Țepe amoroase, conspirații medicale și inutila homeopatie - Dr. Mihail Pautov - #IGDLCC NEW E115
Romanian-language interview (IGDLCC) with Dr. Mihail Pautov covering: (1) online "romantic money"/impersonation scams that use stolen photos to deceive and extract funds from targets; (2) pressures, psychology and career choices in surgical residency and transplant work, including burnout and therapy; (3) critiques of homeopathy and discussion of COVID-19 communication, vaccination, masks for children, and public-health policy; plus personal background and media/entrepreneurial activities (YouTube, TikTok, scrubs/healthcare startups). The tone mixes informal storytelling, practical advice and skepticism about some public-policy responses.
Chapters
Salutare tuturor și bine v-am regăsit la IGDLCC, adică informații gratis despre lucrul care costă și mă bucur de fiecare dată să vă aduc invitați interesanți, iar astăzi cred că am cel mai tare doctor de pe TikTok.
Nu a fost visul meu să fiu prezentat așa, știi? Mă acomodez, mă acceptez.
Dar ești și medicul la antenă de ceva vreme. Mi s-a părut foarte logic pasul de la TikTok la emisiune de medicină la televizor.
Da, încercăm să... Fapt nu încercăm, chiar o creștem și am filmat primul sezon. Și încercăm să facem tweak-uri, să vedem ce n-a mers, ce poate să meargă mai bine, cum să facem informația. Ne dorim foarte mult, toată echipa, să aducem o informație care să fie și entertaining, dar care să te lase la final cu un aha, am înțeles asta, așa o să fac de acum. Țin minte că trebuie să fac asta.
Trăim niște vremuri foarte interesante în care medicii nu mai sunt cool, în care medicii sunt dinamicul, așa că v-am adus un medic simpatic care s-ar putea să vă fie simpatic și să vă devine suficient de simpatic încât să vă reîndrăgostiți de medicină și de știință, în general, dacă cineva mai este dispus să facă chestia asta în 2021.
Da, din plăcate.
Nu-i așa? Da. Însă nu doar asta, mai avem și povești interesante cu dr. Mihail care frânge inimile femeilor din lumea întreagă.
Nu? Nu e chiar așa. Aici vreau să facem un disclaimer. Vrei tu să spui despre ce ne-am întâlnit, care e subiectul? Și după aia să vreau să...
Am multe subiecte. Eu am timp. Tu cât timp ai?
Și eu am timp.
Atunci să-i dăm bătaie. Hai să începem cu un bit de sămânță de scandal ca să meargă bine pe algoritm.
Let's go, da.
Deci, e adevărat că frângi inimile femeilor pe internet?
Nu.
Păi de-aia sunt poze cu tine.
Da. Dar nu sunt eu. Pentru că o poză nu poate să frângă o inimă.
O poveste.
Manipularea și povestea din spate poate să frângă o inimă.
Dr. Mihail are o poveste, zic Dr. Mihail sau cum vrei să zici?
Zi Mihail!
Mihail, bine. Mihail are o poveste foarte interesantă. Când am văzut seria lui pe Instagram am zis, what the heck, am crezut că e fake, am crezut că e o păcăleală de 1 aprilie, dar sunt niște băieți pe internet care îi folosesc pozele ca să atragă în capcane sentimentale, ca să zicem așa, femei care cred și își doresc o relație cu un tip care arată bine, dar de multe ori...
Dar nu prea, asta e, aici e secretul.
Arată... dar nu prea.
Înțelegi?
Peste medie.
Păste medie. Păste. Așa.
Și de obicei are povești de genul. Doctor în Hawaii.
Da.
Sau în Australia sau în tot felul de locuri astea exotice unde...
Sau doctor într-o emisiune ONU în Afganistan care este dat afară din spital pentru că a vrut să salveze pe cineva care nu trebuie și... da.
Și are nevoie de ajutorul ei.
Da.
Se-I facă ceva, cum ar fi să-i dă niște bani. Și ele dau bani.
Dacă le cauți pe net, sunt foarte frecvente, se cheamă Romantic Money Scam. Profilul e așa, ești ori militar, Ori doctor, ori petrolier. Pe un oil ring din acesta, știi?
Din ocean.
Petrolist, da. Poza trebuie să fie cumva average, trebuie să fie plăcut, adică trebuie să fie credibil că tu ai vrea să ai o relație. Nu trebuie să fie extrem de frumos, pentru că nu o să meargă. Și target-ul sunt de cele mai multe ori femei trecute peste 40 de ani care nu au educație în ce înseamnă tehnologie și online, care cad pradă ușor. Femei singure și care sunt Au sau nu banii, aici e discutabil. Și care-i povestea? Tu iei pozele unui tip care e ori militar, ori lucrează pe un ring din ăsta de petrol, ori este medic.
Și construiește o poveste. Este cumva la distanță.
Este la distanță, nu este la casă. El este la distanță, el este singur și el te caută.
E in distress, cum ar veni.
Și tu trebuie să-l salvezi. Și poveștile, fii atent cum am început. Am început să-mi scrie femei, acum, cred că un an și ceva, că salut, uite, m-a împăcălit un tip cu pozele tale, am pierdut o grămadă de bani, am pierdut 15.000 de euro. Ți-am trimis niște mesaje cu 150.000 de euro. Că mi-a scris un alt doctor din state și mi-a spus, uite, am o prietenă care a pierdut 150.000 de dolari, trebuie să știi asta, da. Și dacă îți cauti pe net, scheme-ul ăsta se ridică undeva la 300 de milioane de dolari pe an, e estimat în state, e probabil să fie mai mult. Deci pe pielea.
Ta cam cât s-au făcut din ea 350? Cred că vreo.
500.000 de euro de.
Dolari. Ai fi foarte rentabil dacă ai fi evil. Da, pot să fii.
Rentabil. Nu cred că poți să zici că ești rentabil dacă furi.
Și înșeli. Right? Rentabilitatea nu ține cont de caractere. Ok. Da. Ok. Deci.
În.
Multe zeci de cazuri, ai dat la un moment dat o serie întreagă pe Insta, nu vreau să mai săp foarte mult acolo, dar vreau doar să vedeți că nu-i ușor să fii doctor și să arăți.
Plăcubil. Dar nu e vorba despre asta. Deci nu e vorba despre asta, este vorba despre, de fapt, deci asta e subiectul. Sunt oameni răi care fură poze de pe net și se duc ori pe social media și te găsesc pe Instagram sau pe Facebook sau pe Twitter sau se duc pe dating sites, pe Tinder și așa mai departe. Inițial nu am crezut, efectiv nu puteam să cred. Cum naiba se poate ca cineva să fie atât de naiv și pe o relație online să dea bani și să piardă mulți bani? Și după aia am cerut, s-au trimis mesaje și screenshot-uri. Și screenshot-urile astea și relațiile astea se construiesc pe două, pe trei luni. Și uite care-i povestea. Hai să-ți zic povestea. Ești singură, ai peste 40 de ani, Nu ai prieteni, stai pe internet, nu stii sa folosesti tehnologia. Ti-a pus o prietena din blog sau o vecina, ti-a pus Facebook, ti-a zis ia fata foloseste, pune poze cu cafeluta dimineata, mai vezi si poze de la mine si odata iti da ad cineva, da, pe Facebook. Si e un doctor. Iti zicea ce interesant. Good? Si te lasa in pace cateva zile. Dupa aia iti da cateva like-uri la cateva poze. Imi plac pozele mele. Dupa aia intri in vorba cu ei. Hei, salut, ce faci? Bine, pe aici. Iar, o lasi cateva zile. Un suspans. Si dupa aia incepe o discutie. De genul, ei, stii, poate ti se pare ciudat, dar te-am visat seara asta. Noaptea asta. Da? Și de aici începe o discuție romantică care ține, fără sens, timp de o lună, aproximativ, timp în care te apropii de acea persoană și începi să afli că, de fapt, este un doctor divorțat. Ea, sau ea a murit, suția e văduv. Este într-o misiune umanitară. Vrea să facă bine. Dar, de fapt, aia din Afganistan nu l-au trimis să facă bine. Și el e o victimă acolo. Și intre dimineața zici, hei, ce faci, uite, am, trebuie să intru într-o operație, nu mai suport să stau aici, mă pun să fac chestii pe care nu vreau să le fac, îți povestesc din seară. Hei, ce faci, dragă, nu știu ce. Hei, te-am visat. Și tot așa, zile în șir, până când ajungi în punctul în care, din ce am văzut și ce mi se trimite, ai, ori, de exemplu, stabilești o întâlnire cu ea și zici, hei, vreau să ajung să ne vedem. Unde stai acolo? Ok, uite, am găsit bilet de avion, costă 3.000 de euro. Îți promit că în următoarele două luni mă mai angajez undeva și fac rost de bani, că aici se plătește foarte greu și o să ajung la tine. Make sense? Încep să, da. Da? Da.
Încep să cred.
Sau m-au dat afară de aici pentru că am descoperit un secret și sunt super în pericol și trebuie să ajung acasă, nu știu cum să fac, o să mă împrun de bani de aici ca să ajung. Sau, asta e cumva foarte puțin credibil, dar sunt oameni naivi care crede asta, în care zici, uite, ți-am cumpărat niște jeans de la Louis Vuitton sau de la Gucci și uite, ți-am cumpărat niște cadouri pentru că țin foarte mult la tine, te apreci să ne vedem, să ți le trimiți, dar uite, astea sunt taxele de shipping. Nu mă las să le trimit dacă nu te duci și achizi în contul ăsta 1.000 de euro. Și practic scheme-ul ăsta ține timp de două, trei luni și e efectiv o manipulare sentimentală în care tu te atașezi de omul respectiv, cați pradă propriilor sentimente, nu mai ești rațional, nu mai vezi că lucrul ăla nu poate să fie real, vrei să crezi în el, te izolezi, nu povestești nimănui că după aceea o să ajungem, adică trebuie să găsim și niște metode prin care oamenii poate să-și dea seama că este un scheme. Și prima metodă este să arăți asta unui prieten, să-i povestești cuiva care este mai obiectiv și poate să zică.
Hei, revino-ți. 80% din cei schemuiți nu recunosc și nu spun nimănui nici măcar rudelor.
De gradul 1. Asta e o altă problemă, pentru că oamenii care fac, îmi scriu foarte mulți oameni și zic, hei, fă ceva, fă ceva, îi scriu iubitei mele. Deci vedele după ce îmi scriu mie și eu efectiv nu mai pot să mai răspund pentru că ajung să le răspund și ele după aceea îmi scriu în fiecare zi pentru că rămân îndrăgostite de acea relație de trei luni cu acea persoană care doar arată ca mine, care doar are pozele mele și își dau seama că a fost în scandal, rămân îndrăgostite și cumva își răgăsesc.
Și probabil că ăla e un nigerian de undeva dintr-un... Da, sunt un nigerian Și mă.
Întreb ce se poate face, pentru că este ca un vest sălbatic unde nu există poliție și unde oamenii fac ceva.
Dar împotriva există, unul din liderii rețelelor de așa ceva din Nigeria este fiul șefului poliției. Really? Da, am găsit și eu o filieră de genul ăsta pe OLX, am avut un material cu ei și a zis că trimit poliția și a început să râdă. Ok. Înțelegi ce zic? Da, da, sunt de la Interpol. Care.
Sunt cele două scenarii posibile? Poți să ai hoți în stradă și atunci îți iei uși de metal, multe încuietori, pistoale și teaperi. sau poți să nu ai hoist pe stradă, poți să-i prinzi, poți să ai forțe de ordine puternice și atunci poți să-l lași o stradă scoiată sau o mașină scoiată, cum mi se întâmplă mie foarte des și, pe fericirea mea, nu mi s-a furat niciodată nimic din mașină. Serios. Ok. Am auzit că de curând se.
Cam spar mașini, nu? Da. Se spar, da. Păi oamenii se obișnui că nu se spar și își lasă chestii. Da, ok, make sense. E mai sănătos să nu-l lași chestii. Da. La fel cum este sănătos să nu-ți iei banii, ieși în casă. Da. Păi da. Foarte bine. Da.
Niciun.
Simt. Adică toți ne imaginăm că dacă noi stăm în casă aia, nu intre nimeni. În același timp de noi. Corect.
Și unde îți iei atunci?
Până când intră. La bancă, clar. Este fond de garantare, în cazul în care cade banca, banii ele sunt asigurati. 130.000 cât mai era pragul de asigurare la bancă. Asta cu schemurile nu e nici nouă, nici veche. Problema este cum ajungem la când mai mulți oameni și de cele mai multe ori munca de a încerca să ajungi la cei care pot fi schemuiți este mult mai grea pentru că sunt mult mai eficienți cei care fură. Sunt mult mai motivați. Ce putem face noi cu informația asta? Ce să le spunem celor care se uită? Ce mai mulți sunt bărbați la mine? Să vorbească cu mamele lor? Cu iubitele? Cu surorile? Cu cine să vorbească să aibă grijă să nu îmi fie păcălită? Să aibă.
O relație cât de cât apropiată cu ei, astfel încât persoanele astea apropiate, mamele, surorile, să poată să le spună când se întâmplă așa ceva. Eventual să se laude. Uite, am cunoscut un bărbat mișto pe internet care uite ce îmi trimite, uite cât de mișto e. Să poți să-i atragi atenția asupra acestei.
