Masculinitate toxică: pericol pentru tineri | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Sandra O’Connor

De aceea e ușor să vrăjești un adolescent. Principiul în genere pare foarte sănătos. Vreau să fiu apreciat, vreau să fiu valoros, vreau să fiu important, vreau să fiu văzut.

Nu e doar o prostie de pe internet această manosferă.

Manosfera vinde un sistem. Pentru a reuși în viață, eu o să-ți dau niște pași simpli cu trei componente. Întâi trebuie să te trezești.

E o schemă clasic folosită în aceste culte sau secte.

Toți liderii manosferei vând programe.

Dacă vrei succes, vină la noi, că îți dăm program ca să devii de succes ca noi.

Exact. Cercul zice că depinde totul de tine. Faptul că n-ai reușit înseamnă că n-ai depus suficient efort. Și văd foarte multă depresie în rândul adolescenților, văd dependențe de jocuri de noroc, pentru că a face bani nu este neapărat o resursă disponibilă.

Toate astea sunt așa niște bombe din astea de artificii cu fum în ochi care te fac să nu vezi ce este în spate.

Dacă valoarea ta în sine stă doar în ceea ce tu poți să ai sau să primești din exterior, acolo avem o mare pericol.

Omule, te salut! Dr. Mihaila aici. După cum ai văzut în acest episod Boabea de Cunoaștere, vorbim despre manosferă. Și manosfera asta este un nou curent care, din păcate, învață adolescenții de astăzi ce înseamnă adevărata masculinitate și, din păcate, acest curent o face într-un mod profund greșit. Și, atenție, când vorbim despre un băiat de 14-15 ani, nu ni-l putem imagina intrând pe internet și căutând cum poate să fie toxic masculin. N-o să caute asta, o să caute maxim lucruri de genul cum aș putea să am mai multă încredere în mine sau cum aș putea să atrag atenția unei fete. Și prin tot acest conținut de fitness, disciplină și motivație începe să se insinueze conținut care le explică că lumea este o junglă, că relațiile sunt doar jocuri de putere, că femeile sunt adevărații tăi adversari, iar vulnerabilitatea este o condamnare la eșec. Și personajele care fac asta sunt personaje pe care nu ți le-ai putea fi închipui că de fapt stau și-ți educă copilul. Așa că astăzi, fără să-l judecăm, vrem să înțelegem ce este acest curent. de ce și cum am putea să ne ferim de acest curent și de unde ar putea să înveți adoleșenții despre ce înseamnă o masculinitate sănătoasă. Iar invitatul nostru de astăzi este dr. Sandra O'Connor, este psiholog clinician. Mulțumim Unicredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul Boabe de Cunoaștere și sprijină aceste inițiative educative. Sandra, bine ai revenit la Boabe.

Bine te-am găsit.

Ce faci?

Ce să fac? Am venit să vorbim despre manosferă, despre labirintul ăsta în care se rătăcesc adolescenții adesea când încearcă să găsească o identitate.

Nu e doar o prostie de pe internet această manosferă?

sub nicio formă, pentru că promite succes. E o întrebare pe care eu pun tot timpul părinților, adolescenților, atunci când lucrăm împreună. Îi întreb dacă au discutat vreodată cu copiilor despre ce înseamnă să ai o valoare, să fii un om de succes, să fii un om valoros și adesea răspunsul este nu, de ce să vorbesc despre asta. Sunt anumite aspecte pe care ar fi atât de important să putem să le aducem noi în discuție cu copiii noștri, dar pe care uneori nu le discutăm, pentru că nu ni se pare importantă. Corect.

Adică de ce am discutat cu copiilor despre ce înseamnă succesul, nu? Sau cum să ai valoare. Nu? Adică e ceva ce... Parcă nu-ți vine natural să discuți cu copiilor, dar iată că ar putea fi motive să discuți asta.

Dacă ne gândim noi ca adulți, ce înseamnă pentru tine valoarea? Ce înseamnă pentru tine succesul? Și noi când ne punem această întrebare adesea suntem perplești. Încercăm să găsim o valoare ierarhică cumva. Să vedem unde ar putea să fie plasată valoarea unui om. Dacă tu te duci încercând să vezi cum aș putea eu să fiu special, nu asta face o adolescență, încerci să aparții. Nevoia asta de apartenență socială la grupul tău, la un tribal tău este atât de mare în adolescență. Ancestral trebuia să aparținem tribului, altfel ne mânca leul în savană. Acum avem nevoie să aparținem unui grup ca să nu rămânem pe din afară, să nu fim excluși social. Și atunci adolescenții, când vor încerca să găsească o direcție identitară pe internet, vor merge înspre succes. Vreau să fiu apreciat, vreau să fiu valoros, vreau să fiu important, vreau să fiu văzut și acolo se strecoară ce? În acest caz, manosfera pentru bărbații tineri. În multe alte cazuri, avem extraordinar de multe capcane de succes.

Ok. Ce înseamnă, de fapt, manosfera? Adică cum ai putea o defini sau cum arată un și se comportă și vorbește un aparținător al manosferei care apare pe ecranul telefonului adolescentului?

În primul rând vezi un om care are prestanță, este un om charismatic, un om cu o importanță și manosfera în sine este... doar părsile foarte toxice ale manosferei sunt cele care aduc această contaminare a unei generații întregi, a spune eu, mai multor generații. Manosfera în sine ce zice este că pentru a reuși în viață eu o să-ți dau niște pași simpli cu trei componente. Acele trei componente sunt Tu, lucrul cu tine, lucrul cu relația și conexiunea cu divinitatea. Dacă tu le aliniezi pe astea trei, dacă eu ți-aș pune în afara manosferării aceste lucruri, poate fi de acord cu mine. Îi zice, da, mă, sunt bune chestiile astea.

Ok, lucruri cu tine, lucruri cu relație.

Sunt importante, corect? Doar că încep să fie nișate și radicalizate. Ceea ce înseamnă lucru cu tine înseamnă imagine. Lipsită de conținut, foarte lipsită de conținut este doar cum areți, ce ai, ce posesiuni ai și unde te situezi tu ierarhic, care este valoarea ta strict din punct de vedere material și estetic. Partea de relație este cum îți găsești tu un partener într-o relație instrumentată. O relație instrumentată înseamnă că tu o să ai un partener care este doar o resursă pentru propria ta pe răspăritate. Și atunci, femeia este obiect, e obiectificată, este ceva care te susțină și îți crește, ție valoarea, pentru că este reprezentarea ta.

Da.

Deci se duce orice capacitate de a crește relațional în relație, crești doar tu. Iar partea cu divinitatea este ce aș spune eu în analiză. Noi îi spunem în psihologie principiul de externalizare a responsabilității. N-am fost eu, n-am fost Sofia, n-am fost aliniat, n-a vrut Dumnezeu. Deci orice eu nu reusesc, atunci când mă duc pe parcursul meu, are deja două surse de preluare externă a responsabilității. Ori femeia mi-a vrut rău, ori societatea și divinitatea. Și atunci cumva, în momentul în care tu îți cauți identitatea și îți zice identitatea, sunt trei pași, câțiva pași ai de făcut doar și după aceea tu ajungi la succes, nu? Te duci așa într-un cerc. Și în cercul ăla, Noi nu ne dăm seama, dar rămânem prinși într-un mecanism, într-un mecanism care devine toxic și obositor și din care câțiva reușesc să obțină succesul. Statistic ei validează funcționalul acestui circuit și câțiva rămân prinși permanent până când ajung inutil pentru societate. Există și un termen în manosferă pentru astăzi, numesc Black Pilled. Le-ai încercat pe toate? N-ai reușit nimic? Ceva este clar o disfuncție la tine? Genetic ești disfuncțional? Ceva nu este în regulă cu tine? Blackpill!

Black pill, adică n-ai reușit, ești...

E pastila neagră, ești doomed, nu mai ai nimic, nu mai poți să ajungi niciunde. Tu ești clar un beta, din momentul ăla tu nu mai poți să ajungi un leader și nu mai poți să ajungi în fruntea societății și nu este pentru că n-a fost corect sistemul pe care ți l-a vândut Manosfera, că Manosfera vinde un sistem. Și pur și simplu ceva în structura ta este atât de defect încât tu nu ai cum. Nu e vina lor că ți-au vândut câțiva pași această strategie.

Că ți-au dat pași foarte clare, da? Adică ești bine cu tine, da?

Trebuie să te trezești. Întâi trebuie să te trezești.

Asta e intrigile mele, nu? Te trezești.

Nu, e ad literam. Deci este The Red Pill in Matrix. Știi, este Matrix-ul în care ți se dă la un moment dat o pastilă albastră și una roșie și tu trebuie să alegi dacă vrei să te trezești în a percepe realitatea cu toată complexitatea ei sau dacă vrei să rămâi și să trăiești așa ca până acum.

Dar asta e o schemă clasic folosită în aceste culte sau secte sau în tot felul de culte care vor să te atragă, care de fapt spun că realitatea în care trăiești tu e simulată, trebuie să te trezești. Așa

este, dar sunt stratificate. Există atât de multe principii care așa funcționează. Aș merge un pic în afară manosferei. Pentru că escrocheria a existat întotdeauna în umanitate și s-a manifestat cum? Există un segment de populație al oportuniștilor care așa funcționează, ca și mamiferul parazitar, care își dă seama unde poate să meargă, unde poate să se adapteze pentru a putea să funcționeze cu cât mai puțin efort și cu cât mai multă reușită. Nu aș spune dacă este rău sau bine, nu suntem a judeca aici. Facem o strictă analiză biologică.

Mi se pare super șmecher. Deci asta e excrocheria. Încerci să faci cât mai puține furți și să obții cât mai multe foloase de acolo.

