RADIOTERAPIA: tot ce trebuie să știi | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Ioana Făgețeanu

Cu pacienții se setăm de arsuri în urma radioterapiei. Mai există arsuri? Cum se întâmpla pe vremea?

Nu. În timpul ședinței de radioterapie nu se simte absolut nimic. O ședință poate să dureze între 10 și 20 de minute. Scopul nostru este să distrugem celulele tumorale din corp, dar cu păstrarea sănătății organelor din vecinătatea zonei pe care noi o tratăm. Totul este personalizat pe diagnostic.

În rest, în schimb, pacientul poate să conducă? Poate să meargă la serviciu? Absolut.

Depinde foarte mult și ce serviciu are. Noi sfătuim pacienții să facă mișcare. Singurul efect advers general valabil este această oboseală. Lucru pe care eu îl cer întotdeauna pacienților este hidratarea.

Cât plătește pacientul în România pentru radioterapie?

Pacientul în România nu plătește nimic pentru radioterapie. Este suportată integral de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, atât în mediul de stat, cât și în mediul privat. E un tratament verificat, e un tratament studiat, sigur, și e un tratament care aduce rezultate foarte bune.

Omule, te salut! Dr. Mihai e la aici. Bine ai venit la un nou episod boabe de cunoastere și ai văzut că vorbim despre radioterapie. Acum, trebuie să fim conștienți de un lucru. Aproximativ una din trei sau una din două persoane, spun unele statistice de pe acest pământ, se vor confrunta cu un diagnostic oncologic pe parcursul vieții lor. Și acest diagnostic nu vine deloc ușor și de multe ori mai greu este chiar să accepti tratamentul. Pentru că ne este frică, De ce urmează să se întâmple în timpul tratamentului? Și trebuie să fim foarte atenți la o nuanță. De cele mai multe ori ne este frică de necunoscut, nu de adevărul care vine odată cu tratamentul. Așa că podcastul de astăzi aș vrea să fie o ancură de siguranță pentru tine, pentru că vorbim uman despre radioterapie. Ce e radioterapia? Ce presupune? Cine beneficiază de ea? Cum arată o ședință de radioterapie? la ce efecte adverse se pot aștepta pacienții și la finalul acestui episod, fie că ai tu nevoie de el, fie că o rudă de-a ta are nevoie de el, sper că la finalul acestui episod să ai mai multe răspunsuri decât întrebări. Podcastul Babe de Cunoaștere este sprijinit de Unicredit Bank și le mulțumesc foarte mult pentru asta și pentru faptul că sprijină această inițiativă educativă. Iar noi astăzi vorbim cu doamna dr. Ioana Făgețeanu, este medic specialist radioterapie, un medic care lucrează cu pacienți oncologici și care ne va ajuta să înțelegem clar acest tratament și să separăm frica de informația corectă. Ioana, bine ai venit!

Bine v-am găsit!

Ce faci, Ioana?

Foarte bine, un pic emoționată.

Emoționată, de ce?

Nu e firescul meu neapărat în fața camerelor. Sunt obișnuită în interiorul cabinetului cu pacienții.

Zi-mi, te rog, legat de radioterapie, și mulțumesc că ai acceptat invitația asta de a veni și de a vorbi despre radioterapie, legat de radioterapie și de frică, ce îi sperie de regulă pe pacienți? Și cât de des pacientul este speriat când aude că are această recomandare de a face radioterapie?

Cred că, de fapt, în spatele micilor frici pe care ei le discută cu mine în cabinet, stă frica de necunoscut. Pentru că radioterapia e așa ceva invizibil, nu înțeleg ce se întâmplă, sunt puține informații la care pot ajunge ei și atunci cred că asta este cea mai mare frica lor. Pe de altă parte, ei se tem foarte tare de durere, se tem foarte tare de arsuri, pentru că asta se vorbește, că radioterapia arde. Se tem foarte tare de a nu le provoca rău celor dragi din jurul lor, crezând că radioterapia înseamnă radioactivitate. Și se tem de ce urmează după, în principiu, neștiind exact reacțiile la acest tip de tratament. Nu se vorbește foarte mult despre radioterapie în boală oncologică, deși este unul din cei trei piloni ai oncologiei în momentul acesta în lume, nu doar în România.

Cei trei piloni fiind chirurgia, chimeterapia și radioterapia. Exact. metode încă eficiente. Sperăm că nu pentru mult timp. Nu așa sperăm?

Eu sper să fie eficiente până se va descoperi ceva, să nu mai avem nevoie de ele.

Reformulez, sperăm să nu fie pentru mult timp cele mai eficiente metode, să avem metode și mai eficiente. Cu toate astea, devin și ele din ce în ce mai eficiente, nu? Luate la o la altă și uite, ori de câte ori vorbesc în social media despre cancer, sunt oameni care într-adevăr scriu în comentarii și critică și spun, a, de zeci de ani nu s-a inventat nimic. că toată tehnologia e ținută pentru oameni bogați și așa mai departe. Realitatea e cu totul altfel, adică evoluția în cancer și oncologie este una rapidă, bună și avem rezultate în unele tipuri de cancer la care n-am fi putut spera cu zeci de ani în urmă.

Corect. Oncologia progresează în fiecare zi. Lucruri mici, dar importante.

Dacă ar fi să facem o comparație între radioterapia de acum 30-40 de ani, cea pe care o auzim în povești, cea despre care poate acestor pacienți li se povestește și de care se sperie, față de radioterapia de acum, care ar fi diferențele vizibile și tehnice?

Diferența este enormă. În urmă cu 20-30 de ani, radioterapia se făcea pe bază a unor radiografii. Tot tratamentul avea careper oasele. astfel încât câmpul de iradiere era de obicei un pătrat sau un dreptunghi deasupra organului care urma să fie tratat, iar doza de tratament era livrată pe forma geometrică respectivă. Nu exista niciun fel de control, nu exista niciun fel de posibilitate de a vedea în interior ce se întâmplă cu organele sau cu formațiunea tumorală. În momentul acesta, toată radioterapia este ghidată imagistic. Totul se face pe baza CT-ului sau RMN-ului. În fiecare zi a tratamentului, noi vedem ce se întâmplă în organismul pacientului, pentru că imaginile pe care ni le furnizează acceleratorul linear, de altfel aparatul care se face radioterapia, ne dau toate aceste informații.

Ok, deci e mai precis, vezi mai bine în interior, nu? De exemplu, pacienții se setăm de arsuri în urma radioterapiei. Mai sunt ele actuale? Adică mai există arsuri? Cum se întâmpla pe vremuri?

Nu, nu mai sunt actuale. Pe acceleratoare lineare moderne, aceste arsuri sunt extrem de rar întâlnite în momentul de față, iar asta de obicei Ține de tehnică aleasă și, bineînțeles, și de sensibilitatea țesuturilor pacientului. Dar nu se mai întâmplă ce se întâmpla în 30 de ani, când efectiv se vedeau ca niște găuri prin pielea pacienților.

Exact. Adică nu sună deloc bine să ai gaură în pielea.

Dar asta se întâmpla.

Asta se întâmpla. Hai să vedem, ca să dăm un context, dacă poți să explici, nu știu, imaginându-ți că explici unei audiențe de clasa A5, ca să fie cât se poate de pe înțeles, ce presupune radioterapia? Ce este radioterapia? Cum acționează și cine lucrează în această radioterapie?

Radioterapia este un tratament care folosește radiații ionizante.

Ce înseamnă radiații ionizante?

Cred că toți am auzit de radiografii. Același tip de radiații sunt folosite și în radioterapie, doar că energiile folosite în radioterapie sunt mult mai mari, dozele mult mai mari și expunerea crescută.

Ce face radiația asta? Scopul ei este să sintească celula oncologică?

Scopul ei este de a distruge ADN-ul celular tumoral. Acesta nu e foarte inteligent ca ADN-ul unei celule sănătoase, motiv pentru care ea nu mai reușește să se dividă și moare într-un final.

Ok, deci celulele noastre se divid pentru că ADN-ul e programat să se dividă. Se formează doi nuclei, două celule noi. Dintr-o celulă unică se formează două celule. Și asta e diviziunea celulară. Și diviziunea celulară în cancer e una chaotică, ea se dezvoltă fără să țină cont de nimic. Și, practic, radioterapia vrea să distrugă acel ADN din celulă, ca el să nu se mai dividă.

crează leziuni ale ADN-ului celular, mici rupturi în ADN-ul celulei tumorale, astfel încât ea devine, să zicem, confuză și nu mai reușește să se dividă suficient de repede, astfel încât la un moment dat ajunge și moare. Cam asta este acțiunea radioterapiei în momentul de față.

E corect să zici că tu prăjești tumoră sau nu asta faci?

Da și nu. În termeni populari și în interiorul cabinetului folosesc acest termen ca să le fie ușor de înțeles pacienților. Da, într-o formă plastică prăjim nu doar tumora, cât și celulele. pentru că radiotrapia are mai multe scopuri, nu doar de a distruge formațiunile tumorale, cât de a oferi și curățarea țesuturilor sănătoase din jur, acele mici resturi care nu se văd cu ochiul liber sau pe imagistică, care rămân de obicei în post operator, în zona unde a fost formațiunea tumorală înainte. Deci nu țintim numai tumora, țintim celula tumorală.

Bun, și cum țintești umoră? Și, din nou, mi-a plăcea să știu cum era țintită înainte, eventual, și cum e țintită acum, ca să înțelegem unde a ajuns tehnologiea.