Lucruri odată. Dar asta cu am cunoscut un bărbat mișto pe internet, nu știu. Am găsit un bitcoin, i-a căzut cuiva din buzunar. Cred că e cea mai bună metaforă. Am găsit un bărbat mișto pe internet, e ca și cum i-a căzut cuiva un bitcoin din buzunar pe stradă. Dar.
Sentimental așa simți. Simți că ai câștigat la loterie. Ai o viață singură și deodată cineva te bag în seamă, îți dă foarte multă atenție. E atât de bine, e foarte greu să ți recunoști tu că nu este real. E foarte ușor să cazi în plasta asta. Și atât de simplu să-ți dai seama că e fake. Este acest reverse image searching pe Google. Poți să cauți pe Google după imagine.
Știi? Da, iei poza lui ăla care zice că e așa și dai o căutare.
Da, și cauți Google Image Searching, deci să nu cauți text. îți apare, efectiv, un browser de la Google, doar că în loc de text ai upload image. Dai upload image și vezi dacă persoanele se privă și asta. De fapt, asta fac toți, de exemplu, cred că cei care cunosc de aceste scammeri și sunt mai informați și dacă intri pe Tinder, de exemplu, și ai un match bun, da? Fetele sau numai fetele și băieții caută poza respectivă să vadă dacă nu e.
Fake. Și mai există un nivel. PMICE. Nu știi? Dai 30 de euro și poți să cauți În locuri în care nici îți poți imaginea. Eu am găsit oameni care figuri așa, pe care le-am găsit pe site-uri de adulți. Așa. Ok.
Ok. Și cum se face?
Au cel mai avansat motor de căutare după fotografii din lume, mai tare decât.
Ăla de la Google. Ce e? O bază de data care face face recognition în continuu pe tot ce conteam pe internet și ți le recunoaște când.
Le cauzi. Și îți găsește unde ai mai părut, inclusiv te scoate din clipuri video, din galerii, din orice. Și este scary de eficient ce este. Deci dacă nu îi băgăm fața ta acum pe Peemice, te vom găsi pe niște schemuri de care ai auzit, care s-ar trebui să fie în derulare.
Păi cum? Că a, ok, gen pe conturi de social media probabil și așa. Că n-ai cum să le găsești pe... Că în pozele pe care le primesc în screenshot-uri, oamenii efectiv mă urmăresc și ori de câte ori postez o poză, ei îi dau copy, crop, screenshot, crop și le trimesc mai departe. Dar punești.
Un watermark pe față cu.
Numele tău, abart? Fac unii așa, dar mi se pare.
Penal. Nu? Să... Cred că în cazul tău n-ar strica să-ți pui un watermark pe poze. Da. Nu știu, mă gândesc. E foarte.
Ciudat, m-aș simți ciudat să mă trademarkuiesc în permanență. Dar nu e.
Vina ta că se întâmplă, dar așa ai putea să limitezi accesul lor la fața ta, cum ar veni. Ok. Că tu postezi și ești destul de urmărit pe social media. Adică ești unul din doctoria pe care chiar merită să-i urmărești pe social media că nu sunt plictisitori. Da, zici? Și nu doar că nu sunt plictisitori, nu sunt nici nesimțiți sau nu sunt neapărat nesimțiți, nu sunt dezumanizați încă. Tu pari uman. Da, thank you. Par de treabă așa. Că mulți doctori... Eu am lucrat pe partea asta de medical mai ales la începuturile carierei și după aceea m-am mai intersectat cu ei. Sunt puțini doctori care reușesc să rămână atât de degajați, de relaxați, de bine dispuși, să aibă candoare, să aibă, nu știu, să aibă ceva. E greu când lucrezi cu suferința în fiecare zi să mai fii și de treabă. Și tu lucrezi cu suferința pentru că tu la bază ești chirurg, nu? Da. Le spunem oamenilor ce te ocupi?
Am făcut rezidiatul pe chirurgie, am lucrat după aceea și în Institut Clinic Funden și la Spitalul Municipal Curtea de Argeș timp de aproximativ 3 ani. Momentan am luat o pauză. Nu mergi la funden? Nu. Am un contract de munca suspendat acolo pe perioada interminata. Pot sa ma intorc acolo. Ma gandesc sa ma intorc la un.
Moment dat. Dar nu din motiv disciplinar. Ai cerut.
Tu? Am cerut eu, da. Poti sa-ti suspeni contractul. Mi s-a si cerut la un moment dat. De ce? De catre unii manageri. Pentru ca primeau plangeri la spital ca de ce fac eu propaganda negativa la homeopate, la oscilococcinum, cand oscilococcinum e vandut de firma cu tare, care ne vinde și nouă medicamente și te rog frumos să nu mai postezi despre firma asta pe internet. Noi nu-ți facem nimic, dar cine știe ce se întâmplă. Poate suspândăm contractul. Și ziceam, doamna manager, vă dați seama cât de tare ar fi? Ce boost de imagine mi-ați da că văd și articol în presă, doctor dat afară din spital de stat de firmă de farmacologie. Mi-e foarte greu, mi-e foarte greu, nu pot să vorbesc foarte deschis, Mi-e foarte greu să intru în subiectul homeopatie. De ce? Pentru că homeopatia, să ți-o descriu în câteva cuvinte. Arunci o pastilă de aspirină în Dunăre, dar... și ești în Dunăre, undeva, nu știu, prin țară și te duci la vârstarea Dunării în mare, și iei o bucățică de apă, îmbib în apa respectivă niște pilule de zahăr și spui că este homeopat cu aspirină. Exact asta este. Uite, vezi? Tu ești.
În stare să folosești metafore și să explici chestii complicate de medicină și de aia ești simpatic tu pe social media. Mă gândeam că s-au luat de tine că ai prea mult succes, că nu le plac oamenii așa cu vizibilitate. Nu.
Le plac, nu. Nu? Nu le plac și cumva ăsta e și unul din motive pentru care, poate unul din motive, nu e motivul principal, pentru care m-am și distanțat de practica medicală pentru că e o practică care, ca să fii bun, te acapărează complet. Nu mai ești tu, ești doctor. Nu mai ești Michael, ești doctor, ești chirurg. Știi? Și de asta cumva trebuie să iei... Cred că e reversul medaliei. Faptul că unii medici sau mulți medici sunt așa, sunt foarte... sunt foarte arrogant, sunt foarte plini de ei. Dacă ai vrea să te operezi, ai vrea să te operezi la un astfel.
De medic. Ok, pentru că sunt foarte buni. Da.
Și pentru că e foarte greu să fii bun și să rămâi uman și să fii acolo. De ce? De.
Ce sunt incompatibile cele două? Și tu ai deschis oameni, nu? Da. Un chirurg asta face. Da. E.
Ca un drog, e incomparabil sentimentul. Nu l-am mai gasit nicăieri în altă parte. Când e un carusel, o operație e un carusel, iar chirurgii sunt niște junkies fără să-și dea seama. Când intri în sală și ai bolnavul pe masă, chiar dacă ai învățat, ai proceduri, știi ce trebuie să faci, adică cumva ești secured. Aparent, dar sunt atât de multe lucruri care pot să meargă prost, sunt atât de multe greșeli pe care poți să le faci și să omoari omul respectiv și tu l-ai omorat. E așa o mare responsabilitate pe omerii tăi pe care foarte puțin cumva o realizează. Ești, efectiv, scuză-mi expresia, ești cad pe tine. Ai coada între picioare. În permanență, oricât de grandoman ai fi, oricât de șmecher ai fi afară, ai coada între picioare. Ești ultimul om. Ai momente în care te întrebi, de ce mi-am ales pe seria asta? De ce stau aici când toți colegii mei stau și fac chestii prin birouri și ești liniștit la bere? De ce stau și îmi distrug nervii aici în sala asta? Și după aia găsești tumoră, și după aia intri în joc și începi să o izolezi și după aia ești în permanență, într-o maximă tensiune, ești în maxim focus, ești tot, zici că ești dopat complet, ok? Și după aia reușești și scozi tumoră și oprești sângerarea și refaci anatomic ce ai de refăcut. drenezi pacientul, faci hemostază, închizi pacientul. Când ești din sală după astfel de intervenție, ești plin de droguri naturale, ești plin de propriei tăi hormonii, ai depășit o situație, o criză psihologică și asta se întâmplă în fiecare zi cu tine. Și acum zi-mi un om normal la cap care după toate astea, iese afară și este un om normal, ca celălalt, se merge la piață, vorbește normal cu oamenii, se consideră la același nivel cu oamenii. Dr. Mihail Pautov. Da. Îl cunosc, e de.
Pe TikTok.
Deci e foarte greu să ajungi acolo și să faci asta fără să ai nasul pe sus. Și mi se pare că... Cred că putem să permitem acestor oameni să aibă nasul pe sus. E ultima chestie care, să zic, le-a.
Rămas. Social vorbim. Da, da. Până când reușesc să fie jignitori. Da, de acord. Ar trebui să există limite. Da. Dar.
Dă-Ne un exemplu ce s-a întâmplat.
Eu la începutul carierei am văzut oameni care aveau un nivel de aroganță în care nu puteai să treci prin fața lor. Urlau la asistente sau la pacienți, vedeau doar plicul din buzunarul pacientului în omul. Există un nivel de dezumanizare. care deja arată... și cred că oamenii ăștia ar avea nevoie, chiar dacă ei poate nu-și dau seama, de tratament psihologic. Nu psihiatric neapărat, dar măcar de terapie.
Da, nu l-aș numi tratament, l-aș numi terapie și cred că toți aveau nevoie.
De terapie. Și câți merg? Foarte puțini. Tu ai.
Mers? Da, într-adevăr. Da, eu merg constant. Încă din perioada rezidențiatului, când mi-era atât de greu, rezidențiatul nu ți-l închipă. Este ultima armată posibilă. Ești un câine, ești un sclav. Se țipă la tine. Niciodată în rezidențiat nu o să zic că ceva bravă ai făcut ceva bine. Ești în permanență ultimul prost, ești ultimul sclav, trebuie să duci servieta, trebuie să aduci cafeaua, trebuie să fii acolo la oraia, trebuie să mergi în alte orașe noaptea cu mașina pentru că așa ți se cere. Ți se dă foarte puțin, ți se dă în România, ți se dă așa, ți se face așa cosul prin fața botului și ți se spune să fii sclav pentru osul ăsta și după aia nu-ți dă nici osul. Și am ajuns la un asemenea nivel de stres încât nu mai puteam controla furia. Când vorbeam cu cineva și mă enervam, mă comportam fix ca ei. Începeam să urlu, să încep să domin prin asta. Te transformau. Da. Și la un moment dat am zis, what the fuck, nu sunt eu, nu e ok. Și m-am dus la un psiholog fix pe tema asta. Și după am descoperit cât de bine face psihologul pe orice altă... Merg la psiholog. Adică am odată la două săptămâni sau la trei săptămâni și am foarte multe momente în care merg la psiholog fără să am ceva de care să mă plâng. Mă așez pe cana pe aia și zic, băi, uite ce chestii mișto mi s-au întâmplat. Mi-am schimbat aia, mi-am găsit aia, mi-am luat proiectul ăsta. M-am făcut cunoștință cu ăsta. Totul e foarte bine. Doar când îi povestesc astea, el ce face? Mă mai echilibrează. Zice ok, dar uite aici mai pune frâna un pic, aici se poate întâmpla și așa și cumva mă ponderează și mă echilibrează și merg la psiholog și când îmi este bine ca să încerc să mențin acest ritm, să am o permanență pe cineva cu care pot să vorbesc cu orice, pot să-i povestesc cu orice, pot să-i spun orice gând absurd care-mi vine pe care nu pot vorbi.
Cu altcineva. Și care nu are niciun interes ascuns.
Da, exact. Nici de bine, nici de rău. Nici de bine, nici de rău, exact. Și fără să știe. Adică sunt foarte mulți oameni care au interes ascuns fără să știe, nu? Da. Părinții, partenerii noștri, prietenii noștri, ei nu știu. Dar ei au un interes ca tu să fii într-un fel pentru ei și te vor influența în acea direcție. Și.
Tuturor, ai reușit să păsezi un oarecare echilibru până când ar trebui să pui cariera în pauză, deși ai lucrat inclusiv la transplanturi, din câte știu eu.
Da, păi în fundele am fost, cumva, parte în echipa de transplant hepatic, condusă de profesorul Ion Popescu pe de-o parte și doctorul Vlad Brașovianu pe de-altă parte, care îmi sunt mentor și sunt foarte, cum să zic, Am trecut prin acea armată cu ei, dar tot are și părți bune și părți rele, cumva, știi? Și părțile bune sunt că am învățat un stil de anduranță în care greu mai am proiecte la care să nu fac față sau să zic că nu.
Mai pot. Capacitatea ta de efort este peste cea a unui om obișnuit în condiții de stres. Da, cred, probabil că da. Pentru că ai făcut armata aia. Revenind.
La ce ziceai tu, acest fel de a țipa, de a te impune prin țipete, prin violență și prin aroganță nu e bun și să știi că nu mai merge nici în România. Adică generațiile noi de rezidență... La stat.
Parcă mai merge. Da, dar.
