Adevăruri pe care mi-ar fi plăcut să le știu la 20 de ani

Băi, chiar dacă nu crezi în lucrurile astea, pentru că ești tânăr, ai impresia că totul ți se cuvine, chiar dacă nu crezi în ele, dom'le, respectă-le exact cum zic. Lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le știu sau să le știu mai bine sau să le și pun în practică la 20 de ani. Consecvența bate intensitatea în 90% din situații, din viață și mi-ar fi plăcut să știi de atunci cât de important este somnul și cât de important este să-ți întreții creierul prin somn. Energia mea este o resursă limitată, nu regenerabilă la infinit. Și mi-ar fi plăcut de fapt să înțeleg la 20 de ani cât de prețios este timpul infinit pe care crezi că l-ai la 20 de ani. Relațiile nu se strică neapărat dintr-un motiv mare, ci relațiile se strică din microneblijențe. Doamne, e bine să nu-i mai convingi pe toți că tu ai dreptate, chiar dacă tu știi că ai dreptate, pentru că este așa o pierdere de energie. Dacă ar fi să mă teleportez acum 20 de ani, asta mi-aș fi spus. Du-te, ai mai mult curaj. Nu aștepta momentul ăla să fii gata. Ai curaj, fă-o acum. Amule, te salut pe tine! Bine ai venit in noul an, 2026! Vlogul ăsta poate să funcționeze ca o punte între ani, pentru că acum e 2025 când înregistrez acest vlog, tu îl vezi în 2026. Și chiar vreau să te întreb, cum a fost anul 2025 pentru tine? A fost un an bun? A fost un an șmecher? A fost un an plin de realizări? A fost un an greu? Ai muncit prea mult zi? Scrie-mi în comentarii cum a fost anul ăsta pentru tine! Și zic și eu, pentru mine a fost un an plin, efectiv am avut lucruri bare la bare, nu am avut niciun moment în care să pot să zic băi, mă plictisez, n-am ce să fac. Din păcate, pentru că plictisarea se pare că e o chestie șmecheră. Plictisarea e o chestie care ne dezvoltă. Dar vorbim despre asta într-un alt material. Materialul de astăzi vreau să vorbesc despre lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le știu sau să le știu mai bine sau să le și pun în practică la 20 de ani. Eu mă apropie de vârsta de 39 de ani în martie, 30 martie o să fie ziua mea, 39 de ani, trimitem cadouri, trimitem cadouri chiar și aici pe YouTube, scriem în comentarii, la mulți ani, boss! Dar mi-ar fi plăcut să știu lucrurile astea și dacă aș putea să mă înteleportez undeva în timp, Știi memea aia? E un om de la sat întrebat dacă s-ar putea teleporta, unde s-ar teleporta și el zice ceva galat sau tulcea. Așa și eu, dacă m-aș putea teleporta și aș putea călători în timp, m-aș teleporta în timp, acum 20 de ani, m-aș fi dus la mine și mi-aș fi dat lista asta. Mi-aș fi zis, băi, chiar dacă nu crezi în lucrurile astea, pentru că ești tânăr, ai impresia că totul ți se cuvine, că lumea o să se deschidă în fața ta, chiar dacă nu crezi în ele, dom'le, respectă-ne exact cum zic. Mi-aș fi permis să-mi zic mie, pentru că mi se potrivesc mie. Dar cine știe, poate dacă ai 20 de ani și te uiți la acest material, poate-i putea să împrumuți unele lucruri de aici, Și la 39 de ani să te întorci aici și, posibil, sper să-mi mulțumești, să-mi zici mulțumesc boss, mersi că mi-ai zis toate lucrurile astea. Bun, primul lucru pe care aș fi vrut să-l știu la 20 de ani este că corpul nostru nu se strică brusc, el se strică în timp, se dereglează încet prin mici incongruențe. mici diferențe între membrele noastre ca lungime, mici unghiuri care se tasează și că e atât de important, dincolo de sala pe care am făcut-o, dincolo de sporturile pe care le-am făcut, pentru a arăta bine, pentru a sta drept, pentru a putea să faci lucrurile pe care vrei să le faci, să ai grijă de coropul tău prin talonete și kinetoterapie. Am trecut printr-o luna de kinetoterapie recent, am documentat materialul, o să avem un vlog despre asta în curând. Am povestit pe Instagram că mi-am pus și talonete, dar dacă aș putea, primul lucru pe care l-aș face, acum 20 de ani, e să mă teleportez cu tot cu talonetele de acum și să zic, bo, îți ia talonetele astea și poartele, că o să te ajute. Fii atent la ce te ajută. În primul rând, picioarele noastre sunt inegale. Fiziologic e normal, nu poți să ai un picior legal cu alt picior. Foarte rar