Ca să ne putem imagina, acceleratorul linear are în componența lui o masă ca de computer tomograf, cred că toți știm cum arată. și deasupra acelei mese este un braț, putem să-i spunem robotic, deși nu folosim acest termen, sau, efectiv, este un cerc în jurul acelei mese de tratament, exact ca la CT, există și acceleratoare în forma aceasta. Pacientul este așezat pe masa acceleratorului, iar în jurul lui acel braț începe să se învârtă. Prin el se livrează dozele de radiații pe care noi le stabilim în timpul planificării tratamentului. Înainte, acel braț livra din toate unghiurile aceeași doză în acea formă pe care o stabilea fizicianul medical. În momentul de față, acea formă pătrată, dreptunghiulară, cum se folosea înainte, nu mai există. În momentul de față, formațiunile tumorale sunt conturate individual pe baza computerului tomograf, astfel încât putem iradia orice formă de tumoră, astfel încât radiația să ajungă acolo, în interiorul tumorii, iar ce iese în jurul formațiunii tumorale să fie o doză mică, astfel încât organele din jur să fie păstrate sănătoase. În formele de iradiere veche nu exista control pe răspândirea aceasta radiațiilor în corp, tocmai pentru că nu puteam delimita mase exacte în interior, erau doar niște forme geometrice.

Bun, deci sunt niște raze care ajung în ADN, în celulă și... își fac treaba acolo și deturnează celula și o programează pentru moarte sau chiar o omoară. Razele astea, înțeleg că sunt livrate de acest accelerator și una din probleme pe care aveam înainte era că razele se și împrăștiau, adică se împrăștiau dincolo de tumor, acum le puteți controla mai mult.

Se împrăștiau în mare parte necontrolat. Nu complet necontrolat, dar mult mai necontrolat decât în momentul acesta. Nu se puteau face calcule foarte precise înainte. Nu aveam sistemele din momentul acesta.

Și ai spus că puteți simti cam orice formă.

Da.

Și asta mă duce cu gândul la următoarea întrebare logică, ce ținți de regulă? Adică care sunt, să zic, cancerele care se pretează cel mai mult sau cel mai bine la radioterapie?

În principiu putem simți orice formă de cancer. Tipurile de cancer care au indicații de radioterapie cel mai frecvent sunt cancerile care au sensibilitate la radiații, cum ar fi cancerul de coluterin, cancerul de sferă-orele-gură-gât, cancerul mamar, cancerul de tub digestiv inferior rect canal anal, de exemplu, Putem discuta inclusiv despre metastaze care pot fi tratate cu succes prin radioterapie. Putem trata si forme de cancer care au o sensibilitate scazuta la radiatii dar atunci discutiile sunt mult mai ample Adaptarea planelor de tratament este diferită, dar în principiu putem trata cam orice. Scopul nostru este să distrugem formațiunile tumorale, celulele tumorale din corp, dar cu păstrarea sănătății organelor din vecinătatea zonei pe care noi o tratăm. Nu țintim doar să distrugem voala, ne dorim foarte tare să rămână sănătos pacientul după tratamentul nostru. Adică minimizăm efectele adverse ale tratamentului.

Acum, întrebarea logică e următoare. Dacă puteți trata orice cancer sau puteți simti orice cancer, de ce se mai operează cancerele? Adică de ce nu sunt toate tratate prin radioterapie?

Una dintre explicații este legată de această sensibilitate mai mare sau mai mică la radiații. Unele sunt radiosensibile în alt, altele sunt radiosensibile jos, căzut. Noi știm lucrurile acestea și studiile ne arată cel mai bine care este secvențierea corectă a tratamentelor, astfel încât pacientul să beneficieze de curativitate, că ăsta este scopul nostru. Există mai multe momente în care putem interveni prin radioterapie. Radioterapia neoajuvantă sau preoperatorie vizează de obicei acele tumori care au radiosensibilitate înaltă. la radiații. Radioterapia post-operatorie sau ajuvantă vizează de cele mai multe ori formațiunile tumorale care sunt mai rezistente la radiații și atunci avem nevoie de chirurg să îndepărteze masa tumorală solidă. Noi intervenim după această manevră medicală să curățăm posibilele celule tumorale rămase în zona respectivă.

Ce înseamnă neoajuvant? Ce înseamnă ajuvant?

Neoajuvant înseamnă tratamente care se fac înainte de operație. Ajuvante sunt tratamente care se fac post-operator.

Deci neoajuvant este cumva înainte de a opera. adjuvant este că ajuți, adică ai făcut procedura principală și după ajuți, ajuți practic, vii în ajutorul ei.

Da, corect.

Bun, deci neajuvant și adjuvant și asta presupune că există o procedură principală, nu? Că dacă este neajuvant înseamnă că tu o faci înaintea procedurii, adjuvant o faci după procedură. Există cancere în care radioterapia poate fi curativă, adică să fie procedura principală care se face pentru a vindeca cancerul respectiv?

Da. Există tratamente unde radioterapia este baza. Și aici vorbim despre tratamentul cancerului de coluterin, tratamentul cancerului de canal anal și o parte din cancerele de sferă ORL. Aici radioterapia reprezintă baza, nu se intervine chirurgical decât în stadii foarte incipiente ale folii respective. Întotdeauna este ajutată de chimioterapie ca un radiosensibilizant, dar radioterapia este tratamentul principal al acestor diagnostice.

Deci coluterin înseamnă că, să zicem, un coluterin poate fi tratat curativ doar cu radioterapie, adică radioterapia distruge complet cancerul și pacientul se vindecă de cancer?

Noi împărțim cancerele de coluterin teoretic în două, cancerele de coluterin incipient și cancerele de coluterin avansate local. Cele în stadiul incipient, adică acolo unde formațiunea tumorală este de dimensiuni mici și este limitată la coluterin, chirurgia își are loc cu brio. În momentul în care avem în față o formație tumorală de mari dimensiuni sau care a depășit organul, radioterapia devine tratamentul principal, chirurgia nu mai este indicată în acel moment și are în asociere chimioterapia. Același lucru se poate discuta și despre cancele de canal anal, tot în aceeași situație suntem, și în cazul cancelor de sferă orele. Chirurgiile intră doar în stadiile foarte mici.

Și poate avea intenție de vindecare aici?

Are intenție de curabilitate. Se numește laitrapie definitivă.

Mă gândesc așa, un cancer, să zic, de coluterin în stadiul încipient merge spre chirurgie, care are efectele sale adverse, adică are toate tarele chirurgiei, e o intervenție chirurgicală. În schimb, un cancer avansat merge spre radioterapie. Adică nu sună cumva mai bine radioterapia? Faptul că nu mai ajungi la cuțit, să zicem, și ești tratat într-un fel minim invaziv cu viză curativă?

Da și nu, pentru că și radioterapia are efectele adverse asociate și atunci uneori este de preferat histerectomia, adică intervenția chirurgicală, în detrimentul radioterapiei. Deși sunt paciente care, inclusiv în stadii incipiente, cumva optează pentru varianta de tratament extern, adică radioterapie, pentru că le este teamă de chirurgie în sine.

Au dreptate să gândească așa?

Nu neapărat. Histerectomiile cred că se fac de mult prea mulți ani ca să reprezinte neapărat o problemă.

Există situații, cancere sau cancere în anumite stadii, unde avem un debate încins și radioterapiuții mai degrabă ar trata cu radioterapie, iar școlile vechi de chirurgie preferă în continuară să opereze? Care sunt acele cancere sau care sunt acele situații?

Da, cancerul de prostată încipient. Este o veșnică luptă între radioterapeuti și urologi, pentru că urologii dau indicație chirurgicală. Iar radioterapeuții dau indicație de radioterapie stereotactică, adică o formă de ablație a formațiunii tumorale, fără a mai scoate organul de acolo.

Păi și eu cu cine votesc, ca să zic așa?

Păi cred că votesc cu cel care îți explică de-a fi răpăr toată povestea. Ce implică fiecare tratament, care sunt consecințele fiecărui tratament și cumva la final, cred că fiecare pacient alege ce consideră că îi se potrivește mai bine.

Sau cumva putem să ne uităm și la știință și la marile studii și știu că studiile recente arată că în cancerul de prostată, radioterapia pare să fie mai eficientă decât intervenția chirurgicală.

Nu aș spune mai eficientă, este... Studiile arată că este pe picior de egalitate cu chirurgia, dar în cazurile incipiente, în cazurile avansate, chirurgia iar la fel nu își mai are locul și rămâne varianta de radioterapie plus terapiile sistemice, cum ar fi hormonoterapia.

Dar sunt situații în care, să zic, radioterapia este de preferat, dar totuși pacienții urmează alte trasee și cum am putea să evităm aceste situații?

Da, se întâmplă și lucrurile acestea. Se întâmplă din două motive. Există o așa zisă eroare în diagnosticul cancerului de prostată legat de punctia biopsie sau legat de valoarea remenei. Orice cancer de prostată se diagnostichează și stadializează în baza unei punctii biopsie care ne dă scorul de încadrare al prostatei și în baza unui remenei dedicat de prostată, remenei multiparametric de prostată se numește. Uneori există eroare în acest tip de diagnostic, nu este bine a nimănui, nu putem fi complet siguri de nimic până nu îl avem sub microscop, ca să zic așa. Pe de altă parte, se ajunge la bisturiu, deși rai trapeanule în momente ar fi totuși alegerea potrivită, din cauza lipsei de informare chiar. Nu vreau să fiu chiar răutăcioasă, uneori și orgolii sunt la mijloc în toată povestea asta. E un tratament care nu este complet înțeles și atunci cumva se merge pe premisa ce cunoaștem e mai sănătos.

O să completez ce ai vrut să zici, că nu e complet înțeles nici de medic asta. Și la modul la care dacă ai un cui și un ciocan în mână, o să bați cu ciocan. Sau nu, cum era vorba aia, că dacă ai un ciocan în mână, toate îți par cuie, nu? Dar sunt colegi care dacă știu să opereze prostata, o să încerce să opereze orice pacient. Există

inclusiv o discrepanță în ghidurile noastre, ghidurile oncologice vs. ghidurile urologice. Sunt momente în care ele nu se suprapun foarte bine și de aici cred că vine și lupta asta, să o numim, deși nu este o luptă.

Totuși aici există din nou o ancură de siguranță pentru că probabil în cazul unui cancer, nici radiologul și nici un urolog nu sunt cei care ar trebui să decidă, ci Oncologul sau un bord oncologic, corect? Sau și ele sunt baiasate în funcție de unde e acel bord?

