Top 5 sporturi pentru sanatate | BOABE DE CUNOASTERE | cu Dr. Alin Popescu

Ce părere ai despre energizante?

Păi ele sunt bune, dar pe termen scurt.

Testosteronul sau suplimentarea cu testosteron a devenit așa, un fel de supliment tabu. Dacă sunt musculos, înseamnă că sunt și sănătos.

O aiureală. Nu e bine pentru sănătatea lor. Și fac după aia la 35, 40, 45 de ani stop cardiac.

Ce părere ai despre mers?

Eu am obișnuit să mă mișc prin clasă. Eu dacă aș fi cu ceasul sau cu temporal la mine, eu erau sincer că am făcut 3 km. Hai să fim serioși!

Care ar fi, să zic, top 5 sporturi pe care le-ai recomandat? Ce părere ai despre banda? Banda de alergat.

Aș vedea un pic mai bună decât asfalt.

Oamenii buni, vă salut!

Dr.

Mihai Ilsunt și suntem la un nou episod Boabe de Cunoaștere și de data asta vorbim despre sporți, dar îl abordăm din punct de vedere medical, pentru că vorbim cu Dr. Alin Popescu. Este medic primar în medicină sportivă, director medical al Federației Române de Rugby și autor al mai multor cărți despre sport și nutriție. colaborează cu Federația Română de Rugby de peste 22 de ani și în ultimii 16 ani din poziție de medic coordonator. Din 2016 este secretar general al Societății Române de Medicină Sportivă. Alin, te salut și bine ai venit la Baba de Cunoaștere!

Bine te-am găsit pe tine și bine am găsit și pe cei care ne ascultă, să le-și privesc.

Corect, și bine i-am găsit pe cei care vor să se apuce de sport, fie că sunt sedentari și vor să facă sport, fie că fac sport și vor să aibă o performanță mai bună sau un progres mai bun, fie și cei care fac sport de performanță și vor din nou să își crească acea performanță. Alin, sunt curios, înainte de a începe să zic cu toate întrebările și subiectele pe care le avem astăzi, o să vorbim despre cum e corect să faci sport, cu ce sport să începi, care sunt obiectivele unui om sau cum își stabilește el obiectivele în sport, fie că vrea o sănătate cardiovasculară mai bună, fie că vrea masă musculară mai bună, fie că vrea să nu facă masă musculară, dar să devină mai puternic, dar să aibă o forță musculară mai mare. O să trecem prin toate astea, dar înainte de a ajunge acolo, sunt curios, care e rolul tău? Ce faci tu mai exact la Federația Română de Rugbica și, să zic, medii coordonator?

La Federația de Rugby, eu am început acum mai bine de două decenii în postura de medic de lot. Am fost medicul lotului de junior, în anul 19, în România. Am văzut un prim campeon mondial în 2003, pacă-i din altă viață, în Franța. După care, într-adevăr, am devenit medicul naționale de seniori și, în momentul în care am ajuns medic coordonator, lucrurile s-au schimbat un pic. S-au schimbat un pic în sensul în care nu mai mergi atât de mult cu echipa, nu mai călătoriști atât de mult, nu mai stea atât de mult în cantonamente, în schimb ai grijă ca acest organism viu și extrem de complex, care este echipă națională, indiferent de sport, dar în rugby, mai ales pentru că un numărul de participanțe cel mai mare, să nu uităm că la rugby sunt 15 sportivi în teren și numai puțin de 23 de sportivi pe foaia de meci, De obicei, toți 23 de sportivi intrând în cele 80 de minute ale competiției pe teren. Deci, având în vedea acest organism viu și mare, generos, grandios chiar, urmărești nevoile legate de accidentări, de recuperarea post-accidentări, de refacerea fiziologică post-efort, de nutriția lor, de suplimentarea cu evident toată gama asta de suplimente nutritive din ce în ce mai complexe.

De lucrurile astea te ocupi tu?

De lucrurile astea mă ocup zi de zi și nu doar la lotul de seniori, ci tot ce înseamnă lot de rugby național al României. Fete, băieți, juniori, seniori, ruibind 15, ruibind 7.

Te ocupi si de antrenarea lor?

Nu, nu. Antrenarea lor se face practic in doua directii. Pe de o parte este antrenamentul specific, tehnico-tactic, specific jocului de rugby si la un moment chiar specific fiecarui post in parte care este facut de 2, 3, 4, 5 antrenori chiar la echipa de seniori. Inca avem antrenori de inaintare, antrenori de trei sferturi, antrenori pentru aruncare in margine si asa mai departe. Si iar pe alta parte exista si și preparatorii fizici care sunt în mare creștere ca și împartă sportul de perforanță, nu doar în rugby, care au luat din cărca antrenorilor partea aceasta de pregătire fizică generală și o fac ei cu resurse specifice. La pregătirea fizică, ceea ce a însemnat din punctul meu de vedere un mare plus și văd acest lucru pentru că pot compara cu trecutul din care am făcut parte, este monitorizarea cu mijloace specifice a fiecărui jucător. Deci tu ai un GPS, tu ai o unitate mobilă care înregistrează câți kilometri a alergat, cât a stat și așa mai departe. Și atunci tu ai niște date obiective despre sport.

Și preparatorul fizic se uită la asta?

Da, da. Deci fiecare antrenament și fiecare competiție se ia, este un stativ în care stau și se pune după meci acolo. Și ăsta este un element foarte, foarte obiectiv. Înainte, poate știi, copil fiind, mai mergeam și eu pe la stadioane, nu neapărat la rugby și la fotbal, Aripa sau numărul 10 pare obosit. Nu mai există pare obosit. Știe exact ceea ce se întâmplă și din punctul ăsta de vedere preparatorul fizic are o chestie cuantificată, o chestie obiectivă. Eu care sunt un tip riguros și pe care îmi pline întotdeauna matematica l-a ghidat în viață, deși am făcut medicină, îmi place foarte mult lucrurile cuantificate și din acest punct de vedere, pregătirea fizică are marea șansă de a avea o nealtă care cuantifică lucrurile mereu la dispoziție. Cum și antrenorii au o chestie care acum 20 de ani era foarte puțin uzitată și acum e adevărată știință, analiza videoclipuri. Pentru că nu e o analiză, te uiți, dai cureloare, ai ce reseu frumos a fost. La fel, câte contacte, câte minți scăpate, câte greșeli, câte placaji reușite. Deci există un analist, video-ul ăsta e job.

Acest lucru îi ajută pe preparatori fizici inclusiv să ghideze următoarele antrenamente?

Da și atenție și să le ghideze, dar foarte important și să le personalizeze. Pentru că ajungi într-un sport colectiv, de fapt ai foarte multe personalizări. Ceea ce e un mare pas înainte. Riscul major în sportul e colectiv, e să-i tratăzi. E o mare eroare. Sa ne gandim ca in jocul de rugby, intre numarul 9, de 1.000 de ml si numarul 2, talonul, poate sa fie o diferenta de greutate de la 65 la 118 kg. Deci aproape de la simplu a dublu. Nu poti trata la fel. Nu poti face aceeasi exercitii nasale, nu poti consuma aceleași lucruri zi de zi. Ok.

Și aici mi-o ridici la file. Nu știu dacă în rugby se poate ridica mingea la file. Mai.

Mult la volley. Dar.

Fix despre asta vreau să vorbim astăzi pentru că de regulă oamenii când se apucă de sport poate începe să urmeze niște sfaturi care sunt valabile pentru toți. Dar vreau să intrăm un pic în profunzime și să vedem în funcție de ce lucruri poți să personalizezi un antrenament. Doar în cazul de față vorbim despre Amatori sau chiar și sedentari, chiar și oameni sedentari. Și atunci întrebarea e cum își poate alege o persoană care este sedentară și vrea să se apuce de sport, cum își poate alege tipul de mișcare pe care vrea să-l facă, în funcție de ce trebuie să aleagă acest lucru. Înainte.

De a răspunde, vreau să fac două precizări. Diferența dintre sportul profesionist și sportul amator este copleșitoare, este fundamental, pentru că sportivul profesuist trăiește doar din sport și-și aranjează antrenamente și-și aranjează toată viața în funcție de activitatea sportivă, pe când amatorul trăiește în funcție de job-ul. de serviciul pe care îl are, de task-urile profesionale. Asta e o mare diferență fundamentală, iar a doua este că sportul profesionist, prin natura lui, duce organismul la limita Pe când, din acest punct de vedere, sportul amator, sportul de plăcere, este mai plăcut. El se duce un pic către limite, dar e departe de a le atinge. E mai fiziologic, e mai puțin uzant. il uzează mai puțin. Sportul de performanță, de fapt, am mai spus asta și, în fine, n-au înțeles-o toți, un mare sedentar și un mare sportiv de performanță poate avea la 55 de ani aceleași gonartros. Unul că a stat prea mult și unul că a folosit excesiv articulația. Sportul, profesiunii îți lasă urme adânci și nu doar pe aparatul locomotor. Și asta în condiții în care sportivul nu a folosit substanțe dopante. Deci pur și simplu sportul înțeleg. Și revenind către întrebarea ta, sportivul amator are în față o paletă foarte, foarte mare de opțiuni. Prima chestie care ar trebui lămuită, tu ai zis că e sedentar. În momentul când e un om, îl definești ca sedentar, eu nu ar spune că el nu face sport. El nu face mișcare. Că tu poți să nu fii sportiv, dar să nu fii sedentar. Mă mișcă eu, de exemplu, am 50 de ani, fac undeva 90-100 de km pe strădă pe jos. Nu pot să spun că ăsta e un sport, dar nu se poate spune că sunt sedentar. Eu sunt permanent în mișcare. merg foarte mult pe jos, iar asta e rar. Alții fac alte lucruri, urcă, coboară scări, se agită, fiecare în flori. Deci sedentarul adevărat ăla, care stă în fața monitorului toată ziua, e ușor mai greu de mobilizat către sport. Dar beneficiu este fantastic. Dacă noi reușim, și din păcate e vorba și de copii și de adolescenți, nu doar de persoane mature, dacă noi reușim un sedentar să-l facem sportiv, e o mare bilalbă pentru noi. mai degrabă cei care fac mișcare se duc către sport. Sedentarul mai greu, că de fapt e sedentarism, e mișcare și aici e sportul. Măcar să facă mișcare, măcar să meargă pe jos, măcar să meargă cu bicicleta recreațional, nu sportiv. În schimb, cei care fac mișcare și am pacienți în clinica în care colaborez, văd în ultimul timp și mă bucur un entuziasm pe grupa de vârstă 25-45 de ani să se aboca de un sport. Deci chiar văd lucrul ăsta. Oameni care făceau drumeții montane, oameni care alergau crosuri, oameni care își închiriau o bicicletă, făceau două ture de herăstrău, deci nu-i spectaculos, dar nu sedentari, fac pasul către sport. Aici pasul către sport, dacă e să dăm cărțile pe față și să nu ne ascundem așa după deget, depinde foarte mult de baza materială care există în area de domiciliu a respectivei persoane. Eu degeaba vreau să merg la bazin, în notul fiind categoric, unul din sporturile cu cele mai multe beneficii, dacă eu nu am un bazin. Degeaba îmi propun eu, hai să facem bazin. Dar.