oameni care au picioare legale. Ca lungime. De regula picioarele noastre sunt inegale. Si ale mele sunt inegale, ghici ce. Si piciorul meu stang are cu 5 milimetri, mai mult decat ala drept. Deci ala stang e cu 5, uite ala stang e mai lung asa, un pic cu 5 milimetri decat ala drept. Și zici, mare lucru, ce înseamnă 5 milimetri? Dar dacă ar fi să calculezi aia 5 milimetri la fiecare pas, dacă la fiecare pas faci 10.000 de pasi într-o zi și aduni 5 milimetri de 10.000 de ori, pentru că asta compensează piciorul drept 5 milimetri la fiecare pas și aduni, într-o zi o să-ți dea 50 de metri. Și acum fii atent, gândește-te, Câți, păi aia 50 de metri, în câți kilometri se traduc în 20 de ani? Uite, pune pauză la acest material, du-te în comentarii și comentează-mi câți, da, gândește-te, doar aproximează, nu faci și calculul, da, deci nu-l gândi. Aproximează, care crezi că e diferența de kilometraj între piciorul drept și piciorul stâng? Pune pauză, du-te la comentariul și zi. Ok, bun. Sper că te-ai dus în comentarii și mi-ai scris câți pași, câți kilometri crezi că are piciorul meu drept mai mult decât ăla stâng. 50 de metri pe zi înseamnă 18 de kilometri într-un an, înseamnă 365 de kilometri în 20 de ani. Deci piciorul meu drept are 365 de kilometri în plus față de ăla stângul, pentru că atât a trebuit el să compenseze. Deci 365 de kilometri. Adică e ca distanța de la București până pe la Iași. Deci eu sunt aici și piciorul meu a plecat singur la Iași. Piciorul meu drept este la Iași. Salut Iași! Salutare Iași! Dacă ești din Iași, hai să ne salutăm! Ceau! Și toate astea s-ar fi putut corecta cu niște talonete. În schimb musculatura s-a dezvoltat diferit, unghiul lombar este cumva diferit, stau mai în față. Deci tot ce înseamnă biomecanica corpului meu ea e un pic diferită și un pic dereglată. Dereglată mai mult cât a început să mă încurce aproape. Ce e bine că am făcut este că am ajuns la kinetoterapie din nou și am zis asta în vlog, am ajuns la kinetoterapie pentru că aveam un proiect, trebuia să prezint o sală de kinetoterapie sau un centru de kinetoterapie și mă bucur că am ajuns acolo și că am avut inspirația să fac această transformare de o lună și doar după aia am realizat cât de mult bine mi-a făcut. Dacă n-aș fi avut proiectul ăsta probabil că n-aș fi făcut chineto și n-aș fi știut ce înseamnă chineto. Deci da, m-aș fi întoarce în timp și mi-aș fi zis, dom'le, puneți talonete și fă o chinetoterapie. Al doilea lucru pe care mi l-aș fi spus este că trebuie să-mi dezvolt creierul în fiecare zi. Ce mi-aș fi dorit de fapt să fac, dacă aș da timp înapoi, este să iau, să-mi iau câte o carte, domnii și să citesc mâncarea o pagină pe zi. Părerea că am avut prost obicei de a citi doar atunci când știam că am timp. Adică dacă plecam în vacanță, dacă erau vacanțe de la școală sau de la facultate, sau știam că am câteva ore pe zi libere în care să stau, cumva vedeam cititul ca pe... O activitate care necesită mult timp. Și e mișto să ai mult timp să iei o carte, să o citești. Cartea care mi-a deschis viziunea spre analogii, ceea ce mă ajută foarte mult în ceea ce fac acum și ceea ce fac la medicul și ceea ce fac în discuțiile medicale. să iau procese complexe din tratate medicale și să le transpun prin niște analogii foarte simplu de înțeles. Cartea asta m-a ajutat să înțeleg aceste lucruri sau poate de asta mi-a plăcut această carte, pentru că eram predispus la aceste analogii. Ăsta este Herman Hesse și cartea se cheamă Jocul cu mărgele de sticlă. Mamă, am și prețul pe ea, fii atent! Pentru oamenii tineri, prețul acestei cărți, ăsta a fost 310.000 de lei. Cartea asta e de pe vremuri, când încă nu aveam leu nou. Cartea asta este tipărită la editura RAW în 2002. În 2002 cartea asta tipărită și cumpărată de mine, cu 314.000 de lei. 314.000 de lei, adică 314.000 de lei erau 31 de lei, adică 31 de lei am dat pe ea, dar ea era 314.000 de lei, așa vorbeam noi, noi vorbeam în mii de lei și în milioane. Hai să-mi dai și mie 100.000 până mâine? 