La o rată mult mai mică. Deci mă uit la rezidenții de acum și mă compar cu mine rezident. Când eram eu rezident de anul întâi și doi și zicea șefu' Foașa și când zic șefu' nu mă refer la șefu' mare. Mă refer la rezidentul cu un an mai mare sau cu cinci ani mai mare, șeful rezidenților, care, de regulă, într-o echipă chirurgicală îți vine în fiecare an câte un rezident și aia într-o echipă, zicem, șase rezidenți. Și ăla cel mai mare, cel mai tare, care îi dirigează pe toți și se comportă urât cu ei cum și alții s-au comportat cu el. Și mie când zicea rezidentul mare, păi stai mă, e 6 seara și tu pleci? Poftim? Eu mă vez în spital? Da. Tu de ce nu stai în spital? Zic, păi de ce? Păi mai avem un pacient care trebuie să facă CT la 7 să vedem rezultatul. Și era cumva absurd că puteam să ne rotim, să rămână unul din noi, dar nu exista să pleci înainte. Tu dacă erai anul întâi, tu plecai ultimul. Nu mai adăr dacă aveai treabă de făcut sau nu aveai treabă de făcut sau stai pe canapea trei ore, stai acolo. Și eu nici măcar nu mă gândeam, nu mă gândeam vreodată cât pot să plec. Să stă, să stă, să-ți trebuie, să-ți trebuie, vrei să ai acces la sală, vrei să operezi, rămâi acolo și stai. Când mă uit la ăștia mici când vin, s-a făcut trei ele la plecat. Nu mai are treabă cu tine. El are viața lui personală. Poftim să rămân? Păi uite și eu mă duc în Franța, mă duc în hospital. Poftim? Și ai nevoie de el. Că vrei să-ți facă fișele, vrei să-ți facă... Și atunci încep să... Adică e o negociere, știi? E o negociere spre civilizarea acestui prezidențiat.
Ajută și competiția din privat sau nu prea încă? Pentru că nu prea se fac transplanturi la privat și chestii grave. S-au făcut.
La Sanador două transplanturi. Au fost niște probleme de natură politică, ca să de asigurări, de contării, pe care nu le înțeleg însă complet și n-aș vrea să mă bag în ele, dar cumva din ce-am înțeles eu, posibil să mă înșel disclaimer, transplantul la stat, corect, se face din banii de la stat. Și s-a constatat că transplantul la stat costă mai mult, mai mult, decât ar costa în privat, că privatul e foarte eficient. Nu se pierd atât de mulți bani. Dar cumva s-a decis că nu prea poți să dai banii contribuabililor de la stat să îi dai la privat. Deși.
Actul medical ar trebui să primeze.
Da, deși actul medical trebuie să primeze, dar cumva cum să dai... și plus că spitalul privat trebuie să facă și profit. Da, ăsta-i sensul lui. Nu poate să facă operații pe bune, trebuie să facă un pic de profit. Dar se pare că o operație cum e transplantul, făcută la privat, cu tot cu profitul privatului, costă mai puțin decât costă operația asta la stat. Pentru că.
E eficiență. Da. Tu, te mai întoarci la stat?
La.
Stat? Păi, ai făcut la funde.
Nu? Da, numai foarte, foarte puțin probabil. Poți fi bine să fii devenit egoist. Eu când am fost în rezidențiață și când terminam am gândit că o să rămân doar la stat, o să rămân doar în România, o să mă lupt între ghilimele cu sistemul, o să fac bine oamenilor, dar e un sistem atât de corupt încât nu cred că faci nici o schimbare, tu măjoră, doar perturbi niște ape, o să fii considerat nebun de ceilalți și îți distrugi complet viața ta. Și mi-am dat seama că pot să fac bine și făcând altceva. Și îți dau un exemplu pe care îl dau mereu și îmi place să-l.
Dau.
Și e o chestie pe care am simțit-o și am simțit cumva puterea până Până de COVID făceam YouTube și aveam blog și scriam și făceam chestii de informare care erau extra față de ce făceam în spital. Adică făceam spital, tratam oameni, operam oameni și făceam și această mini-educație, să zic, pe internet. Până când mai aveai timp. Da. Și, corect, după care a venit COVID și au început să mi se ceară din ce în ce mai multe informații. Și eram într-o gardă la Spitalul Municipal Curtea de Argeș. Fucusem gardă, adică am început dimineața la 8, gardă toată noaptea, la 8 încep din nou tura ta, ceea ce e complet necivilizat și complet aiurea pentru pacienți. Tu când te duci la spital, tu nu vrei să te opereze a doua zi chirurgul care a fost în gardă toată noaptea. Corect? Și în țări civilizate n-ai voie.
Să.
Faci asta. În Franța ți-ai făcut garda, s-a terminat garda ta la ora 8, ciao, pa, la revedere. Dacă greșești ceva, nu mai e vina ta, e vina spitalului care te-a păstrat acolo, te-a dat afară din spital. Așa am auzit. Și așa se și întâmplă. Aici însă rămâi, pentru că e postul tău, ți-ai făcut garda, dar rămâi a doua zi după gardă. Dacă ai o specialitate care îți permite să te mai odihnești, e ok, dar când ești chirurg nu mai este ok. Am rămas în spital din nou până la ora 3, am intrat în sală, toți sunau telefoanele, mă sunau și de la Port TV, mă sunau și de la Digi, domnule doctor, răspundeți-mi despre Covid, ce se întâmplă? Era prin martie-aprilie anul trecut, când s-au descoperit deja primele cazuri, când deja a început să crească rata și lumea nu înțelegea ce e la Covid. Parcă am râs de Covid, dar se întâmplă? Ce se întâmplă? Și am făcut un pic de research și m-am dus după garda la ora 3, m-am dus într-un hotel drăguț în care săteam fix lângă spital. Aveam în permanență mașină un ring, pudra pentru față, câteva stative, stativul de cameră, microfonul, mic pro, tot ce trebuie. Lumina din spate, aveam de tot. Și toate astea încăpeau într-o geantă. Eram super packed. M-am dus în hotel, m-am așezat pe canapea. Cum e canapeaua asta? Mi-am pus scaune unde lipseau stative, mi-am așezat totul, mi-am făcut setup-ul, aveam costumul medical la mine, m-am dus să fac research, am citit peste tot de unde se poate și am răspuns la 10 cele mai frecvente întrebări. Ce este Covid? Cine se infectează? Diferența între Covid și gripă? Care sunt principalele simptome? Cum ne ferim? Cum ne protejează masca? Am răspuns la toate alea. Boom! L-am postat pe la 11 pe seara, m-am culcat după o noapte nedormită și am și ochii roșii în video-ul ăla. Și m-am trezit dimineața și am văzut, nu știu, aveam pe Facebook 3 milioane de view-uri, pe YouTube vreo 300 de mii de view-uri. Și multă lume zice că nu-i important să zic ce stats ai pe social media. Dar când e un astfel de subiect și îți dai seama și toată lumea comenta, wow, vă mulțumesc, în sfârșit am înțeles, în sfârșit am înțeles. Și cumva, mă rog, direcția mea în permanență a fost de a informa, de a nu panica. Adică, ok, astea sunt informațiile, dar hai să nu ne speriem, hai să nu ne panicăm. Cu toate astea, că aici e discutabil.
Deci, cred că tu ai făcut o comunicare mai eficientă decât, hai să o zicem pe șlau, tot guvernul. Mă rog.
Da, nu-mi dau seama. În.
Perioada de oricum nu există comunicarea a noi, nu care există acum. Da.
Știi, dacă te uiți pe postările mele, m-am oprit din a vorbi despre COVID. Mai am câteva postări când am un point of view cumva, dar m-am oprit din a vorbi despre COVID pentru că ceea ce era neștiință la început și era o nevoie de comunicare și ce puteam să spunem, ok, nu știm, urmează să știm, e posibil să fie așa, astea sunt informațiile, nu vă speriați. Trebuie să fim precauzi, nu trebuie să ne speriem. Acum toată lumea știe despre COVID. Guvernul știe despre COVID, politicienii, toată lumea știe despre COVID. Toată lumea știe tot. De fapt, eu.
Tot. Toată lumea știe.
110%. Indiferent din ce tabără faci parte. Dacă ești provaccinist, dacă ești pentru super reguli draconice, tu le știi pe toate, nu vrei să te asculți deloc pe ceilalți. Și dacă tu ești antivaccinist și știi sigur că sunt cumpărați de mafie și vor să facă bani la farma, tu nu vrei să te asculți deloc. E așa o cindare care mi se pare mult mai periculoasă decât orice fel de pandemie și orice fel de efect negativ fiziologic concret pe care ți-l poate face COVID-ul, care mă sperie efectiv. Adică eu dacă fac un video despre COVID, eu nu mai îmi dau seama, adică mi se pare că eu doar hrănesc cindarea aia. Dacă vin și spun un point of view legat de vaccinare sau provaccinare, eu efectiv efectiv simt că fac rău pe partea cealaltă și mă sperie când mă uit la comentariile mele când scriu despre ceva despre Covid și văd o mie de comentarii în care toată lumea comentează că sunt cumpărați și așa, mă gândesc, doamne, dar mi se pare că le dau apă la moară mai mult, știi? Și am zis, nu, mai bine mă retrag din asta, momentan. Pentru că nu mai e medicină ce se întâmplă acolo. Nu mai e... Nu mai sunt facts, e foarte dubios tot de cu a treia doză, cu booster-ul, cu masca purtată de copii. Ok, nu știam lucrurile astea înainte. Nu știam înainte ce și cum trebuie.
Să facem. Nu.
Ne vedem pentru partea de Covid.
Deși am o informație cum oscilococcinul.
Inclusiv la oscilococcinum, de ce ziceam ca sa revenim la doua paranteze? Nu, nu, nu.
Nu rog. te Dupa rog, doua doze de Pfizer, daca iei oscilococcinum, ti se intampla ca... Așa că eu o lăsăm în aer. Să ne spună mai jos la comentarii cei care se uită ce efect are un chilococcinum după două doze de vaccin.
Eu când eram în facultate și răceam, mai când mă dădeau chilococcinum. Și culmea este că... Mergea bine cu ceai, nu? Mergea bine cu ceai, îl puneai sub limbă. Și culmea este că mă vindecam în șapte zile în loc de o săptămână. Atenție, pare glumă. Pare o glumă, da? Șapte zile, la fel ca o săptămână. Dar, aparent, omul care se vindecă în șapte zile pentru că a făcut un tratament, o să fie mult mai mulțumit de el decât omul care se vindecă într-o săptămână fără tratament. Înțelegi? Am o.
Listă de nerozii despre care cred că putem vorbi o grămadă, dar există și o emisiune la care lucrez și nu vreau să-ți iau pâinea de la gură. Ok. Hai să vorbim despre invitat. Good.
Întorcându-mă la ideea că am făcut acel video și am avut așa un impact, mi-a dat seama că pot să am impact benefic asupra oamenilor. Facând această medicină de YouTube, toată lumea mă întreabă, bă, dar tu ce, ești doctor de YouTube? Da, măi, sunt doctor de YouTube. Sunt doctor și am YouTube și sunt doctor de YouTube. And I'm proud of that. Nu arăți.
Ca un om care deschide oameni și îi ajută acolo la transplant, de pune organul unde trebuie, așa, și omul după aia merge pe picioarele lui.
Da, și pot să fac și asta. Dar când sunt în sală și fac asta și ajut la un transplant, ajut într-o mare echipă la salvarea unui om. Când păstrezi un video care are impact și care îți aduce informații utile, care ajung la 200 de mii de oameni sau 500 de mii de oameni, care înțeleg informațiile alea și iau decizii bune, mici, în fiecare zi, care le schimbă viața, impactul acumulat este mult mai mare. Este? Păi da, cum nu? Este? Hai.
Să.
Zic așa, dacă fac un video în care poți să te motivezi să... E calculabil, da, e matematic. E calculabil.
Și e matematic, dar efectul.
Asupra hormonilor tăi... Păi da, dacă se stizează acel impact și te poți bucura de el, atunci este. Dar să te zic, mă aduc că m-am trezit dimineața și am văzut ce impact a avut acea informație și că oamenii îmi mulțumeau că în sfârșit au înțeles ceva și că s-au calmat. Era același sentiment pe care îl ai pe hol când ești din sală și te așteaptă rudele și îți spui, e bine, o să fie bine, acum se trezește și cumva ai acea... E un pic diferit, da. Cred că.
Era drăguț când veneau oameni și te vedeau pe tine spunând, o să fie bine. Cred că te credeau. Da. Ești credibil. Ai și vocea asta, caldă, așa? Mă.
Recunoșteau domnele în saloane la Curtea.
De Arciși? De pe mail. Te recunoșteau de pe Tinder. Dar aveați alt nume acolo, domnul doctor.
Am vorbit atâta timp. De ce nu mi-ați mai răspuns? Mă recunoșteau când intram în saloane, eram uzan, că zicea, ai, doctor acela de pe internet, doctor acela de pe internet. Sau când consultam, mă chima un gardă. Și am avut o pacientă, la un moment dat, cu o subținere de apendicită. Care era chiar apendicită și am operat-o. Și stătea în pas. Și la apendicită pacientul stă în pas și trebuie să-i faci câteva manevre. I-ai apeși pe burtă într-un anumit fel, doi piciori într-un anumit fel, ca să-ți dai seama dacă are iritație peritonală în zona appendicului și să-i pui diagnosticul. Stând deasupra ei și apăsam. Și ziceam, doamnă, respirația dă când spuneți unde vă doare și apăsau. Și făcea, da, vă cunosc de la măruță. Și așa am pus diagnosticul de arpendicită și am operat-o. Așa ai știut sigur. Când ai măruță.
