Când ai nevoie de proteză de șold sau genunchi | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Robert Apostolescu

Dacă faci sport, se întâmplă și accidente. Mai calzi, mai sucești genunchiul, mai sucești grețna.

Sper că n-am nevoie de proteză.

Nu, nu, nu, niciun caz. Când îndoi genunchiul, el trosnește, când îl întindi, trosnește din nou.

Dar ce scârță-i? Adică ce se freacă?

Ce se scârțit? Ori se întâmplă datorită faptului că articulația nu e destul de bine încălzită.

Cum se rupe un menisc?

Asta este cea mai freventă mișcare. Lipsa unui menisc poate duce la apariția artrozii. Greutatea este un factor de risc foarte mare în apariția artrozii.

Există tot felul de suprime de colagen, vitamina K2, vitamina D. Ajută cu adevărat la protecția articulației?

Nu recomand. Dacă artroza s-a instalat, nu recomand. În primul rând, trebuie să facă mișcare. Lipsa de mișcare face să se ridice genunchiul și lucrurile nu merg spre bine.

Ai cum să vindești arterozare?

Din păcate, nu. Singura variantă este intervenția chirurgică.

Pacientul merge înțeleg imediat a doua zi, nu?

După protezarea șoldului și a genunchiului, viața poate decurge perfect normal, ba din contră, pacienții îți pot face activitățile obișnuite și plăcerile fără durere. ca să lucrezi, e ca mașina. Dacă nu pornești, la un moment dat nu o să mai pornească. Și dacă rămâne împarcat.

Omule te salut, Dr. Mihaila aici la un nou podcast boabe de cunoastere si vreau sa te intreb daca te dor genunchii sau daca au inceput sa scartie genunchii, la propriu sau la figurat. Pentru ca putine lucruri ne sperie mai mult decat durerea de genunchi sau sold atunci cand inainteam in varsta si multi spune doar varsta, e batranetea. Dar adevarul e ca nu e normal iar medicina de astazi a schimbat complet aceasta poveste. Ortopedia modernă are soluții incredibile, de la operații minim-invazive până la proteze care durează zeci de ani și chirurgie asistată robotic. Cu alte cuvinte, poți să-ți recapeți mobilitatea și să trăiești activ chiar și după ce articulațiile au fost distruse de boală. Iar invitatul meu de astăzi este Dr. Robert Apostolescu, medic primar ortoped în cadrul rețelei Regina Maria, supraspecializat în protezarea șoldului și a genunchiului. A operat mii de pacienți și s-a format în centre de excelență în Statele Unite, Germania și Elveția. Anul acesta, Spitalul Euroclinic a fost acreditat de Surgical Review Corporation ca centru de excelență în protezare articulară, iar Dr. Robert Apostolescu a primit titlurile de Chirurg de Excelență și Master Surgeon Recurnașteri internaționale pentru standardele și rezultatele excepționale obținute în protezarea șoldului și a genunchiului. Astfel vorbim astăzi despre cum putem preveni durerile, ce mituri ne țin pe loc, ce opțiuni moderne avem și cum arată viața după o proteză. Robert, bine ai venit la Boabe de Cunoaștere!

Bine te-am găsit, Mihael, și îți mulțumesc foarte mult pentru invitație.

Apropo de afecțiuni, vreau să înțeleg ce e normal și ce nu e normal. Uite, mie, de curând, au început să-mi scârțe genunchii la propriu. Adică dimineața când mă trezesc și mă dau din pat și când atârnă genunchii se aude... Și după aia când se încălzește genunchii nu mai scârțe. Sper că nu am nevoie de proteză.

Nu, nu, nu, în niciun caz. Aceste zgomote fac parte din normal. Adică pot face parte din normal. Atâta timp cât o articulație scârție, cel mai frevent genunchiu se poate auzi, dar nu e însoțită de durere, nu e însoțită de umflătură, de rigiditate articulară, te poți mișca foarte bine, nu ai nicio durere atunci când calci pe membru inferior respectiv, când îndoi genunchiu, nu apare nicio durere, genunchiu nu e umflat, atunci intră în zona normalului. Aceste zgomote Pot apare datorită faptului că componentele articulației se mișcă una în relație cu cealaltă și scot niște zgomote. Noi în fiecare articulație avem lichid articular, lichisinovial. Există o membrană sinovială, așa se numește, care secretă acest lichid articular și care unge cumva articulația, fiecare articulație în corpul nostru. Acest lichid articular se mișcă prin articulație și atunci tu când îndoi genunchiul e posibil să mai existe și anumite bule de aer la nivelul genunchiului care să miște de colo-colo și să scoată anumite sunete.

Dar ce scârțăie? Adică ce se freacă? De exemplu la o ușă care scârție? Și zice soția sau partenerul de viață, zice, dă-i și tu cu ulei acolo, hai să o ungem. Aici ce scârță e? Ce se mișcă peste ce?

Rotula vine în contact cu femurul, în mod natural.

Pentru că nu e suficient lichid acolo încă, dimineața.

Da, dacă rotula vine în contact cu femurul și există un pic mai mult lichid în articulație, acesta trece până lângă rotulă și scoate anumite sunete. Când, de mod natural, ea când vine, datorită mișcării biomecanici genunchiului, când rotula vine în contact cu femurul, în anumite situații poate să scoată anumite niște sunete.

Deci înțeleg că e normal să scârțe.

Dacă nu avem durere și inflamație articulară, intră în zona normală.

Dar zi-mi daca e normal sa-mi trosneasca, ca, din nou, de exemplu, daca incep sa fac sport, incep sa fac asa incalzire, la prima genoflexiune ai impresia ca se rup crenzii astea micute uscate din padure, stii? Se aude asa...

E bine să faci o încălzire înainte să te apuci să faci mișcări extreme ale genunchiului și să te duci până jos cu genunchiul. E bine să faci un pic de strecție muscular, să întiniți bine musculatura înainte de a face mișcări ample ale articulației. Și de cele mai multe ori, la persoanele tinere cel puțin, care nu au ofecțiuni articulare de genul artrozei, aceste scârțituri se întâmplă datorită faptului că articulația nu e destul de bine încălzită și poate să scoată anumite sunete. De exemplu, la nivelul genunchiului, avem niște meniscuri, un menisc intern și unul extern care sunt ca niște amortizoare între femur și tibie. între osul coapsei și osul gambei. Iar acestea, dacă au rupturi, apare o ruptură de menisc, acesta se poate mișca în articulație, în timpul flexiei și extensiei și poate scoate anumite sunete.

Meniscul dacă e rupt. Da? Dacă e rupt meniscul.

Da, meniscul dacă se rupe, da.

Asta poate scoate sunete. Pot să diferențiez sunetul de menisc rupt, de sunet obișnuit, de troznit, de genunchi care nu e încălzit?

O persoană obișnuită nu cred că ar putea să facă o diferență. Dar ceea de specificat este ca atunci cand se rupe meniscul, de obicei zgomotul se aude si in flexation extensie, adica cand indoi genunchiul, el trosneste, cand il intindi torneste din nou. La inceput poate sa fie fara durere. această afecțiune, adică această ruptură a meniscului poate să nu dea durere. Dar pe parcurs pot apărea și durele și e bine atunci când sunt dureri să mergem la un medic ortoped să vedem despre ce e vorba. Eventual să facem o radiografie, un remene, ce recomandă medicul ortoped.

Apropo de medic-ortoped și ajungem imediat la menisc și ai venit și cu niște modele pe care o să le arătăm și mi-ar plăcea să înțelegem și în acest podcast ce e la menisc, că tot auzim de ruptură de menisc, operație de menisc, dar e foarte interesant să vezi ce e de fapt acel menisc. Dar ai zis de medic-ortoped și Euroclinic care face parte din Preţeaua Regina Maria a fost de curând acreditat ca centru de excelenţă în protezare articulară, iar tu ai fost numit chirurg de excelenţă şi master surgeon. De ce contează asta pentru pacienţi şi care e diferenţa într-un ortoped care n-are aceste titluri?

Acest acreditare înseamnă că o comisie care vine din Statele Unitele Americii vizitează spitalul nostru mai multe zile și verifică niște protocale internaționale, dacă sunt implementate și la noi în spital. Ce înseamnă asta pentru pacient? Înseamnă că nivelul de profesionalism, nivelul de rigurozitate, După care tratăm noi pacienții, protocoalele pe care le avem corespund cu cele internaționale.

Ce înseamnă aceste protocoale? Pot să-mi dai doar câteva lucruri, nu știu, greu de obținut sau la care un pacient nu s-ar gândi, care ar părea absurd, dar de fapt fac diferența între un spital acreditat și unul neacreditat?

Aceste protocole înseamnă că pacientul de când intră în spital la prima consultație și până iese din spital după intervenția chirurgicală, urmează o cale. Dacă intră în spital, vine la o consultație, îi se pune diagnosticul de coxartroză-grunartroză și ajunge la concluzia că are nevoie de o proteză, Intră în acest sistem de protocoale, da? Asta înseamnă că pacientul este pregătit după un anumit standard, face anumite investigații, anumite consulturi interdisciplinare. Ne asigurăm că reducem la minim riscurile unor complicații în timpul intervenției chirurgicale sau după intervenția chirurgicală.

E un checklist pe care îl bifați.

E un checklist, exact. Și el se bifează la propriu, nu? Da, și se bifează la propriu, adică niciun pacient nu intră în sala de operație dacă acest checklist nu a fost făcut. Asta este unul din aspecte. După aia, toate dotările pe care le avem sunt în verificații, secția, dacă e totul în regulă, sala de operație, la ce nivel se lucrează în spitalul nostru, asistența medicală pe care o are bolnavul pe timpul spitalizării. Iar noi, chirurgii, suntem și noi verificații ce fel de intervenții facem, cât durează o intervenție chirurgicală, câte complicații avem, care este rata noastră de complicații de-a lungul unui an.