100.000 însemna 10 lei. Tare, cartea asta am citit-o fix... la 20 de ani când mi-ar fi dorit să mă întorc să mai povestesc alte lucruri. Citeam cărți de genul ăsta, dar mi-ar fi plăcut să știu că e bine să-mi dezvolt creierul în fiecare zi, măcar cu o pagină, două pagini, trei pagini, pentru că au fost zile foarte multe în șir în care nu am citit. Și nu am citit până că mi-am imaginat că n-am timp. Ori ai timp, ai timp în pauză, ai timp când stai la semafor, ai timp când mergi cu metro, ai timp seara înainte de culcare în loc să te uiți la un singur reel, dar uite-te pe telefon, uite-te pe social media. În loc să te uiți la 2-3 riluri, citește o pagină și pagina aia se poate transforma în 10 și pagina aia o să se dezvolte treptat creierul. E bine să nu ai așteptarea ca tu să devii doar atât de știep prin niște revelații. O să vină la un moment dat un timp când o să devii bun la ceva. Nu o să vină timpul ăla. O să devii bun doar făcând în fiecare zi, un pic câte un pic, câte un pic. Asta mi-aș fi dorit să știu. Apoi, ce mi-ar fi plăcut să știu, al treilea lucru pe care mi-ar fi plăcut să-l știu este că mersul este suficient și consistența sau consecvența bate intensitatea în 90% din situații, din viață, chiar și în sport. Am alergat. Mai mult n-am alergat decât am alergat, dar am și alergat în parc ca și metoda de a face sport. Dar mi-ar fi plăcut să știu În toate acele zile în care am preferat să n-alerg, că mă dorea piciorul sau că n-aveam chef sau că eram obusit, mi-ar fi plăcut să știu că și dacă aș fi făcut o tură de parc în mers, nu în alergat, beneficiile ar fi fost aproape același. Mi-ar fi plăcut să știu acest lucru și să merg mai mult. Mersul, când l-am descoperit, după ce l-am descoperit, m-a dezvoltat. Mi-a dezvoltat imaginația. Mi-au venit foarte multe idei. Super beneficie mie și probabil comunității, pentru că s-au transferat în toate aceste materiale pe care le facem. Foarte multe idei mi-au venit în mers. Mi-ar fi plăcut să descopăr acest mers la 20 de ani și nu acum vreo 7-8 ani când l-am descoperit. Bun, și al patrulea lucru pe care mi-ar fi plăcut să-l știu la 20 de ani este că somnul nu se recuperează. Somnul și cât de benefic e să dormi și cât de nașpa e să nu dormi nu prea erau cunoscute aceste concepte prin anii 2000-2002, 2003-2005. 2006 am intrat la Facultate de Medicină, în 2012 am terminat Facultatea de Medicină încă la rezidențiat. Am început să fac rezidențiată, am început să fac gărzi și am avut foarte multe nopți nedormite. Fie că mă duceam la petreceri, fie că aveam gărzi, fie că stăteam până târziu să învăț și mi-ar fi plăcut să știu de atunci cât de important este somnul și cât de important este să-ți întreții creierul prin somn. Probabil că mi-aș fi modelat un pic altfel seriile, mi-aș fi modelat un pic altfel timpul, n-aș mai fi lăsat lucrurile pe ultima 100 de metri ca să învăț noaptea până târziu. și să dormi 3 ore înainte de examen fără să înțeleg ce învăț și fără să rețin ceea ce învăț pentru că dormeam puțin. Mi-aș fi făcut un program în așa fel încât să am suficient somn. Bun, al cincilea lucru pe care mi-ar fi plăcut să-l știu la 20 de ani ar fi acela de a nu mai bea alcool ca să aparțin. Mi-ar fi plăcut să mă antrenez, cum se antrenează mulți tineri în ziua de astăzi, să pot să mă distrez, să merg în oras, să ies la Control, să stau până târziu. Control e un club în care ieșeam când eram rezident și student. Adică, mă rog, e clubul Control. din centru, unde mă mai duc din când în când, dar unde ieșeam destul de des când eram mai tânăr. Și unde aveam acest obicei să beau? În special marți, erau boturile la jumătate de preț, ieșeam cu prietenii și puteam să beau câte cinci pahare într-o seară, până să mă amețesc. Mi se părea amuzant, era mișto, dar dacă m-aș întoarce în timp, mi-aș fi explicat cât de rău face asta creierului și probabil că aș face-o mult mai rar. Și acum mai beau din când în când, dar acum cred că beau odată la La șase luni pot să ied și să beau în așa fel încât să simt că m-am amețit. Deci asta aș face. Mi-aș explica cât de rău-mi face alcoolul și aș încerca să beau mai rar și mult mai puțin, să nu fac acest binge drinking ocazional pe care-l făceam înainte. Bun, acum șasele lucruri pe care mi le-aș transmite. Este aceea că energia mea este o