Cum fac asta? Nevânzând un produs, vânzând o ideologie, promițând o ideologie în care eu trebuie să te convinc că tu făcând parte din acest Această unitate secretă de oameni speciali, care doar ei au acces la această ideologie, poți ajunge undeva în fruntea listei. Poți ajunge la tot ceea ce înseamnă pentru tine succes. Dacă vrei să fii într-o dezvoltare spirituală, o să-ți dau 10 pași ca să poți ajunge la liniște și la pace, nu? Dar vină-o la noi. Trezește-te înspre conștiință. Îți arăt eu și facem toată chestia asta și poți să ajungi acolo unde trebuie. Asta dacă ai făcut toți pașii. Și dacă ești dintre cei speciali. La fel în orice schemă, fie că e terapie, fie că este dezvoltare personală, peste tot există această nișo de escrocherie, de escrocherie care îți vinde de la Panacea Universal, cum se mărgea mai demult cu cortul și cu circul. Bine, nu știu, am citit despre asta. Și se vindea un leac. Universal. Corect. Era panaceul universal. Ei, acel panaceu universal acum nu mai este îmbutăliat. Este și îmbutăliat unori. Dar acum este ideal. Idealizăm. Idealizăm masculinitate. Idealizăm spiritualitate. Idealizăm dezvoltare personală. Și o idealizăm în diferite scheme. Schema piramidală nu mai funcționează. De ce? Pentru că piramidea asta, pe cât se înalță, tu devii tot mai potent, dar baza începe să devină tot mai segmentată și dacă începi să fie mulți oameni care se pot prinde că tu, de fapt, le vinzi o iluzie și dacă îți placă baza, te-ai dus și tu. Ei, sistemul ăsta, manosfera, este un cerc.

Ce înseamnă? Adică piramidal înseamnă că totul pleacă de aici și baza asta se fragmentează? N-ai control? De ce manasfera e un cerc?

Păi uite, hai să zic, de ce nu ai control? Pentru că piramidal înseamnă eu fac o sectă, nu? O să-i zicem așa, fac un grup, un club, o familie, un trib, cum vrei tu să-i zicem. Și mai întâi eu pe ai mei cei de bază, fondatorii, și apoi tot adunăm, adunăm și zicem, dăm mai departe vestea, cheamă și prietenii și noi ne înălțăm în funcție de câți oameni vor veni să investească în acest proiect, proiectul nostru comun. Cu cât mai mare devină piramida, cu atâta mai instabilă este baza, pentru că asta înseamnă că baza e fragmentată. Sunt foarte, foarte mulți oameni care pot să gândească, să se trezească la altă realitate, la ea de dinainte.

Și care e cercul în manosferă?

Păi cercul, zice, depinde totul de tine. Faptul că n-ai reușit înseamnă că n-ai depus suficient efort. Dacă tu ai depus suficient efort și te-ai dus la sală și ai făcut bani și uite, ai reușit să investești și ești ok, n-ai găsit femeia potrivită. E femeia cea care te ține înapoi. Mai învârtă-te în cercul ăsta, că n-ai ce să faci. Trebuie să te învârți, pentru că cercul ăsta de fapt este cel care este tribul nostru. Tribul nostru e cercul. Și atunci tu te duci. Și tot, nu, în viață mai schimbi relații. În viață mai ai momente în care nu crezi în Dumnezeu, că te-a rănit ceva și zici, am pierdut credința. Și uite așa de tot te învârți, pentru că întotdeauna sunt două elemente două picioare de masă care nu o să fie tot timpul aliniate. Și atunci rămâi acolo într-un ciclu perpetu, perpetu. Și dacă tu rămâi disfuncțional, ca într-o centrifugare de perpetuum mobile, vin alții, vin alții. Pentru că întotdeauna, când este suficient de mare șantionul, va fi o mână de oameni care se pare reprezentativă pentru succesul acestui sistem.

Adică o să găsești printre semenii tăi adolescenți pe unul care ajunge să aibă și un corp frumos, ceea ce în monastră se cheamă Lux Maxing, da?

Da, Lux Maxing, să arăți cât mai bine.

Are o mașină șmecheră, are o femeie care îl reprezintă și care îl ascultă și care e așa o parte dispensabilă care e acolo pentru imagine. și îl vezi și cu cruciulița, făcând crucele, adică și acela o să fie reprezentativ și o să zice, aha, uite, el a putut, eu nu pot, eu sunt de vină sau eu trebuie să rămân în cercul ăsta până performez.

Știi ce este foarte interesant la manosferă? Toate lucrurile astea se fac în micro-circles, adică sunt niște cercuri, de-a dreptu niște comunități în care ei se susțin reciproc. Tu nu decizi că ai ieșit. Decizi de cercul tău pentru tine. Adică în momentul în care tu ești Blackfield, în care tu nu mai poți să funcționezi și să decizi că băi, le-ai încercat pe toate, dar nu merg, nu tu ești cel care te devalorizează. Este comunitatea și atunci Ce faci? Demonstrezi. Încerci să îți obții valoare. Încerci să obții conexiuni. Încerci să-i impresionezi. Încerci tot timpul să fii o parte funcțională a microcomunității tale toxice, pentru că altfel ei te devalorizează. De fapt asta cauți acolo. Cauți să fii un om valoros. Și ce-ți spun? Îți spun că e foarte greu să fii valoros pentru că există potențialul să devii incel, adică un celibat involuntar. Incel? Da.

Ce înseamnă incel?

Incel înseamnă un bărbat care nu poate avea parteneri, care a devenit celibatar involuntar. De ce? Pentru că se presupune că nu există suficiente potențiale partenere care să poată să aleagă bărbații. O să vorbesc despre asta, că este

cel mai mare bun și posibil. Asta e ideea din adolescens. În adolescens am văzut-o că teoria spune că în lume 20% dintre bărbați vor fi cu 80% din femei, nu?

Deci m-am uitat acum ca să văd din ce an s-a schimbat dinamica de populație. Într-adevăr, acum sunt mai mulți bărbați decât femei, cu 1% din populația globului, adică cu circa 40 de milioane pe planetă. Dinamica s-a schimbat din 2016. Vag, înainte erau mai multe femei decât bărbați, adică de circa 10 ani de zile s-a rămas fără parteneri disponibile, pentru că știi, 40 de milioane pe o planetă întreagă este 1%. 1% din populație. Acum hai să ne uităm că nu toată acea populație este o populație la vârsta 20-40 de ani care este willing to mate. E absolut absurd să aruncăm cu astfel de procente și să spunem...

Stai un pic, ei zic de procente ca și populație sau ca și disponibilitate? Asta nu înțeleg.

Noi trebuie să luăm procentul ca eșantion de populație a întăit, ca să eu să pot să zic doar 20% din bărbați vor avea capacitatea de a fi într-o relație bună în care să fie susținuți. Aia înseamnă că eu din start anulez 80% din populație a planetei și zic băi, 80% sunteți loseri. Astea nu o să vă aleagă nici dracu, că știi, aleale alte care... 79% din populația planetei, ale alea alte femeile care rămân fără, aleau să aleagă să rămână fără sau nu știu ce o să fac. Adică e foarte greu, că dai niște cifre și te poți juca cu cifrele, știu, faci ce vrei cu cifrele alea. Dar dacă îi zici unui adolescent o chestie de genul ăsta și el zice, wow, nu verifică, nu are o sursă credibilă, vină de la cineva care, clar, are bani, mașini, are o relație care pare să fie acolo în susținere, Nu va înțelege că ceea ce îi se vin de acolo nu este o minciună, este o iluzie. Nu există, nu are nici o bază reală pentru ca el în mod real să se sperie și să spună, am doar 20% șanse să am o parteneră. Nu există o bază reală pentru așa ceva. Bazat pe ce? Pe faptul că în ideologie se spune că partenerele femeile caută un bărbat care are un anumit aspect. Are bani și are un statut și singurele lucruri care le interesează pe femei sunt lucruri materiale. Asta presupunem că în această mentalitate înseamnă că acel procent de femei din populație, toate cele 49% sunt top model și stau acolo la ales văzând bătându-se pe aia 20%.

Da, e nonsens, da, e un nonsens care ți se vinde, dar oricum, întorcându-mă la definiția, pentru că ai definit manosfera și după aia ne-ai explicat ce e o excrocherie, de fapt manosfera este o excrocherie.

Toți liderii manosferei vând programe. Sunt niște documentare extraordinare despre manosferă. Toți liderii manosferei au programe de investiții, în care, pentru a putea să faci parte din tribul lor, trebuie să investești o sumă minimă. Suma minimă fiind acolo la, nu știu, 100 de euro poate, sau de la 100 de euro în sus, pentru că, totuși, lucrând cu adolescenți, ei nu au o bază financiară atât de vastă. Ei, clar, dacă tu vei investi, ca pe orice piață de investiție, există acest potențial ca tu să poți să ai un câștig. în funcție și de suma pe care o investești. Ei, aceste programe te învață cum să investești, cum să devii un om mai bun. Practic, ce te învață ei nu e ceva rău, doar că te învață într-un procent în care tu niciodată nu vei putea de fapt să obții ceea ce au obținut ei, pentru că ei au milioane de subscriberi care au tocmai i-au plătit 100 de euro ca să poată să folosească acest program. Tu nu.

De regulă noi nu folosim nume și nu numim oameni în acest podcast, pentru că vorbim despre idei și despre direcții, dar e un nume pe care nu mă oferesc să-l folosesc pentru că îl știe toată lumea și vreau să facem cumva legătura pentru cei care se uită și încă nu au înțeles. Un reprezentat de top din monosfera este Andrew Tate, corect?

Exact.