Asta e o informație bună, adică notul este unul din sporturile preferabile. Categoric.

Categoric. Dar nu poți să înlocuiți lipsa apei. Deci nu poți să simulezi, nu poți să ai un simulator de not. Deci dacă tu nu ai un bazin de minim cât? 20 de metri. 20.

Bine. Nu.

Poți nota. 25, bine. 50 e deja ce trebuie. Deci din așa ce spune notul, care categorica are beneficiile lui certe, E imposibil de făcut în lipsa unei baze materiale. Am dat exemplu, not că e un sport foarte popular și extrem de sanogenic. De altă parte, generator de sănătate. La fel, nu atât de popular în România prin prima climei noastre, sunt toate sporturile pe gheață. Și patinajul, hockey-ul pentru ambele sexe la vârsta adolescenței. Dar.

De ce e mai bine să patinezi decât să alergi? Nu.

Nu e mai bine, dar pentru mine e mai plăcut. Dacă tu n-ai patinat, dacă nu ești îngalat sau în Miercuriagiu, e o discuție inutilă. Adică noi trebuie să fim foarte realiști că de fapt paleta e foarte largă, dar noi trebuie să ne strângem relativ multă opțiune datorită bazilor materiale. Eu am discutat în diverse ocazii, inclusiv în sesiuni de comunicării, ale noastre și din păcate impactul bazilor materiale pe practica unui spot e decisiv. Ai spus alergat. O alergare în sine și ea, dacă e să o facem corect, e relativ dificil, că este o anumită pistă, se numește Tartan, o suprafață specială de alergare, pistă de Tartan, care este specială Pe Tartan se alergă, ai suprafață răie, nu poți să faci antrenamente opt timp pe ciment, pe o suprafață dură. Că ajungem să alergăm pe ciment e o chestie, dar nu pot să spun că ăla e standardul antrenamentului, mai ales pentru un începător. Mulți.

Oameni totuși alergă în parc și cumva nu-mi dau seama, adică ce-ai sfătui pe oameni? Că stau la dispoziție, au parc, n-au tartan. N-au tartan și atunci alergă în parc. Să continuă să alerge în parc sau să caute un alt sport mai puțin? Asta.

E o întrebare foarte bună și foarte dificilă. E exact, poate o să vorbim un pic mai târziu, ca cel care spune mă duc la 9 seara la sală. Mă mai duc la 9 seara sau nu mă mai duc deloc? Întrebările astea mi se pun și mie extraordinar de dificile. În parc teoretic tu ai putea avea și sunt câteva parcuri în capitală, dar puține, care au niște piste amenajate. Pe Lacul Morinul făcut în Titan. Deci sunt vreo 2-3 PAC-uri care au niște piste amenajate. Dacă este permis, dar asta nu știu exact în ce PAC-ul e și în ce PAC-ul nu e, eu aș prefera să se alege pe pământ, pe iarbă. Iarba e mai proastă decât tartanul, dar e mai bună decât cimentul. Nu.

Ai un risc de a te accidenta? Ai.

Un risc de a accidenta, poti sa faci o intorsa de glezna, dar daca alergi atent, e o suprafata mai moale, mai blanda. Iarba.

Sau chiar si pamant? Da.

Iarba sau chiar pamant. Sunt alergarile in padure, dar acolo riscul de a accidenta e mai mare ca sunt si radacini de copaci. alea produce chiar accidente serioase, dacă nu ești foarte atent cum calci sau dacă suprafața e umedă, pentru că pe terenul accidentat suprafețele umede cresc semnificativ riscul de accidentare. Altfel eu pot să mă antrenez pe eciment, dar trebuie să mă încălzesc foarte bine, să mi-am niște pantofi de alergare foarte buni, să-mi pun niște talonete personalizate, care să mai prea din șocul acesta ale alegrăiei pe suprafață dură, și așa mai departe. Mulți îi întreabă, alermaraton 41 de km în Roma sau în Tokio sau în București pe ciment. Da, dar aia e competiția, nu te și antrenezi la fel. Una e că competițional suntem în zona aia, alta este să ne antrenăm zi de zi exclusiv pe ciment. Ca o paralelă, foarte mulți copii fac fotbal și fotbalul, din păcate, a ajuns să se practice, cred că, peste 75% pe terenuri sintetice. Nu de cea mai bună calitate. Exact aceeași lucru. Fotbal, în mod normal, trebuie practicat pe iarbă, da? Pe iarbă, indiferent că e mai bun sau mai plus gazonul, dar să fie iarbă și pământ. În momentul când tu practici pe suprafață dure, ai mai mare incidența accidentării. Asta este clar. Acum, si aici e o granita fina, tu intelegi ca esti medic, poate prin viitor o sa ramana asa un pic nelamiti intr-o accidentare curata, entorsa de glezna, entorsa de genunchi, etc. si un overuse non-traumatic syndrome, un syndrome de supra-solicitare fără marcă traumatică, fără lovitură, cum e, de exemplu, osgușlată, sau boala sever, sau la tenis epicondilitele, sau la golf și așa mai departe. Deci, cumva, nu e doar accidentarea în sine, ci pot să precipite aceste overuse non-traumatic syndrome, tocmai datorită terenului nu foarte propice desfășurarea activității fizice respective. Niste.

Microtraumatisme pe care le ai la fiecare antrenament. Exact.

Bravo! Deci fără traumatism în sine, fără traumatism perse. Și acesta este un concept foarte drag mie. Sunt sigur că va penetra mai mult și în mediul sportului în România, acest overuse non-traumatic syndrome. Cumva, chiar unii colegi de-ai noștrii ortopezi caută uneori, asta e opinia mea, prea mult marca traumatic. Poate te-ai lovit și nu-ți dai seama. Hai să ne gândim, nu te-ai lovit? Nu, nu m-am lovit. Deci e pur și simplu o activitate. M-am.

Antrenat pe un teren greșit. Acum, totuși, din nou, mi-ai deschis cumva calea pentru foarte multe întrebări, aș vrea să vorbesc și despre alergat, dar înainte să revenim la alergat. Dacă putem să enumerăm, să zic, o persoană care este sedentară sau se mișcă cât de cât dar nu face sport și vrea să se apuce de sport, care ar fi, să zic, top 5 sporturi pe care le-ai recomanda? Și fiecare persoană care se uită la podcast poate să aleagă în funcție de ce disponibilitate de teren sau resurse are în zona respectivă. Ai ține de not. Da. L-ai pune pe primul loc? Da.

Da. Notul l-aș pune pe primul loc, indiferent de vârstă. și aș face o diferențiere, mai ales dacă sunt probleme legate de coloană destul de frecvente sunt la sedentar, mai ales cele de lombare, proiei în lombare, și atunci la not aș pune o steluță și aș pune 70% din timpul petrecut în bazin să fie not pe spate. pentru că notul pe spate e cel care are cea mai mare valoare terapeutică pentru tot ce înseamnă patologie lombară. Deci pluta și dai și înaintesi. Nu braz, nu crau, în niciun caz fluture. Pentru.

Că dacă noti braz, mă rog, fluture, nu știu cine, de ce sedentar știe să note fluture? Eu am făcut doi ani de polo și nu am învățat fluture, fac așa, nu știu. Adică eu fac fluture, mi se pare că fac fluture, dar nu înaintesi deloc în apă. Dar dacă ne gândim la braț sau craul, probabil că îți forțezi un pic coloana.

Nu pentru că te uiți în față. Da, da, da. Notul pe spate e terapeutișii. Eu le spun pacienților care n-au timp să meargă la recuperare și au patologie lombară, de obicei protruzii de astea discale subretajate, le spun, nu aveți timp, măcar mergeți de trei ori pe săptămână, notați 4-5 minute, și beneficiile sunt certe. Pentru cei care fac chestia asta în apă, ca o mică paranteză, și hidrochirioterapia și gimnastica în apă pentru un sedentar poate fi interesantă și asta e o idee pe care o am de mult. Sedentarii mari ăia care nu fac deloc nici mișcai, îi pot intra de fapt în zona asta frumoasă a sportului prin kinetoterapie, prin hidrokinetoterapie. Și asta nu-mi spun, cum să spun, ironic, deloc ironic. Tu fiind foarte sedentar, ce te dorești? A, păi suntem țepei de spate, mă doare un pic cervica, la ok. Hai să facem niște gimnastică în apă, să facem 10-15 secvențe, hai să notăm, hai după aceea să facem un pic de kinetoterapie în sală și iată cum se dă drumul la treabă. Adică chiototerapia, mai ales hidrochiototerapia, poate să fie elementul de acces care duce sedentarul către sport. Chiototerapiutul, dacă îmi permiți, jucând aici rolul de preparator fizic. Deși el practic are o componentă medicalizată. Pregătește.

Corpul pentru a face sport. Exact.

Și eu am avut câteva cazuri de real succes în general oameni trecuți de 40 de ani. Asta.

Mi se pare foarte interesant pentru că, într-adevăr, cred că este dificil pentru o persoană peste 45 de ani care este mare sedentar, care a stat la birou toată viața, care a luat niște greutate în plus, care are musculatura nedezvoltată. Eu cred că e foarte dur pentru acea persoană cu musculatura nedezvoltată să iasă deodată în parc, pe asfalt, să alerge sau să meargă la sală și să înțeleagă că nu poate, că nu e locul acolo, că e prea dificil. Nu.

E prea dificil. Stai un pic, dacă persoana e obeză, e și periculos. E și periculos, prima dată o pui să meargă la limita transpirației, nu poți să o pui să alergi, deci după ce pierde câteva kilograme, vorbim de alergat. Deci nici nu e normal, pe când la bazin poți să o trimiți cu orice greutate. Bazinul e safe. și.

Mi se întâmplă și mi-aș dori să nu fie interpretat greșit acest lucru, dar văd în special la început de an sau în preajma vacanțelor sau când se face frumos afară, Văd câte o persoană supraponderală, și din nou, nu judec pe nimeni, pur și simplu o analizez din punct de vedere medical și uman, văd câte o persoană supraponderală sau chiar obeză, cu niște adidași de alergați noi, se vede că e prima ei sesiune sau a doua sau a treia sesiune și este în parc și alergă. și efectiv dorința mea să zic de a ajuta din punct de vedere medical acea persoană îmi vine să fac ceea ce nu fac îmi vine să mă duc la acea persoană și să zic hei nu e posibil să greșești ceea ce faci văd pe tine că îți faci rău și nu o să te țină mult acest alergat trebuie să începi altceva dar nu poți să faci acest lucru și aici voiam să punctez ce ai zis mai devreme că într-adevăr cineva care are resurse financiare și are timp și se știe sedentar și este 40 de ani, cred că e ideal și la chestia asta nu m-am gândit, este să înceapă cu această fizioterapie, kinetoterapie în apă ca tu să îți aduci corpul la un nivel de la care să poată să înceapă să facă sport. Da.

