Ce NU ți-a spus nimeni despre NAȘTERE | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Bogdan Cioată

Dacă naști primul natural, al doilea, al treilea e tot mai ușor. La cezarene e tot mai greu. Deci jura, trebuie să punem o bancardă, știi, mare, așa, pe balatul parlamentului. Lăsați femeile să nască. Asta au de făcut. Noi nu ne mai lăsăm să nască. Am medicalizat foarte mult în timp. Și e păcat.

Cea mai împlinitoare experiență din viața unei femei. Vorbim despre naștere. Mai simți miracolul acela când se naște un copil?

Da, da, da. Nu-i comparabil. La fiecare naștere apare. Scopul este ca pacienta să fie suficient de informată și să reușim împreună cu ea să-i dăm cea mai bună opțiune. Ea nu trebuie să aibă frică, nu trebuie să aibă stres, nu trebuie să aibă panică, nu trebuie să aibă nesiguranță. O mamă nepregătită desorță merge pe cezarea în acvar mai singur. Este un bazin, o sos, niște ligamente care s-au muiat și care se întinde. Dar se împing toate și doare. N-o să mint. Nașterea ta este un proces intens.

Eu acum îmi dau seama, e șase din zece femei nasc prin cezariană.

A stat trei ore ținându-o de sub braț și a născut. Vertical. Și zici, da, încă n-a ieșit. O aud după paravan și zici, păi e încă de jură. Am zis, minunat. Zic, na.

Care sunt indicațiile clare că trebuie să fac cezariană?

După două cezareane, mulți doctori încă spun.

Omule, te salut!

Dr.

Mihaila aici! Bine ai venit la un nou episod boabe de cunoastere. De data asta o sa vorbim despre cea mai intensa, cea mai solicitanta si in acelasi timp cea mai implinitoare experienta din viata unei femei. Vorbim despre nastere. Nasterea este un proces fiziologic. Este un act medical și este și un miracol în același timp. Vreau să îți spun sincer, eu în practica mea medicală le-am văzut aproape pe toate. Am văzut cele mai frumoase momente, am văzut cele mai întunecate momente, dar nimic nu m-a mișcat emoțional mai mult decât să asist la o naștere. Prima naștere la care am participat era să leșim de bucurie. Asta era sentimentul. Îmi venea să și plâng, îmi era rușine să plâng în sală. În același timp mă uitam la ceilalți oameni și vedeam cum, inclusiv, nu știu, asistentei îi lăcrimau puțin ochii și mi-au dat seama că poate este ceva aparte cu nașterea aceasta. Următoarea naștere am avut același sentiment, următoarea naștere am avut același sentiment. Este Un moment e atât de plin de emoție încât n-ai cum să-l descrii. Dar este un moment, e probabil unul dintre cele mai încărcate momente emoționale la care poți să participi. Vorbim însă astăzi și despre realitatea pe care o trăim în România și nu punem în comparație nașterea naturală cu cezăriana. Nu le comparăm în acest fel, dar vorbim adevărat și vorbim cu empatie și despre cezăriană și de ce se întâmplă ca în România să avem un număr mai mare de cezariene decât este recomandat sau decât se întâmplă asta în alte țări, să zic, mai dezvoltate și mai civilizate. Așa că o să vorbim despre mituri, despre frici, despre opțiunile reale, despre sistemul medical din România. Vorbim despre Cine alege de fapt și conform căror criterii, care sunt indicațiile și cu cine am putea vorbi despre nașterile naturale și despre cezariene și despre diferența între cele două, dacă nu cu doctorul Bogdan Ciuată, este medic primar obstetrică-ginecologie, coordonatorul departamentului de obstetrică de la Spitalul Premier din Timișoare, partea rețelei de sănătate Regina Maria, care sprijină acest material. Mulțumim mult de tot, Regina Maria! Și este unul dintre cei mai apreciați medici de la noi, care a fost martor la peste 2.000 de nașteri naturale. Bogdan, te salut! Martor în ce sens? Adică ai adus pe lume peste 2.000 de.

Copii prin naștere naturală. Aduc pe an poate 200 de copii să nasc cu mine, am un procent bun de nașter naturale, fiindcă îmi place să fac asta. Îmi place și cred că nașter natural e o chestie fiziologică, normală. Suntem doi bărbați care discutăm despre nașter și poate pare ciudat, dar e foarte important ca bărbatul să fie implicat în tot procesul ăsta fiziologic. O dată, normal, concepe. Dar și pe parcursul sărcinei e nevoie de suport, e nevoie de suport într-aval, e nevoie de suport după. Deci e normal ca noi băieții să discutăm un pic despre ce-i cunoașterile astea. Și îmi place să o fac și o fac de 10 ani și de acolo, 200 pe an, ajungem la 2000. Dar fiecare e diferită. Știi, asta îmi place, e genial. Fiecare caz, nu știi la ce oră o să înceapă, nu știi cât o să dureze, că asta le spun și femeilor. Nu-ți fă planuri. Te revin cu un plan de naștere, zic, minunat. Ador planul ăsta, așa aș face și eu, dar mai avem și hazard. Adică trebuie să-l lași un pic, lucrurile să fie flexibile, să fie fluide. Și de asta îmi place fiecare naștere, că e diferită. Îmi place să lucrez cu moși, îmi place să lucrez cu colegi, îmi place să lucrez în echipă și să lucrăm cu mama. Să lucrăm cu mama și nouă luni înainte, că trebuie să o pregătești pentru nașterea. Nu vine nașterea, buf, o mamă nepregătită. Desigur se face pe cezareană, că pare mai simplu. La 8 dimineața, frumos, programat, organizat, nici o problemă. Facem. Atașamentul e diferit, implicarea e diferită, recuperarea e diferită și profesoara mea îmi zice, nu-i ciudat că n-am plâns, că a fost o naștere prin cezarea mea. Și zic, nu, fiindcă e momentul în care te conectezi într-un anume fel și diferit la fiecare naștere. De-aia sentimentul că ai la mama la naștere e perfect valabil, oricum se întâmplă nașterea. Asta cumva.

