Secretele unei inimi sănătoase | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Stefan Busnatu

După ce faci un infart, să-ți întreb doctorul dacă poți să mai ai activitate sexuală. Dacă avem hipertensiune și facem mișcare, pârjolim inima, ca să zicem așa. Din păcate, boala de inimă generează și o destabilizare emoțională și psihologică. Energizantele, cofeina, nicotina, toate lucrurile astea nu fac decât să descarce adrenalină în organism și care să se adauge la stresul cotidian. Fumatul e o mare, mare problemă când vine vorba de riscul de infart miocardic. Dacă inima începe să sufere, se modifică și acustica vocei. E foarte important ca cei care fac sport, și nu numai, să-și facă controle periodice, mai ales după vârsta de 35 de ani. Foarte mulți oameni tineri, că de asta și ziceam eu, e o mare problemă, că vin la 40, 40 ceva de ani cu primul infart. Dacă ajungeți de 4 ori pe săptămână să vă construiți un stil de viață, cu siguranță că veți avea o sănătate foarte, foarte bună și nu ne vom întâlni foarte mult pe la spital.

Omule, te salut, Dr. Mihai la aici, suntem la un nou episod boabe de cunoastere si de data asta o sa facem un manual al inimii. O sa vorbim despre inima, ce este inima, din ce este compusa, cum functioneaza ea, la ce metrici trebuie sa ne uitam, ce putem sa masuram in activitatea inimii ca sa ne asiguram ca este sanatoasa. Și ce trebuie să facem ca să îmbolnăvim inimă? Ce nu-i place inimii noastre? Și dacă o inimă care se strică, mai poate fi recuperată? Și cum putem să facem asta? Și despre toate astea o să vorbim cu un medic cardiolog, Dr. Ștefan Busnatu, cunoscut și ca Dr. Hart. Și fie atent, am o prezentare a ta aici, care sună în felul următor. Este doctor în științe medicale, prodecan la Facultatea de Medicină UMF Carol Davila și membru în secțiunea de Prevenție Secundară și Recuperare din partea Asociației Europene de Cardiologie Preventivă, membru a Societății Europene de Cardiologie, supraspecializat în reabilitare cardiovasculară. Salut Ștefan!

Salut Mihael! Și mai o completare. Și un om care merge mult cu bicicleta.

Ai venit cu bicicleta, nu?

A venit cu bicicleta.

Asta e a ta, nu?

De aici, de scoare.

O să ajungem și la asta, că mi se pare foarte interesant. Și mi se pare interesant Adică vreau să te întreb cum vezi mersul cu bicicleta în București comparativ cu... sau pus în balanță cu pericolul mersului și expunerea la puloare, dar ajungem și acolo. Înainte să facem acest manual al inimii și să trecem prin toată structura pe care am propus-o pentru astăzi, vreau să zic că... În orice caz, probabil că pe Ștefan îl știți deja de la Medicool, pentru că ai multiple apariții la noi în emisiune la Medicool. Vreau să zic că eu când văd colegi cum ești tu, am o, să zic, o reală speranță în sistemul medical românesc. Pentru că, pe lângă faptul că ești un doctor bun, ai grijă foarte mare de pacienți și asta am văzut-o și pe oamenii pe care ți-i am trimis și prin alte confirmări de la alții oameni care au ajuns la tine. Dezvolți și foarte multe programe de cercetare, dar cercetare foarte reală, axată pe sănătatea pacientului, urmărirea cardiovasculară a pacientului și îmbunătățirea vieții lui. Așa că, mă rog, vreau să te felicit pentru activitatea ta și să-ți recunosc aici că eu, când văd oameni ca tine, am o reală speranță că sistemul medical românesc este pe drumul cel bun.

Îți mulțumesc acum să știi că efectiv cu toate proiectele astea practic încerc să umplu golurile pe care nu le avem disponibile ca servicii pentru pacienții noștri din punct de vedere cardiovascular. Și asta discutăm de partea de recuperare, discutăm de partea de urmărire, de integrarea dispozitivelor portabile pentru îmbunătățirea vieții și calității, în definitiv vieții pacienților cu bală de inimă din România.

Și teleurmărirea asta pe care tu o pui la care și o să discutăm și despre asta. Hai să discutăm acum despre asta. Ce e de fapt acest program pe care îl dezvolți de telemonitorizare a pacientului?

În principiu, ce își propune acest program? Își propune să ghideze omul, dacă discutăm de o persoană care nu a ajuns să facă o boală cardiovasculară, sau pacientul dacă a suferit un eveniment cardiovascular, spre corecția asta pe care noi o dorim, că spuneai tu puțin mai devreme de ce să facem să îmbolnăvim inima, ce să facem să nu îmbolnăvim inima prin supraveghere, prin sfaturi personalizate și practic monitorizarea asta care îi dă un sentiment de încredere pacientului sau persoanei că e un profesionist în spate care încearcă să îl ajute să se pună pe drumul cel bun.

Ce înseamnă, de fapt, telemonitorizarea? Ce faceți concret în acest program?

Concret, cu ceasul de la mână, cu ceasul tău de la mână, spre exemplu, practic îl conectăm la o aplicație instalată pe un telefon mobil, în care sunt definite o serie de, să spunem așa, de reguli, care țin de siguranța persoanei respective când vorbim de activitate fizică, când vorbim de tensiune arterială care trebuie urmărită și ținută în anumite praguri, când vorbim de anumite simptome, plus indicații de nutriție, indicații psihologice, indicații care țin de administrarea medicației, astfel încât pe o perioadă de 6-12 săptămâni persoana respectivă să-și intre într-o rutină, pentru că dorința e de a schimba tipul comportamental al persoanei respective din zona haotică, să spunem așa, care îl conduce către degradarea inimii, la o reorganizare și un ghidaj în care să se transforme într-o rutină după aceste 12 săptămâni pentru persoana respectivă.

Care sunt parametrii pe care îi urmărești în programă? Deci, practic, pacientul poartă un ceas, da? Ceasul pe care îl port eu îmi arată tot felul de metrici pe care... uneori la care mă uit, uneori la alte ori nu mă uit. Ceasul pe care îl pui tu la mâna pacientului e conectat la un sistem, da? Și, practic, el măsoară anumiți parametrii pe care transmite ție și toată lumea poate să intervii în timp real și să zici ce să facă sau ce să nu facă.

Și în timp real, dar totodată e important că poți să vezi și istoricul și evoluția persoanei respective, tocmai pentru a putea ajusta indicațiile pe mai departe într-o manieră personalizată. Pentru că, din punct de vedere al frecvenței cardiace, din punct de vedere al tensiunii arteriale, sunt oscilații care țin de alimentația pacientului, de nivelul de stres al persoanei respective. Urmărind în dinamică și interacționând cu acesta, îți dai seama care sunt pattern-urile care ar trebui puse in practică pentru persoana respectivă, astfel încât să aibă o inimă echilibrată. În principal, dacă e să discutăm de elementele cele mai importante, sunt reprezentate de frecvența cardiacă și de zonele de frecvență cardiacă pe care își desfășoară activitatea fizică persoana monitorizată.

Și vrei să vezi și în ce zone stă. O să discutăm și despre zonele acestea de activitate ale inimii, dar zonele practic sunt cinci zone, în care unul este zona de repaus, doi este zona în care mergi, trei e zona în care poate alergi, patru, cinci e o zona de activitate mare.

O să-ți povestesc mai în amănunt când intrăm, pentru că lucrurile astea pleacă și de la niște teste pe care le facem. Nu generăm lucrurile aleator. Sunt o serie de investigații care sunt efectuate persoanelor care intru în programul ăsta în prealabil și plecând de la investigațiile astea, printre care o investigație e testul de efort, practic se cuantifică zonele de siguranță când discutăm de activitate fizică pentru persoana respectivă.

În afara de frecvența cardiacă, ce poti să mai vezi?

Electrocardiograma care reprezintă un element extrem de important la nivel simtomatic pentru că discutăm de multe persoane care au simtomatologie nespecifică, adică acuză, înțepături în piept, palpitații, fluturări, stări de nelini, niște amețeală.

Și atunci ceasul îl indică să facă o electrocardiogramă direct pe ceas.

Și electrocardiograma e trimisă automat, pacientul dă o notificare când nu se simte bine, se verifică electrocardiograma și atunci vezi în principiu dacă lucrurile sunt pe o ordine obiectivă, adică dacă e și ceva organic, pentru că din păcate boala de inimă generează și o destabilizare emoțională și psihologică. și atunci apar mai frecvent sindrome de anxietate, atacuri de panică și lucrurile capătă un tablou așa divers, că nu-ți mai dai seama exact dacă treaba e legată de ceva organic, adică chiar suferă inima sau persoana respectivă are un sentiment de frică, că are probleme și practic psihizează o serie de simptome.

Se așteaptă oricând să aibă câte o palpitație și atunci, da, poate de la anxietate, înțeleg. Și mi se pare foarte mișto, pentru că probabil că aceste persoane care au probleme cardiace și le și somatizează uneori, în momentul în care se simt urmăriți pe ceas de un doctor, atunci probabil că se și relaxează și probabil că și urmează un stil de viață mai sănătos, pentru că se știu urmăriți.

Exact, sunt puțin mai responsabilizați atunci când sunt Că și orice om, în definitiv, după ce trece de un eveniment, devine mai responsabil. Dar de multe ori are tendința, ca după perioada aia acută de responsabilizare de o lună de zile, să revină la obiceiurile actuale. Prin program, practic încercăm să transformăm responsabilizarea asta într-un mod de viață, că în definitiv asta ne dorim pe mai departe pentru pacienți.

Cât de tare! Și mi se pare că e o uniune foarte drăguță aici între Între medicină și device-urile accesibile din ziua de astăzi pentru că, uite, ca să iei o alură ventriculară sau ca să o vezi în timp real îți trebuie, probabil, un... Mă rog, halterul îți arată și alura ventriculară, adică iei un aparat pe care îl porți pe tine o zi care îi incomod. are și el necesitatea lui în multe situații. Ca să iei o electrocardiogramă, într-adevăr este completă, trebuie să te duci la doctor să te dezbraci, să-ți pună niște electrozi și să te monitorizeze sau poți să pui un holter de electrocardiogramă. Aici vorbim de un ceas pe care e atât de facil să-l porți și pe care e atât de facil ca un doctor să-l vadă și să-ți ghideze tratamentul. Felicitări pentru programul ăsta, mi se pare că este exact. E exact de ce avem nevoie și este cumva ceva ce tehnologia îți permite la un cost destul de mic.

Ca să nu mai spunem că acum vorbim în fiecare zi de inteligență artificială, adunând aceste date despre pacienți, urmărindu-i, personalizându-le foarte mult evoluția, Am avut un proiect de cercetare, dacă discutăm acum la nivel de cercetare și dezvoltare, ca prin analiza vocii pacienților care au insuficiență cardiacă corelată cu simptomele acestora și cu evoluția tensiunii și a frecvenței cardiace să identificăm, practic, dacă aceștia merg în direcția greșită, adică dacă au tendința să se decompenseze. Pentru că dacă inima începe să sufere, se modifică și acustica vocii.

Se modifică acustica vocii când inima suferă. și atunci un device cu inteligență artificială poate să-și dea seama ceva ce nici măcar un doctor nu poate să-și dea seama din voce. Și asta când o să fie disponibil?

Acum la momentul ăsta avem un prototip, adică un proof of concept care a fost validat într-un proiect anul trecut și sperăm că în cursul acestui an să-l introducem ca funcționalitate la serviciul de telemonitorizare de bază. Doar că ăsta presupune practic înregistrarea vocei în anumite momente ale zilei, în evoluție, Tocmai pentru a se corela informația vocală cu ceilalți parametri.

Felicitori pentru ce faceți! Acum, probabil că v-ați dat seama un pic mai larg cine este Ștefan Buznatu și cu ce se ocupă pe lângă asta. Lucrezi și la spital, unde faci mai mult cardiologie intervențională, adică faci angiografii, stentări.

Exact. Tratarea pacientului in infart miocardic.

Ok. Bun. Și acum, hai să vorbim despre inimă și să facem acest manual al inimii ca oamenii și eu inclusiv să înțelegem cum funcționează inima, ce îi place, ce trebuie să facem ca să o ținem sănătoasă și când ea se îmbolnăvește. Dacă poți să ne explici așa pe scurt, din ce e formată inima și cum lucrează ea?

Cum îmi place mie când discut cu paciențe și le explic în principiu care sunt modificările care au apărut după ecografie, că ecografie e valoarea aspectului general al inimii, cred că e important să avem în vedere că inima are patru camere. Două camere sunt rezervoarele care se încarcă cu sângele care vine din întregul organism, care se numesc atrii. Două camere sunt camerele de pompare, care se numesc ventriculi. Acum, ce e foarte important e că camerele astea sunt separate de un perete care trec printre atrii și printre ventricule, astfel încât să se asigure două circulații în organism. Partea dreaptă a inimii, atriul drept, rezervorul drept și ventriculul drept, care e camera de pompare, practic primește sânge din organism, sânge care este neoxigenat în atrii, Și sângele acesta neoxigenat din atriu drept, practic se duce în ventricul drept, este împins în plămân și în plămân sângele acesta primește oxigen prin respirația pe care o face fiecare persoană. Acest sânge oxigenat din plămân se întoarce în rezervorul de pe partea stângă, în atriu stâng. și de aici intră în camera de pompare masivă, care e cea mai importantă pentru tot organismul ventricului stâng, care prin aortă, care e artera cea mai mare din organismul nostru, pompează sângele cu oxigen către piele, către toate organele, către creier pentru a putea funcționa, în definitiv. Și acest mecanism complex de a prelua sângele pe partea dreaptă, de a-l oxigena prin plămân, de a ajunge în partea stângă, practic generează funcționarea noastră, în definitiv. Și lucrurile astea sunt importante așa de avut în vedere pentru că, în evoluție, patologiile pot să apară izolat la nivelul atrilor, pot să apară la nivelul ventricului lor și ele sunt oarecum influențate de toată expunerea asta pe care o avem noi de-a lungul vieții, la factorii de risc și la problemele asociate, dacă vorbim de probleme respiratorii care se instalează, dacă vorbim de diabet și alte lucruri.