Clar, că practic spui not, dar de fapt prin not eu înțeleg și pur și simplu bălăceală în apă, exerciții ținându-mă de la marginea bazinului, plus partea de chineto, plus chiar și joc neorganizat cu mingea în apă. Departe de mine gândul de polo. Un joc total neorganizat. Asta e number one. Number two, din punctul meu de vedere, mie mi-e frică în București, eu din punctul ăsta de vedere sunt mai temător, dar clar bicicleta, ciclismul are locului clar stabil. Pentru că e un sport care poate fi practicat și de persoane obeze, nu presupune un efort foarte mare și există un beneficiu categoric și pentru aparatul locomotor, și pentru aparatul cardiovascular, și mental și psihic. Bicicleta dă foarte bine. Da, mie mi-e teama de trafic. La Campina, oricând ies cu bicicleta cu drag acasă, în București, când văd aici, mie mi se pare că e un haos total și nici măcar pistele astea sunt întretaiate, vine un curier, ceva, o nebunie și mie mi-e teamă, dar bicicleta e foarte bună. Am.

Auzit, l-am dat o supoziție și vreau să ne întreb ce părere ai despre asta, faptul că bicicleta ar fi un sport oarecum nenatural. Pentru că noi, la lungul evoluției noastre, ca primate, am alergat, am înnotat, ne-am cățărat, am cărat vânat în spate și toate sporturile astea le regăsim. În înnot, în alergat, în ridicat. Bicicleta n-a avut niciodată, a fost inventată de câteva sute de ani. Există vreun pericol în asta? Nu.

Acum și bicicleta. De fapt, când îți pui bicicleta la un sedentar, eu personal, dar asta e opinia mea de medic sportiv, la scoate outdoor. Majoritatea îmi ține bicicleta indoor, ori acasă, ori la sală. Mie mi se pare cu bicicleta e important să iei un pic de aer. Ok, vine întrebarea aia la alta, că-ți gaze de ejabament. Nu mai bine stai eu intr-o sală cu aircond de că se ieși eu pe cord. Aș.

Fi pus la întrebarea asta. Da.

Dar mi se pune tot timpul. Nu te duc pe calea viitoare. Ia-o prin Parchi, ia-o prin Herestrău, du-te prin Bazilescu, du-te de la Marizola, dar fă outdoor. Bicicleta, iei și varianta bicicletă eliptică. Bicicleta eliptica se apropie mai mult de ce facem noi in mod uzual decat bicicleta clasica. Deci noi avem si varianta bicicleta eliptica, avem si bicicleta clasica. Bicicleta.

Eliptica este... Exact.

Care si e buna, dar e tot bicicleta. Sau pentru cei mai antrenati, cei care vor, nu e chiar primul pas, e un pic mai incolo, se poate merge cu bicicleta pe stadion. Doar ca mergi, cum zic unii, ca si origelul in cerc. Dar se poate face bicicleta si asa. Mare grija! Am văzut multe accidentări. Mare grijă, e total altceva, nu intra în categoria asta la mountain bike. Mountain bike-ul n-a nicio treabă cu biciclete de clasice. Un spot extrem de dur, cu risc mare de accidentare, cu o presiune fantastică pe zona lombară, pe bazin, pe tot. Pe locul 3, triathlonul așa cum e la carte, să punem alergarea. Alergarea este extrem de populară, este relativ simplă și strânește din fericire, zic eu, foarte multe Pasiunii în România. Am avut șansa într-o mare bancă românească, care sprijinea și sprijină foarte mult maratonul de la București, să fiu consultant timp de peste un deceniu pe zona asta de alergare. Ei sprijinea primul maraton pentru angajațiilor. Am fost ani de zile la ei și întotdeauna, inclusiv în perioada pandemiei, a existat o dorință a oamenilor de a se antrena. Au un program destul de complicat, aveau două dopamineze de antrenament cu Ana Solomon. și cu Gabi, după aia mai făceau singuri eventual în weekend-ul la antrenament și foarte mulți din cei care porneau duceau maratonul, iar cei care nu duceau, că erau și cazul că ei nu reușeau să facă fața drept, ajungeau să facă ștafet. Ștafeta fiind practic 10 km și un pic, maratonul de 41,a împărțit în patru și era undeva în 10 grădini și ceva pe care alergau în pat, de fapt, în maratonul în pat. Apropo.

De asta, e ok Cam am prieteni care zic, mama gata m-am decis, anul asta o sa fac maratonul. Ce conditie trebuie sa ai? Tu trebuie 6 luni ca sa te pregatesti de maraton. Si exista un anumit tip de antrenament pe care il faci? Da.

Exista, exista, exista niste, exista niste... Chiar.

Si aplicatii, nu? Care iti arata cat trebuie sa alegi. Tu.

Trebuie obligatoriu inainte de a alerga maratonul sa ai un 32 de km alergat, clar, exista, clar, dar este nerealist, mai ales dupa experienta mea si știind din discuție cu Ana și partea asta de tehnică și așa mai departe, îți trebuie șase luni ca să pregătești un maraton. Pe de altă parte ar trebui să nu uităm, indiferent ce sport facem, și tu știi foarte bine asta, regula celor 10%, ceea ce la început unii simțindu-se bine, Uite, zice domnule, ce 10%, regula asta este sfântă. Regula ce o 10% spune că tu ai o săptămână un tip de antrenament, repet, indiferent ce faci, iar săptămâna viitoare nu poți crește cu mai mult de 10%. Asta.

E, nu e doar legat de alergare, e legat de orice. Da.

OSF-ul fizic. Deci.

Regula celor 10% este ca faci un antrenament o saptamana si nu crezi mai mult de 10% intensitatea. Deci.

In saptamana a doua. De ce? Pentru ca se considera ca este safe pentru organism. Nu e o supra-solicitare. Pentru unii zic, bai, 10% e putin, vreau mai mult pot. Trebuie foarte etapizat. Dar.

Și pe de altă parte cred că este esențial să adaugi, nu? Pentru că dacă faci același antrenament, clar trebuie.

Să adaugi în ideea că tu vrei progres. Acum, în sportul amator, e limpede. că tu n-ai cicluri, tu nu-ți programezi, poate cu excepția maratonului pe care îl vezi în octombrie și tu începi să-l pregătiși din primul rând așa, dar în geam, dacă faci fotbal sau faci alte chestii, tu n-ai niște cicluri sau micro-cicluri în care să vizezi performanța în weekend-ul X, nu. Dar există categoric un moment în care totuși te plafonezi. Adică, mai ales că amatori, nu crești La infinit. Și.

E ok să te plafonezi? Sau e mai bine să ai o rutină care să-ți fie mai mult stres? Varianta.

Cu plafoatul pe undeva e... Depinde și unde te plafonezi, dar pe undeva e mai normal. Mai e și un alt aspect. Pe mine chestia asta m-a fașinat la alergare. Alergarea trecând de faptul că este probabil primul lucru pe care specia umană l-a făcut ca să salveze pielea în fața dujmanilor naturali istorici, are o componentă foarte frumoasă, dă ceva de o stare de libertate, îți dă o anumită senzație. Dar în sportul amator nu există aproape deloc în lume alergări pe distanțe scurte. Nu există, hai să facem 100 de metri noi sau 200. Nu, facem maratoane, ultramaratoane. De ce? Cum să ne întâlnim noi amatori să alergăm 12 secunde? Da, suta de metri am venit, ne-am pregătit tot 12 secunde. Stai aia, hai acasă, hai la bere. Cum n-ai bani? Nu, n-are rost. Adică tot ce-i scurt și două stele, decât alergi jumate de minut, nu se poate. Mai mult decât atât. N-ai cum să te îmbunătățești, că n-ai antrenament specific. N-ai cum nici să măsori, dacă n-ai... Pe când la maraton, treaba așa e interesantă, eu am înțeles greu de ce nu sunt deloc amator în zona asta sau aproape deloc. Pe când la maraton, ideea e, în primul rând, de finisher, nu neapărat de timp. Să terminăm. O chestie grea pe care o terminăm. Exact, o chestie pe care o bifurmăm. Am un semimaraton, după aceea am un maraton, după aceea am un ultramaraton. Ce.

Înseamnă ultramaraton? Ultramaraton.

Înseamnă 50+. Cum sunt in Franța, multe in Italia și multe-s maratoane montane. Și.

Semi-Maraton e 21, maraton e 42. 42,195.

Crezi.

Că trebuie să fac un maraton? Adică dacă mă apuc de a trena 6 luni, dar trebuie să mă atrenez 6 luni? Știu că sunt anumite zile în care alerg un număr de kilometri, după aia pauză.

După aia cresc. Exact, exact. Și.

Pot să alerg în parc sau îmi recomand să nu alerg în parc? Așa-i antrenamentul. Poți.

Alerga și în parc dar nu doar în parc. Nu.

Doar în parc. Nu.

Doar în parc. Poți alerga și în parc dar nu... Ce.

Procentaj în parc și ce procentaj pe zgură? Ideal.

Ar fi parcul să fie sub 50%. Parcul.

Sub 50%? Da.

Realist vorbind, adică nu ți pun un task imposibil, dar să fie majoritar pe tartan sau pe similar tartan. Întrebare.

Pot să mă pregătesc pentru maraton doar pe bandă? Și ce părere ai ai? Nu.

Doar pe bandă nu poți. Doar nu, doar nu. Poți să pregătiști o parte pe bandă, dar nu doar pe bandă. Nu poți să sari din bandă și după aceea ieși outdoor. Trebuie totuși, totuși o competiție care este eminamente outdoor, nu poți pregăti exclusiv indoor. Ok.

Bun. Deci trebuie să, aș putea să alternez atunci. Sam, poate 30% bandă, 30% octar, 30% parc. Da.

Da, da. Asta da. Ce.

Părere ai despre banda? Banda de alergat. Banda.

De alergat este foarte bună pentru persoanele foarte ocupate și foarte riguroase, pentru că cei care sunt foarte ocupați și cu un program strict nu au cum să fie dependenți de ploile de afară, de temperaturile negative. El vrea să, la ora 9 dimineața, se facă asta. Afarul poate să tumeze, să fuge, să nu poți ieși. Banda este predictibilă, ca tot indoor. Dar.

Din punct de vedere al impactului asupra articulației, este mai puțin nocivă decât alergatul pe asfalt? Aș.

Vedea un pic mai bună decât asfaltul. Dar asta e o opinie personală. Dacă te uiți opinii în zona de online, te ia durerea de cap ce discuții sunt. Aici depinde foarte mult și de calitatea încălțămintei. Trebuie să ai un încălțăminte foarte, foarte adaptată. Și cumva eu mă bucur că a apărut și în România meseria de podolog. Sper să apare și școala care o să producă acești podologi sau podiatrii. Momentan.

Sunt pregătiți prin Franța. Exact.