Adică este... îți explică ce e succesul? Îți explică ce înseamnă să fii bărbat? are o atitudine agresivă și deplorabilă față de femei? Andrew Tate înțeleg că a urcat pe scena unui festival mare, la Beach Please, nu? A fost pe scenă. Și cumva asta e o validare foarte periculoasă pentru adolescenți și o să vorbim despre ce se întâmplă de fapt în mintea unui adolescent, cum este el agățat și pescuit, dacă există imunitate la manosfera sau cum cum să-ți crezi copilul în așa fel încât să fie imund la manosferă. Ca să încheiem cu definiția, mă uitam la un documentar făcut de... un vlog făcut de zlăvog. Și era despre un personaj. La un moment dat el se întreabă dacă personajul respectiv este din monosfera sau nu. E un checklist făcut din 5 puncte care trebuie bifate. Nu trebuie toate bifate și întrebarea este dacă nu cumva monosfera evoluează încât și-au dat seama că băi e prea ridicol ce facem dintr-un anumit punct de vedere și își schimbă un pic forma. Adică iată cele 5 puncte.

1.

Succesul ca identitate centrală. Adică scopul, scuză, mijloacele, identitatea ta centrală este succesul. Și dacă vrei succes, vină la noi, că îți dăm program ca să devii de succes ca noi. Că eu și cu frații mei cu mașinile decapotabile din spate, toți facem asta. Nu fii în sel, vină cu noi în gașcă, ca să ai succes. Îți dăm un program de 20 de euro. Atenție, nu vorbesc cu mine, că eu nu o să cumpăr asta, dar vorbesc cu un adolescent de 14 ani. care are nevoie de bunuți în plus, se simte nesigur, vrea să aibă și el o iubită, căută și el pe internet și internetul ăsta e pervers, pentru că el caută cum pot să am succes și ajunge acolo. Al doilea check. Discurs de tip self-made, creează o aură de legitimitate și totodată hrănește speranța că și tu poți realiza același lucruri.

Da, dar e radicalizat, pentru că self-made are foarte multe aspecte. Da, self-made e minunat să putem să ne creștem copiii spunându-le tu ai o foarte mare abilitate de a ajunge acolo unde vrei. Dar este foarte important să înțeleagă că există mulți alți parametrii. Parametrii sociali, oportunitate, ceea ce se întâmplă în viața ta. Sunt foarte, foarte mulți alți parametrii pe care nu se poate să-i atingă. toată populația. Adică self-made te duce în direcția în care tu poți să dezvolți o abilitate, nu în direcția în care tu obții doar rezultatul maxim.

Da, în manosferă discursul tip self-made este am pornit de jos, am fost sărac, acum am toate mașinile de lux, avion privat, o să te învăț și pe tine să faci asta.

Corect.

Asta e o chestie interesantă. Familie ca formă de validare. Suție, casă și viața așezată care este atribuită capacității deosebite de a fi provider, adică un rol de gen atribuit bărbaților în patriarchat. Nu la toți, dar unii au această familie ca formă de validare și o arată constant. Și aici, atenție, aici este o migrare între manosferă de acum câțiva ani, în care femeia este ceva dispensabil, e ceva ce trebuie să iei doar ca statut, e adversarul tău, ea e inimicul, discursul tip Andrew Tate sau frații Tate și există acest discurs mai nou în care oamenii își arată, de fapt, familia așa ca formă de validare, dar cu acest ease de provider.

Păi pentru că atunci tu ai un rol care este important, nu? În momentul în care este o tabără contra celelalte tabără, există riscul să pierzi. Dacă tu te polarizezi și spui, suntem noi împotriva femeilor, chiar există un risc real ca acel război să nu fie neapărat câștigat. Dar dacă dai un incentive, dai o motivație și pentru femeia care vine aici ca să simtă că ești parte din ceva mai măresc decât tine, tu vei fi aici și eu voi avea grijă și o să fiu provider și o să fiu modelul clasic în care pe mine familia mă reprezintă. Adică asta ce înseamnă? Copiii vor fi o reprezentare a mea, trebuie să nu mă facă de rușine și să facă ceea ce eu consider că trebuie să facă copiii ăștia. Soția la fel este reprezentarea valorii mele, atâta timp cât este reprezentarea valorii mele. Este acolo în siguranță. În același timp nu s-a dus chiar atât de departe manosfera de faptul că poate nu fi dispensabilă, dar nu este suficient de valoroasă încât să aibă o singură poziție. Adesia, cel puțin acum, în mentalitatea și în logica manosferei, provider-ul are dreptul să aibă mai multe. Este, cum spuneau, Monogamie unidirecțională. Dacă ai auzit acest termen. Adică soția este monogamă, ei sunt poligami.

Așa e, monogamie unidirecțională. Am o completare la checklist-ul Slăvog, dar într-adevăr există și asta. Deci doar bărbatul.

You can't fight them, join them. E o chestie foarte, foarte des folosită. În orice escrocherie este. Nu poți să te lupi cu cineva, trebuie să-i tragi de partea ta.

Claudiu, step forward wife, adică soție trofeu. Is a cultural term for a submissive, e un term cultural pentru o soție submisivă, docilă, care se încadrează perfect în normele stereotipice tradiționale.

Corect. Este cadrul tău de susținere. Tu ești ajutat să devii ceea ce tu meriți să devii sau vrei să devii.

Că avem și bărbați adulți în manosferă, nu? Care au familie și copii și trăiesc în continuare în această iluzie a manosferei. Și eu îmi dau seama că recunosc acest pattern.

Există anumite persoane care dau validitate curentului, pentru că te uiți la ei și dacă nu-i cunoști extraordinar de bine, ei pot să zică, uite, chiar este o formulă de succes. Într-adevăr, așa este cum îmi promite. Doar că de câte ori există o singură sursă de venit, de resurse, Nu pot foarte mulți consumatori să fie cap de trib, că nu au cum, pentru că sursa de venit este redusă și atunci și manosfera trebuie să se plieze pe nevoia socială. Nu știu cât va mai fi între noi și când se va duce la un moment dat. Probabil se va transforma în altceva, dar această manosferă nu este toxică în totalitate. Este toxică prin modul în care reduce toate aceste principii la radical, la niște lucruri radicale. Că dacă te uiți la principiile în genere, de aceea e ușor să vrăjești un adolescent. Principiul în genere pare foarte sănătos până în momentul în care vezi cât este de reducționist. Pare sănătos, nu? Du-te la sală! Vrei să arezi bine? Du-te la sală!

Corect, pare sănătos, exact.

Vrei să te aprecieze lumea și să te vadă ca valoros? Tu te fă bani! Doar că nu poți! Nu poți să te duci la sală și tot să fie în același fel și tot să mergă să facă bani și chiar să facă bani. Și atunci este atât de mare presiune asupra ta încât o să simți că eșuezi, o să simți că e ceva insuficient la tine. Și văd foarte multă depresie în rândul adolescenților, văd dependențe de jocuri de noroc. Pentru că a face bani atunci când te duci înspre manosfere la 14, 15, 16 ani nu este neapărat o resursă disponibilă.

Corect.

Nici măcar din investiții. Și atunci e foarte greu. Pentru că tu te duci acolo, ți se dau... Toate aceste coordonate care, dacă te uiți, sunt coordonate relativ corecte. E ca și cum eu ți-aș zice, vrei să mergi la New York, nu e nicio problemă. Te duci, iei un avion din aeroport, te duci până acolo, poți să faci o scală, îți dau opțiuni de scale, îți zici, da' păi, du-te, du-te, hai, pa! Eu ți-am zis cum să ajungi la New York.

Da.

N-am greșit.

Hai, tu ce ești așa prost? Te duci la Paris sau la Londra, la toate oriente.

Păi da, dar trebuie bani de bilet, păi da corect, depinde de tine, tu te fă bani. De ce, sărac? De ce? Știi, îți dau responsabilitatea și după aceea tu zici, da, măi, dar uite, tot încerc să faci ce-mi zici tu și eu zic, păi da, dar ai crezut? Tu ai, do you have faith? Nu crezi în asta. Vezi, n-a fost momentul tău acum. Ai încrederea. mai dăm încă 20 de dolari pe lună pentru programul ăsta, că o să vină și la tine, o să vină și rândul tău.

Și e nasol, pentru că dincolo de acești 20 de dolari sunt vieți care s-au... Minți care pot fi distruse de această presiune instovitoare pe care o aduce acest failure. Pentru că, într-adevăr, repet, este o excrocherie. Manosfera este o excrocherie care te stoarce de puțini bănuți pe care tu i-ai ca adolescent și care te poate distruge psihic. Revenim la checklist-ul. Deci primul a fost succesul ca identitate centrală, doi discurste tip self-made, 3. Familia ca formă de validare. 4. Credința în Dumnezeu ca scut împotriva acuzelor imoralității. Deci, în manosferă, bărbatul din manosferă are această credință în Dumnezeu și o arborează în continuu. sărută crucea, face crucea, se duce la biserică, se filmează cum merge la biserică, îl invocă în permanență pe Dumnezeu sau nu în permanență, în foarte multe ipostaze. Atenție că ascut împotriva acuzelor de imoralitate. Adică, cu alte cuvinte, toți mafioții care fac toate nefăcutele, îl au pe Dumnezeu în dreapta, ca orice om care se uită, om simplu care se uită la el să zică, ia uite domnule, băi, e cu Dumnezeu, este credincios.

Păi sunt noi lebule papale. Astea au fost întotdeauna. Te duci să cumperi cupoane. Așa le zic eu. Te duci și zici, păi da, da, eu am greșit, dar mergem că e... Catehistul se ridică, mănăstirea, mă duc, dau acolo, dau la biserică, mă duc să ajut, că e sistem de puncte și atunci în minte lor adesea credința. Nu este de fapt o credință în care tu în mod real și autentic vrei să fii tu un om care aduce valoare acestei lumi. Tu vrei să fii omul valoros din lumea asta. Valoarea lumii vine înspre tine. Nu tu dai valoare lumii în care trăiești. Și atunci e foarte interesant să ne uităm la oameni și să le vedem spiritualitate că e atâta de simplu să distingi cineva care chiar crede în mod real și are o formă de a trăi spiritual și cineva care se folosește de asta ca descut și zice ei lasă că îmi spăl eu păcatele mâini. E ok. Se vindeau bule papale în trecut. Te duceai și plăteai. Și îți dădea spălări de păcate. Biserica catolică în trecut făcea asta. Te duceai și câte bule papale. Păi cu cât erai mai bogat, cu atâta cumpărai mai multe. Nu s-a schimbat nimic. S-a schimbat numele. Acum se numește manosferă. Deci chestiile astea evoluează.