Ok, deci am înțeles că avem o inimă dreaptă și o inimă stângă. Fiecare, dreapta și stângă, are câte un atriu în ventricul și cea dreapta preia sângele neoxigenat din organismul, trimite în plămâni la oxigenare, cea stângă îl preia din plămâni, oxigenat și îl trimite în tot corpul. De ce bate inima pum-pum? Adica ce se intampla? Ce auzim noi de fapt? De ce nu se contracta toata odata si se contracta ritmic?

Tocmai pentru ca avem nevoie ca sangele sa plece din dreapta, sa ajunga in plaman si sa ajunga la nivelul inimii stransi cu oxigen. Si atunci in inima asta, pentru a facilta comunicarea intre aceste camere, avem ca niste usi care se deschid si se inchid. Ușile astea, în termen medical, se numesc valve și valvele astea au rolul de a facilita trecerea sângelui din atriu drept în ventricul drept. Când se deschide valva asta, care se numește valva tricuspidă, din ventricul drept, el pleacă în artera pulmonară, pentru că așa se cheamă artera care duce sângele către plămâni, și trece de o valvă care se numește valva pulmonară. La fel, când se întoarce pe partea stângă, avem o valvă între atriu stâng și ventricul stâng, care se numește valva mitrală, și din ventricul stâng în aortă e valva aortă. Ce e foarte important e că ușile astea trebuie să fie competente, adică când se închid valvele, trebuie să nu piardă sânge înapoi, din camele de pompare să vină sângele înapoi, pentru că atunci avem practic o cantitate insuficientă care se transmite fie în plămâni, fie în întregul organism și scade capacitatea organismului de a face față eforturilor de zi cu zi. Și atunci lucrurile se transpun în apariția dispneiei, că din punct de vedere medical, fatigabilitatea, oboseala, practic se cuantifică ca un nivel de dispneie.

Când zice pacientul, nu mai am aer.

E posibil să nu mai ai aer.

Pentru că inima nu pompează suficient de bine. Și e posibil că asta să fie și datorită unei valvolopatii, adică când valvele astea se strică, e ca și cum ușa nu se arănchide corect și trece curent pe subură.

Ce ar fi de avut în vedere apropo de ce se strică valvele de cele mai multe ori, pentru că sunt mai multe cauze pentru care valvele astea se strică, de cele mai multe ori ele se strică din cauza îmbătrânirii. pentru că progresiv, prin frecarea asta, închidere, deschidere, închidere, deschidere, se face un mecanism inflamator la zona respectivă, adică se freacă cu sângele în pereții ăștia ai valvelor și ele ușor, ușor încep să se calcifice.

E ceva ce poți să faci ca să nu se calcifice?

E foarte important în principiu să asiguri că reduci inflamația din organism, ca să nu se întâmple procesul ăsta de calcificare. Inflamația din organism se reduce practic prin toate mecanismele în definitiv, în care ar trebui implementate când vorbim de o viață sănătoasă. Și vorbim de controlul grăsimilor, vorbim, spre exemplu, de activitatea fizică, care ar trebui făcută într-o manieră regulată, de evitarea sau renunțarea la fumat, în definitiv, fără consum de alcool. Astea sunt elementele majore care ne reduc inflamația din organism. Ca sa nu mai vorbim ca valvele astea se pot strica si daca avem o infectie in organism, pentru ca infectia se poate cantona si la nivelul inimii si atunci poate afecta si muschiul inimii in sine dar poate afecta si valvele si le poate distruge.

Bacteriile se pot cantona pe aceste valve. Ai nevoie de o inflamatie care sa te predispuna la aceasta cantonare? Sau pur si simplu poti sa fii sanatos si ai o infectie de dinte si se cantoneaza acolo?

Lucrurile depind oarecum si de statusul persoanelor respective. Daca persoana nu are un sistem imunitar puternic, cum sunt persoane imunodeprimate, De exemplu, dacă o persoană care are o infecție HIV, fiind din mână deprimată, e mai predispusă, ca în condițiile în care apare o infecție la nivelul moselei, să se producă și o cantonare la nivelul inimii, care să-i genereze o endocardită, ca așa se numește, care va strica și mușchiul, va strica și valva. Dar trecând peste asta și revenind la ce ziceai tu cu anatomia și cum funcționează inima, ce e foarte important de avut în vedere e că toate camerele astea sunt și ele hrănite, pentru că vorbim de un mușchi aici. Chiar dacă sunt patru camere, vorbim de o structură musculară. Atriile cei drepti au o structura musculara mai slaba pentru ca ele trebuie sa fie mai elastice ca sa primeasca sangele. Ventricule in principiu sunt mai muschilosi. Ventricul drept nu e la fel de puternic ca cel stanc pentru ca cel drept trimite strict in plamani. Săngele este muscularizat, dar nu la fel ca ventricul stâng, care trebuie să fie mai puternic pentru a împinge sângele în întregul organism. Pentru a primi hrana, inima trebuie să-și primească hrana. Ca mușchiul inimii să fie hrănit, avem practic o vascularizație construită, astfel încât din artera asta, o ortă care pleacă imediat din inimă, practic ies niște artere coronare. Și arterele astea coronare, care sunt una pe partea dreaptă, una pe partea stângă, care se bifurcă, practic ajung să hrănească mușchiul inimii astfel încât să funcționeze corespunzător pe durata vieții noastre. Sunt destul de subțirele pentru că artera coronară dreaptă de la ostium, adică de unde pleacă din aortă, are în jur de 3,5-4 mm.

Adică este efectiv atâtica.

Așa în medie, bineînțeles că lucrurile variază în funcție de cât de mare e fiecare persoană în parte. Și artera coronară stângă, dat fiind că e și un vas care se bifurcă în două ramuri principale, are un diametru ceva mai mare, undeva la 4,5-5 mm, la nivelul trunchiului comun, că așa se cheamă prima parte din care pleacă artera.

Pentru că și are un aport mai mare de sânge, fiind un mușc mai dezvoltat cel de pe strânga.

Exact.

Dacă ai putea să gândești un alt fel de design pentru vascularizația inimii, poate l-ai gândit direct din camere. FANTASMUM! Bun, am înțeles cum e, din ce este formată inima, am înțeles care este rolul acestor valve, știi? Dacă te gândești la valve, te gândești că poate... Valvele astea, ele se uzează în timp, da? O dată cu trecerea anilor. Și atunci te gândești, dacă faci sport și inima ta bate mai repede, nu ar trebui să se uzeze mai rapid? De ce sportul ajută, din contră, la sănătatea inimii? Și nu o uzează mai rapid.

În condițiile în care efectuăm activitate fizică, suntem într-o perioadă în care stimulăm inima, dar trebuie să avem în vedere că după ce terminăm activitatea fizică, ea intre la relaxare și la repaus. Pe termen lung, mecanismele astea de stimulare a inimii practic generează o condiționare a ei. și condiționarea asta conduce, pe de o parte, la schimbări de structură ale ventricului lor, în definitiv, se produc ceva modificări și la nivelul atrilor, care îi generează o complianță mai bună inimii, adică o capacitate mai bună de a se încărca și de a pompa eficient sângele și totodată o să vedem la sportivii de performanță, sau vedem în definitiv la sportivii de performanță, că complianța asta mai bună se traduce prin frecvența cardiacă care e mai scăzută. frecvența asta cardiacă mai scăzută, practic, ușurează sarcina și uzura asta despre care discutam puțin mai devreme. Și, în definitiv, ăsta e scopul. Pentru că sunt situații, și asta e adevărat, în condițiile în care noi ținem inima și obiciuim continuu, adică dacă avem hipertensiune și facem mișcare, suntem în situația în care în practic părjolim inima, de asta e foarte important când avem hipertensiune de repaus să o controlăm, tocmai pentru a nu face mai mult rău inimii să facem eforturi fizice pe hipertensiune preexistentă, astfel încât aceasta să nu mai bătim să se recupereze și să ne-și capete complianța asta, capacitatea asta de a funcționa eficient cu bătăi mai reduse.

Sportul in sine induce o hipertensiune, nu? Prin sport, adica cand tu...

Pe perioada efortului fizic, bineinteles.

Pe perioada efortului fizic.

Da.

Si beneficiu este acela ca dupa efort fizic, in repaus, inima se recupereaza.

Exact.

Si devine mai rezistenta la acea hipertensiune din timpul sportului si devine practic si mai competenta in general. De aceea acest pulsul, viteza cu care bate inima, scade pe masura ce inima este mai competent. Adica cu cat faci mai mult sport, cu atat viteza cu care bate inima cand esti relaxat, scade. Corect? Asta ma intreba un coleg acum cateva zile si mi zicea, bai uite, face sport, face sala de vreo 6 luni si ii arata in Health App-ului, in aplicatia care se sincronizeaza cu ceasu, ii arata viteza cu care bate inima lui pe o perioada de 6 luni. și mi se pare atât de frumos că se vede atât de clar că atunci când oamenii se apucă de sport au, nu știu, au o alură ventriculară sau viteza cu care bate inima undeva la, nu știu, 69-70 în repaus și pentru un care se apucă de sport viteza aia scade așa în decurs de o lună și ajunge, nu știu, la 52 de bătăi pe minut. Ăsta e un parametru pe care ar trebui să-l urmărim, crezi că ar trebui să...

Asta e parametrul pe care si eu il urmaresc cu persoanele pe care le am in programul de telemonitorizare pentru ca asa le arat subiectiv ca inima lor incepe sa se conditioneze. Pe masura ce pulsul de repaus incepe sa scada automat, dar comparam in aceleasi momente ale zilei pentru ca in functie de ritmul nostru circadian și de hormonii care se varsă în organism, practic avem o variabilitate din punct de vedere al bătăilor cardiace.

Dar ai și o medie pe o zi, nu?

E și o medie, dar media e influențată și de stări emoționale, media e influențată și de efort fizic, media e influențată și de câte riscări ai urcat. Dar, în principiu, dacă, spre exemplu, vezi dimineața la 7-8, dimineața, poate chiar înainte de a se treze persoana, vezi cam cum evoluează pulsul de repaus, atunci cam îți dai seama că organismul are tendința să se condiționeze. Și, totodată, și cum evoluează pulsul pe perioada nopții, când e normal ca pulsul să se ducă mai jos, pentru că persoana stă întinsă, doarmea nu e un efort pe care trebuie să îl facă inima decât să împingă sângele la orizontală și urmărind pulsul noaptea se vede tonusul vagal, așa se numește, nivelul ăsta de competență al inimii în condiții de repaus și de liniște.

E important acest tonus vagal, adică viteza cu care bate inima în noaptea.

Cu cât ești mai antrenat, cu atât ai un tonus vagal mai important.

Ok, și care ar fi ideal, adică pentru un adult sănătos, care ar fi o viteză de bătaie a inimii ideală, optimă? La cât tre' ar trebui să ajung ca să fiu optim?

În ghidurile noastre de cardiologie sportivă, practic se consideră că un puls până la 35 de bătăi pe minut la persoanele care fac activitate fizică este un puls normal. Tendința, cum aș zice, dacă noaptea ajungem până la pulsuri de 35-40 de bătăi pe minut, înseamnă că suntem foarte, foarte bine antrenați.

Nu era sub 40? Nu era considerat bradicardic?

Sub 30 bradicardie severă. Dar, încă o dată, ține efectiv de nivelul de antrenament pe care îl are fiecare persoană. Și mai am considerare că discutam de monitorizarea asta ritmului cardiac pe perioade mai lungi, cum e monitorizarea Holter, spre exemplu, se mai ia in considerare si eventuale pauze, pentru ca pot sa apara si la personale care sunt foarte antrenate anumite pauze care practic se translateaza in blocuri, nu se mai conduce curentul electric prin inima la un moment dat, ca uite subiectul asta nu l-am atins apropo de anatomia inimii si de functia ei, curentul electric se conduce foarte incetinit si unele batai nu se mai transmit la camerele de pompare si pot sa apara anumite blocuri, dar e important sa nu fie pauze de rit cardiac semnificative, adica peste 2,5 secunde.

Dar e normal sa ai din cand in cand pauze de batai a inimii la atletici?

Totul se personalizeaza, da. In anumite situatii poate fi normal pentru ca daca ai anumite manifestari ajungi sa-i faci testari de efort, ajungi sa-i faci evaluari pentru a-i vedea cum raspunde inima la nivel de stimulare și în condițiile în care ai răspunsuri normale, înseamnă că e o modificare de asta vagală, excesivă, pe o condiționare foarte, foarte importantă. De asta e foarte important să fii condiționat, e bine. Pentru că, în definitiv, asta discutam și acum, cred că o săptămână sau două săptămâni, că a fost un maraton la Focșani, cu un mare maratonist care, din păcate, a făcut infart și stop cardiac. E foarte important ca cei care fac sport, si nu numai, sa-si faca controle periodice, mai ales dupa varsta de 35 de ani.