Dar e din decembrie 2019 recunoscută în codul ocupației din România. Deci poți să fii podolog în România doar că nu te poți școlariza aici. Și într-adevăr, cum spune bine ai spus, școala franceză e o școală foarte siluasă. Citeam de ună zi că au deja 11.000 de cabinete de podologie la nivelul întregii țări. și acești podologi practic îți fac niște talonete personalizate, unele de walking, altele de running, deci unele de mers și altele de alergare și prin aceste talonete de alergare adaptate tipului tău de activitate preiei o bună parte impresiunea biomecanică de pe fascia plantară, de pe metatarsiene și așa mai departe. Că tu poți ațeapa foarte repede o metatarsalgie. Și aia e chiar mai greu de menejuit decât o fasciită plantară simplă, fără osteofit, deci o fasciită de supra-solicitare. Știi ce.

Am observat eu la o înregistrare? M-a filmat cineva în timp ce alergam, chiar filmam un... Filmam un material pentru medicul si in timp ce alergam primit, du-ma din spate pentru prima data, am vazut ca eu atunci cand calc, calc cumva in interior. Du-te la.

Podolog! Și mi.

S-A părut un pic nenatural pentru că articulația se uzează mai mult în felul ăsta. 100% și.

Asta o să vezi pe un remenee făcut la 50 de ani, de exemplu, la tine, o să vezi că anumite zone sunt uzate exact datorită călcătuii, pentru că el practic se vede în cartilaș cum... Oare mai.

Pot regla, repara călcătura asta sau ea rămâne așa? Nu, se.

Poate repara. Se poate repara? Și unde o repare? O repari la podolog, dar la podolog ducându-te la 3 luni, la 6 luni, ca el face niște plantari, ca i fac o corecție progresivă, nu te duci odată, i-ai lua părea și cu asta e terminat. Da, talonetele.

Astea acum, bine, am ajuns la zona podologului, dar sunt curios, talonetele alea se pun în orice fel de încălțare? Pentru încălțare.

Specifică. Încălțare de alergat, încălțare de mers. Aia de alergat, le muți peste tot. Atenție, scoțând branțurile originale. Deci tu scoți din pantoful de alergare branțul original, îl pui pe al tău și mai e un aspect. La majoritatea persoanelor, și asta e o chestie bine știută, dar nu puteai corecta foarte ușor până acum, membru pelvin drept cu membru pelvin stâng. Adică membrii în felul drept cu cel stâng nu au aceeași lungime. Și atunci, practic, talonete care sunt cu adevărat personalizate rezolvă și această problemă. Egalizează perfect membrele și dau și o anumită relaxare zonei pelvine care nu mai e în niciun fel de basculă. Cel care nu se pricepe la chestia asta, de-aia si ramane un pic asa cand isi vede prima data talonete, pentru ca este socat de faptul ca sunt diferite. Le avrea la fel. O vad constant cand e dezamagit ca stangul nu seamana cu dreptul. De fapt, picioarele nu seamana ca amprentare si membrele in sine n-au asa si lungime. Si atunci, din aceste doua diferente, apare diferenta de grusime si diferenta de forma.

Pier îl cheamă, a fost și la noi la Medicool. Nu mi-aduc aminte numele complet, dar o să-l trec jos în descrierea acestui podcast. Dar da, o să mă duc la Pier. Mai am o intrebare, si ramanem tot in zona asta, ai zis de notul pe primul loc, pe spate, bicicleta outdoor de preferat, alergare de preferat pe stadion sau pe banda? Baca sunt.

Piste, deci nu neaparat stadion. Totusi, ce.

Parere ai despre mers? Si daca exista anumite reguli pe care trebuie sa le respectam in mers sau pur si simplu mergem in parc si mergem? Mersul este.

Regele mișcării. Mersul nu poți să-l cataloghezi în nici o formă ca sport. Cine a ajuns sport, mixajul dintre mers și alergare. Doar că nu e foarte popular în România, mixajul dintre mers și alergare se numește marș. Și există marșul poștașilor. Există o competiție celebră în România. Factorii poștani, factorii vechi, poștașii ai Poștii Românii, au competiția anuală de marș. Marșul lui este, nu știu, cred că 20 de kilometri, nu știu detalii. Și care.

E diferența între mers și marș? Marșul este.

Un mers stepat, un mers care-i dă în alergare. și așa se numește și proba, mărșăluir. Nu e mers, e marș. Dar marșul intră în zona de sport. Mersul e în zona de mișcare. Mersul este regele mișcării. Din punctul meu de vedere ar trebui, dacă vrem să conteze ca și mișcare, să încercăm să facem minim un kilometru în 12 minute, ceea ce înseamnă un ritm de 5 km pe oră, dar ideal ar fi să mergem un pic mai vioi și să facem un kilometru în 10 minute, dacă facem un kilometru în 10 minute înseamnă că avem 6 km pe oră, ceea ce este ideal, adică facem în 2 ore 12 km, ceea ce e absolut rezonabil. Ca să ne dăm seama că de acest lucru un om sedentar, sedentar, la 6 km pe oră, poate să simtă mai bine privitorii noștri, înseamnă un minut 100 de metri. E simplu de tot. Deci 100 de metri pe minut, el ar trebui să aibă un disconfort în a vorbi la telefon. Nu să nu poată vorbi, dar fi... E ceva urgent, te sug inajung acasa. Deci la viteza asta de mers, un om care e sedentar, nu n-are chef de vorbit. El e cu mersul lui. Are o anumita, nu e Disney, dar e un anumit disconvolt. Nu are chef că își pune că își cu muzică, e altă treabă. Da, nu vorbește. Da. Un.

Om.

A întrenat, dar nu e un fel.

De sport atunci pentru acel sedentar, aceste 6 minute pe oră, dacă... Bună întrebare.

Mi-ar place să răspund că da, dar mie că o să fiu luat după aia în comentarii că trag spuza pe turta mea. Îți dai seama, mie mi-ar place să cred că un mers organizat, un mers serios, e la limită. Să zic, deschidem poarta sportului, dar dintr-o mișcare activă. Acum e foarte, foarte important și pe undeva sunt bucuros și sunt trist că există ceasuri inteligente și podometrii, deci toate aceste instrumente care măsoară pașii sunt foarte utile, că știm ce distanță am pacus, dar sunt totodată și foarte mincinoase, pentru că omul le poartă la mână și când se învârte în casă, și când se duce până jos să ia ceva din mașină, și când mai face doi pași până la cămare, care din punctul meu de vedere sunt niște pași falși. Eu aș da drumul la registrare, dacă s-ar putea tehnic, dar abia dacă aș avea minimul kilometru efectuat. De ce.

Zice asta? Ca să.

Am continuitate. Păi nu mă interesează că am 10.000 de pași, deoarece în ziua aia am mers 3 km. Păi eu dacă mă duc după amiază și predau, eu când predau, în fine, unde predau eu, eu am obișnuit să mă mișc prin clasă. Păi eu dacă aș fi cu ceasul sau cu telefonul la mine, eu aș zice că am făcut 3 km. Hai să fim serioși. Ăia nu-s km.

Ăia îmi distrugi plăcerea de a mă uita, pentru că uneori mă uit la ceas și într-adevăr... Văd că am făcut într-o zi în care n-am fost la sală și n-am mers, văd că am făcut 10 km și mă bucur, dar de fapt nu prea ar trebui.

Să te bucuri. Ar trebui să te bucuri ceasul dacă îl folosești doar în afară acasă. Deci dacă tu spui ceasul când ești pe ușă, ești ok, ești foarte bine cu 10.000, deși la valoarea ta cam 12.000 ar trebui să fie element de bucurie. Dar nu dăși te-amors prin casă sau te învârți prin studio pe Amedicul sau pe aici și gata, am făcut. În mod normal, când ieși, e deja valoos. Eu felicit pe oricine și sfătuiesc și pe persoane sedentare și cei care au probleme până la urmă și articulare să aibă măcar două secvențe de patru kilometri pe zi. E minunat. Două secvențe de.

Patru kilometri, doar că legate, da? Le-ai început și le-ai terminat.

Da, deci exact. Dimineața 4 km, hai să nu zic 40 minute, 45 minute, deci 4 km în trei sferturi de oră de iață, 4 km în trei sferturi de oră în seara, e absolut ok. Adică cumva aici suntem, nu putem să spunem că suntem sedentați. Știi.

Cum? Am găsit o analogie, tot mă gândeam la o analogie pentru a-i explica ce vorbim aici, este și fie. Am analogia perfectă. Te ascult. E ca și cum ai zice că băi, într-o zi trebuie să fierbi două ouă. Dacă eu pun cratița cu apă și cu ou pe aragaz câte o secundă, o pun o secundă, o dau jos un minut, n-o să fierb deloc ouăle alea. Eu vreau să pun cratița pe aragaz cu ou și cu apă, să o țin acolo 10 minute legat ca ouă ala să fiarbă. Și atunci eu dacă fac câte un pas, câte un pas, e ca și cum am pune ouă la câte un pic, câte un pic, am nevoie toată instalația aia să meargă constant.

E bună, analogie e bună.

Adică ar trebui într-adevăr, chestia asta mi se pare extrem de importantă, pentru că într-adevăr te uiți pe ceas și ceasul te poate minte și te duce în oroare că tu ai făcut mișcare, de fapt aia nu e chiar mișcare. Și ar trebui, de fapt, modificarea astfel încât tu să poți opri acel podometru și să-l activezi doar când mergi. Dar nu cred că există.

Opțiunea asta. Nu. Opțiunea e doar să ai ceasul inteligent pe care să nu-l porți la mână, decât când faci activitatea. Adică nu-i casă ceasul să stea, ci nu-i casă. Și când ieși, da, când ieși e foarte, foarte util. Acum, foarte mulți pacienți de e-mail îmi spun, și prieteni, mi s-a pus ciudat, acum înțeleg, e tot ok. că mersul nu e rentabil. Dar ce înseamnă rentabilitate? Eu îți dau unitatea de timp, tu ardem calorii. Eu dacă îți dau ție o oră, cu mersul tău, cu mersul tău eu nu mă scot foarte sus. Hai că eu ți-am dat o oră din viața mea și din punctul ăsta de vedere, da, într-adevăr mersul nu e rentabil. Da, pe de altă parte.

Este simplu, e plăcut, e gratuit, nu.