Asta o vedeam si in politica, apropo de folosirea religiei si a credintei ca scut impotriva imoralitatii, nu? La ultimele alegere. E o chestie foarte evidenta, dar cumva foarte multi oameni in simplitatea lor o vad ca pe o valoare. Daca ai o cruciulita pe tine si daca zici Doamne ajuta ca asa a vrut Dumnezeu, de aia am avut succes. Nu am avut succes ca am fost eu imoral si am facut toate tampenile non-etice si mi-am batut joc de generații de adoleșenți. Nu, am avut succes pentru că am crezut și Dumnezeu mi-a dat.

Corect, dar este o formă mai elevată de a arunca cu nume. Adică, you're name dropping, cum spun americanii.

Și cinci, estetică aspirațională. Toate elementele astea sunt țesute într-o imagine a unei vieți mai mulți decât ideale, care prin muncă, familie și credință poate fi accesată de către oricine. Doar trebuie să ne cumperi programul.

Și dacă te uiți, este structura de bază a tuturor schemelor care sunt acum pe piață, cum spuneam. Că este spiritualitate, că este, du-te și regăsește-ți iată pastila roșie de feminitate, că nu e doar manosfera. Adică sunt foarte multe curente acum. De ce? Pentru că noi ne întoarcem înspre emoții, ne dăm seama că suntem ceva mai mult decât o funcție într-un sistem, începem să lucrăm ca indivizi, ceea ce nu-i neapărat foarte bine, că noi suntem niște mamifere tribale. Și atunci ce facem? Psihicul nostru are nevoie de tribă, are nevoie de un cerc de apartenență. Este tot mai greu să-și găsești cercul de apartenență, pentru că din copilărie deja, noi nu mai avem tot satul care crește copilul. Noi avem diverse instituții sau entități care cresc un copil. Și atunci, un copil care poate ar fi avut, acum vorbim de băieți, ar fi avut o expunere la o masculinitate sănătoasă, la o relație care să fie cât de cât echilibrată, să vadă că există o împărțire de responsabilitate, de valoare în relație, că noi creștem împreună. Poate nu mai are asta. Nu s-a născut și s-a dus la grădiniță. Pot să fie părinții cei mai extraordinari. Asta aș sublinia. Faptul că copiii se ducă înspre manosferă nu înseamnă că au părinți dezinteresați acasă. Aș vrea să nu legăm ceea ce aduce algoritmul în fața unui adolescent de irresponsabilitate parentală, pentru că nu sunt legate.

Păi am putea zice că de ce i-au dat telefonul, nu? Sau nu ai cum să controlezi asta la un moment dat?

De ce i-ai dat telefonul? La 14-15 ani, 16 ani, de ce i-ai dat telefonul? Nu există astea de putește.

Bun, asta e un lucru important de știut. Am o întrebare paranteză, pentru că, într-adevăr, această estetică aspirațională în care avem viața perfectă, corp perfect, soție perfectă, familia perfectă, bani, vacanțe perfecte, toate aceste lucruri. Întrebarea e așa de fapt. Dacă ne uităm pe internet și vedem că cineva are numai familie perfectă, corpul este perfect, mașini, bani, succes, vacanțe perfecte, totul este absolut maxim. E ceva în regulă acolo? Putem bănâi că e ceva în regulă acolo?

Este ceva în la regulă peste tot, Mihael. Nu există perfecțiune. E o imagine absolut falsă. Am lucrat de atâtea multe ori în terapie cu femei, cu bărbați care mie mi se păreau cei mai frumoși oameni pe care i-am văzut până acum și care se credeau urâți, care nu se vedeau așa. Perfecțiunea stă în ceea ce noi așteptăm să se ridice la nivelul unor așteptări care sunt realizabile. Dacă eu am niște așteptări care sunt cumva așezate în concret și în conștient și sunt raționale și nu se duc, cine știe, în niște fantezii care sunt intangibile, acolo pot să ating uneori anumite forme de perfecțiune. Dacă mă duc eu la sală și zic am și eu un obiectiv aici, mă duc cu acest obiectiv și dacă l-am atins mă mai duc să văd poate pot și alt obiectiv. Și poate că pentru mine unele, nu știu, am eu o inserție musculară care să îmi permită să arăt așa și unele pot să mă duc la sală 20-30 de ani și nu o să arată așa cum îmi doresc, că nu am această inserție musculară. Adică, nu știu, îmi stă mie un mărunjos și orice aș face eu nu o să mi se urce în sus, că nu există capacitatea fizică a organismului meu să poate să-mi ridice musculatura. Și atunci, dacă noi promitem, fă ca mine și toți o să fim perfecți și o să fim niște cartiere de oameni perfecți, cu case perfecte, cu familii perfecte, cu corpuri perfecte, mințim, vindem o iluzie. Pentru că nu există așa ceva. Ceva acolo doare, ceva acolo aduce suferință, ceva acolo nu este perfect aliniat. Toți avem momente de foarte bine și momente de rău și de foarte rău. Exact așa este și acolo. Chiar dacă estetica îți spune totul este așa cum îți dorești și tu să devii.

Deci ai doar o parte pe care vrem să o înfoțișăm acolo.

Păi tu mi-ai zis, uite, gândește-te puțin. Mi-ai zis acum, ne uităm pe internet și ne uităm la cupluri perfecte. E totul bine acolo? Nu știu. Hai să ne gândim din copilăria noastră. Un cuplu perfect în Hollywood. Unde vrei tu? Care și-acuma e perfect și în care n-a fost nimic acolo greșit și n-am aflat niciodată nimic și zicem, wow, uite ăștia-s. Îți vine în minte?

Nu, bai, proiect.

Or fi. Nu, de not.

Poate sunt, dar nu se înfățișează. Înfățișarea ostentativă a unei vieți absolut perfecte ar putea să fie un red flag. Mi-ar plăcea să înțelegem asta ca să nu stăm în tăcere și să invidiem ceva ce nu există și să ne acuzăm pe noi că nu suntem și noi așa. Adică trebuie să înțelegem, ăsta e Red Flag. Și uite, învățăm inclusiv din excluzăria manosferei, că toate astea sunt așa, niște bombe din astea de artificii cu fum în ochi, care te fac să nu vezi ce este în spate. Acum, limbaj codificat ca filtru de apartenență, atenție, pentru cei care auziți asta, e din manosferă, Red Pill, ai explicat ce e asta?

Red Pill, când te-ai trezit la realitate.

Da.

Trezirea.

Alfa, beta.

Alpha, Beta, Alpha este cel care este capul de haită. Beta sunt toți ceilalți care trec și ei pe acolo. Acum să ținem cont de faptul că într-o haită de lup nu sunt 20 de Alpha. Și conceptul în sine este atât de aberant. Pentru fiecare tribu există un Alpha. Tu n-ai cum să vii în tribul meu să te fac Alpha, care înseamnă că mă detronezi.

Lupul Alpha nu îți vin de curze cum să ajungi și tu Alpha.

Corect! Culmea, Lupu Alpha este cel care protejează tribul și nu prea vrea să vină alți Alpha, că ei se determină prin luptă care rămâne Alpha și ăla l-ar se duce la Beta când a venit un nou Alpha în trib.

Bun, mai așa, Lux Maxing, am înțeles. Lux Maxing e că trebuie să arăți bine naturia ta. Mogging, nu știu ce înseamnă, l-am găsit pe internet. Mai există cope. Mai există Mewing. Mewing sunt niște exerciții care au o bază fiziologică foarte precară de există acolo de făcut cumva cu limba ca să-ți faci maxilar de bărbat. Există bone smashing. Sunt adolescenți care se lovesc intenționat cu ciocanul în oasele maxilarului sau în bărbie ca oasele să se fractureze puțin și să se facă bărbia mai pătrățoasă.

Dacă te-ai născut genetic într-un fel, nu poți să le faci prin exerciții faciale. Asta e ca face yoga pentru riduri. Orice medic îți spune că chestia asta este sănătoasă, dar faci spre imposibil să-ți modifici forma maxilarului. Ar trebui să o faci 8 ore pe zi.

Să ai ca un fel de aparat dentar pe care îl porți, transformat din mușchii tăi. După aceea este așa, reducerea femeilor la categorii rigide. Chad Stacy, înțeleg că una este de lăsat, una este de păstrat, ceva de genul ăsta. Teoria hipergamiei care spune că, e credința că femeile sunt programate biologic să vâneze doar bărbați puternici și bogați și că vor pleca la primul mai bun. Deci you have to stay alpha, trebuie să fii tuă la top mereu. Negarea sănătății mentale, refuzul ideei de depresie, anxietate, terapie, convingerea că bărbatul puternic nu plânge și nu cere ajutor.

Ceea ce îți arată în ce mod au evoluat din punct de vedere emoțional de copii. Pentru că atunci când tu crezi cu tărie că un bărbat nu trebuie să plângă, acelă este un bărbat care deja nu a putut să-și exprime emoția. Și atunci când ajungi într-un punct în care ca adult tu militezi pentru o emoție reprimată, este o emoție de care nu poți să scapi oricât ai vrea tu și aceea este furia. Pentru că toate emoțiile reprimate la un punct se transformă în furia și în agresivitate. Și atunci, dacă tu asociezi astea cu alfa, e foarte ușor să-ți justifici temperamentul, să-ți justifici agresivitatea și să spui, băi, așa este un bărbat adevărat. Pentru că e foarte greu să înțelegi că nu, acestea sunt toate rănile și toate incapacitățile de a manifesta niște emoții care, la un moment dat, îmi fac rău mie.