Ai știut clar că trebuie să operezi. Să scoți appendicul din ea. Ok. Deci mai subțire cu tăiatul și cu... așa, și acum mai mult cu comunicarea.
De masă. Da, e o pierdere, trebuie să recunosc. Adică... Deci... Eu... N-ai cum să le ai pe toate. Trebuie să te obișnuiești cu asta. Nu.
Mai e rașul de adrenalină de.
După operația. Nu mai e rașul de adrenalină, nu.
Mai este... Nu dau seama... Oxitocine, dopamine, toate alea.
Da, nu mai e. Nu mai ești un super erou. Ești un om normal. Adică asta e diferența între cine eram atunci și cum sunt acum. Dar, într-un sens, îmi place să fiu om normal, să mă trezesc dimineața la 8, să o văd pe fimea, să o duc la grădiniță, să-i fac micul dejun. să ne uităm la niște povești, să ne plimbăm la prânz în parc, ok? Îmi place mult mai mult asta decât să mă trezesc la 5 dimineața în fiecare zi, să plec cu mașina la 5.30, ca să fiu la 7.30 în Curtea de Argeș, să plec de la spital la 6, să mă întorc seara când ea doarme deja. Adică să plec când ea încă doarme, să mă întorc când ea doarme. Și atât de... Cred că dacă eram chirurg acum 100 de ani, Poate rămâneam în chirurgie. Era greu să depășești asta ca și reward, ca și activitate. Dar e atât de interesantă lumea asta în care trăim acum. Astea atât de multe lucruri pe care le poți face și în antreprenoriat și în online și în ce citești și în cum te informezi și în oamenii pe care îi întâlnești și în toate posibilitățile astea sociale, e atât de interesant că e foarte greu să renunți la tot și când faci chirurgie trebuie să renunți la tot. Știi că ăsta cred că e, ăsta e primul, cred că e primul apariție publică în care eu spun cumva recunosc, chiar și față de mine, că nici eu nu mi-am recunoscut asta, că momentan m-am lăsat.
De chirurgie. Pentru că îți place succesul ăsta recent? Nu neapărat. Fii sincer, fii sincer. Îți priește. Nu.
Încerc, fac pauza asta ca să încerc să fiu sincer cu mine și să-mi dau seama. Logic că-mi place. Ok. În logică îmi place. Să.
Ai succes nu este.
Ceva rău. Ok, dar îmi place, adică eu când plecam din gardă și îmi puneam acele camere și lumini și așa mai departe, îmi plăcea tot procesul. Adică îmi place în continuare și îmi place să fac lucrurile astea. Mereu eram în spital, eram ala pe care îl chima proful să-i facă ceva pe Facebook. Eu am făcut site-ul Asociației de Chirurgie Patubine Pancreatică. Dacă intri pe site, e site făcut de mine. Am făcut un fond de donații în care am strâns, în COVID, am strâns vreo 40.000 de euro. Când se donat, când toată lumea donat, când spitalele ne aveau și când măștile costau ceva exorbitant, am făcut un fond în care am strâns vreo 40.000 de euro și am cumpărat cu iubita mea o grămadă de materiale pe care le-am strâns în 10 cutii mari și le-am trimis în.
10 spitale. Iubita ta reală. Da, cea.
Reală. Domn, am găsit asta, ți-am trimis o poză. Dacă scrii pe Google Romantic Scam Mihail, o să găsești niște posturi pe Facebook unde sunt un fel de radare de scam. Deci poți să intri pe ele și este o poză cu mine și scrie acolo Dr. Mihail Chiar crezi ca ti-ar scrie? Nu, nu ti-ar scrie. Este tanar, frumos, bogat si casatorit. Cine stii ce. Cum iti.
Imaginezi? E TV star. TikTok asta.
M-am simtit latat cand am gasit asta azi. Si dupa aia e poza cu mine si cu iubita mea, Daniela. Barbie, ii spunem. Si scrie pe ea. She is not dead. They are happily married. Stii? Ca povestea asta e. Că ea a murit și că.
Nu sunt singur. De multe ori grupurile astea sau paginile astea sunt ca un fel de vaccin după ce te-ai infectat deja. Da. Da, exact. Că oamenii ajung să caută pagini de schemuri.
Abia după ce.
Au mă schimbă aici. Da, sunt degeaba, exact. Da, e ca un fel de... Uite băi, ce prost ai fost. Fix așa. Apropo de chestia asta, dar nu vreau să mă duc în COVID, a postat cineva o chestie foarte tare pe Twitter cum fug toți antivaxării de vaccin dar după ce se infectează, bagă-i în ei orice ca să scade. Antibiotice alea, orice, Regeneron, ce prinde... Numai să scape. Așa sunt. Ok. Deci, ai lăsat-o mai moale cu medicina și ai început să comunici mai mult, ai devenit comunicator. Nu mai ai salariul de la spital. Da. Și acum de unde ției salariul, mamă? Cine îți plătește ție.
Leafa? Păi, de exemplu, făceam deja când eram în spital, făceam bani suficient cât să mă întrețin din activitatea de online pe care o fac. Ok. şi m-am apucat de antreprenoriat. Am în Arad o firmă de îngrijire la domiciliu pe care o fac în Arad, cu un partener care este din Arad şi care, mă rog, e şi el medic în Bucureşti. Am o firmă pe care o dezvolt acum cu iubita mea şi cu un asociat de scrubs, apropo de că vrem de scrubs, dar şi-am dat de-un tip super tare. Îl cheamă Alex Buzeanu și are niște brand-uri la care dacă te uiți, nu se-ți vină să creadă. Se cheamă, dacă intri pe site pe T-Force sau la Mansio, face niște chestii, deci incredibil, nu vreau să-i fac reclamă, dar trebuie să intri.
Și să te uiți. Da, da, e făcut de așa, merită, așa, zi-mi despre ce.
Vreau. Deci este, e un tip iar român, din părinți români care au stat mult prin Spania și prin state, Unde cumva a învățat el așa disciplină și muncă grea și cum să ajungi la succes și cum trebuie să faci și să te ridică de ordonat și are, deci filmul ăsta T-Force este cu niște genți din piele pe care le face pe... cum se cheama asta? Când strângi bani, când vezi un produs, strângi bani și după aia le fabrici și... cum se cheamă? Foundraising? Nu foundraising. Pe crowdfunding. Crowdfunding, da. Ah.
Pe un kickstarter din.
Ăsta. Da. Și are foarte multe kickstartere pe care le duce la succes și face niște produse geniale. Și foarte atent la tot ce înseamnă cum se închide fermoarul, cum vine asta. Are niște genți pentru, uite, asta v-am interesat. Deci are niște genți care se cheamă 48 Hours Bag. Geneta e făcută să pleci într-un city break de 48 de ore. Și geanta e ridicol de corect împărțită în buzunare pentru obiectiv, cameră, laptop, dosar, haine, adidas și da, super tare. Și cândva mi-au plăcut, mi-au plăcut, eram prieteni, mi-au plăcut foarte mult produsele, ne-a venit ideea să facem filmă de scrubs. Și după aceea n-am apărut apelul, dacă nu vrea și el să facă asta. Și acum suntem într-o echipă din astea care ne vedem de câteva ori pe săptămână și facem modelele, dar ele nu sunt cumva ridicol de studiate, cum se întoarce mănșete. Acum ai buzunar de interior de ochelari, ai buzunar pentru airpods, ai buzunar pentru... Că dacă ești doctor îți trebuie. Ai buzunar de parafă și.
Așa mai departe. Nu cred că există alt model de căști pentru doctori în afară de airpods? Da. Sunt albe așa, lucioase, se potrivesc. Asta-i ironie sau cum? Da.
Da? Deci aia nu sunt bune sau ce? Ba da!
N-am zis nimeni că sunt rele. Uite așa, albe, lucioase, frumoase. Eu m-am îmbrăcat așa, într-un fel, aproape de scrubs, ca să... Mă gândeam că... Viști tu, dar ai venit foarte lejer. Da. Deci scrubs. Deci îți faci un business de scrubs, plus că ai canal de YouTube și mai ai și niște colaborări pe TikTok. Nu-i rău. De ce-ți place succesul și e rentabil pentru tine? Muncă mai puțină? Succes? Unii le-a spune că... Te-ai lăsat un pic de vocație. Crezi că ai făcut tot ce puteai în meserie? Mamă! Nu trebuie să răspunzi. Răd în glumit, dar... Fii atent!
E un război interior pe care l-am, știu. Dar trălesc bine. Adică, fără să dai seama, ai băgat... Știi.
Ce fac acolo? Eu trase la oala medicină. Tu ești ala care a dat. Am tot respectul pentru munca unui om care se duce și face chestia pe care eu n-am fost în stare să o fac. Fisică, chimie intensiv, olimpiadă la chimie, d.a.m.d. Deci n-am avut puterea. Deci respect anduranța cuiva care face ce ai făcut tu.
Hai să o pun așa. Este posibil ca uneori sa ne luam o meserie si sa ne tinem de acea meserie si sa continuam pana la adanci batraneti doar ca sa demonstram mamei, prietenilor sau celor ca tine care ne troleaza ca ne-am pastrat vocatia. Astea sunt singurele mesaje de hate care mă deranjează. Sunt singurele mesaje de hate care mă deranjează și am observat asta pe Facebook, când scriu ceva și îmi scrie cineva, dar tu nu ești doctor, nu trebuie să fii în sala de chirurgie, dar nu cum tu scrii din sala de chirurgie și mă deranjează. E hate din ăsta absurd, needucat. Adică mă deranjează și eu zic, băi, dar cum? Adică vorbesc cu cine sunt lângă mine, zic, băi, acum ce d-un doctor nu poate să scrie pe Facebook, să aibă o părere? Și după aceea îmi dau seama că e singura chestie care mă deranjează. Te.
Deranjează pentru că atinge ceva. Da, pentru.
Că atinge ceva. Și, de fapt și de drept, în momentul în care eram chirurg de plin, cu examenele luate și cu procedurile știute și operam, Mi era foarte greu sa-mi recunosc si mie ca poate, poate aia nu era chiar vocatia mea. Ok? Poti sa faci o meserie pana atat si batranesti sa o faci bine fara sa fie vocatia ta. Si incepi sa-ti pui intrebarile astea cand nu esti pe deplin cumva fericit in meseria aia, cu toate neajunsurile ei. Pentru că am colegi care erau pe de plin fericiți și nu își imagineau că pot să facă altceva. Se sculau dimineața, își vedeau copiii rari, își distrugeau viața socială, dar făceau asta cu cea mai mare plăcere și erau pe de plin fericiți. Eu eram în permanență în căutare. Adică făceam chirurgie, dar mă duceam și la televizor, făceam și YouTube. Îmi puneam câte o firmă, mă gândeam la tot felul de chestii, citeam din alte domenii. Eram permanență într-o căutare și căutarea aia, eu eram nefericit că nu pot să duc complet acea căutare făcând chirurgie sau făcând medicină pe deplin. Și la un moment dat am fost sincer cu mine, treptat. N-a fost un moment în care am zis ok, sunt sincer cu mine, nu-mi place să fac asta, renunț și fac altceva. Dar mi-am dat seama că nu trebuie să fac doar asta, că să fii medic sau că nu trebuie să-i mulțumesc pe toți oamenii de pe acest pământ și să rămân închis în sala de chirurgie, să fac doar chirurgie. Că pot să rămân în domeniul medical. Pot să citesc știință mai departe, pot să o înțeleg, pot să consult oameni. La un moment dat mă gândesc chiar să și revins cumva să fac niște gărzi, adică mi-ar plăcea, ce-mi lipsește este, singurul lucru care îmi lipsește mult de de față este contactul direct cu pacienții.
Pentru că acum este filtrat de ecrane tehnologie. Da. Că suntem toți pacienți. Da.
Dar vreau să am contactul direct, uman, privit în ochi, cu un pacient care vine cu nelămuriri și tu poți să îi dai lui toată atenția ta și să-i explici. Adică asta e o chestie care îmi lipsește și o să încerc cumva să o recuperez, să fac asta. Ok? Ok. Dar în rest, cred că a fost o asumare în care mi-am dat seama că poate nu e tocmai vocația mea. Adică îmi place să fac medicină, poate.
Pot să fac altfel. Ok. Ok. Interesant. Se spune că rezultatul unei terapii bune este un divors de succes. De cele mai multe ori. Practic, de multe ori, cei care ajung să apeleze la un psiholog cam știu ce vor, dar nu își găsesc încă argumentele să ia decizia. Da. Nu? Cred că nu. Oricum, alta statistică interesantă, știi că mie mai îmi plac statisticele, trei sferturi din români profesează în meserii pentru care nu s-au pregătit. Practic, este o diferență foarte mare între ceea ce ne facem când vom fi mari și chestia pentru care ne școlim.
Ien apropo la faptul că fac YouTube cu toate că n-am fost școlit ca.
Tine în jurnalism? Nu. Mă refer la faptul că cei mai mulți din noi sunt împinși către anumite meserii din familie sau din mediu sau poate ni se pare în momentul respectiv și trebuie să luăm decizii importante de carieră, poate pentru tot restul vieții, la 18 ani, când suntem niște copii.
Da, asta e ușor absurd. Și cumva la fel e și la medicină. Păi da. E... Da, fix așa este. Că n-apuci să practici nimic, n-apuci să... nu cred că poți să-ți dai seama la 18 ani. Unii la 14. Că.
Te sădeai la liceu ăla ca aș fi de la.
