Short Romanian dialogue from a YouTube video (creator: Mihail Pautov) about children crying at kindergarten. The professional explains that prolonged crying (over ~10–15 minutes) often indicates anxious attachment and separation anxiety, that crying itself cannot be directly controlled, parental behaviors (constant presence, subliminal messages of fear/overprotection) can contribute, and that working with the kindergarten counselor can help reduce anxious attachment over time.
Da, că are un atașament anxios față de părintele lui.
E ceva ce părintele poate să facă înainte ca să evite acel plâns de mai mult de 10-15 minute?
Nu, e specific. Plânsul nu-l poți controla. Din experiența mea, copiii care nu au plâns deloc la 2 ani jumate în momentul în care au venit la grădiniță, acolo avem o situație care trebuie urmărită vis-a-vis de atașamentul pe care îl are față de familia lui. Adică să așteptăm de la un copil să vină și să țope într-un picior prin grădiniță din prima nu este normal.
E ceva ce spune un copil care plânge prea mult?
Da, ca are un atașament anxios față de părintele lui. Adică trece prin anxietate de separare și e o provocare foarte mare pentru el.
Și e cauzată ea de ceva?
Mă aflu în această situație în care copilul își petrece timpul 24 din 24 cu noi. Acum atașamentul anxios mai vine și de la mesajele subliminale pe care îi le transmit ca părinte copilului. Mi-este teamă în permanență pentru siguranța ta. Nu am încredere că poți să faci anumite lucruri. Eu sunt aici să te ajut, eu sunt aici să vin ca suport. Când este vorba de un atașament anxios, atunci reacția copilului în acomodare este destul de intensă. Dar cu suportul consilierului din grădiniță se poate lucra în așa fel încât să diminuăm și să mai lucrăm puțin la atașamentul ăsta anxios.