Dar știi cum asta, negarea sănătății mentale e fix capacitatea unui parazit. care este descoperit și atacat de corp de a face noi enzime care se întorc împotriva imunității tale, care îl fac imun, imunității noi create. Este un fel de manosferă care zice, ok, ce s-a întâmplat luna asta? Păi am mai pierdut 20% dintre clienți că s-au dus în terapie și au dat seama că e un bulșit, ce facem și că le facem rău. Aha, ce facem? Păi hai să negăm sănătatea mentală, să le explicăm că să fii supărat, deprimat și așa e, E vina ta.

N-ai lucrat suficient. Ești slab și dacă rămâi în mentalitatea asta, rămâi beta. Tu trebuie să depășești, să ieși din mentalitatea asta, să crești. Adică ți se vând aceste soluții, dar nu sunt soluții de fapt, sunt niște idei. Eu zic tu trebuie să faci asta. Faptul că eu zic tu trebuie să faci nu înseamnă că ți-am zis și cum. Tu trebuie să nu fii deprimat. Mă bucur totuși că încep să fie niște role model și bărbați în societate care sunt sportivi, care sunt actori, care sunt vizibili și care încep să vorbească despre sănătate mentală, despre depresie, anxietate, echitabilitate. Încep să fie tot mai multe astfel de exemple în societate și cred că asta o să contracareze puțin această iluzie a faptului că acești oameni valoroși fac parte din manosferă.

Da, și știi cum, auzim totuși această replică foarte mult de la multe alte categorii de oameni, iar discursul clasic sună cam așa, aie domne că pe vremea mea când se mucea nu exista depresie. Ce? Că dacă te trezești, te duci la muncă și îți faci treaba, nu ai nicio depresie. Păi normal că dacă stai pe canapea toată ziua te ia depresia.

Corect. Acum pot să fac o glumă, dar marii lideri ai manosferei nu se duc la muncă toată ziua. Fac investiții și stau pe încarnoi pe toată ziua. Adică cumva se contrazic acestea. Nu au o muncă în care să spui că făceau ca bunicii noștri să trezesc dimineața, să duc la câmp. Ceea ce fac ei este social media, în mare parte, networking, investiții și sală. Și luxmaxing.

Bun, acum am înțeles ce e Manosfera, care este jargonul Manosferei și cum această escrocherie încearcă să te exploateze emoțional în cel mai vulnerabil moment în care ești pentru că ai 14, 15, 16 ani. nu ești pe de plin format, de abia încerci să înțelegi cum funcționează lumea asta, ești cumva genetic programat să nu-i mai crezi pe părinți, asta este un fel de apărare, e un fel de impuls genetic care pe vremuri pe noi ne făcea să nu-i credem pe părinți și există teoria asta care încearcă să-i explice de ce adolescenții o să creade mult mai repede orice prieten sau orice prieten de familie și nu pe părinți.

Sunt depășiți. Nu neapărat că nu au legătură cu părinții, pentru că să știi că ce am descoperit eu în terapie este că majoritatea adolescenților care merg înspre manosferă, cel puțin din mediul nostru psihosocial, merg ca să-și impresioneze și să le arată părinților că au reușit. Deci părinții au un rol. M-a surprins și pe mine, pentru că este puțin diferit. Nu se duceau înspre apartenențe la trip, ci erau și ei, vreau să mă dovedesc. Vreau să le arăt eu ca am putut. Și în genere, pentru că a existat acolo un părinte care a spus că nu sunt suficienți.

E posibil. La fiecare din ce ai zis tu, nu vine decât să confirme această teorie, care, repet, este o teorie cumva evoluționistă, care spune că acest impuls al tânărului la 14-15 ani să le arate părinților că o să-ți dovedesc, Este o programare genetică a noastră care nu ne ține în același trib unde putem să ne împerechiem cu cineva înrudit cu noi și să facem copii bolnavi. Este o protecție genetică care te face să... adică gândește-te, sunt situații în care Un părinte îi spune copilului același lucru de 10 ori și el zice nu cred și se duce la prieteni și zice celălalt care nu e părintei zice un lucru și copilul se întoarce și zice tata uite și tatăl zice păi ți-am zis de 10 ori asta și tu nu îl crezi, pentru că ești făcut cumva în adolescență să nu mai auzi de părinți și să îți cauți perechea într-un alt timp să te duci și să te plimbi. Și ăsta e un moment foarte vulnerabil în care copilul și cumva are legătură și cu faptul că nu e vina ta ca părinte. Oricât de bine l-ai educa, există un moment în care copilul ăla se va disprinde de tine, va căuta informații în altă parte, la prieteni, pe internet, în manosferă. Și ăsta e momentul în care manosfera vine și te agață cu un cărlica pe un pește care n-are niciun fel de protecție, care nu înțelege spre ce e vorba. E vreun pattern special al acestui adolescent care e vulnerabil la manosferă? Care sunt cei mai vulnerabili copiii să se ducă în această direcție?

Da, cei care nu au o imagine masculină sănătoasă. Și aici aș spune ce înseamnă de fapt o imagine de masculinitate sănătoasă. Înseamnă să poți să înțelegi că a fi bărbat implică un anumit grad de imperfecțiune. Că nu este nimic greșit, să există slăbiciune, că nu este nimic greșit în eșec. A, uite, chiar asta aș vrea să vorbim puțin. Eșecul în manosferă este ceva absolut debilitant. Eșecul nu este în manosferă prilej de învățare, nu? Noi când ne creștem copii îi spunem, ai greșit, tu nimic mai faci. O dată înveți, ce o să faci diferit, data viitoare. Eșecul nu este despre tine, este despre situație. Ei în manosferă, tu de fapt tot ceea ce faci cu tot acest program, Este să eviți eșecul, să nu ieșuiezi ca om. Și atunci, dacă tu ai un tânăr care își caută sensul, scopul, direcția, poate că nu a avut acces la un exemplu de masculinitate sănătoasă și, din nou, subliniez, nu pentru că nu a fost acolo, poate nu a fost prezent fizic, poate a lucrat foarte mult, poate nu a știut să stea suficient de mult să îi ofere timp copilului, să îl scoată la o pizza, la un fotbal, la o poveste și să zică, hai să vorbim și noi despre viață sau să o fi gândit. Când e cazul ăsta, că mă ocup. Și nu își-a dat seama că cazul e la șase ani, la șapte ani, la opt ani, în timp ce crește. Nu la un moment dat l-ai scos tu la 18 ani și zici hai să-ți dau o bere și acum apovestim noi despre ce este să fie bărbat. Copilul tău știe deja de patru ani ce înseamnă pentru el să fie bărbat. De patru ani astea dacă a început târziu. Și atunci e foarte important să înțelegem că da, sunt foarte vulnerabil și cei mai vulnerabili sunt cei care nu au avut Fie o prezență masculină echilibrată în tată, în familie, în mentori, în modul în care au putut să acceseze alte prezențe masculine, pentru că noi avem foarte multe prezențe masculine în viață.

Cum arată această masculinitate sănătoasă?

Exact așa. Bărbatul care nu este perfect, care poate să se îmbolnăvească, nu înseamnă că este un beta. Care poate să plângă uneori când pierde ceva, nu înseamnă că este slab. Care poate să aibă momente de dificultate, care poate să nu aibă întotdeauna să fie the main provider, care are nevoie și de ajutor, care ceră opinia celorlalți. Asta nu înseamnă că el este incapabil să poate să ia o decizie.

Asta înseamnă că noi tradițional suntem cumva construiți și dăm apă la moară manosfere pentru că noi tradițional suntem fix opusă la ce ai descris mai devreme.

Familia tradițională din România bifează foarte multe din căsuțele pe care tu tocmai le-ai citit. Noi suntem într-un spațiu în care acum începem să recuperăm câteva sute de ani de evoluție și de dezvoltare socială. în care nu suntem încă în pas cu restul lumii. Tradiționalismul, la noi, este, în genere, o familie în care bărbatul trebuie să meargă și să facă ceva pentru a-și demonstra valoarea. El este responsabil de sinele identitar, de statut. Iar mama este acolo pentru gospădărie, sine emoțional, stă, o grotește, îngrijește și are grijă ca totul să fie în regulă pentru că acel bărbat să poată merge mai departe. Acum ne-am dezvoltat și noi totuși, nu mai suntem chiar în acel punct, dar avem o bază, căreia îi spunem tradiție, că nu ne place să îi spunem trecut. Din care pornesc toate aceste curente și atunci prinde foarte bine la noi. Pentru că o să vină unul și o să zică, ce bă, că așa era și în trecut, că am auzit eu ăla, că știu eu, vin bărbații înapoi, au venit femeile să ne ia nouă joburile. Deci au venit ca imigranții. Deci, știi, e foarte ușor să vinzi o idee și să zică omul, da, mă, chiar așa e! L-ai avut treptată, 20%! Păi de capul meu, ce fac eu cu 20%? Numai atâtea, toate femeile care mă vor, pfoa! Trebuie să mă duc la sală! Și crezi! Pentru că, nu, eu îți dau un procent și dacă eu sunt suficient de credibil, o să zici, da, mă, Sandra, e psiolocliniceană, ați zis o chestie, e logică, trebuie să mă gândesc, o să iau în considerare chestia asta. Pentru că mulți dintre liderii manosferei, uite de puțin la ei, ei etalează tocmai valorile manosferei, nu? Dacă te uiți la liderii spirituali din alte secte și alte forme de toxicitate, ei etalează ceea ce vând ei. Fiecare îți arată, uite, vrei să fii ca mine? După chipul și asemănarea mea?

Așa ca, mică paranteză, ai descris masculinitatea sănătoasă ca fiind reprezentată de un bărbat care poate să greșească, se poate îmbolnăvi, nu e un Beethoven, se îmbolnăvește, poate să plângă, poate să-și arate emoțiile. E anormal ca un bărbat să nu plângă deloc?

