O zi din viața unui NEUROCHIRURG | cu Prof. Dr. Horia Pleș

Astăzi vorbim despre creiere. El a văzut mult peste 10.000 de creiere. Peste 10.000 de creiere pe care le-a văzut, le-a atins, l-a operat. O să vedem cum arată o zi din viața unui neurochirurg. Un chirurg care operează pe nervi și pe creier.

Mai registrează, nu pot să povestesc mai mult. Chiar acum suntem

în Spitalul Regina Maria din Timișoara și o să vedem cum arată o zi din viața unui neurochirurg. Un chirurg care operează pe nervi și pe creier. Este un chirurg care trebuie să fie disciplinat, trebuie să fie bine organizat, trebuie să fie ferm, sigur pe el și calm atunci când face aceste proceduri și sunt curios cum este el în rest. Bună dimineața! Ce faceți? Sunt cu echipă aici. Haideți, let's go! Sunteți

matinal! Da, așa m-am obișnuit de fapt. Eu am început neurochirurgia la București de foarte mult timp. Mentorul meu pe timpul acela era un domn, profesorul Arsenie. Cel târziu la 7 dimineața trebuie să fim la spital, poate și mai repede. Și atunci așa m-am obișnuit. O să

vedem un raport de gardă, o să vedem vizita la pacienți, operația de hernie de disc, o să vedem operația pe creier, explicată consultație și o să vedem tot ce face doctorul pe parcursul zilei.

Am văzut pacienții și acum o să mergem la raportul de gardă. Raportul de gardă se ține aici, cu un etaj mai sus. este raportul de gardă pe spital, adică toate specialitățile. O să dureze puțin mai mult, pentru că a fost sâmbătă-duminică, dar așa, cam în jumătate de oră se va termina. Curios să

văd cum e raportul de gardă aici.

Da, da, sigur. La imagistică, pe weekend, au fost la remenie 16 pacienți, cu un total de 28 de segmente. Am avut un pacient la CT, cu un angiocete de torace și 4 erixuri. Licențile o atopesc. Și din punctul dumneavoastră de vedere, unde-i localizată tumora și care va fi rezultatul post-operator? Avem șanse să stea în terapie

mai mult sau să... Nu. Dacă nu apar boli de fond să se decompenseze, nu ar trebui să stea în terapie o zi. Așa ar trebui. Da, peste noapte.

Cam așa a fost raportul de gardă. Aici se ia pulsul. Ce s-a întâmplat peste weekend și ce s-a întâmplat în ziua precedentă? Indiferent ce specialitate ești, tu, ca medic, vii în acest raport de gardă și vezi ce prezentări s-au făcut în urgență, ce urmează să fie operat, ce a fost operat și cum evoluează și inclusiv ai șansă să înveți. Pot

să-ți spun o poveste? Da, orice, povesti-mi orice. Imaginați-vă că ei nu există. Am ținut... într-un ciclu de cursuri, într-un oraș aici în zonă, nu-i spun numele, pentru medici. Am ținut un curs de vreo 4-5 de minute despre hemoragia subarachnoideană, tratamentul hemoragiei subarachnoideane. Ceea asta când se rupe o malformație vasculară, cerebrală și avem sânge în cap. Amfiteatrul a fost plin, numai medici, cum spun. Nu folosesc un limbat sofisticat. Și la sfârșit au venit să mă fericită și unul dintre ei a spus, dacă mai veniți pe aici. să explicați-ne în așa fel ca să înțelegem și noi ceva." Deci am realizat că am vorbit de geam 40 de minute. Și atunci m-am întors la colegii mei de la Spitalul Județar și le-am spus, totuși asta e diferența între centrul universitar și celelalte spitale. Fără să vrei într-un centrul universitar, trebuie să te pui la punct cu tot ce se întâmplă în lumea asta, pentru că ai studenți, ai rezidenți care te întreabă. Și s-a gândit și diferența între noi, între medici, până la urmă. Asta e situația. Fost împreună la raportul de gardă, care ați văzut a durat în jur de jumătate de oră. Acum trebuie să coborâm în bloc operator. Acolo ne vom schimba cu alte haine specifice blocului operator. Și avem prima operație acum? Și avem prima operație, da. Trebuie aștept să o facem. Deci este vestiarul femeilor și este vestiarul nostru. Bun. Păi ne-am

echipat și acum mergem în...

Da. Suntem deja în bloc operator. Și acum ne îndreptăm spre sala numărul 4. Nu are importanță numărul. Ok. Aici sunt operații. Da. Unde facem noi intervențiile neurochirurgicale.

Acum e timpul cu care te-ai obișnuit deja,

probabil.

Domnul profesor se spală pe mâini, este spălatul chirurgical în care se spală de trei ori. Ne-am dat cu o substanță dezinfectantă și acum o să intrăm în

sală

de apia. Aștept, sincer, să văd o hirmie de disc operat.

Până dimineața! Până dimineața! Ne pui acolo, te rog.