Deci, în urma, adică după ce... Hospitalul este acreditat centru de excelenta si chirurgul este chirurg de excelenta sau si master surgeon. Urmează și alte verificări, deci odată ce le-ai primit, ele continuă să fie verificate, nu?

În fiecare an, în fiecare an, noi trebuie să raportăm. Adică e o verificare continuă. Pentru a menține această acreditare de centru de excelență, noi trebuie în fiecare an să tratăm pacienții la același nivel, dacă există loc de mânătățire, să o facem. Iar pentru a fi Master Surgeon, diferența între un chirurg care operează într-un centru de excelență și un Master Surgeon este numărul de intervenții chirurgicale. Adică un chirurg cu volum mare de intervenții chirurgicale. De exemplu, ca să fie acredita Master Surgeon, mi se pare că trebuie să ai undeva peste 150 de protezări anual sau 175, undeva ca acolo.

Protezări de șol sau de genunchi?

De șol sau de genunchi, da.

Pentru că există o curbă de învățare și asta e ușor de înțeles pentru oameni în orice, adică orice lucru de apuși să faci, indiferent că e o protezare sau că e un podcast pe care îl filmezi sau orice lucru ți-ai imagina, nu știu, care pare o mașină, există această curbă de învățare și este cunoscut că pe curba asta de învățare primele, să zic, proceduri au un risc mai mare de a ieșua sau de a avea complicații sau de a nu ieși cum trebuie, de abia după ce ai făcut 100-150 de protezări într-un an, ai zis, da?

Da.

Sau ai făcut, nu știu, 50 de podcast-uri într-un an, deja poți să-ți dai seama unde arată bine, unde nu arată bine în cazul podcast-ului, poți să-ți dai seama unde trebuie să fii atent, capiți niște automatisme care te ajută să performezi și să reduci la minim, să zic, criscurile post-operatorii. Deci asta înseamnă Master Sergeant, să ai, printre altele, și un volum de operații pe care le faci.

Da, este exact cum este în podcast, la fel e și în medicină. Ai spus foarte bine cu automatismele. Este un lucru foarte important vis-a-vis de experiența care o acumulează un chirurg de-a lungul timpului. Există o curbă de învățare, sigur că da, în orice ceea ce te-a pus să faci, d-aia și rezidenția tu durează în ortopedie. Eu l-am făcut cu șase ani, acum e cu cinci ani. Adică sunt niște ani în care trebuie să înveți cum să faci intervenții chirurgicale, după aceea te apuși tu să le faci. La început faci miști greșeli, dar din care înveți, te duci, te trăinuiești, vezi cum fac alții și te perfecționezi de fiecare dată. Și tocmai de asta această instituție care ne acreditează ca Master Surgeon Chirurg de Excelență, verifică ca în fiecare an, în ultimii ani, să fie avut un număr de peste 150-170 de intervenții chirurgicale de protezare. pentru că asta automat înseamnă că te dedici acestei patologii, acestor intervenții chirurgicale, automat înseamnă că ai o anumită experiență și că faci asta la nivelul cel mai înalt.

Și asta e un lucru interesant și chiar dacă trebuie să trecem la subiect și să vorbim despre menism, mi se pare interesant să punctăm asta. Pentru că ai zis așa, că capiți niște automatisme și mi se pare foarte interesantă această combinație, pentru că pe de o parte ai anumite automatisme, automatismele alea fac ca lucrurile să meargă într-un flow și să știi să faci lucrurile respective, să le faci bine, merg de la sine. Pe de altă parte, ceea ce s-a constatat de-a lungul timpului este că fix sau nu fix, dar de multe ori aceste automatisme te fac sa scapi anumite lucruri simple. Pur si simplu, in cadrul automatismului in care duci pacientul la sala si faci nu stiu ce, a sunat telefonul. E un perturbator in ziua respectiva pe care tu nu l-ai prevazut si perturbatorul ăla te-a făcut să uiți de un anumit lucru mic, care poate să ducă într-un anumit loc o complicație. Și aici intervine acreditarea care face acel checklist și care practic dă un protocol pe care trebuie să-l urmezi. Și atunci e o combinație foarte tare între experiența vastă a chirurgului și automatismul în a face aceeași intervenție și asta e iar un lucru important. Adică și în general în medicina Vezi că chirurgii se supra-supra specializează ajungând să facă o singură intervenție. Și când ai o problemă, ți-ai dori să te rezolve un chirurg care face doar acel lucru. Pentru că sigur îl face bine decât un chirurg care face alte 100 de patologii. Dar combini automatismul ăsta cu un checklist pe care l-am văzut tot în sălb de operație din cadrul rețelei Regina Maria. în care, adică eu m-am, știu că am, auzisem de asta, n-am văzut asta la stat și m-am, m-am uimit când am văzut că se face efectiv checklist în sala de operație, înainte de intervenție, în care asistenta zice Pacientul a fost informat, da. Îl cheamă cu tare, da. Are atâția ani, da. E piciorul drept, da. Este așa, nu? Adică asta se face. A fost sterilizat, anestezia a fost pregătită, ok, dăm drumul. Și pare absurd că pune niște întrebări care sunt de la sine înțeles că sunt, da, dar de fapt te ajută să nu ratezi aia, 1 din 1.000 pacienți în care Se întâmplă să... probabil că au fost în istorie situații în care probleme... era la piciorul drept și s-a pus proteză la piciorul stâng. Adică au fost. Și.

Gândește-Te că acest checklist se face, e checklistul din sala de operații. Până în sala de operații mai avem multe pe care trebuie să le meciuim. Exact.

De la analize până la investigații, până la cât de curat este, care este traseul, dacă s-a pregătit și așa mai departe. Iar.

Acest checklist, într-adevăr, a plecat din Statele Unite ale Americii datorită scandalului că erau mulți pacienți, unii pacienți, nu știu câți pacienți, dar Era operat pe partea cealaltă. De aici a plecat toată treaba. Veneau pentru stângul și se trezeau că aveau operat dreptul. Chirurgul avea foarte mulți pacienți. De multe ori nu mai ajungea să vorbească cu pacientul, s-a uitat. Și atunci s-a făcut acest checklist. Exact.

Acum, vorbim de menisc. Ai adus și niște machete și mi-a plăcea să văd ce e la menisc. Deci.

Aici, pe această machetă, avem genunchiul. Asta este rotul A, care poate scârți în mișcările de flexie extensie. Și iar între femur și tibie, ce e cu albastrul, astea sunt meniscurile. Sunt cumva ca niște tampoane între femur și tibie. Deci.

Ce scârție împrimează? Dacă.

Ai aici o ruptură de menisc, ea poate să fie ca un lambou care tot se mișcă în articulație. Vezi că femurul calcă foarte bine pe el și îl prinde și cumva îl aruncă dintr-o parte în cealaltă. Deci.

Meniscu e ca o garnitură, nu? Între două, e efectiv garnitura între oaspe. Ai.

Putea să-ți spui ca o garnitură. Ok. Da, ok. Care are lor de tampon și care protejează în același timp cartilajul articular. Și.

Acum înțeleg de ce se duce, că de multe ori fix ce se strică în mașini, în tot felul de mecanisme, sunt garniturile, pentru că sunt din cauciuc, nu știi, se uzează. Și de aceea și meniscul nostru se uzează. Da.

Meniscul nu e un os, asta e clar. Nu.

E un os, da, este, deci e un țesut, e cartilaginos? Da.

Cartilaginos, exact, fibrocartilaginos și se poate rupe, se poate uza în timp Cum se.

Rupe un menisc? Deci care e situația? Că tot auzim, am fost la fotbal și mi-am rupt meniscul. Da.

Cel mai des printr-o mișcare de torsiune, adică când femurul se mișcă așa în raport cu... Când pivotezi pe el. De-aia.

Se rupe la fotbal des. Da.

Păi.

Când ai cu piciorul și pac, s-a dus prea mult timp. Când.

Pivotezi, meniscu este aici, avem și o capsulă articulară, astea sunt ligamentele colaterale, avem și o capsulă articulară, meniscu este foarte bine atașat de capsulă articulară, iar noi când pivotăm, forțează meniscu în interior articulației, capsula ține pe loc și se rupe la mijloc. Adică asta este cea mai freventă mișcare prin care se poate rupe un menisc. Astea sunt meniscule, asta este rolul lor. E bine să le avem întregi, nerupte, pentru că ele și protejează cartilajul articular, iar în timp lipsa unui menisc poate duce la apariția artrozei. Artroza înseamnă degradarea cartilajului articular. Dar.

Noi nu vedem cartilajul acum? Aici.

Pe acest emulaj, nu. Pentru.

Că altfel n-am vedea toată structura asta. Asta.

E osul. Și peste os e o structură de circa 3 mm, de exemplu la o pardoseală. Se toarnă beton, placa de beton. Iar peste beton vine sapa, care e foarte fină. Așa e și cartilajul articular. Betonul e osul, cartilajul articular e sapa, care e foarte fină, poți să o lași așa, nu trebuie să mai păi nimic peste ea, că arată foarte bine. La fel și cartilajul articular e foarte fin și face să gliseze foarte ușor osul unul pe celălalt. La nivelul genunchiului femurul pe tibie poate să meargă foarte ușor. Și.

Ca să continuăm în exemplu ăsta, veniți cu un fel de parchet sau covor. Da.

Pentru ca sa nu strici sapa, stii, pui un covor peste. Pentru ca daca scade ceva din mana sau ceva, stii, pe sapa direct se poate face o mica obsesor. Da, corect. Si.

Pe covor sau pe menisc. Da. Bun, si el se rupe. Ce se intampla cand se rupe? Care sunt, sa zic, scenariile cand ai rupt meniscul? Ce trebuie sa faci? Trebuie.