Ce inseamna control periodic dupa varsta de 35 de ani? Ce trebuie sa controlezi?

E foarte important pe de-o parte sa stim ca biologia noastra insange. că discutăm aici de celule roșii, hemoglobină, că discutăm de electroliții din sânge, sodiu, potasiu, calciu, magneziu, de glanda tiroidă, de valorile de glicemie, de funcția hepatică, funcția renală sunt echilibrate, pentru că dacă apar imbalanțe la nivelul acestor care generează subsecvent și unele manifestări la inima. Și asta ar fi primul pas. Pe lângă analizele de sânge, ar trebui monitorizat și EKG-ul, măcar electrocardiograma de repaus și simptomatologia. Și dacă sunt indicatori de risc, mai ales dacă vorbim de un istoric familial sau discutăm practic de anumite dereglări pe care le identificăm la consult, examen obiectiv sau la analiză, atunci practic dinamica sau frecvența controlelor se modifică.

Dar odată pe aia ne facem niște analize care ne arată practic biologia din sânge, cum ai zis, și un EKG e bine să-l faci anual, dar ți-l poate interpreta medicul de familie sau e bine să-l ți-l facă un cardiolog?

Eu aș zice că poate să interpreteze și medicul de familie, pentru că dacă ne întoarcem la tehnologie, la momentul actual avem și dispozitivele astea pe care le avem la mână, care au capacitatea de a zice că ritmul dumneavoastră pare normal și consider că totuși un medic de familie are competența de a evalua un EKG de repaus.

Dar Fierent, eu am 37 de ani, nu mi-am făcut un EKG, probabil de vreo 10 ani, cred, sau de vreo 7 ani. Nu îmi aduc aminte când mi-am făcut ultimul EKG. Dacă îmi fac EKG-ul pe asta și îți-l trimit, ți-e suficient? Sau îmi recomand să vin la tine să...

Nu e suficient pentru că există diferență între dispozitivele astea portabile și electrocardiograma clasică, cum am zice, pentru că la electrocardiograma clasică amplasând electrozii în mai multe poziții, practic, inima sau curentul electric care trece prin inimă este privit din mai multe direcții, tocmai pentru a identifica dacă sunt anumite anomalii în anumite zone ale inimii. Pe când la ceas, practic vorbim de o singură derivație, o singură direcție a curentului electric care ne împate de ce la nouă, dacă sunt pauze de ritm cardiac sau dacă sunt dereglări de fond ale ritmului cardiac pe care să le investigăm pe mai departe cu investigații mai complexe.

Fibrilație ce poate vedea.

Exact. Și de fapt și de drept, cam aici e și indicația cea mai importantă, pentru că fibrilația asta, care e o patologie în care camerele de sus nu mai trimit curentul electric corespunzător prin inimă și apare ca o fluturare a inimii, că sunt multe focare electrice, predispune, practic, la un risc major de accident vascular cerebral. Și de asta e foarte, foarte important să identificăm o fibrilație înainte de a face un accident vascular cerebral, pentru că putem preveni accidentul vascular.

Am un material pe canalul ăsta de YouTube despre fibrilație în care am explicat în mare ce este fibrilația, dar eu sunt curios, în practica ta, ce procent dintre pacienții care au fibrilație nu știu sau nu simt, nu au niciun simptom? Adică cât de posibil este să îți faci activitatea zilnică, să ai fibrilație și să nu simți că o ai?

Procentaj? Probabil că ar fi undeva la 10-15% din cei care au și nu simt nimic și tolerează foarte bine, preponderent sunt bărbații, pentru că bărbații au o sensibilitate mai redusă și la durere, o sensibilitate mai redusă și la manifestări de accelerări de ritm cardiac spre deosebire de doamne. Și tocmai pe considerentul ăsta, fiind un procentaj relativ mare, că te gândești că din persoanele astea s-ar putea în câțiva ani să facă accident vascular cerebral, tocmai din cauza asta. pacienții, persoanele care au factori de risc major de fibrilație atrială trebuiesc căutați după 50 de ani dacă cumva încep să facă tulburări de astea de ritm cardiac.

Dar totuși un EKG pe care ți-l faci după 35 de ani o dată pe an îți arată...

Ăsta s-ar putea să... nu, ăsta practic îți arată o fereastră generală la nivelul inimii prin care îți poate sugera dacă mușchiul e îngroșat, dacă atriile s-au dilatat, dacă există... isolat niște bătăi neregulate, dacă există modificări de hrana, adică dacă ischemie, se numește în termen medical, adică dacă arterele au început să se îngusteze pe la inimă.

Poți să ne explici cum? Adică aș vrea să înțelegem, pentru că toți suntem încă la capitolul de cum lucrează inima, ai explicat care sunt cele patru camere, cum sunt ele pompate. Totuși mușcălea se contractă la un semnal. Semnalul ăsta e un semnal electric al inimii și tu prinei cagheie Eu spre rușinea mea n-am reușit niciodată să citesc în profunzime un EKG, dar e o chestie general volabilă pentru chirurgi și ortopezi. EKG-ul e acel traseu electric al inimii pe care-l pozezi si-l trimiti prietenului cardiolog care spune daca este ok sau nu. Dar, poti sa ne explici de fapt cum functioneaza inima electrica in spate si cum EKG-ul iti poate da informatii despre grosime, adica cum un semnal electric, deci inima, impuci ca un semnal electric care se duce pe niste ramificatii. Tu cu EKG-ul pui niste Electrozi care.

Înregistrează semnalul electric, filtrează, ca să preia doar semnalul de la inimă. Deci noi avem un centru de comandă care se numește nodul sinoatrial, care e localizat în atriu drept. Acel centru e extrem de deștept și de complex, astfel încât, prin niște mecanisme chimice cu ajutorul canalelor care funcționează la nivelul acelor celule, descarcă niște impulsuri electrice. Impulsurile astea electrice nu fac decât să activeze celulele din jur și niște căi de conducere care sunt mai rapide pentru a conduce curentul ăsta electric mai rapid către camele de pompare de jos către ventricul. Și curentul ăsta pleacă în atrii, curentul mai departe ajunge la un punct de cotitură care este extrem de important, care se numește nodul atrioventricular.

E ca o stație unde se oprește autobuzul.

Exact, e stația de trecere către ventricul, pentru că dacă la nodul atrioventricular se strică stația, nu se mai conduce curentul electric la nivelul ventriculor si apar blocurile de care discutam mai devreme, unele tipuri de blocuri. Ei, de la nodul atrioventricular, curentul pleaca mai jos pe un fascicul important, central, fascicul care se bifurca si pe dreapta si pe stanga si transmite curentul electric catre muschiul de la ventricul drept si de la ventricul stanga. Ei, tot curentul ăsta electric este captat de electrozie. Și cum ziceam, când avem electrozi care sunt pus și la mâini, și la picioare, și pe torace, și sunt 12 electrozi, practic privim din mai multe direcții cum merge curentul electric către acești electrozi. și practic semnalul ăsta care este preluat e translatat pe electrocardiograma aia pe care o vedem că avem 12 derivații, 12 linii de alea care urcă, coboară, urcă, coboară și cardiologul își dă cu părerea ce se vede pe ele. Ei bine, practic pe derivațiile alea se vede cum se contractă atrile, se vede cum se contractă ventricului și se vede cum se relaxează ventricului. În condițiile în care avem, spre exemplu, că vorbeam acum de grosimea mușchiului cardiac și cum ne dăm seama că ventricului sunt groși, în condițiile în care curentul electric trece printr-un ventricul mai gros, automat e mai mult curent electric care trece. ca să activeze mușchiul ăla. Și electrodul percepe acest semnal și amplitudinea undelor care se văd pe electrocardiogram automat fiind un semnal mai puternic e crescută. Și în funcție de zona în care tu percepi, cum e poziționată inima în zona asta, în corp, dacă ai un electrod localizat mai aproape de ventricul drept, semnalul pe electrodul ăla va fi mai puternic decât semnalul întâlnit de obicei la o persoană care are un ventricul drept cu perete mai subțire. Și, practic, studiind variațiile de la persoană la persoană, ajungi, ca și medic cardiolog, să-ți dai seama că există o susceptibilitate ca persoana respectivă să aibă ventricul stâng, ventricul drept mai mare, atriu stâng dilatat, atriu drept dilatat, asta doar privind, practic, electrocardiograma. Și mai departe, revenim la infart. Când avem infart, dacă nu reușim să-l tratăm în urgență, să desfundăm o arteră de asta coronară care se înfundă, zona aia care e hrănită de artera coronară, de mușchi, practic se pierde. și nu o să mai avem curent electric transmis prin zona respectivă. Atunci electrodul nu va mai preîmprimi niciun semnal electric din partea respectivă și va avea pierdere de potențial. Și în condițiile astea, că vorbeam când avem un mușc gros, că există, practic, unde care sunt ample, în condițiile în care nu mai avem potențial, s-ar putea să nu mai avem nici o undă acolo și, practic, să fie o imagine specifică de, spre exemplu, seculară de infart. Alte modificări poate să apară când e infarto acut, pentru că dacă trebuie să identifici, să-ți dai seama dacă sunt semne de infart acut pe electrocardiogramă, și atunci apar unele modificări la faza aia de relaxare și se numește repolarizare a inimii.

Întârzi relaxarea, nu?

Practic modifică niște segmente electrice, apropo de partea asta de repolarizare, pentru că fiind de gringolada aia creată când se produce infartul, nu mai primește oxigen, mușchiul suferă foarte tare, curentul electric nu se mai transmite cu respunzături, se modifică practic capacitatea inimii de a se relaxa pe zona respectivă, care suferă foarte mult. Și atunci, astea ar fi chestiunile majore, putem să intrăm în detaliu și să discutăm când se acumulează apă în jurul inimii, cum arată electrocardiograma la momentul respectiv, când există o inflamație, că vorbeam de inflamație, infecție, la nivelul mușchilui cardiac, că se produc alte modificări.

Da, oricum, EKG-ul mi se pare o chestie fascinantă, că poți, din citirea semnalelor electrice, cum se transmit ele în tot corpul, pentru că și asta e fascinant, că semnalul electric din inimă se transmite în tot corpul și-l poți simți și jos în picioare și în mâini. cum poți să-ți dai seama de cum o ia semnalul ăla de faptul că ai apă în jurul inimii sau că ai mușchiul mai gros sau că ai infart. Asta mi se pare incredibil. Da. Cât timp îți ia să înveți un EKG? Să înveți să interpretezi un EKG? Asta așa pentru, nu știu, rezidenții care ne urmăresc și care poate să gândesc să învețe să citească și un EKG indiferent de specializarea lor pentru că e o chestie care poate să fie utilă.

Ca student la medicina doua luni, ca medic, cardiolog toata viata. Adică lucrurile sunt atât de complexe când discutăm și de axa inimii și lucruri care țină de fascicule aberante, pentru că noi avem o oarecare normalitate, însă avem și situații care sunt aberante. Și atunci, în funcție de modificări genetice care apar la anumite persoane, s-ar putea să fie anumite particularități și lucrurile capătă un nivel de complexitate mult mai mare.

Tu când te uiți la acela de caghie care are 12 axe și 12 desene de peste tot, Tu începi să-l simți cumva? Adică ajungi la un moment dat să-l simți?

Da, la un moment dat îl vezi din avion dacă e bine, adică dacă electrocardiograma e normală. Asta după 5 ani de zile în care tot vezi EKG-uri și vezi și vezi și vezi. Și e foarte important pentru că îți capezi nivelul de încredere când ajungi să asociezi informațiile de pe EKG-uri și cu ce se întâmplă mai departe când evaluezi ecocardiografic inima. pentru că atunci încep să sedimentez mult mai bine informația din punct de vedere al imaginei electrocardiogramei cu ce te aștepți să fie mai departe din punct de vedere structural în sine pentru că e cu cardiografii, că o vezi tu cum se prezintă ca...

Adică cu ecograful tu poți să vezi pe ecran, să vezi dimensiunile și ce se întâmplă acolo și le compari cu EKG-uri.

Exact, da.

Bun, până acum am înțeles cum funcționează inima, acum vreau să te întreb cum Ce trebuie să faci ca să ai o inimă sănătoasă? Cum îți menții pe parcursul vieții inima sănătoasă? Dă-ne un set de reguli.

Acum cred că cel mai important, revenind la ce discutam cu activitatea fizică și la rolul activității fizice pentru o inimă sănătoasă, e să avem în vedere că pentru o oră de activitate fizică de intensitate moderată investită în noi, beneficiem practic de încă două ore la nivelul speranței de viață pe care o avem ca și popor. Pentru că noi, vorbind așa grosomodă, suntem în situația în care, din punct de vedere al riscului de boală de inimă, suntem pe o zonă de risc foarte înalt, localizat la nivel european. Asta pentru că suntem în situația în care avem un cumul de factori problematici, sunt și factorii de bază, pentru că discutăm aici de expunerile la factorii de risc cum sunt fumatul, consumul de alcool, alimentația precară. alimentația precară bogată, îngresim în dulciuri rafinate, pâine albă, lucruri care sunt ieftine și ne întoarcem la capacitatea socială a populației în general.

Ține mai mult de puterea de cumpărare sau de educație sau de cultură?