E dureros, este constant, este repetabil și îți dă și o stare bună psihic. Deci din punctul ăsta de vedere, MERS-ul e o activitate extrem de utilă. Acum mă simt foarte bine în studiul aici și stăm liniștiți de vorbă la masă, dar multe din interviurile mele, istoric vorbind, au fost date în MERS. mai cameramanii, mai comentau ei ca e destul de greu sa, dar aveam traseile mele in zona Herestov si imi place foarte mult sa vorbesc in timp ceea ce merg. Este evident ca nu mergi cu 6 km pe ora, dar altfel in mers poti sa faci niste activitati relativ frumoase. E o deschidere de care trebuie sa profitam. Inca din fericire, orasul permite prin anumite zone pietonale să te simți bine. Cumva, eu neconducând și având șansa să pot lega activitățile mele cu doze de mers, câteodată sunt răutăcios când văd coloane mari de mașini și o să-mi la, de exemplu, aterizuie în piața și ajung la casa presiei mai repede decât mașina. Adică mă simt bine, dar, evident, mobilitatea urbană, din păcate, ține și va ține din ce în ce mai mult de mersul cu mijloacele de transport. Dar mersul în sine trebuie și în vacanțe și copiii, dacă ne văd pe noi adulți, ne iau modelul. Când devenim sedentari, cei din jurul nostru și la copii chiar e o problemă, imediat iau elementele astea de sedentare. Să uci două etaje cu liftul sau trei etaje cu liftul, ce-i porcăria asta? Liftul e de la patru etaje în sus. Să mergi sub un kilometru cu mașina după pâine sau după apă. Adică sunt distanțe care... Am.

Vecini care cheamă liftul de la etajul întâi, la părtaieră. Deci.

Asta e încalificare și dacă te văd copiii e jale. Cu copiii? Mi-e miră de obicei să zic. Astea sunt exemple foarte precoase. Sub etajul 4 e de bun simt să nu chem lift-ul, sub 1 km nu scozi mașina. A trebuit să nu facă.

Lift la etajul 1, 2, 3, să nu facă lift. Lift-ul să înceapă de la.

Etajul 4. Da, monomal, da, la budu ăsta. Și atunci cumva noi vorbim de sport, dar noi nu suntem încă foarte clari pe zona asta de miscari. Ca de fapt, si de drept, pe pozitia a patra suntem obligati sa trecem sala. Deci ai zis asa, unu.

Not, doi bicicleta, trei alergare, patru sala.

Trebuie sa trecem sala. Exista sala cu 100 de ani? Nu cred, nu? De ce nu exista sala? Pai se duceau fetele la sala, fetele care n-aveau acasă, sau doamne, care n-aveau acasă aspirator, care n-aveau o masina de spălat, care n-aveau... Se făcea atâta activitate fizică în gospodie, că aia era de fapt sala. Noi la sală, de fapt și de drept, încercăm să ardem niște calorii în mod cât mai fiziologic, nu neapărat perfect fiziologic, cât mai fiziologic, Într-o unitate de timp cât mai scurtă, ca să compensăm tot ce avem acasă. Da.

Corect, așa e. Păi.

Tot ce avem acasă.

Deci și cum? Mă gândesc că evoluția asta e... pare de foarte de mult timp, că zici... Nu e de mult timp. Dar este și acum. Deci eu, de exemplu, iubesc să dau cu aspiratorul. Măi, îmi place. Și sunt aspiratoare noi acum de... mă rog, nu le dau numele. Când am avut o colaborare cu ei, sunt, de exemplu, aspiratoare de la Dyson. Au... când... nu e o reclamă din nou, dar mi se pare, efectiv, Dyson a transformat aspiratul într-un joc, pentru că au niște... Are ca un fel de lazer, ca un fel de LED jos unde aspiri, si vezi fiecare firicel de praf. Adica in casa, efectiv, nu e murdar, dar tu vezi fiecare fir.

De praf. Ca sa continui, si miele face ceva similar. Exact, exact, pe principiul asta, ei s-au batut in astia mari, s-au batut in a creste confortul si au.

Stai, că ăsta totuși mi se pare, deci Dyson-ul, de exemplu, mă pune la treabă, pentru că îmi pare că acasă nu e murdar, dar când dai drumul la LED-ul ăla, e logic, el luminează fix pe suprafața de, nu știu, de parchet, de exemplu, și atunci tu vezi bucăți de praf mult mărite, că le.

Crește umbra, fiind foarte de jos. Și.

Cumva, tu și vezi dâra pe care ai aspirat-o, vezi unde nu i-ai aspirat, și cumva faci mișcare în casă. Ce voiam să zic ca și confort, este că au apărut, de curând, roboții care fac, care se aspiră și care mi-au luat bucuria de a aspira. Adică dau drumul, apăs pe un... Nu, nici măcar nu apăs pe buton, îl am programat în casă și el, la ora 8 seara, pornește și mi-aspiră toată casa, robotul care circulă prin casă. Și din nou, e o mișcare pe care o făceam înainte, pe care acum o fac mai puțin. Dar.

Gândește la spăla vase, că ai mașină de spăla vase, gândește la spăla trufe, gândește la uscătorul de raufe, adică sunt atât de multe device-uri Eu nu mai pot compara cu eu, nu pot compara o fica de-aia cu o bunica de-aia cu 60 de ani. E total alta lume. Si sala, practic, a venit exact pe zona asta. Tu nu mai ai ce face acasa. Acasa s-a aspirat, s-a spalat, s-a uscat. Hai sa arde niste calorii in mod organizat. Deci o sa-ti povestesc o chestie. E prima data cand o spun public. a spus-o în nenumărate conferințe medicale, dar doar către auditor medic, e o chestie pe care nu o înfloresc nici măcar cu 1%, este dovedibilă complet cu acte medicale. În toamna lui 2019, o zi de marți, ploioasă, început de noiembrie, intră în sectorul 6 al capitalului, o doamnă, 38 de ani, care acuză dureri generalizate. Dureri generalizate, mi fac o mica anamneza, avea o singura sarcina, avea un baiat de 3 ani. Ibromiragine. Rabdomioriza de adaptul. Cu ce canne dozabila. Creatini inchineaza peste 128 de mii. Deci a venit, i-am dat ceva pe inchilări, i-am spus să-și facă neapărat analizele, era aparat că le-am făcut acum două luni, că nu știu ce. Eu am un stil, nu știu dacă e neapărat, dar la mine merge grozav. Când am garanții și vă faceți scăcota și faceți asta, eți binevite de conteziu. pe RMN-ul, pe sânge, că niciodată nu ești bine. Când știi că e grea, și și-a făcut, avea insulșență repartică, avea TGP 6200, TGP 6400, insulență renală și cecaonă dosar. Cica este, deci, niște enzime.

Care se eliberează în sânge când fibrele musculare se rupt. Deci când mușchii încep să moară, se eliberează în sânge. Tipic că e de inimă, de infart. Corect, dacă ai o durere în piept, e practic ischemia miocardică, duce la eliberarea acestor enzime, dar aici spui că e nedozabil, adică era dincolo de ce putea aparatul să dozeze. Pe 128 de mii. Rapdomioliză, de ce cauză?

Mulțumesc de întrebare. Doamna, ca să se repună în formă, citise și o chestie de-asta motivațională, că limita e cer, o carte de-asta de așa, făcea trei clase de spinning legate. Se schimbau instructurile, rămânea acolo. Deci din activitate fizică excesivă la sală, după trei luni a fost internată la nefrologie, normal, la Carol Davila. Au spălat-o, ringă, glucoză și așa mai departe, tot ce se putea, a stat câteva zile și nupti pe perfuzii, după aia a ieșit și sâmbăta cealaltă se întoarce la mine. Mulțumesc frumos, ce inspirat ați fost, nu știu... I-am dozat șecau, avea încă 11.000 și limitea normală e 200, la sportiv ai 500, Institutul Anti-Orenică Sportivă dă viză până la 1.000, la ruibii după un meci ai 2.000, maxim 3.000. 3.000, 2.500 de 3.000 și avea 11.000 la două săptămâni după. Adică și sala făcută haotic are niște riscuri. Ok, nu faci rapdomioliză, e singura care am văzut-o în 20 de ani de profesie, 22 de ani, dar pentru mine a fost un semnal de alarmă, pentru că există o foame de astea de a ne pune în formă. Fac orice, nu contează cum, nu contează, să fac, să fac, să fac, care la un moment dat poate să aibă efecte greu de estimat. Cumva sala ar trebui, din punctul meu de vedere, si nu fac reclama nimanui, dar ar trebui cel putin in primele sedinte cu antrenor. Da, mult zic domnului, n-am niciun interes, am intrebat multi prieteni, dar la inceput, antrenorul este cum mai invatatoare. Tu poti sa-ti iei abecedarul acasa. Îți cumpă tata becedar și te zicu, mama are meri. Dar nu scrii fumorul cam așa și cu antrenor. Antrenor personal e învățătoarea din clasa a I-a. Că după aia antra 5-a poți să fii și autodidact. Dar la început e foarte greu să fii autodidact într-o zonă pe care tu nu o stăpânești deloc. Și atunci antrenor personal e exact ca doamna învățătoare din clasa a I-a.

Să știi că asta predic și eu și îmi dau seama care este cel mai mare impediment. Impedimentul este prețul pe care... Costul. Cât costă un alt rom personal. Dar dacă te gândești pe de altă parte... că prețul ăla pe care îl plătești este pentru un om care stă o oră cu tine, care are educație în spate, care are experiență, iar investiția acelor bani nu este în antrenorul ăla, este în corpul tău. El știe care e limita, unde faci prea puțin și stagnezi, unde nu trebuie să depășești, cam ce trebuie să.

Mănânci. Din punctul meu de vedere, important e startul. Acum o să spun ceva, ceea ce e poate un compromis. E un compromis. Dar dacă nu sunt bani sau dacă avem o problemă financiară sau dacă nu vrem să investim în zona asta, nu trebuie privit neapărat antrenorul personal pe termen foarte, foarte lung. Pe mine mă interesează să-mi securizeze startul. Trei luni? Da, exact. În primele 90 de zile, trei luni, cum ai spus tu, dacă eu mi-am securizat, după aceea riscurile sunt mai mici. Eu știu despre ce e vorba, până la urmă pot adresa o întrebare acolo. Dar startul e foarte important să fie corect. După aceea mă lămâiesc și mai citez, mai văd, dar la început, partea asta de start, E foarte, foarte important să fie cumva securizat. Și acolo e investiția, din punctul meu de vedere, necesar. Evident, în funcție de sală, în funcție de numele antre noi, diferențele sunt enorme de cost. Adică una e o sală, nu dăm nume, în centrul Bucureștiului, în sectorul 1 și nu dăm nimeni de natură, și alta e o sală în sectorul 5, unde chiar știu, de exemplu, niște băieți simpatici, 4 sau 5, care au niște costuri de câteva ori mai mici. Cât e un cost mediu? Mediu, cred că în momentul de față, undeva la 200 de lei. Pe ședință? Da, pe ședință, unul la unul, undeva pe aici cred că e, dar sunt fluctuații destul de mari. Oricum, repet, mi se pare important în prima parte. Acolo, acolo e important să ai startul bun. Ne gândim exact imaginea de ABC. Dacă văd niște lucruri, după aia le pot combina. Acum depinde foarte mult și ce obiective avem. Pentru că unii merg la sală, pentru tonii fie unii se piardă în grăutate. Unii să facă cardio, pentru că și obiectivele cumva ar trebui discutate cu antrenorul personal și ăsta e un alt mare beneficiu, că le poți valida sau invalida, că tu poate crezi aiureli, lucruri care n-au cum să se întâmplă. Atunci antrenorul personal îți dă și o direcție. Tu chiar dacă ai terminat contractul cu el, chiar dacă ai plătit, în luna a treia, ultimii bani creieri, tu ai niște lucruri cu care rămâi. Investiția în tine nu ți-o ia nimeni. Că bine ai zis, tu nu bagi în antrenor, bagi în tine banii aia. Practic este un lucru pe care tu îl poți face foarte bine, dar foarte bine cu antrenorul. O să-ți fie mai greu fără el în luna a patra, dar deja știi direcția. În luna a întâi n-ai.