Pot fi, pot fi, dar în principiu nu. Orice pacient care ajunge să aibă un astfel de diagnostic este obligatoriu trecut printr-o comisie multidisciplinară. Comisie multidisciplinară care nu include doar radioterapeut, ongolog și urolog, sunt medici de toate specialitățile, fiecare cu drept de a-și exprima o părere avizată, iar la finalul acelei comisii se ia în principiu cea mai bună decizie pentru pacient. Cu decizia respectivă, medicul curant al pacientului se întoarce în cabinet și discută cu pacientul. Acela este momentul în care pacientul ar trebui să ia decizia. Această decizie, în mod normal, trebuie să fie neinfluențată de către medic, trebuie explicată cât mai amplu cu putință, astfel încât pacientul să aibă toate informațiile și să poată alege ce i se potrivește cel mai bine.

Aici, știi cum, pare, și vreau să specific asta, Când spui pacientul trebuie să aibă toate informațiile, se decidă, pare că suntem așa un pic politically correct sau pare că suntem poate defensiv lăsându-l pe pacient să aleagă, dar în realitate nu este așa, pentru că până la urmă, chiar dacă procedurile despre care vorbim în studii sunt la oarecare egalitate, efectele lor adverse sau complicațiile pe care le pot avea acele proceduri sunt diferite și atunci fiecare pacient pe lângă să zic decizia Comisiei Oncologice care din noi este foarte importantă, noi suntem cu toții atât de diferiți și atunci chiar dacă ghidurile zic ceva fiecare pacient este diferit și atunci ai nevoie de un bord și e foarte mișto că se întâmplă așa, ai nevoie de un bord medical care se gândește la pacient, ce alte medicații are, ce care este altului, nu știu, educațional, dacă poate să fie aderenți sau nu la o anumită terapie. Adică toate lucrurile astea se iau în calcul și după aceea și pacientul trebuie să alegă, ok, aleg operația care are aceste complicații sau aleg radioterapia care are și ea complicațiile ei. Deci la întrebarea cine alege, răspunsul corect și așa ar trebui să fie. Este pacientul după ce a fost trecut prin ședința multidisciplinară oncologică și a fost și foarte bine informat.

Da, corect. Așa ar trebui să se întâmple. Există cel mai mare ghid oncologic, cuprinde o secțiune dedicată exclusiv pacienților, unde fiecare diagnostic în parte este dezbătut, inclusiv la nivel de reacții adverse, toxicitățile numim noi, astfel încât el să înțeleagă foarte bine ce se întâmplă dacă, ce se întâmplă dacă. Deci cumva toată lumea asta se orientează după a da toate informațiile, cât mai amplu, cât mai complet, iar la final pacientul se decidă pentru el. forma de tratament care îi se potrivește cel mai bine. E adevărat, sunt și situații în care nu avem cum să punem pe masă unui pacient două forme de tratament. Există o cale pe care o știm, o cunoaștem, e demonstrată în studii, este aplicabilă pe patologia respectivă și atunci asta îi oferim. Explicând, bineînțeles, tot ce ține de tratamentul respectiv, pacientul în momentul acela nu mai alege între o formă sau alta de tratament, alege între a accepta acel tratament sau a nu accepta nicio formă de tratament oncologic, pentru că există și situații de genul acesta. Când pacienții spun, ok, înțeleg, mulțumesc, dar nu cred că mi se potrivește, eu cred că ar fi mai bine să încerc măcar o perioadă, o formă de tratament alternativ.

Ce faci în situația asta?

Nu prea putem să facem nimic și nu cred că este corect să facem ceva. Este opțiunea pacientului, e dreptul lui să aleagă, e dreptul lui să se trateze așa cum crede că trebuie să facă.

Dar ai un astfel de pacient în fața ta și știi că acum e momentul în care poți să-i intervii perfect sau poți să-l lași să pleci în lume să caute terapie alternativă și în patru ani cancerul va fi fatal. Ce poți să faci acolo ca medic?

În primul rând, eu nu am dreptul să-l judec pe pacientul ăla și nici nu e în regulă să... Da, nu e scopul să-l judecăm.

Corect, dar vrei să-l salvezi.

Datoria mea este să insist în a-i explica beneficiile tratamentului, dar în același timp sunt cumva datoare să-i explic și momentele în care lucrurile nu o să meargă chiar extraordinar. Dar cred că singurul mod în care putem câștiga de partea noastră un pacient este explicându-i beneficiile, arătându-i beneficiile. Și ulterior, lăsându-l să aleagă, pentru că nu putem forța pe nimeni, nu avem dreptul să influențăm, adică nu avem dreptul și nu este ok să influențăm, dar putem să explicăm în orice formă posibilă beneficiile tratamentelor oncologice pe termen scurt și lung, bineînțeles. Dar la asumpt...

Ei, spui și ce se m-a întâmplat dacă nu l-a urmat tratamentul?

Da, întotdeauna îi explic lucrurile acestea. Sunt mulți pacienți care aleg, îmi spun, da doctor, pentru următoarele 3 luni eu vreau să încerc un anumit tip de terapie. Vedem cum funcționează dacă nu mă întorc la dumneavoastră. Ăla este un alt motiv, un alt moment în care trebuie să explic că peste trei luni nu voi mai avea același cancer în fața mea, voi avea o altă formă de cancer, mult mai agresivă, mult mai răspândită local sau în alte organe ale corpului și atunci tratamentul se va schimba și va trebui reluată toată discuția pentru că de cele mai multe ori nu mai poți administra la trei luni distanță același tratament pe care l-ai propus inițial. Boala nu stă pe loc niciodată. Deci, multe ori pacienții își administrează tratamente care inițial le dau senzația că cancerul intră în remisie, că cumva se întâmplă minune acolo, dar de fapt sunt niște Procese anti-inflamatoare în spate, nu știu cum să le numesc, cumva pe imagistică, după o lună, două de tratament cu diverse siropuri sau băi, nu știu cu ce soluții, formațiunile apar mai mici pe CT, ca în următoarele luni să există o explozie la nivelul corpului, nu doar al organului care fusese inițial afectat. Asta îl explic de fiecare dată, fără să le dau exemple anume despre anumite tipuri de terapii. Dar da, la final pacientul l-alege întotdeauna.

Ce astfel de terapii? Sau nu vrei să ne dai exemple de terapii pe care pacienții spun că încearcă să le facă?

Păi pacienții încearcă să ia tot felul de siropuri, ceaiuri din plante, încearcă tratamente cu anumite tipuri de apă tratată, cu săruri, cu ioni de nu știu care și așa mai departe.

Dar apropo de asta, în România există clinici de fito-oncoterapie. cu terapeuti care n-au intrat în viața lor în facultatea de medicină, n-au călcat o zi într-o facultate de medicină și care vând tratamente cu ierburi pentru cancer.

O să spun o poveste întâmplată acu foarte mulți ani când eram tânără specialistă. În cabinet mi-a intrat un pacient care avea nevoie de niște investigații imagistice. O parte dintre ele la momentul acela nu erau acoperite de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Și mi-a spus că nu își permite financiar să fac acele investigații și în timpul discuției încercând să găsim o soluție totuși să le facem, să le primească într-o formă gratuită, a început să-mi povestească despre ce tratamente ia, cumva îmi explica faptul că mai poate să aștepte că el oricum face o formă de tratament. Și mi-a spus, dacă vreți, vă arăt ce iau. Avea efectiv o sacoșă plină de tot felul de pastile, ceaiuri din plante și așa mai departe. Și de curiositate l-am întrebat dacă le primește gratuit, mi-a spus nu și l-am întrebat ok, dar cât vă costă acest tratament și mi-a spus că la vremea respectivă îl costa undeva în jur de 1200 de lei pe lună. Aceea 1200 de lei era o sumă mai mare decât ar fi costat una dintre investigațiile imagistice pe care eu îi le propuseseam. Ăla este un moment pentru mine ca medic în care îmi dau seama că oricât de tare m-aș lupta cu pacientul respectiv, nu o să reușesc până la capăt și trebuie cumva să mă strecor pe lângă modul în care el gândește și să-i ofer și partea mea de tratament care îi va aduce creșterea supraviețuirii sau vindecarea la un moment dat. Acestii sunt vânzători care sunt foarte convingători, ca să spun așa, și ajung cumva pe sub pielea pacienților, făcându-i să înțeleagă că acele tratamente de fapt rezolvă boala oncologică și nu noi.

cumva pacienții aceștia ajung la tine și înțeleg că din ce spui tu e că ți-e foarte greu să-i convingi că nu e ok ceea ce fac, nu? Că ceea ce cumpără nu funcționează. Pentru că acei vânzători între ghilimele sunt foarte convingători.

Da, e foarte greu să-i fac să înțeleagă.

E acest curent, din păcate, care ne face să pierdem oameni, de oameni care nu au încredere în sistem, au impresia că tot ce se întâmplă în sistem este Big Pharma, Ține tratamentele oncologice ascunse ca oamenii să cheltuie bani, să trateze și nu vor decât să te bagi în sistem și să fii dependent de tratamentul lor, când de fapt există acești Robin Hood, acești eroi care se duc în pădure, culeg niște ierburi și te-au tratat de cancer.

Exact.

Dar de unde vine această, adică nu mi-ar plăcea, te-ai gândit vreodată, de unde vine această frică sau dacă există vreun fel de abordație și oameni pentru a-i aduce, adică pentru a le arăta că totuși, ok, există interese comerciale oriunde există rost de bani, o să apară minți care or să vrea doar să facă bani. Dar dincolo de aceste minți există atât de mulți doctori care pierd pacienți, care vor să nu mai pierdă pacienți, care lucrează în ture de noapte, care cercetează și aceste cifre care se îmbunătățesc în studii, dar îți trebuie un pic de curiozitate și deschidere pentru a vedea tot acest efort, astfel încât să zici, dude, aici trebuie să vin, adică ce dau eu bani pe ierburi? Aici se pare că funcționează lucrurile.