Să faci un remene. În afară de consulturi ortopedic, care automat e subînțeles, în principiu, leziunile de menisc nu fiind de o structură osoasă, se vede foarte bine la remene. Pe radiografie putem noi vedea foarte bine oasele. Meniscurile se investigează cel mai bine cu remeneul. Și pe remenez se poate vedea ce fel de ruptură avem, dacă e de gradul 1, de gradul 2, de gradul 3. Ruptura de gradul 1 poate să rămână așa, se poate rezolva cu fiziokinetoterapie. Se.

Prinde la loc? Ce înseamnă de gradul 1? Da.

Exact. Se poate prinde la loc, dar leziunile mai serioase de gradul 2-3 poate să ai nevoie de o intervenție chirurgicală. Și de obicei se rezolvă printr-o intervenție minim invazivă care se numește artroscopie. Adică se introduce o cameră video în interior genunchiului, se explorează genunchiul, se vede leziunea de menisc și fie se suturează, fie se excizează partea lezionată. Deci.

Practic se desprinde o bucata si fie o taie, fie o cosi. Fie.

O cosi, exact. In functie de zona in care se afla ruptura. Dar.

Cum e arteroscopia asta? Pe unde intri cu camera si ce vezi? Departe.

Si de arta rotulei. Aici e pielea, da? Cat.

De subtire sunt strocarele? 4.

Mm. Adica.

4 mm, deci practic tu faci incizie la piele de 4 mm sau ma rog pe acolo. 1.

Cm sa zicem. 1.

Cm ok la piele si intri pur si simplu ca si cum ai intra cu doua bete. Deci.

O camera are 4 mm, mi se pare ca m-a iesit rocarul pe deasupra 5-6 mm. Ok. Aici avem piele, deasupra genunchiului. Incizii se fac de o parte si de alta rotulei. Pe una din incizii se introduce aceasta camera, avem un monitor pe care ne uitam si vedem tot articulatia genunchiului. Iar pe cealalta incizii se introduc niste instrumente foarte mici, fine, cu care putem sa exploram meniscu, sa vedem cat de rupt e, sa tragem un pic de el. Se schimbă instrumentele pe aceea gaură și se bagă alte instrumente cu care putem să rezolvăm, să suturăm meniscu, adică să-l coasem, da? Sau să excizăm acea... e cumva, dacă vrei, cum e la chirurgie generală, cu trocarele prin care se intră în... Colegii mei care se ocupă cu medicină sportivă, asta este o zonă care merge spre medicină sportivă, fac astfel de intervenții chirurgicale, artroscopice. multe intervenții chirurgicale să fac artroscopii și foarte multe leziuni la nivelul genunchiului pot fi rezolvate cumva minimiva zi fără să faci o incizie mare, să deschizi genunchiul. Dar.

Uite, există mitul ăsta că dacă faci operație de menisc, e sigur că o să faci artroză mai devreme. Nu.

E sigur, dar ai șanse mai mari. Ai.

Un risc. Ai.

Un risc, da. De exemplu, ai o artroscopie făcută, să zicem că ai avut o leziune de menisc, Ai fost la o medică ortopesă, a decis să faci o artroscopie, nu s-a putut sutura meniscu, a trebuit excizat o porțiune din ele, ca și cum am tăiat o porțiune din covor. Covorul nostru care protejează șapa, tăiem. Și atunci asigur că șapa e expusă pe o suprafață mai mare, stresului mecanic. Și riscul crește. Însă, nerezolvarea leziunii e și mai rea. Adică dacă păstrăm un menisc care are o liziune, o ruptură și acea ruptură se tot mișcă prin genunchi, mai rău distruge cartilașul articular. Cea mai bună variantă este de sutură a meniscului, însă sunt situații în care meniscul nu poate fi suturat pentru că se află într-o zonă nevascularizată ruptura și degeaba s-ar face sutura că nu s-ar putea repara. Miniscul se hrănește și prin aport de sânge de la nivelul vaselor și prin difuziune din lichidul articular. Apropo.

De difuziunea asta prin lichid articular si vascularizare, aici e un debate in a intelege cum functioneaza si daca functioneaza suplimentele pentru articulatii. Si exista tot felul de suplimente, de colagen, vitamina K2, vitamina D, Ajută cu adevărat la protecție articulației a meniscului sau e placebă? Vitamina.

D ar putea să ajute pentru că întărește oasele, protejează vis-a-vis de apariția osteoporozei. Însă celelalte pot fi ajuvante numai în situația în care nu te afli într-o fază a bolii media-avansat. Deja dacă au părut durerile, există evidență de apariție artrozei pe radiografia efectuată. Nu prea și mai au sensul aceste medicamente. Din punctul meu de vedere sunt mai mult placebo. E bine ca pacienții să încerce tratamente dovedite științific, cum sunt fiziokinetoterapia, medicamente antiinflamatorii, cu care să-și aline durerile. Iar dacă toate acestea nu dau niciun rezultat, La un moment dat va fi nevoie de înlocuire spre articulații. Dacă.

Încred, tu recomanzi colagen sau suplimente cu colagen pentru articulații? Nu.

Recomand. Dacă artroza s-a instalat, nu recomand. Dar.

Să zicem că nu s-a instalat, da, am așa un pic de dureri. Recomand sau nu crezi că ar funcționa? Dacă.

Pacientul are niște dureri sporadice, adică face un efort mai intens, îl doare de 3-4 ori pe an, puțin timp, durerea ține o săptămână și trece, îi fac o radiografie și văd că începe să se instaleze ceva, dar ceva fin, o artroză incipientă la început, profilactic dau. Ok. Dar nu ca și tratament. Adică, profilactic sunt bune ca și suplimente, pentru a hrăni, cum spui tu, cartilajul articular și așa, sunt ok. Dar odată apărută durerea, boala însa de avansate, nu-și mai au niciun sens. Ok.

Clar. Legat de prevenție, ce altceva ar putea să facă oamenii în general pentru a preveni apariția acestei artroze? Artroza însemnând că acea șapă începe să crape și începe să se strice. Exact.

În primul rând, trebuie să facă mișcare. Deci mișcarea nu e interzisă. Trebuie să aibă o viață sănătoasă, o viață activă. Ce poate să degradeze cartilajul articular vis-a-vis de sport? Sunt sporturile astea de impact cumva duse la extrem, de performanță. Sportul de impact înseamnă alergat, săriturii, tot ce presupune un șoc între oasele articulației. Când sari, femurul se lovește în tibie, Se pot crea microfisuri la nivelul cartilajului articular. Organismul vrea să repare aceste microfisuri și atunci când se depășește capacitatea de reparare nivelul de apariţie, începe să apară artroza. Dar, altfel, sportul e foarte bun, menţine mobilitatea articulaţilor, stimulează secreţia de lichid articular, stimulează circulaţia, adică e foarte bună mişcarea. Plus că nu trebuie să înţelegem că nu trebuie să facem sport ca să avem articulaţi sănătoase, din contră. Și.

Chiar simt durere pentru că cred că una dintre lucrurile pe care oamenii care încep să aibă dureri de genunchi nu le înțeleg este că chiar dacă ai durere de genunchi și e bine să mergi la un ortoped să te vadă, E important sa continui sa faci miscare sau activitate fizica, pentru ca genunchiul ala e tinut si de musculatura de pe picior, adica musculatura ea diminueaza impactul pe care ala e pe articulatie, ori tu daca nu mai faci miscare pentru ca te doare, muscheea aceea incepe sa topeasca si o sa pui si mai multa presiune pe articulatie. E.

Ușor de zis, dar e foarte greu să faci mișcare când ai durere. Adică eu ți-o spun din experiența pe care o am cu pacienții care vin să-i văd. Pacienții dacă au durere le e greu să mai facă, fac mișcările stricte. Care-i.

Soluția atunci să dezvolți masa musculară pe o articulație care deja te doare tocmai pentru ca pe viitor să nu te mai doare atât de tare? Da.

E bine să avem niște articulații stabile, o masă musculară exact bine dezvoltată ca să menținem stabilitatea articulației, să evităm o leziune de menisc care ar putea să apară, pentru că o leziune de menisc apare dintr-o mișcare greșită și practic dintr-o instabilitate articulară. Genunchiul se duce într-o poziție anormală și atunci apare leziunea de menisc. Însă dacă apare durerea, într-adevăr pacientul nu se mai poate mișca, apare atrofia musculară, musculatura începe să se topească și atunci intră într-un lanț vicios din ce în ce mai rău. Lipsa de mișcare face să se ridice genunchiul și lucrurile nu merg spre bine. De asta e bine să facă ceva. A părut durerea, trebuie să iau un tratament, să facă fizioterapie, kinetoterapie, să vedem despre ce e vorba, ca să poată să miște în continuare genunchiul, șoldul și să poată să menține masa musculară. Pentru că ce ai pierdut într-o două săptămâni refaci în trei luni. de nemişcare. Este foarte important. Exact.

Asta e un lucru atât de important de înțeles că e atât de bine să nu forțezi, pentru că dacă forțezi și te accidentezi, pierzi exact două săptămâni ce după aia refaci în trei luni, exact cum ai zis. Și atunci e bine să menținem acest echilibru ca să putem face constant acea mișcare. Da.

Exact. Trebuie să facem constant. Din păcate sunt situații în care se întâmplă. Dacă faci sport, se întâmplă și accidente. Mai cazi, mai sucești genunchiul, mai sucești glezna. Dar încercăm să evităm păcât se poate cu o încălzire bună înainte de orice fel de activitate sportivă. Nu forțăm mai mult decât putem. Trebuie să ne știm limitele până la urmă. Bine.

Când alegi pentru golul ăla, când iei bătaie și alegi pentru golul ăla și ești și obosit și vrei să... Atunci.