Da. Este normal ca un om să nu plângă deloc. Organic, organismul nostru are nevoie și de descărcarea asta. Noi avem emoții, emoțiile sunt la fel pentru toți, emoțiile coexistă, le avem pe toate în același timp ca abilități și sunt disponibile în orice moment. În momentul în care eu sunt copil, mă nasc cu un plâns, Plânsul acela are un scop funcțional? Biologic? Dacă la un moment dat plânsul acela nu mai există, este pentru că plânsul m-a pus în pericol. Sau că plânsul nu mi-a fost ascultat în momentul în care eu m-am dezvoltat. în cam mamifer pe planeta asta, plânsul ăla atrăgea atenția asupra anumitor aspecte sau pur și simplu era un plâns de detenționare. Dacă eu la un moment dat n-am mai putut să-mi folosesc această abilitate, că este un skill, e o abilitate, n-am mai putut să o fac, e ca și cum ai mai multe chiuvete în casă și una dintre chiuvete e înfundată permanent. E sănătos să fie înfundată permanent? Nu știu, dacă te-ai obișnuit te duci la altele, dar eu aș zice că nu.

E interesantă perspectiva asta cu chivetea care e înfundată permanent și e un lucru care cumva ar trebui să ne dea de gândit. Dacă nu plângi niciodată ca persoană matură înseamnă că ceva e posibil să fie blocat undeva. În felul în care ai fost învățat, în care ți s-a spus că bărbatul nu plânge niciodată.

Ceva s-a solidificat în direcția aceea. Poate să fie ceva care nu se va mai debloca. Dacă eu am învățat să trăiesc într-un anumit fel și tot ceea ce s-a întâmplat mi-a creat niște neurosinapse, că neurosinapsele se creează în funcție de expunere. Dacă eu fac toate lucrurile cu mâna dreaptă, va fi foarte greu după 40-50 de ani să-mi folosesc mâna stângă. Deci va fi subdezvoltată. Exact la fel este și cu partea asta emoțională. Dacă eu nu am putut să exprim tristețe, frustrare, vulnerabilitate, înseamnă că eu nu am putut și nu știu cum să mă apropiu de emoțiile acelea și poate să creat o disociere atât de profundă încât eu chiar o să cred că nu există pentru mine, dar ele există. Iar iluzia asta că un bărbat vulnerabil este un bărbat slab sau că este vreun beta, eu zic că e o mare iluzie. Sunt bărbați faimoși, cunoscuți, care în opinia mea, da, opinia ca femeie, Nu sunt beta și care mie nu mi se par că sunt niște oameni vulnerabili pe care vezi că plâng toată ziua. Sunt o mulțime, sunt fotbaliști, sunt actori.

Cum i-ai explica acum unui adolescent de 16 ani care a văzut titlul acestui podcast, că scrie manusferă și aia poate are întrebări și se uită acum, cum i-ai explica că vulnerabilitatea nu e slăbiciune?

Exact cum i-am explicat eu copilului meu de 3 ani de ce nu cumpărăm parizerul cu girafă care face nu știu ce și are flori în păr și am zis mami hai să luăm girafica. Și am zis măi nu uite hai să ți explic. Girafica asta are o poză foarte colorată pentru că ție îți plac pozele foarte colorate și pentru că girafa este foarte drăguță dar conținutul este foarte toxic. E făcut din asta, asta, asta. Noi nu mâncăm așa ceva. Sunt oameni care mai cumpără, dar știi, pe măsură ce învățăm, nu cumpărăm. Și copilul meu nu a mâncat niciunul pateul girafica. Și atunci, tu când vine copilul cu o problemă la tine, tu ce îi spui? E rău, n-avem voie, noi nu facem în casă asta. Îi explici de ce. Îi spui, uite, ce înseamnă pentru tine valoare? Ce om cunoști în viața ta care este valoros? Ce înseamnă pentru tine un om de succes? Cine e? Cunoaștem noi în familia asta? Cine e de succes? Păi tu ești de succes. Ce-ți place la mine? Cum mă vezi că mă porci cu ceilalți oameni? Vrei să-ți zic eu ce mă face de succes, dacă crezi că sunt eu? Sau vrei să mergem la cutărică, îl întrebăm pe Mihai ce-l face de succes? Eu sunt acolo să te ghidezi și să-ți explic cum aplicăm seturile de valori pe care le-am clădit noi. După ce ți le explic pe astea, îți dau și posibilitatea să-ți credești și tu seturi de valori. Dar eu sunt părinte acolo, nu și-ți spun, măi, asta le face rău celorlalți. Nu știu ce să zic.

Păi și atunci dacă un copil de 14-15 ani se uită pe internet și împrumută acele seturi de valori din manosferă, înseamnă că locurile alea erau goale? Cineva nu a stădit valori acolo înainte?

Da. În generă, cei mai vulnerabili sunt cei care au locuri goale. Dacă te uiți la documentarele care există acum online despre manosferă...

E unul pe Netflix, nu?

Da, da, da. Este acela lui Luiteru. O să vezi că majoritatea celor care sunt prinși acolo au niște goluri. Au niște goluri mari, goluri de atașament în mare. Și tu, aderând la manosferă, practic semnezi o viață fără atașament. perpetul nefericit dacă nu vine validarea externă. Și de asta zic, eu încerc, ia o capcană, pentru că tu nu o să poți să primești validare din relație dacă tu nu valorifici femeia care este lângă tine sau eu nu valorific partenerul meu. Eu nu o să mă pot bucura pentru simpla lui prezență, la un moment dat o să mă plictisească, trebuie să-l schimb. Că nu mai e. S-a dus patria. Nu mai e ce să faci. Și atunci dacă eu nu pot să cresc în relație cu acel om și relația în sine nu are o valoare, este doar instrumentală, omul ăsta mă face să arăt bine. Omul ăsta mă face să mă simt bine. Omul ăsta mă ajută pe mine. Dacă omul ăla nu mai e provider, nu mai dă nicio validare, nu mai are scop și nu mai are rol și eu sunt nefericit și trebuie să mă duc să caut altceva. Dacă banii nu vin, s-a întâmplat ceva, nu știu, a venit teiaiu și a căzut market-ul și nu mai am banii de investiții, trebuie să mă duc să caut altceva. Trebuie constant. Eu sunt prins. Eu nu am timp să mă gândesc de ce sunt eu nefericit. De ce mă duc la sală, dar uite, am bifat toate căsuțele astea, dar parcă nu-i la fel. Am trei Bentley-uri în parcare, dar eu tot am tristețe.

Păi poate pentru că ești un beta. Ești un in-sell.

Nu te-ai gândit?

Nu te-ai gândit la asta un pic? Și tot încerci. Există și... Cealaltă parte a mănăstării se cheamă Threadwives. E o glindă feminină, Threadwives, femei care romantizează rolul exclusiv de castingă, dependență financiară totală și curentul prinde se pare la fel de bine afară. E manosfera cumva doar pentru băieți sau uite poate să prinde și celălalt sex sau și ambele sexe?

Păi nu e, pentru că și asta spuneam, you can't fight them, have them join. E foarte greu să fie ceva numai pentru dacă relația are un scop acolo. Nu vine nici o femeie, nu merg așa ele pe stradă și zic, ia uite un Bentley, gata, îmi scuzați domnul. Șața este extraordinar de mică, este spre zero, ca tu pentru simplu fapt că ai o mașină bună să-ți bată cineva în geam și să zi că sunt aici.

A cineva ar trebui să explice asta băieților. Deci cineva ar trebui să explice asta, băieții lor nu dau seama. Și eu când eram mic îmi închipuiam că dacă o să am o mașină mișto, șmecheră, rapidă, decapotabilă, cumva, nu știu, adică nici măcar nu ți închipui asta. Dai impresia că o să fie atât de valoros că o să poți să ai orice partener îți dorești. Și în realitate nu se întâmplă, adică nu cred că se întâmplă așa.

Poate până că sar câțiva pași, tu te imaginezi deja acolo. Asta e și trucul manosferei. Îți vin de o idee când ești deja în capătul de final. Nu-ți arată pașii, nu-ți arată structură socială, faptul că fata aia trebuie să te placă, că poate ai un caracter aiureac, că poate nu îi place cum comunici, că poate, nu știu, miroșură ceva. Deci sunt atât de multe chestii care intervin în relațiile noastre cu ceilalți. Încât tu, ca să poți să-ți manifesti acest vis, ce trebuie să faci? Păi trebuie să ai stația aia unde te duci tu cu decapotabila și acolo te așteaptă femeile care astea așteaptă. Și atunci ce faci? Se mai face un cerc. Cercul femeilor care caută chestia asta ca ei să poată să se întâlnească. Și mai este un nou cerc toxic care zice dacă tu ești suficient de frumoasă și te duci la sală și ești suficient de blândă și ești suficient de docilă, Îți vei găsi băiatul! Vă recunoașteți! Am auzit odată chestia asta și o aud constant în cercurile astea, orice tip de sectă este și orice direcție merge, ne recunoaștem! Știu că sunt oamenii mei! Sunt conștienții. Aia era mai demult, știi, cu conștienții. Conștiență în univers. Acum aia este, nu, că ne văd, ne vedem din privir. Păi normal, că dacă te tăi plimbi așa cu Bentley-ul și te uiți după ce femeie se uite după tine, păi aia o să se uite după tine, care așteaptă și te caute pe tine cu Bentley-ul. Și atunci ești femeie. A avut dreptate. Asta e. Păi normal, dacă tu antrenezi și tabăra A și tabăra B, la un moment dat va funcționa. Dar după aceea ce fac când sunt în Bentley împreună? Holy shit! Ca să nu i-ai mai învăța nimeni.

Adică e nașpa, nu e doar pe internet ai ta la niște lux maxing. Sunt tabere care se întâlnesc și sunt făcute...