Ierburile sunt vândute cu o super poveste în spate. Vânzătorii de obicei povestesc multe, e așa, un baz în situația respectivă. Un medic care tratează pacienți oncologici nu poate oferi nici baz, nici poveste și nici siguranță de 100%. Oncologia nu înseamnă 100% în nimic. Întotdeauna există un dacă la final. Și atunci cred că pacientului este mai ușor să creadă bazmul, că ne plac bazmele din copilărie, decât să privească către medic care îi spune, eu te pot ajuta, dar nu pot să-ți ofer garanție. Noi nu oferim garanții de 100%. Nu cred că există ceva în medicină care să ofere garanții. Cred că ăsta e un motiv important în tipul ăsta de alegeri. Ce cred eu că putem face este, noi ca medii, să nu ne opunem acelor plăntuțe, ca să le spun așa, să ne adaptăm cumva la ideea că ele există, să ne facem timp să verificăm exact ce ia acel pacient, pentru că unele ceaiuri, capsule, în fine, conțin lucruri care îi pot otrăvi și am și auzit, am și văzut povești de genul acesta, ei neînțelegând exact ce sunt în spate acele ceaiuri. Verificăm ce iau, ce au în sacoșă și mergem pe lângă ei, lăsându-i totul să creadă în bază, dar asigurându-ne că nu le fac rău acele lucruri.

Asta e o atitudine foarte bună și, uite, acum când povesteai, eu cunosc o pacientă care s-a vindecat de cance și care mi-a povestit că le-a făcut pe toate și mi-a plăcut abordarea în sensul în care mi-a spus că am început cu medicină alupată, adică am făcut tot ce însemna de la chirurgie, radioterapie, chimioterapie, dar dincolo de asta le-am făcut pe toate. Am făcut yoga, am făcut acupunctură, am făcut detox cu niște fresh-uri și așa mai departe, adică O astfel de abordare pot să o înțeleg. Asta e o abordare care este cu adevărat holistică, care le include pe toate și cumva tratează și sufletul și speranța și se bazează pe ceea ce cunoaștem și pe ceea ce știm că funcționează.

Eu nu sunt împotriva acestor tipuri de terapii alternative, de orice formă ar fi ele. Ce este important e ca pacientul să vină să spună medicului în cabinet ce tratamente ia, ce terapii face pe lângă, ca să putem să ajungem pe un drum comun astfel încât să îmi dau seama dacă acele tratamente le pot face rău, le pot deteriora starea generală sau pot ascunde niște reacții la tratamentul administrat de mine, pentru că există și această variantă în care acele tipuri de detox, de exemplu, ascund, adică țin un pic deoparte, acele efecte adverse pe care eu le caut la tratamentele mele. Mi le ascunde și ele există.

Și tu vrei să le vezi.

Eu trebuie să le văd, trebuie să le știu, pentru că trebuie să le tratez. Trebuie să le rezolv în timpul tratamentului sau imediat după tratament. De altă parte, există forme de detox, că tot vorbim despre el, care accentuează anumite reacții care sunt și de la tratamentul pe care îl face pacientul. De exemplu, o stare de oboseală mult accentuată față de cum știu eu că ar trebui să fie. Asta pentru mine ar fi un sennal de alarmă în care spun ok, haideți să reluăm toată situația să vedem unde și ce se întâmplă, de ce suntem...

Când de fapt nu trebuie să faci asta pentru că acea stare de oboseală nu e provocată de tratament, ci de acel tratament alternativ. Asta înseamnă că, probabil, medicul oncologist sau medicul curant, indiferent din ce perspectivă tratează pacientul oncologic, ar trebui să cunoască aceste metode alternative pentru a ști să le trieze între metode nocive, metode neutre sau metode care au un potențial benefic. Adică medicul curant să poată să zică, Aș vrea pentru cât facem radioterapia să nu bei niciun fel de sucuri și ceaiuri, dar poți să faci masaj, jacupunctură, yoga și terapie cu îngeri.

Exact. Din păcate nu prea putem să ținem pasul cu toate noile terapii alternative care apar, dar cumva acolo unde nu știm despre ce e vorba, cel puțin trebuie să-i spunem pacientului, nu știu, nu sunt documentată, cred că ar fi mai bine să-l lăsăm deoparte pentru următoarele patru săptămâni, să zic, și ne mai documentăm un pic, vedem ulterior despre ce e vorba. Recunosc, în timpul consultațiilor sunt întrebată de substanțe pe care nu le-am auzit până la acel moment.

Aș vrea să bifăm aici partea asta de cost, pentru că asta mi se pare foarte importantă. Cât plătește pacientul în România pentru radioterapie?

Pacientul în România nu plătește nimic pentru radioterapie. Este suportată integral de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, atât în mediul de stat, cât și în mediul privat. Deci costurile nu există.

Deci, indiferent că e stat sau privat, statul plătește tot tratamentul. Există ceva totuși ce plătește, adică plătește, nu știu, Imagistica sau alte consultații, există vreun cost colateral sau adițional?

pot fi plătite anumite tipuri de consultații pentru că, de exemplu, există consultații second opinion sau există consultații în afara unei indicații de radioterapie. Pur și simplu pacientul a auzit că există această formă de tratament și vrea să știe dacă îi se potrivește. Mai există situații în care necesităm o evaluare a analizelor de sânge mai frecventă și atunci sunt momente în care trebuie să le explic pacienților că Casa Națională de Asigurări de Sănătate ne decontează un număr X și noi ne atingem sau depășim acel prag. Dar cam atât. În rest, tratamentele în sine de radioterapie sunt complet gratuite pentru pacienți.

Și cam cât de contează statul? Cât costă în medie un tratament de radioterapie ca să înțelegem cât de mult de contează statul pentru pacientul român?

Un tratament al unei paciente cu cancer de sân, cred că ar costa undeva în jur de 20.000 de lei, dacă sunt corect. Ok,

deci pe acolo, adică vorbim de câteva mii de euro, poate patru, poate cinci, poate șase mii de euro, tratamentul radioterapiei și este complet decontat de stat. Asta e un lucru șmecher, că pacientul nu plătește nimic și cred că e un program nu foarte vechi, nu? Cred că acum, în urmă cu 10 ani, trebuia să plătească pacientul. În mediile

private, da, pacientul plătea. Nu plătea mediile de stat, evident. Decontarea de la CNSE cred că a apărut undeva în urmă cu, sper să nu greșesc, undeva în urmă cu 7 ani. Chiar asta nu ar putea

să ghideze și alegerea tratamentului? un pacient cu un cancer de prostat? Asta e o întrebare la care nu ar trebui să avem neapărat noi răspuns, dar e o întrebare, poate să rămână și o întrebare retorică, care ar putea să ghideze și alte tipuri de compensări. Dar dacă un pacient are de ales între operația cancerului de prostată și radioterapia cancerului de prostată, el dacă operează cancerul de prostată la privat trebuie să plătească operația, dacă îl tratează radioterapic la privat nu trebuie să plătească, nu? Da,

dar este incorrect să punem pe masă pacientului situațiile astea. Există la nivel național un program de oncologie care include terapiile sistemice, adică chimioterapia, hormonoterapia, imunoterapia și partea de radioterapie. În programul acesta național nu se discută despre partea de chirurgie. În spitalele de stat, ele sunt gratuite, bineînțeles. În zona privată se plătesc integral sau sunt parțial decontate, depinde de spitalul

privat despre care vorbim. Cred că decontarea asta a radioterapiei a venit și în contextul în care, pentru că e important să ne uităm mereu la nuanțe, nu pur și simplu la aceste valori absolute, a venit în contextul în care, cred că înainte erau, adică nu, și acum există puține centre de radioterapie la stat, adică majoritatea sunt

la privat. Da, decontările radiotrapiei au venit exact în acest context. Spitalele de stat nu puteau asigura tratamentul pacienților, pe cât de mulți erau. Ei existau, când eram rezidentă, pacientul care ajungea și nu reprezenta o urgență oncologică, stătea pe o listă de așteptare între

3 și 6 luni. Da, exact. Și

atunci din cauza acestei situații a venit nevoia de a deconta și în sistemul privat. Pe de altă parte, mai ales cu zece ani, șapte ani în urmă, o parte dintre tehnicile moderne de iradiere, moderne la momentul acela, nici nu existau în spitalele de stat și atunci pacienții nu aveau sub nicio formă acces la ele, nici dacă se așezau pe o

listă de așteptare. Întorcându-ne la radioterapie, hai să vorbim despre tipurile de radioterapie. Există mai multe tipuri de radioterapie externă, internă, metabolică.

Care e diferența între ele? Există radioterapie externă, există radioterapie intracavitară sau internă și există raioterapie metabolică. Raioterapia metabolică este apanajul medicinii nucleare, vorbim de iod radioactiv, vorbim de lutețiu în cazul cancelui de prostată. Acest tip de terapie tratează tot cancere, dar anumite particularități ale cancerilor

respective. Și ce presupune, ca să înțelegem foarte pe scurt și plecăm din domeniul ăsta, dar presupune că există substanță radioactivă care se cuplează cumva molecular, nu? De cancer, sau cum

funcționează? Da, aceste substanțe intră în corpul pacientului, sunt, în fine, direcționate prin diverse mecanisme către formațiunea tumorală a pacientului și cumva rămân în corpul pacientului în motiv pentru care pacientul rămâne radioactiv. Acei pacienți

sunt radioactivi. Dar în real radioactivi? Adică poate să fie radioactivi pentru altcineva? Da. Ok. Și atunci trebuie să rămână izolat? Rămân izolat

24-48 de ore, de exemplu în cancerul de tiroidă. se injectează iod radioactiv și ei rămân radioactivi un anumit număr de ore, motiv pentru care ei sunt internați într-o cameră singură, cameră specială, dacă nu mă știu, cred că 48 de ore. E

foarte importantă această informație pentru că de aici vine confuzia cu pacienții care fac radioterapie externă, internă, ceea de care te ocupi tu și despre care se crede că rămân radioactiv.