Rău. Ai deja un program. Vreau sa zic experienta mea cu antrenorul. Eu m-am tot antrenat de pe la 14-15 ani. Tai ca m-am adus la sala. In sala toti imi faceam prieteni si mai intrebam unul altul. Un antrenor, alt antrenor. Diverse lucruri. Dar acum un an am zis ok, vreau sa incep din.

Nou sala.

Vreau sa incep sa o fac serios. Si cum sa o fac serios daca nu cu un antrenor personal. Si mi-am luat un antrenor personal. E Andrei Ivan de la LeClub. A facut si la World Class mult timp antrenamente. Si, cred ca am facut 6 luni cu el, si aveam prieteni care zicea, a, te duci la sala, a, ce tare, vreau sa vin si eu, cat e abonamentul? Faa, o gramada de bani. Si, daca ma gandesc, intradevar, LeClub e una, sa zic, o sala scumpa. Sunt, insa, foarte multi oameni care au bani, care au o masina scumpa, au o masina de 40-50 de mii de euro. Stau intr-o zona foarte buna. Au bani să se ducă la restaurant în weekend să lase 200 de euro într-un restaurant de fițe din București. E o plăcere legit pe care o înțeleg. Au bani să meargă în vacanță și merg în vacanță unde cheltuie 1000 de euro. Dar totuși când auzi că o sală de forță, dar care este lux, adică te duci acolo, cum să zic, ca într-un resort, unde dai 1800 de euro pe an, ceea ce înseamnă, nu știu, 100 și ceva de euro pe.

Lună.

Este, aaa, frate, e foarte mult. Și după aia când te întreabă așa și stai, faci cu antrenor personal, cât plătești la sală pentru antrenor personal? Și zici, păi, nu știu, e 700 de euro două luni, dar stă cu tine non-stop. Adică dacă vii de șase ori pe săptămână, el stă cu tine de șase ori pe săptămână. Aaa, frate, 700 de euro. Dar dacă împați 700 de euro la 3 luni și îți dai seama că îți dă acea bază, te ții... E atât de important, văd oameni care vin la sală fără antrenor și-i văd o săptămână și dispar, dar de regulă oamenii care vin la sală și au antrenor, îi văd constant timp de 3 luni pentru că au plătit, vor niște rezultate pentru banii plătiți, stabilezi cu antrenorul programul și-ți e rușine să nu mai vii la program, băi, te-ai stabilit, el și-a blocat ora. Vii la programul respectiv și fix asta am făcut. Am făcut în jur de 4 sau 5 luni cu antrenor. După care i-am zis Andrei, uite vreau să continui singur. Am simțit deja că stagnez cu antrenor. Simțeam că vreau să văd singur ce motivație am și cum mă antrenez. Și acum când mă duc, pur și simplu, dacă am o întrebare zi și mie. Cum fac? Fac corect aici? Cum e mai bine să faci exercițiul ăsta? Și atunci vine cineva, un alt antrenor și îți explică în două minute cum să faci un exercițiu. Mi se pare că asta este, repet, în condiția în care ai bani și trebuie să faci o reanaliză a cum folosești banii, mi se pare cea mai bună investiție, în condițiile în care ai acei bani, să investești într-o sală.

Și într-un antrenor. Da, da, da, da, e absolut logic ce spui și modul în care debutezi este foarte, foarte important. În momentul când tu ai simțit niște lucruri, când știi să faci niște chestii singuri, e deja altceva. Iar la sală să nu uităm, deși e un eminamente, o chestie individuală, sunt acele clase. Clasele care pentru unii reprezintă și o modalitate de socializare. Clase de spinning, de running, de yoga, de pilates în funcție de sex și de preferințe. Clasele alea fac parte tot din sală, dar oarecum răspund în toaletă măsură și nevoii noastre de socializare. Și se.

Fac și cu un antrenor care te vede și te... Plus.

Exact. Plus că ai corecția asta. Și atunci cumva și noțiunea de sală e foarte, foarte generoasă. E foarte mare. Nu ascund faptul că am văzut oameni care vin la sală doar pentru bicicletă și vantă. Vim pentru mișcătă și bandă, își fac treaba asta la limita dintre sport și mișcare, la limita dintre... Sala... Sala e mare. Sala e mare, sunt mulți acolo și acum stările.

De.

Una în minim nivel din România au ajuns să aibă și piscine. Și atunci, deja, cumva, combin punctul 1 al nostru cu punctul 4, pentru că este evident că dacă tu ai un abonament ok, poate un pic mai scump decât al tău, dacă includești și pișină, dacă ai plătit acel abonament, e greu de crezut că nu te duci și la pișină.

Le combinăm pe toate, poți să faci și notă, poți să faci și bicicletă, poți să faci și alergare, poți să faci și sală de forță și.

Clasă. Toate indoors. Pentru că din punctul meu de vedere, alergarea și bicicleta, eu le văd mai ales outdoor. Știi, am fost la.

Fratii mei în Amsterdam, el stă în Amsterdam și am observat că ei au sală de forță, puțin populate și nu multe ca număr. Și când mi-am pus întrebarea de ce, totuși e o populație foarte sportivă, sunt foarte fiti toți, am văzut că este, în primul rând, plin de outdoors în care să mergi cu bicicleta, e doar mergi cu bicicleta, adică ăsta e modul lor de viață. Au o grămadă de parcuri la care ajungi foarte ușor în afara orașului, adevărate păduri în care poți să alergi, să te plimbi și așa mai departe. Și au foarte multe terenuri de sport în oraș. Teren de basket, teren de fotbal, teren de volley. Ăsta e Afoncul 5.

Asta e a punctul 5. Sportul de echipă. Unde noi, din păcate, suntem destul de deficitați. Și nu cred doar în fotbalul ăla cu prieteni noaptea și cu mult.

Alcool. Ok, mult alcool nu. Dar ăla, bine, ăla noapte, da, e dubios. Dar e bun și ăla. E bun și ăla. Dar avem nevoie, cred că avem atât de mare nevoie de terenuri, de sport de echipă făcute de stat în.

Parcurs. Volei, basket, handball, fotbal. seara la noul as ca un chid maxim noul jumat Când ajung acasă, când mai mănânc ceva, când mă culc. Dacă eu sunt venit obosit și termin la 9 și un sfert, ajung acasă la 9.45, mănânc la 10, nu mă pot culca până la 12, nu? Că n-am cum să mă culc cu stomacul plin. Am puterea să sarc peste cină și să mă duc direct în mintejunul de a doua zi? Poate. Poate. Și bine ar fi. Greu. Și atunci ar trebui, înainte de antrens, să am o masă bună. Deci ar trebui să mănânc un piept de curcan cu niște paste sau un orez. Ar trebui ceva serios înainte de sport ca eu să mă arunc cu următoarea masă dimineața la 7 sau la 7.30.

Hai să vorbim și despre asta. Când e ideal să te antrenezi? Când ca.

Și.

Timp? Și cum faci cu mesele? E bine să mănânci dimineața? Te duci la antrenament cu stomacul gol? Cum e mai.

Bine? orele ideale de antrenament, categoric cumva le luăm din zona sportului profesionist, e intervalul acela de dimineață 10-13, 10-12-30 și intervalul de după amiază 16-18-18-30. Deci de la 10? De la 10 la 13 și de la să zic 16-19 ca să dăm totul interval Astea sunt ore ideale, sunt bine plasate si in functie de mesele importante ale zilei. Se poate folosi inclusiv iarna, lumina soarelui, nu trebuie sa avem nocturna daca ne antrenam.

Afara. De 16-19, scuze-ma ca te rup, pentru mine asta e o informatie tare. 16-18? 18-18-30, da. Ok, deci între 4 și 6. Între 10 de dimineața și 1 la prânz și de la 4 la 6. Astea sunt orele ideale. Să ne gândim, de.

Exemplu, în perioada comunistă și mai după Revoluție, în intervalele se au puse și meciuri de fotbal, de volley, se jucau 11, Divizia B, Divizia C, jucau seara 16, Prima Divizie. Deci asta era emisiunea fotbal, minut cu minut, de la ora. 4, când era un pic mai lumină, sau de la 5.

Doar că oamenii lucrează în perioada asta așa că au mutat orele de joc. Bravo!

Exact. Interesant e că ele nu sunt foarte respectate nici în weekend, pentru că sunt alte task-uri. Eu, în general, când mă uit la cineva și zice vreau să fac sport, vreau să fac mișcare, vreau așa, mai degrabă tu ii spui pe weekendul și pe concedii. Deci nu mă uit neapărat într-o zi de lucru, mă uit în zie libere, să vedem cum se organizează, doar că și în zie libere sunt succes de multe task-uri, astfel încât să nu-ți poți elibera perfect intervalul ăsta pentru ceea ce vrei.

De fapt să faci. Ok, în mod cert, nici eu nu cred că aș putea să-mi eliberez intervalul ăsta. Bine, 16 pe 18 aș putea. 10, 13, mai greu, eu de exemplu, pentru mine ziua ideala este atunci, pentru mine ziua ideala incepe cu ora la care ma culc. Ziua ideala, sa zic, ma culc la 9.30, maxim la 10 am adormit, ma trezesc la 6, fac mic dejun la copii, Plec la sală și ziua ideală la mine, sala de forță, începe undeva la ora 7.30 și ține până la 9. Ce părere ai? E prea devreme? Nu. Nu. E bine. E.

Bine. 7.30. Dar nu e ora.

Ideală. Nu e maximul pe care îl.

Pot da. E bine. Nu. Hai, să fiți eu și trezit de așa. E bine. Suntem încă cu o tașă. Adică n-aș putea să comentez asta. 7.30 nu e foarte... Doar că foarte puțin și-ar primi de intervalul.

Ăsta, orar... Până începi munca. Sunt sări, într-adevăr, ăsta e un mare avantaj. Dacă ar fi să-l pun pe top 3 beneficii pe care eu le-am avut ca viață personală atunci când am renunțat la medicină clinică, la profesa chirurgie în spital și mi-am schimbat cumva profesia în ceea ce fac eu acum, Top 3 beneficii, poate primul ar fi timpul cu familia si cu copii, poti sa-i vad oricand vreau eu, nu mai am zile in care trebuie sa zic tati, uite eu plec astazi dar ma intorc maine seara ca am o garda si nu ne vedem. Adica nu mai am chestia asta, asta ar fi primul beneficiu. A doua beneficiu este ca pot sa-mi aranjesc sportul cum il vreau eu, ca pot sa fac sport. Dar si cand faceam rezidentiat, Aveam raportul de gardă la 7.30, trebuia să fiu la 7.15 să văd pacienții. La work class se deschidea la 6 și de multe ori deschideam eu sală, eram la sală, dar atunci era greu. Să te trezești la 5.30, să fii la 6 la sală e greu. Pe.