E șunglă pe TikTok sau pe orice rețea dacă intri, o să vezi că există o mulțime de capcane. Iar adolescenții sunt cele mai vulnerabile persoane din specia umană. Ei cumără cele mai multe produse, dacă stai să te uiți. Marketing-ul este pentru ei în genere. Modul în care tu îți trăiești viața. Dacă tu te uiți puțin, să stai o zi așa și să zici, eu o să explorez, să văd cine pune cele mai multe, haide, machiază-te cu mine, haide, îmbracă-te cu mine, haide, fă unboxing cu mine, haide, în vacanță cu mine, o să vezi că este o limită de vârstă maximă acolo. Și minimul începe destul de devreme. Chiar dacă nu avem putere financiară ca adolescenți, avem părinți. Și după aceea avem această nouă piață, Manosfera, care spune și poți chiar și tu să faci asta, pentru că uite câți adolescenți multimilionari sunt. Nu știu, vreo doi în România, cred că. Haideți toți, că puteți fi toți.

Dar are legătură cu trendul ăsta Get Ready With Me sau nu are legătură? Adică e ceva care tot așa poate să pară inofensiv sau să devină toxic?

Da, pentru că te face să aparții și te face să simți că ai o conexiune cu persoana respectivă, nu? Tu când stai să te uiți la cineva, eu dacă mi-ar zice cineva sau mi-ar fi zis mie cineva în liceu, auzi, nu vrei tu să te uiți la una cum se machiază în fiecare dimineață, măcar 20 de minute? Aș fi zis, what?

Mi-am dat seama de altceva. Cum ar fi să vină, exact când eram noi la liceu, să vină unul la mine și să zică, auzi, nu vrei mâine dimineață să vii acasă la mine să vezi cum mă îmbrac, cum mă spăl, cum mă machiez?

Tu vezi cum devine normalitatea o chestie care părea absolut aberantă, părea absolut absurdă. Dar știi ce se întâmplă acum? Îți dă subiect de discuție și îți dă apartenență. Ai văzut-o pe Kelly? Oh, da, da. Deci, hai, facem și noi așa. L-ai văzut pe Andrew? Oh, da. Facem și noi așa. Deci, așa.

stai Care ar fi un scut aici, să nu ne uităm la Get Ready With Me?

Un scut aici ar fi de cât ori... avem oportunitatea de a o face o să vorbim cu adolescențiii noștri despre tot ceea ce vedem că se schimbă în comportamentul lor, să avem curiozitate, să-i cunoaștem, să-i înțelegem. Că noi nu suntem acolo să fim doar lideri de opinie și să fim mentori și să le arătăm direcția în viață. Suntem acolo și să-i cunoaștem.

De exemplu, dacă ai un adolescent în casă care a văzut trendul Get Ready With Me și face și el Get Ready With Me.

Stau să vorbesc și să văd care-i spațiu, ce se întâmplă în viața lui, unde-i locul ăla. Eu am un adolescent, va fi imediat de 20 de ani, le-am discutat toate chestiile astea. Mă rog, ce-a ajuns și pe la copilul meu a fost discutat. Și-am zis, ok, cum vezi asta pe viitor? O vezi ca pe o direcție de carieră? Adolescenții cred că în proporție majoritară vor să se facă youtuberi sau vedete. E normal. Parte biologică a adolescenței, să vrei să fii văzut. Nu doar atât, dar chiar crezi că ești văzut de toți ceilalți. E ca și cum tu ai fi pe scenă și constant cineva ar avea atenția înspre tine. De aceea e și foarte greu să fii adolescent. Pentru că te simți constant observat. Și atunci ce faci? Îți trebuie repere să știi eu cum funcționez. Și se găsesc pe careva care să-mi arate cum să funcționez. Uite, ăsta mi-arătă cum mă îmbrac, ăsta mi-arătă cum mă machiez, ăsta mi-arătă cum vorbesc, ăsta mi-arătă cum să mă port, ăsta mi-arătă cum să-mi fac eu maxilarul, să arate, nu știu, cum e la moda anul ăsta. Deci îți cauți repere. Foarte multe. Și atunci dacă tu vrei să îți înțelegi adolescentul, zici, bine, am văzut că îți place chestia asta. Ce înseamnă pentru tine? Explicăm că eu nu înțeleg. Zim să înțeleg și îmi explică.

Și intri într-o discuție care o să fie între voi doi diferită, dar prilej de a înțelege.

Prilej de creștere și comunicare. Eu am un băiat care împlinește noua anii anul ăsta și care nu știu ce vrea acum, BMW, CSL, nu mă știu ce vrea. Și am discutat despre asta. Este foarte pasionat de mașini. Pare că e foarte vulnerabil în partea asta de hype. Self-made, du-te, ia-ți 10 mașini, că îi plac foarte mult. Noi avem discuțiile astea deja. Spre valoare umană, uite, de ce e atât de importantă o mașină, ți-o dorești tu? Ce-ți oferă? Îți place cum arată? Îți place puterea? Vrei să mergi repede? Avem limite de viteză în România. Adică stau și vorbesc ca oamenii cu el.

Dar gândește-te așa, dacă e un adolescent care-i nerăbdător și are chef de viață și este plin de adrenalină și, de o parte, îi pui Andrew Tate cu super mașini, cu super boxing, cu bitches, cu look maxing, adică toată nebunia care-ți place, Și, pe de altă parte, sunt părinții lui Boring care zic... Hai să vorbim despre valori umane. Suna TVR, știi? Suna TVR cultural. Cum facem TVR cultural să fie cool? Asta e întrebarea. Adică să zică, wow, mamă, ce jmecheri să ai valori.

Tu îți cunoști copilul. Cum a ajuns copilul crescut de tine să fie în capătul ăla de-al altea lumii? Înseamnă că pe undeva s-a făcut o scindare, s-a făcut o separare foarte mare de interacțiune. Eu nu am zis așa, hai să vorbim despre valorile umane. Am zis, hai bro să vedem, eu mai sus de Hyundai nu urc. Asta e maxul! Vrei să-ți cumperi mașină? Trebuie să-ți o faci! Dar vezi că ca să-ți o faci trebuie studii, trebuie facultate. Vrei să fii cineva, nu? Sau ce vrei să fii? Vrei să fiu DJ? Păi dă-mi voie să-ți explic! Ca să fii DJ sunt 3 în lume care stari și care merg. DJ nu dorm noaptea. Ce faci? Vrei DJ la nunți? Stau și vorbesc cu copilul și zice, păi nu că nu vreau la nunți. Păi dacă vrei gândește-te, ăsta-i jobul tău până la 40-50. Hai că bagă încă, uite, gheta merge la un antol. Vrei să mergem? Zice, păi ăla-i bătrân. A, deci nu vrei să fii DJ când ești bătrân. Până la urmă a venit și a zis, bine mă, fac și eu doctor ca tatie. Nu știu, dacă devine DJ o să-i arăt podcastul ăsta. Poți vorbi cu copilul fără să fii boring! Noi nu trebuie să fim boring, trebuie să-i cunoaștem ca să știm cum le vorbim. Altfel, cum le vorbim despre educație sexuală? Cum le vorbim despre... Asta e educație emoțională. Eu să pot să-i vorbesc copilului despre manosferă, înseamnă că eu pot să-i zic cum să se poartă într-o relație. Asta înseamnă că eu am disponibilitatea de a vorbi cu copilul meu. Îi dau voie să mă vadă și pe mine imperfect. Și pe mine imperfectă. Îi dau voie să mă vadă că m-am certat odată cu partenerul meu și ne-am și împăcat. Și e parte din această imperfecțiune a vieții în care el vede acolo un exemplu de cum să funcționeze. Dacă el e safe acolo, dacă e în siguranță, dacă e iubit, el n-are de ce să zică, ok, acum am 18 ani, mă duc undeva complet opus. Se duce, dar în explorare. Nu se duce să-și caute identitatea. Că identitatea lui s-a clădit deja până la un punct.

Dacă nu e clădită și nu a avut aceste discuții, dacă asta este primul contact pe care îl are, e posibil să fie unul... unul violent și permanent. Sau aproape permanent. Da. Da, e interesant. Uite, ca paranteză, eu lui Fimea aia mai mare, care a început să zică că vreau să fac vlogging, să nu știu ce, și a zis, boss, vrei să faci vlogging? îți iau cameră, îți dau tot ce știu, vii la studio să filmezi, dar la școală. Trebuie să lași școală, efectiv, pleci de la școală și vii și te faci vlogger și ai toată susținerea mea. Și se uita așa și nu înțelegea că știe că mă fac mișto dar vorbeam serios. La școală, pentru că e full time job, adică nu prea ai cum și aia și aia, o să iau să ridicol. La școală te las să pleci de la școală, îți promit, și vii și faci treaba asta. Mi-ai zis toată, tu ești nebun? Ai luat o razna? What? Și mă rog, mi-a fost frică un pic la propunerea asta.

Uite, ce pot să zic eu, că totuși lucrez de 26 de ani cu copii, cu adolescenți. Și știi de câte ori au venit părinții și au zis, băi, mi-e groază, mi-e groază, că copilul ăsta nu s-ajungă să facă nimic. Veneau speriați, veneau în terapie, ăștia săia care veneau să spună în terapie, nu îi ziceau copilului. Toți, fără excepție. Sunt oameni realizați, oameni faini, oameni cu care se vede că la un moment dat adultul a stat și a zis, păi eu trebuie să mă implic. Chiar trebuie să mă implic. Am fost, dar pare că n-am fost suficient de implicat. Și e atât de important să ne dăm seama că mie cât ne ia din viața noastră să stăm și să vorbim cu un copil.

Știm că acum, spre final, ne-ar plăcea să ne adresăm la două posibile categorii de oameni care se uită și chiar au nevoie de informația asta. În primul, pentru adolescentul ăla care ne ascultă, care a ajuns aici și care Dacă se uită la acest podcast înseamnă că deja înțeles că ceva e putre de acolo. Cum poate să iasă din zona asta dacă prietenii lui sunt în monosferă, dacă este loser și e incel dacă nu face toate lucrurile astea, dacă este prins deja în sectă, într-o adevărată sectă, o excrocherie, dacă e prins acolo? Unde se caute ajutor? Cum să iasă de acolo fără să își piardă valoarea pentru că i-au insușit că alea sunt valorile lui? Fără să își piardă această valoare sau să facă un transfer corect de valori? De unde se înceapă?