Facultatea aia. Da. Și cred că asta e cel mai important lucru. Oricât de greu ți-ar fi să faci asta, să te întrebi tu pe tine. E foarte greu să dai seama că ai răspunsul la întrebarea asta. Dar trebuie să te întrebi tu pe tine. Sigur îți place asta? Sigur n-ai fi vrut să faci altceva? Sigur nu o faci pentru alții? Cum.
Faci să verifici asta? Te monitorizezi, te.
Monitorizezi și încerci să-ți dai seama cât de fericit ești. Adică poți să ai momente în care nu vrei să faci un job din varie motive, dar după aia îți place să faci, dar dacă sentimentul tău constant, zilnic, nu știu, poți scrie un jurnal probabil, sentimentul tău constant, zilnic, că nu ești la locul potrivit și că nu-ți place ceea ce faci, E, nu știu, dau niște sfaturi eu, dar e foarte greu. Adică îmi dau seama de greu.
Hai să mergem mai jos, mai la tineri. Hai să mergem în liceu. Cum faci să ne ajutăm pe cei din liceu care poate să uită și care să gândesc, bă, oare sunt la liceu potrivit pentru ceea ce urmează, pentru facultatea către care mă duc, oare îmi doresc eu sau este dorința mea sau altcuiva? Pentru că mulți din cei pe care-i întreb, mai tineri, ce vrei să faci când nu o să fii mare? Habar n-au. Este oricum o întrebare tâmpită. Că până la 25 de ani cei mai mulți au cinci cariere deja, știi? Ceea Dar nu neapărat bine. Pentru că din cauza faptului că nu pleacă pe un făgaș util lor, ajung să fac acest job hopping. Și zici.
Că nu-i bine asta? Ce poți să.
Înveți dintr-un loc unde stai o lună, două, trei? câtă valoare poți să extragi tu dintr-o lună, două, trei, într-un loc? Dar de.
Ce zici de o lună, două, trei? Acum mă refer la... aș face diferența între o viață for a lifetime, cum este medicina și care cumva nu-ți dă... adică poți să faci termiu medicină, poți doar să o profesezi, ori să te duci undeva în farma și să vinzi aparatură sau medicamente sau să lucrezi într-un spital pe un post de management. Nu prea-ți dă foarte multe alternative. Oricum, doctorii.
Sunt managerii mai puțini eficienți în spitale din experiența pe care o.
Am eu. E o experiență subiectivă, pentru că sunt studii clare care arată că cei mai buni manageri sunt doctori. Cu studii de.
Management. Sau măcar niște cursuri avansate. Cu.
Studii de management. Dar trebuie să înțelegi... Sunt foarte multe lucruri pe care managerii adevărați care nu sunt doctori nu le pot înțelege. În probleme medicale, în... interacțiuni medicale, de ce șeful ăla de secție nu se înțelege cu ăla, de ce era nevoie de aparatul ăsta și.
Așa mai departe. Dar hai să dăm înapoi. Tineri, da? Se pregătesc așa, s-au dus la liceu ăla, ok, se pregătesc. Facultatea e de foarte mult ori, părinții sunt foarte puși într-o anumită direcție. Cum fac ei? Adică cum fac să-și dea seama dacă sunt sau nu pe cărarea, pe drumul corect către viitorul lor? Păi nu, nu.
Nu ma juri. Adică sunt foarte puține meserii, cum ți-am zis, cum e medicina, pe care ai apăcat-o pe cărarea aia și gânde Avem.
Nevoie de doctori, trebuie să mai îi convinem să se ducă și acolo, dar cum fac să găsească motivația corectă? Te.
Referi acum sticla medicina sau la orice.
Profesie? La orice profesie de genul.
Asta. Păi cred că încercând. Asta zic eu, adică nu cred că, tu ai zis cu ce te ajută să stai două luni, probabil că două, trei luni nu te ajută să stai într-o meserie. Dar dacă stai acolo un an și doi, un an, doi ani, sigur îți faci relații, cunoști oameni, cunoști oameni din alte profesii, poți să te duci în alte direcții și cred că poți să înveți din orice câte ceva și nu cred că e prea târziu până la orice vârstă să înveți absolut orice. Adică eu cred că acum, dacă aș vrea, aș putea să fac niște cursuri de IT și să mă fac IT-ist.
Da. Dar îți dorește asta? Nu, dar.
Dacă deodată mi-aș da seama... Tu măcar.
Știi ce vrei. Despre asta vorbesc. Mulți oameni tine sunt dezorientați și ajung... să scoți un doctor la capătul instalației de făcut doctor din România nu este simplu, ieftin și omul ăla ce l-ai scos ar trebui să facă chestia aia suficient de multă vreme încât să ajute societatea investiția inițială. Iar o să-i încape o critică. Nu. Nu, nu, nu. Nu pun niciun fel de vinovatie pe tine. Dar văd că a fost cineva care a pus pe tine vinovăția suficiente de vreme. Nu sunt terapeut, o să zic eu chestia asta. Deci încă o dată, eu sunt ala care înțelege foarte bine pentru că nu am fost în stare. Deci nu judec. Ce încerc eu să spun este că noi suntem ca societate dator nouă societății să creăm arhitecți, doctori, piloți, orice, din oameni care sunt mai predispuși să facă meseria aia, operat de suficient de lungă de timp încât să ajungă la un nivel de profesionalism foarte ridicat. Altfel nu mai avem vârfuri, nu mai creăm vârfuri, nu mai creăm niște profesori care să facă transplanturi în premieră, să introducă tehnici noi în medicină. Că noi avem români care sunt înaintași valoroși și în medicină și în multe alte industrie. Deci, dacă vrem să obținem excelență, excepționalul nu se obține din job-hopping. Da, corect.
Și cum găsești acei tineri care să meargă în direcția respectivă? Mai.
Multă practică de-a în liceu. Eu așa cred. Ok.
Și... Da, mai multă practică în liceu. Eu nu am fost la o oră de.
Practică în liceu. Eu am făcut.
Practică. Uite, de exemplu, în liceu am avut noroc să aibă maică-mea o... Dar uite ce manipulare fiind. Maică-mea avea o prietenă ginecolog și a rugat-o. Deci maică-mea niciodată nu mi-a zis să dau la medicină sau să mă roage să dau la medicină sau să îmi zică că i-ar plăcea să dau la medicină. Dar eu când eram la chitară aveam să fiu rockstar. în liceu, am văzut și eu trupă, Go to Berlin se chema, am cântat și în Hard Rock Cafe, în Big Mamu, era pe vremea, în Club A, am cântat într-o cumătă de locuri. Mai cânti? Mai cânt acasă. Și vreau să fiu rocker și maicii mei cumva stia că dacă îmi zice fă medicină, clar mă făceam rocker. Si a vorbit cu tipa asta, prietena asta ei, Janina Brausevea, nu o cheama, si i-a zis, fata, vorbeste si tu cu el, prefata, ca n-ai ajutor noaptea la cezareane si ala la operatii. Si Janina a inceput sa mearga la operatii, adica eu am inceput sa fac practica din clasa noua, din liceu, am inceput sa intru in sala. și să văd meseria asta și să îmi placă și să zic da ok, aș vrea să fac asta, îmi place. Nu știu cât de mult m-a ajutat atunci, nu știu cât de format ești să faci asta, nu știu cât de mult contează, nu știu cât de mult Cât de mulți semini tu, la 18 ani, oricât de mult te-ai fi expus la o meserie cu cel de la 25 de ani sau 30 de ani, ținând cont de toate influențele sociale, prietenii care îi întâlnești sau talentele pe care le poți descoperi, În timp, eu când eram la medicină, mă gândeam, când eram în spital și stăteam noaptea și mă uitam, nu știu, citeam niște articole și ți-am zis, plecam la 5 dimineața și stăm până a doua zi, a doua zi la 8 seara, făcând gărzi, pe un salariu care era bun, undeva la 9000 de lei pe lună, ăsta era salariul meu la curtea de Argeș, mă gândeam, bă, dar de ce nu m-a dus capul să fac business? să nu câștig 2.000 de euro pe lună, să câștig 20.000 de euro pe lună sau 200.000 de euro pe lună, mi se părea un gând fantastic, imposibil de atins. Adică cumva regretam că n-am această capacitate. Dar pentru că n-am încercat-o. Și acum o încerc și îmi iese culmea, nu știu, nu vreau să mă laud, dar îmi dau seama că am niște abilități de antreprenoriat și de calculat și de văzut cum se cheamă. oportunități, s-au desimțit nevoia de ceva într-o societate pe care eu pot să o livrez ca antreprenor și să o vând, mi-am dat seama că am asta. Eu nu știam că am asta la 18 ani, credeam că la 18 ani nu credeam că o să fac asta, credeam că sunt bun doar să fac o meserie cum este medicină. Și vă dați seama acum, la 34 de ani, că poți să faci asta. Deci asta zic, nu știu cât de mult poți să contezi pe acel tânăr de 18 ani și să-l înveți ceva sau să vezi ce capacități are și să-ți dai seama că el rămâne același la 30 de.
Ani. Dacă aveți copii sau sunteți voi suficient de tineri, experimentați și mergeți și vedeți. Mergeți la operații de cezareane sau poate mergeți împreună cu doamna doctor-ginecolog la consulturi, dacă sunteți băieții.
Asta e o glumă cringy. Da, eu.
Sunt cringe master. Nu știu dacă știi. Mai fac și glume cringe din când în când. Mai sparg gheața să o iau, îmi sparge mie capul. Eu am avut șansă să fac o practică pe la radio, dar pentru că m-am dus eu, nu că m-a trimis cineva. Eu așa am virat. Nu a fost doamna medicină.
Am dat la jurnalistică. Păi cumva, și cred că toată lumea face asta. Dacă ești suficient de interesat de un domeniu, te duci și îl încerci. Și cred că până o să avem un sistem care să plimbe toți copiii pe la diverse meserii și să le rate, e foarte greu să se plimbe. Și scoala altfel. Dar acum avem școala altfel. Mai ajută.
Mai schimbă câte ceva. Bine. Și abia acum aș vrea să intrăm în subiectul cel mai nasol. Let's go. Intrăm? Da. Intrăm până în plăsele, cum se zicea. Îmi place, apropo, îmi place acțiuntul.
Tău. Da? Eu.
Sunt.
Astarabean, de fapt. Sunt vorbitor nativ de limba rusă. M-am născut și am învățat limba rusă timp de șapte ani, după care m-am... în Chișinău. Chișinău. Da, părinți ruși. Credință rusească toată comunitatea.
De ruși. Deci tu ești de etnie rusă. Da.
Maică mea este 100% ucrainiancă. de pe lângă Odessa. Deci.
Nu e rusoaică, e ucraineancă. Da.
Ucraineancă. Și da' ce frumos! Da, frumoasă. Am fost de acum vreo 5 ani la un congres. Am fost să prezint transplantul hepatic în România la un congres de chirurgie din Odessa. Și am mai fost când a început războiul dintre Ucraina și Rusia în Crimea. Am fost în Chiev am și acum poze, la congresul lor național de chirurgie, fiind o țară în criză, nu s-au mai făcut deloc congrese din astea regionale, și stătea era cel mai mare congres din Ucraina, într-o fel de sală polivalentă, cu o participare de 5.000 de chirurgi din toată țara, și prezentau chirurgie de război. Soldați călcați pe mină, măturat pe jos cu ei, cum îi coseau, cum îi drenau, ce făceau. Deci era efectiv un congres de chirurgie de război și eu m-am dus în locul șefului meu să prezint, tot așa, transplantul hepatic în România, într-o sală de 15.000 de oameni. Am avut un pic de sindrom al impăstorului atunci. Dar am trecut peste el și am prezentat frumos în.
Rusă. În Rusă? Da. Da. Oricum, n-ai cum să fii spion rus. Nu. Că dacă erai, spuneai că vaccinurile sunt nasoale. Propaganda.
Rusească de.
La noi înseamnă că joci un joc foarte lung.
Cum te-ai pripășit aici, la noi? M-am născut în Chișinău, am făcut grădiniță la Chișinău. Super mișto perioada, super mișto prieten, pentru că cea mai mișto prietenie am avut ea am avut în grădiniță. După care taica mea, care este medic și el, s-a mutat în București pentru că se câștiga mai bine. A stat vreun an pe aici. După care maica mea i-a zis, hai ce faci, ori ne iei, ori ce facem, că nu stăm aici. Și ne-a luat și pe noi. Și el atunci lucra cu bunica mea, medic și ea, într-un cabinet, undeva în Rahova, un apartament de trei camere, unde stătea bunica mea, care avea dormitorul ei, Eu cu maică-mea, cu taică-mea și cu frate-ul meu. Am un frate cu 8 ani mai mare decât mine. Și unchiul meu, fratele lui taică-meu, cu soția lui și cu un cățel. Hall-ul era camera de primire pacienți, unde se strângeau aproximativ 20 de persoane. Și sufrageria în timpul zilei era, să zic, cam diagnostic de tratament. Pentru ce fel de afecțiune? Făceau, și dacă mai mai face, chiroterapie. Chiroterapie. Este un fel de osteopatie care se ocupa doar cu problemele coloanei vertebrale. Este... cred ca printre primii chiroterapeuti și cel mai longeviv din țară.
Și.