Pacientul este deja anesteziat. Da, e adormit

si anesteziat. Si in pozitie pus. Sigur ca ati mai fost in sala de operatie, dar nu atingeti nimic ce e albastru si verde. Deci pacientul are o hernie de disc lombara, ca si nivelul intre L5 si S1. Noi neurochirurgii spunem prescurtat L5. De ce vine să se opereze? Avea dureri groadice. Dureri de spate și de picior. Se numește lombosciatică, deci dureri de spate și de picior. Au urmat tratament conservator în sensul de acupunctură, fizioterapie, tratament medicamentos. Durerile nu au cedat și atunci s-a făcut o investigație prin rezonanță magnetică și această investigație ne arată foarte bine. Vedeți, și dumneavoastră, această hernie de disc. Asta e hernia de disc. Iar aici este o imagine din lateral, o imagine sagitală, iar aici avem imagine axială, adică așa este slice-urile. Și aici e partea stângă. Aici e partea stanga, aici e partea dreapta. Si se vede hernia aici spre dreapta. El are lomba siatica dreapta. Vedeti canalul frumos? Aici e canalul normal. Cand coboram, apare hernia in canal. Ok, deci ala

e canalul normal, da? Apoi trecem o dupa spinarii si avem hernia care... Da. Acum

ma dupa... Se oprește la L1. Avem doar rădăcini de astea. Ăsta e marele avantaj. Că de came avea măduvă, operația e mult mai dificilă, că n-ai voie să atingi măduvă. Dar aici sunt siguri. N-ai voie să atingi măduva, eu chiar o tai câteodată, dar știu cum să o tai. Dar o să fie altă discuție. Asta că se face sub control, sub neuromonitorizare. Trebuie

să vedem și celălalt plan, ăsta pe care a fost primul, ăsta în 13. Deci, practic, e o tăiere de continuitate.

Continuitatea aici este întreruptă. Și acest disc este bolnav, dar discul poate fi bolnav și să rămână la locul lui, sau bolnav și să hernieze, să plece de la locul lui. Avea și deficit motor? Nu, nu are diferență. Dar putea să aibă, la volumul ăsta de hernie de gris, putea să aibă. De ficemotor, adică laba picioarele putea să nu o miște bine. Și

ce să faceți chirurgical? Adică ce faceți în

operație? Există mai multe păreri. Unii scot doar fragmentul herniat, dar eu chiuretez și spatiul intervertebral. Încerc să scot cât mai mult din... discă, dar de fapt discul are două porțiuni. Un inel fibros, foarte dur și inextensibil, și un nucleu pulpos. Un nucleu pulpos cu mult lichid. Și pe cel pulpos lichidate? Nucleul pulpos are, da, are o mișcare virtuală. Noi, dacă ne aplecăm înainte, el încearcă să împingă posterior, dacă am face podul, el încearcă să fugă anterior. Noi, în timpul vieții, Ne tot aplicăm, ne aplicăm, ridicăm greutăți, deci el va împinge în inelul fibros posterior, va rupe inelul fibros, ligamentul vertebral comun posterior și așa apare hernia de disc. Atunci, pe secvența aceasta, e un T2 se numește, discul sănătos apare gri deschis, gri deschis, discul bolnav, pentru că se dezhidratează, apare negru. Și revin. poate fi bolnav și să rămână la locul lui sau bolnav și să hernieze. Și eu încerc să scot nucleul pulpos, dacă se poate în totalitate. Ca să nu recitim. Da, dar este o manevră parțial oarbă, la un moment dat, că tu simți cu pensa consistența nucleului pulpos față de inelul fibros, Dar la un moment dat nu-ți mai iese nimica și poți să ai impresia că ai scos tot nucleul pulpos și totul se recidiveze după câteva luni sau câțiva ani. Există pe plan mondial recidivă. Noi avem toți neurochirurgii, avem recidive de hernie de disc. Noi aici, în Chimișoara, am în jur de 3%. Statisticele din vest arată recidivă mult mai mare, dar de ce? Pentru că foarte mulți, cum spun, scot doar fragmentul herniat. Dar explică pacientului, scoatem fragmentul herniat, este o operație scurtă, dacă recidivează, vă mai operăm o dată. Ei, în România, dacă recidivează și mai trebuie să te operezi o dată, pacientul te face bo. Și atunci așa am și învățat și conduitea mea încerc să scot cât mai mult BIM disc. Acum la monitor acolo-i domnișoara dr. Albătă care va fi cu mine în operație. Vă las repere acum ca să... Reperele sunt niște cumva... marker anatomici, eu acum palpez creasta iliacă și mă orientez, dar dacă am dubii intraoperatori, folosim și aparatul de radiologie. Dar fiind L5 și S1, ultimul disc, cum vă dați seama care e acum, după 40 de ani în doamnă? Dar e greu pentru

să zicem un... Nu, chiar la nivelul

ăsta nu. Dar, până în urmă, punem aparatul și poate și facem chestia asta. Un ac rod. Cu spray de ceează? E dezinfectant. Trebuie să băgăm un... Noi când introducem aparatul, vedem coloana, dar... Care e nivelul? Și atunci introducem un ac și vedem dacă suntem fieri sau