resursă limitată, da? Nu regenerabilă la infinit. Și aș fi avut grijă de mic în ce investesc și aș face-o cu toată pasiunea, da? Sunt lucruri pe care le-am făcut în gol și care nu mi-au adus niciun bine. Mi-aș fragmenta energia pe parcursul fiecarei zile, în așa fel încât să reușesc să citesc, să cânt la un instrument, să mă dezvolt într-o anumită zonă. Să mă văd cu prietenii, să mă joc. Am avut foarte mult timp, de exemplu, în care m-au jucat jocuri. Și unele jocuri sunt super șmechere. Mi-a plăcut super mult să mă joc. Wow, de exemplu. Mi-aduc aminte de o vară întreagă în care am stat și m-au jucat de dimineața până seara. Nu regret nici un pic din vara aia, a fost formidabil, a fost foarte șmecher, dar au fost și alte lucruri pe care le-am jucat sau le-au făcut care au fost cumva pierdere de timp, pierdere de energie din această optică greșită în care creiam că energia se poate regenera la infinit. Acum, știi, mi-ar fi plăcut de fapt să mă duc la vârsta de 20 de ani Și să-mi arăt la 20 de ani cum o să fie viața mea acum. Și să înțeleg la 20 de ani cât de prețios este timpul infinit pe care crezi că l-ai la 20 de ani. Cât de prețioase sunt acele ore. în care nu ai niciun fel de responsabilitate, nu trebuie să ieși cu copiii lua afară, nu trebuie să faci aia, nu trebuie să lucrezi, nu trebuie să livrezi un proiect și să realizezi de fapt cât de șmecher este să ai tot timpul ăsta la dispoziție și faptul că este atât de abundant, la 20 de ani, la 19, la 18 de ani, faptul că întinereții e atât de abundant, asta nu-l face mai puțin valoros. Este din contră și mai valoros. Este șmecher. Ia timpul ăla și folosește-l șmecher. Fă chestii șmechere. Chiar dacă nu-ți par șmechere poate atunci, citește, aprofundează subiecte, du-te-du-te la o bibliotecă. Ocupă-te de lucrurile care-ți plac. Joacă-te un joc, dar joacă-l la perfecțiune, enjoy it. Adică fă lucruri cu timpul ăla pentru că este mai șmecher decât E și mai șmecher decât banii pe care la vârsta aia nu iai și ți-i dorești. Este mult mai șmecher să ai timpul ăla decât banii pe care nu iai, ți-i dorești și pe care o să iai. Dar nu o să mai ai timpul acela. Un alt lucru pe care mi l-aș fi spus... Ar fi această zicală pe care am auzit-o la un prieten și care cumva m-a înfrapat și a fost așa ca un moment de lucrizitate și zicala asta este cum faci un lucru, o să faci fiecare lucru în viața ta. Așa poți să-ți dai seama dacă un om e de-ncredere sau nu, dacă un om este serios sau nu. Pentru că așa cum faci un lucru simplu, cum îți ții bucătăria, cum îți speli vasele, cum îți faci patul, seriozitatea cu care te speli pe dinți, seriozitatea cu care îți faci sarcinile, o să te definească în seriozitatea cu care abordezi lucruri serioase. Și dacă vrei să reușești și dacă vrei să îți iasă lucrurile și dacă vrei să duci la bun sfârșit proiectele în care te angajezi și dacă ai o viziune de viitor mediu și îndepărtat, înțelegând că din proiect în proiect o să crezi și o să ajungi într-un loc pe care ți-l dorești și parcursul ăsta o să-ți placă și dacă ai toate aceste lucruri în minte, atunci ține cont că așa cum faci cele mai mici lucruri, care pot părea neimportante, așa o să le faci și pe alea mari. Deci dacă vrei să ai seriozitate în lucrurile mari care contează cu adevărat, aplică seriozitatea în lucrurile mici. Cât de organizat este telefonul tău, cât de organizată e galeria de fotografii sau cât de străiești prin ea și ștergi pozele și le organizezi, cât de consequent ești în a-ți duce promisiunile sau responsabilitățile care nu-ți plac, atenție, atât de consecuent vei fi în a face lucrurile care îți vor aduce ulterior avantaje. Ăsta e un lucru pe care mi-aș fi dorit să-l știu de la 20 de ani și chiar dacă am avut cumva o seriozitate în lucrurile pe care le fac, mi-ar fi plăcut să exersez acest skill mult mai bine și în lucrurile foarte mici. Apoi, un alt lucru pe care mi-ar fi plăcut să-l știu este că relațiile nu se strică neapărat dintr-un motiv mare. Nu te cerți cu prieteni doar pentru că ți-a făcut o nedreptate și zici, ok, las o baltă, gata, nu mai vreau să discut cu tine niciodată. Și relațiile se strică din microneglijențe. Din