Este medic ca formare. A făcut facultatea în Moscova și acolo aveau și un curs, un fel de superspecializare în chiroterapie, pe care l-a terminat și asta face. Ce face el, practic, este să subluxează, să face un masaj foarte puternic și să subluxează vertebrele, ți le pocnește, și nu poți zi că ți le așează greșit, greșit spus ți le așează la loc, dar dintr-un fel ele se așează la loc. Tu când stai foarte mult la calculator și editezi coloana ta vertebrală, nu e obișnuită în general să stea așa, vertical, ok? E obișnuită, să zic, din evoluția noastră să stea într-o poziție mai orizontală, mai plecată. În momentul în care tu stai așa, toată greutatea ta se susține pe vertebră. Dacă tu nu faci sport și nu Spatele trebuie să aibă un tonus muscular când tu faci sport. Dacă nu faci sport, tonusul ăla dispare și și mai multe greutate se așeze pe vertebre. Între vertebre există discuri. Discurile astea se tasează și încep să doară. Și atunci spatele se contractă și mai mult ca să apere acea durere. Și apare un cerc vicios în care tu începi să ai dureri, să ai murțel de mâini, dureri de cap și tot felul de alte probleme care se rezolvă parțial cu această terapie. În fine. Și asta făceau ei în acel apartament din Rahova. unde, cum ziceam, aparteam de 3 camere, unde suteam 3 familii cu 20 de pacienti. În ce an? Cam așa ne-a mutat. În 93-94. O, da. Foarte tare. Și de acolo am accentul ăsta, că vorbesc rusă cu AME. Aha. Dar mie îmi place. Da?
Ai un timbru interesant așa. Ok. Și întotdeauna mi-am dorit să am un prieten rus. Da? Vrei să fii.
Prietenul meu? Da, aș vrea.
Chiar.
Aș vrea. De ce n-ai zis? Mi-ar plăcea să fiu partea voiei, dar bine, nu știu cum aș putea să mă integrez aici. Dar este foarte mișto vibe-ul de aici. Da? Dar hub-ul e deschis, să știi. Dar oamenii nu știu. Adică eu, de exemplu, mă uit la podcast-uri, de asta eu credeam că e un mic studio pe care îl aveți. Și că aveți o parcare undeva unde filmați mașini. Ați făcut tot lucrul asta, nu? Ok. Înseamnă că nu...
Am mai arătat din șantier. Asta e mai recentă. Am mai făcut și din alte.
Locuri. Dar vă zic eu, sentimentul când vie aici este că ai ajuns în laboratorul lui Dexter și te primește Dexter în față și îți arată tot laboratorul lui și cât de tare este și are și o grămadă de oameni, prieteni foarte friendly aici si e ca un hub, asa zici ca intrii intr-un desen animal. Pe hub e. Si este totul super tehnologizat, totul se deschide singur. M-am dus la baie, ti-am zis, m-am dus la baie. Si nu ai atins nimic. Lumina era prinsa. Cand am plecat acolo, am cautat intrerupator sa vad cum se stinge lumina, dar mi-am dat seama in timp util si n-am intrebat cum se stinge lumina, deci nu m-am facut de ras.
Îți mulțumesc, ești foarte drăguț. Și aerul.
Care se filtrează, care, deci, ți-ai făcut afară, să vă zic eu, ți-ai făcut afară o grădină. Ca să se oxigeneze aerul și să se filtreze cumva înainte să intre în casă, după aceea sunt niște țeli care sug aerul respectiv în filtre, filtre care filtrează aerul întâi de elemente, de particule mari, după aceea îl filtrează de... Deci bine venit. Dacă vrei să.
Mai filmezi ceva celălalt, ești bine venit.
De ce ai un prieten rus?
Pentru că chiar îmi doream un prieten rus. Mulțumesc. Zim ceva mișto despre.
Rusia. Păi eu n-am fost niciodată în Rusia.
Tu ne poți ajuta să prindem măcar un pic de drag de Rusia de partea bună, poate. Există ceva bun acolo? Pentru că tot ce ajunge la noi este numai de rău. Sau vedem doar efectele negative ale muncii unor.
Ruși. Cred că vedem efectele negative ale muncii unor ruși. Rușii, la bază, cred că sunt buni. Există o cultură rusă foarte bogată, adică scritorii ruși, tot mi se pare, probabil că sunt subiectivi, dar mi se par ce mai buni. Cum scrie Dostoevski, nu cred că scrie nimeni altcineva. profund, psihologic și filozofic, dar și atât de lesne de înțeles și atât de simplu de simțit când îl citești, n-am mai citit nimic altceva. Adică aș începe cu scritorii ruși, ca și ce e valorul ăsta acolo, și cred că cu oamenii individuali. E foarte ciudat. Există nații, asta mi-a zis-o taica mea și cumva țin să ader la ideea asta. Există nații care funcționează foarte bine împreună, dar luați unul câte unul, oamenii sunt cumva ștergi și n-ai cumva... sunt ștergi și neinteresanți, hai să zicem așa, poate sună prea vulgar. Ca americani. Posibil, ok. Trolez. Sau există nații unde oamenii luați individual, sunt interesanți, ai ce vorbi cu ei, au păreri mișto, pare că lucrurile trebuie să meargă bine, dar luați cu toții împreună, sunt toți niște idioți.
Ăștia sunt rușii. E conectat și de România? Nu. Dar e valabil și la noi?
Posibil. Posibil. Nu vreau să mă promit aici, dar roșii fix așa sunt. Deci luați toți împreună, sunt cumva niște idioți, din păcate, dar dacă te întâlnești cu un rus și stai la masă să discuți cu el, ți se pare un om inteligent și cumva sunt foarte mulți așa acolo și te gândești, băi, de ce merge atât de prost? Nu știu, le place dictatura asta, le place să aibă un om care dă în masă și care face lucruri. De asta Putin, chiar dacă probabil alegerile sunt măsluite pe undeva, ele nu sunt atât de măsluite când pare. El e foarte plăcut acolo. Deci maică-mea, taică-mea, bunică-mea, care are 93 de ani, vin la ei și au televizorul dat tare pe știri și așa, când zice putin ceva, când are conferință de presă și zice putin ceva, e liniște în casă, stau și-l ascultă. Uite cât de frumos a zis, uite cât, mă rog... Adică, ăsta e.
Sentimentul acolo. Înțelegi, poate e mai greu de acceptat ideea asta, dar oamenii tânjesc după certitudine. Da. Chiar dacă certitudinea are multe părți, da? Măcar să știi că e acolo, să zici, e familiar, păi să.
Îl știm. Da. Ai nevoie de un omitor covân, ceea ce nu avem în.
Covid, apropo de asta. Da. Uite, ca în Belarus, că sunt oameni care acum, de când s-au născut, ei n-au văzut niciodată alegeri libere. Știi? Da. Sau în China, ai un singur partid. Și am întrebat la un moment dat, stăteam de vorbă.
Cu.
Cineva care chiar se percepe și ziceam, bă, da, de ce rezistă Partidul Unic? Pentru că nu se fac alegeri acolo pentru partid. Până la urmă există o justificare. 1 miliard și 300 de milioane de oameni acceptă partidul pentru că partidul e eficient pentru ei. În organizarea lor acolo, ăla e! Ei nu cunosc altceva. Ok. Vodka bei? Nu, o glumeam, nu prea s-a.
Răspuns. Nu prea beau, să știi, dar am făcut o greșeală la un moment dat, am niște prieteni și făcusem la un moment dat, unul din prieteni ne-a invitat la el acasă și a gătit el ceva berbecuți și cu niște scoici, așa, celălalt iar ne-a invitat la el acasă și a gătit tot ceva specific și le-am zis, băi, hai să facem o seară rusească, o invit eu la o seară rusească. și mă duc la un magazin din astea, specific rusesc, nu știu, Bireosca sau sunt tot felul de magazine din astea. Știi, sunt în oraș. Și m-am dus să iau tot felul de tapasuri așa, zacusca se cheamă în rusă, că zacusca vine din rusă, dar zacusca Vrei să spui că.
Zacusca nu este o chestie tradițional românească.
Mihael? Poate zacusca a fost forma ei, dar cuvântul zacusca este rusesc și vine de la acusiți, înseamnă să muști și zacusca e ceva ce îi după ce muști, niște vodka, spre exemplu. Deci zacusca este ceva ce mănânci înainte sau după ce bei vodcă ca să-ți aducă, să zic, tăria din.
Gura. Deci noi mâncăm zacusca greșit. Da.
Greșit, complet greșit, aia nu e zacusca. Zacusca e așa, sunt castraveciori murați, dar murați în un oțet, în saramură. Sunt crocanți așa. Pește afumat. Pește din ala afumat, cu ceapă. Apoi există pecin trischi, este un fel, e ficat de cod. Nu o să-ți vină să crezi cât de bun e. E ficat de cod și pur și simplu pune niște sare, îl amesteci, îl faci pastă și îl pui pe pâine. Este delicios. Este peste orice foagra. Am înghețit. Și mă rog, poți să iei mai niște varză murată, poți să iei un fel de gogoșa, nu, gogonele, un fel de roșii cherry murate, alea.
Sunt. Dar nu e prea mult acral.
Acolo? Păi nu, și fii atent cum se bea. Ai șaturi, și nu sunt șaturi de alea, sunt șaturi de 100 de mililitri. Și nu îl umpli. Ala.
Nu e șot, ala este direct. Îl.
Umpli, mă rog, îl umpli la cam 70%, Daca bei cu femei, care oricum te baga sub masa, ce se poate sa faci in loc de zacusca, dupa ce ai baut shatul, sa mirosi parul de femeie. Asa e traditia. Il mirosi pur si simplu. Asa. Si cum se bea? Iei de exemplu acea zacusca, da? Iei primul shat, mirosi castraveciorul, bei al doilea shat si dupa aia il mananci. Eu nu stiam toate astea. Am vorbit cu taică-mea și am zis, băi, vreau să fac o seară rusească cu prietenii. Zic, dă-mi și mie niște sfaturi că vreau să-i uimesc. Astea au fost sfaturile lui taică-mea. M-am dus la această bireoască ca să cumpăr tot ce îmi trebuie de zacuscă. Era acolo patronul, mi-a dat toate zacuscile posibile. Câți sunteți? Păi suntem patru. Ok, ce vodcă bezi? Că lasă-l să ajungem. Am luat un tip de vodcă acolo. Zic, da-ți-mi un litru. Vedeți că noi închidem la nou, să veniți înapoi să mai luați și n-o să... Stați liniștit că suntem de aici, un litru ne ajunge. Câte 250 de mililitri de fiecare. Și din păcate cu această tehnică în care bei un șat, miroși, bei un șat, mănânci, după aia vrei să mănânci dar n-ai voie să mănânci fără să bei, trebuie să bei ca să mănânci două și așa, am terminat ciclaia de vodka, după aia mai aveam eu încă una ascunsă și mi s-a făcut la toți rău. Și a fost, cred că în ultimii 10 ani, prima dată când... în fine... a fost nașpa. Ai luat.
Afară. Da.
Și nu mai repetăm. Poate.
Dar știu că cineva și face, cum ai zis. Deci, dacă faceți cum a zis doctorul, o să.
Fie să facă rău, nu? Da, deci nu faceți asta.
Da. Mai bine nu faceți, ok. Bine, am vorbit de bine, de știi ceva bun de Rusie, de vodka și de... Nici asta nu ne-a.
Ieșit bine. Da, nici asta nu. De fapt nu, dar am zis de scriitorul. Știi.
Ce am făcut eu la un moment dat? Din când în când mă mai bag pe Google Maps și pe Street View și mă mai uit prin Rusia. Mi-ar plăcea să călătoresc acolo. Am văzut niște chestii naturale absolut minunate, de care nu știm nimic, pentru că la noi nu ajungem mari lucruri de acolo. Și mi-ar plăcea la un moment dat să călătoresc prin Rusia, doar că mi-e teamă de șoferii ruși de pe drumuri. Am văzut foarte multe clipuri.
Cu șoferii... Da, de acolo sunt. Și știi de ce le vezi de acolo? Pentru că toți șoferii ruși, ca să se protejeze și să aibă dovezi, au camere în bord. Dar sunt.
Chiar atât de multe sau toate alea ajung pe internet care sunt toate nenorocirile? Nu am de.
Unde să zic că n-am fost acolo. Din ce aud eu și din ce știu este că Singura zona civilizată cumva este Moscova și periferia și Saint Petersburg. În rest este ca la țară să zic așa cu oameni agresivi, oameni needucați, oameni care beau dimineața. Cam așa este din păcate. Și ei au nevoie de autoritate care să-l bată cu pumnul masă să zică de mâine facem asta. Asta.
E cultura. Bine, nu știu ce fac ei de mâine, dar mai vedem. Cred că îi păcălăște cu autoritatea aia că, de fapt, în spate, palatul ăla de la Marea Neagră, ai.
Văzut? L-am văzut și Cenaca. Adică, cred.
Că aia e problema. Bine, ok. Și abia acum, după cât timp?
Mult.
Insuficient. Pe ultimele 10 minute, hai că nu te mai ții mai mult, ne-am lungit foarte tare, abia acum aș vrea să vorbim de COVID. Să mergem!
Să mergem, băieții!
Din categoria scepticilor. Am ascultat și eu, ascult Ghirila dimineața. Da. Se simte acolo scepticismul și... He has some points. Dar, stând de vorbă cu el după interviul, i-am.
Zis.