E valabil in multe ramuri medicale, pentru ca una e ceea ce vezi in atlas, alta e ceea ce deschizi si vezi ca totul este mereu diferit, asta e o parte interesanta a medicinei. Dar ai punctat bine doi barbati care vorbesc despre nastere si vreau sa punctez si eu asta pentru oamenii care se uit acum. Daca sunt doamne, puteti sa va chemati domnii la podcast. Daca sunt oameni care poate nu vor sa nasca sau au nascut deja si se gandesc, stai asa, asta e un subiect nisat, nu am nevoie de el, nu este deloc nisat. E important și dacă ești bărbat să te uiți la acest material, e important și dacă ai deja copiii și nu urmează să treci printr-o naștere, să rămâi la acest podcast pentru că ne interesează, o să vorbim și despre ce înseamnă natalitatea în România, o să vorbim despre faptul că natalitatea asta scade. Și se pare că ea scade pentru că odată ce medicalizezi nașterile și le transformi în cezăriene, începe să scade naturalitatea. Asta se întâmplă în multe state și lucrurile prin care trecem noi acum în România au trecut și alte țări și au redresat și au revenit la normal. Și asta îmi doresc eu foarte mult pentru că Copiii aceștia, chiar dacă nu mai vreau să am copii, de exemplu, urmează să se nască alți copii. Și eu mi-aș dori ca acei copii să se nască mai degrabă prin naștere naturală, nu prin cezariană, pentru că o să vedem ce înseamnă asta pentru acei viitori copii, pentru natalitatea, pentru acei oameni care în viitor ne vor plăti pensiile și pentru tot binele țării noastre. Așa că nu e un subiect deloc nișat, cred că ar trebui să ne intereseze pe toți. Dar uite, vreau să încep cu asta, sunt curios. Eu n-am asistat la 2.000 de nașteri. Cred că am asistat la 10 nașteri. Și... La fiecare 10 nașteri am... N-am plâns. Se crede că acum, dacă m-aș întoarce în timp, probabil că mi-aș da voie să plâng. Eu n-am plâns, dar aveam nodul în gât pe care îl înghițeam și aveam ochii care îmi lăcrimau, știi? Adică nu curgea, adică... Știi lacrima aia care rămâne pe ploapă? Nu se scurge. La fiecare naștere. Zici-mi dacă ți se întâmplă ție asta. Mai simți miracolul acela când se naște un copil? Da, da, da.

Nu e comparabil. La fiecare naștere apare. La început, ca rezident, în primul an, împingi cu doamna, îți ții respirația cu ea, respiri cu ea. O facem și acum. O facem și acum. O ghidăm. Îi spun închide ochii, ascultă numai vocea. Și încercăm să mergem punctual și ne implicăm foarte mult. De-aia poate sunt mult mai puțini colegi care fac nașteri naturale, fiindcă e o implicare mare. Eu după fiecare naștere îmi trebuie câteva minute, un ori, o oră în care să stau un pic să mă refac după naștere, fiindcă e intensă. Pentru ca te recunoști pacienta și chiar dacă nu o cunosc mai am câteodată, asist o naștere referită de alt coleg, el lipsește și mă rog, Bogdan, poți să mă iei să asiști tu sigur. Și o cunosc atunci pe doamna, dar îmi recuperez în nouă luni în tot travaliul ăla și acolo trebuie să mă conectez cu doamna și cumva îi spun, eu am încredere în tine că tu ești singură care simți, tu simți ce se întâmplă în tine, tu îți cauți poziția, tu îți cauți ritmul. Eu doar sunt acolo just in case, eu sunt pur și simplu un asistent, asist nașterea, deci mă uit la ea, încerc să nu particip foarte mult, decât dacă e nevoie, bineînțeles. Prima nașterea mea, da, nu o uiți niciodată, cum ai zis și tu, a 11 la copil, după vreo lună de lucrată maternitate, te lasă și pe tine, care îi zice de anul de hai mă, asistește-o o naștere, că trebuie să-l faci tu practic. Pacienta 11 a naștere 3 noaptea și adormeam efectiv. Și eram în sala de naștere, lângă ea tot o ascultam, că toți îmi spuneau, vezi că e a 11-a o dată se întâmplă. Bun, ok. Și stăteam și ea stătea 3-4, eu 4 de lângă. Și tot cu ăla pe burtă, se uite la mine doamna și zice, fii atent, întinde-te dor, tu întinde-te acolo pe patul ăla, că eu știu când nasc. Îți spun, îți promit că te trezesc dacă dormi. Bineînțeles că am adormit și doamna o drăguță, deci acum o țin minte, dintr-un sat de lângă Timișoara, avea sărbătoare, avea niște ciorapropi, avea niște hernii obilicale traumatizante multe nașteri și la un moment dat simt că mă mișcă, doctorul e nașter. În momentul ăla adrenalina evident a explodat, m-am dus, pac, am născut toți acolo, că n-a primit naștere toți în jur, dacă se întâmplă ceva, un special nașter, poate să se complică, bineînțeles că nu s-a întâmplat nimic, totul a mers boboc. Doamna naște, dar nu știu ce, să nu-i Dar am gămas cu sentimentul ăla de... Legătura foarte strânsă cu femeia. Atunci am cunoscut-o și femeia a avut încredere în mine și a zis, Doctor, ai și tu încredere în mine, că eu am încredere în tine. Tu ai încredere în mine, că eu spun când, tu fă ce ai de făcut. Și e super bine. Și relația asta o păstrez de fiecare dată cu paciente și e o bucurie foarte mare când lucrurile merg bine sau când găsim un semn de întrebare și atunci putem spune, ok, trebuie să trecem la planul B acum, dar înțelegerea e clară cu pacientea. Și spun, dacă la un moment dat trebuie să intrăm în sală, trebuie să facem o cezariană, Unor am timp să-ți explic de ce, unor poate să fie o chestie urgentă. Dar ai încredere în mine că nu o să te duc aiurea în sală sau sfarb cezăriană fără să fie nevoie. Mi se pare.