E foarte importantă puterea de cumpărare una peste alta, că discutăm de populația generală, după aia partea de educație e secundară, dar e importantă și asta.

Unde vezi un risc mai mare la oamenii care au un venit mediu sau un venit mic si stau la oras? Sau oamenii de la tara? Oamenii de la tara care poate si cultiva? Pentru ca ma gandesc ca oamenii de la tara care își cultivă, nu știu, legumele, fructele, poate au și un lac în zonă. Adică, în mod real, în România, în anumite zone, poți să ai o veritabilă dietă mediteraneană, dacă poți să pescuiești niște pește, poți să culegi niște fructe, poți să culegi niște legume, te expui la soare. Teoretic ar trebui să fie sănătos. Vezi astfel de oameni la noi?

Realitatea e că mai avem și noi câteva Blue Zones în România. Mi-am propus în cursul acestui an să fac un studiu, e o localitate lângă Buzău. O să-ți mai devoalez pe mai departe. Toată lumea trăiește în jur de 90 de ani acolo. Și paradoxal e că au și foarte multe sare în jurul lor. Dar asta e o chestie care rămâne...

Ăsta e un debate pe care l-am avut. Știi că am vorbit la un moment dat despre un cercetător din state care promovează foarte mult sarea și spune că sarea e problema. Dar bine, revenim și acolo. Deci zici că există un Blue Zone la noi lângă Buzău?

E un sat acolo.

Poate-mi zici după podcast. Promit să nu-l dervalez, dar vreau să-l văd. Și oamenii trăiesc acolo peste 90 de ani.

Poate o să facem o cercetare acolo împreună.

Ar fi foarte tare de văzut. Eu sunt convins că în zona aia oamenii și fumează și beau alcool și o să ne dea cu virgulă, dar cum se întâmplă în foarte multe Blue Zones. Dar ce crezi că se întâmplă acolo? Care crezi că e ipoteza? De ce crezi că trăiesc mult?

Sunt foarte multe urcări. Cel puțin asta am înțeles la prima discuție cu cineva din zonă, că oamenii au foarte multe de urcat ca poziționare, adică cum sunt amplastate casele. Dar urmează să vedem pe mai departe. Aici ne întoarcem la ce discutăm de activitatea fizică.

Știu că ăsta e unul din criteriile principale în Blue Zones. Satele din Blue Zones, așa cum au fost ele descrise, sunt fix așezate undeva pe munte și oamenii trebuie să coboare în permanență ca să culeagă chestii, ca să cultive pământul sau trebuie să urce ca să ia apă de la izvor. Și de fapt se pare că aceste activitate fizică constantă, Este un element super important în sănătatea noastră și în sănătatea inimilor.

Și aici mă întorc apropo de ce ai întrebat gândindu-ne că cei care cultivă la țară ar putea să aibă o dietă mediteraneană. Problema e că în ziua de azi nu prea se mai face agricultura la noi manuală și ce se mai face e mecanizată. Adică oamenii cultivă dar nu mai fac mișcare. și în condițiile în care nu mai fac mișcare, aș putea să zic că sunt ceva cercetări făcute de asociații non-guvernamentale din România în ultimii ani pe diabetes și pe obezitate și procentajul de diabetes și obezitate e mai mare la zona rurală decât la zona urbană și te-ai fi așteptat ca pe considerentul pe care îl zici tu să fie oamenii mai sănătoși pentru că oamenii nu mai fac mișcare, efort fizic Dacă ar fi să.

Alegi doar una din două, dietă super sănătoasă sau mișcare, ce ai elege?

Mișcare.

Adică are până la urmă o împrentă mai importantă pe sănătatea noastră decât ce mâncăm.

Deci eu sunt de părere că dacă am face activitate fizică și ne întoarcem la istorie, la preistorie, la bunici, la oamenii care mergeau la coasă, la care își luau șunca cu ei și pălinka și așa mai departe, erau în situația în care oamenii respectivi erau normoponderali. Putem să zicem că și din punct de vedere muscular erau mult mai conturați și mai normal conformați decât țăranii pe care îi avem în zilele noastre în mediul rural și din punct de vedere al evolutivității, calitatea vieții în definitiv, pentru că ce ar trebui să avem în vedere e că noi zicem că speranța de viață a crescut. Dar dacă avem în vedere că persoana face infart la 45 de ani sau la 40 de ani și el mai trăiește până la 70, dar ăla dinainte trăia până la 65 fără nici o problemă, s-ar putea că ăla care trăia până la 65 de ani fără nici o problemă de fapt să fi trăit mult mai bine decât ăla care începe să facă infart de la 40 de ani și după aia pe mai departe devine practic afectat și psihologic, izolat și social, s-ar putea scos din câmpul muncii, nefuncțional și așa mai departe, cu o calitate a vieții proaste. Adică sunt niște lucruri care ar fi de gândit din punctul ăsta de vedere. Poate că ne dorim să trăim 100 de ani, dar poate că totuși vrem să trăim 100 de ani cu o calitate a vieții bune. Pentru că aici ne întoarcem, practic, la ce se întâmplă în țările nordice, în care ținta lor, în definitiv, avea ani de viață fără dizabilitate cât mai mulți, nu ani cu dizabilitate.

Întorcându-le la mișcare, mi se pare a mai spus-o într-un alt podcast, că tot în aceste Blue Zones, atunci când cercetătorul care s-a dus în aceste Blue Zones a ajuns și în niște sate de aborigeni, a mai spus-o În acele triburi de aborigeni care sunt complet deconectate de lume și care trăiesc așa cum au trăit acum zeci de mii de ani, nu există cuvântul sport. Adică la ei nu există sport. Sportul e ceva artificial inventat de noi ca să compensăm lipsa de mișcare a vieții moderne. Această lipsă de mișcare devine din ce în ce mai acută și e lesne de înțeles de ce. Pentru că lucrăm de acasă, lucrăm la birou, avem mașini, avem transport în comun și distracția este aici. Este în tablete, este la televizor, nu trebuie să mai mergi. înainte bunicii noștri, chiar dacă trăiau vremuri moderne, măcar trebuiau să se deplaseze ca să se bucure de viață. Trebuia să mergi la un prieten, trebuia să mergi la birou, trebuia să mergi să arunci o scrisoare la poștă. Acum noi nici măcar asta nu mai facem. Și în acest context, și rămânând în tema asta, ce îi trebuie unei inimi sănătoase, cât sport crezi că este, hai să dăm din nou, așa ca o definiție sau o recomandare, Cât sporți și câtă mișcare în general, ce înțelegem prin mișcare și sporți, cât sporți și mișcare este optim să facă o persoană într-o săptămână. Pentru că, într-adevăr, uite, ghidurile spun 150 de minute de activitate moderată sau intensă. 150 de minute înseamnă destul de puțin. Adică eu înțeleg că e ok decât deloc. Dar mie mi se pare puțin. Și atunci vreau să te întreb cât este ideal să facă o persoană sport astfel încât nici să nu exagereze, dar să aibă acea mișcare pe care o au oamenii de lângă... Buzău ai zis? Care urcă și coboară și care fac mișcare multă.

Noi discutăm acum, revenind la ce spuneai tu, că avem tablet, avem dispozitive, avem informație, stăm acasă și lucrăm, putem să stăm acasă să citim. Realitatea e că, într-adevăr, sportul ăsta a fost inventat de noi pentru a optimiza ceva ce pierdem, în definitiv, prin simplu fapt că nu mai facem mișcare. Acum, o altă realitate e că avem și instrumentele pentru a personaliza cât sport este necesar pentru fiecare dintre noi, pentru a condiționa organismul. Cum? Avem recomandarea asta generală, într-adevăr, pentru o medie 150 de minute de intensitate moderată sau 75 de minute de intensitate viguroasă, dar dacă mergem la 300 de minute, beneficiile sunt duble din punct de vedere al beneficiului general cardiovascular.

Deci dacă mergem la dublu, adică 300 de minute moderat sau 150 viguros. 300 înseamnă 6 ore. Asta înseamnă o oră de exerciții de sport moderat pe zi de luni până sâmbătă.

Aici discutam de intensitate moderata. Dacă ne uităm că lucrurile pleacă în felul următor, sporturile au devenit de performanță, vedem sportivi olimpici, vedem atleți, vedem fotbaliști, vedem tenismeni, vedem sportivi de anduranță la un maraton, la o turnie de ciclism și extragând informațiile de acolo, practic avem posibilitatea să personalizăm activitatea fizică pe care ar trebui să o facă fiecare dintre noi, astfel încât cu cel mai redus timp pentru ca suntem in secolul vitezei si va spun asta pentru ca in principiu si eu incerc sa fiu cat mai eficient cu sportul dar sa am practic un castig si aici ne intoarcem la rolul unor investigatii cardiologice si vorbim aici practic de testarea de efort cardiopulmonara. Testarea asta de efort cardiopulmonară care ne cuantifică nouă capacitatea de consum a oxigenului pe care o avem la eforturi maximale. Cu cât masa musculară pe care o avem e mai eficientă, cu atât capacitatea asta de oxigen pe care o consumăm ca să ținem masa musculară, practic e mai mare.

Acum vorbești de VO2 max, da?

Transpus la nivel științific, capacitatea de oxigen maximală, da, se translatează în acest parametru care se numește volumul maxim de oxigen pe care îl putem consuma în timpul efortului fizic.

Dar asta se măsoară la ce stes de efort cardiopulmonar?

Și de ce am zis de mușchi, pentru că cu cât avem o masă musculară mai mare în organism, cu atâta organismul este mai apt, mai capabil să facă față la stres, să facă față la boli, pentru că în definitiv proteina din mușchi reprezintă elementul de construcție pentru tot din organismul nostru, și pentru enzime, și pentru creier, și pentru tot, tot, tot. și avem nevoie de mușchi pentru a face față la boli și pentru a trece prin boli cu bine. Acum, organ metabolic specific n-aș putea zice, dar rezervă de viață, cu siguranță, ar putea fi de titulatură. Aici discutăm cumva la mecanismele celulare care au rol apropo de mitocondrii, apropo de tot ce se întâmplă pe partea de contractilitate. N-aș zice în mod specific că e organ, pentru că oricum e activat de hormonii circulanți din organism. și atunci e important să-l avem, e important să-l urmărim ca funcționalitate, cât de bine funcționează, și practic evaluând funcționarea asta eficientă a mușchiului, ne dăm seama cât de bine se cuplează inima cu plămânii, pentru că noi avem nevoie de un sistem circulator care să ne aducă sângele la tot mușchiul, avem nevoie de un sistem pulmonar care sa preia oxigenul si sa scoata dioxidul de carbon din organism si avem nevoie de un musch care sa traga tot oxigenul asta din sange si sa il consume ca sa produca lucrul mecanic performanta asta care evaluam in testul de efort.

Există posibilitatea ca un om să meargă la sală și să facă hipertrofie musculară, dar doar asta să facă, să nu facă sport cardio și atunci să aibă o masă musculară mare, dar inima să nu fie suficient de aptă să livreze atâta oxigen deodată când el alergă.

Există posibilitatea asta în condițiile în care se optează pentru sporturi specifice și sporturi specifice de rezistență, cum practic mersul la sală. Pentru că în condițiile în care noi avem un sport de rezistență, avem o tensiune generată, izolat, la o grupă musculară, care nu antrenează un debit cardiovascular crescut să se producă mecanismele astea de O reorganizare a inimii astfel incât să devină mai compliantă. Pe de altă parte, pentru șocurile astea foarte scurte, mușchiul inimii are tendința să se îngroașe și se îngroașă compensator dar nu se mărește cavitatea în care intră sângele. Și atunci, practic, suntem în situația în care sportivi de rezistență, care fac doar rezistență, ajung să-și facă remodelarea, că așa se numește la nivelul inimii, dar o remodelare care păstrează cavitatea cam la fel, cu mușchi mai gros. Pe când la ciclism, la sportivul de anduranță, la maratonist, și la notător, spre exemplu, practic se produce și o ușoară îngroșare a mușchilui cardiac, că e normal ca inima să se mai groașe ca orice mușchi, ca să facă față, dar totodată se obține o ușoară dilatare a cavităților ca la fiecare bătaie să vină mai mult sânge să poată ajuta tot organismul cu necesitățile pe care le are de oxigen și de hrană.

Totuși un maratonist de performanță nu o să dezvolte atâta masă musculară. Aici vreau să găsim un echilibru.

Masa musculară, Mihael, în principiu o corelăm la greutatea corporală, adică procentul de masă musculară raportat, nu că eu am 90 de chile, am 50 de chile masă. Ideea generală e să avem raportarea asta din punct de vedere al masei musculare la greutatea corporală pentru că noi și oxigenul când îl cuantificăm, în principiu îl cuantificăm mililitri pe minut pe kilogram. Adică raportarea se face la greutatea specifică a fiecarei persoane. S-ar putea eu să am V2-ul global mai mare decât o persoană de 50 de chile. Dar persoana de 50 de chile, având masa musculară mult mai importantă raportat la greutatea lui, s-ar putea să aibă V2-ul indexat pe kilogram mai mare decât V2-ul meu. Și asta înseamnă că el e mai bine decât sunt eu.

Deci asta înseamnă că un maratonist care pare slăbus dar e doar fibră, de fapt are raportat la greutatea lui mai multă masă musculară decât, nu știu, poate un culturist care are și grăsime.

