă, vedeți care sunt, că nu o să funcționeze pentru aceeași lucru. De exemplu, acum e foarte mod la mod, cum se cheamă, manifesting. Așa se cheamă, manifesting. Asta este total altă chestie. Nici nu știu dacă vă studiați științific, rezonez foarte mult cu dorința noastră de a fi ceva în viitor. mă-i mai funesc, este total antagonic. Adică noi o să învețem să film aici, acum, cu ceea ce este. Și pe anumite platforme există foarte mult tip de meditație. E foarte bine. Aplicație ne poate ajuta. De exemplu, eu am o aplicație care îmi dă stelele. Dacă am meditat 10 zile la rând, am un steaua. Și eu, fiind un pic competitiv, mă ajut să fiu mai consecuent. Asta mă ajută. Dar acolo sunt toți felii de meditații. Și atunci... Aici, în funcție de ce alegeți, o să aveți alte rezultate. Dacă vreți rezultatele tip MBSR, deci pentru a întrena a fi cu ceea ce este, căutați meditații care vă aduceți atenția către elemente foarte concrete, deci corpul, de exemplu, sensațiile din corp, sensațiile din respirația, Sunt sunetele? Asta da. Asta e mai în funesc tip MBSR. Restul nu. O fi bun pentru ceva clar, dar nu pentru ce vorbim acum de MBSR. Studiile arat că e mai important să facem un pic pe care zi decât o dată pe săptămân, deci puteți practica o dată 5 minute pe zi și dacă puteți și mai mult e fantastic, o să aveți rezultate mai clar. Cam asta aș putea să-l recomand. Altfel, eu sunt foarte jenată de programele pe care le ved, că unele plec foarte mult de intenția, de-aia sunt create anumite persoane care nu sunt dovedite. Adică nu știm care este impactul. De exemplu, la MBSR nu e panacee. Sunt anumite cazuri pentru care MBSR nu e ok. Și poate face mai mult rău decât bine. Care sunt? De exemplu, oameni cu PTSD, dacă ai un trauma major și că tu când te închizi ochii sau te începi să focalizezi vezi niște imagini teribili, nu e cazul să te retromatizezi. S-ar putea ajuta în cazul acesta, dar trebuie să fim foarte atenți. Eu când am făcut training cu profesori de Massachusetts, era cineva în sala care a fost SRE pe campul de operație, erau militari, îi ghideau ochii, vedeau niște chestii îngrozitoare. Și știu că Florence Melomelia spunea, OK, stai, poți să stai cu ea, OK, stai, OK. Dacă nu mai poți, deschide ochii și mișcă-te, nu rămână acolo. Alte cazuri sunt depresia acut, adică un om care nu are energie, dacă se intră în emergență, ar trebui să ai o perseveranță, să poți medita o oră pe zi. Chiar dacă meditazi doar 10 minute pe zi, o să fie bine. Acest om nici nu poate să ia mașina, să vin până sala sau să deschide calculatora. Nu e cazul să-l faci și să simți și mai proscă. Deci, recomandăm în momentele astea să trec de faza acut și atunci chiar ajută. E bine să viziti cel mai bun program pentru a scade recidivă depresivă. 50%. Deci, este un.
Fantastic... 50% de scade.
Recidiv de depresie. Acum, un studiu recent arata ca e echivalentul a nistei medicament. Nu stiu care-l simt, ca nu simt din meseria. Poate sa-ti trimiti studiul, daca vrei, e la fel, acelasi impact. Deci, este ceva care e o alternativa non-medicamentoasa, Poate fi folosit și în paralel cu medicament pentru acest lucru. Dar când lucrăm cu oameni, de asta m-a plăcut foarte mult MBSR și nu am vrut să predat altceva. Să predat altceva este că când vrei să ajuți oameni, unor, dacă nu știi, poți să faci rău. Și nu că ești prost, dar pur și simplu nu știi. Tu nu știi ce înseamnă să fii depresiv. Eu nu știu cât am văzut cineva să vorbește așa depresiv. Hai, du-te afară, fă un pic de sport, știi? Asta omul se simte și mai nașpa. Adică, nu e cazul, și asta m-a plăcut de-a mie, măcar că eu sunt invitat să dau un questionar omului înainte să vin, să facem o interviuă individual, să încerc să ved, dacă nu intr în categoria asta de non-admitere, adică oameni care pot să aibă probleme. Alt cazul este, de exemplu, decesul, să moare cineva foarte drag. Tu ești în doliu, ești plin de emoții. Dacă eu te invit să stai acolo, să te uiți la emoții, Și aici, poți să-ți spun și eu, am avut experiența asta, că cu toate aveam 20 de ani de meditație, momentele foarte puternice, nu puteam să stau cu mine. Nu puteam să stau cu mine, era prea acropeșitor, veneau emoțiile, așa, nu puteam să vezi o sănătate. Deci aveam nevoie de alte strategii de reglare. Deci aici e important, mi se pare bun simțul, să avem grijă. Cred că ăsta.