Exact. De aici vine confuzia de radioactivitate. Radioterapia în sine nu are niciun efect

radioactiv. Deci aia metabolică este când ți se injectează ceva, o substanță care e direcționată la tumoră și substanța e radioactivă și ea arde pe interior tumoră. Radioterapia clasică, în schimb, îți dă cu niște raze în care s-au oprit razele, s-au oprit sursa, tu nu mai ești, adică tu nu emiți mai departe, nu ești un emițător de raze. Cam așa

ceva, da. Radioterapeutul nu poate face tratamente radioactive. Acela este medic de medicină nucleară. Ca să nu creăm confuzie să fiu întrebată, dar îmi injectași ceva eu făcând, nu știu, albă calmință, zic așa. Nu, eu nu am drept legal, nu sunt învățat în direcția aceasta să injectez substanțe radioactive. Da, tu

folosești doar raza din exterior. Doar radiații, da. Bun. Și care e diferența atunci între cele două? Cea externă și cea internă sau intracavitară? Diferența

este legată de poziționarea sursei de radiații. La radioterapia externă, așa cum povesteam și mai devreme, sursa de radiații este în exteriorul pacientului, cumva deasupra pacientului și se livrează tratament prin acea sursă externă. La radioterapia internă sau brahiterapie, Sursa de radiații este în interiorul organului sau al cavității, al formației unitumorale. Din exterior se montează niște aplicatori. în formațiunea tumorală sau în proximitatea ei, iar acei aplicatori sunt conectați în exterior la o sursă de radiații. Deci radiația ajunge direct în corpul pacientului prin intermediul acelor aplicatori.

Aici vorbim de coluterin, bănuiesc, nu? Sunt

multe care se pot trata prin brachioterapie, dar indicatiile cele mai multe le are cancerul de coluterin, cancerul endometrial, cancerul vaginal, dar putem vorbi si despre cancere de sferoarele. Pare ca sunt la suprafata, le vezi? Da, exact, exact. Cancere cutanate si asa mai departe. Acum,

dacă vorbim de tratament, mi-ar plăcea să facem așa un fel de mini-guide pentru pacient, ca pacientul să știe la ce se aștepte. Și în acest sens, hai să vorbim despre ce se întâmplă înainte de radioterapie. E ceva special, ce trebuie să facă pacientul, e un regim special pe care trebuie să-l urmeze. În primul

și în primul rând, pacientul se prezintă la o consultație de radiotrapie. După ce se analizează întreaga documentație și se stabilesc parametrii acelei boli, se ia decizie ce tip de radiotrapie se folosește pentru situația respectivă. La finalul consultației, după ce sunt explicate toate efectele adverse și tot ceea ce ține de perioada acută și tardivă ca și efecte, pacientului este explicat că trebuie să facă un simulator de plan de tratament. Ce înseamnă asta? Sau CT de plan, îi mai spunem noi. Asta înseamnă, așa, grosomodă, că simulăm o zi de tratament din viața pacientului. Și asta se face cu pacientul? Se face cu pacientul, bineînțeles. Pacientul este dus la un computer tomograf, este așezat într-o anumită poziție specifică organului pe care urmează să-l tratăm, se folosesc anumite sisteme de contenție, adică sunt niște cale sau niște măști termoplastice care fixează pacientul în poziția pe care noi ne dorim astfel încât în timpul tratamentului el să nu poată mișca

deloc sau aproape deloc. Deci aveți niște instrumente cu care îl imobilizați complet cumva.

Imobilizat e destul de dur spus dar cumva îi limităm mișcările. De exemplu într-un cancer de abdomen, abdomen sau pelvis, Pacientul este asezat cu fața către sus, sub genunchi și la călcâie sunt puși niște suporți de plastic în care el să fixeze genunchii și călcâiele, bineînțeles, astfel încât în fiecare zi când se urcă pe masa de tratament, el să-și găsească poziția din simpla fixare în acei suporți. E un exemplu. Revenind la simulatorul de plan, se așează pe masa de DCT pacientul, se folosesc sistemele de contenție potrivite pentru organul pe care dorim să-l tratăm și se trage o scanare DCT, efectiv computer tomograf, cu injectare sau fără injectare de substanță de contrast în funcție de organul bizat, bineînțeles. Pacientul este programat pentru prima ședință de tratament, care de obicei înseamnă o distanță de minim 2-3 zile de la momentul simulatorului de plat. Și de atunci intervine echipa medicală completă, că nu doar medicul există în povestea asta. Acele imagini de CT ale pacientului nostru ajung în niște calculatoare speciale, unde începe partea de conturing și planning. Conturare și planificare a tratamentului. Adică medicul, organ cu organ, tumoră cu tumoră, zonă cu zonă, conturează manual totul. Tu faci asta? Da, medicul

face asta. Ok, deci tu practic te uiți la tomografie, vezi unde crește tumoral și tu conturezi pe fiecare secvență, nu? Da, pe fiecare

secvență conturez formațiunea tumorală, organele sănătoase din jur și ariile de drenaș linfatic în unele cazuri. E ceva de muncă acolo, nu?

Da. Vă ajută IAI acum? Adică conturează el grosier și după aia... Da, există

aceste opțiuni în clinicii în general. EI-ul ne ajută mai mult pentru partea de conturare a organelor sănătoase, organele la risc le numim noi. Partea de tumoră sau de volum tumoral e momentan apanajul nostru. Nu știu dacă se va ajunge vreodată să facă lucruri la acest an. În momentul în care am definitivat planul de tratament, stabilesc doza, numărul de ședințe care se potrivește acestui caz, iar planul este trimis în Departamentul de Fizică Medicală. Ce-i asta? Fizicienii medicali sunt fizicieni. care lucrează cu radiații. Mai exact, în partea de planificare a tratamentului, ei stabilesc tot ce ține de câmpurile de radiații, unghiuri, astfel încât ceea ce eu conturez să fie acoperit complet și uniform de doza pe care eu o prescriu. E un pic complicat să simplific toată povestea asta, dar Cumva fizicianul medical vine și-mi stabilește unghiurile din care să vină radiația, astfel încât volumul pe care eu l-am delimitat să fie acoperit integral de doza pe care eu mi-o doresc să ajungă acolo.

De ce nu faci un medicul ăsta? E prea greu să înveți partea asta de fizică ca radioterapeut? Ar mai trebui

să fac o facultate. Deci e foarte complicat. Este, da. Deci tu stabilești, tu

conturezi tumorul, fizicianul vine și calculează ce calculează, cumva volumul de radiații, unghiurile. Face

planificarea. Planificarea. Cum arată cel mai bine. Adică el acordează

aparatul, cum mă revenim. El setează aparatul la cum să facă radioterapia.

El îl învață pe aparat cum să facă radioterapia, dacă putem să-i spunem așa.

Ok. Bun, și asta se întâmplă în urma tomografiei, deci pacientul are odată acea vizită de planificare, de simulare, nu? Simulator de plan, da. Simulator de plan. Tu faci conturul, fizicianul învață aparatul ce să facă și după aceea pacientul vine la primă ședință de... Nu. Nu? Ce se întâmplă până atunci?

După ce și-a terminat bucata lui și fizicianul medical, medicul vine și verifică Se asigură că totul este în regulă, își dă acordul pe acel plan de tratament, iar acel plan de tratament ajunge la acceleratorul linear, unde se face verificarea. Simulăm, efectiv, pe o fantomă, un corp, simulăm tratamentul pacientului. Iar acceleratorul ne spune, da, este în regulă, putem trata acest pacient sau nu, nu este în regulă și avem erorile acestea. În momentul în care apare erori, planul se reîntoarce în departamentul de fizică sau în mâna medicului, depinde de unde vin erorile. Deci nu e doar mână umană, e și un double check, double check de fiecare dată. Abia când acceleratorul ne spune, suntem ok, pacientul vine și își face prima ședință

de tratament. Și se întâmplă destul de des să se întoarcă un plan de

la accelerator? Nu se întâmplă destul de des lucrul ăsta, dar sunt anumite planuri de tratament destul de complicate și atunci încercăm noi mai multe forme de planificare și vedem care are rezultatele cele mai bune la accelerator. Adică timp de expunere mai mic, acoperire mai bună a volumului tumoral. Sunt niște aspecte.

Pentru medicină mi se pare un nivel de precizie impresionant, pentru că în timp ce povesteai mă gândeam în ce alte specializări există. plan de tratament, validare și extravalidare până să începi să faci, până să faci concret acel pas. Multe specializări nu-ți permite asta, chirurgia nu-ți permite asta, adică intri în abdomenul bolnavului și doar atunci constați ce trebuie să faci și atunci deja tu trebuie să știi ce faci. E greu să planifici ceva ce nu știi. E foarte tare că radioterapia îți permite acest lucru. să-l conturezi și să-l și validezi pe o fantomă, să faci simularea pe o fantomă și să confirmi că totul e în regulă și după aia să-l faci

concret pe pacient. Și mai mult decât atât, verificările continuă până la finalul tratamentului pacientului. Doar că sunt verificările zilnice cu pacientul pe masa de tratament. Pacientul, în

timp ce face radioterapie, este și scanat în același timp, nu? Înainte

să se înceapă ședințele de radioterapie, în fiecare zi de tratament, se ia o imagine, tot de computer tomograf, dar cu rezoluție mică, ca să nu creștem radiația pacientului. Acea imagine, dizioare tratament, este suprapusă cu imaginea simulatorului de plan de tratament, iar matching-ul trebuie să fie perfect. Matching-ul nu este perfect, adică suprapunerea nu este perfectă. Vedem de ce nu este perfecta. Pacientul a slăbit. Pacientul are o vezică mai goală decât a avut-o înainte. Pacientul este un milimetru mai la stânga sau mai la dreapta pe masa ai tratament și așa mai departe. Și corectăm în timp real acele erori. Sau, în situația în care avem pacient care ne-a slăbit 10 kg în primele două săptămâni de tratament, o luăm de la capăt. Bun,

cum arată o ședință de radioterapie? Concret, pentru pacient, la ce trebuie să aștepte, ce simte în timpul procedurii, ce simte după procedură?