Se întâmplă. Atunci.

Se întâmplă. Apropo de asta, care sunt cele mai des întâlnite situații? Care sunt cele mai, să zic, frecvente sporturi care duc la fie leziuni de menisc, fie la alte, să zic, accidente din acestea ortopedice? Schiul. Ski-ul, ok. Pentru că acolo pleacă... Acolo.

Pleacă imediat. Se blochează ski-ul în păpadă, tu te-ai întors și ori ți se rupe meniscu, ori ți se rupe gambă. Aha, ok. Deci.

Procedează cine e mai slab. Meniscu.

De regulă. Da. Și acolo ești supus unor forțe foarte mari și foarte frevente sunt și fracturile la ski. După aia fotbalul. Da. La fel, trebuie să alergi mult, da? Contre foult-uri, eu știu, da? Astea sunt de obicei cele mai frecvente. După aceea urmează tenisul de câmp, astea, mișcarea nu e atât de agresivă, de amplă, da? Dar, în principiu, de cele mai multe ori la ski și la fotbal se întâmplă lucrurile. Ski.

Și fotbal. Și.

Ce mai ai văzut? La basket. Și la basket. Sunt sărituri. Corect. Aterizezi.

Când îți rup meniscul, te doare? El e inervat? Simți că l-ai rupt? Ce simți de fapt într-o ruptură de menisc? Te.

Doare, da. Te doare. Dacă ruptura nu e atât de serioasă, să spunem, te doare doar la anumite mișcări. Adică poți să funcționezi normal, de exemplu, la mers, dar când te lași pe vine, te doare. De-aia foarte mulți continuă să facă sport, să meargă, să nu viziteze medicul ortopedic și atunci, de la o ruptură mică, poți să... ruptura avansează, da? Pentru că acel meni se tot mișcă și se tot freacă între Femur și Tibie și e ca o foaie de hârtie. S-a rupt un pic, Dacă tot o frecăm de acolo acolo, ea își mărește ruptura. La fel și meniscul. Și atunci nu e bine de neglijat. Dar.

Nu este ca o fractură în care ți-ai fracturat un nos și s-a umflat numai funcțional membru, te duci la doctor în câteva ore pentru că îți dai seama că ceva e în regulă aici. Poți să ai această ruptură de menisc, dar tu continui activitatea și de pe ea în timp îți dai seama că ceva.

E în regulă. Da. Din păcate sunt rupturi de menis care nu dau umflătură articulară, ca să zic așa. Adică articulația nu se umflă, nu sunt alte simptome decât niște dureri, nu de intensitate foarte mare, numai la anumite mișcări, care pot fi ignorate de către pacient și ele se avanseze, se ajungă la rupturii mai mari, da? Și care pot să pună probleme.

Asta e o problemă desîntâlnită în articulația genunchiului. Ce altceva se mai poate întâmpla în genunchi? Se.

Mai poate rupe ligamentul încrucișat anterior. Care.

E acela? Poți să mi-l arăți? Ce rol are el? Deci.

Avem meniscurile și aici sunt ligamentele încrucișate. Ce.

Leagă între ele? Anterior.

Și posterior. Leagă între ele tibia și femur. Aha.

Deci sunt legate. Da.

Ele practic blochează mișcarea asta de translație. Cum.

Adică? Ce.

Blochează? Înseamnă mișcarea de translație. Blochează femurul să se ducă în față sau în spate. În.

Față sau în spate, ok. Deci e un ligament care le ține împreună. E.

Un ligament care le ține împreună. Cu alte ligamente colaterale care blochează alte mișcări pentru ca genunchiul să fie foarte stabil. Dacă nouă ni se rupe acest ligament încrucișat anterior, pentru că cel mai des ligament încrucișat anterior se rupe nu posterior, Noi atunci e liberă această mișcare în care tibia se duce în fața femurului. Fuge.

Tibia în fața. Fuge.

Da. Fuge.

Exact. Și de ce se rupe? Care sunt mișcările care îl rup? Un.

Traumatism mai serios, la fel, sunt niște mișcări combinate, în care tibia e forțată înainte, în care se rotează, da? Și pe el, de exemplu, dacă rotezi tibia la maniera asta, în raport cu femurul, el se întinde foarte tare și poate să cedeze. Doare?

Simți că s-a rupt? Sau la fel, ca la menisc, e ceva ce poate să treacă în stradă? Se.

Aude un poc, de obicei, adică scoate un sunet. Durerea de obicei poate fi o durere pe moment, după care genunchiul de obicei se umflă. Aha, se umflă. Da. Pentru că este vascularizat, ligamentul cușat anterior este vascularizat. Odată cu ruptura începe să se îngereze și se creează un mic hematom în genunchi și genunchiul se umflă și dacă genunchiul se umflă și doare. Și.

Bun, astea sunt lucrurile care se pot întâmpla, care pot fi rezolvate chirurgical, menținute sau care pot să meargă la o arteroză care avansează și ajunge în punctul în care ai nevoie de acea proteză. Care sunt indicațiile pentru protezarea de genunchi? Protezarea.

Genunchiului sau a șodului se face în momentul în care avem, în primul rând, articulația să fie dureroasă. Da. În al doilea rând, se existe evidență radiologică de artroză. Adică facem o radiografie și vedem că există o lipsă a cartilajului articular. Da. Iar în al treilea rând, se existe o dizabilitate a pacientului. Astea sunt cei trei piloni pe care ne bazăm când recomandăm o intervenție chirurgicală. Dacă, de exemplu, există evidență de artroză pe radiografie, însă pacientul are o simptomatologie care nu îl deranjează. La fel, îl doare din când în când, manageriează foarte bine durerea, trece la un anti-inflamator, la, eu știu, o aspirină, un urofen, îl mai doare peste 3-4 luni, adică nu are un impact serios asupra vieții lui, se duce în concediu și poate să-și facă toate activitățile pe care le dorește, nu îl încurcă genunchiul sau șoldul, atunci el mai poate să mai stea cu acea artroză, da? Poate să continue să facă fizioterapie, să meargă, eu știu, la băi termale, ceva adjuvant, da? Care să le ajute să trăiască cu boala și poate să mai amâne intervenția chirurgicală. Adică ce vreau să înțeleg este că am văzut șolduri care aveau o artroză ușoară, însă un răsunet clinic foarte important. Adică pacientul avea o diziabilitate major și am văzut radiografii care arătau groasnic și pacientul se descurca foarte bine. Asta.

E interesant pentru că în final tratezi pacientul, nu boala, adică nu păi indicația pe ce vezi. ce mai degrabă pui indicația pe ce simte pacientul și cum afectează. E.

Foarte important, da. Adică dacă pacientul încă are mobilitatea șoldului satisfăcătoare, ok, poate să-și desfășoare activitățile, să se aplece, să se încalțe, să se legi la șirieturi, să-și taie unghiile, e important, da, poate să mai stea. În schimb, dacă boala are un impact major asupra vieții lui, nu mai poate să-și facă activitățile obișnuite, nu se mai poate încălța, folosește încălțătoare din astea lungi, nu se mai poate apleca, mobilitatea e foarte proastă, durerile sunt zilnice, poate să apară dureri și noaptea, să nu se odihnească. E o boală debilitantă, adică, dizabilitatea poate să fie foarte serioasă. Sunt pacienți care spun, dom'le, vreau să mă operați ieri. Nu mai suport. Adică să nu merge foarte rău. E rău să stai numai în pat, să știi că dacă vrei să te duci undeva, s-ar putea să nu poți să te mai întorci, să trebuiască să iei pauze de câte o jumată de oră să stai pe o bancă. Deci când Se unesc toate și radiografia arată artroză. Pacientul are o dizabilitate importantă și durere, atunci e nevoie de intervenția chirurgicală. Ai.

Cum să vindești artroza? Există ceva vreun medicament care să... sau o situație în care ai artroză și după aia o vindeci? Din.

Păcate nu. Singura variantă pentru vindecarea artrozei este intervenția chirurgicală. Din păcate până la ora actuală nu există un tratament minune care să refacă cartilajul articular și gândește că e destul de greu. De găsit un astfel de tratament pentru că, vorbind de niște articulații care sunt supuse la încărcarea greutății corpului la fiecare pas, adică să găsești ceva care să reconstruiască acea șapă, între covor și beton, în situația în care tu, la fiecare pas, pui greutate. Ca.

Să respectăm analogia, e ca și cum ți-ai reparat șapa tu locuind în casă.

Cu covorul pus. Da, și eventual, făcând și permanent mâncare, treci și te uiți... Da.

Adică-Ți faci treaba în casă și... Da, treaba zilnică. E.

Foarte greu de găsit un astfel de tratament. Iar dacă o să treci pe la noi pe la spital vreodată și intri în sala de operații să vezi cum arată un genunchi cu artroză, o să-ți dai seama că sunt niște modificări foarte greu reversibile. Apar niște osteofite, ciocuri osoase la nivelul articulațiilor. Adică cumva niște oase în plus cu care noi nu ne-am născut. E greu să dispară acele oase de acolo. Știți? Da. Fără să intervi cumva, să deschize articulația, să le excizezi, să scoți ceea ce nu mai e bun. E ca un asfalt care e plin de găuri, tot timpul trec mașini. Cum poate să repare cineva acel asfalt? Trebuie să-i lași, nu? Plus că sunt niște modificări inclusiv la nivelul osului de subcartilaj. Osul se îngroașă foarte mult, se sclerozează, spunem noi. Adică schimbă foarte mult structura. El se întărește cumva ca să facă față presiunile oricăla care este supus. Pentru că din păcate în artroză se intre într-un cer vicios. Îți dau exemplu genunchiului pentru că e mult mai ușor de înțeles. Să spunem că se degradează cartilajul articular din partea asta, din partea externă sau din partea internă. De cele mai multe ori pe partea internă se degradează cartilajul articular. Tu dacă ai lipsă 2-3 mm de cartilaj articular pe tibie, 2-3 mm pe femur, Iar aici nu ai nicio lipsă. Ăia 6-7 mm, genunchiul va cădea și s-a va deforma. Îi spunem noi in varus, adică faci picior în paranteză. Că de-aia foarte mulți pacienți care au artroza au picioarele în paranteză. Și atunci tu când la fiecare pas, nemai având axul corect, greutatea nu se mai distribuie prin centrul genunchiului, ai făcut piciorul în paranteză, cea mai mare greutate se distribuie tot aici și intri într-un serviciu, degradează mai rău. și mai rău, și mai rău, și atunci o să reacționează. Și își modifică structura, se întărește ca să poată să facă față forțelor la care este supus. Aici se rarefiază pentru că nu mai e încărcat și aici se întărește. Ce.