Teme lung nu e... greu. Acolo la tine stai foarte bine, adică ești model din punct de vedere a lui organizării cu ce-ai spus. Dar, într-adevăr, încoințeim că ai un job foarte permisiv din punctul ăsta de vedere și nu e încărcare dimineață. Totuși, pentru un.

Om, să zic, care începe muncă la 8, nu poate să fie la 7 la sală, începe muncă la 8, care ar fi ultima oră spre care ai putea să împingi sală? Pentru că, din nou, apare întrebarea asta. Să zicem că el termine la 6, poate să fie la sală la ora 7, de la 7 la 8 să facă.

Sală. N-ar fi rău, dar să nu fie de la 9 la 10. Să.

Nu fie de la 9 la 10. Să nu.

Fie de la 9 la 10. Când ajungi la casă, când mănânci și stai un pic. Noi știm foarte bine ce înseamnă ritmul cercadier, că eu la 10 seara trebuie să fiu tachikardizat în ultimul hal de efort.

Toată adrenalinea aia o să te împiedici.

Și va impacta negativ. Și pe induceri asumiuși și pe obișnuiți pe calitatea lui. Adică trebuie să gândim un pic. Întotdeauna, până la urmă, toate lucrurile astea țin de un ritm fiziologic. Un ritm circadian. Care, gândește-te, tu spui că te duci la salaria 7,30 la 9. Dacă te gândești la bunicii noștri, la ora aia începeau munca. La pădure, în mină, la câmp. Deci e foarte... Da, se sculau la 17.30, mâncau. parcurge o distanță de aproximativ o oră sau 30 minute până la locul de a munce și atunci se apucau. Deci tu cumva respecti o chestie bună. Și până la urmă și spitale, raportul de grade, el e în ritmul circadian, bine plasat, doar că nu e fizic, e altceva. Dar el, nu pot să spun că e aiure. El e bine plasat, dar pe o altă, că de fapt și meseia asta de medic, mai ales cei care o fac în spital, mai ales dacă sunt spitale mari, sunt gărți și așa, e de fapt o profesie sedentarizantă. O profesie care... Stai.

În sală 10 ore, e o prescripție psihică în sine să stai. Tu câți.

Ani ai lucrat în archeologie?

Efectiv. Efectiv între 9 și 10 ani. 9-10 ani. Foarte.

Mult. Deci știi ce înseamnă. Greu. Greu. Încă ai... În fine, e bine că ai luat decizia asta pentru tine și ești ok. Dar sunt unii care continuă așa și evident, până la urmă ai văzut și speranța de viață la medici. Nu e atât de mare pe când ne-am așteptat. Măi, da.

Pentru că medicină nu te învață să fii neapărat sănătos, medicină te învață să tratezi boli și asta și făceam. E foarte important să, să zic, restul de chirurgi să rămână acolo și să-și facă treaba pentru că avem nevoie de chirurgi. Eu sunt doar o excepție în decizia pe care am luat-o. Și sunt oameni care mă critică și îmi zic, băi, dar mai bine rămâne acolo pentru că e nevoie de medici. Totuși eu n-am nicio vină în privința asta pentru că simt că fac bine pe de altă parte, că am rămas în aceași arie, dar într-adevăr nu operez. Totuși există și, de exemplu, zi vorbeam de săli de sport în afară și într-adevăr în țările civilizate, unde există foarte multe locuri în care poți să faci sport de echipă gratuit, date de stat în care oamenii au acest obicei, să iasă la fotbal, să iasă la volley, la badminton, etc. În țări civilizate există săli de sport în spitale, pentru medici. Și atunci ai..am fost de exemplu în Maiorca, am văzut o pățanie cu cea mică și ne-am internat pentru o noapte. Eu m-am internat cu copilul o noapte în spital. Și vreau să zic că.. Medicii, cât am văzut, cât am tras cu ochiul, aveau pur și simplu, cum să zic, camera lor de gardă, era o cameră în care, sau camera lor de odihnă, era o cameră în care puteau să facă un duș liniștiți, în care puteau să se spele, în care puteau să citească, să-și prepare ceva de mâncare și aveau și o sală de sport în spital. Adică, ce ar putea fi mai bun decât, nu știu, ai o muncă sedentară, dar ai o pauză. Aștepți o oră să intri în sală. E un moment mort în care tu poți să intri și să faci un pic de sport. Noi nu avem asta, din păcate. Dar asta e, mă rog, asta e... O altă discuție. Am trecut în revistă, ne apropiem cumva de final, dar vreau să mai punctăm câteva întrebări. Dar e foarte important ca ambifa sporturile pe care tu le consideri, în ordinea lor, cele mai, să zic, benefice pentru sănătate și anume not, bicicletă afară, alergat afară, sală de forță și sport de echipă. Am vorbit.

Și despre orele ideale. La sportul de echipă, eu personal, mai ales după nebunia asta de pandemie și izolarea pe care mulți au resimțit-o destul de profund, cred că aceste sporturi de echipă, mai ales dacă statul, cum ziceai și tu, s-ar implica un pic, pentru a asigura infrastructura, ar putea fi extraordinar de utile pentru adolescenti, pentru oameni care se izoleaza prea mult. Eu stiu eu, fără niciun fel de pretențe, am făcut în perioada comunistă, liceul la Galație, era un oraș industrial de 300 de mii de oameni, ieșeam în fața blocului și jucam furbă. Bine, nu erau atâtea mașini. eram, fiind mai am făcut un pic de basket la Dunărea Grala, știu cum ne duceam la sala a Dunărea, când ne antrenam, adică erau niște lucruri care îți dădeau și o anumită motivație, o anumită plăcere psihică. Dacă e extrapolând un pic apropo de sedentarism, apropo de obezitate și așa, Aduce un concept din psihiatrie, cel de harm reduction. Eu nu pot să fac perfect. Eu trebuie să fac un harm reduction. Să reduc riscurile sedentarismului. Să reduc riscurile limsitei de mișcare. Dar nu o să ajung în momentul perfect. Noi suntem câteodată prea... băi, ori e perfect, ori dacă nu. Nu! Noi trebuie să facem niște pași mici, siguri, dar care să fie pe termen lung făcuți. Chestia asta că îi impune în căvac.

Nu.

Merge. Și din punctul ăsta de vedere, antrenorul personal e un ghid care ne poate ajuta. Mai ales dacă e un tip ponderat. Am văzut la viața mea și antrenor mai zbire așa, care nu-s neapărat ceea ce ne dorim. Pe de altă parte, și cu asta închei și m-ai așteptat eventual întrebări de a tine, Dar mai e un aspect important, la sportul acesta de echipa, daca ai 3-4 neseriosi, ti-a stricat jocul. Si la un fotbal, si la un volei, depins de altii. Pe cand multi cum nu vreau sa depinda de ploaie, de fric, de grin din la de afara, nu, nu, eu sunt indoor, nu-mi trebuie echipa, ma joc singur. Ca n-am chef sa risc. Deci, astea sunt niste aspecte asa de punctata. Totuși la sportul.

Ăsta de echipă, adică nu vin doi, dar poți să faci, să spargi echipa, poți să faci trei echipe, poți să ai lucruri pe care să le modelezi. Și vreau să închei cu treaba asta, acest sport de echipă, că zicem când o să facă statul. Statul, cred eu, o să facă atunci când noi o să cerem. Adică oamenii cred că trebuie să ceară și trebuie să știe ce trebuie să ceară. Sănătate înseamnă și sport și trebuie să știe să ceară locuri publice de făcut sport. Și cum poți să cere asta bănuiesc că la legere. Oamenii trebuie să ceară și trebuie să vină candidați care să zică, ok, eu o să fac asta și în funcție de asta, sau asta îți fie una din criteriile unul, doar unul din criteriile după care poți să alegi ce urmează să se facă. Adică cumva statul suntem tot noi, noi trebuie să cerem și noi putem să.

Alegem. Din punctul de vedere ce spuneai tu aici, ține mai de gavă de administrația locală decât de administrația centrală. Deci asta ar fi o temă foarte bună de discutat în alegeri pentru primării și pentru conținii locale. Deci în primăie, tu trebuie să spui, băi, hai că în loc de trei locuri virane, făm două terenuri de-astea, făm două de-astea, cumva ceea ce am apreciat, dar totuși n-au impactat pe cât credeam, poate și datorită faptului că au anumite rigiditate firească până la urmă, n-au impactat atât de mult acele locuri de sport din parcuri. Da, ok, corect. Pentru că alea erau foarte, foarte bune. Eu am fost un mare fan când le-am văzut. Totuși văd oameni în vârstă.

Care stau și fac tot felul de exerciții când mă.

Plimb în parc. Parcă prea puțin raportat de câți ani sunt și n-au un counter să vedem cât de folosite sunt. Mie nu mi se par atât de folosite. Sunt lucruri utile acolo. Ăla e un gen de... nu știu dacă a făcut cineva presiune, nu știu cum au făcut, le-am salutat prezența. Ți-ai minte și acum când le-am văzut pe... Mi.

Se par usor ridicole multe din aparate. Aș prefera să am aparate clasice de sală, poate, cu niște mecanisme pe care să nu fur greutățile, dar niște aparate clasice de sală. Vreau și eu o bancă de împins, vreau și eu un aparat de făcut lombar, vreau și eu un aparat de tracțiuni, adică mă duc acolo și nu am aparat de tracțiuni, am tot felul de eliptice ciudate.

Pe care nu le înțeleg. Da, și ăsta e un aspect, ele au fost probabil făcute ca să nu poată fi deteriorate, să fie foarte rezistente, cred că ăsta a fost criteriu. Pentru că, într-adevăr, la atracțiuni nicăieri, eu am văzut cred că două sau trei module diferite în diverse orașe din România. E clar că sunt niște producători diferiți, nu sunt toate făcute de aceeași antrepriză, dar cumva ele sunt variațiuni pe aceeași temă. Bun, vreau.

Să te mai întreb câteva lucruri. De exemplu, băile reci. Ce părere ai despre băile reci? Pentru că sunt sportivi care fac băile reci pentru recuperare. Există studii care arată că nu ajută niciun.