Pacientul ajunge în departamentul de radioterapie, își face înregistrarea, în cazul nostru la recepție, după care este preluat de asistentul tehnician. Este dus în vestiarul propriu, se dezbracă de hainele de stradă, se pune un halat de unică folosință și este însoțit de către asistentul tehnician în sala acceleratorului. Este poziționat conform simulatorului de plan, rămâne singur în sala de tratament. După ce tehnicianul s-a asigurat că toate lucrurile sunt în regulă, tehnicianul iese, închide ușa buncărului, ca să nu ne iradiem cu toții la fiecare ședință a pacienților noștri și se face această verificare printr-un CT cu rezoluție mică din exteriorul sălii, bineînțeles. Noi pacientul îl auzim prin cadrul microfoanelor și îl vedem prin cadrul camerelor, pentru că buncărul este plin de camere, Astfel încât putem vedea și dacă mișcă un deget de la picior și dacă a respirat mai mult decât de obicei. Dar

nu e niciun om cu el acolo.

Nu este niciun om. El ne aude, ne poate vorbi și noi îl vedem. El nu ne vede în schimb. Ce

înseamnă buncăr? Ai zis buncăr, adică mă simt ca într-un buncăr acolo sau e doar un mod? Este un buncăr. Este

efectiv un buncăr, este o sală mare, complet izolată pentru radiații, sunt niște date tehnice care trebuie respectate.

Îi ziceți buncăr pentru că are pereți foarte groși ca să nu iasă radiațiile

de acolo, nu? Absolut, da, da, da.

Dar eu când intru în această sală, e ca o sală medicală obișnuită, nu mă simt ca într-un buncăr militar.

Nu, nu te simți ca într-un buncăr militar, doar că în sala respectivă trebuie să păstrăm o temperatură mai scăzută, pentru că altfel se poate încinge acceleratorul linear și este un pic mai întunecoasă decât o cameră normală pentru a vedea laserii pe care îi folosim la poziționarea pacientului. Dar în rest este Cât

durează o ședință? O ședință poate

să dureze între 10 și 20 de minute, depinde de complexitatea planului de tratament, depinde de suprafața pe care vrem să o tratăm și depinde foarte mult și de cum cooperează pacientul cu

noi. Dar cam așa. Păi cum trebuie să cooperezi? De ce trebuie să fac?

Păi putem folosi tehnici speciale de respirație. Asta înseamnă că pacientul primește comenzi din afala să li dea și ține respirația, de a inspira profund, de a expira și așa mai departe. Asta în cazul

cancerilor care se mișcă odată cu respirația, nu? Sunt multe.

Nu neapărat. De exemplu, folosim tehnică de respirație în cazul cancerului mamar. pentru a oferi protecție cordului. Sunt diverse situații în care folosim aceste tehnici speciale de respirație. Pacientul ne aude, vede ce se întâmplă pe tabletele din jurul lui, el își poate vedea curba de respirație, dar uneori, ori este prea obosit, ori... în fine, diverse motive și respectă un pic mai greu acele curbe pe care le-am stabilit la simulatorul de plan

de tratament. E ghidat cumva ca la remenes sau la CT, cand de exemplu faci o tomografie pentru ficat sau un remene pentru ficat, trebuie din nou sa respiri la anumite comenzi, nu? Ca sa poti sa faci scanarea

corecta. Exact. Asistentul tehnician ii spune trageti aer adanc in piept si il tineti. Pacientul tine, doar ca noi incepem sa o observam cand curba începe să miște și tehnicia nu insistă. Încercați să țineți mai mult, mai mult astfel încât să reușim să facem tratamentul în acel moment.

Poți opri tratamentul dacă pacientul simte nevoia să se oprească? Absolut.

Într-o fracțiune de secundă se oprește tratamentul. Simți radioterapie?

Adică ce simte concret în corp pacientul? Nu simte nimic. Nu se încălzește nimic?

Nu, în timpul ședinței de radioterapie nu se simte absolut nimic. După ședințele de radioterapie... În funcție de localizare pot apărea diverse reacții, le-aș spune. Unele care sunt la nivel cutanat, iar altele care sunt de organ de interior, ca să zic așa. De exemplu, la nivel cutanat, pacientul sau pacienta mai mult, când mă refer în cazul cancerului de sân, poate observa o înroșire, o înroșire a pielii cu o senzație de căldură. Dar asta înseamnă Asta se întâmplă de obicei după câteva ședințe repetate, adică nu apare imediat după ședința ai tratament. Pacienții sunt învățați încă de la momentul consultației, ce urmează să se întâmple cu ei și ce trebuie să facă în situația respectivă. Și mai există situații în care, de exemplu, tratăm abdomen sau pelvis. Cel mai frecvent sintom, cea mai frecventă toxicitate este diarhea. Și atunci pacientul știe că s-ar putea să trezească o episodie diarheică, știe ce are de făcut. Pentru că ai practic

o agresiune la nivelul coasei tractului digestiv.

Dar nu se întâmplă pe masa de tratament. Se întâmplă, poate să apară la 5 ore după sau poate să apară

după. E invalidantă sau poate să fie invalidantă radioterapia sau în general după procedură pacientul se simte absolut normal?

Nu, nu trebuie să fie invalidantă. Sunt și cazuri unde e un pic mai dificil, de exemplu, în cazul tumorilor cerebrale, pacientul trebuie însoțit, pacientul nu are voie să conducă, deși poate înainte a condus, nu are voie să zboare, de exemplu, avionul. Are dureri de cap un pic mai puternice, nu-i suportabile, dar le putem numi invalidante, că nu mai poate să stea să citească o carte pentru că îl doare cap. În cazul

radioterapiei pentru tumor cerebrale, în rest, în schimb, pacientul poate să conducă? Poate să meargă la serviciu?

Absolut. Depinde foarte mult și ce serviciu are. Că dacă avem un pacient cu un cancer de prostată care lucrează în construcții, iar jobul lui este de a ridica greutăți, atunci nu are voie. Dar dacă este contabil, să zic, absolut poate să-și desfășoare activitatea atâta timp cât își dorește. Sunt pacienți care vor concediu medical și au dreptul la acest concediu și sunt pacienți care, din contră, nu vor și fac tot posibilul să rămână în activitate pentru că asta îi ține, ei spun, mă ține în viață, doamna doctor. Faptul

că am activitate. Și cumva își demonstrează că poți să aibă aceleași timp de viață ca și până la diagnostică sau cu

tratament. Noi sfătuim pacienții să facă mișcare.

Poți să faci sport, adică? Adică poți să faci radioterapie și să faci, nu știu, o tură de parc? Să alergi, să năți?

Alergat ușor sau mers rapid aș recomanda. În anumite situații, de exemplu, mers pe bicicletă nu este chiar o idee foarte bună. Dacă iradiem tumor de sferă pelvină, ar fi bine să evităm. Dar dacă iradiem, nu știu, o tumoră de sânt, E super în regulă, putem să mergem chiar și la bazin în anumite situații, adică totul este personalizat pe diagnostic. Apropo de sân, am o

curiozitate aici, la cance de prostată am înțeles că există de multe ori alternative și literatura spune că sunt cam la fel de eficiente, fie că-l scoți chirurgical, fie că-l iradiezi. La sân, în ce context se folosește radioterapia? Este neajuvant înainte de operație sau se poate folosi în locul operației? Când și cum se folosește la sân? Cel mai

frecvent, radioterapia este folosită în post operator. Ea are ca scop curățarea zonei respective. Există și cazuri, dar foarte puține și alea trebuiesc intens discutate, când radioterapia se poate folosi preoperator, mai demult se folosea preoperator, a iesit teoretic din indicatii, si uneori se poate folosi si in locul chirurgiei, dar doar daca acea chirurgie nu se poate face, din diverse motive, din motive de patologia asociata a pacientei respective, in fine, nu se face de rutina asa ceva si nu este recomandat. cum se stabilează numărul

de ședințe și cât poate să dureze de regulă un tratament de radioterapie. Există ghiduri

care ne spun că pentru diagnosticul X avem un interval AB de doză și fracționările standard le știm oricum cu toții. Cumva numărul de ședințe trebuie luat din aceste ghiduri și adaptat pacientului din fața noastră. Când spun adaptat mă refer la Celelalte probleme de sănătate pe care le are, mă refer la statusul general al pacientului, mă refer la scopul tratamentului, pentru că la etrapia poate să aibă scopuri diferite. Cam așa. Și bineînțeles poate fi adaptată și în funcție de celelalte terapii oncologice asociate și mă refer la chimioimunoterapie. Cam astea sunt criteriile de la care pornim când alegem tratamentul

pacienților noștri. Cât durează, să zicem, în medie, cât poate să dureze un tratament eficient și scurt, cât poate să dureze un tratament lung la acesteași trete pacienți?

Hai să împărțim un pic radioterapia. Avem tratamente foarte scurte, adică radioterapie stereotactică, care înseamnă este o radioterapie de super înaltă precizie, ca să zic așa, să o deosebesc puțin de cealaltă, folosește doze foarte mari de radiații în ședințe foarte puține, are

ca scop ablație. Se folosește în cancerul

de prostată incipient și înlocuiește bisturiul. Se folosește în cazul cancerului de pancreas inoperabil. Ok, deci stereotactică

este un fel de bisturiu, un fel de lazer, aici chiar am putea să-l denumim așa popular lazer, pentru că efectiv e ca un lazer care străpunge, de aia nu înțeleg cum poți Sunt mai multe lazări care se întrepătrund, nu?