Bă, dom'le, tu-ți dai seama că, prânc nevrânt, tu plantezi incertitudine în mintea unor oameni. Da. O incertitudine legitimă. Exact. Până la un punct este legitimă. Incertitudinea asta legitimă, generează aceste dubii în mințile.
Și.
În sufletele oamenilor.
Și.
Ajung inclusiv oameni educați să iau o decizie de amânare. Riscul pe care eu îl văd este a acestei amânări, pentru că ai încertitudini, mai mult sau mai puțin legitime, dar pe care nu le poți verifica, iar amânarea ajunge să fie mult mai periculoasă decât o decizie cu da sau nu. Da. Ok. Iar frica ta de a mai vorbi despre chestia asta, pentru ca este polarizarea asta, bai si cu aia, bai si cu aia, lasa toata piata publica, lasa pe toti oamenii sa isi intareasca si sa isi cimenteze incertitudinile si dubile. Oamenii amana la nesfarsit si de aceea suntem cea mai nevaccinata tara din Europa. De ce ai renuntat sa mai vorbesti totusi, daca intelegi chestia asta? De ce sa renunti daca stii ca vom pierde oameni din cauza incertizurilor? Se moare din cauza acestor dubii?
Pentru că simțeam că mă bat cu moriile de vânt. Că nu mai era un punct de interes sau cineva care poate să fie ascultat pentru faptul că e medic și poate să citească niște studii și să zică, ok, aici avem sens, aici nu avem sens. Pentru că, în toată lumea, pandemia asta a devenit foarte politică. E o luptă politică a demonstra că tu, adică tu, din punct de vedere politic, ai un fail politic dacă nu reușești să vacinezi oameni Și ai un succes politic dacă reușești să vaccinezi oameni. Și începi să nu mai ții de rațiune medicală. Sunt foarte multe profesori buni și oameni de știință buni care trag semnale de alarmă și zic, hei, stop, stai un pic, hai să ne întoarcem la medicină. Când luăm decizii din pădure politic și alarmistic ca și media, omintem partea medicală care este cea mai importantă. Și îți dau câteva exemple cu care Lasă-mă să... Din nou, vezi, mi-e foarte frică să vorbesc despre asta, pentru că dacă o să zic că și eu sunt sceptic în privirea asta... Dar tu.
Crezi ceea ce spui? Crezi ceea ce ai de spus? Atunci spune-o. O spun, dar eu nu-mi.
Dau seama ce efect o să aibă ceea ce spun asupra oamenilor. Trebuie să ne gândim foarte mult la efect. Nu.
Trebuie să spunem adevărul. Cred că este, în momentele de răscurucere, chirurgie de război. Nu ai tot ce îți trebuie, cu ce închizi rana? Cauterizezi. Adevărul cauterizează. Doare, ustură, pe moment ăla mușcă din tine, dar dacă tu știi că ai făcut ce trebuie, trebuie să cauterizezi. Așa cred eu. Și eu mi-am luat foarte mult hate în ultimul an. Mult. Și cu toate astea, cred că pe termen lung s-ar putea să dorm mai liniștit. Da, ok. Acum.
Eu nu știu care-i poziția ta sau care-i poziția lui Dobro, exact l-am auzit de câteva ori vorbind, îți zic care este poziția mea. Asta vreau să aud. Vaccinul este foarte bun. Da. Este ceea ce a făcut comunitatea medicală, a fost o minune să facă un vaccin, RNA messenger, atât de performant, într-un tip atât de scurt, a fost un miracol. Ok? A fost efectiv un miracol. Ok. Vaccinul te protejează. Deci astea sunt facts. De asta nu ne putem debarasa. Astea sunt facts. Problema apare cand vine forța politică, guvernul și începe să gândească. Uite, două chestii cu care am o problemă. Graba asta mondială de a ajunge la al treilea șat. Unde e medicina în toată treaba asta? Pentru că dacă stăm și ne uităm la studii, s-au făcut studii nu corect randomizate cu un grup de control, s-au făcut doar studii pe anumite persoane care au primit a treia doză și s-au constatat următoarele lucruri. Că efectele adverse nu sunt mai mari decât la a doua doză, Și când efectul după detrarea anticorpilor nu este inferior cu lăsatul la liber nevaccinat, cu a treia doză. That's what we know. Și ce se întâmplă cu vârcurentul, cândva vine din state. A ieșit Biden, au ieșit Fauci și au zis ok, hai să facem al treila șat. Și după aia a venit FDA și a zis ho, stați un pic. Hai să ne uităm la beneficii. Orice înseamnă, orice act medical are beneficiu și are riscul lui. Cum ziceam eu, asistentă în spital zicea până și când vii la analiză, să-ți iei analiză la spital, ai niște riscuri. Poți să te împiedici pe scală să-ți rupi piciorul când vii la spital. poate să-ți iau analize și tu se leșini să te dai cu apă de calorifer, toate au riscuri, dar trebuie să te gândiști la beneficii. Și acum simt că lumea, în toată această polarizare, provaccinare și această polarizare oarbă, a, ești antivaccinist, ești paria societății, tu nu înțelegi, tu omori bunica de pe stradă și de pe partea antivacciniștilor, a, voi sunteți cumpărați, voi vreți farma care face bani și vinde vaccin, pui peste ele Forța politică care aruncă cu a treia doză fără să ai niște studii concrete în spate. E posibil să fie bun. E posibil ca a treia doză să-ți crească mult anticorpii. E posibil ca a treia doză să te ferească și mai mult o formă severă de covid. Dar nu știm asta. De ce să ne grăbim?
Ne e frică de Delta. Se moară deja rău. E plin la terapie și ne este frică. Deci noi.
Reacționăm... Ne este frică pentru că se moară mori.
Cei nevaccinați. Mori și dintre cei vaccinați. Foarte puțini, dar mori.
Și vaccinați. Extrem de puțini. Adică, statistic vorbind, simplificația statistică este extrem de mare. Orice.
Vorbim de momentul ăsta are un contraargument undeva pe Facebook sau pe internet. Corect. Întrebarea este ce este Covid? Iarăși, asta îmi place întrebarea asta. Dar ce este Covid? Cum se diagnostichează? Cum se măsoară? Apoi mai bine altcineva și spune ok, dar ați făcut cineva morții să vedem ce efect are? Bun, nu.
Mergem prea departe. Adică dacă vorbim, ne întoarcem la rațional. Încă un lucru. Masca la copii. Am.
Văzut eu un domn pe Facebook care a zis că conține grafen și că copiii vor fi infectați intenționat. Mergem foarte departe. Hai să rămânem...
Adică... Ok, masca la copii. Masca la copii. Concret. Acum un an am crezut cu toții și eu inclusiv.
Că.
E bine ca copiii să poartă mască.
De.
Ce? Pentru că copiii pot să se infecteze cu COVID și ei stau în clasă și scuipă și așa. Bun, hai să le punem mască la copii. Dar a trecut un an și avem studii care demonstrează și ca să nu vorbim pe studiul să ți le trimit poate, le păi în comentarii celor care vor să se uită, avem studii care demonstrează, asta e ca parantez că toată lumea zice, doamne, dar e un studiu care a zis cea, e un studiu care a zis cea, trebuie să le și citim studiile respective și să vedem cât de relevante sunt, cine le-a scris, unde s-au publicat și cum s-au folosit datele respective dacă nu au fost cumva manipulate. Deci avem studii clare care arată că masca la copii nu este eficientă. Este aceeași mască, este același mecanism, doar că copilul nu e un om mai mic. Are complet alt temperament, are complet altă aderență la disciplină. Filmea a început clasa 0, a făcut o săptămână, a ieșit un caz pozitiv, acum au trecut în online.
Două săptămâni. Aștept să fie la fel în curând și la a mea. Și.
Mă uit la ea și, posibil să fiu subiectiv, eu care acum un an ziceam, da, să poartă copiii mască, așa știam acum un an, vezi? Acum oamenii noi nu înțeleg și o să-mi zic că acum un an ziceai asta. Acum zice asta. Da, precă lucrurile sunt într-o continuă evoluție. Acum un an ne bazăm... Te dă deoparte presiunea socială. Da. Acum un an ne bazăm pe ce credeam că știm, acum știm. Că masca la copii e ineficiente. De.
Ce? Și știm că nu știm încă de ajuns. Da, dar deja.
Începem să aflăm lucruri. Pentru că copiii stau în clasă 3-5 de minute cu masca pe bot și după aia vine pauza și ei toți mănâncă. Și își dau toți moștile jos și țipă și mănâncă și își dau să gustă și beau unul de la altul. Deci nu e eficient să poartă masca la copii. Care este consecința în schimb a faptului că un copil timp de un an nu vede fața colegilor? Își vede doar ochii. Consecința e... Aici trebuie să punem o balanță. Poartă copiii mască? Da. Este eficiență în studii? Nu. Hai să dăm masca jos, ca să nu mai avem, fără niciun beneficiu, această consecință psihologică asupra copiilor.
Să.
Fim un pic pragmatici. Dar este imposibil când în media vezi atât de multe știri alarmiste din nou, numări de cazuri, câți oameni mor și se creează aceasta... Uite, eu.
Mai văd o chestie. Am avut de foarte mulți prieteni care și-au dus copiii la creșă sau la credință și s-au întors cu pneumonii pe prima săptămână. Da. Le scade imunitatea din cauza măștii, dezinfectanții? Nu le.
Scade imunitatea din cauza măștii, le scade imunitatea din cauza acestei pauze, acestui lockdown. E o chestie pe care, din nou, e o chestie pe care o știam. E o chestie care vine la pachet și pe care probabil că n-aveam cum să facem altfel. Dar trebuie să îi reintegrăm pe copii în societate pentru că cu cât rămân mai izolați, cu atât consecințele vor fi mai grave. Un copil trebuie să răcească într-o iarnă de cel puțin 5-6 ori. E normal. Deci când vii la medic zici Am o problemă cu copilul și a cincea oară când îmi răcește, iarna asta, e normal. El așa își face imunitatea. El așa și-o dezvoltă. El așa se antrenează în comunitate. Și trebuie să facă febră sau dacă el se îmbolnăvește. În momentul în care corpul simte că are un patogen, el începe să facă foarte multe procese enzimatice. Sunt enzime care sunt niște proteine care încep să se multiplice. E, și multiplicarea asta este de o mie de ori mai rapidă când tu crești temperatura corpului cu un grad. și de aceea corpul își crește temperatura. Oamenilor le e frică că o să ajungă la peste 40 și o să se coaguleze sângere, ceea ce este aproape imposibil doar dacă ai vreo leziune cerebrală și creierul nu mai știe să-și oprească, să dozeze această creștere a temperaturii, deci e aproape imposibil. Poți să ai și 40 de grade Celsius, nu o să pățești nimic. Și oamenii scad temperatura crezând că boala este temperatura. Nu. Corpul răspunde la boală prin temperatură și dacă copilul.
E lăsat... Nu vreau să-ți iau pâinea de pe aseturile tale. Trebuie să explici chestiile astea și faptul că există un doctor care să-ți explice chestiile astea și să le înțelege e mare lucru. Revin la ce spuneam la început. Noi nu avem fețe credibile care să ne vorbească, să ne explice lucrurile, că poate am face lucrurile diferit. Poate am fi într-o altă situație astăzi, după aproape 2 ani în curând de pandemie, de când tot se vorbește despre ea, dacă am avea comunicatori.
Mai buni. Știi la ce concluzie am ajuns eu? Că suntem toți cumva control freak și ce zici tu acum? Zici am putea să facem altfel, dacă am face, dacă am avea, dacă nu știu ce. Eu cred că noi suntem într-o metamorfoze din asta continuă în care din larvă la un moment dat te transformi într-un butterfly. Și cred că noi acum suntem în stadiu ăla neplăcut de larvă. Eu nu cred că putem să... Nu.
Mă uit la cum comunică. Franța, Anglia... Bă, nu e complicat. Îl scoți pe ministrul sănătății sau un om care vorbește și cu trei cuvinte clare sub pupitrului. Nu se vorbește cu masca pe figură, îl auzi. La ultima conferință de presă mă uitam la Raida Rafat, vorbea despre masca. Nu înțelegeam nimic. Ok, dar vorbesc.
De Franța care a făcut vaccinul obligatoriu.
Ca să-și scadă rata de infectare și se pare.
Că deocamdată funcționează. Măi, dar gândește-te așa. Deci sunt oameni... Marea Britanie, mă, și-au.
Cam rezolvat valul. Au luat măsuri, au intrat și-au comunicat și-au explicat oamenii. Dar cu.
Ce cost își rezolvă Franța prin a obliga oamenii să se vaccineze sau pleci de la muncă? E ok, poate că rezolvi valul, poate că-i obligi în felul ăsta să se vaccineze, dar nu poți, din punct de vedere etic și ca încredere în guvernul respectiv și ca nerve ai societății, nu ai voie să faci asta. Orice psiholog ți-ar explica. Sunt oameni care aproape că s-au decis să se vaccineze pentru că a trecut suficient timp, s-au vaccinat toți prietenii. Prietenii intră în restaurant și tu nu intri. N-au pățit nimic, au titlul de anticorpi, au intrat în contact cu un pozitiv și nu s-au îmbolnăvit și deja devin cumva confident să se vaccineze și vine acest anunț că o să fie obligat să se vaccineze și ei zic, aoleo, păi stai așa. Păi cum adică, tu mă vaccinezi pe mine? Și indiferent dacă tu pleci de la job și după aia o să urăști toată viața, toți oamenii, că t-a obligat cineva să te vaccinezi sau te vaccinezi forțat, dar nu este decizia ta rațională. Este prin obligativitate, te-au vaccinat nenorocitii și stai toată viața cu presiunea că poate ți se întâmplă ceva ca efect advers în timp lung care nu există, e un dezastru. Dar după 2.