Interesant, pentru că acum realizez că într-o naștere naturală versus o cezăriană sau versus orice altă procedură chirurgicală, în care pacientul se lasă pe mâna doctorului și doar stă inert doctorului, povestește ce are de făcut și își face treaba, în cazul de față tu ești echipă cu pacientul inclusiv în timpul cel mai culminant. al procedurii. Lucrezi cu el.

Direct. Da, nașterea e guvernată de hormoni. Sunt trei hormoni care lucrează acolo și tu trebuie să te asiguri că sinergia hormonală e corectă. Tu nu trebuie să o panichiezi pe pacientă. nu trebuie să dai voie adrenaliei din pacientă să crească. Ea nu trebuie să aibă frică, nu trebuie să aibă stres, nu trebuie să aibă panică, nu trebuie să aibă nesiguranță, tu trebuie să-i oferi tot confortul ăsta. De-aia facem noi nașteri blânde. Adică le lăsăm în ritmul lor, lăsăm să-și secrete acea oxitocină, de-aia pornim stravaliile noaptea. Că zic doamne, dacă vă sună a treia noaptea, toată lumea vă sună a treia noaptea, fiindcă atunci pornim stravaliile astea, e echilibrul hormonal, melatonina, somnul, relaxarea, Puneți contracțiile, dacă vine dimineața, adică cântă cocoșul și nu-ți dese, tu intri în rutina zilnică. Începe adrenalina, începe activitatea, începe catecolaminele, am de făcut aia-aia, se răresc contracțiile. Și corpul știe.

Că ăla nu e un moment prielnic să nască, corpul vrea ca tu să naști când totul e în pace și.

Liniște, nu? Da, adică cu cât e mai multă pace, cu cât e mai scăzut nivelul de adrenalină din corpul tău, deci de fugă, de stres, de tot, Acolo oxitocina se secretă pulsatil și se dă contracții, contracții, contracții, contracții, tot mai des, tot mai des, tot mai dese. Căpșorul coboară într-un canal plin de receptori. Pe măsură ce tot atinge receptorii, adică coboară, se dilată tot mai mult și tot mai jos, se creează, înțelege și se secretă tot mai mult oxitocina, tot mai des, tot mai dese și tot mai dese-s contracțiile. Și fiziologia travalului e foarte frumoasă, e la orice mamifer, e la fel, la fel se naște. Dar noi trebuie să nu interferăm în tot procesul ăsta. Și dacă îl lăsăm în pace, deseori se întâmplă foarte bine. Doar trebuie să plecăm cu o pacientă să nu-i fie frică de naștere, unul, de tot ceea ce citește, tot ceea ce află, sunt povești, multe vânătorești, dar multe și cu un sămbăt de realitate. Adică da, sunt nașteri complicate unor, sau care rezultă în un rezultat nefast, poate. Dar alea noi trebuie să le explicăm de ce a fost acolo, de ce a fost așa și cum cazul este particular și merge într-o direcție. Da, fac o cezăreană obligatoriu pentru placenta previa, de asta a fost inventată. Adică placenta care acoperă colul, n-are copilul pe unde să iasă, decât dacă rupe placenta și înseamnă că copilul moară, mama să încerca să moare și ea. Asta se întâmpla în secolul XIX. Și s-au apucat să zică, măi, ok, cumva trebuie să-i salvăm pe copiii ăștia. Și atunci a făcut cezariana, să-l scoatem pe copil pe sus, vedem noi placenta și salvăm cumva.

Și mama. De ce înseamnă.

Placenta previe? Placenta previe e indicația supremă de cezariană. Deci, cum e colul, până dacă trebuie să iasă copilul, placenta stă în dreptul colului. Și, practic, Copilul ca să ia să rupe placenta. Dacă rupe placenta, nu mai prinește oxigen, moare. În 5 minute. Și atunci, după aceea, sângeria e atât de mare, din peretele uterinci din placenta, încât moare și mama. Deci pentru aia a fost inventată. Nu ai putea să-l scoți pe altcineva decât mării cezăriani. Cine știe asta, da, uneori programăm și mai repede să nu aibă contracții, în cazul ultraparticular. Deci acolo, da, clar, cezăriană, nu există altă variantă. Și o facem. Dar în restul cazurilor, toate chestiile sunt relative. Tot timpul discutăm de ochelari, de oftalmoloji, de copii prea mari, de bazine prea mici, de mame prea bătrâne, prea tineri. Avem o pleiadă de motive care mai de care mai minunate pentru a recomanda o cezăriană. 1. Ascultăm de pacienta. Deci pacienta trebuie să se simte confortabilă la naștere și dacă pentru ea confortul este dat de o operație programată, în care pentru ea aia este liniștitor, e bine. Atașamentul e important să fie. Deci pe mine, și eu mă bucur și tot ce Zariană blândă. Dar ai zis.