nu. Am înțeles, am înțeles. Ah, ok. Acu' acesta o să fie repel. Da. Au. Ok, aici e un lucru interesant. Doctorul s-a poziționat și a găsit poziția vertebrei. A făcut un X și ca la darts, pac, și a băgat acul în acel X. Și după aceea am înțeles de ce. De fapt, el palpează vertebrele. Noi le vedem pe o radiografie sau pe un CT, dar noi nu știm exact unde sunt ele în corp. Și el poate clinic să palpeze asta cu mâna, dar ca să verifice asta, inseră un ac care e metalic și care este un ghid. După care se face o poză, se face o radiografie, iar radiografia confirmă că acel ghid metalic, adică

Acul

metalic este în dreaptul leziunii, pentru că fix acolo urmează să se facă incizia și fix acolo, precis, se duce doctorul pentru a rezeca acel defect. Culorile

sunt asemănătoare, dar roșu intens este coloana lombară. Și noi suntem aici, practic, hernia este aici. Care are cinci nivele. La pacientul nostru, hernia de disc a fost între L5 și S1, deci între ultima ultimul arc vertebral roșu și sacru, care e cu albastru. Preoperator, ca să localizăm spațiul, întâi am folosit manual, am simțit pacientul fiind relativ slab, am știut cam unde suntem, am introdus acu aici, în zona asta, și am făcut, sau așa poate e mai bine să se vadă, și am făcut o radiografie de control să localizăm nivelul. Am știut că suntem unde trebuie, hernia de disc Ea iese pe lângă o rădăcină,

împinge o rădăcină. O vedem aici. Deci asta este, practic, această imagine

întoarsă. Asta e hernia de vis și apasă o rădăcină. Deci este un conflict mecanic între nucleul pulpos care e herniadă și rădăcina nervoasă. Și pe pacient îl durea foarte tare

piciorul, avea glombosiatica. Pentru că acest nerv era practic comprimat. Și ce vă doriți noastră este să intrați pe aici, ca

să rezecați. Exact. Ca să ajung, ați trebuit să îmi iau puțin din hemilamă, așa se numește. Am luat jumătate din această hemilamă. Ăsta e momentul în care ați... Freza, în care am folosit freza. Freza stomatologică, să zicem că știe lumea ce e aia. Am luat puțin din os, am dat rădăcina la op și am ajuns Aici, la rădăcina asta, galbenă luăm din os. Alții nu ajungeam la ea. Am dat rădăcina puțin la o parte și am ajuns la hernie. Și am scos hernie. Și am văzut că

ați reziga ce ați făcut. A fost să rezigați herniele acestea. Era ca un clește chirurgical cu care ați scos-o. Și am intrat

și am chiurețat și spațiul. intervertebral, restul de roșu de aici. Inelul fibros a rămas pe margine. Inelul fibros este format din mai multe straturi, vreo 16 straturi. El rămâne ce-i alb. Am scos numai ce-i roșu. Din cauza asta nu trebuie un înlocuitor să se introducă în spațiul intervertebral, pentru că rămâne inelul fibros. Și, practic,

acest nerv, în momentul de față, s-a neliberat. Nu

mai este compresiune pe

nerv. Doctorul a scos partea aia albă pe care nu o să o putem arăta, a scos hernia de disc, a rezecat-o, ceea care a apăsat pe rădăcina nervoasă, dar ceea ce a făcut în plus a fost să chiureteze în interiorul acelui disc. Partea pulpoasă, moale, a chiuretat-o și, practic, Asta reduce mult riscul de recidivă. Este o manevră care este aproape norb pentru că tu nu vezi din interior. Doctorul am văzut că atunci când o făcea, băga chiureta și ridica capul din câmpul operator și mai degrabă simțea cu chiureta acea parte pulpoasă. Dar ea a fost îndepărtată acum complet. Se vede că rădăcina nervoasă este deja liberă, nu mai are acea compresie. Și acum o să înceapă să facă hemostază și să închide operație. care tehnic este, de fapt, teoretic, când o înțelegi și o explici, este simplă, dar tehnic e o operație grea. Este o operație într-un câmp foarte mic, foarte îngust și adânc și e o operație care nu e deloc ușoară. Mi-a schimbat impresia despre ce înseamnă operația de hirnie de disc. Nu e o operație ușoară, îți dorește un chirurg cu experiență și care știe ce face acolo. Gata? Da.

