În acest interviu dintre Mihail Păutov și un neurolog pediatru, se explică ce este o criză epileptică la copii, cum diferă de o criză convulsivă și cum pot părinții să o recunoască. Medicul descrie criza epileptică ca o manifestare a activității anormale a neuronilor, subliniind că semnele variază în funcție de zona cerebrală implicată – de la mișcări necontrolate (dacă zona motorie este afectată) la pierderea bruscă a contactului și privirea fixă (dacă zona afectează conștiența). Se clarifică diferența dintre criza convulsivă (prezența modificărilor motorii) și criza epileptică cu afectarea conștienței (fără semne motorii). Pentru părinți, se recomandă să observe semnele specifice, să noteze durata și să înregistreze episodul pe telefon pentru a facilita evaluarea medicală ulterioară.
Cum ar putea părinții să recunoască o criză epileptică? Pentru că ceea convulsivă e ușor de recunoscut, pentru că o vezi, e zgomotoasă, este, să zic, spectaculoasă ca și înfățișare.
O criză epileptică înseamnă o manifestare a creierului. Vorbesc de copii, deci a unui copil în dezvoltare și în funcție de zona implicată are semne diferite clinic. Acum este o activitate exagerată a celor neurone, a celor celule cerebrale, care în loc să funcționeze controlat, funcționează aberant și atunci provoacă tot felul, de exemplu dacă este în area motorie, în area care ține de mișcarea copilului, provoacă mișcări necontrolate. durează puțin, se oprește și asta a fost.
Care e diferența între criză epileptică și criză convulsivă?
Deci folosim termenul de convulsiv atunci când apar modificări motorii, când face convulsie. Dar criza, așa cum am spus, dacă cuprinde anumite zone cerebrale care nu au implicat aria motorie, poate provoca alte simptome fără semne motorii, respectiv Poate doar să pierdă contactul cu părinții, să aibă privirea fixă, să nu reacționeze și atâta doar. Și aceea nu este o criză convulsivă, este o criză epileptică cu afectarea conștienței.
Atunci când copilul pierde contactul cu părinții, ai zis, și rămâne blocat. Cât timp rămâne blocat și cum îți dai seama că e blocat și nu doar se gândește la ceva?
Deci părinții de obicei realizează, simt că se întâmplă ceva cu copilul lor. Ce îi învățăm noi, ca și neurologi și pediatrii, este să filmeze cu telefonul. Orice li se pare mai particular, orice manifestare care pare că nu ține de comportamentul normal al copilului, să o filmeze și să vină la un control. În general, tot ce înseamnă stereotip, adică toate episoadele sunt similare în timp, și sunt fără niciun fel de factor provocator, cumva ne punem problema că ar putea fi criză de natură epileptică.