Asta și tu ești cunoscut pentru aceste nașteri blânde. Ce înseamnă de fapt? Care e ideea unei nașteri blânde? Ce înseamnă la.

Ce se așteaptă o pacientă? Ideea unei nașteri blânde este să-i oferi un context care să fie cât mai aproape de fiziologii cu ei. Deci să nu-i perturbe acea secreție hormonală, să nu o încarci cu nimic. Da, ascultăm bebelușul, dar dăm încet monitorul. Noi avem posibilitatea, la un moment dat, să-l monitorizăm dintr-o altă cameră. Deci nu trebuie să stau cu ea să aud cum bate inimea. Că multe femei se stresează. Eu acolo mă.

Dau seama. Eu am doi copii. De fiecare dată când am fost, înainte de naștere, ambele au fost prin Cezariană, din păcate, dar de fiecare dată erai în sală cu acel monitor de activitate cardiacă a bebelușului care se aude foarte tare.

Și uneori scade un pic frecvența și mama ai ochii imediat la monitor. Și mai ești tata acolo, mai iese, piui o alarmă. În momentul ăla, stresul e sky-high, fiindcă tu te ocupi de o pacientă sănătoasă, un copil sănătos în principiu. Și la un moment dat, în această sănătate supremă, se perturbă ceva. Și atunci intră panica. Și atunci ea se sperie, nu mai vrea, se panichează. Eu pot să operez orice pacientă, pot să-i spun oricând, uite, e o mică problemă aici. Pacienta va zice, da, cezareană, și putem avea 100% cezareane la nivel mondial, dacă am vrea să forțăm pacientele. Din băgate, la noi, de a avea un procent mare, cum ziceai, de cezareane, încă sunt multe situații punctuale care pot fi evitate, de asta pleacă de la educația pacientei, cât mai mult. Și asta cumva s-a anulat în timp, s-a stompat în timp, am lăsat-o așa, am plecat, facut 30 de ani, 500 cezareane. Din 5% până pe la 22% cât se consideră normal că se pot complica diferite sarcini sau travalii, acei 17% deseori erau copii cu diferite probleme, fiindcă erau nașteri care ar fi trebuit totuși să aibă o cezăriană, dar s-a forțat natural, că așa erau vremurile și așa se forța, să fie cât mai jos cezărianele. Și atunci, da, acele povești încă sunt și există. Dar acum de-asta putem monitoriza corect. Adică nu-s numai copâlniei pe burtic al gravidei și lască-i bine, după care copilul iese cu o problemă. Și acum putem monitoriza de la distanță, putem să-i oferim confort, putem să-i lăsăm libertate de mișcare, că asta-i nașterea blândă. Să se miște cum vrea, să-și găsească ritmul, să-și găsească poziția, să-și găsească modul de naștere. De-aia le oferim un spațiu cu lumină difuză, cu minci, cu spalier de care se țină semniște, cu apă, cu scaune de poziționare. Poate să stea cum vrea de la noi. Naște cum simte, cum îi vine ei fiziologic și o ascultăm. Și poate acest.

Proces al nașterii naturale să fie un proces, de fapt, frumos, de care să.

Te bucuri ca mamă? Da, dar noi învățăm Când trebuie să te dilați un centimetru pe oră, travalul trebuie să dureze atât. De-aia e o medie. Nu trebuie să se întâmple la toate la fel. Și cum e curba lui Gauzda, ai travali de o oră la prima naștere sau de 60 de ore la prima naștere. Dar la fel, rezultatul trebuie să fie același. Și dacă-l lași travalul și așa-i secreția hormonală și așa-i echilibru acelui corp, așa se va întâmpla. Doar trebuie să setezi așteptările că da, poate să fie un treabaliu mai lung. Și atunci, pe parcurs, tu trebuie să o susții emoțional, să o susții fizic, să o susții, să o hrănești, să o alimentezi, să îi dai lichide. Nu poți să-ți iei o pacientă cum o țin americanii. Ei dau numai cuburi de gheață. E bun, cuburi de gheață, dar o zi întreagă de cuburi de gheață, la un moment dat e cam satruși și nu-ți prea bine. Dar de ce cuburi de gheață? Că se gândesc anesteziștii, i-au zis ok, să nu fie cu bărta plină, trebuie să facem de urgență o cezariană, nu cumva să verse, să se complice, să nu știu ce, cea ce face. Îi dă un pic senzația că și mănâncă și că și bea apă. Și atunci cumva o împăca și capra și vaxant, da? Nu pot să zic neapărat că este o chestie bună la noi. Câte vreme știm și avem capacitatea de a ști cam cum evoluează travalul, că încă ai tendința să-l proiectăm pe următoarele 2-3 ore. Știu că dacă e mai rapid, dar se poate complica un pic. Dacă e blând, lent, merge. O alimentăm, o lăsăm să plimbe. Cât putem de fiziologic. Normal, putem folosi o epidurală la un moment dat, dacă devine prea intens. Adică și asta face parte din blândețe, din a lăsa, ai da spațiul ei și ai da timp de relaxare între avale, fiindcă nu e ca un maraton care legi, nu te mai oprești. Da, vin contracție și dispar, dar timpurile alea între contracție trebuie să-și... adune forțele din nou, de asta îi luăm pe tați la naștere, că vorbim noi doi băieți.

Dar... Unde? În sală?

În.