Regulă și aici mă aștept cu el, avea dureri grandice. Sunt convins că după masa așa în jur de ora, cât e acum? 11? În jur de ora 5-6 se ridică deja și mi le

dăm drumul acasă. Serios? Așa repede? Dacă acasă. Și durerile n-o să mai... Adică n-o să... N-o să mai aibă. Sigur, asta

îți doară. Cicată aici la spate, inchizia. Scapă complet durerea

cauzată de acea compresie mecanică. Domnul profesor mi-a spus că operația din sală de astăzi, operația de hemnie, e o operație simplă. Operați creier. Da,

sigur, noi între noi am spus că este o operație simplă, dar nu este corect, de fapt. Fiecare operație are importanța ei. Și la o unghe încarnată, pacientul vrea, după ce i-ai scos unghea, vrea să fie bine. Ea face parte din categoria operațiilor mai simple, să zicem, pentru noi, pentru neurochirurgi, dar până la urmă este o operație adevărată și vreți să vă spun că în istoria mea neurochirurgicală am văzut și un mort la operația de hernie de disc? Este adevărat. Medicul neurochirurg nici nu ajunsese în sala de operație, la anestezie pacientul a făcut stop cardiac, Dar totuși era internat la neurochirurgie pentru operație de hemie de disc. Și atunci revin. Este o operație mai ușoară pentru noi, dar nimic nu este simplu până la urmă. Acum e vorba despre mine. Eu care operez creier de atâta timp, operațiile pe creier clar sunt mult mai dificile. Și ca idee, la un moment dat, nu o să se repete niciodată și până la urmă e bine că nu o să se repete, am în istoria mea neurochirurgicală, am o operație care a dura 19 ore. A fost cea mai lungă operație? A fost cea mai lungă. O să spuneți, bun, bun, dar 19 ore nu rezistă nimeni. Exact, nu rezistă nimeni 19 ore. La 2-3 ore am ieșit, sau la 4 ore am ieșit un sfert de oră, jumătate de oră și au intrat colegii mei, dar în final, probabil că din 19 ore, 16 ore tot eu am fost care am operat. A fost o malformație vasculară cerebrală mare care se rupsese. Puteți să-mi arătați o operație pe creier? Neurochirurgia și poate chirurgia cardiacă a beneficiat în ultimii ani de tehnologie, care e foarte importantă. Tehnologie, neuronavigație, care îți arată cel mai scurt drum Ca să ajungi la o tumoră în creier, este vorba de aspiratorul ultrasonic care îți distruge tumora printr-un fenomen de cavitație, ecografii intraoperatori, tot așa pentru localizarea tumorii și mai ales neuromonitorizarea clinică, neurofiziologia, care te ajută, dar revin, am înțeles, întrebarea care te ajută să faci ablația tumorii, deci cito reducția, fără să lezezi structuri importante ale creierului. Deci noi avem activitate electrică până la urmă. Și tracturile, fascicolele nervoase care pornesc de la creier spre membrele superioare, spre membrele inferioare, tractul cortico-spinal, spre exemplu, nu trebuie să lezăm intra operator. avem arii elogvente, ce înseamnă arii elogvente? Centrul vorbirii. Sau ariile motorii, zonele care coordonează motilitatea în mâini, picioare. Și atunci, ca să nu lezezi, acestea sunt monitorizate din punct de vedere electric. Și neurofiziologul nostru, specialitatea se numește neurofizologie clinică, nu există în România specialitatea asta. Neurofiziologii care există în România, de fapt, fac o competență

E medic care monitorizează activitatea electrică a

creierului în timpul operației. De obicei, neurologii au această competență, dar specialitatea calatare nu există. Noi colaborăm cu un române nostru care lucrează de 20 de ani în Spania. A făcut această specialitate fiind în Spania și lucrează la Barcelona de 20 de ani. Și spitalul are capacitatea și, cum spun, conducerea spitalului, îmi permite ca de câte ori am o operație complicată să-l aduc pe acest neurofisiolog clinic din Spania, aici. Și există două... Nu toate operațiile pe creier au nevoie de așa monitorizare. De exemplu, ce o să vorbim despre o operație de tumoră de insulă are nevoie de monitorizare și mai ales măduva. Puteți să-mi arătați ce ați operat aici? Nu știu dacă... Nu se vede acolo? Se vede, da. Această zonă, am ales special creierul normal, aici are numai nuanțe de gri și de negru. Și atunci tot ce-i alb este tumoră. Ce tumoră este asta? Tumoră de insulă se numește. Este ca și zona anatomică, imagistic. Am bănuit deja preoperator că este o tumoră de grad mic, low grade glioma. Trebuie să, să specific poate pentru și cei care o să ne urmărească, nu trebuie să-i sperie cuvântul tumoră. Tumora nu e obligatoriu să fie cancer. Că toți spun, a, am tumoră, gata, e sfârșitul. Nu! Sunt și tumor benigne. Sigur, am putea să folosim altă formulare. Proces înlocuitor de spațiu. Dar e prea lung. Și atunci spunem tumoră. Tumora poate fi malignă sau benignă. Dau exemplu de tumoră benignă, meningiomul. care dacă e scos în totalitate, în fine, este Simpson 1, dacă-l scoți, poate că recidivează, dar recidivează după 20 de ani sau când. Și atunci, între timp, se face urmărirea imagistică și la cel mai mic semn de recidivă poți să intervii. Nu mai aștepți să-l devină așa de mare ca aici. Și atunci, imagistic, am bănuit că în cadrul tumorilor, cu un anumit grad de malignitate, este un gliom de grad mic. Ce ați

făcut aici? De ce era provocatoare această

operație? Pentru că zona anatomică e foarte importantă. Aici coboară tractul corticospinal și dacă e afectat tractul corticospinal, pacientul post-operator rămâne paralizat. N-am făcut nimic. Leziunea e pe partea stângă. Noi, pe partea stângă, în marea majoritate, centrul vorbirilor la oameni este pe partea stângă. Undeva aici. Și atunci scopul e să faci citoreducția cât mai mare, să scoți cât mai mult din tumoră, să nu atingi centrul vorbirii, să nu rămână paralizat postoperator.