faptul că ai uitat să-i dai un telefon, ai uitat să-i dai un mesaj, ai uitat să-l inviți la o cafea, ai uitat să-i pui o întrebare reală, ai uitat să-l întrebi cum se simte. Lucrurile astea ajung să răcească niște relații care după aceea nu mai pot fi reconstruite. Degeaba-ți mai suni prietenul din liceu și te vezi cu el. Acum e complet alt om, nu o să vă mai înțelegeți. Iar relațiile sunt extrem de importante. Și Relațiile se fac din ce în ce mai greu cu vârsta. Asta este un adevăr. Dar relațiile alea autentice, pentru că la vârsta asta poți să ieși în oraș și singur. Adică poți să ieși în oraș singur, acum să mânc la un bar și să mă apuc să vorbesc cu o persoană random și să mă înțeleg bine cu ea. Și după aia o să plec și nu o să mai am nicio legătură cu acea persoană. E foarte greu să faci în felul ăsta, să-ți faci o relație autentică. Dar la 20 de ani, când ai plin de timp, când ești înconjurat de pasiuni, când căuți, și întâlnești oameni asemenea ție, ți-e mult mai ușor să lege acele relații. Și ce mi-aș transmite mie la 20 de ani este să caut mai multe astfel de relații, să dedic din acel timp mult pe care l-am în a întreține acele relații și mi-aș fi sugerat să fiu mai iertător. Adică lucrurile nesemnificative pe care oamenii aceia le fac și care mi se par nedrepte, să încerc cât de cât să, nu neapărat să închid ochii, dar să le înțeleg și să le iert și să prefer să păstrez o relație decât să întrerup o relație dintr-o neînțelegere care mie mi se pare o nedreptate. Asta ar fi un gram de inteligență pe care mi-ar fi plăcut să-l transmit mie celui de la 20 de ani. Un alt lucru pe care mi l-aș fi transmis este Că nu trebuie să ai o părere despre orice. Dude, nu trebuie să ai o părere despre orice. Nu, dacă nu ai o părere nu înseamnă că nu ești inteligent. Din contra, e bine să n-ai păreri, e bine să n-ai păreri și să ai curiozități. Reținerea de multe ori e o formă de inteligență, pentru că să fii inteligent înseamnă să îți dai seama cât de multe lucruri nu știi și că e mai bine să te reții. Și mai mult decât atât, chiar și lucrurile pe care le știi, Doamne, e bine să nu-i mai convingi pe toți că tu ai dreptate, chiar dacă tu știi că ai dreptate, pentru că este așa o pierdere de energie. Cred că singurul moment în care ar merita să-ți cheltui această energie pe care o ai. Atenție, din nou revenind la punctul unde am vorbit despre șase. La punctul 6, ce mi-aș fi transmis este că energia ta e o resursă limitată. Energia ta e o resursă limitată. În momentul în care cineva te contrazice și începi să-i explici foarte gălăgios așa și nervos că nu are dreptate și câteva ai dreptate, tu-ți cheltui energia. Dar pentru ce? Ce o să câștigi dacă o să zic că ăla cu care te contrazici O să zică, da, bă, ai dreptate, bă, da, chiar vaccinurile chiar ajută, chiar merită să faci vaccinat e gripal. Ce rost are? Deci, în primul rând, n-o să câștigi nimic dacă o să... Și, atenție, nu e un exemplu bun, pentru că dacă ai reușit să-l convingi pe un om că un vaccin din acesta clasic este bun, zic clasic ca să nu intrăm în polemici, dacă ai reușit să-l convingi că e bun, păi da, ăsta chiar ar fi un lucru bun, pentru că s-ar vaccina și s-ar proteja. Dar sunt atât de multe alte domenii în care te poți contrazice fără niciun sens, n-o să câștigi nimic, nici tu, nici omul respectiv dacă o să-l convingi. Iar adevărul este că în 99% din cazuri tu n-o să-i convingi pe oameni de lucrurile pe care le știi ca fiind adevărate. Singurul moment în care merită să începi să te contrazici și să depui acest efort este când omul cu care te contrazici vine la tine și zice uite, eu asta cred Asta am fost învățat, dar cred că e posibil ca tu să știi diferit și aș vrea să-ți aud părerea că poate o să învăț ceva din asta și poate o să am de câștigat. Ceea ce mi s-a întâmplat de, cred că câteva ori, de trei ori în viața mea, să vină cineva care să se contrazică cu mine într-un mod productiv dorindu-și să învețe ceva. Și atunci nu merită să te contrazici cu oameni, dar mai mult decât atât, cred că merită să le auzi părerile chiar dacă sunt complet contradictorii și absurde. Dacă omul zice că pământul e