Este avantajul tehnicilor studiate științific, faptul că îți dau un refugiu și fiind studiate ele știu cum se aplică, unde se aplică, unde nu se aplică față de o tehnică experimentală sau nouă, sau nestudiată, unde există acest semn de întrebare, unde există această nesiguranță că poate să-ți facă inclusiv mai rău. După ce poți.
Să alegi, să trăiești în risc. Eu l-am făcut fiul, adică... trăiești în risc, dar faptul că poți să observi într-un obiectiv care sunt efectele, datorită unei atenții și o conștientizare puternic, poate te poate ajuta să nu te prea duci departe. De exemplu, în multe tip de meditație la care vreau să atragi atenție, în care ți imaginezi... Am văzut foarte multe oameni care meditesc și doresc anumite stări. ei îți auzorești. Și stările astea le poți obține în niște stări în care te simți foarte bine. Dar la un moment dat a avut timp de meditație ca te poate duce o fel de disociere, în care de fapt tu îți imaginezi niște chestii. Sau oameni spun, uite, da, nu știu, ce fel de gând, uite, asta s-a petrecut că trebuia să fie. Poate o fi, dar poate tu dai interpretarea asta la ceea ce este. Hai să vedem faptele. Și tu imizi hipoteza bazat pe faptele pe care le observă mijlurul tău. Am văzut multe imitații, te invit să faci ceva. Și, de fapt, pentru mine, cel mai mare challenge a societății noastre, a omului occidental, este să îi vezi să nu faci. Să fii prezent.
Poți să-mi dai, spre final, câteva exemple de meditație informală. Pentru că ai zis de meditație formală, sunt tehnici, și asta am înțeles până acum, care te invită să fii prezent, să nu faci nimic, să te concentrezi la corpul tău. Există și acel NSDR, am făcut NSDR în primul branș, la primul branș, bun bine, și puteți să-l găsiți pe YouTube. Se numește Non-Sleep. deep rest, care e de fapt body scan. E un body scan reinterpretat în care îți imaginezi că închizi ochii și îți imaginezi că un fascicul de lumină pe care tu îl ții, tu ești în exteriorul corpului și îl pui pe corp și practic te concentrezi la fiecare parte a corpului tău și fix asta este o practică a prezentului timp de 10 minute. Asta nu e.
Mai în funesc. Nu e mai în funesc. Nu. Te mai vezi, astea sunt niște nionțe. Că ești în.
Imaginație, induci ceva. Da, în NSDR îți imaginezi că ești în afara corpului tău și te uiți la corp cu o lanternă și te concentrezi pe fiecare parte a corpului. Te concentrezi cum stai pe scaun, cum simți senzații de pe scaun, cum simți... Aici, de exemplu.
Am văzut oameni care fac asta, să-și imaginez că simți. Sau alte tehnici care sunt foarte bune în anumite contexte. Adică e ok, adică fiecare tehnic are și punctele tare și mai puțin. Dar, de exemplu, tehnicii de relaxare care ți-nduc, uite, sunt din cei mai greu, cei mai greu, înduc relaxare. Sunt ok, dar sunt momente, în un tip cazuri, în care, de exemplu, tu ai dori să te relaxezi și nu poți. Și atunci te simți numai stresat decât a fost. sau poate nu reușeai să vizualizezi și atunci apar o frustrare. Și mai funesc aici, o să te iubiți să ai propria ta referință de ce simți, nu ce-ți imaginezi că simți. Adică să fii în corp. Eu știu foarte mulți oameni care nu mai sunt în corp. Îți imaginezi că simți, dar nu simți. Și uite, simți acum durere. Simți transpirație. Poate.
Nu ai.