Pentru că trebuie să avem în vedere că la culturiști, bine, excluding culturiștii de performanță care ajung la 3, 5, la 100 grăsime, astea în perioadele în care sunt competiționale, în care te deshidratezi puternic și ai anumite procese prin care să obții masa asta musculară, La persoane care fac efort fizic de rezistență, în principiu ai și o depunere de lipide intramuscular, adică grăsimile sunt printre fasciile musculare. Pentru că muschiul, în general, se construiește în perioada anabolică. când se sintetizează în organism. Sinteza asta în organism se face practic cu ajutorul hormonilor masculini, testosteron, dar care pe lângă sinteza de masă musculară favorizează și depozitarea grăsimilor. Că acum o parte dintre sportivi ajungă din dorința de a slăbi, își reajustează alimentația și toate lucrurile astea și intră pe deficit caloric pentru a obține un procent cât mai mic de grăsime, asta e cu tot o altă discuție. Dar la general, când vorbim strict de anabolism, adică de sinteză de masă musculară, sinteza se face și cu grăsime. Adică dacă pui un kilogram de mușchi, în general pui și vreo 2-3 kg de grăsime. Natural, vorbim de mecanisme naturale, nu vorbim doar de suplimentare cu hormoni de creștere sau cu testosteron și așa mai departe, dar și cu testosteron lucrurile sunt chiar dacă suplimentezi tot pui și grăsime.

Interesant ce spui, pentru că asta mă duce... Eu trăiam până acum cu gândul, din ce citeasc și văd afară, că... Adică se pune din ce în ce mai mare accent pe acest efort izolat la sală, pe creșterea musculară la sală, dar am ajuns în felul ăsta, ultima vreme, să neglijez exercițiile cardio. Adică dacă ar fi să optez dacă am doar 3 zile de antrenament pe săptămână, o să fac sală de forță, cutez 10 minute de cardio înainte. Dacă am 5 zile de exerciții pe săptămână, o să fac una din ele strict pe cardio. Ce înțeleg acum este că poate este un pic mai important să ne axăm și pe cardio în contextul ăsta.

Depinde ce vrei să obții. Dacă vrei sănătate cardiovasculară, Vreau sanatate generala.

Si sa traiesc mult si bine.

Sanatatea generala implica sanatatea cardiovasculara. Deci in conditiile in care discutam de sanatatea cardiovasculara, discutam de faptul ca ne dorim ca muschii astia ai nostrii sa fie eficienti din punct de vedere al arderii acestora. Muschiu, cand intra in sala, preponderent, mai ales daca facem cu greutati cu 60-80% dintr-o repetitie maximala, adica daca facem serii de 8-12 repetari cu o greutate care sa ne permita 8-12 repetări, în principiu mergem pe mai mult metabolism anaerob, adică ardere de glucoză. În condițiile în care facem cardio și în funcție de zonele de cardio, ajungem în situația în care folosim grăsimile pentru a utiliza mușchiul, se numește fosforilare oxidativă. Ei, mitocondriile noastre, care practic sunt niște organite Sunt niște particule mici în celule musculare care produc energiea asta de care are nevoie mușchiu ca să funcționeze și să se contracte. Mitocondrile funcționează cu oxigen și funcționează cu grăsime. În cardio, exact. Dacă noi ne dorim o sănătate cardiovasculară și o eficiență, în principiu ne dorim ca mitocondrile astea să fie foarte performante. În condițiile în care ele nu sunt performante, nu se utilizează grăsimea corespunzător, mușchiul devine disfuncțional în condițiile de activitate fizică cardio. Și atunci, pentru sănătatea cardiovasculară, în definitiv, ar fi extrem de important să fie prioritizat efortul de tip cardio. pentru că el stimulează, pe lângă utilizarea asta și eficientizarea mitocondrilor, stimulează și neoangiogeneza. Și neoangiogeneza practic se translatează în deschiderea vaselor de sânge care sunt dormande în mușchi, tocmai pentru a aduce mai mult oxigen către celule musculare și mitocondrii să fie din ce în ce mai eficiente. De asta e importantă neoangiogeneza asta, pentru că și la inimă, dacă începe să se îngusteze un vas, În timp, pe măsură ce stimulăm inima progresiv, prin neoangiogeneză e posibil să se dezvolte vase colaterale care să ajute hrănirea acelei zone care a început să sufere din cauza îngustării pe o arteră principală, printr-o altă arteră, prin rămușoare care se formeze.

NEO înseamnă nou, ANGIO înseamnă vas și GENEZ înseamnă că se creează. Deci se pot crea vase noi de sânge în corpul nostru, vășcioare noi de sânge care să aducă mai mult oxigen acolo unde e nevoie de el și tu spui că asta se întâmplă mai degrabă atunci când facem exerciții cardio. Înainte să ajungem din nou la un program la o recomandare de program sau cum se crește un program personalizat. Dacă eu am, să zicem real, eu îmi doresc să am patru zile de sport pe săptămână. Nu, eu îmi doresc să am cinci zile de sport pe săptămână, dar reușesc real să am patru zile în care să mă duc la sală. Ce mi-ai recomanda? Să fac două de sală, două de cardio? Tu cum faci?

Deci, în primul rând, eu, ca să zic cum fac eu. Pe mine mă interesează VO2 asta de care discutam noi la început. Mă interesează ca VO2 maxul meu, raportat la greutatea corporală, să fie pe valori înalte. În principiu, lucrurile sunt la... Ultimul test de efort pe care l-am făcut era cam 54. Dar stai că nu e așa de mare, adică depinde de la ce te raportezi, pentru că în situațiile în care mai am cicliști, participanți la Ironman, la triatloane și așa mai departe, când vin cu 60-70 și V2, deja îmi vine mie așa cumva să intru în pământ, dar asta e o altă discuție.

Eu, de exemplu, l-am la 44 și mi-arătă că e normal la vârsta mea, dar nu e optimal.

Și e normal, da? Și la mine, practic, la 54 mi-arătă foarte bun. După aia te duci, practic, la nivel de atletist, sportiv de performanță, apropo de valoarele care sunt. Ei, și tot în acest context, eu am încercat să-mi personalizez cât mai mult antrenamentele, neavând atât de mult timp cât mi-aș dori, pentru că Ca VO2-ul să crească, trebuie să aplici niște tehnici de antrenament, astfel încât în anumite momente să și stimulezi inima, dar să-i dai și foarte mult timp în care să lași organismul să se recupereze și să faci la intensități mai reduse. Și o să discutăm despre zonele astea de antrenament.

Nu, zi-mi, ce faci tu ca să-ți crești acest VO2 max care, până la urmă, este cel mai important indice de supraviețuire și de sănătate?

Revenind la antrenamentele sportivilor si la cum obtin performanta mai mare, practic s-a observat ca exista niste tipuri de antrenament. Pe de o parte, pe intervale, cand vorbim de antrenamentul cardio, si pe de alta parte mai exista niste antrenamente care se numesc polarizate, care par sa produca cele mai mari efecte cand vine vorba de cresterea VO2-ului. și creșterea V2-ului înseamnă creșterea eficienței sistemului cardiopulmonar. Și atunci discutăm global de tot organismul.

Și ce înseamnă asta? Există intervale și polarizare.

Și discutăm de situația în care, spre exemplu, într-un Antrenamentul polarizat, discutăm de o cantitate de efort care să fie undeva la 20% din efortul pe care îl facem la intensități foarte mari, de zona 4-5 spre 5 și undeva la 80% din efortul pe care îl facem în zona 1-2, adică zona în care se ard cel mai eficient grăsimile. de 220, scăzând vârsta, obținem o frecvență cardiacă maximă prognostică, ca să spunem așa, adică 220 minus 35.

183.

Bătăi pe minut. Și împlecând de la treaba asta, doar dacă e să ne ghidăm la nivel științific fără să mergem cu o investigație mai amănânțită, dacă suntem undeva la 50-60% din această frecvență cardiacă, suntem cam pe zona 1, dacă suntem cam 60-70% suntem pe zona 2, dacă suntem cam 70-80% suntem pe zona 3, 80-90% zona 4, 90-100% zona 5. Și atunci, în situația asta, vorbind de chestiuni pe care le poate face toată lumea, suntem în situația în care 80% din timp tu ar trebui să te antrenezi în zona 1, maxim zona 2, adică undeva la 60% din frecvența cardiacă maximă.

80% din timp? Da. Deci stai așa, 183 ori, cât ai zis, 50-60% de zonă.

60% pune acum.

Ori 60%. Asta inseamna ca 109 batai pe minut este zona 1 la mine.

Cam acolo ar trebui sa fii in 80% din antrenamentul tau de cardio.

Sau zona 2, nu se pune.

Eu o las la mijloc, adică la 60%.

Mie îmi place că m-ai vrut cu tine și mi-ai spus că te antrenezi în zona 1. Majoritatea momentului văd că se antrenează în zona 2. Adică stau în zona 2 cât mai mult timp, zona 2 fiind zona în care poți să vorbești, dar nu-ți e foarte confortabil să vorbești, dar zona 1 e mai confortabilă.

Știi că contează foarte mult nivelul de condiție fizică pe care îl ai, pentru că revenim aici. Noi am discutat de o chestie generala, de masura ce tu faci 4-5 ani de antrenament o să ajungi să ai frecvența cardiacă maximală mult mai redusă decât asta care o obții tu teoretic la populația generală. Și atunci apare echilibrarea asta și condiționarea inimii.

Deși eu aș avea frecvența cardiacă de.

180 de bătăi pe minut în situația în care îmi fac testul de efort cardiopulmonar sau și normal ajung la o frecvență cardiacă maximă de 168. pe un efort pe care îți l-am zis, cu un VO2 de 54. Adică nu sunt bolnav ca să zic că inima nu mai duce, ci efectiv am acolo, la nivelul ăla de condiționare a ajuns inima. Lucrurile astea se modifică în condițiile în care ajunge să personalizez. Că ăsta e un raționament pentru care lucrurile trebuie scurmărite în evoluție.

Ok, dar revenind, ai zis că 80%, deci ideal, ca să-ți crești VO2 max este ca 80% din antrenamentul pe care îl faci, să fie zona 1, zona 2, undeva la 60%, deci ca să poată să calculeze și oamenii de acasă. Ei, 220. și scazi vârsta pe care o ai. Teoretic doar, asta este frecvența cardiacă maximă pe care poți să o ai. 60% din acea frecvență cardiacă este mijlocul într-o zona 1 și zona 2. Și aia e frecvența cardiacă. În cazul meu e 109. Asta e frecvența cu care eu trebuie să fac exerciții fizice. Pentru mine asta înseamnă mers.

Dacă stai la 110 bătăi pe minut pe cardio, mers...

Mers, poate înclinat, pe bancă înclinată.

Și e foarte bine. Pentru mine, 110 bătăi pe minut, asta înseamnă stepper la step 17. Bicicletă eliptică. Adică, lucrurile sunt variabile în funcție de cum se condiționează organismul. Adică, 110-le ăsta la mine e mai sus decât 60% cât se îl coantifice acum la tine calculat. Dar, numai la momentul ăsta, despre asta vorbim.

Deci, asta înseamnă că 80% din antrenamente ar trebui să merg, să zic, mers pe o bandă mai înclinată sau mers mai rapid?

Exact. 80% și 20% 20% din antrenament ar trebui sa-l faci pe zona 4-5, adica eu m-as duce la 90% din frecventa cardiaca maximala. Și atunci discutăm practic de 20% din timp în care să fim la 165, 80% în care să fim la 110. Și suntem în situația în care, pentru dinamicitate, ne dorim să ne antrenăm pe perioadă de o săptămână, probabil că pe intervale HIT, cum se numesc. Să fim câteva minute, că dacă avem din 100 de minute pe care zicem că le facem într-o săptămână, 80 de minute vor fi la 110, 20 de minute vor fi la 164 de bătăi pe minută.

Întrebarea e, separi zilele în care fac activitate super intensă sau în aceeași zi trebuie să am 80% antrenament zona 1-2 și 20% 4-5?

Aici e o chestiune care ține și de modul fiecăruia de a se odihni. Pentru că ăsta e și motivul pentru care 20 de minute se fac la intensitate foarte mare. Cu cât facem mai mult efort fizic de la intensitate moderat la spre înaltă, cu atâta ne trebuie mai mult timp de recuperare. Ca lucrurile să meargă cel mai bine pentru omul de zi cu zi ar fi bine ca lucrurile să fie făcute pe intervale astfel încât el să facă un minut intensitatea mare și după aia patru minute intră pe intensitatea de 60% și după aia reia. Și dacă are o sută de minute de făcut, bine ar fi ca astea o sută de minute în principiu să le dividă, adică ori în cincizeci de minute, ori împărțit la treia.

Și așa faci?