Sală. În sală de.

Nașter. În timpul travalui.

E bine să vină tată în sală de nașter? E bine. Pe.

Travalui e foarte bine că le ajută, fiindcă e omul de siguranță. Adică, da, cu el la conceput, adică e clar că ei doi au o chimie bună și el știe exact ceea ce simte nevoia ea, lui poate să îi spună mai ușor decât poate să îmi spună mie. Corect, e mai.

Relaxată să îi spună. E mai relaxată.

Să îi spune. Lucam la un hospital de stat la un moment dat și acolo nu puteai să duci, stați, fiindcă erau patru doamne în sală de travaliu. Și la un moment dat îi făceam masaj, unui gravid de pe spate. Că trebuie un pic de compresie, că se dilată bazinul și atunci trebuie să-i faci un pic de contracompresie ca să se relaxeze mai bine. Și moașa drăguța se uita la mine și zice, tortură, dar soțul Dân se știe că tu îi faci masaj la doamna. Zic, băi, acum ce să facem? Băi, tu, hai să-i facem cineva, hai să-l ducem soțul. Dar nu putem. Uite, e o maternitate în Botoșani. E genială. Maternitate de stat făcută în anii 70. Au săli de treaba lui individuale. Mi-a povestit o moașă de acolo și zice, doctor, haideți la noi, că acolo avem săli individuale. Este o maternitate de stat. Fiecare femeie stă singură, putem să aucem și soț și tot ce vrem. Dar nu vrea nimeni să facă asta. Dacă ai și soțul acolo, poate medicul simte o presiune în plus. Eu nu am nicio treabă, îl consider de ajutor. Câte vreme e confortabil. Și el și cu mama. Dacă el nu mai e confortabil, mai bine nu sta. Că nu vreau să-l aduc cu forța. Câte vreme simțim că ajută, e ok. Câte vreme el simte că ajută, e ok. Câte vreme nu se mai simte confortabil, nu-i stres. Poate să stea afară, să vină când se naște copilul. Perfect. La momentul expulzii, efectiv, toți zic, bun, dar ce să fac eu acolo? Că e partea asta cu născutul copilului, cu iese copilul, ce facem? Nu vreau să... Dar stă undeva lângă capul ei. Adică da, e ca în filme, dar nu e chiar ca în filme. Adică nu îl strânge o mamă epuizată, un tată semileșinat. Cred că de când facem astea, vreo șase, șapte ani, un tată i s-a făcut rău la un moment dat și i s-a așezat un pic jos și atât. Reții toți s-au bucurat de moment. Îi las să taie cordonul. Îi las să le spun, ok, noi l-am scos, mama l-a născut, eu l-am prins. Acum tu trebuie să-l preiei. Adică tu, hai, ca primarul, taie cordonul. Mulți se panichează de sputnire, dar se panichează. Dar, băi, pot? Da, mă, pute foarfeca, știi? Un detaliu, aici au trecut PSL-urile mele, bun oricum. Cât de tare.

Că există metafora asta că de fapt tatăl din punct de vedere metaforic taie cordonul între mamă și copil pentru că mama stă și-l cocoloșește, tatăl e ala care îl pune pe leagă, pe balansoar, du-te-n tobogan, adică tatăl e ala care îi dă curajul copilului și acum și.

La propriu. Și îl preași, e o bucurie pentru el. Și un sentiment cum ziceai și tu, da, îmi dau și mie lacrimile când văd că și lor le dau lacrimi, știi, e așa o bucurie de moment acolo. Copilul plânge între noi sau în ori e liniștit. Dar dacă e liniște în sală... Sunt multe cărți și o carte foarte frumoasă, are, cred că, 50 de pagini, dar e despre nașterea... Cum se spune? Nu nașterea blândă, nașterea... Mi-am gândit, Federic Leboie a făcut-o. E o naștere care se întâmplă pe întuneric. Se întâmplă pe întuneric și copilul nu plânge. Și mama zice, doctore, de ce nu plânge? Zice, ce-a pățit copilul? A murit? Zice, nu. El nu plânge? Fiindcă el e încă în mediul lui. E cald, e întuneric și e liniște. Deci el n-are nimic, e perfect. Și atunci prinde lumina și el începe să plângă. Fiindcă primește acest stimul exterior. Deci el plânge nu neapărat că nu-i în siguranță, dar simte că s-a schimbat ceva brusc pentru el. De-aia plânge și da, îl ajută și să-și evacueze secreții și să-și activeze tot. Și Abgar, toată lumea e fericită când e Abgar mare acolo, plânge copilul. Dar am rămas cu ideea asta, copilul trebuie să plângă când se naște, că atunci e bine. Nu-i obligatoriu, dar copilul trebuie să respire și să simtă liniștit și însigurație. Există practica asta.

De naștere în tunelic? Se practică pe.

LEO? Noi, spre exemplu, naștem cu o lumină extrem de difuză. Adică cât naștem să ne dăm seama ce se întâmplă acolo și cât să putem proteja un perineu. Deseori mai avem și paciente care nasc gravitațional. Nasc într-o altă poziție decât poziția asta tipică, care șnuită mama româncă să spună, da, trebuie să stai pe spate întinsă, blocată cu picioarele acolo și trebuie să naști. ne ajută pe noi medical ca poziție, fiindcă putem dirija un pic căpșorul, putem vedea eventualele situații în care trebuie să incizăm voată perineul sau nu. Dar gravitațional e cel mai fiziologic, fiindcă se duce difuz toată presiunea căpșorului în bazin și pe perineu. Și atunci poate să stea pe un scaun, efectiv pe un cadru, care o susține și stă vertical. Din nou o.