Plăcut asta, să simți transpirație. Ok, dar este. Și asta să arată că ești. Este altă funcție. Nu ești imaginație, ești aici și acum, în ceea ce este, în această carcasa, care este cât o să fie. Dar ești acolo. Și asta-i tot treningul. Și e o mic nuianță care, după mine, poate face o mare diferență. Ok. Dar a trebuit ce-a citat. Ce face una.
Ce nu face alta. Corect. Dar, dincolo de aceste tehnici, dacă poți, spre final, să ne dai câteva exemple de... de meditație informală, de care ziceai. Adică ce poți să faci în viața de zi cu zi. Ce poți să faci în viața de zi cu zi în timpul activităților pe care le facem, acele mici bites, mici momente în care să ne întoarcem la prezent și să ne conectăm. Cum să facem.
Asta? Putem să facem asta câteva minute pe zi, orice lucru pe care îl facem. Și chiar acum, dacă simt scaună în spate, pot să facă când ascultăm conferința. Dacă simt prezent din corpul meu, ok, poți să-mi ifezi în practică mai puneți 5 minute. Bravo, bravo! Dacă, de exemplu, facă sport, în loc să mă uit la ecranul și să... Oamenii care fac jogging, știi, la țimp, Performanța. Hai, las timpul acolo și începi să simți corpul, cum simți heartbeat-ul, efortul. Asta lucrezi atunci și prezent când faci asta. Și sunt adeptii studii care arată că ajută mai mult să faci sport. Pot să combin acest prezenț cu ceea ce faci. De exemplu, yoga. Dacă faci yoga, dacă te gândești la comparatorii pe care urmărești să-l faci sau la cât de frumos are, nu știu, altcineva ținută și vrei să te gândești unde poți să găsești ceea ce aș ținut, Nu mai e nici yoga, nu e mindfulness. Adică dacă faci yoga, stai acolo în corpul tău și simți, simți tot ce e. Și e posibil să observi cum te apăre o stare anume de prezență. Când te duci la serviciu, dacă te duci cu metroul foarte bine sau aștept metroul, în loc de butonat telefonul, op, să-mi simt, să mă uit la... Genial metroul ca și câmp de observare, e super tare. trei sferturi în cuu, așa, dar tu, ok, nu foarte pe cuu, dar ok, cum este să te mișci cu metro, cum să observi ce-i în jurul tău, mirosurile, toate senzațiile, sensurile, sunetele, toate astea sunt practică. Deci se poate face astea fiecare zi, numai să ne lesem de telefoane. Asta ne-a povestit.
Și un Shaolin, îl cheamă Shi Hong Yi, am avut un podcast cu el și povestea că în practica lor ei asta încearcă să facă. Când mănâncă, mănâncă. Când fac sport, fac sport. Când dorm, dorm. Și pare logic. Pare logic, pare atât de simplu. Și noi pare că facem un fel de bio-hacking în ziua de azi, mă uit la tot felul de mimuri. În care oamenii zic, dude, eu n-am o zi, eu am manipulat timpul, eu am trei zile într-o zi. Eu în timp ce fac sport, ascult podcast și răspund la mesaje. La mine o oră sunt trei ore. Dar așa o fi? Sau este tocmai invers? E mindfuck. În loc să faci sport și ăla să fie și să te conectezi la el, noi ascultăm podcast în timp ce facem sport. Nu prea înțelegem nici din podcast, n-am făcut nici sport. Să vedem după.
10 ani cum e omul ăsta. Numai că nu o să mai fie aici și ne spun cum e. Da. Sau nu o să-l întrăsnesc să spun cum e. Că e foarte greu, de exemplu, să-l cunoști că ești burnout, depresie. Care sunt lucruri absolut ok. Adică pentru mine asta e ca și o regeală. Adică ai o regeală... o recunoști și o tratezi. Cu instrumentele, cu medic, cu psiholog, cu mai frunesc, cu whatever. Dar la fel cu epizodele mentale, adică e important să le recunoști că există. Asta e primul pas și e foarte important să... E ok, nu e cazul să ne simțim ostracizați sau e o mare nevoie de a recunoaște unde suntem și numai prin asta putem merge mai departe. Și asta poate să treacă. Există instrumente multe și suporturi și asta eu se pare că este una dintre atât a omului modern, este că putem ghesi instrumentele să ne ajut. Poate că noi învățăm asta, această facără, cu antrenamentul, cu ajutorul aplicativului cu tare, cu ajutorul unui program, cu ajutorul unor prieteni cu care facără mă duc la join. Poate. Dar eu.