Cam asa ma antrenez, da. Cam asta e ideea generala si mai sunt perioade, dar asta e o chestie care o fac eu de particularitate, mai sunt perioadele cand am cursele din mountain bike, la care sunt aproape o ora jumate la intensitate de peste 80% din frecventa cardiaca maxima, ca acolo e intensitatea mare, si in perioadele alea la sala lucrez doar la 110 batai pe minut, in fine la 105 cam la mine. și restul las atunci când am cursele, atunci fac antrenamentul din intensitate mare, asta pentru VO2. Dar ce e foarte important pentru că lucrurile astea sunt foarte variabile de la persoană la persoană, e foarte importantă urmărirea asta. Pentru că eu am avut perioade în care pot să zic că mă antrenam ca nebunu, Făceam, mai există un tip de antrenament care se numește sweet spot, adică vezi care ți-e intensitatea moderată și ții la intensitatea moderată ore și ieri, adică mergi la cum ziceam la 70-80%, o oră jumate, două ore, însă problema mea a fost că am intrat însupra antrenament, mergând pe intensitate de 70-80% și după șase luni de antrenament ăsta am devenit contraproductiv. Adică, urmărind cum îți evoluează VO2-ul, pleci de la un standard ca să ai cu ce să compari pe mai departe, ți-ai stabilit 100 de minute, faci așa șase luni de zile și teoretic, mai nou, ăsta e avantajul că și ceasurile astea inteligente îți dau un VO2 estimat. au început să aibă algoritmi care să-ți genereze VO2-ul estimat, care sunt destul de bune, aș putea spune, în comparație cu testul medical și vezi în evoluție, la șase luni de zile, cam ce se întâmplă cu VO2-ul tău. Dacă VO2-ul și variabilitatea pulsului au tendința să devină în platou și, discutând de variabilitate, să scadă, În principiu sunt semne care indică că te antrenezi cam mult și atunci ar trebui particularizat în funcție de fiecare persoană în parte pentru că e important să facem asta, dar aici vorbim practic de chestii de condiționare, vorbim de a da mai mult organismului și pe lângă efort fizic trebuie să-i dăm și o dihnă. Dacă noi facem lucrurile de așa natură și nu-i dăm o dihnă, s-ar putea să fim contraproductivi. Și atunci ne întoarcem la intensitatea regulată, care e o recomandare generală pentru toată lumea, în care faci un efort fizic care să te țină oarecum condiționat, dar nu o să-ți crească la V2, nu o să devii mai bine din punct de vedere cardiopulmonar, ci o să-ți mențină într-o linie de echilibru organismul ca să nu se degradeze. Pentru că prin nefolosire, ca și mașina, ca și orice, practic organismul are tendința să se degradeze.

Ok, îmi place și ideea asta că poți să faci sport ca să te menții, nu neapărat ca să-ți crești. Dar revenind la... Din nou, vreau să plec cu ceva concret pentru mine de aici. Eu, dacă merg de patru ori, am cinci zile de sport pe săptămână. Câte zile îmi recomand să fac sală, adică să mă duc și să trag deaparate, să ridic greutăți pentru hipertrofie musculară. și câte zile să fac cardio, atunci când fac cardio fac 4 minute Zona 1, 1 minut intens. 4 minute zona 1. 4 cu 1 e ok? Sau fac 8 cu 2? Cu 2 minute?

E bine asa. 4 cu 1.

Adica stau o ora?

Depinde si de toleranta ta. Nu o ora. Nu. Pentru ca eu, spre exemplu, fac 30 de minute. Antrenamentul meu e de 30 de minute de cardio. Urmat de 30 de minute de exercitii. Si asta de fiecare data. Adica am partea de antrenament de rezistenta. La aparate si cu greutati. și totul se termină într-o oră. 4 antrenamente pe săptămână înseamnă 30 de minute cardio în care faci pe intervale și după aia 30 de minute în care lucrezi grupele musculare și în alea 30 de minute de 4 ori pe săptămână ai făcut tot corpul practic.

Nu am zi de cardio, zi de sală, ci le împart. 30 de minute cardio și încep cu cardio și după aceea faci exercițiile?

Da, da, da. E și metoda cea mai bună. Că dacă mergi la o chestie de asta în care o iei și pe intervale, ai și o încălzire foarte bună când începi să faci. cu greutățile sau la aparate. Și atunci nu trebuie nici neapărat că începi primele 4 minute cât faci la intensitate redusă, după aceea intri pe interval crești sus, organismul intră, eu fac și eliptica tocmai pentru că îți lucrează și brațele. Eu doar eliptică fac, pe principiu în care să știu că sunt încălzit pentru orice, intru după aceea să fac la aparate, că fac partea superioară, că fac partea inferioară, Probabil ca e si mai.

Putin traumatizanta eliptica pentru ca nu trebuie sa calci, nu?

Cu siguranta si asta e un motiv, da. E adevarat si e foarte buna din punctul asta de vedere. Plus cat se antreneaza, si e foarte important de avut in vedere, cat se antreneaza si muschii intercostali. Si atunci antrenand muschii intercostali, practicai si o imbunatatire efectiva a capacitatii pulmonare, progresiv. Asa, sa te apuci, sa dai din maini, sa iti...

Cred ca tare e asta, mi se pare super siumecare.

Eu de asta consider ca e cea mai buna bicicleta eliptica. pentru partea de cardio pentru oamenii de zi cu zi.

Deci, 30 de minute de eliptică, în care 4 minute de mâncet, 1 minute de înfoarte tare, după care 30 de minute de sală și practic ai acoperit tot necesarul care este și de cardio, și de masă musculară, și de încălzire, și de dezvoltare. Wow, ok.

Și la 6 luni îți faci test cardiopulmonar.

Păi cred că o să văd pe ceas cum îmi crește.

Și asta e o alternativă.

Dar aș vrea să văd un test cardiopulmonar. Adică să vă zic, acest test de stare de efort cardiopulmonar, nu?

Da, da, da.

Cât durează?

Depinde și cât de antrenat ești tu, dar în principiu cam 10-12 minute durează specific testul.

Ok. Cui îl recomand să-l facă?

Oricui peste vârsta de 35 de ani, pentru toți sportivi de performanță. Și discuția e, de ce vorbesc pentru toți sportivi de performanță, pentru că făcându-l în dinamică, îți dai seama dacă sportivul respectiv, ori Să antrenează foarte bine și are progresie și lucrurile sunt pe o direcție ascendentă, e un sportiv în care trebuie să investești. sau îl vezi că intră în platou și atunci spui problemă, e însupra-antrenament, a ajuns la limitele genetice, apropo de ce poate, și atunci poate e mai bine să facă alte lucruri decât să stai să-i zici, hai, antrenează-te, antrenează-te, antrenează-te că o să ajungi o dată mare, dacă tu vezi că din punct de vedere al capacității pe care o are, în ciuda faptului că investești maxim în el ca condiționare, recuperare și toate astea, nu mai duce.

Asta este acea recomandare personalizata de antrenament de care spuneai, nu?

Exact.

Dar un om normal ar putea, crezi ca un om normal, ca mine, ar putea sa mearga pur si simplu pe aceasta schema pe care mi-ai recomandat-o si pe care tu o faci, 30 de minute eliptica, 30 de minute de exercitii de 4 ori pe saptamana, cum am descris cu aceste intervale? Sau crezi ca mi-ar ajuta o recomandare personalizata pentru mine?

Eu, dupa varsta de 35 de ani, in principiu as recomanda o evaluare inainte. Pentru ca, daca ai fi fără factor de risc, atunci să spunem, sau dacă ar fi o chestie în care toată viața am făcut mișcare și acum doar vreau să mă organizez mai bine, poate n-ar fi o problemă. Dar din păcate, marea majoritate au fumatul ca factor de risc, pentru că 30% din adulți fumează. Și văd în gărzele de infart pe care le avem ieri cu rea, practic, văd foarte mulți oameni tineri, că de asta și ziceam eu, e o mare problemă, că vin la 40, 40 ceva de ani cu primul infart, Și în situația în care fumatul e o mare, mare problemă când vine vorba de riscul de infart miocardic. Și asta e pentru că noi nu trebuie să ne punem problema că infartul apare, că tot se adună plăcile de colesterol pe vase și la un moment dat se înfundă complet și a făcut infart. Ei, infartul nu se produce așa. Infartul de cele mai multe ori, și mai ales la tineri, se produce pentru că ei au niște plăcile de colesterol care fac o îngustare a vasului, nu știu, de 20-30%. Dar din cauza că fumează și și-au stricat modul în care reacționează vasul de sânge, cum se contractă, cum se relaxează el, vasul ăla devine practic mai instabil. Și în condițiile în care vasul devine mai instabil și ce e pe el, plăcile alea de colesterol sunt mai instabile și au tendința să se rupă. Dacă o placă de aia de 20-30% s-a rupt, practic discutăm de zona aia de unde a plecat placa ca o leziune, ca o zgăritură la nivelul pielei. Și atunci se face cheac de sânge acolo și se înfundă complet. Și de asta e atât de problematic fumatul când discutăm de risc specific de boală cardiovasculară, pentru că strică efectiv structura vasului, se numește disfuncție endotelială. Peretele interne al vasului e afectat de fumat. Și dacă asociăm și colesterol crescut, dacă asociăm și hipertensiune și alți factori de risc, practic lucrurile astea nu fac decât să conducă la îngrăbirea procesului și la debutul evenimentului la o vârstă mai tânără.

Mi se pare destul de înfricoșător așa, dar mi se pare că e o frică care ar putea să te motiveze să te renunți la fumat sau să faci un test de efort cel puțin. Pentru că, într-adevăr, supoziția mea tot asta era, că sunt niște plăci de ateron care se adună și se îngroașă, se îngroașă și cu cât faci mai mult rău, cu atât el se îngroașă mai mult, dar acum explicația ta dă cumva lucrurile peste cap, pentru că, într-adevăr, poate să se îngroașe dar puțin, dar fumatul, cum ai spus, modifică această structură a vasului și el se rupe, se capișonează acolo și se îngustă la o vârstă fragedă. În special dacă fumezi și vrei să faci tipul ăsta de sport, e bine să faci un test de forță.

Da, mai ales dacă discutăm de intensitate mare. Adică dacă ne apucăm să mergem la 90%, atunci trebuie făcută evaluare pe intensități mari. Dacă mergem la intensități de 60-70% și ținem lucrurile cumva moderat, atunci lucrurile sunt mai safe și din punctul ăsta de vedere, riscul de a produce o destabilizare a plăcilor scade.

Dar cum vezi la testul de efort riscul de a avea un ateromic acolo si care se poate desprinde?

In principiu la testul de efort riscul specific il quantifici in conditiile in care daca exista anumite ingustari pe efort e posibil ca EKG-ul sa se modifice si apar modificari pe zona aia cum ziceam de relaxarea inimii, pot sa apara dezechilibri in activitatea inimii. sau pe langa asta mai este si posibilitatea ca la testul asta de efort sa-i asociezi cu cardiografie, adica in timpul efortului sa te uiti sa vezi cum contracta muschiul la televizor si atunci practic vezi si daca anumite zone din muschiul inimii au tendinta sa nu se mai stranga la fel de puternic.

Practic, testul ăsta de efort, ca să înțelegem, este un om care se pune pe bandă și începe să alerge la diverse trepte de efort, în timp ce respiră într-o mască, da?

E monitorizat EKG.

Și are EKG-ul ăla, electrozii deja montați pe el și tu vezi acel EKG în efort.

Exact, și vezi și tensiunea arterială, pentru că și asta e un element important de urmărit pe efort, în principiu, în condițiile în care tensiunea ajunge peste 220-230 în efort. Practic se consideră că există risc de accident vascular cerebral, deja se produc microleziuni la nivel cerebral în condițiile în care ea e peste 210 și sunt persoane care, expuse, ne întoarcem la sare, ne întoarcem la obezitate care cresc tensiunea de repaus, ajung să facă hipertensiune în condiții de efort fizic înalt.

Ok, deci asta mi se pare important pentru ca poti sa zici la 40 de ani, gata, ma apuc de sport, incep sa fac sport intens, dar de fapt tu poti sa ai o hipertensiune prea mare in timpul efortului si ai putea sa iti faci mai rau, dar asta e foarte important sa faci un test de efort. Ce zici de aceasta scanare a inimii sau scorul de calciu? Sunt foarte multi medici afara care recomanda, sunt medici de longevitate care Iau un om, să zic, un adult aparent sănătos și îi dau tot felul de recomandări pentru că el să trăiască mult și sănătos. Și există, în aceste protocoale pe care le citim în tot felul de cărți, Peter Attia recomandă astfel de scanări, Sinclair recomandă astfel de scanări, sau poate recomandă, acum nu mai recomandă iradierea. Dar ideea e că sunt mulți medici afară care recomandă la adulți sănătoși scanarea inimii cu tomograful ca să vadă depunerile de calciu. Eu am fost la un moment dat tentat să-mi fac asta și m-ai convins să n-o fac. Zi-mi ce părere ai acum despre asta.

Angio CTO coronarian și CTO nativ cu scori de calciu, cum sunt numite practic investigațiile astea la noi, reprezintă o metodă prin care se poate cuantifica fluxul de sânge pe arterile coronare și totodată, exact cum menționai și tu mai devreme, și dacă sunt depuneri de calciu pe vase. Ideea e următoarea. În evoluția procesului ăsta de depunere a colesterolului pe vasele de sânge, în fazele terminale, plăcile astea de colesterol au tendința să se calcifice. în fazele terminale, pentru că evoluția plăcii de colesterol are vreo șase faze din punct de vedere fiziopatologic, cum se numește procesul, și în final ajunge să se calcifice. Contextul e de așa natură încât ANGELCT și scorul de calciu, că putem să le discutăm separat, au scopuri diferite. Pe de o parte, noi discutăm ca populație la risc cardiovascular înalt în Europa de niște recomandări. Pentru populația sănătoasă, colesterolul din sânge ar trebui să fie, când discutăm de colesterolul rău, spre exemplu LDL-ul, de 100mg pe decilitru. Cam acolo ar trebui să fie.

LDL-ul cât trebuie să fie?

Cam 100.

O sub-o sută.