Soluție au oamenii care au picioarele în paranteză? Adică o să tot meargă, o să tot accenteze problema dar poate să rezolve cumva asta, să prevină acea artroză? Te.

Referi la pacienți, oamenii care au picioarele în paranteză înainte de apariția artrozei sau după ce s-a instalat artroza? Nu.

Înainte. Nu.

Ai un picior perfect drept. Ai.

Un picior în paranteză, adică picioarele în paranteză. Ce trebuie să faci? Picioarele.

De fotbalist, așa cum gen, sunt de obicei această impresie dată de tibie, care nu e perfect dreaptă, un pic urbată și atunci ai impresia că piciorul este în paranteză. În realitate, nu toți oamenii într-adevăr au picioarele perfect drepte. Adică dacă tragi o linie din centrul șoldului până în centrul gleznei, pică fix pe centrul genunchiului. Dar devielele sunt foarte mici. trei grade, două-trei grade, care nu pun o problemă vis-a-vis de distribuția forțelor în aliberul genunchiului. Adică, indiferent dacă ți se pare că ai un picior drept sau strâm, nu e o problemă. Adică, creatorul a făcut omul în așa fel încât structura membrelor inferioare a fiecărui om nu afectează, nu duce la apariția artrozii. Adică nu e o problemă. De cele mai multe ori e cam o iluzie optică, știi? Pentru că tibia nu e perfect dreaptă, glezna stântul a un anumit fel și ai impresia că un bărbat de 20 de ani are picioarele în paranteză. Da, corect. Dar devierea mai mult de 2, 3, 4 grade nu există. Important.

Este să nimerești mingea. Ai.

Nimerești mingea, ce mai contează? Ai.

Mingea, tragi la poartă. Acum am vorbit despre genunchi, m-ar interesa sa stiu ce se intampla la should, de ce, pentru ca o sa vorbim in curand si despre protezarea genunchiului, vorbim si despre protezarea should-ului. Am inteles care sunt situatiile care duc la artroza, nu mai ai articulatie, poate nu mai ai menisc. cresc tot felul de ciocuri, n-ai cum sa repari sapa aia cu casa inca locuita, deci trebuie sa schimbi casa cumva, nu? Da, schimbi casa, ca nu mai schimbi doar articulatia. Adica.

Schimbi sapa. Ok.

Schimbi sapa, corect. Ce se intampla la SHOLD? Adica care sunt situatiile in care SHOLD-ul incepe sa scartie si face artroza de SHOLD? Ce se intampla acolo? Soldurile.

Preiau toată greutatea corpului și aici un factor de risc important în apariția artrozei este obezitatea, adică o greutate prea mare pe care trebuie să o suporte soldurile. Cartilajul articular permane să renuește și dacă tu ai o greutate prea mare, el nu mai face față să facă un cartilaj de bună calitate. Există un imbalance aici între greutatea care suportă și capacitatea lui de refacere și atunci începe ușor, ușor să apară artroza, se formează un fibrocartilaj care nu mai e de aceeași, la fel de bună calitate și apare artroza. La SHOLD, în schimb, ce e cumva diferit la SHOLD? Sunt, să le numesc așa, niște afecțiuni cu care te naști. Cumva congenitale, da? E o afecțiune care se numește displazie de SHOLD. Luxația congenitală de SHOLD. Sunt copiii care se nasc cu SHOLD-urile luxate.

Poți să explici mai exact ce înseamnă luxat? Adică.

Dacă ăsta ar fi șoldul normal, înseamnă că el e luxat. Ăsta e bazinul. Ăsta.

E bazinul și ăsta e piciorul care intră în bazin. Și.

Ăsta e temurul care intră în bazin. Șoldul luxat înseamnă că el nu mai stă în această cavitate, capul femoral, și se luxează undeva aici. Asta înseamnă displazia de șold. Și.

Cum o rezolvi în copilărie? Se.

Pun tot felul de gips, se fac tot felul de intervenții chirurgicale, ca să.

Îl pui înapoi în acea capsulă. Ca.

Să îl readuci înapoi în această... Dar.

Există totuși repercursiuni pe termen lung. Exact.

Pentru că ce se întâmplă este că... chiar și cu intervenții chirurgicale, chiar și cu tratamente corect aplicate, cumva, șoldul nu se dezvoltă normal. Adică acești cap femural, dacă am avea un șold nativ, nu este foarte bine acoperit la nivelul bazinului în această cavitate. Cumva este, sa zicem asa, asta e capul si cavitatea cumva e mai mica. Nu este acoperit sus foarte bine. Si atunci el, sub influenta greutatii, tot tinde sa se luxeze. Si atunci artroza apare mult mai repede. vorbind despre pacienți de 30-40 de ani la care pare artroza. Adică cumva este o artroză secundară acestei afecțiuni. Da? Asta cumva este specific SHOULD-ului. Este o afecțiune care nu o întâlnim la genunchi. În schimb, la SHOULD sunt mulți pacienți tineri pe care îi operăm și care suferă de această afecțiune, care sunt unii care nu au mers bine niciodată. Sunt pacienți care întotdeauna au avut un picior mai scurt. Această luxație, femurul cu șoldul se duce sus pe bazin, face ca membrii inferiori să se scurteze. E logic. Și atunci sunt pacienți care unii nu au avut niciodată picioarele egale. Și vin la 35 de ani să opereze și cu ajutorul protezei e prima oară în viața lor când li se egalizează picioarele. Și.

Începe să meargă normal. și.

Încep să meargă normal. Sunt pacienți care au șchiopătat toată viața, iar un lucru de care mă lovesc vis-a-vis de recuperarea lor postoperatori este să școată din reflex, din viața lor, mișchearea aia balansată și șchiopătată. Că ei vin la control de 45 de zile, de 3 luni, N-au nicio durere, n-au nicio acuză, totul e perfect normal, sunt foarte mulțumit, dar totuși nu pot să reușescă să meargă normal. Și.

E lese de înțeles asta pentru că și după un gips, eu am avut un gips pe care l-am ținut, cred că două sau patru săptămâni, Și după ce l-am dat jos, nu mai aveam durere, mi-am refăcut tonusul muscular, dar tot rămâi cu acel șchiopătat și nu se întâmplă ca și după o intervenție de-astea scurte, oamenii să rămână toată viața cu șchiopătat pentru că nu își repară acel reflex. Da.

Eu îi încurajez întotdeauna, de obicei durează, îi le spun să-și ia timp, să fie conștiență de problema care o au, să încearcă să o corecteze, dar de obicei durează până la un an. Până la un an să se ridică. Adică foarte mult, da. să-ți revii cumva psihic, să te obișnuiești că ești un om normal, după atâția ani de șchiopătat. Da. Știți? Adică aici e. Iar o diferență care ar merita să o notăm este o afecțiune, tot o afecțiune care secundar duce la artroza necroza septică de cafe moral. Asta înseamnă că, din diverse motive, Capul femural, articulația soldului nu se mai vascularizează foarte bine, capul femural neprimind un aport suficient de oxigen prin intermediul sângelui se necrozează, apar niște modificări și atunci dacă osul de sub cartilajul articular se necrozează apare artroza. Da.

Care sunt cauzele? De ce poate să apară această artroză de cap femural? Necroză.

Această necroză de cap femural poate să apară la pacienții care au luat tratamente îndelungate cu antiinflamatoare steroidiene, cu cortizon, da? Covid-ul iar a fost o cauză a apariției necrozii aseptice cap femural. Știi că în tratamentul pentru Covid erau și anticoagulantele. Da. Se făceau anticoagulante tocmai pentru faptul că acest COVID creează așa un status procoagulant, adică se formează mici trombi la nivelul vaselor mici, care obstruiază această vascularizație, iar dacă trombul se formează, cheagul, da, de sânge se formează la nivelul șoldului, este obstruată vascularizația șoldului și apare necroza. Asta.

Este unul din motivele pentru care se dădeau anticoagulante în COVID, cred că special la pacienți spitalizați, nu? Care stăteau și imobilizați. De.

Obicei, ce am observat eu din experiență este că formele grave de COVID au dus de multe ori la necruza septică de cafe moral. Ok.

Deci astea sunt toate, să zic, cauzele care te pot duce la o defectare articulației care îți strică calitatea vieții. În.

Afară de îmbătrânirea cartilajului articular, greutatea, în exces celelalte care... Dar astea sunt niște lucruri care poată să precipite la apariția artrozei. Există.

Soluții și despre asta vorbim astăzi. Explică-mi, te rog, cum se face această protezare, cum se face la genunchi, cum se face la should, ce înseamnă protezare minim invazivă, ce înseamnă când e asistată robotic și care e așa mare diferența între cum se făcea pe vremuri, acum 20 de ani, și cum se face acum protezarea de genunchi și de should. E.