Chestie logică, nu? Că vrei ca gravitația să tragă copiilor în jos, să.

Te folosești. Dacă lași o mamă în pace sau dacă te uiți la sculpturi de pe vremuri din sec. XVI-XVII, pe mamei care nășteau, tot este vertical. Vertical se țin de ceva, se țin doar de soț sau de orice, de-aia avem un spalier acolo, de-aia avem soțul care le susține. Bunica mea l-a născut pe tatăl meu din picioare și îmi povestea bunicul și amintea că n-au ajuns la casa de naștere unde erau la sat și-o ținea de sub braț și zice, n-a mai putut, mi-a zis moașa, mai ține-o. A stat trei ore ținându-o de sub braț și a născut. Vertical. E așa o chestie care era atât de fiziologică și atât de normală și acum s-a transformat într-o chestie medicalizată. Dar de ce?

Uite asta vreau să te întreb. Pentru că statistic avem așa, avem date de la Ministrul de Sănătăție că 6 din 10 femei nasc prin cezăriană. Este mind-blowing. 6 din 10 femei. 4 nasc natural, 6 nasc prin cezăriană. Mă întreb dacă numărul ăsta se duce spre șapte deja cât vorbim. Este de patru ori mai mult față de recomandările OMS. Este mult mai mult decât se întâmplă în Olandă, Suedia, Danimarca, unde nașterele naturale depășesc 80%. Și tu ai spus mai devreme că e vorba despre, adică trebuie să ne ocupăm și de educația femei. Femeia, într-adevăr, trebuie să înțeleagă ce înseamnă nașterea naturală, că se poate face blând. Ceara asta de la stat, adică ar trebui să avem asta în maternități în toată țara, dar ce... Ce altceva crezi că duce la acest procent momentan ridicol și periculos de nașteri exagerate prin cezăriană? Avem o super.

Particularitate în România. E atașamentul sau legătura mamă-doctor. În străinătate foarte rar un medic urmărește întreaga sarcin și și-i asistă la naștere. Acolo sunt urmărite pacientele în privat sau așa, dar în spital naște cu echipa care este acolo, echipa de moași, echipa de medici care sunt de gard în acel moment. În Târgu Mureș, spitalul în România de stat, maternitate foarte mare, 2.513.000 de nașteri pe an, au 30% cezăriene. De ce? Prin că i-au zis așa, numai naști decât cu indicație reală de cezăriană 1. Și 2. Nu mai vine nimeni să-și asiste pacienta care a urmărit-o. Naște cu echipa de gard.

La Târgu Mureș, la spitalul ăsta. Ceea ce e corect. Și.

Oamenii fac 30% cezăreani și 70% naturale. Exact ce ne trebuie. Deci.

Fac de două ori.

Mai puține cezăreani decât... Se poate. Nu-i problema. Se.

Poate. Doar.

Trebuie un sistem care să fie pus la punct. Uite, noi suntem maternitate privată. La privat, da, procentul de cezarenii e și mai mare, fiindcă desigur vin medici, vin care lucrează și la stat, vin și la privat, timpul e mai limitat, pacientele vor, merg pe principiul ăsta, uite, dacă plătești, atunci îți alegi nașterea și vreau comod, frumos, la o dimineață. Fair enough, n-am o problemă. Dacă psihic pentru ea este reconfortant, ok. Sunt mătănii de răzgări, primesc tata chiar și în sală, nu se face la noi, dar sunt. Adică e o chestie de familie chiar și la o cezăriană și e ok, e implinită și cu asta. Dar ai un procent mare. Noi ne-am chinuit șase ani, șapte ani, am plecat de la un 5-6% naturale și acum suntem la 48%. Adică, și suntem în spital privat, dar suntem o trupă de medici care facem treaba asta și ne locuim unul pe altul. Dacă lipsește unul, vine altul. Nu mai fac cezăriane că plec în concederiu, plec la ski două săptămâni și atunci gata, trebuie să rezolv toate pacientele care trebuie să nască. Nu contează că au 37-38 de sătuăni. Nu e ok. Și cărțile spun, dacă trebuie să faci o cezăreană, fă-o după 39 de săptămâni, că la 39 copilul e matur pulmonar. Travaliu pornește când copilul e 100% maturat și are deja prea mult surfactant. Deci nu mai are prea multă proteină în plămân, plămânul e pregătit și începe să elimine lichidul amniotic. Când ajunge la un minim nivel, începe contractiile, începe să stimuleze peretele și naște. Dar asta se poate întâmpla la 39, la 40, la 41, chiar la 42 de săptămâni, că termenul nu e 40. sau depășirea termenului nu e peste 40, e peste 42. Am nu știu câte paciente care veneau, eram rezidenți și veneau la 40 de săptămâni, te trezeai că erai cu bagajul la spitalul și cu soț, cu tot, cu... Păi de ce ați venit? Păi termenul azi. Păi bun și, dar poți să ieși mâine, știi? Păi da, dar mi-a zis domnul doctor că să nu depășesc termenul. Stai, termenul e peste 42. Monitorizăm după 40, mai întâi.

Aproape. După 40 de săptămâni urmărești...

Francezii zic 41. Că ei s-au prins. Au zis, majoritatea nasc de 41. Deci la 41 e termen. Dar naștem până la 41, plus 3, plus 5, acolo declanșăm. Acolo.

Declanșezi dacă nu se naște și nu apare. Păi dacă o să putea.