plat, n-are sens să-i explici că pământul e rotund. Este pentru tine, pentru beneficiul tău. Dacă îl convingi că pământul e rotund, n-ai câștigat nimic. Dar nu o să-l convingi, doar o să-ți pierzi timpul argumentând cu el. Cred că mult mai util pentru tine ar fi să înțelegi de ce crede că pământul e plat și de unde vine această convingere și cum și-a făcut această convingere. și cât de ușor i-a fost să aibă așa o convingere radicală din atât de puține informații neverificate. Și lucrurile astea o să-ți dea de gândit, o să-ți arate cum funcționează lumea de fapt și cât de creduli sunt oamenii și cât de ușor este să-i păcălești pe oameni de fapt. Poate că acest lucru, când o să-l înțelegi, o să te facă să îți dai seama cât de Cât de firavă este o minte umană și cât de manipulabilă este ea. Și poate o să te ajute să dezvolți mecanisme care să împiedice aceste lucruri, care să informeze pe oamenii mai bine, să te împiedice pe tine să fii credul și să pici în astfel de plase în care și eu am picat de foarte multe ori. Deci da, nu trebuie să ai o părere despre orice, cred că este mult mai șmecher să nu ai o părere și să ceri o părere decât să ai tu o părere. Apoi, și asta cred că e cel mai greu de înțeles lucru, dar odată ce îl înțelegi cred că este foarte melefic. Și anume, faptul că nimeni nu vine să te aleagă. Foarte mulți tineri, și eu inclusiv am avut această Acest sentiment, dar mi-am dat seama că este un sentiment nereal, acest sentiment că ești predestinat spre ceva mare. Acest sentiment că nu, e ok, liceul ca liceu, notele proaste în liceu sunt altceva, n-ai reușit să intri la facultate care trebuie, dar lasă că merge și așa, hai că până una alta te angajezi la o corporație pe un sarariu minim sau așa, La început, dar urmează să vină ceva mare. Cineva o să descopere că eu de fapt sunt genial. O să vină o revelație care o să mă ajute să schimb lumea. O să fiu cel mai tare într-un anumit domeniu. Această așteptare, dacă este doar așa un mic vis care nu-ți schimbă felul în care interacționezi cu lumea, e ok. Dar atunci când așteptarea asta se transformă pur și simplu în starea ta de fapt și tu doar aștepți să vină cineva să te aleagă, asta poate să devină un lucru nociv. Și e foarte greu să te descotorosești de asta, dar Adevărul e că nimeni nu vine să te descoperă, să te valideze, să spună că băie, ești tare, acum este momentul tău. Iar viața reală se construiește prin expunere repetată. Nici măcar prin talent. Chiar dacă ai un talent, de multe ori oamenii care sunt talentați, performează mai slab decât oamenii care nu sunt talentați. Adică dacă ai un talent, ți se pare că lucrurile ți sunt date, că ești entitled să primești anumite lucruri. Ai pur și simplu talent. Și asta te predispune la a nu munci și pentru a avea meritele respective. Te-ai născut cu ele. Dar adevărul este că, indiferent de talent sau nu, oamenii buni într-un anumit domeniu, vârfulile domeniului sau oamenii care ating un anumit nivel de performanță într-un anumit domeniu, sunt oameni care au experiența acumulată, au o expunere constantă a lucra la ce vor să lucreze și au o asumare constantă zilnică în domeniul respectiv. Deci nimeni nu o să vină să te aleagă. Tu trebuie să te expui. Nu cred că mi-a lipsit acest lucru, adică eu am avut cumva senzația că o să reușesc, dar pe de-o parte mi-era atât de frică să nu reușesc încât mă străduiam să fac lucruri care nu îmi plăceau. Să învăț pentru examen, să învăț pentru medicină, să mă duc la examene grele, să nu dorm noaptea și așa mai departe. Dar ce mi-ar fi plăcut mai mult este să am cumva mai mult curaj. Dacă ar fi să mă transteleportez acum 20 de ani, asta mi-aș fi spus. Iud, ai mai mult curaj. Adică nu aștepta momentul ăla să fii gata. Nu aștepta gata, uite, mai exersez, mai fac. Nu, nu aștepta momentul să fii gata. Ai curaj, fă-o acum. Învață să greșești, învață să failuiești. Nu era ușor să... fi chirurg la Funden, în toată regula, și să operez și să... eram chirurg și la Curtea de Argeș și să-mi pornesc canalul meu de YouTube și să vorbesc despre cum pot să slăbești sau cum trebuie să mănânci. Era aproape ridicol. Era efectiv ridicol. Ce, ești