A Romanian first-person testimonial (speaker identifies as Codița Alexandru) describing how quitting his fighting career led to severe depression, loss of identity, and loss of basic motivation (e.g., not eating or showering). After about three months of inactivity and weight loss, reintroducing sport and strict discipline acted as a shock that helped him get out of bed and begin to recover.
Chapters
Cum n-ai ba să faci sport când tu ești în depresie, că asta-i definiția depresiei, tu nu poți să te scoli din pat. Ai nevoie să-i dai corpului un șoc, să-l traumatizezi brusc cu ceva. Crede-mă, am avut. După ce mi s-a terminat treaba cu luptele, mi-a fost foarte greu să mă integrez. Adică, eu toată viața mi-am făcut lupte. Fetele care m-au plăcut m-au plăcut că am fost luptător. Prietenii care m-au plăcut au fost că am fost luptător. Iar în momentul în care eu m-am lăsat de lupte, Eu toată viața mea a fost Codița Alexandru Luptătorul. Iar apoi mi-a fost foarte greu să-mi dau seama cine-i Codița Alexandru fără lupte. Nu mai găseam motivație să mănânc. Nu mai găseam motivație să fac un simplu duș. Stăteam pur și simplu ca o legumă în pat. Pierdu cumva identitatea. Tot. Nu mai știam cine sunt. Și după ce am stat trei luni de zile, efectiv, Slăbisem ca un ogar, nu mai voiam să fac nimic și m-a salvat a fost sportul. Pentru că a venit disciplina cumva, nu-mi dau seama, după 3 luni de zile a apărut vocea aia în cap care mi-a zis, bă, ți-e, îți place unde ești acum? Adică tu care te duceai și făceai și motivai oamenii și așa, tu acum stai în pat, ce faci? Cum vrei să-ți petreci restul vieții? Și atunci mi-am dat seama, bă, trebuie să-ți dau un șoc. Să mă duc să-ți fac ceva într-o dimineață, să te iau prin surprindere cumva. Și ce m-a ajutat să mă reechilibrez și să ies din patul ăla nen.