O să am o ultimă întrebare și după ce o să luăm întrebări din public. Unde putem găsi acest program MBSR? Cine vrea să-l facă? Unde se poate înscrie? Unde poate să-l.
Găsați? Pot să vă dau niște link-uri. Atunci punem link-uri.
În descrierea pentru cei care se uită pe... Pornind de la încurajarea de a te cunoaște pe tine prin meditație și de a-ți cunoaște gândurile, continuând cu ce spunea Goethe, know thyself, if I knew myself, I would run away. Cum ați reacționat când, prin meditație, ați început să vă cunoașteți gândurile și pe dumneavoastră ca persoană? Eu mă simt.
Doar la început, sincer. Mi se pare fascinant. Și plus că e un proces care nu se termină. Cum axita ta m-a dispărut după 3 ani, 2 ani după ce am făcut MBSR. Sunt de-alea lucruri pe care mi se pare că viața are alt gust. Și da, este fascinant să poți să-ți permii să greșești, să transpiri, să te enervezi la aeroport, să observi, să încerci să înțelegi cum funcționează, cum funcționează alții, plus acest empatie, să înțelegi. Oamenii de la Brown University spuneau The Shared Humanity. Atunci poți să începi să-ți dai seama că ești un om, Și că celelalte sunt și om, și că... wow, ce avontură umană e. Eu nu pot să-mi concep viața fără asta. Bună seara, Marian este numele meu. Ați spus ce nu targetează acest tip de psihoterapie și voiam să vă întreb dacă targetează mai mult clienții sau pacientii cu mild symptoms, cu simptome mai ușoare, pentru că ați spus că nu targetează PTSD, schizofrenia, depresie cronică. Și ce oameni targetează de fapt? Ce grupuri umane? E foarte bună întrebarea. La începutul a fost targetat imediat clinic oameni care de fapt nu era putea să fie tretat în alte specialități. Au primit adesor oameni care mergeau la medic și spuneau, ok, ai probleme? Nu ai ala-ala? Poate o fi stres? Du-te la programul ăsta, că nu rești nimic. Alt populație care a fost targetată în prima fază era oamenii cu chronic pain, care nu putea să treacă la opiacea. Și după ce au fost oameni cu suferința psihică, dar asta a fost la început din mediul clinic, după care programul ăsta a ieșit din mediul clinic, așa cu rezultate și fiind, tocmai nu în psihoterapie, eu nu sunt psihoterapeut, nici medic. și totuși au acceptat să fie trenuite acolo la ei. Le-am întrebat, poate să devin treneră asta? Și m-a spus, da, Valerica, important este să practici tu, să aplici protocolul, noi te motorizezi și poți să faci. Deci nu e o psihoterapie, nu consider ca și psihoterapie, doar cam dat, dar legat de target acum, există toți oameni care nu întră în categorie menționată, dar și PTSD poate fi ajutat, și depresie poate fi ajutat cu acest... dar cu mare precauție și asta depinde foarte mult de trenerul dacă se simte de discuții, one.
To one. Referitor la întâmplarea domnului doctor, că mi se întâmplă și mie de multe ori să-mi taie cineva.
Calea și... Cui să nu se petrece? Da, și la.
Momentul ăla am creierul inundat de noroadrenalină și de adrenalină și nu mai stau să mă gândesc. Referitor la faptul că vine în momentul ăla să mă dau jos din mașină și să-l invit pe individ la o cafea, îmi dau seama că legea nu-mi permite să fac lucrul ăsta. Cum mi-a întâlnesc creierul să trec de la resemnare la acea reziliență de care spunea și dumneavoastră.