Poate să fie sau pe stânga sau pe dreapta centrul

vorbirii? Da, dacă e stângați chiar de mic, de mic, de mic, poți să ai centrul vorbirii și pe dreapta. Dar în majoritatea cazurilor este pe stânga. Cum putem ști asta preoperator? Am putea ști, dacă ai un serviciu de radiologie foarte bun, prin rezonanță magnetică poți să afli unde este centrul vorbirii. Pentru că faci o investigație funcțională.

Îi faci o tremenie și el vorbește

radioașii sau nu vorbește și vezi... Da, sunt anumite teste, citește pe un ecran ce cuvinte să-l spună și atunci Și este diferență, apropo, între bărbați și femei. La bărbați se activează cam 1-2 centri ai vorbirii, la femei se activează tot. Serios, da. în sensul și occipital, unde e partea vizuală, și în emisferul celorlalte. Deci, apropo de atenția distributivă pe care le au femeile. Dar, oricum, știi totuși unde-i centrul vorbirii. Noi nu am avut ocazia să facem această investigație. Există posibilitatea în orașul Timișoara, unde se face revenent funcțional și vedem acest centru. Există

alte diferențe între creier de bărbat și creier de femeie care se pot vedea pe testele astea funcționale?

Da, cred că dacă aș vorbi... cu un psiholog ar fi mai bine. Sunt mici diferențe, sunt mici diferențe, tocmai ca și localizare. Ok, ca și

localizare. Bun, deci, înțeleg așa, e o tumoră mare, insulară, cum i-ai spus. E

insulară și... Situația este de centrul vorbirii. Da, centrul vorbirii și aici nu trebuia să lezăm tracturile cortico-spinale să nu rămână pacientul paralizat. Că degeaba scoți toată tumorul și rămâne paralizat. Până la urmă, calitatea vieții post-operator contează foarte mult. Să nu poată să vorbească deloc și să rămână paralizat și tu să te lauzi post-operator când faci control. Am scos tumorul în totalitate? Nu cred că e corect. Și să-ți iasă un G2 ca și grading. Deci cum am spus, tumorul care merge spre benignitate. Mai degrabă scoți, dacă poți, 80-90% din tumoră, lași intenționat puțină tumoră lângă centrul vorbirii, lângă tractul corticospinal și tumorul o să recidiveze. Dar recidivează în 8-10 ani. Între timp se pot investa și alte lucruri în medicină. Între timp tu faci un follow-up, un control imagistic și dacă crește, poți să reintervii operator. Și aici am folosit această neuromonitorizare, ca să perși electrofiziologul. permanent îți spune dacă te îndrepsi spre tracturi sau nu. Eu stimulam, aveam, o să vedeți într-un filmuleț cum stimulam intra operator, fac un mapping, intra operator cu o sondă și el îmi spune, mai ai 10 mm, mai ai 5 mm, mai ai 20 mm. Deci dacă ai 20 mm până la tract, rezeci mai liniștit, ești mai liniștit. Când ajungi în apropiere, sigur. Îți spui oare are dreptate neurofiziologul ăsta sau gresești și aparatele lui, că și asta se poate. Și atunci monitorizarea lui cu experiența mea, ajungem la un monitor comun. Și ți-ai minte că la o intervenție operatorie nu m-a oprit și m-am oprit eu. Și am zis, măi, nu știu, în potențiale evocate văd că sunt bine, dar eu mă opresc și simt eu că mai departe nu-i bine. Tehnologia. Tehnologia e foarte importantă pentru că ajută pe cei tineri, care imediat după ce termină specialitatea, să facă aproximativ ce fac eu după o experiență de 40 de ani. Eu poate n-am nevoie de monitorizare tot timpul, sau de toată aparatura asta, de neuronavigație, dar ei au nevoie și atunci pot cumva să facă ce fac și eu. Sigur, indiferent că-i chirurgie, că-i urologie, că-i neurochirurgie, experiența contează foarte mult. Puteți să-mi descrieți