Mai întâi iei pilul albastră. Glumesc. Ai ajutor. Întotdeauna când te găsești într-un punct de dificultate, Te duci și cere ajutor. Există acum terapie, conciliere școlară. Nu vrei să vorbești cu nimeni despre asta? Vrei tu să începi să înțelegi și să vezi lumea altfel? Există, exact la fel cum există site-uri de maneosferă, există site-uri și YouTuber care vorbesc despre masculinitate sănătoasă, pentru gameri mai ales. Deci sunt...

Cum se cheamă? Mai există, mai îl urmăresc și eu.

Cred că Healthy Gamer GG.

Healthy Gamer GG, foarte bine.

Healthy Gamer GG este un site foarte fain, care este foarte bun pentru adolescenți.

Și vorbește de psihologie, filozofie, introspecție, granița de filozofie cu religie, spiritualitate foarte mișto.

Corect și sunt o mulțime de... Noi putem să avem... Dacă până și Lil Wayne a început să vorbească despre sănătate mentală, nu te-ai aștepta, nu? Adică Snoop Dogg vorbește despre sănătate mentală. El are programe de dezvoltare personală pentru copii. Și a dat seama când s-a născut fetița lui și copiii mai mici pe care racunc că e nevoie să lucrezi la stima de sine. Adică să ne uităm să vedem că nu toți oamenii realizați sunt oameni care nu au principii și care nu cred în sănătatea mentală. Cum îl cheamă? Varan. Varan a vorbit despre... Depresie. Rafael Varan. Este Pedro Pascal. Toată lumea știe, nu cred că e văzut mai puțin de un alpha. Sunt o mulțime de oameni valoroși în lumea aceasta, de bărbați valoroși în lumea aceasta, care pot fi luați de mentori. Da, self-made este un concept bun. Atâta timp cât îți dai seama că și atunci când tu ai ajuns undeva și tu singur ai făcut ceva, ești un simplu om. Vei avea vulnerabilități. Parteneriatul ăla e important să te susțină în mod real și autentic. Adică chiar să fie acolo și tu când ai un moment de dificultate. Și atunci echitabilitatea în relație e foarte importantă. Să fii și tu o valoare pentru persoana cealaltă, nu doar o valoare prin ceea ce obții și prin ceea ce ai tehnic. Asta înseamnă validare externă. Dacă eu mă duc la sală, sunt valoros. Păi ce te faci dacă îți rupi un picior? Nu mai ești valoros? Dacă eu am bani, sunt valoros. Ce te faci dacă se întâmplă ceea și nu mai ai banii? Ți s-a dus valoarea? Adică dacă valoarea ta în sine stă doar în ceea ce tu poți să ai sau să primești din exterior, acolo avem o mare pericol. Că șansa ca tu să pierzi măcar unul din aceste elemente e de 100%, aș spune. Arunc cu procentul ăsta. Și atunci ce putem noi să le spunem celor care ascultă și zic, bă, mi-e greu, este că Atâta timp cât ești deja parte dintr-un grup, nu o să te elimină nimeni. Adică îți garantez eu că nu sunteți toți alfa, e ok, poți să fii beta-asumat. În regulă. Dacă nu este gașca ta din copilărie cu care ești prieten și-acum la 50-60 de ani și dacă sunt toți în mentalitatea asta ța zice mai uită-te odată la ei, tu o să schimbi o grămată de prieteni în viață. Tu poți să aduci acolo oameni care să fie pe lungimea ta de undă, care să te cunoască, care să te accepte așa cum ești. Și tribul nostru e important să ne accepte așa cum suntem, nu să zică poți să fii parte din această gașcă dacă ai următoarele căsuțe bifate. Și căsuțe bifate nu sunt să fii un om bun, să ai un bun simt, să te porți frumos cu ele, să fii bă să ai bani. să prezinți, să fii, așa, nu știu, peste un standard. Știi că atunci când te duci la parkour și trebuie să treci peste o anumită înălțime, știi, aici trebuie să treci prin cadrul ușii, să zic, atâta brandul, atâta te măsurăm să vedem cât trebuie. Ce faci? Pui o burtă, îți rupi un picior, adică hai să fim coerenți și să ne gândim că relațiile dintre oameni sunt mult mai mult decât ce mașină ai, ce bani ai, ce se întâmplă cu tine. Cine ești tu ca om e cel mai important?

Super, super, super la obiect pentru cineva care poate este în acest cerc al monosferei și vrea să iasă. Ce le-ai recomanda parintilor care, daca au ajuns deja pana in acest moment la episodul lui, inseamna ca posibil ori sunt curiosi si placeti sa fie atenti in viitor si au inteles ca trebuie sa mearga acum, adica nu trebuie sa astepti sa vezi red flags, te duci si voresti copilul tau il cunosti, ii dai acele valori ca atunci cand el are contact cu aceasta manosfera, nu mai are loc unde sa intre acele valori goale pentru ca le are pe alea mai pline, mai reale in el. Dar pentru parintii care poate au dat click pe acest podcast pentru ca isi recunosc copilul in aceasta zona a manusferei. Ce sa faca mai departe? Pentru ca daca nu detii limbajul codificat, nu detii acel slang, nu intelegi lucrurile, copilul nu o sa te ia in serios. Ce sa faca mai departe? Cum sa se infiltreze ca sa-si salveze copilul de acolo?

În momentul în care tu ai o pârghie de face ceva, înseamnă că copilul este încă în contact cu tine. Există terapie, există cercuri de dezvoltare personale și pentru adolescenți. Nu e nimic greșit în a vrea să fii Iron Man. Nu e nimic greșit în a vrea să fii într-un anumit punct de vedere și financiar și fizic. Dar când îți amputezi partea emoțională, aia e greșit.

Da, un material care sper să ajute oameni și mă super bucur că am reușit să-l facem despre ce înseamnă această manosferă care este o ex-crocherie care exploatează copii care, din păcate, din varii motive, n-au niște valori foarte bine însădite și fix în momentul de cea mai mare vulnerabilitate. Pentru mine, de exemplu, adolescența a fost Cea mai grea perioadă din viața mea.

Și pentru mine.

Pentru toți oamenii.

Adolescența e grea.

Păi dar e grea rău de tot. Adică nu se compară cum e acum. Acum e dans. Adică apar greutăți, dar ai cumva instrumente să le depășești, știi? Adică e ca și cum ai fi la sală și iei o bară greadă, ai muște, încordezi, ai ridicat-o, ai pus-o la loc, bang, ești șmecher, față de o greutate care te strivește. Adoleșența are natura asta de a te strivi pur și simplu și n-ai instrumente, ți-e rușine să le ceri părinților, te simți singur, te simți abandonat, n-ai nicio speranță că vei reuși, te simți un beta în continuu. Și ăla e momentul în care vin acești excroci, te agață de un abonament de 20 de euro și în schimb îți distrug psihicul, știi? Și mă bucur că avem acest manual cumva descriptiv al manusferei și așa un checklist pe care oamenii să-l recunoască fie că ești adolescent implicat, I feel you, adică efectiv ești, adică ce pot să zic e că trebuie să ai mare grijă Acum mă simt un pic stingher să vorbesc așa de față cu un psiholog clinician, dar ți-o pot zice din propria experiență, adică poți zice că am prin ce am trecut eu, poate o să trăiești și tu prin asta. Dar ce pot să zic e că o să treacă, adică lucrurile o să crească într-un mod firesc. O să fie din ce în ce mai puțin greu până când nu o să mai devină greu. Și trebuie doar să fii atent într-adevăr pe unde navighiezi și dacă ești aici, probabil că ești deja pe un drum bun. Dacă ai reușit să parcurgi acest podcast, să ne auzi, să ne înțelegi, înseamnă că yes, you made it, ai reușit, o să iei un track bun. Și da, îți mulțumesc foarte mult că ai venit și ne-ai povestit cu atâta pasiune despre manosfera.

Ce spuneai tu acum, cred că putem sumariza într-o idee. Știi când se joacă copii și sunt scaunele alea muzicale în care întotdeauna se scoate câte un scaun? În adolescență ai senzația că o să rămâi fără scaun. Nu-i așa, e o iluzie. Sunt tot atâtea scaune. Așa e, corect. Pentru că câți oameni trăiesc pe planeta asta, fiecare are un loc.

Așa e.

Și ți se vinde iluzia asta că hai repede? Nu te așezi, nu mai este scaun. Nu e adevărat. Este scaun. Sunt câte scaune vrei tu. Nu ți-a nimeni scaunul. Scaunul tău e acolo. Man-made, luxmaxing sau nu, tu o să ai un scaun. Și atunci acolo e important să-ți dai seama. Nu e tribul ăsta cel cu care te potrivești. Nu e al tău frate. Caut altul. O să ai timp să găsești la triburi câte vrei tu.

O să ai un scaun, dar vedem dacă e într-un Bentley sau un Logan. Nu glumezi. Ne permite gluma asta pentru că suntem la final de podcast și am înțeles deja. Deci dacă ai râs, e bine. Ne-am obținut ce ne-am dorit din acest material despre manosferă. Sandra, mulțumesc din suflet!

Mulțumesc și eu de invitație.

Trebuie să găsim un alt subiect. Trebuie să ne gândim la un alt subiect pe care să-l abordăm poate spre finalul anului.

Ne gândim.

Ne gândim și revenim. Îți mulțumesc ție ca ai rămas până aici. Dacă ai să ne povestești ceva din zona Manosferă, te rog, scriem. Dacă vrei să-mi povestești cum ai ieșit din Manosferă. Scriem, povestestem despre asta. Sunt curios să aud aceste lucruri. Dacă ai întrebări, scrie-le jos în comentarii. Mulțumesc UniCredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul Boabe de Cunoaștere și prin asta sprijină aceste inițiative educative. Ciao! Pa, pa!