Să se complice, știi? După 42. Și atunci pornește trăvaliu, dar niciodată nu vei opera o pacientă că n-a născut până la 40 cezăreană. Păi stai un pic. Hai să vedem de ce. Poate stă copilul atipic. Noi intra valiul, avem ecograf și urmărim, vedem cum stă copilul, de ce nu avansează. Eu nu prea cred în poveștile cu nu s-a dilatat colul. Este enorm de multe paciente care zice, am stat în spital, am avut contracții, mi-a pus oxitocină, nu m-am dilatat, ci m-am operat. Bun, ok, nu te-ai dilatat, fiindcă capul nu stătea bine, nu era... E fizică, e biomecanică. Ea, pacienta, n-o pune pe spate, uite de cum stă copilul, pune-o în patru labe și copilul se va rota pe fiecare contract și va începe să apese pe coj, îl va dilata.

Dar n-ar trebui să apară niște, cum să zic, niște ghiduri, niște protocoale foarte clare care să zică, ai asta, asta, o pui pe verticală. Dar.

Avem. No one cares. Dar avem. Avem protocoale naționale, avem Societatea Română de Obstetrică Ginecologie, niște protocoale foarte clare, cu indicații, cu recomandări, foarte corect făcute de ghiduri internaționale. Dar la noi nu prea pot să faci un studiu pe nașter. De asta discutăm acum. Ce mai discutăm despre nașter? E chiar o chestie care se întâmplă. Da, se întâmplă, dar eu nu pot să mă duc să trag o concluzie pe, nu știu, 100.000 de naștri în România, că o să-mi iasă românii ce au 20% placente previi, 20% spelvine, 20% au ochelari de trebuie operate, adică nu trebuie să pervertim un pic naștrile. Și cel mai bun exemplu, și sunt și multe spitale în România și încet evoluează, uite în București aveți filantropia, și sunt și alte maternități care încearcă să abordeze cât mai medical toate travaliile. Și atunci, normal că dacă pacienta vine, că știi Târgu Mureșul, de-aia are 30%, că mai sunt și paciente care spun de la 22 la 30, sau 8% care zic, măi, vreau Cezan. Nu simt că pot să duc întreabale. Și fair enough. Nu știu cu ce bagaj vine. În 2-3 cazuri am simțit că poate am împins pacienta un pic peste zona de confort. Trebuie să fie confortabilă și să fie o experiență bună, ca femeia să spună tuturor prietenilor că a fost super ok la naștere. Ajunseste la punctul la care era epuizată, nu atât fizică. Fizicul duce, naște o femeie, ieși în comă, corpul naște, știe, uite că va împinge copilul afară. Dar emoțional sau psihologic, dacă ea simte că nu mai are rezerve, de acolo încolo nu trebuie împinsa. Și am avut situații în care da, poate am împins un pic mai mult, a născut natural și a fost bine și ea și copilul, dar mi-a spus De la un punct, parcă nu mai puteam. Deci trebuie să tragem linii, trebuie să înțelegem când să tragem linii și e super ok. Dar asta vine cu practica. Naștem, trebuie să naștem mult. Da.

Dar eu am auzit de exemplu folcloric și povestite faptul că durerea de la naștere e cea mai mare. Și sunt multe femei care zic că, mă, asta e vârful de durere și de suferință pe care l-am avut.

Cel mai probabil. Nu este ceva care pot să compar, fiindcă este un bazin, o sos, cu niște ligamente care s-au muiat și care se întinde. Colul se dilată, nu doar așa mult, colul e o chestie moale, care se moaie pe parcursul travaliului și se deschide și după aceea se luptă cu oasele din bazin. Oasele din bazin care stau strânse fiindcă femeile merg tot mai mult pe tocuri. Ani de zile lucrează tot mai puțin la sală sau în sarcină, se mișcă tot mai puțin, devin tot mai vegetative și atunci nu-ți lucrezi bazinul. Nu-i un bazin care-i elastic, se ducă, se deschidă, se meargă, se avanseze pe travaliu. Și atunci te lupți cu oasele alea și da, se împing toate și doare. Da, doare. N-o să mint. Nașterea ta este un proces intens. Depinde cum îți programezi. Poți să gândești că durerea e presiune, să zici ok, e durere. Dar partea bună a durerii știi care e? Că de-asta nașterea blândă e mișto. face ca pacienta, daca o doare in dreapta, aia se va pune intr-o pozitie antalgica. Stii tot ce e pozitia antalgica? Adica ea isi va cauta pozitia.

Aia buna. Pozitia in care nu mai doare.

O doare mai putin, ceea ce inseamna ca capul are loc. Si el se duce mai jos, si mai jos, si mai jos, si mai jos. E o mare insurubare nastrea. Ea vine ori de pe stanga, ori de pe dreapta. Dar nu sta drept, copilul se duce drept in jos. El vine intr-o parte, se insurubeaza si coboara. De pe dreapta se insurubeaza, mai greu de pe stanga, mai usor. Ca de aia le spun pacientilor, sta pe stanga, copilul si-a facut treaba, Pentru că o bomare poate să vină mai cât și dacă vă doresc patere o puneți în patrulea mea. E biomecanică pură, deci îmi doresc să digitalizez totul, adică să văd acolo niște puncte de presiune și efectiv să se miște pacienta, știi, în funcție de punctele de presiune. Deci ar fi super. Dar putem naște și nu ne-am schimbat modul de naștere fundamental sau corpul nu s-a schimbat fundamental, doar că lucrăm mai puțin, suntem mai statice ca paciente, de-aia pacientele spun Domn doctor, poți să faci mișcare în sarcină? Poți, numai nu sări cu parașuta sau nu, nu știu, nu fă Kung Fu, dar sări Kangoo Jumps, atât. În rest, fă mișcare, lucrează-ți spatele, lucrează-ți bazinul, ia-ți o minge, stai pe ea și fă mișcări. YouTube-ul plin de exercizi. Și nu numai pilate sau chestii foarte ușoare, sau yoga. Yoga e foarte bonus, pe exemplu, prenatal. Te învață cum să respiri, te învață cum să-ți folosești, doar anumite pă să-ți relaxezi niște muși și să le folosești numai pe unii. Cea în paciente care nasc, zâmbind. Adică n-ați zâmbind, că erest pregătite și metoda și fizic. Deci poate să ai noroc și.