operația asta, ca să ne putem imagina

și eventual... Da, deci imaginați-vă că trebuie să iasă scalpul, pielea capului, scalpul, care e o manevră dureroasă. Acolo pacientul trebuie să fie anesteziat. Se taie osul în formă a unui capac, se numește volet. Osul nu doare. Dar, totuși, trepidațiile alea când cu fierăstrălui electric taie osul, e destul de neplăcut, mai ales la un pacient care are tumoră cerebrală. Și ajungi la dura mater, la învelișul creierului. Dura mater doare. Deja iai porțiunea care doare. Pacientul trebuie să fie anesteziat. Și de ce specific asta? Se taie dura mater și câteodată se mai folosește în afară de neuromonitorizare și wake surgery, adică chirurgia cu pacientul. Și se trezește acum. Da, și se trezește la momentul respectiv și atunci tot așa stimulezi zonele din creier să vezi unde-i centrul vorbirii sau unde-i centrul motor. Pacientul vorbește, stă cineva cu un ecran și zice ce e asta? O paru, o măru, o vacă, o casă. Și tu stimulezi, stimulezi și pacientul răspunde la întrebări și le-o lăsăm de atât. Se oprește. Se blochează. Și atunci electrofizorul zice, gata, acolo e centrul vorbirii. Și acolo faci un marker, că știi că acolo nu ai voie să rezeci. Și tot așa faci o hartă pe creier și atunci rezeci unde nu-i zona

periculoasă. Acum mergem în sală pentru a

doua intervenție. Da, da, da. Mergem pentru a doua intervenție. A doua intervenție, până la urmă, este tot o hernie de vis. Doar este o hernie de vis recibivată. A fost operată în urmă cu trei ani în altă țară, deci nu la noi. Bine, nu are astea importanță. Recidiva apare peste tot. O să fie puțin mai complicată datorită cicatricii care o are fost operator, dar până la urmă în mare seamănă cu prima operație.

Bun. Și după sală ne vedem... După sală mergem la... Mergem de consultații,

nu? Da, da. Ok, sigur.

Ați

terminat a doua operație? Am terminat, dar am ieșit din a doua operație. A fost mult mai dificilă decât prima. A fost o recidivă, un pacient operat nu în țara noastră. Și atunci operația e mai dificilă, dar în final totul e în regulă. Acum o să ne despărțim puțin, că mă duc, am consultații în policlinică și ne vedem după consultații. Câte consultații aveți? Păi eu nu consult mult, în jur de 5-6. Pentru că stau mult de vorbă cu pacientul, mă uit la investigații, am colegi în altă parte a țării care își pun 20 de consultații pe zi. Nu, eu 5-6, mai mult

nu. Ok, și le dedicați timp, ce consultații acum, ce cazuri aveți? Nu știu, nu

știu. O să fie coloană și creier, probabil. Ok. Păi o să vă spun după ce am fost. Bun, păi ne

vedem atunci în două ore,

probabil, nu? Da, cam așa. Ok, bine. Sport.

Ați terminat?

Am terminat. Ce ați făcut? Sigur, am avut patologie diversă, în sensul că am avut, de exemplu, o tumoră apicală de plămâni care prinde plexul cervical și pacientul avea dureri foarte mari în mână. O să trebuiască funcționat de către chirurgii torace și vedem în continuare ce o să facem din punct de vedere neurochirurgical. Am văzut o tumoră cerebrală, o tumoră de hipofiză. De fapt, tot cerebralul e de o tumoră de hipofiză.

Cum abordați hipofiză?

E prin nas? Dacă tumorul e mare, intrăm prin cap și dacă e microadenom de sub 10 mm, da, transfenoidal, prin nas. Aha, ok. Da, da, da. Și, sigur, și patologie obișnuită pentru poliklinică, discopatie hernit de disc. Știți,

așa că v-am prins acum spre final de zi, am câteva curiozități pe care vreau să vi le pun. De exemplu, dumneavoastră, Cum ați ales neurochirurgia, ținând cont că neurochirurgia e considerată una dintre cele mai grele specialități? Da, în

anul 1 de facultate s-a nimerit să fie un stagiu la neurochirurgie. Și mi-a plăcut. Și atunci am spus, dacă se poate, o să fac neurochirurgie. Și când am terminat facultatea, eu am prins și trei ani de stagiatură în perioada mea, am mers și la țară puțin, M-am dus la examen ca să intru în specialitate. Pe timpul ăla se dădea la București. Au fost șapte locuri pe țară. Eu un an de zile am crezut că am luat ultimul loc, că am fost al șaptelea, dar de fapt am fost al șastelea. Dar nu asta contează. Din cele șapte locuri am intrat și eu. Specialitatea la București, așa se făcea pe timpul acela. Mi-a plăcut Bucureștiul foarte mult, interesant. M-am adaptat repede în București. Dar am venit înapoi acasă, la Timișoara. Ce e