Pentru populația generală, exact. În condițiile în care pacienții asociază factori de risc precum vârstă, fumat, tensiune arterială crescută, limitele astea de colesterol rău se reduc. Și ele se reduc în funcție de gradul de risc. Există mai multe clasificări. Pe riscul moderat, limita asta de colesterol rău se reduce pe undeva pe la 70. Dacă riscul e înalt și se infarte înalt, de obicei e cam sub 55. Poate să coboare până la 40.

E real să ai LDL sub 55 fără medicație?

Cică dacă faci infart la un an de primul infart, la primul infart ținta se duce la 55. Asta potrivit...

Dar e real să ai 55 LDL?

Se ajunge. Se ajunge și la valoarele astea. Mai departe, se pare că nu sunt repercursiuni pe organism pentru că, într-adevăr, când scade colesterolul foarte mult îți pui problema dacă nu se reduc hormonii din organism și atunci nu apar alte dezechilibri. La momentul actual nu s-au identificat în literatură alte dezechilibri. Scopul pentru care reduci colesterolul ăsta din organism, îl reduci ca plăcile astea de colesterol să nu evolueze atât de mult către procesul ăsta de calcificare. CT-ul coronarian și cu scorul de calciu în principiu practic îți generează ție o cuantificare a nivelului de calciu pe care l-ai pe vase pentru a-ți da o încadrare la nivel de risc cardiovascular cu cât de mare e încărcătura ta de plăci de colesterol pe vase și câte dintre ele deja sunt în stadiul final ajunse aproape la nivel de calcificare. Cu cât scorul ăsta de calciu e mai mare, e clar că ai foarte mult colesterol depus pe vasele de sânge și mult din el deja a ajuns în stadiu final, adică plăcile respective s-au calcificat. Și atunci, în contextul ăsta, practic ajunge în situația în care se pune problema de terapie și cât de agresivă ar trebui să fie terapia pentru persoana respectivă pentru a stopa procesul de calcificare al vaselor.

Ăsta e scopul testului, să vezi cât de graf e, ca să vezi ce terapie se face.

La CT-ul coronarian, da. Pentru că în condițiile în care faci, practic ai un pacient cu risc cardiovascular foarte înalt, are colesterolul foarte mare, are factorii de risc asociați, îți pui problema de cât de agresiv ar trebui să fie medicația cu statină. Și îi faci CT nativ cu scori de calcio și găsești un scor de calcio mic, Și atunci spui problema că dacă îi mai faci un angiocete în care injectezi substanța de contrast, trece prin vase și vezi că coronarele nu sunt îngustate, problema e că nu s-au depus plăci de colesterol pe vase, da? Problema e că odată ce inițiezi tratamentul cu statine, spre exemplu, unul din mecanismele prin care statinele oarecum stabilizează lucrurile, e de calcificare a plăcilor de colesterol. Deci statinele, când le dăm ca să reducem colesterolul din organism, mai au practic un efect asociat de reducerea inflamației și progresiv destabilizarea acestor plăci și creșterea calciului de pe ele.

Și asta nu e rău?

Păi de asta discuția e oarecum paradoxală și e privită din mai multe perspective. Pentru că suntem în situația în care noi vedem că dacă pacientul respectiv are pe de o parte scorul de calciu mare, pe de o parte ne punem problema că sunt foarte multe plăci de colesterol. Dacă sunt foarte multe plăci de colesterol, atunci o să-i creștem doza de statină ca să-i reducem în definitiv riscul general cardiovascular să-i stabilizăm plăcile. Pe mai departe se pune problema ca calcificand placile foarte mult, s-ar putea daca ajungem la interventie, sa avem dificultati foarte mari cand vine vorba de stentare, pentru ca pe vasele de sange care sunt calcificate, e foarte dificil sa mai pui mesele astea metalice care sunt stentule ca sa le expandez, pentru că riscul ca stenturile astea să nu se desfacă foarte bine pe vas și să se muleze pe vas e mai mare fiind calcio acolo pe care nu mai pot să le expandez ca o placă de grăsime. De asta spun că lucrurile sunt oarecum discutabile când vine vorba de eficiență CT-ului cu scori de calcio, pentru că nu-ți generează o imagine obiectivă, e o imagine care poți să o pui în două perspective. Cu atât mai mult, cu cât s-ar putea să găsești, și asta e o altă problemă întâmplător la CT-ul de torace, să găsești niște noduri pulmonari, care să n-aibă nicio semnificație, să fie total benign, dar care să te sperie și să ajungi pe mai departe să începi să te cauți și de formațiuni tumorale pulmonare. E un raționament și pentru CT-ul nativ cu scori de calciu, dar cred că nu suntem, cel puțin noi în România la momentul ăsta, nu suntem în situația în care să ne punem efectiv la nivel de recomandare efectuarea acestei investigații și de cele mai multe ori dacă o facem trebuie asociată și cu angio-CT-ul coronarian. Problema e că atunci când faci angio-CT coronarian, dacă ai calciu mult, nu se mai vede contrastul pe vasele pe care o calciu si atunci nu mai poti sa cuantifici foarte bine cat de deschise sunt vasele respective apropo de ingustare si dupa aia iti creezi un fenomen in care stai si te gandesti probabil ca ajungi tot la standardul de aur care reprezinta coronarografia practic investigatia invaziva prin care intri si te uiti din mai multe directii la vase te uiti pe directii de 90 de grade ca sa vezi vasul si din perspectiva asta si din perspectiva asta cat de ingustat e Asta.

La angiografie asta tu intri cu un stent, nu?

La angiografie, inițial, intri cu niște catetere.

Cu un cateter, prin picior, da?

Pe la mână, pe la picior.

Pe la mână în funcție de ideea că trebuie să ajungi cu acel cateter la inimă și să împroști acolo cu subțirea.

Local și să vizualizezi. Deci, e o chestiune care, într-adevăr, pe de o parte, pot să spun că am pacient care are scorul de calciu de 1500, care e foarte mare, scor de calciu, pacient de peste 80 de ani, si nu singur, si care din punct de vedere hemodinamic, din punct de vedere biologic, e foarte, foarte bine. Cu investigatie asociate facute, care e scintigrafie, practic e o alta investigatie care arata cat de bine se contracta inima in conditii de suprastimulare care a iesit bine, cu ecografii de stres care au iesit bine și de asta spun că organismul nostru e foarte deștept în principiu și de multe ori calcificarea asta a plăcilor, că de asta e dificil să privești lucrurile doar dintr-o singură perspectivă, că îți povesteam mai devreme că infarto apare la 40 de ani la ala care are 20-30% placă, că se rupe, că sunt factori de risc. De foarte multe ori privești calcificarea ca ceva care-ți generează protecție, pentru că când s-a calcificat, nu prea mai există ce să se mai rupă de acolo, s-a făcut bloc de calciu, aia e în sănătate. Dar dacă mai jos ai o placă de 30% care trece prin lucrurile pe care le-am discutat mai devreme...

Și după aia nu vezi la scorul de calciu.

Și aia nu vezi.

Pentru că nu e calciu, e doar placă de colesterol.

Exact, da.

Ok. Ce părere ai, foarte pe scurt, despre statine? Există tot felul de debate-uri. Sunt anumiți oameni care arată că, de fapt, sunt foarte puțin eficiente în a preveni un infart. Există oameni care spun că există studii foarte sau cercetări foarte sponsorizate de firmele farmaceutice care fabrică statine și că există niște, să zic, interese sau conflicte de interese. Ai spus mai devreme că statinele îți Pot crea mai mult calciu pe acele plăci, ceea ce poate să-l și protejeze pe de-o parte placa, dar pe de altă parte este greu să-l sustentezi. De ce apare aceste debate-uri legate de statine?

Pentru că avem mai multe mecanisme de acțiune ale statinelor pe care nu le putem sau nu le cunoaștem specific la momentul actual. Pe de o parte e clar că statina acționează la nivelul ficatului și pe ciclu de formare al colesterolului în ficat pentru că 80-90% din colesterolul din organismul nostru se sintetezează în ficat, statina acționând la acel nivel pentru a reduce procesul ăsta de sinteză și e eficientă în reducerea colesterolului, rău în reducerea trigliceridelor. Pe de altă parte, există niște teorii că statina reduce sinteza de vitamina K2, care de fapt ar fi cea implicată în apariția acestui proces de calcificare al vaselor și aici discutăm practic de mecanismul asta asociat care pe de o parte îl poți privi ca fiind un efect benefic, pe de altă parte în anumite situații îl poți privi ca fiind ceva contraproductiv, cum ziceam când ești în situația de a interveni pentru o urgență pe vasele respective și chiar și la nivelul de bypass-uri, adică când discuți de a pune niște bypass-urile fiind practic niște zone Încă luăm o arteră din altă parte sau o venă, încercăm să șuntăm zonele alea calcificate, pentru că nu pot să mai prins pe vasele care sunt calcificate mai nimic ca să le repari. Și atunci, discuția asta legată de statină e o chestiune care ține oarecum de o dezbatere continuă. Eu mi-am propus personal, mi-am propus ca în următoarea perioadă, apropo de ce am zis cu sinteza asta de vitamina K2, să vedem specific dacă într-adevăr generează o modificare, plănuiesc o cercetare la universitate pe partea asta. Nu sunt foarte multe date în literatură, adică la general vorbind am putea spune că nu prea s-au apucat cercetătorii să vadă într-adevăr dacă efectele adverse sunt problematice. Efectele musculare chiar le aveam în discuție acum recent cu un coleg de la facultate de farmacie și ziceam De ce crezi tu? Adica hai sa ne gandim ce facem cu treaba asta, cu durerile musculare, cu cresterea enzimelor musculare, din cauza rastrarii de statina. Si el mi-a dat un raspuns foarte simplu. Poate e posibil ca unii pacienti, prin simplu fapt ca nu mai au colesterol suficient, sa intre intr-o disfunctie mitocondriala, apropo de ce discutam mai devreme, ca muschiu nu mai primeste nutrientul lui de baza, colesterolul, grasimea, trigliceridele, ca sa functioneze si in conditiile in care muschiu nu mai funcționează corespunzător, automat se strică celula și atunci apare durerea musculară. Și asta e o explicație relativ simplă și generală. Și atunci am intrat în discuția, mă, poate ar trebui să facem o chestie în care să secvențiem genomul, să vedem care e particularitatea genetică a acelor persoane care au dureri musculare, că poate, într-adevăr, există Prin simplu motiv că scade colesterolul foarte mult, că de asta discutăm aici de rolul pe care îl are colesterolul și tehnicele în organism, că poate ăsta e motivul de fapt și de drept pentru care unii nu au toleranță pentru că genetic au, prin lipsa colesterolului din sânge, o problemă când vine vorba de funcționarea corespunzătoare a mușchilui. Și asta s-ar translata într-o explicație care ar fi cam Cea mai simplă și la prima vedere, dacă stai să o percepi, s-ar putea să fie o chestie pentru că numărul celor care au astfel de intoleranță e foarte scăzut. Și atunci de asta zic că e posibil să fie o particularitate genetică când vine vorba de celula musculară.

Și atunci da, cumva mi se pare că farmacologia în direcția asta se îndreaptă înspre a segvenția și a prescrie un tratament care funcționează genetic pentru tine și în doza în care funcționează asta, cred că deja se face în antidepresive, nu? Și în tratament psihiatric să știi exact ce tratament o să funcționeze cel mai bine în funcție de specificul tău. Și în oncologie se face asta, nu?

Da, da, terapia sintetă.

Ok, mai am o intrebare. Am vorbit despre VO2 Max și mi-a plăcut că am acoperit-o destul de bine partea asta cu VO2 Max și cum să-l dezvoltăm. Ținând cont de inima sănătoasă sau de parametrii pe care îi putem măsura, ce poți să-mi spui de HRV? Heart Rate Variability și variabilitatea ritmului cardiac sau cum s-ar traduce?

Da, variabilitatea pulsului, în definitiv, dacă e să discutăm știința de tuturor.

E un parametru pe care ceasul ți-l arată și Pe ceas, văd că atunci când hard rate variability e mare, înseamnă că am mai puțin stres și sunt mai bine odihnit. Când e mic, e invers.

Da. Și e foarte mult relaționat parametrul ăsta cu echilibrul între sistemul nostru nervos. Sistemul nostru nervos e compus din o parte care e gestionata de adrenalina, se numeste sistem nervos simpatic. Si partea asta a sistemului nervos e cea care prin descarcarea de adrenalina in organism ne pregateste pentru situatiile conflictuale, pentru situatiile de lupta, pentru a face fata situatiilor stresante, puternice si stresului cotidian. Partea cealaltă, când discutăm de sistemul nervos parasimpatic sau vagal, pe care l-am mai menționat mai devreme, e zona liniștei, zona echilibrului, zona relaxării. Parametrul ăsta de variabilitatea pulsului nu face decât să determine modul în care reacționează inima la interacțiunea dintre aceste două sisteme. Cu cât organismul nostru e mai stresat, cu cât suntem mai expuși la factori externi stresori, avem tendința să descărcăm mai multă adrenalină în organism. și adrenalina asta nu face decât să sistematizeze mult mai bine tot organismul. Sistematizează mult mai bine respirația, sistematizează mult mai bine bătăile cardiace pentru a fi tot organismul pregătit pentru ce urmează să se întâmple.

Mai mult stres și sunt mai pregătit.

Exact. Și în condiția asta variabilitatea între bătăile noastre cardiace este mult mai mică.