Fel. Băile reci sunt nu neapărat pentru recuperare, cât pentru refacere. Băi, deci baia rece, imersia în apă cu gheață. Noi o practicăm și acum la nivel de loturi naționale de rugby. E un prim pas pentru refacere, ca alături de streching-ul obligatoriu post-efort. Să nu uităm că tot ceea ce facem în dublu, la întreaga oareză în dublu în mici, este de fapt primul pas pentru următorul antrenament. Când am făcut stretching-ul de final, când am făcut imersia în apă rece, deja mă pregătesc pentru următorul antrenament. Ca să folosesc, totuși, cuvântul recuperarei pe care tu l-ai rostit, aș putea să spun că e și recuperare dacă iau un conținent, de exemplu, că la ruib am mici hematoame și pe hematoame respective, de pe gambă, de pe coapsă, aplicarea de rece și vasoconstricția secundară ar putea fi un prim element de recuperare, dar în primul și în primul rând ele sunt pe zona de refacere. Asta e ideea în care eu personal, și ca medic sportiv, dar și ca om care, în fine, iubesc cuvintele și sunt foarte atent la ele, ca și tie de altfel, Aș face cumva diferenția asta între recuperarea, care presupune obligatoriu un element traumatic înainte, și refacea, care este pur fiziologică, este refacea post-efort. Și deci, atunci, brăile ajută la această refacere. Le reface. O grăbesc? N-aș spune o grăbesc, îi cresc calitatea. Îmi convine vasoconstricția din acel.

Moment. Ok. Bun. Dar pentru oameni care nu sunt neapărat sportivi de.

Performanță? Recele rămâne doar apalajul accidentelor. Recele, ice-ul e, apalajul accidentelor... În general, pentru.

Cei.

Care nu sunt sportivi de performanță, calduie. Calduie, revulsivele... Dușul.

Rece dimineața. Dușul rece dimineața.

Este tot un vasoconstrictor, tot un wake-up, să zic așa. Ce părere.

Ai despre energizante? Le putem folosi înainte de sport? Ne ajută cu ceva dacă am o zi mai proastă și vreau să fac sport? Mă ajută un.

Energizant? Aș spune că sunt reprezentantele proverbului românesc, fă-te frate cu dracu până treci puntea. Ele sunt bune, dar pe termen scurt. Energizantele au valoare cu taurină, cu confeină, cu tot ce au, dar folosite rar și inteligent. Sunt în anumite momente utile, dar ele nu trebuie să devină regulă de consum. În momentul când tu aduci energizantul ca element zilnic în stilul tău de viață, este evident că foarte rapid ajungi la 2, la 3, ceea ce nu e în regulă. Energizantul e bun, rar, util și în raport cu competițiile sportive, dar și în raport cu alte activități solicitante, dar fără a deveni regulă.

Zilnică de consum. Deci rar și poate să ne ajute, dar ne ajută clar.

Dacă îl folosim rar. La modul, am luni seara o filmare grea și vine un comentariu, nu deranjează pentru că ai folosit două doze pe săptămână. Zi-mi, te.

Rog, de suplimente care sunt, după părerea ta, sau ce recomanzi ca și suplimente care te ajută în performanță sportivă? Și aici nu vorbim despre profesioniști, vorbim despre un adult sănătos care face sport de amator.

Merge la sa. E o întrebare pentru că aș mai filma un podcast cu tine. În 9 minute îți pot răspunde. E o întrebare extrem de bună, dar e extrem de amplă. Pentru sportivi amatori sunt aceste suplimente pe care eu le consider, de fapt nu suplimente, consider apanajul omului sănătos, gen vitamina D3, vitamina C, magneziu și așa mai departe. intervin și primele elemente specifice sportului de tip pre-workout, intervine și o proteină care poate să fie pulve, poate să fie aminoacid care e precursorul proteic, poate să fie baton proteic, dar aici e o discuție relativ amplă. Sportivul amator, din punctul ăsta de vedere, iarăși se diferențează net de sportivul profesionist, dar, dar, Să nu uităm că inclusiv oamenii care nu fac sport au o anumită nevoie de suplimente, mai ales prin prisma alimentației deficitare și atunci practic am niște suplimente de bază, am niște suplimente de sport amator și după aia ghepul mare și vin.

Suplimente. Pot să le numești? Care ar fi suplimentele de bază? De bază, magneziu.

Vitamina D3, mai ales iarna și așa.

O testezi? Preferi să o testezi și după aia să suplimentezi? Sau la oricine.

Ai da vitamina D3? Dacă face sport, o testez dacă e un om care stă mult afară. Dar în general, testările îți confirmă că e nevoie. Zici de.

Vitamina C, în ce condiții o dai?

Vitamina C dau un gram dimineață. Un gram dimineață ca antioxidant. De ce? pur și simplu ca supliment nutritiv. Cred că e mai ales pe sezonul rece. Nu-ți ascult faptul, de exemplu, eu dacă simt o răceală că mă încearcă, imediat îmi bag două fiole în vena de vitamina C. Intravenos.

Eu am avut unde, adică pe vitamina C am tot avut debate-uri și... Eu sunt de părerea că vitamina C date excesiv poate.

Să.

Scadă sistemul tău endogen antioxidant pe care.

Tu oricum îl forțezi. Excesiv, da. Dar un gram pe zi nu e.

Excesiv. Un gram pe zi zici că nu e excesiv. Suta la suta. Suta la.

Suta. Și eu am avut chestia asta și sunt de acord cu tine, am avut la un moment dat. colaboram cu o clinică din București, Măricic, la vremea respectivă, care făcea autohemotransfuzie și era o doctoriță rusoaică de facultatea la Novgorod și ea, de exemplu, băga 16 fiule de vitamină C în ven. Mi se pare mult. Băga 8 grame în ven. Ea mi-a arătat, nu știu de ori, limba rusă, mi-a arătat o carte acolo, a trezit-o cred pe cuvânt că răspunea, că se poate reuși, deci ea în stări de fatigabilitate avea vrea 8 grame intravenos.

Eu prefer, de exemplu, vitaminele acestea să o folosesc concret dacă ori am obosit foarte tare, ori dacă mă iau răceală, ori poate m-am ars la soare. Adică este un instrument antioxidant în plus. Eu la un gram.

Pe zi merg... După aia, în funcție de ce se întâmplă, poate să fie calciu cu calciu. Calciu niciodată nu îl dăm împreună cu magneziu, că știm că se absorbe pe aceiași canale intracelular. Și atunci, dacă dau magneziu dimineață, seara și calciu la prânz, În.

Salile de forță, în special la tineri, Testosteronul sau suplimentarea cu testosteron a devenit asa, un fel de supliment tabu, dar hai ca poate incerca, uite cat de bine arat, sunt musculos, daca sunt musculos inseamna ca sunt si sanatos.

O aureală, o aberație totală pentru că testosteronul, de fapt nu doar testosteronul, hormonii de creștere, steroizi, tot ce ne fac frumoși, mari frumoși, se comportă la fel ce cu mușchiu cardiac. Eu le spun tuturor, trecând de faptul că am niște obligații legale privind legislația antidoping pe sportul profesionist și sportivii amatori le spun, chiar dacă nu sunt controle, chiar dacă nu îi suspendă nimeni patru ani că au folosit lucrul ăsta, nu e bine pentru sănătatea lor. Și nu e bine pentru sănătatea lor, pentru că ei trebuie să vadă exact cum e mușchiul în biceps, triceps, ce le place. Fix așa e și hipertrofia cardiacă. Și practic, pentru cei care folosesc asta, pe termen mai lung. Ce înseamnă lung? Lung înseamnă mai mult de un an, da? Riscul cardiac e significativ și fac să nu ne ferim, culturismul probabil e o zonă din care provin foarte mulți, și fac după aia la 35, 40, 45 de ani stop cardiac. Dar e un stop cardiac real, nu e un infarct, e un stop cardiac. Inima rămâne vascularizată doar prin 3 vase, cum ea și știi foarte bine proclamată, în schimb, Mare, mare, mare. Ajunge septu la peste 20 mm, peste 2 cm. Aia nu e hipertrofie de foc. Aia e hipertrofie pe anumite produse folosite. Muscul s-a hipertrofiat, da? Si vasele nu mai sunt in stare sa irige un teritoriu atat de mare. Eu le spun tuturor, mie nu mi-e frică de riscul hepatic, riscul renal, deci există și acestea. Riscul cardiac e esențial și riscul cardiac e esențial pentru că cu cât te umfli, că de fapt tu nu poți să faci hiperplazie, tu faci mereu hipertrofie. Deci tu faci hipertrofia, pe când faci hipertrofia și te bucuri, așa se face și hipertrofia musculatului istriac și cardiac. Deci inima, ca sa-i.

Explicam, inima are niste camere care trebuie sa se umple de sange ca ea sa impinga si sa scoate sangele la afara. Tu cand faci sport, tu antrenezi inclusiv inima. Daca faci hormon de crestere steroid, fie ca prinde hormon de crestere testosteron, muschil tau striat creste, dar si inima care se antreneaza in timpul tratamentului o sa faca hiper... Si.

Ca e totul musch striat. E totul.

Musch striat, cum e structuratura skeletica? Skeletala? Acel muscliat crește și mai mult și ca oamenii să nu creadă că e bine să-ți crească această musculatură a inimii, când peretele inimii se îngroșează, ea are același spațiu în interior, Și locul care rămâne pentru sânge scade. Deci ea devine mai puțin eficientă ca și pompă și practic poți să ajungi la un stop cardiac. E foarte important ca acest lucru să se știe pentru că de foarte multe ori vin oameni la mine la sală și mă întreabă. Am făcut steroizi, așa o perioadă. Dar uite, mi-am făcut analizele și arată bine. Nu doar analizele, fă-ți o ecografie de cord.

Deși și aici este o bombă cu efect întârziat, că ecografia de cord nu se modifică imediat. Ecografia de cord se modifică în timp. Hipertrofia nu e atât de accentuată. Într-adevăr, să vezi cavitățile, să vezi dimensiunea septului interventricular e important.

Aș reformula și zice ok, oprește-te din ceea ce faci și fă-ți și eu că fie record ca să vezi cât de mult rău ți-ai făcut. Alin, mai am o tonă de întrebări pe care probabil că o să le acoperim într-un alt podcast, dar mă bucur că am făcut cel puțin o listă de 5 activități fizice, sportive. 5 tipuri de sport pe care oamenii se pot apuca si i-am stabilit niste baze de bun simt in privinta rutinei de sport si ce sa faci, mi se pare ce mai bun lucru. Am deschis discutia! Este bine sa ai un antrenor personal cel putin 3 luni care sa te invete. Primele 3 luni! Alin, mulțumim foarte mult pentru prezența aici. Mulțumesc ca ați rămas cu noi până aici. Nu uitați că avem un newsletter săptămânal pe care îl trimitem în fiecare sâmbătă în care vă dau o carte pe care o citesc, un podcast pe care l-am văzut, niște gânduri de ale mele și vă spunem și ce urmează să facem în viitor legat de branciuri, de evenimente și așa mai departe. Dacă aveți întrebări pentru Alin, poate pentru un viitor podcast, lăsați-le jos în comentarii. Dacă aveți alte sugestii de oameni pe care vreți să îi vedeți aici la masă, Lăsați gestiile jos în comentarii. Eu vă mulțumesc că ați rămas cu noi și pe curând ne vedem la un alt podcast. Ceau!