Domnul profesor? Eu o să dă perspectivă MBSR-ului, pe asta lucrez de fapt, pe atenția. Cu cât o lucrez, la un moment dat observ foarte concret cum se crește moment, distanță între stimul și respons. Poți să crești. Încerci să caștig un pic de moment în care în loc să dai pumnul înapoi, sau înapoi să dai pumnul, sau să url, În momentul în care vei crea și cu cât practici, asta ar fi unul dintre rezultatele, să observi, să creezi acest spațiu și aici e reziliență care îți oferă un program ca și este un MBSR. Creezi acest spațiu în care Vei putea să alegi, mai degrabă, cum să... Ei vorbesc de reacțiune vs. răspuns. Dacă nu ești în automat, în fight, flight, whatever, la un moment dat, apart de mindful response, ok. Care poate să fie ok. Dau seama că deja sunt... Că dacă ești trăgăruit, unii, cercetatoare, spun că cortexul nu mai funcționează. Știți când ești în stres acut, nu mai e loc pentru gândire așezat. Și atunci, mai funesc, asta fiipotez, ajută să răpun aceste perți, atenția și cortexul în funcție. Tu ești total dissociat, la un moment dat începi să-ți dai seama că am intrat în stres. Știu cum ai termina data trecută, l-a dat un pumn și i-am ajuns în echisoare. Și deci, hai să nu fac asta, poate că nu merge strategia asta. Și să face așa altceva. Asta e ce ofer și plus faptul că amigdală descrește, adică nu mai te simți așa de amenințată. Și eu văd, de exemplu, la mine foarte clar, dacă stau mai mult timp în mediul stresant, încep să am niște reacții cei ce mai... M-am studiat. În juratură, gând de pumn, O dată, de exemplu, am avut o imagine în care vreau să strâng de gât omul. Și am spus, Ola, Valeria, ești foarte stresat. Dacă deja ajungi acolo, să vrei să te duci acolo. Eu, bine, nu am făcut fizic, dar era foarte... în corpul meu era. Și atunci, aici văd unde sunt eu, ca și reactivitatea mea. Tip de răspuns pe care îl am, care nu îmi propun eu. Vine omul, care răspunsul îl dă. Eu cred că.
Întrebarea e de natură magic pill din nou. Eu cred că întrebarea este cum pot să ridic astăzi 100 de kg la piept pe bară. Și cred că răspunsul se întoarce în aceeași zonă. Adică e normal să ne dorim niște scurtături și apar atât de multe scurtături prin tehnologie, prin tot ceea ce facem, dar lucrurile astea de bază biologice momentan n-au scurtături, poate o să apară la un moment dat scurtături, dar până atunci... O scurtătură e.
Un imbiesar la IBCT, să-mi sincer, asta e scurtătură, pe bună. Înainte de a găsi acest program, eu pentru a reuși să meditez o jumătate de ore mi-a trebuit două ani de zile. În biestar, după 5 săptămâni, văd oameni care stau 45 de minute și eu deschid ochii și spun, măi, nu se poate, stau eu acolo în sală, cum e posibil? Este incredibil, adică... Dar sunt oameni foarte motivați, oameni asumați, care știu că dacă nu au acord de o oră pe zi, nu vor obține rezultate, dar când ești pregătit, în intensiva asta, efectiv ai rezultat după 5 săptămâni. Programul rămân 8 săptămâni, de ce? Că oameni nu fac o oră pe zi tot timpul. Și oameni care face o oră pe zi observ că după 5 săptămâni deja s-a recablat ceva. Deci dacă voi faceți acasă regulată, în momentul acesta observați. Regulat, 5 minuti, începeți cu 5 minuti dacă nu puteți. 5 minuti, 10 minuti, mai mult dacă puteți. Dar asta va.
Schimba lucrurile. Și până să ajungem să facem MBSR, putem să recurgem la tehnicile pe care le-a menționat profesorul miu mai devreme. Adică să vedem dacă putem să controlăm situația sau nu. Ți-a tăiat calea? Ok, nu poți să controlezi situația, poți să distragi atenția în altă parte, poți să lucrezi la atenție, poți să reevaluezi situația, stai un pic, poate ai greșit, n-ai văzut semnul, acela e nou, poate are alt număr, numărul e din alt oraș, deci e nou. Mai bine îi zici, hei, salutare, bine ai venit în.
București. Poate-i grăbiciu duce.
La spitalul. Vezi că ai un semn ac sau pot să suprimi acea intenție violentă sau să practici acceptarea. N-am înțeles până acum dacă acceptarea înseamnă să-l înjuri cu zâmbetul pe buze sau dacă înseamnă altceva. Să ții că accepti, de fapt, emoția asta. Accepti că ești violent sau că ești furios în momentul.
Respectiv. Cele două să.