O diferență semnificativă față de acum 20 de ani. Acum 20 de ani intervenția asta chirurgicală era una foarte complicată, grevadă de foarte multe complicații intra sau post operatorii, recuperarea era foarte greoaie, ceea ce nu se mai întâmplă în lucrurile noastre, adică totul este foarte bine standardizat, operația este sigură și recuperarea este rapidă. Trebuie să înțelegem că înainte să fie această proteză, aici aveam un cafemural rotund care venea într-o cavitate, ambele erau acoperite cu cartilaj articular și se mișcau așa cum trebuie. Adică.

Arătau cam cum arată acum, doar că erau de os. Exact.

Perfect. Bun, ce facem noi în timpul intervenției chirurgicale? Scoatem acel cap femural care nu mai are un cartilaj de calitate sau nu mai are deloc cartilaj, tăiem partii femurul și scoatem capul femural. Iar la nivelul bazinului, unde este cavitatea, avem un instrumental specific cu care pregătim Facem o cavitate hemisferică, perfectă. Ceva care răzuiește, să zicem așa, da? Răzuiește această cavitate și o face perfect hemisferică. Ce înseamnă? Adică la un diametru. 50, 52 de milimetri, diametru, depinde de fiecare pacient si de anatomia fiecorei pacient. Aici se razuieste, dupa aia venim cu o cupa metalica, care este intr-un aliaj de titan, pe marimea respectiva cu care noi am razuit, o introducem aici, cupa e un pic mai mare decat marimea, de exemplu daca am razuit cu 50, Cupa circunferentiala are 52 marime, a 2 mm mai mare. Ca.

Sa impinga cumva inauntru. Ca.

Un pic sa destinda. Ok. Si cand noi o batem, sa se fixeze foarte stabil. O bateti? O batem, da, o batem. Cu.

Ce o bateti? Cu.

Ciocanu. Avem un ciocan special de ortopedie. Ortopedia.

Este mereu surprinzatoare si nu e pentru toata lumea. E, e, da, ma rog, da, cu ciocanu. Da.

Pentru ca gandeste-te ca ea e un pic mai mare. Da. Si trebuie sa aiba un contact foarte bun cu osul. Pacientul.

Doarme sau e anestezie? Poate.

Sa doarma sau poate sa fie rachianestezie de la brun jos. Dar de obicei daca facem rachianestezie pentru a nu fie traumatizat pentru pacient, medicul anestezist tranchilizeaza cumva sa nu stie ce se intampla in seara de operatie. Mai ales la Should, trebuie să stea pe-o parte, e greu de menținut poziția și să auzi ciocane. Tot ce se întâmplă, cumva te gândești, ce o fi acolo, e totul ok. Înțelegeți?

Da.

Bun. Bun. Deci această cupă, cum am zis, are o circunferență un pic mai mare. Ea intră cumva, îi spunem noi, în press-fit. Adică... Lărgește un pic și se prinde foarte bine, da? Gândește că se creează o stabilitate atât de bună încât pacientul are voie să calce imediat post-operator cu toată greutatea pe picior. Și.

Plus că tu nu prinsi cu paia cu alte șuruburi sau oriceva, ea stă... Depinde. Dacă.

E nevoie, se poate prinde și se pune șuruburi. Dar.

În principiu poate să stea în propria presiune. Da.

Ok, bun. După aceea, acesta fiind o cupă metalică, venim cu un insert, se numește acest plastic, care practic recrează cartilajul articular. E o suprafață foarte lină, pe care poați alunece foarte ușor acest cafemural. La nivelul femurului e la fel. Femurul pe mijloc are o gaură. Noi o pregătim cu responsabilitate. O.

Să arăt din nou. Deci femurul are o gaură, dar voi tot acolo o pregătiți. O.

Pregătim după forma protezei, cozi protezei. A.

Și protezei atât de mari. Deci intră în tot femurul. Sunt.

Și protezei mai scurte. Depinde.

Dar femurea e măduvă, nu? Tu o scoți. Da.

Ok. Dar pe o zonă, D. Ok. Ok? Și noi o pregătim tot așa cu un instrumental specific care se potrivește pentru fiecare proteză. Și cum o prindem? Cum.

O prindem femurul ca să nu iasă sau nu are cum să iasă femurul de acolo? Femurul.

Are o structură ca un fagure de miere, are niște trabecule osoase, ea are foarte multă spongie. Și cumva, tot așa, proteza finală e ușor mai... La fel, tot în presfit vine și în femur. Tocuciucanu? Tocuciucanu, da. Și se fixează, știi cum ai putea să zici aici, ca o pană. Știi, vine ca o pană și nu mai iese. A.

Am înțeles, ok. Are cumva striații așa încât să nu mai... Da.

Are o suprafață rugoasă în care crește osul interior. Ca o săgeată. Nu e chiar ca o săgeată, e o coadă serioasă, poate să fie groasă în funcție de canalul femoral al fiecărui pacient. Înțelegi? Pentru că trebuie să ne mulăm pe anatomia fiecărui pacient. Ai.

Anumite proteze din care alegi sau se construiesc special protezele pentru pacient? Se.

Poate personaliza, exista si proteze personalizate, exista si proteze din care alegi. De obicei, noi lucram cu mai multe tipuri de proteze, mai multe tipuri de cozi, tocmai pentru a reusi sa restabilim exact anatomia pacientului. Este foarte important ca anatomia șoldului să fie foarte bine refăcută pentru a funcționa musculatura. Corect și pentru a nu șchiopăta. Deci în mare așa se pune proteza. Noi ca să punem proteza trebuie să facem un abord, adică trebuie să tăiem, să ajungem la șold. Ce înseamnă minim invaziv? Pentru că asta e foarte bine de lămurit și oamenii trebuie să înțeleagă foarte bine ce înseamnă. În afară de faptul că e vorba despre o încizie mai mică la piele față de un abor clasic, comparând cu un abor clasic și cum se făcea acum 20 de ani, un abor minim invaziv are o încizie mai mică, dar asta nu e cel mai important lucru, adică asta este printre altele. Cel mai important este că în timpul intervenției chirurgicale, traumatismul asupra organismului este foarte mic. Adică.

Ligamentele, mușchii de pe lângă acea articulație nu sunt lezați, nu? Da.

Asta e un aspect. Dar gândește-te așa, cu fiecare operație este o lovitură pentru organism. Adică organismul ia un șoc. Tu ești anesteziat, dar lucrurile se întâmplă acolo, da? Organismul ia un șoc și el trebuie să compenseze cumva acel șoc. Dacă șocul tău Trauma pe care, agresiunea pe care o face organismul, cu cât e mai mică, cu atât mecanismele de compensare cu care trebuie să intervină organismul sunt mai reduse. Ceea ce e un avantaj esențial pentru persoanele în vârstă. Gândește-te că dacă pierzi mult sânge, inima unui vârstnic nu mai e ca la 20 de ani. E greu să înceapă să compenseze. Ea trebuie să bată mai repede, să pompeze mai mult sânge, să compenseze tot ce se întâmplă. Dacă trauma ta asupra organismului simte mai puțin traumatism, nu intre cu atâtea mecanisme și atunci și riscul de a se întâmpla ceva cu inima, cu ceva să clacheze, e mult mai mic. Deci asta este cel mai important. Lucru este că trauma supraorganismului cu abordul minim invaziv de should este mult mai mic. Asta se întâmplă prin faptul că nu sunt secționați mușchii, cum ai spus. Musculatura practic se depărtează. Se secționează pielea, țesutul subcutanat, se secționează o fașcie și după aia totul este depărtat. Musculatura cumva este depărtată cu un instrumental specific. Noi reușim să punem proteza de should și după aceea scoatem aceste depărtătoare, musculatura vine la loc și se închide doar acea fascie și piele. Nu mai trebuie cu 100 musculatura la loc. Și prin lucrul ăsta e mult mai rapidă operație. Și.

Recuperarea pacientul merge înțeleg imediat a doua zi, nu? Păi.

Da, pentru că musculatura funcționează perfect normal. Adică e ca înainte de operații. Pacientul poate să miște mult mai bine membrul inferior, poate să calce de obicei cu toată greutatea pe picior. Bine, cu toată greutatea pe picior poate să calce și dacă face o intervenție clasică. Dar vis-a-vis de avantaje, faptul că pierde foarte puțin sânge, faptul că musculatura e intactă, șocul asupra organismului a fost foarte mic, de cele mai multe ori nu au nevoie de transfuzii de sânge, nu au nevoie de tratamente speciale pentru durere, e o durere normală post-operatorie ca după o tăietură care se calmează foarte bine cu antialgice uzuale, paracetamol, nu e nevoie de morfină sau, eu știu, opioide. E o durere mică post-operatorie și atunci asta îi permite pacientului să fie mult mai încrezător, să se miște mult mai ușor și să recupereze mult mai rapid. Deci asta trebuie reținut că operația minim-invazivă are multe, nu numai că nu tai mușchi, nici nu pierzi mult sânge, se efectuează și mai repede. Cu cât o operație se face mai repede, cu atât riscul de complicații în special de infecție e mult mai mic. Gândește-te că plaga operatorie e mult mai puțin expusă mediului înconjurător. Una e să ai o operație în care durează o oră jumate și plaga e expusă mediului o oră jumate, una e să fie 40 de minute. Riscul de apariția complicațiilor, în special a infecției, e mult mai mic. Bine, abordul minim invaziv vine cu alte complicații, mai ales dacă vorbim despre curba de învățare, pentru că e mult mai greu de efectuat. Este mult mai greu de efectuat, de-aia e nevoie de multă experiență, de automatismele despre care am vorbit la început. Pentru că acolo, într-un spațiu mic, fiecare milimetru contează. Un milimetru mai sus, mai jos, poate să creeze anumite probleme. Deci e nevoie și de foarte multă experiență. Întrebare. Cât.

