Excerpt from a Romanian-language YouTube dialogue describing how social-media validation (likes, comments, shares from strangers) releases dopamine and functions like a short-lived addictive reward that draws users to seek approval and compare themselves to others.
Să vezi o postare care merge foarte bine și că foarte mulți oameni pe care nu-i cunoști, apreciază acea postare și comentează la ea și este share-uitor.
Îți secretă dopamină și ajungem cu asta la...
E ca un drog, de fapt. Te satisface pentru o perioadă foarte scurtă, dar e o putere foarte mare care ne atrage încolo. Să postăm lucruri frumoase care să fie validate, să le comparăm cu alții.
Noi valorizăm mai mult niște străini pe care s-ar putea să nu-i întâlnim niciodată, pentru că de la ei așteptăm validare și doi la mână se produc o serie de efecte, mai ales pentru copiii și adolescenții din toată lumea, cu privire la comunitatea din care fac parte. Adică se produce o fractură a copilului în relație cu familia, în relație cu școala, cu cât depinzi și te uiți mai mult la Cum te judecă grupul de urmăritori? Cu atât momentul în care tu te construiești și devii, să zic așa, mai plin pe dinăuntru și nu mai ești gol, momentul acela riscă să se amâne. Și asta iar are o seamă de consecințe sociale, politice. De ce? Pentru că mult mai târziu vei fi capabil să ții o relație, mult mai târziu vei decide să faci copii. și așa mai departe. Deci toate lucrurile astea se repercutează la nivelul întregii comunități și al țărilor. Foarte interesant dacă stai să te gândești, adică nu-i doar o joacă ce se întâmplă în social media. Faptul că tu ajungi să depinzi și să cauți validare de la niște străini, ca să simplificăm, modifică și prelungește întreaga ta raportare la procesul de maturizare.