chirurg sau ești... un păpușar din ăsta care stă la televizor și stă pe internet și povestește atât în penile? Bagă-ți minții de-n cap. Bagă-ți mințile în cap, vin în sală să operezi că de asta ești chirurg. Frica să primească aceste critici m-a ținut o perioadă pe bancă. Adică înainte să ies la suprafață și să-mi asum tot ridicolul pe care puteam să-l asum, Am stat pe bancă și m-am pregătit să fiu gata. Și probabil că dacă începeam lucrurile mult mai devreme, eu cred că am început contul ăsta de YouTube undeva în 2018, dar dacă îl începeam în 2015, aveam 3 ani avans. Aveam 3 ani avans aici. Și asta mi-aș fi transmis. Mi-aș fi transmis să nu aștept să vină cineva să-mi zică ''Dude, ești super șmecher, te-am ales să faci asta''. Și mi-aș fi transmis să am mai mult curaj să încep lucrurile astea mult mai devreme. Și un alt ultim lucru pe care mi l-aș fi transmis, pentru că mi era foarte greu mereu să fac alegeri. Când eram în fața unei alegeri și una dintre cele mai mari alegeri pe care le-am avut a fost la examen de rezidențiat, când a trebuit să-mi aleg specializarea și aveam de ales între ginecologie și chirurgie. Pe lângă astea erau alte zeci de specializări pe care le puteam alege. Efectiv nu știam cum să fac alegerea. Efectiv nu știam care este specializarea potrivită pentru mine. Și ce mi-aș fi transmis dacă aș putea să călătoresc înapoi în sala de examen, unde primeam notele și alegeam specializarea, mi-aș fi transmis că niciuna nu era potrivită pentru mine. N-aveam cum să știu care e potrivită pentru mine fără să le încerc. Și atunci mi-aș fi transmis să take it easy, să nu regret alegerile pe care le fac, să nu ezit și să fac ce am chef. Efectiv, ce ai chef alege. Vrei chirurgie? Alege chirurgie, că poți să o schimbi. Ai o viaţă lungă în faţă, poţi să schimbi chirurgia pe altceva, poţi să echivalezi anumite cursuri şi să te duci să alegi altceva. Adică poţi să faci absolut orice, dar fără să mai ai acea ezitare şi reţinere, având impresia că asta o să faci şi toată viaţa, pentru că poftim, nu faci asta toată viaţa. Ai ales chirurgie, ai făcut rezidenţiat în chirurgie, ai profesat 2 ani, te-ai apucat de YouTube şi faci complet altceva. Bine, tot în domeniul medical. Ceva ce presupune o pregătire constantă și o documentare constantă mult mai activă decât o aveam în chirurgie. poate nu neapărat mult mai activă, dar mult mai diferită și mult mai largă așa, adică n-aș fi visat să învăț atât de multe lucruri cât învăț singuri în documentăriile pe care le fac. Dar iată că am ales chirurgie și altceva n-a fost și vreau să fac bani din asta, altfel n-are rost. Da, am ales chirurgie și am ajuns să fac YouTube și cine știe în ce altă zonă să mă poartă viața în următorii 10 ani. Așa că asta mi-aș fi transmis, să nu mai fiu atât de crispat când fac o alegere pentru că ele de cea mai multe ori sunt reversibile și te poartă în zone în care nu ți-i închipui. Și un alt lucru pe care l-aș face și asta regret, asta într-adevăr e un regret că n-am făcut asta, și anume faptul că nu am fost prin alte țări să învăț. Am fost la un curs în Italia, am fost la un curs de la aporoscopie în India, dar dacă aș da timpul înapoi, aș face mult mai mult schimb de experiență, încă din facultate. Mi-aș fi plăcut să plec prin Franța, să plec prin Germania, prin UK, să fac câteva cursuri acolo, poate să învăț un an, doi acolo în facultate. În rezidențiat mi-a fi plăcut să mă duc tot așa să Și e de fapt atât de simplu și ceea ce mă reținea e probabil faptul că nu știam cât e de simplu de fapt să faci asta. Pentru că dacă ești, de exemplu, rezident pe chirurgie și ai un stagiu de neomologie, să zicem, Tu poți să scrii în Franța, la un spital de stat, la un profesor de pneumologie, că vrei să vii și să faci stagiu de pneumologie acolo, iar el dacă te-a acceptat, pur și simplu te duceai acolo. Dacă aveai noroc ca acel spital să aibă un campus, tei și cazai într-un campus și stăteai și învățai pe secția de pneumologie timp de trei luni, după care te întruceai în România și vedeai cu totul alți oameni, cu totul alt mod de a aborda pacienți, de a aborda probleme, de a trata, de a gândi lucrurile și