Durează sau care e speranța de viață realistă a unei proteze? Fie că vorbim de șol, fie că vorbim de genunchi. O.

Proteză care e bine pusă, adică o operație corect efectuată, cu un material de o calitate foarte bună, are o speranță de supraviețuire în timp de peste 20-25 de ani. 20-25 de ani? Peste de multe ori. Și.

Ce înseamnă? Adică după 25 de ani ce faci? Trebuie să o schimbi? E.

Posibil să fie nevoie de o intervenție de revizie, se numește. Revizie? Da, revizia protezei de șolt, ceea ce înseamnă schimbarea protezei de șolt. Îți.

Apare un martor în bord? Ai.

Putea spune și așa, îți apare durerea dacă se întâmplă ceva. Durerea e martorul. Încurajez toți pacienții care au o proteză totală de șol sau de genunchi să nu neglijeze controlele regulate post-operatorii. E foarte important să vină la controle într-un ritm frecvent, 2-3 ani, permanent, indiferent că au dureri sau nu. Pentru că doar facem o radiografie la control, vedem dacă e totul în regulă, dacă s-a produs vreo modificare vis-a-vis de contactul între os și proteză, Ne dăm mâna și pacientul pleacă acasă. Nu pierde timp, dar în schimb are beneficii enorme. În ce sens beneficii? Atunci când apar durerile de obicei, lucrurile evoluează de 4-5 ani. Adică când apar durelele deja s-au produs niște distrucții osoase. Dar.

Ce te doare? Ce.

Se întâmplă? Pentru.

Că proteza ține nu poate să doară, nu? Nu.

Doare, dar încep aceste componente să nu mai aibă contact timp-timp cu osul și încep să se miște. Hai.

Și la șol dă pare durerea. Și.

La genunchi la fel. Și el dacă începe să se miște, osul din jurul lui îl freacă permanent și se distruge. La fel, acest plastic se degradează, că asta este partea slabă a proteziei, este acest plastic. Se degradează, aceste particule la fel atacă osul și începe să se degradeze toată zona, să pierdă din substanța osoasă de care noi avem nevoie la revizie. Și de-astea e important să vină pentru că noi, dacă vedem orice fel de modificare, dacă vedem că acest plastic s-a uzat, intrăm, schimbăm plasticul și mai ține 20 de ani. Dacă pacientul vine când durerile apar, s-au instalat problemele osoase, e mult mai greu de făcut intervenția. Ar trebui schimbate toate componentele. Și partea din bazin și partea din femur. Operația e mult mai agresivă cu organismul. E mult mai extensivă.

Eu.

Personal chem pacienții o dată la 2 ani. Toată viața. Și.

Ce verifici? Verifici cum calcă, cum se simte? Verific.

Cum se simt și le fac o radiografie. Radiografia este de ajuns. Adică nu sunt nu știu ce investigații, nu trebuie să fac nu știu ce CT-uri, MN-uri. E un drum care-l fac la medic, fac o radiografie, vedem că e tot în regulă, mai povestim 5 minute și pleacă. Dar ne poate salva de foarte multe complicate. Ok.

Corect. După protezare, în cât timp revine pacientul, să zic, la locul de muncă și este activ? Și în cât timp se poate apuca de sport? Și ce sport poate să facă? Ce sport ar fi bine să evite? Dacă.

Beneficiază de o protezare minim invazivă a șoldului, depinde foarte mult și de locul de muncă. Dar, în principiu, de exemplu, munca de birou poate o rea la 3-4 săptămâni. Da? iar o muncă mai grea undeva la o lună și jumătate, două luni. Eu știu o muncă pe șantier sau ceva mai în care trebuie să ridice. Apropo de ridica greutăți, există o restricție de undeva până la 3 luni de ridicat greutăților mari. După 3 luni se poate merge până la 25-30 de kg ridica greutăți. Dar și asta ar fi bine să nu fie foarte frecvent. Tocmai pentru a proteja și a rezista cât mai mult în timp proteza. Poți.

Să alergi după protezare? După.

Protezare nu e interzis cu desăvârșire nimic. Poți să alergi numai că trebuie să ți-asumi că te ține mai puțin. Adică în loc să te țină 30 de ani, apropo de supraviețuire, scuză-mă că deviez un pic de la subiect, dar mi-am adus aminte că am avut două paciente chiar la un interval scurt, una după cealaltă, cam la o lună de zile, care aveau niște proteze puse Una în urmă cu 36 de ani și una cu 32 de ani, vis-a-vis de supraviețuire. Și gândește-te că erau protezele din anii 90. Nu erau protezele de calitatea de astăzi. Și ambele proteze funcționează perfect la ora actuală. și probabil că o să mai reziste încă 10 ani implantate la pacient. Deci supraviețuirea protezei nu trebuie să fie o frică pentru intervenția chirurgicală. Bun. Ce discutam? Sport.

Adică ai spus că putem să alergăm dar o să supraviețuăm mai puțin proteza. Cu cât mai puțin? Adică ce își asumă pacientul dacă vrea să meargă la maraton, să zicem. Dacă.

Vrea să mergi la maraton trebuie să te și antrenezi. Adică dacă faci un maraton, odată PAN nu scade supraviețuirea protezei. Dar ca să faci un maraton trebuie să te antrenezi, trebuie să îți placă treaba asta, trebuie să alergi zilnic, trebuie să... Asta e activitatea ta de zi cu zi. Atunci a trebuit să-ți asum că există un șoc între componentele protezei. Se degradează o articulație normală dacă alergi la nivel profesional, nu mai vorbim despre o articulație artificială. Și atunci, în loc să sare de 25 de ani supraviețuirea, probabil că trebuie să ține 17-18 ani, da? E.

Greu să spun cât. Bicicleta e mai ok? E.

Super ok. Adica poti sa mergi cu bicicleta? Bicicleta, poti sa mergi cat vrei cu ea.

Nu afecteaza subiectul ei. Si in notul la vrei fel? ca.

In notul, bicicleta, hiking, drumetile, mersul normal. La.

Sala poti sa mergi sa ridici greutati? Sau e bine sa eviti? Poti.

Sa mergi la sala sa ridici greutati, atat timp ca nu exista un soc, saritura permanenta, e super ok. Ce.

Înseamnă că asta n-am întrebat? Poți.

Să faci și ski, apropo, de sporturi. Poți să faci și ski. Singura atenție pe care trebuie să o ai e să nu cazi. Adică atenția obișnuită pe care trebuie să o ai și dacă nu ești portător unui proteze. Să nu cazi pentru că s-ar putea să faci o fractură. Și dacă ai și dacă nu ai proteză, da? Numai că în cazul unei proteze e o fractură periprotetică, e mai greu de tratat, da? Deci o atenție esporită la căderi. Dar nu este interzis nici CHI-ul. Adică poți să ai o viață super normală. Super, super normală cu o proteză totală de SHOLD. Ca să atingem așa și subiectul restricțiilor, în afară de chestia asta care e recomandabil să nu se facă, deci nu e interzis. Ce ar mai fi cumva interzis după o proteză totală de șold și mai ales în primul an postoperator, șase luni în an postoperator, sunt mișcările extreme ale șoldului. Adică ar fi bine să nu faci contorsionism cu șoldul tău, să nu duci în extrem vis-a-vis de amplitudinea mișcării, pentru că pui proteza la risc de a se luxa. Ce discutam, să iasă din articulație și atunci, mă rog, trebuie repusă la loc, apar dureri, e o situație complet neplăcută. Dar altfel, după protezarea șoldului și a genunchiului, viața poate decurge perfect normal, ba din contră, pacienții îți pot face activitățile obișnuite și plăcerile fără dureri. Vă.

Face și chirurgia asistată robotic. Cum te ajută robotul sau ce faci cu robotul în aceste intervenții? Robotul.

Are un mare beneficiu la genunchi. Ce înseamnă chirurgia robotică? În primul rând trebuie să înțeleagă toată lumea că nu te operează robotul. Încă. Încă. Încă. Ok. Încă. Nu te operează robotul. Chirurgul este mereu în control. Adică tăieturile care trebuie făcute la genunchi pentru a pune proteza le face chirurgul. Cu ajutorul robotului. Robotul cum funcționează? Robotul are un bras robotic care execută ceea ce noi îi stabilim că trebuie să facem la genunchi. Și mai are o parte unde are niște camere ca să vadă în timp real unde se află genunchiul, șoldul și glezna pacientului. Pentru că să nu uităm și trebuie foarte bine înțeles că genunchiul reglăm după șold și gleznă. Tocmai ce discutam că piciorul trebuie să fie pe un anumit ax. Aceste camere vad ce se întâmplă cu genunchiul în timpul intervenției chirurgicale, transmit brațului robotic ce trebuie să facă și unde trebuie să vină ca să facăm noi tăieturile. Ca aceste camere să vadă unde se află genunchiul, șoldul și glezna, noi trebuie să montăm niște senzori pe pacient. Adică montăm la nivelul femurului, coapsei, un senzor, la nivelul gambei, un alt senzor. Pe.

Suprafata, adica pe piele, nu? Nu.

