Trebuie să fim atenți la timpul pe care îl petrec copiii noștri in fața ecranelor. ☝🏻👨🏼‍⚕️📱

Expunându-l la ecrane de la o vârstă foarte mică, noi, într-un fel, îi anesteziem simțul realității. Mergi la restaurant și vezi familie cu copil de 2-3 ani care, ca să tacă, îi pune tableta în față și se poate mânca mamii și tatii liniștiți.

E nasol asta, adică fac și eu asta. Vreau sa zic totusi asta in apararea cu parintilor care fac asta. Nu e bine sa faci asta toata ziua. Dar exista momenturi, toata pe saptamana, cand n-ai cu cine sa lasi acel copil, cand copilul nu are rabdare la 2 ani jumate si vrei sa mananci acea mancare pe care ti-ai comandat-o si vrei sa te bucuri de ea si ii pui desene 20 de minute si el se uita la desene si te lasa in pace. Dar vreau sa aud de ce nu e, vreau sa ma convingi sa nu mai fac asta.

Problema, după părerea mea, este natura ecranului, adică am constatat și aici e o discuție cu adevărat foarte complicată, unul dintre efectele cele mai grave ale ecranului asupra noastră a tuturor, nu doar asupra copiilor, la ei e mai accentuat acest efect, este un soi de anesteziere a simțurilor. Ecranul nu-i doar faptul că vezi imagini și, unu la mână, stimulul care se exercită asupra minții tale este continuu și nu mai stai să te plictisești, care e bine să te plictisești și să-ți construiești imaginația și, doi la mână, Ecranul are acest efect de absorpție, adică nu doar te uiți la el, el îți ocupă conștiința. Adică e ca un fel de răpire, dacă vrei așa. Expunându-l la ecrane de la o vârstă foarte mică, noi într-un fel îi anesteziem simțul realității.