asta e un lucru care te poate propusa foarte mult, în special când te întorci înapoi în România și pui în practică lucrurile pe care le-ai văzut acolo. Deci cam astea sunt lucrurile pe care mi-ar fi plăcut să le știu. La 20 de ani, ca rezuman, mi-aș fi plăcut să port talonete, să fac kinetoterapie din când în când, să înțeleg că creierul meu nu se dezvoltă prin revelații, ci prin învățare zilnică și măcar 2-3 pagini, dacă aș fi citit în fiecare zi, aș fi fost mult mai câștigat acum. Mi-aș fi plăcut să știu că mersul e aproape la fel de eficient ca lărgatul, dacă n-am chef să alerg să merg mai des și mai mult că somnul nu se recuperează și e bine să ai un program de somn, că alcoolul și binge-ul ocazional nu-ți fac bine și ar fi bine să îmi găsesc alt mod de a mă distra. că energia mea este limitată, chiar dacă am impresia că am o grămadă de energie și de timp în tinerețe, că așa cum fac un lucru, o să fac orice lucru în viața asta și să abordez cu seriozitate absolut orice, chiar și lucrurile care nu se văd și care nu par importante, că relațiile se strică dintr-un motiv, din microneglijențe și nu dintr-un motiv mare, că nu trebuie să am o părere pentru orice și nu trebuie să mă contrazic cu oricine pentru a-mi dovedi dreptatea, că nimeni nu o să vină să mă aleagă, că trebuie să îmi asum, să mă expun încă de la început și că mă pot reprofila oricând, că nu trebuie să fac alegeri crispate și pot să le fac cu ușurință pentru că oricând Viața te poate purta într-o altă direcție și trebuie să înveți să te descurci în direcția respectivă, nu să rămâni foarte strâns, uite așa de un lucru pe care crezi că ți-l dorești. Bun! Asta a fost vlogul, primul vlog din 2026. Apropo, în 2026 am chef să fac mai multe lucruri, pentru că Ceea ce facem aici și avem o echipă mare și avem un flow destul de bine pus la punct în care filmăm aceste vloguri, le postăm în fiecare duminică și intră pe site, în zona, în profunzime. Avem podcasturile pe care le filmăm și le postăm în fiecare miercuri. Ceea ce mi-ar plăcea să fac este să avem o conexiune un pic mai directă și cel puțin oamenii care sunt în core public, care sunt publicul central, care stați, care intrați, care faceți primele view-uri la materiale pe care le postăm aici, Mi-ar plăcea să ne conectăm, nu doar așa unidirecțional, doar eu să arunc informații încolo. Mi-ar plăcea să ne conectăm și cel mai bun mod de a ne conecta este să fac live-uri și asta o să fac. Am tot felul de scule pe care mă așteaptă de ceva timp. Stai să te arăt. Uite, ăsta e un Elgato Deck, Stream Deck. Bang, bang, bang. Aici pot să-mi pun de exemplu screen-uri și să mi le setez și le apăs și le schimb. Aici am OBS-ul instalat pe Mac, am tableta pe care pot să o desenez, am două camere și încă lucrez la setup dar în curând este gata și o să începem să facem și live-uri. Și cred că o să le facem random, știi? Cred că o să păstrăm miercuria și duminica pentru păstările pe care le avem înregistrate, dar live-urile cred că o să le facem random. Și o să rămână unele disponibile pentru toată lumea, unele o să fie disponibile doar pentru membrii acestui canal. Apropo, numărul de membri crește, vă mulțumesc foarte mult pentru cei care sunteți membrii. Asta ne aduce un venit constant pe care ne putem baza ca echipă și asta ne dă curaj să facem tot felul de lucruri care ne plac și care probabil că o să vă placă și vouă, indiferent dacă acele materiale sunt sau nu remunerate prin colaborare. Este un mare lucru pentru noi, vă mulțumim pentru asta. Ne pregătim în 2026 de materiale parte un pic mai complexe, materiale tip documentar, materiale despre scheme-uri, cum este Ozuna Terapia, de exemplu. Transmisiuni live în care să poți intra, în care să poți lăsa comentarii, în care să poți pune întrebări și să avem conversații cumva mult mai naturale decât acestea care sunt înregistrate și editate. Bun, mulțumesc că ai rămas până acum. Sper din tot sufletul să ai un an nou bun. Dacă ai materiale pe care vrei să le fac, dacă ai subiecte pe care vrei să le abordezi, let me know. Lasă-mi în comentarii niște sugestii, trecem prin ele și ne apucăm de treabă. Mulțumesc! Ciao pe curând!