Pe piele. Introducem, la nivelul osului trebuie sa fie stabil. Introducem, se fixeaza in os, sa numesc navii tracker. Tracker, pentru ca urmaresc ce se intampla. Acest senzor, camera-i vede. Noi facem, mapam genunchiul, adică facem o harta genunchiului, îi spunem robotului aici se află partea interna, genunchiul aici se află partea externă, dăm niște puncte. Aici ai o formațiune anatomică respectivă, aici e tibia, aici e tuberiositatea tibială, niște formațiuni cheie ale genunchiului care noi îi spunem robotului unde se află. Sunt niște pași care trebuie să îi parcurgem, ceea ce e cel mai mare avantaj. Poți să planifici personalizat procedura pacientului cum îți dorești, în așa fel încât să recrezi anatomia cât mai aproape de natural la genunchiului? Și știi exact după ce vei tăia, cu ajutorul robotului, ce să obții la final. Ceea ce cu simțurile noastre, cu ochii, cu experiența, e foarte greu de obținut. Sigur că și tu, chirurg, ai o experiență, dacă faci fără robot, cam știi ce o să fie, dar niciodată precis. E ca un asistent. Robotul e un asistent în plus în țara de operații. Vine cu un ghid, există o fantă pe care noi introducem o lamă, că avem motoare ciocane la ortopedie, cu care tăiem exact ceea ce am planificat. Dacă am planificat să tăiem 10 mm dintr-o parte, 8 mm din cealaltă parte, genunchiului, cam așa pregătim noi genunchiul, pentru a primi ei proteza. Deci noi ca să facem aceste tranșe, trebuie să fie cât mai precis făcute. Și dacă eu vreau să iau 10 milimetri, dacă noi aveam cartilajul articular aici, 10 milimetri de aici, 8 de aici, pot să iau cu cea mai mare precizie cu ajutorul robotului. Și noi după ce pregătim acest genunchi, venim cu componenta care se potrivește perfect și recrează suprafața articulară a genunchiului. Deci robotul are un avantaj real în chirurgia genunchiului și ne ajută să avem o precizie mărită a tăieturilor pe care le facem. Combinații.

Foarte șmechere între puterea ciocanului și precizia ultrafină a tehnologiei în ziua de azi. Da.

Și atunci noi știm ce avem la final, nu mai e nevoie să facem proceduri de release, să lungim ligamente, adică niște lucruri în plus care agresează și mai mult pacientul și face ca recuperarea să fie mai grea. Și în afară de asta, cu instrumentarul convențional, ca să-ți dau un exemplu, fără robot, noi ca să putem să avem o idee ce tăiem aici și să ne punem ghidurile convențional, trebuie să dăm o gaură în femur. Noi dacă dăm o gaură în femur, interferăm cu măduva osoasă, sângerare mai mare, la, la, la, la, la. Și atunci la final și pacientul, genunchiul va fi mai tumefiat, va fi mai mult sânge în genunchi, gamba se va umfla mai mult, da? Se dă gaură și pe femur și pe tibie uneori. Noi astea nu e nevoie să le dăm. Pentru că e totul mult mai precis și nu trebuie să punem ghiduri intramedulare ca să ne ghidăm. Asta.

E foarte interesant pentru că minim invaziv la finalul zilei înseamnă minim invaziv pentru pacient. Minim agresiv. Minim.

Agresiv. Toate procedurile astea se caută. E ca la chirurgia generală. La fel e și acolo. Tot minim agresiv. Da.

Zimtură, care sunt cele mai des întâlnite frici pe care le întâlnești la pacienți când le spui că au nevoie de o proteză? De ce le e frică și cum îi liniștești de această frică? Sunt.

Două lucruri. Una e frica că operația este ceva așa foarte greu. Ceea ce urmează să-i se întâmpe e foarte complicat, supus unor riscuri foarte mari. Și cumva a doua frică care o au este că nu vor mai fi niciodată cum au fost sau vor avea o dizabilitate în continuare, poate că mai mică, Dar oricum vor șchiopă toată viața, adică sunt cumva proscriși. Ceea ce urmează viața lor de aici înainte nu va mai fi de calitate. Asta am observat că e frica lor cea mai mare până se înțeleagă despre ce e vorba. Au frică că operația e grea, cu riscuri mari, că stai mult la pat, că te recuperezi foarte greu. Am foarte mulți pacienți care vin și spun, a, păi cât? Mă întorc la serviciu, cât e ok? 3-4 luni? 6 luni? Când pot să mă mișc? Până și să încep să discuz cu ei, să le explic ce se întâmplă, ce înseamnă de fapt. Asta e impresia, că operația e una majoră. Adică... Și e foarte greu să te recuperezi doar pe o astfel de intervenție chirurgicală și oricum nu te recuperezi la un nivel acceptabil. Cam asta cred pacienții până să discutăm cu ei, până să le explicăm ce tehnici sunt la ora actuală, că totul este foarte bine standardizat și aș vrea să le transmit că viața fără o proteză cu dureri e mult mai proasă decât cu o proteză pusă după o tehnică modernă, foarte bine, care poate să reziste foarte mult în timp. Și asta le și explic. Dom'le, să-ți fie frică de ce urmează de aci încolo, pentru că Asta este o boală lent progresivă. Nu stă pe loc. Dacă acum nu mai poți să te miști bine pe timpul zilei, s-ar putea peste câteva luni să nu mai poți să dormi pe timpul nopții din cauza durerii. S-ar putea peste următorii ani, s-ar putea să nu mai poți să te dai jos, să nu mai poți să ieși din casă pentru că nu mai ai o siguranță. Lor trebuie să le fie frică de dizabilitatea care le produce boala și faptul că o să fieți intuiți la pați într-un final. Boala aici aduce la imobilitate completă. E lent progresivă și de încet încet mai rău. Pe când o proteză poate să-ți confere o viață perfect normală, fără niciun fel de durere, cu o mobilitate foarte bună. Știți că mi-a venit așa o idee, că noi în ortopedia avem un scor, avem niște scoruri după care evaluăm pacienții. Și avem un scor care se numește Forgotten Joint Score. Adică pacienții trebuie să uită că au o intervenție chirurgicală de protezare și că sunt purtători a unei protezi. Excelent.

Adică un scor pozitiv pentru intervenție, adică scorul cu care pacienții uită că au proteză. Adică.

Noi punem niște întrebări pacientului și ajungem la o concluzie dacă această articulație a uitat de ea. Deci cam la nivelul ăsta să ajungem mai ales în ceea ce preveste șoldul. Pacienții trebuie să uite că sunt operații. Să simtă atât de bine, șoldul funcționează atât de normal încât pacientul trebuie să uite. Deci fricile, asta încercăm întotdeauna să educăm și pacienții să înțeleagă clar la ce intervenții chirurgicale se supun, care sunt riscurile și care sunt beneficiile. Asta.

E mișto, îmi place scorul ăsta de al protest de uitate. Am o ultimă întrebare pentru tine. Care sunt top 3 sfaturi sau top 3 lucruri pe care oamenii care ne urmăresc acum trebuie să le facă pentru a avea genunchi și șold sănătoase? și pentru a nu avea nevoie niciodată de tratamentul medical pe care tu îl prestezi. În.

Primul rând, să-și menține o greutate normală, un indice de masă corporală normală, cel mai bine ideal ar fi să fie sub 30 indicele de masă corporală, să-și calculeze, sunt calculatoare care pot să le găsească pe net. Greutatea este un factor de risc foarte mare în apariția artrozii. Articulațiile noastre trebuie să suportă greutăți mari și atunci e depășită capacitatea lor de rezistență și se degradează. Asta este una la mână. Deci greutatea e foarte important să avem un stil de viață sănătos, să mâncăm cât mai sănătos, să ne menținăm o greutate normală. În ceea ce privește articulațiile, nu mai vorbesc de celelalte inimă și altele. Diabet și apariția altor boli. În al doilea rând, să aibă o viață activă, să facă sport, să se miște, articulația ca să lucreze ca mașina. Dacă nu pornești, la un moment dat nu o să mai pornească. Și dacă rămâne în parcare. Adică articulația trebuie să funcționeze tot timpul, să ne mișcăm, să facem sport, mai ales după o anumită vârstă trebuie mers la sală, fiecare după cum poate. Să alergi, nu-i niciun fel de problemă, dar atâta timp cât nu faci, nu știu ce, performanță și induci totul la extrem, da? Da. Alergat, mergi la sală, sporturi de iarnă, de vară, adică să stai afară cât mai mult. Asta este iar un lucru foarte important. Și în al treilea rând să nu negligeze simtomatologia, să nu negligeze simtomatologia pe care o dau articulațiile lor. Mai bine să vină la un consul să se lămurească că nu e o treabă trecătoare, nu e nimic important, nu sar un vrumenis care ulterior poate să degradeze cartilajul articular, nu sar un ligament în crușata anterior care la fel creează o instabilitate la nivelul genunchiului ce duce la leziune artrozice. să nu neglijeze semnele pe care le transmite organismul, să prezintă la medic și să vadă dacă e vorba despre o situație serioasă sau nu. Iar.

Pe tine te pot găsi pacienții la Spitalul Euroclinic. La.

Spitalul Euroclinic în cadrul rețelei Regina Maria. Super!

Mulțumesc foarte mult pentru toate aceste informații, un ghid complet aș putea spune despre ce înseamnă protezarea de shoulder, protezarea de genunchi și sănătatea articulațiilor și e atât de important să înțelegi ce poate să meargă prost la articulație ca să eviți ca sa eviti acele lucruri sau cum ai zis tu acum spre final, sa te prezinti la medic imediat cand te doare. Te doare, e mult mai bine sa te duci degeaba la medic decat sa stai si sa astepti cu durerea si articulatia sa se degradeze. Robert, multumesc mult de tot pentru acest podcast. Mulțumesc.

Și eu, mulțumesc din suflet pentru ocazia care mi-ai dat-o să informăm pacienții și să-i updatăm cumva la tehnicile și tehnologiile care există astăzi. Mulțumesc.

Și mulțumesc și ție că ai rămas până acum. Dacă ai întrebări, lasă-le jos în comentarii. Dacă ai o experiență cu o proteză, lasă-mi experiența ta jos în comentarii. Țin toate comentariile și suntem curioși să vedem ce zici tu despre acest subiect. Mulțumesc și Regina Maria pentru faptul că sprijină acest episod. Mulțumesc! Ceau! Pe.

Curând!