Sunt mai multe. Sunt

mai multe, ok. Deci asta e cumva o întrebare logică, nu? Că dacă ai un corp și vrei să arzi ceva, să faci ablație în interior, cum faci ablație cu un fascicul lazăr sau de radiații în interior fără să arzi tot traiectul? Păi sunt multe... Nimpind mai multe unghiuri. Și tocmai intersecția lor e cea care prăjește întreghi lumele,

face ablație. Teoretic... suprapunerea acestor laseri oferă posibilitatea ca toată formațiunea tumorală să fie acoperită de doza prescrisă de către medic. Adică nu ardem în punct fix, noi ardem volumul pe care l-am definit. Dar acest tip de radioterapie este caracteristică volumelor mici. Acolo putem. După care avem radioterapia clasică, care este împărțită în două. Hipofracționată și normofracționată. Ce înseamnă? Hipofracționată înseamnă că folosim doze mai mari de radiații per ședință, mai mari decât radioterapia, normă fracționată, dar mai mici decât stereotaxia. Aha, deci

e medie, cândva, ca și intensitate. Da.

De exemplu, în radioterapia normă fracționată avem o doză de 1,8 grei. Grei este unitatea de măsură pe fracție. În radioterapia stereotactică putem avea și 21 de grei pe ședință.

Deci stereotactică, unde îi dau cu lazerul am 20, la cealaltă medie am 1,8. Da.

Iar la cea hipofracționată avem undeva 2, ceva, 3, 3, ceva per fracție grei. Asta este hipofracționata. Asta este hipofracționata, cea de mijloc. Adică e middle way-ul între normofracționată și stereotactică. Un tratament hipofracționat înseamnă 20-21 pic de ședințe de tratament.

La câte zile se face o ședință? Zilnic. A, zilnic. Deci 21 de zile continuă. Zile lucrătoare.

Pacientul are pauză sâmbătă, duminică, obligatoriu. Trebuie să lăsăm țesuturile sănătoase

să se refacă. Deci cât ar fi?

Două luni? 4 săptămâni, 3 săptămâni, 4

săptămâni. 3-4 săptămâni de tratament în care pacientul, bun, ai spus că efectele adverse nu prea există, totuși pe parcurs ele poate să apară, ce urmărim? Pentru că ai zis că poate să obosească sau poate, ce se poate întâmpla? Ce poate să resimtă pacientul? Păi apar, pot

să apară efectele adverse specifice organului pe care îl tratăm. Aha,

până că obosește, e radiat programul respectiv.

Cred că singurul efect advers general valabil este această oboseală. Altfel, efectele adverse sunt raportate la organul pe care îl tratăm. Oboseală

e ca la o răceală, ca la o gripă? Cum este? Nu,

este o senzație de, hai să o numim, energie mai scăzută. Adică am preferat să stăm mai mult jos, să dormim o oră în plus față de cât dormim în mod normal. Nu mai avem aceeași tonicitate, ca să zic așa. Dar nu este diferită de oboseala de la chimioterapie. Este cam același lucru. Altfel, toate celelalte efecte aderse sunt specifice organului pe care îl tratăm. Tratăm sân, nu avem cum să avem diaree din cauza asta. Dar dacă tratăm rect, vom face diare? Sau avem șanse mari să facem diare? Totuși, dacă ar fi să

le comparăm așa, să le punem într-o găleată mare pe fiecare, efectele adverse de la radioterapie sunt mai mici decât cele de la chimioterapie? În mare

parte, da. În mare parte, da. Trec după terminarea tratamentului, nu-i imediat, gata, am făcut ultima ședință. Dar în decursul a una, a doua, a trei săptămâni maxim, au dispărut și ele. Iar cele care sunt mai persistente, trebuie intervenit asupra lor, clar. Medicamentos sau depinde de

situație. Acum, în funcție de organul țint sau poate la modul general când faci radioterapie, îți este afectată potența, viața sexuală, fertilitatea și în ce măsură? Da. Și

atât fertilitatea cât și funcția erectilă pot fi afectate de radioterapie. Depinde foarte mult și de cum este pacientul înainte de inițierea tratamentului pentru că, de exemplu, funcția erectilă, noi aici discutăm despre cancerul de prostată în principiu sau cancerul testicular. Dacă în fața noastră este un bărbat de 50 și ceva de ani care trebuie să treacă printr-o radioterapie în zona respectivă, funcția erectilă are șanse foarte mari să

o pierdă definitiv. La cancerul de prostată?

Da, la cancerul de prostată sau la cancerul testicular, de exemplu. Pentru

că tu-i radiezi în zona organului genital

mascul. Absolut. Dar ne raportăm și la vârsta pacientului, pacienților. Un bărbat de 50 și ceva de ani are o funcție erectilă oricum mai diminuată decât un tânăr de 30 de ani. Adică avem șanse importante ca tânărul de 30 de ani să nu-și piardă de tot funcția erectilă, să pierdă parțial și în timp cu exerciții, medicație specifică, să ajungă din nou la o funcție erectilă cât de cât normală. Dar aici

vorbim doar de cancerul de prostată sau testicular pentru că e în zona genitală. Adică dacă faci tratament pentru un cancer de sferă-orele, nu ți-e afectată... Prin radioterapie, nu. De

asta spun că efectele adverse ale radioterapiei sunt specifice organului pe care îl tratăm. Ne tratăm în zona capului, ne va durea capul, dar nu vom avea diaree. Ne tratăm în sferă ginecologică, vom avea disurie, usturimea la urinare, dar în niciun caz

nu o să ne cadă părul. E ceva ce pacientul poate să facă pentru a tărăra mai bine radioterapia? Întotdeauna.

În primul rând, lucrul pe care eu îl cer întotdeauna pacienților este hidratarea. Trebuie să avem un aport de peste 2 litri de apă pe zi și specifică apă, pentru că de multe ori se întâmplă să considere că supa e suficientă. Trebuie să își îngrijească pielea. Sunt anumite tipuri de creme. care se folosesc în timpul radioterapiei, trebuie să nu se expune la soare, cu zona iradiată, trebuie să nu folosească altfel de produse în afar de acele creme pe care noi le recomandăm, trebuie să urmeze regim alimentar conform organului pe care urmează să-l tratăm. Deci da, poate să facă multe lucruri și aceste lucruri sunt explicate de medic la consultație și ulterior de asistenta de toxicitate care îl preia și îl verifică

săptămânal. Ok, și e ceva ce ar trebui să evite? Adică e musai să nu bea alcool sau poate

să bea un pahar de vin? Depinde ce tratăm. În principiu, un pahar de vin odată la câteva săptămâni nu va omorâ pe nimeni. În schimb, fumatul este de evitat, pentru că fumatul provoacă hipoxie, iar tumorile hipoxice sunt înalt rezistente la radiații. Și atunci, indiferent zona pe care o tratăm, ideal ar fi să nu fumăm. Dacă în fața noastră, bineînțeles, este un pacient fumător înrăit, Nu prea putem să îi interzicem fumatul complet pentru că vom ajunge în cealaltă parte, în zona de sevraj și atunci va fi foarte greu să colaborăm cu pacientul respectiv în timpul tratamentului. El trebuie să fie extrem de dispus să facă lucrurile care trebuie să făcute. Atunci nu insistăm, nu pușuim, dar sfătuim să se scadă important numărul de țigări pe zi. Iar la fel este important să avem un regim alimentar cât mai sănătos cu putință, adică nu mâncăm carne ultra-procesată, evităm zahărul,

evităm băuturile acidulate. Cum interfera asta cu

tratamentul? De exemplu, dacă tratăm sferă de tub digestive, stomac rect nu contează, salamurile, mezelurile în general sau băuturile acidulate sau cruditățile, de exemplu, îmi pot provoca gaze, balonare, diaree. Și ele îmi vor afecta mie atât tratamentul cât și răspunsul la tratament, bineînțeles. Pentru că un pacient extrem de balonat Acea balonare intră mai mult în câmpul de radiații pe care eu l-am stabilit inițial pentru pacienți și cumva nu mai atingem rezultatul scontat din cauza asta. Deci da, pot face foarte multe lucruri. Dar sunt specifice organului, repede.

E vreo întrebare pe care ți-ai dori ca pacienții să aibă mai descuraj să ți-o pună?

Sunt multe întrebări pe care mi-aș dori să mi le pună. La unele dintre ele răspund fără să fiu întrebată. Unele dintre ele sunt legate de viața sexuală despre care am discutat mai devreme. Nu întreabă pacienții acest lucru. Altele sunt legate de rezultatele pe care le dorim de la tratament. Ei nu întreabă Probabil că de teamă nu-ntreabă și aș vrea ca ei să întrebe mai des cu ce se pot ajuta singuri, chiar și în afara tratamentului de radioterapie. Pentru că ei consideră că în momentul în care s-a terminat radioterapia suntem ok, ne întoarcem iar la chimioterapie. Există perioade de pauză în tratamentele oncologice unde ei își pot aduce singuri beneficii.

Acum, legat de continuitatea tratamentului, bineînțeles fiecare pacient își dorește un tratament curativ, vrea să scape definitiv de cancer. Există însă multe situații în care acest lucru nu este posibil și atunci, celălalt tratament el se cheamă doar paliativ sau există ceva între paliativ și curativ? Cum le-ai putea împărți aceste tratamente? Sau cum am putea defini aceste traiectorii

de tratament? Radioterapia este cu viză curativă sau cu viză paliativă? Despre cea curativă am tot vorbit astăzi. Cea paliativă nu înseamnă neapărat că this is the end. Deci nu facem radioterapie paliativă doar pacientul care nu mai

are nicio șansă. Totuși, paliativ este deseori cumva asemonat cu tratamentul pacientului terminal, ori asta nu e adevărat. Adică și aia este paliație, dar nu doar

asta este paliație. Noi facem radioterapie paliativă, nu facem îngrijiri paliative. Paleația înseamnă îmbunătățirea calității vieții pacientului, în principiu. Adică avem în faza noastră un pacient cu metastaze osoase. Una sau mai multe metastaziose devin dureroase la un moment dat și este un sindrom algic care nu cedează la medicația, anti-inflamatorie, anti-algică și așa mai departe. Ăla este locul radiotrapiei paliative. Radioterapia paliativă, în situația respectivă, are scop anti-algic. sau poate fi folosită în cazul unor sângerări care la fel nu pot fi oprite prin metode clasice. Aia este o radioterapie paliativă în scop hemostatic. Noi tratăm în ședințe foarte puține fix acea problemă pe care o are pacientul ca el să-și poată continua tratamentele oncologice și să aibă o calitate a vieții

bună. Poți să ai radioterapie paliativă care să aibă ca scop încetinirea progresiei bolii și, practic, să prelungești foarte mult viața pacientului, chiar dacă nu ai tratament curativ. Da,

bineînțeles. Da, există și această formă de tratament. Este administrată pacienților care, deși sunt într-o formă avansată de boală oncologică, ei au răspuns destul de bun sau foarte bun chiar. la terapiile sistemice și cumva suplimentarea tratamentului prin radioterapie le crește speranța de viață destul de mult. Bun.