să recomanda unui student care vrea să meargă spre

neurochirurgie? Un student care vrea să meargă spre neurochirurgie trebuie să înțeleagă că e foarte multă muncă. Foarte multă muncă. Programul ăsta, gen sindicat, cum e acum, că șapte ore și până te duci acasă, nu faci neurochirurgie. Nu reușești. Da, trebuie respecta programul, ITM-ul îți spune că atât ai voie să lucrezi, dar nu o să iasă neurochirurgia adevărat niciodată din tine. Cred că v-am povestit dimineață în mașină, când ne-am întâlnit, La București începeam cel mai târziu, la 7 dimineața, și plecam când se târna programul, cum se întâmplă și astăzi. Este ora 6. Ne-am întâlnit la 7 dimineața, nu e ora 6. Când se târna, și mergem să vedem, merg să văd și pacienții operați astăzi. Mai durează jumătate de oră. Până te schimbi, până... Sunt 12 ore. Deci e un program lung. E un program lung. Dar satisfacțiile sunt mari. Sunteți mulțumiți acum de tot ce... Da, m-a întrebat cineva dacă ar fi să mă întorc în timp, dacă aș face acea specialitate. Da, aș face acea specialitate. Sigur că acum am și alte idei. Tot timpul regret că n-am reușit să fac mai mult. Cu toate că se pare unii socotești că, din punct de vedere profesional, sunt un neurochirurg de succes, dar eu sunt veșnic nemulțumit. Parcă ar mai fi trebuit să fac ceva. Dar neurochirurgia atât de stufoasă lor actuală, că trebuie să recunoaști, trebuie să chipe supra-specialități. Avem așa. Neurochirurgie pediatrică, traumatologie craniocerebrală, patologia tumorală, chirurgia vasculară cerebrală, spinală, neurochirurgie funcțională. Eu sunt neurochirurg vascular pe partea asta a țării. Și aici aș fi dorit să fac mai mult. Nu pot să

le fac pe toate. Legat de asta, Că ați spus că dacă ați călătorit în timp și ați avut o carieră de... aveți o carieră care e deja de 40 de ani, da? Deci sunteți neurochirurgi

de 40 de ani. 44. Acum 44 de ani am început-o.

Bun. Și ați văzut toate transformările, adică ați văzut neurochirurgia de la început, fără

tehnologie. Eu pot să spun că am prins neurochirurgia modernă în evoluție. Poate de asta și știu să le fac pe toate, pentru că le-am prins treptat. Cineva care începe specialitatea, acum nu mai poate să facă ce fac eu sau colegii mei care sunt de vârsta mea. Trebuie să se hotărăscă pe o scupra specialitate,

clar. Cum diferă neurochirurgia de acum față de cea pe care ați văzut-o la început, când ați început? O bai de mine, nu are

nicio legătură una cu alta, efectiv. Erau niște metode rudimentare pe timpul acela incredibili, dar salvam oameni. Totuși salvam oameni. Foarte greu în sensul că trebuia să știi foarte multă clinică. Acum te bazezi mult pe investigații imaginistice, care te ajută enorm, și pe tehnologia care am vorbit noi. Înainte de a intra parcă în a doua operație, am vorbit puțin de tehnologie care ne ajută mult să progresăm și să nu punem pacientul în pericol. Sau să fie cât mai puțin în pericol. Ați

operat zeci de mii de cazuri. E vreun caz pe care, fără niciun motiv, vă aduceți aminte și vă gândiți la el? E ceva impresionat în vreun

fel? Da, deci, în primul rând, și acum, după atâți ani, mă impresionează că trebuie să operezi un copil. Mie este greu. Și acum... Mai ales dacă are 2-3 ani, 5 ani. Poate la 2 ani încă nu știe pe ce lume este, dar la 5 ani știe deja, la 5 ani, 6 ani, 7 ani. Și mă impresionează și acum. Nu că intru greu, îmi fac treaba perfect, dacă există perfecțiune în medicină. Nu există. Îmi fac treaba foarte bine, dar mi-e greu când știu că operez un copil. Dar un caz așa de care mă aduc aminte, fiind neurochirurgul vascular în zona asta și am în jur de 1.800 de anebrisme operate, era o doamnă de 20-24 de ani, născută de curând, i s-a rupt anebrismul. și în operație. Ce înseamnă anevrizmele? Este o malformație vasculară cerebrală, deci peretele unei artere se dilată sub forma unei sac. Deci în creier, în

loc de o arteră, e ca un balon

umflat. Da, da. Normal, acest perete dilatat nu mai are această rezistență ca restul vasului și la un puțin hipertensiv se rupe. Și face o sângerare în creier și în funcție de cât de mare este sângerarea, statisticele arată că în primele 24 de ore mor un sfert din oameni. Nu ai ce să le faci. Acolo, în dezângerarea mai mică, ajung la intervenții operatorii. pe timpul acela. Acum există și variante neuro-radiologelor endovascular, cei care intră pe vase. Și țin minte că am intrat în operație. Și se întâmplă frecvent, dar în cazul pe care vreau să-l povestesc, s-a rupt din nou intra-operatoarea anivismul chiar la limita vasului. Și pentru câteva fracțiuni de secundă, am avut impresia că nu o să pot să pun clipul. Clipul este o agrafă specială care se închide vasul. Că nu o să pot să pun clipul, că n-am unde. Și clipa s-a dilatat. Am zis, uite, o perenză, o femeie, are 24 de ani, acum a născut, are un copil mic și s-a rupt anevrismul, eu nu pot să rezolv și o să moară. Dar asta e o poveste care mi s-a părut lungă, lungă, dar acolo a fost o fracție de secunde. Am pus clipul, s-a închis anevrismul, A doua zi, femeia nu avea nimic. Și chiar am spus cu colegii mei, uite, pe muche de cuțit a fost. Era să nu fie și acum este. Foarte, foarte impresionant