Adică inima bate super fix ca un ceas salvețian. Te gândești că ar fi un lucru bun, dar când măsoare variabilitatea inimii, el de fapt măsoară niște milisecunde, adică e diferența între durata fiecărei bătăi în milisecunde. Și te gândești că ar fi bine să bată ca un ceas salvețian, dar de fapt dacă ea chiar bate ca un ceas salvețian înseamnă că sunt prea stresat.

Exact. Pentru ca toate lucrurile se coreleaza, nu e vorba doar de inima, se modifica si respiratia. Noi, in mod normal, cand tragem aer in piept, acceleram frecventa cardiaca, pentru ca stimulam sistemul adrenergic, stimulam sa traga oxigenul din organism, bataiile cresc. Când dăm aerul afară, bătăile cardiace se reduc. În condițiile în care noi ne pregătim de ceva neprevăzut, suntem stresați, respirația are tendința să se dezechilibreze, adică inspirul are tendința să se reducă, expirul are tendința să se prelungească și, practic, odată cu asta se modifică și modul în care bate inima adaptat la necesitățile de oxigen. Și de asta zic că toate lucrurile sunt interelaționate, dar ele în final se traduc exact prin ce ai zis și tu, prin pregătirea asta a organismului pentru necunoscut, pentru stres, pentru ce urmează să se întâmple. Cu cât noi devenim mai vagali, cu cât suntem mai relaxați, cu atâta practic avem senzația să avem o irregularitate putem să zicem a ritmului cardiac și prin irregularitatea asta avem o diferență mai mare între bătăile noastre succesive la inimă, pentru că avem inspirul mai prelungit, expirul mai scurt, inima bate mai repede în perioadele respective, practic își reduce frecvența cardiacă pe expir și irregularitatea asta mai mare, distanțele mai mari între intervalele de bătăie se transpune prin creșterea variabilității pulsului.

CREȘTEREA.

TONUSULUI VAGAL Condiționarea fizică este mecanismul prin care se generează reducerea răspunsului adrenergic și a adrenalinii.

Adică acel program de sport pe care mi l-ai propus.

Și trebuie să avem în vedere, în definitiv, că dacă avem variabilitatea pulsului mică, ar trebui să reducem stimulantele pe inima noastră, că stimulantele, energizantele, cofeina, nicotina, toate lucrurile astea nu fac decât să descarce adrenalină în organism și care să se adauge la stresul cotidian.

Bun, cât se poate de clar. Mai am câteva întrebări până să încheiem. Ce device-uri recomazi oamenilor să folosească ca să-și urmărească inima? Sau la ce să se uită, la ce parametrii să ne uităm atunci când ne analizăm propria inimă cu aceste device-uri pe care le avem?

Ceasurile cred că sunt cele mai ușoare dispozitive de utilizat și cele mai facele pentru că îndeplinesc și funcția de a te uita efectiv la câte ora, dar totodată te pot urmări și aproape permanent. Și astea sunt foarte importante. Și prin simplul fapt că ele au capacitatea de a urmări frecvența cardiacă în toate perioadele, multe dintre ele au și capacitatea de a urmări saturația în oxigen, care reprezintă un alt parametru foarte important când vine vorba de echilibrarea organismului, pentru că dacă noi noaptea, din diverse motive, nu ne oxigenăm corespunzător, Progresiv, o să avem o imbalanță când vine vorba de modul în care răspunde sistemul cardiovascular pe perioada zilei. Apnea în somn, practic fiind o patologie care apare la persoanele care sunt supraponderale obeze, la persoanele care au obstrucții nazale progresive, practic apnea asta în somn și hipoxia cerebrală, e un mecanism de apariție al hipertensiunii arteriale la persoanele tinere.

Așa apare, așa poate să apare hipertensiunea arterială.

Exact, da. Și atunci, prin dispozitivele astea, avem și posibilitatea să primim niște indicatori că organismul nu se oxigenează corespunzător noaptea. Și atunci mergem prin investigațiile medicale de specialitate pentru a certifica și a verifica situația asta.

Ok. Deci, ai zis, sau mă rog, ca și concluzii, pe ceas putem să observăm acestă variabilitate a pulsului, HRV-ul? Oxigenarea?

Da.

VO2 max-ul, dacă ți-l calculează în timp făcând sport. La ce alți parametri ne uităm?

Cred că frecvența cardiacă, ce-ți discutam la momentul de ieri. Frecvența cardiacă de repaus, dacă o urmărești la anumite momente, îți dai seama exact cum îți condiționează organismul. Și acum lucrurile dinamică din ce în ce mai mare, pentru că ele permit practic și determinarea tensiunii arteriale.

Sunt ceasuri care determină tensiunea arterială. Cât de apropiate e aia de...

Toate dispozitivele astea se calibrează și cu un tensiometru de braț la început, adică nu sunt folosite direct, le-ai luat și ți-ai măsurat tensiunea arterială. În condițiile în care se face această calibrare, lucrurile sunt oarecum comparabile din punct de vedere ale tensiunii arteriale. Acum, nu au ajuns încă la nivel de omologare, pentru că și toate dispozitivele astea sunt omologate ca dispozitive medicale. De tensiune arterială, încă nu s-a ajuns la un nivel de fidelitate care să fie chiar comparabil cu tensiometrul de braț. Dar drumul e acolo. Și în tot acest context discutăm de preluarea tuturor parametrilor. mai avem si temperatura care poate fi luata la nivelul bratului, deci am zis tensiunea arteriala, avem distantele parcurse, compozitia corporala care reprezinta un alt element foarte important cand vine vorba de urmarirea noastra in evolutie.

Sunt reale cantarele astea pe care ti.

Le ai acasa cu bioimpedanta? Asta e mecanismul in principiu, tot transmiterea unui curent electric prin organism care tranziteaza tesuturile diferit, ca vorbim de apa, ca vorbim de grasime.

Cred ca e.

Foarte important sa facem lucrurile intr-o maniera standardizata. Poate din punct de vederea acurateției lucrurile pot fi variabele de la un echipament la altul, dar dacă noi ne standardizăm determinarea, adică o facem la momentul respectiv în zi, în condiții în care n-am băut cafea cu o oră înainte, în condiții în care n-am mâncat, suntem liniștit și aceeași poziție a corpului, marcării devin fidel pentru că se raportează la propria persoană. Că noi în evoluție cumva ne interesează care e evolutivitatea noastră, nu neapărat că asta cu comparația cu populația generală, că 20% trebuie să fie grăsimea la femei, nu știu, 16-15% la bărbat, ca lucrurile să fie pe zona normalului.

Deci atunci nu ne uităm neapărat pe cântari, pe acele procente, ci pe evoluție. Poți să-ți vezi o evoluție, dar asta să vezi în ce direcție.

Da, da, da.

Cum poate ceasul să calculeze tensiunea arterială? Care este mecanismul?

E o funcție de analiză infraroșă a trecerii celelor roșii prin sânge. El determină practic unda de puls, prin care determină și saturația, cum vine și viteza pe care o are sângele. Și atunci practic are un algoritm prin infraroșul, determinând viteza celulelor cum trec prin sânge, translatează lucrurile în tensiune arterială. Că de asta ziceam că el determină o viteză, dar se corelează cu ceea și oscilometric, că tensiometrul ia oscilometric tensiune, adică cum pulsează artera mare. Și atunci, prin corelația asta dintre velocitatea pe care o determină el cu infraroșul, asociat cu cum De asta ziceam ca algoritmul nu e inca la fel de valid pentru ca hemodinamica asta se poate modifica in conditiile de vasoreactivitate, vasoconstrictie, adica de asta nici nu se recomanda in principiu masurarea tensiunii arteriale la brati, la inchetura se recomanda la brati. Tocmai pe principiul asta, ca ai o vasoreactivitate mult mai mare si poti sa ai foarte multe influente externe. trebuie să fii în condiții specifice, trebuie să fii foarte relaxat, să nu ai mari probleme de vasculopatie periferică. Dar probabil că în viitor se va ajunge și la determinarea asta.

Da, mi se pare foarte tare când poți să-ți aproximezi tensiunea arterială. În fine, mi se pare o discuție aproximativ completă despre inimă. Cred că o să facem un alt podcast, pentru că am vrut să discutăm în acest podcast și despre bolile inimii, despre insuficiența cardiacă, cum poți să Vindeci o inimă care are insuficiență, cred că o să vorbim despre toate lucrurile astea într-un alt episod pe care o să-l facem cu tine.

Cred că e foarte important să știi, pentru că era o chestiune și sper să-l discutăm, pentru că foarte mulți pacienți au o problemă elementară, umană, pentru că după ce faci un infart, îți întreb doctorul dacă poți să mai ai activitate sexuală. Și atunci, probabil că e cel mai important lucru când percepi recuperarea ta cardiacă după ce ai trecut prin un astfel de eveniment. Ce activități mai poți tu să mai faci pe mai departe, la un nivel de siguranță? Cred că discutăm în etapa următoare.

Ok, și dacă mai aveți alte întrebări, lăsați-le jos în comentarii. Dar fii atent, înainte să încheiem, vreau să mai pun câteva întrebări, pentru că la acel material despre fibriulație atrială pe care l-am făcut singur, la studio, Am anunțat că o să vin podcast și i-am rugat pe oameni să ne pună întrebări și sunt câteva întrebări pe care, dacă se poate să le preluăm, cu răspunsuri foarte rapide. Odată, cineva mi-a zis așa, oboseală resimțită în piept, ce ar vrea să zică despre funcția inimii, plus de asta mai sunt unele momente când simt ca și cum sângele se chinuie să irige inima. Acest fenomen îl simt mai mulți înspre partea stângă sub sân, ce analize aș putea face pentru a afla cauzele?

Tradus așa pe termen medical, e cam o descriere de angina pectorală. Și dacă discutăm de o suspiciune de angina pectorală, adică că arterele astea au început să se îngusteze și nu mai hrănesc mușchiul, trebuie să începem de la ecografie, testare de efort și în condițiile în care lucrurile sunt problematice, eu aș propune direct coronarografie pentru că angioceteul e debatable din lucrurile pe care le-am discutat.

Deci investigații pentru a vedea care e cauza și a stabili o terapie.

Da.

Întreabă cineva dacă stresul poate da aritmie.

Foarte multe aritmie din păcate. Și dacă se mai asociază și cu dezechilibria în sânge, adică scădere de potasiu, de magneziu care se consumă foarte mult pe stres, pot să genereze bătăi neregulate la nivelul inimii.

Ok, deci stresul poate să ducă la aceste aritmie. Nu am palpitații, dar din când în când simt că mi cade inima, ca și când liftul ăsta care merge liniștit dintr-o dată cade în gol câteva etaje, apoi continua normal, dar senzația este teribil de rea. Ce poate fi? De la ce idee să plec cu checking-ul?

În condițiile în care avem o bătaie neregulată în camerele de pompare, suntem în situația în care inima ajunge să ejecteze incomplet sângele încărcat. După bătaia asta neregulată avem o încărcare mult mai puternică, că vine un volum mult mai mare de sânge la următoarea bătaie. Următoarea bătaie e mult mai puternică și se creează o pauză de asta între bătăiile inimii care generează un fenomen de asta. Unii pacienți mai zic și că e bătaie de tun, câte o bubuitură, la un moment dat e o pauză, de asta o destabilizare. Când sunt izolate, mai ales dacă sunt noaptea, efectiv pot crea foarte multe manifestări, dar aici ar trebui monitorizare Holtere KG pentru a vedea exact care e situația.

Mulțumesc pentru timpul acordat. Dacă aveți întrebări, oamenii buni, lăsați-le jos în comentarii. Ai vreun mesaj de transmis? Ceva, nu știu, vreun studiu sau vreun link pe care să-l punem, pe care oamenii să ori să citească despre tine, ori despre studiile pe care le faci, ori despre telemonitorizarea asta?

Cred că e ce aș vrea noi să transmite legat de activitate fizică, că trebuie și pe modelul pe care l-ai zis tu cu 30 de minute și l-am discutat, pentru că eu fac cam de 6 ori pe săptămână, încerc să ajung, dar dacă ajungeți de 4 ori pe săptămână să vă construiți un stil de viață, cu siguranță că veți avea o sănătate foarte, foarte bună și nu ne vom întâlni foarte mult pe la spital, ci doar pe la podcast-uri eventual pe online.

Și eventual la acestă testare de efort care mi se pare impreună, o să vin să fac o testare de efort la tine.

Da, trebuie.

Ștefan Buznatu, dr. Ștefan Buznatu, o să lăsăm si site-ul ăsta jos în descriere, o să lăsăm în descriere Link către vlogul celălalt despre fibriolație atrială. Dacă aveți întrebări, din nou, lăsați-le jos în comentarii, o să le filtrăm și o să le analizăm probabil la următoarea întâlnire pe care ar trebui să o facem și să vorbim despre patologiile cardiace și cum se abordează ele, cum se pot premedia. Nu uitați că avem și un newsletter, este drmihael.substack.com. O.

Să.

Găsiți din nou link în descrierea acestui material, în acest newsletter, în fiecare sâmbătă. Vă trimiți un gând, o carte recomandare, un podcast recomandare, ce materiale am postat, ce urmează să facem și, bineînțeles, pe bumbine.ro puteți să găsiți informații despre viitoarele evenimente branchuri științifico-culturale pe care le facem aproape în fiecare lună. Mulțumesc că ne-ați urmărit până acum. Ștefan, mulțumesc pentru toate informațiile. Ne revedem în curând. Ceau!