Am câteva mituri pe care vreau să le abordăm și să avem niște răspunsuri așa mai, să zic, mai clare și mai directe pentru ele. Unul deja l-am abordat, dar vreau să-l avem bifat din nou ca pastilă de sine sătătoare. Devin radioactiv și iradiez pe ceilalți după ce m-am întors de la tratament de radioterapie. Mit. Nu folosim substanțe radioactive. Adică nu ești tu radioactiv după radioterapie. Un alt mi-a zis așa, radioterapia mă arde

pe dinăuntru. Este incorrect. Nu ardem. Noi distrugem ADN-ul celulelor tumorale. Pe ele le distrugem. Putem să-i spunem ardele, dar noi nu ardem. Nu provocăm arderii. Ok.

O altă zica le zice așa, razele împrăștie cancerul. Fals. Radioterapia nu

împrăștie cancerul. Cum nici biopsia nu împrăștie cancerul și cum nici chimioterapia nu împrăștie cancerul, radioterapia distruge. formațiunile tumorale sau celulele tumorale. Dar oamenii o să

zic așa, pe ea am o cunoștință care a fost la radioterapie și a murit. Pe

acea persoană trebuie să o întrebăm care a fost cauza decesului în primul rând, ce alte probleme de sănătate avea acel pacient, în ce stadiu al bolierea. Adică e un cumul de factor. Faptul că un pacient a decedat la o săptămână sau două după radioterapie nu înseamnă că radioterapia i-a provocat acel deces. E o situație care trebuie discutată. Nu putem să dăm vina pe radioterapie doar pentru că a fost ultimul tratament administrat. Deci

nu a făcut radioterapie și a murit, ci a murit pentru că a avut un cancer și în pofida radioterapiei, din păcate, a murit. Adică așa ar fi explicația. Da, dar nu

trebuie să uităm că pe lumea asta nu există decât cancer. Există și alte boli. De exemplu, boli cardiovasculoare care pot produce deces de la o zi la alta. Adică nu vorbim doar de mortalitate prin cancer. Avem o grămadă de alte boli asociate care pot duce către acest final. Bun, după aceea, alți oameni

zic așa, dacă nu am efecte adverse, înseamnă că tratamentul nu prea funcționează.

Este fals. Sunt foarte mulți pacienți care fac radioterapie și nu simt absolut nimic.

Și bicarbonatul, sfecla sau didoxul pot înlocui cu brie

o radioterapie? Nu. Nu se poate înlocui radioterapia cu bicarbonat sau nu mai știu

cu ce. Poate sfecla radioactivă? Poate. Injectată sub cutan. Și ce înseamnă, spre final, despre asta ajutați-vă lui, ce înseamnă succes în radioterapie? La ce ne așteptăm concret? Ce așteptări să avem în urma

tratamentului? Păi, în primul rând, trebuie să știm care este scopul tratamentului pe care îl facem. Pentru că succes în radioterapie poate să însemne reducerea simptomelor, succes în radioterapie poate să însemne dispariția formațiunii tumorale, La fel de succes în radioterapie poate să însemne creșterea supraviețuirii, controlul bolii, depinde care este scopul de început al tratamentului nostru. Putem trata cu viză curativă o formațiune tumorală și să vedem pe valoarile periodice că acea formațiune tumorală n-a dispărut. Dar nu toate dispar. În schimb, ele nu mai au activitate metabolică în interior. Asta înseamnă că ele sunt moarte și le vom vedea pe imagistică tot timpul, dar ele nu ne mai pot face rău. Sunt inactive. Așa le numim. Deci scopurile sunt multe. Succesul radioterapiei depinde foarte mult de scopul inițial al tratamentului.

Mă bucur că am avut discuția asta pentru că avem un mini-guid de inițiere pentru orice pacient sau aparținător care urmează să facă un tratament de radioterapie. Sunt multe lucruri pe care eu mi le-am clarificat, pe care nu le știam și cred că e un guid bun Pe de o parte, mă gândesc că nu am intrat în tumori specifice, dar cred că sunt foarte multe tumori și protocoale care ar trebui acoperite specific pentru fiecare pacient și atunci cred că plecând de aici, pacientul poate să meargă la medicul său, să aibă deja un basic de întrebări la care sper că am răspuns aici și să știe ce să întrebe, cum să întrebe medicul său. Vreau să-ți mulțumesc pentru pentru toate lucrurile pe care le-ai povestit acum și să te întreb ce ai vrea să le transmiți pacienților care poate se uită la noi acum sau aparținătorilor care

se uită la noi. Vreau să înțeleagă că radioterapia chiar dacă este invizibilă are efecte importante, are efecte bune, importante în lupta împotriva cancerului. Trebuie să știe că este una dintre armele, dintre cele trei armi importante ale tratamentelor oncologice. Și vreau să înțeleagă că nu există un flat în tratamentul oncologic, inclusiv în radioterapie, există momente mai puțin bune și momente bune, dar că și în momentele alea mai puțin bune noi vizăm un anumit scop al tratamentului nostru și putem îmbunătăți momentele rele. să vină cu încredere că e un tratament verificat, e un tratament studiat și e un tratament sigur și e un tratament care aduce rezultate foarte bune. Cum crezi

că va arăta tratamentul oncologic în viitor?

Ce crezi că se va schimba? Se va schimba foarte mult. Cel puțin în momentul acesta, oncologia s-a schimbat foarte mult datorită apariției conceptului de genomică tumorală. Asta înseamnă că vom putea, și în momentul acesta putem, dar vom putea din ce în ce mai mult să personalizăm tratamentele oncologice în funcție de biologia fiecarei tumori împarte. Faptul că avem doi pacienți cu același diagnostic și același stadiu de boală nu înseamnă că ei vor răspunde identic la același tratament. De ce? Pentru că biologia lor este diferită. Fiecare formație tumorală are mutațiile ei specifice. Genomica urmărește aceste mutații, ni le spune, ni le pune în față și noi vom putea lucra pe baza lor, nu pe baza diagnosticului clasic. Tumoră, malignă, pancreas. Inclusiv radioterapia se va adapta la acestui trend de genomică pentru că există testări specifice care ne spun nouă radioterapeuților când este bine să accelerăm în tratamentul nostru și când e bine să stăm un pic mai retrași în funcție de sensibilitățile fiecarei biologii tumorale în parte. Sunt deja tool-uri discutate, aplicate chiar, dar că nu sunt la scară largă, se folosesc în centrele mari din lume, dar cu siguranță nu mai durează mult până... O să le putem folosi și noi în practica de zi cu zi. Oncologia folosește deja aceste tool-uri. Corect și apropo

de asta vreau să menționez de acest proiect ROGEN, unde sunt și eu implicat, unde Institutul Infundenii este unul din cei 20 de parteneri. Este un proiect antamat de UMF Carol Davila, cu 20 de alte universități și centre partenere, unde asta facem. Facem harta genomică a României. Există și o componentă de oncogenomică și asta cumva aș vrea să vină în în întâmpinarea a ceea ce ai spus tu, că aceste tooluri se folosesc în clinicele mare, într-adevăr, dar suntem în plină cercetare a acestor tooluri, inclusiv la noi. Și știi cum, spre final, aș vrea să închid o notă optimistă și nu este un optimism forțat, este un optimism pe care eu îl am în mod sincer, văzând ce se întâmplă în clinică, ce se întâmplă în tratament, ce se întâmplă în lumea întreagă, în toată cercetarea care se face și despre care se scrie și când văd direcția în care ne îndreptăm, pentru că direcția este una foarte vervescentă. Sunt atât de multe cercetări în atât de multe terapii diferite încât eu cred cu adevărat că o să ajungem să tratăm majoritatea cancerelor așa cum tratăm astăzi o gripă sau cum tratăm o viroză în care te duci la medic, ți se dă un antiviral și continui să iei un tratament pentru o perioadă de timp și zici, nu știi, o să am în vacanță, nu o să vin în vacanță vara asta că am răcit. Probabil că așa se va întâmpla, sunt convins de fapt că așa se va întâmpla și nu foarte târziu, poate în 10 ani de acum, pentru că lucrurile toate merg în această direcție. Dar cu toate astea, inclusiv acum, Tratamentele de acum sunt din ce în ce mai eficiente, din ce în ce mai precise și oamenii sunt din ce în ce mai bine pregătiți, unii acești oameni ești tu și vreau să-ți mulțumesc că ai venit la podcast să ne povestești toate aceste lucruri. Mulțumesc frumos pentru invitație. Mersi mult de tot, mulțumesc și ție că ai rămas până acum cu noi. Dacă ai întrebări, lasă-le jos în comentarii. Dacă ai întrebări pentru următorii specialiști care o să vină la podcast, lasă-le jos în comentarii. O să fie un subiect pe care o să îl abordăm aici pe canal și anume oncologia. Pentru că când vorbim despre cancer, de fapt cancerul este o umbrelă pentru foarte multe boli și asta înseamnă că ne așteaptă multe alte discuții din această sferă în viitor. Ioana, mulțumesc mult! Mulțumesc și eu! Ciao! La revedere!