Ani, cred că și ei sunt disperați să facă ceva care în sfârșit să aibă efect. E greu să fii politician în astfel de perioade și să iei decizii care iarăși nu sunt plăcute și la sfârșit să te uiți să poți să demonstrezi, băi, am salvat atâtea sute de mii de oameni, pentru că uite, spre exemplu, ce a făcut Trump în prima parte a pandemiei se poate măsura concret. Peste 300 de mii de morți, nu? Și sunt țări în care s-au luat măsuri foarte devreme cu limitarea a multor libertăți civile, cum sunt țările din Asia de sud-est, Unde s-a făcut o comparativă între țările mai loose și țările mai tight. Da. Da? Alea mai tight au trecut mai bine prin pandemie. Costul însă psihic, psihosocial, dacă vrei, s-a obținut să fie important, dar încă nu l-a quantificat nimeni. Da, și.
Probabil că o să-l quantificăm undeva în 10 ani și o să ne gândim ce mai bine am făcut atunci sau poate am făcut bine ce am făcut atunci. Da. Dar.
Dacă te-aș pune pe tine mințul sănătății.
Mâine ce ai face? Doamne, nu știu, nu vreau să mă gândești și n-aș vrea să fiu în postura aia. Deci asta zic, am ajuns în poziția în care nu mai pot să dau vina pe oameni sau pe cei din conducere sau prin felul în care comunică. Pentru că dai într-o parte și vrei să ai un beneficiu pe de-o parte, dar tu habar n-ai ce se întâmplă în spate și care sunt consecințele. Cu toate că tu te-ai gândit. că la un asemenea nivel, adică nu știu, probabil că dacă aș fi ministru a sănătății, aș face niște debate-uri cu cei mai tari oameni din domeniu, adică m-aș duce la Academia Română, secțiunea de sănătate, medicină și biologie, m-aș duce la Academia Română, aș lua de acolo psihologi și oameni care știu istoria și ce s-a întâmplat și marile evenimente din care putem să învățăm Aș lua experts din toate domeniile și aș quantifica, aș încerca să quantific cât se poate de mult tot. Ok, îi obligăm pe copii să poartă mască. Bun. Dar de ce? Ce facem? Exact, studiul spune că nu e eficient. Bun, dar poate e eficient. Cât salvăm? Salvăm 100 de cazuri de COVID pe săptămână. Bun, câte vieți salvăm? Salvăm 3 vieți. Quantifici în vieți, ok. Bun, dar ce se întâmplă după 2 ani când copiii poartă mască? Să-mi zic un psiholog. Păi pierde asta, pierde asta, o să devină poate criminal unii, unii o să încadreze, unii o să aibă depresie, unii o să simt sinucidă. Ok, câte vieți pierdem acolo? Atâtea. Merită? Nu.
Merită. Avem capacitatea, atât pentru prima dată în istorie, să facem big data. Numere mari să verificăm.
Și ai avea impresia că ei, la nivelul ăla, cu fonduri nelimitate, ar putea să facă big data. Dar nimeni nu face asta. Corect. Se ia o decizie, bang, a treia doză, hai.
Fă. Dacă vrei îți mai dau eu așa o chestie colaterală, vorbei de sistemul ăsta de ventilație, cred că este una dintre cele mai importante porți de apărare pentru noi, nu doar față de virus și bacterii, ci față de poluare. Și nu trebuie să mergem din ferestrele. ca să respirăm normal. Gândește-te cât de complicat ar fi să pui în fiecare sală de clasă un aparat de ventilație, că dai o gaură și îl pui în peret. Și nimăcar asta nu facem și sunt beneficii directe care vin din un aport corect de oxigen și mai puțină poluare. Bă, ne știm clar. Nu există niciun interes și nimic pentru a îmbunătăți și a face lucruri proactiv. Suntem reactivi. și suntem în 2021, tehnologie a evoluat enorm, știm atât de multe și cu toate astea zici că mergem cu toate frânele trase. Păi și care.
E soluția? Adică asta e plângerea, dar.
Care e soluția? Exact ce ai zis tu, să aducem pe oamenii aia deștepți, să-i punem la un loc, să nu le dăm voie să iasă până nu vin cu o soluție. O recomandare, să zicem așa, ne spune Tot ceea ce știm noi despre lumea și viața. Eu îmi închipui.
Cumva naivitatea mea că lucrurile așa se și întâmplă. Nu. Eu aș vrea să văd o sală cu un debate în care oamenii să urle, zic că nu.
Ai.
Dreptate, pleacă cu foile aruncate, dar să ajungă la niște concluzii în final. Dar.
De ce să urle? Să discutem normal.
Nu, pentru că atunci când urli înseamnă că ești probabil foarte pasionat de subiectul tău, stăpânești...
Hai să căutăm noi, infecționiști, academici... Asta zic, adică să.
Nu mai plângem. Hai să vedem ce putem să facem. Ca la un angajat. Când vine un angajat la tine, zice, am o problemă, trebuie să vină și cu o soluție. Tu zici că am o problemă, asta e soluția.
Așa se rezolvă, dăm acordul. Sunt tare curios câți din ei vin vaccinați sau cu mască. Dr. Rezmulțumesc că ai venit! Dr. Mihail Pautov. Probabil că-l știți deja de pe TikTok.
Căutați-l pe Instagram și nu-l căutați pe Tinder și pe alte aplicații.
De dating. Că nu-i acolo. Are iubită.
E fericit. She's not dead. And she's.
Not dead. Abia aștept să văd când o să lansezi colecția de scrubs și.
Sper să nu.
Am nevoie niciodată de servicii de asistență medicală la domiciliu. Ok.
Dar aici greșești, că arsenalul domicilului, de exemplu, poate să vină să-ți ia analize...
Glumesc, am trollat. Și ești binevenitor când la noi la Hub, serios vorbesc, poți să vii, să trazi, să filmezi, să faci ce vrei tu. Ne-am bucurat să ne mai vedem, poate ne mai iau o tensiune ca muzică, dacă vine doctor și-ți ia tensiunea, practic îți pleacă cu tensiunea, știi?
Nu, îți crește tensiunea dacă vine doctorul să-ți ia tensiunea, știi? Zic eu am o tensiune de halat alb. Dacă te duci la doctor, voi trebuie să vă laști... Uite, în casa asta tehnologizată, vă aveți un tensiometru? Nu. Vin eu cu el ca două date viitoare. Îl lași aici, faci un grafic pentru oameni și asta e, uite, un lucru simplu despre care putem vorbi aici și sunt sigur că o să fie benefic. Încheiem cu un aha, cu un sfat pe care oamenii să-l urmeze. Păi ției un tensiometru care costă 200 de lei, este automat pe baterii care se încarcă și îl ții în casă. Este micuț, elegant și îți explică cum îți iei tensiunea. Dacă ai peste 30 de ani, îți iei măcar o dată pe săptămână tensiunea. Dacă o dată tensiunea ta este peste 14,8, 14,9, adică 146,90 de exemplu, ăsta e un red flag. Asta înseamnă că tu trebuie să zic în următoarea săptămână să îți iei tensiunea dimineața până în seara. Îți ia un minut. Dacă constați că ai mai des această tensiune peste 14, e posibil să fii hipertensiv fără să-ți dai seama. Când ești hipertensiv fără să-ți dai seama, poți să fii hipertensiv până la 50 de ani, fără să știi, să ai impresia că ești perfect sănătos, dar toată infrastructura ta de vase ruginește. Ea ruginește dar tu nu vezi. Și când se întâmplă să-ți fie rău, să fie obosit, să nu mai ai aer, te duci la doctor la 50 de ani și spune domnule, ai hipertensiune, trebuie să iei aceste pastile. Și atunci speranța ta de viață este din start cu 10 ani mai scurtă. decât dacă ai sesiza să ai acest tensiometru, îți iei tensiunea, vezi că e un pic crescută, te duci la doctor, îți dă foarte puțină substanță care să-ți țină tensiunea în ordine și practic nu-ți ruginesc vasele și ți-ai crescut speranța de viață cu 10 ani printr-o simplă manevră de autoobservare pe care o poți face chiar tu, la tine acasă sau aici, în casa asta, fără să mergi la medic. Foarte tare. Cred că medicul are și limitările lui. Tu duci la medic într-un anumit interval după ce ai mâncat ceva și el îți ia o tensiune bună, dar el nu știe că în fiecare seară ți-e înscășită tensiunea. Este adevărat că.
Doi bărbați români din trei mor înainte de vreme? Nu știu. Din motive medicale, de cele mai multe ori de inimă? Probabil sunt.
Statistici în direcția asta, da.
Accidentul vascular.
Cerebral... Și infarctul miocardic sunt încă leading cause of death.
În toată lumea. Deci asta e tensiunea măcar luată pe săptămână. Și ai tensiometrul ăla cu care.
Poți să-ți măsori și să-ți faci un jurnal în care scrie aceste tensiuni.
E foarte important. Ce fac să facă doctorul când vin și zici domnul doctor, mi-am luat tensiunea în ultimii 10 ani? O.
Să te iubească. Nu în ultimii 10 ani, dar măcar să ai un dosar medical. Tu ai un dosar medical? Cum e posibil? Explică-mi cum e posibil să ai toate țevile astea aranjate, toate țevile de evacuare, bateriile puse.
Totul conectat și.
Iar la tine... Am puterea să opresc.
Acest interviu pentru că mă fac să mă simt prost. Așa este! Iar dosarul medical.
Este dacă mâine, Doamne ferește, faci un accident vascular cerebral sau faci un accident cu mașina sau ți-e rău și te duci la doctor, una este să te preziți așa, voilà, voilà, uite care sunt eu, alta este să ai un dosar și avem pacienți care veneau cu dosar. cu actele medicale puse in chiloței din aia transparenți, cronologic. Și eu mă uit. Am analize din 2010, am analize din 2015, aha, mi-a crescut un pic colesterolul, deci am o istorie de colesterol crescut. Ai făcut ceva cu el? Nu. Am niște tensiuni luate? Aha, am de 10 ani tensiuni un pic mai mare. Ai făcut ceva cu asta? Nu. Și deja mă pot orienta către un diagnostic mai corect și către un tratament mai corect pentru tine. E bine pentru tine. Dar cred că n-am.
Trebuit să le fac neapărat n-o săr, cred că mi-e ușor să le fac niște poște, să le pun la drive. La.
Tesla, ai fișa tehnică, nu la mașină? Când i-ai făcut servicele, când Înțelegi ce.
Zic. E absurd. Promit. Nu mi-am mai făcut analizare anuale, mai ales în timp de Covid. Mulți din noi nu și le-am mai făcut. O să mă fac analizare anuale și promit că îmi fac un dosar medical, dar mi-l pun online. N-o să-l țin pe hârtie. Bine? Da. De.
Acord? Da. Puneți-l online, exact. Ok, da. Un dosar pe care să-l ai online, aranjat în.
Linie.
Cronologică.
Trebuie să-l urmăresc mai des. Cred că ai zis de chestia asta, nu? Da, stă.
Cu tensiunea. Nu, n-am zis-o. O să fac. Aș scrie o carte acum.
Mai avem motive sa ne mai vedem. Mai.
Vii? Mai vin, da. Scriu o cartea in care fix asta vreau sa discriu. Cand esti gata cu.
Cartea de lansare, vii si.
O promovam. Mi-e foarte greu sa o scriu si am scris ieri la editor pentru ca scriu, citesc si rezcriu programul. Si rezcriu, si am scris si zic ce sa fac. Deci fii atent, tot ce mi-ai trimis suna foarte bine, imi place foarte mult, e super sincer si asa. Scrie si nu recitii nimic. Deci asta fac acum. Scriu si nu mai recitesc.
Nimic. Nu o sa poti. Bine. Dr. Mihail Păutov, încă o dată. Urmăriți-l unde a zis el, acolo, pe YouTube și pe Instagram. Oriunde, da.
Și.
Pe TikTok. și aveți grijă de sănătatea voastră, și vaccinați-vă cu informația.
Aveți grijă de voi și faceți alegeri corecte. Că.
Ăsta e corect. Cam așa. Și nu uitați să dați un like, un share, să vadă și prietenii, și un subscribe dacă nu ați făcut-o deja, și le mulțumim mai ales membrilor noștri care văd, ca de obicei, interviurile în avans, pentru că merită și.
Că ne susțin. Merge asta când fac YouTube și zic, nu uitați să dați subscribe? Oamenii dau subscribe, nu? Că zici... Ai făcut o comparație cu când zici și.
Când nu zici? Trebuie să.
Zici. Trebuie să zici?
Da. E.
O chestie repetitivă.
Dacă spui o suficient de multe ori, la un moment dat, bine mă, hai.
Că.
Mă duc. Aha, ok. Și până data viitoare, să vă fie numai bine!
More from Mihail
Tu știi câtă sare consumi zilnic? Te uiți vreodată la cantitatea de sare de pe eticheta alimentelor?
Cât de atent ești la schimbările care apar, la cum percepi mirosul sau sunetele? 👨🏼⚕️☝🏻
Tu cât timp petreci zilnic pe rețelele de socializare? Ai încercat să îți setezi limite?