Aplic de fapt. Și, în esență, ce înțelegem din brunch-ul de astăzi este că să spui, nu te mai stresa, nu o să funcționeze. Să spui, fii calm acum, nu o să funcționeze. Dar ce este super interesant este că genetica intervine, cum am spus și profesorul meu mai devreme, undeva în 30-40% din modul nostru de reacționat și avem capacitatea de a antrena cel 60% rămas. și cumva știința ne ajută în direcția asta și programele astea care sunt studiate ne ajută în direcția asta. Sincer, nici imediat.
Oameni care prouvesc foarte mult vezi pe social media respirația, de exemplu, ok, respirația te ajută să activezi parasimpatic, adică tu ești activat și cu asta vei opri reacția de stres pe momentul. Deci funcționează respirația pentru unii oameni, foarte mulți oameni, dar asta va ajuta să oprești reacția atunci. După aceea, dacă vorbim de reziliență, de exemplu aici vorbim de schimbarea, ori așa, că acționez mai frunesc, de schimbarea de schema cognitivă, adică filtrele înainte de a înclanșa reacția sau dacă reacția de stres până la solenal, adrenalină s-a declanșat, îți dai seama că ești în stres și s-o oprești, nu mai continui să pompezi hormonii în singe. Adică mă duc.
Acasă, fac câteva minute de meditație, day.
By day? Nu, tocmai. Dar tocmai meditația aia ajută înainte pentru reziliență. E cum dacă noi învețăm să îi notăm... Adică noi suntem în oceanul. Uneori e furtun, uneori e tot. Dacă tu nu știi să îi noti, nu e momentul să înveți să îi noti când ai valori mare. În momentul ăla nu, e altceva. Help, help, help! E altceva, e altă strategie. Strategia imilisare, mai degrabă, noi învețăm să înnotăm ipiscina, după ce ai în oceanul, cu valuri mici. De asta cu valuri mare nu invităm oameni să practică atunci, că nu e momentul. Și în momentul în care apar valuri mare, facem asta și sper că mă ajut și am învețat până acum. Sper că mă ajut ce m-a învățat până acum. Și așa spune John Cabazin, primul fondator. Spune, uite, tu cât practici asta, o să-ți construiești colac, un colac, după ce o să-ți construiești un vaporaj, o barcă, după ce un catamaran și poate ajungi și la placa de surf, în care, dacă ești ca și maturicar, în care vine tsunami și faci ca și James Bond, te duci deasupra, tot e ok. Eu nu am ajuns acolo, dar poate după 60.000 de Mulțumim ore.
Pentru întrebări. Da, e un branș care lăsă cumva tema asta a stresului oarecum deschisă, care răspunde la anumite întrebări. Știm cel puțin care sunt direcțiile. Nu există magic pill. Avem lucruri clare pe care le putem face pentru a ne antrena creierul în a deveni resilient la stres. Dar stresul în final, și aș vrea să termin cu ce am început, stresul e ca frigul. Poți să-ți dorești să te ferești de el, dar este ireal. Poți în schimb să te îmbraci, poți să devii rezilient la frig, să ieși iarna într-un tricou și să nu te deranjeze. Poți să-ți iei o mașină cu scaune încălzite, dar e bine să rămâi rezilient la frig pentru a face față frigului. Dar nu trebuie să ne mai dorim să ne ferim de frig cum n-ar trebui să ne dorim să ne ferim de stres, poate doar de anumite forme, să zic, prea agresive de stres. Vreau să vă mulțumesc din nou că ați venit într-o duminică și ați petrecut-o astăzi cu noi. Dacă vreți să revedeți Toate edițiile Bun Bine sunt pe canalul Dr. Mihail pe YouTube. Vreau să mulțumesc partenerilor noștri, Unicredit Bank care sprijină toate evenimentele Bun Bine, de la primul până la acesta, Aqua Carpatica care hidrătează evenimentele Bun Bine. Din nou mulțumesc întregii echipe. Vă mulțumesc din nou că ați venit și Valerie. Mulțumesc mult.
More from Mihail

Tu știi câtă sare consumi zilnic? Te uiți vreodată la cantitatea de sare de pe eticheta alimentelor?

Cât de atent ești la schimbările care apar, la cum percepi mirosul sau sunetele? 👨🏼⚕️☝🏻

Tu cât timp petreci zilnic pe rețelele de socializare? Ai încercat să îți setezi limite?