așa. Da, într-adevăr. Legat de asta... Bănăresc că având o experiență atât de mare și atât de multe cazuri, ați avut și cazuri în care era probabil că alții nu le dădeau nicio șansă și poate ați intrat în operație cu... Vreau să întreb dacă ați avut cazuri în care șansele erau mici și după aceea, în anii de zile, i-ați văzut pe stradă mărime de sănătate.

Noi vedem... vin câteodată comatoși, mai ales malformațiile vasculare, rupte. Sunt, vin comatoși, îi vezi în pat, în pijama, îi operezi, îi găsești tot în pat sau în reanimare, o săptămână, o lună și pleacă acasă. pleacă în condiții foarte bune. Și când vin peste o lună, nu-i recunoști. Așa este, nu-i recunoști. Sunt oameni normali, vin să-ți mulțumească și tu nu știi... zic, da-ți-mi biletul de ieșire, că nu-l recunoști, că tu l-ai văzut într-o stare proastă în spital. Și mai am

ultimă întrebare, înainte de a merge să-l vedem pe pacientul pe care l-a supărat dimineața. Credeți că este... sau cum vă explicați și progresul medicinic și succesul de la o operație, dincolo de doar intervenția umană. Adică, credeți că este și altceva care este deasupra

pacientului și al chirurgului? Da. Zâmbesc, pentru că... Al altei, sau ieri, am văzut emisiune, nu știu dacă îl știți, pe George Grigoriu, O emisiune în care erau trei prieteni de-al mei, profesorul Ciurea, Cornel Toader de la secția de chirurgie, neurochirurgie vasculară de la Bagdazar, Arsenie și doi studenți. Noi am scos împreună un tratat acum și ei au fost invitați și li s-a pus întrebarea asta dacă la un moment dat în operație simt și ceva deasupra lor. Profesorul Ciurea a spus clar, divinitatea. Eu, dacă eram acolo, îi contradiceam doar parțial. Este experiența. Asta spuneam. La un moment dat, minile operează, aparent, fără controlul tău. Dar nu-i adevărat. Este experiența, până la urmă. E adevărat. Nu te mai gândești și minile funcționează. Dar parcă trebuie să fie și ceva sus acolo. Adică, ok. Care să te ajute. Bună ziua! Bună ziua!

Bună ziua! Vreau să veniți să cunoscuți ceva de unde veniți. Da, am o emisiune la Antena 1, Medicul se cheamă, și un podcast. Da, am văzut, da. Wow, ok. Deci, ce-a

văzut? Înima și se simte foarte bine.

Ok, adică nu aveți durere acum? Nu mai am nicio durere, durerea a plecat. Ce să zic, felicitări, impresionant. Vreau să vă mulțumesc că m-ați ținut și ne-ați ținut de fapt lângă dumneavoastră toată ziua. A fost o experiență interesantă și chiar mi-a plăcut să văd cum arată o zi din viața unui neurochirurg.

Eu sunt bucuros că ați venit și ați avut răbdare să stați atâtea ore lângă mine. Acum mă simt și eu destul de obosit și mă gândesc dacă să mă duc la sala de sport sau nu. Mergeți de regulă, da? Merg de regulă că mă revigorează puțin, da. La un moment dat, în operații din așa foarte lungi, a început să mă doară spatele. Și după ce m-am dus la sala de sport, să știți, acum rezist. Fără

nicio problemă. Și probabil că e sănătos și pentru

creier, nu? Da, și oxigenează.

Super! Bine, mulțumim mult! Să ne mai vedem! Numai bine! Ceau! Numai bine! Ok, asta a fost o zi din viața unui neurochirurg. Am văzut ce face un neurochirurg de dimineață până... Până aproape de seară, acum profesorul Pleșcea a terminat consultațiile și după cum ne-a spus, pleacă la sala de forță, unde nu mai avem acces. Noi filmăm o zi din viața unui neurochirurg, adică treaba noastră se oprește aici în spital. Ce îmi place însă este că ziua lui continuă cu lucruri sănătoase pentru creier. Și cred că e de la sine înțeles să se întâmple așa un om care a văzut peste 10.000 de creiere și a pus mâna pe ele și le-a operat, e un om care în primul rând își dorește să și-l păstreze pe al lui sănătos. Și cel mai bun lucru pe care îl poți face, s-a oprit în cele mai bune lucruri, este să faci sport. Și acolo a plecat profesorul Pleș. Acolo sper că pleci și tu și acolo o să plec și eu chiar acum. Ceau!