Să nu fii atât de dureros sau poți să te raportezi altfel la durerea.

Respectivă. Poți să te raportezi altfel, dar poți să și faci tot ce ține de tine ca să scazi riscul ăsta de a apărea durerea foarte mare. Și.

Să fii și în locul potrivit cum e. Ai nevoie de susținere. Revenind, Pe de-o parte avem educația pacientei, ceea ce înseamnă că, odată ce a conștientizat că se poate, că se poate naștere blândă, că la Târgu Mureș, la spital de state există maternitate unde poate să vină și partenerul și ești singur acolo, că există ghiduri. Atenția! Există ghiduri. Dacă există ghiduri, înseamnă că medicii cumva ar trebui să respecte acele ghiduri.

Da, sunt ghiduri mondiale. Este o diferență ușoară între rasa neagră și rasă albă, sau între familiei nordice, care sunt general mai înalți, femelii mai înalți, copiii mai mari. Dar uită-te, în Suedia naște 8% cezăriene și nasc copiii medie de 3.800, dar și ele au 1.80%, majoritatea, și băzii nebune. Și atunci sunt curajate și culturalii se pare normal să nască natural. Am mai întâlnit.

O chestie în rândul femeilor pe care le cunosc, când atunci când cineva spune că vreau să nasc prin nașterea naturală, ești privit ca un barbar cumva. Ești crazy? Cum adică să naști? Ce facem cu asta? Adică asta pare deja o preferință care, na, gusturile nu se discută. Dar e ăsta un gust? Cum ai putea să redresezi asta? E o.

Lipsă de informare. E o lipsă de informare, adică tu ca să alegi, nu știu, când te uiți pe booking și vrei să te duci la două hoteluri, tu uiți la poze la fiecare, tu uiți la recenzii la fiecare și te uiți la buget și zici, dom'le, acolo vreau să mă duc la hotelul cu tare. Așa și cu nașterile. Ok, luăm pe deoparte nașterile naturale. știm că recuperarea e mai rapidă pentru mamă, deci nașterea naturală care decurg bine. Am un coleg foarte drăguț și zice așa, cea mai bună naștere e nașterea naturală care merge bine. După aia e cezareana și după aia e nașterea naturală care se complică. Și atunci acolo suntem. Bun, dacă merge bine, totul e frumos, merge bine, mama se recuperează mai repede, copilul e mai vigoros. Simonologic vorbind, colonizarea lui cu bacterii vaginale este ok. Lactobacilii ăștia cresc și stimulează microbiota intestinală care scade riscul de alergii. Prin stimularea pulmonară, prin travaliu, prin secreția hormonală care se întâmplă în mamă, îi stimulează copilul în travaliu, el ajunge la cel 100% de pulmonar și atunci are un risc mai mic să facă pneumonii, tot felul de bronșite, bronșiolite, toate care iau mamele și tații și se duc cu ei pe la urgență până la un.

An. E o pletora de beneficii naturale când te naști prin canalul vaginal. Mai există. Sunt.

Studii pe seeding. Trebuie să facem cezareană, putem să lăsăm un tampon în vagin și apoi să îl băgăm în gură la copil. Nu prea funcționează așa. că nu poți să-i lași 3-4 ore acolo. Poți să-i pui acel artobacil, dar s-a observat că nu există o colonizare identică. Aici.

Vreau să dezvolt un pic ca să înțeleagă toată lumea. Treaba asta de seeding s-a făcut în momentul în care s-au comparat cele două nașteri naturală și cezariană și s-a văzut că prin nașterea naturală copilul stă mult pe canalul vaginal care este plin de bacterii benefice colonizează copii lungi, gură, în ochi, în rec, peste tot și asta duce la un microbiom de-a lui bogat, variat, care este super important pentru sănătate. În schimb, nașterea princezariană este sterilă. Tu sterilizezi, dai cu betadină toată pielea mamei, când îl scoți, îl scoți cu mănuși sterile, el e steril, îl pui direct în ceașafuri sterile. Ce înseamnă asta? Că primele bacterii cu care va intra în contact sunt cele din spital, care nu sunt cele naturale. Oricare ar fi, ele sunt alte bacterii decât alea cu care corpul e obișnuit. Și aici a venit o idee, doctorilor, să... nască pe acei copii care au indicația să se nască prin cezăriană, să lase un tampon în vaginul mamei pe parcursul nașterii prin cezăriană, după care acel tampon, cu acel tampon să fie uns peste tot copiilui, să se bagă în gură, peste tot, pentru a recoloniza, pentru a simula ceea ce se întâmplă natural. Dar ce spui tu este că nu e atât de eficient și... Nu e atât.

De eficient, fiindcă în travalio sunt și niște modificări la nivel vaginal care stimulează o... și atunci ai altă doză. De-aia noi testăm la 35-36 de săptămâni, testăm să vedem microbiota vaginală este corectă sau nu. Avem vreun germene care n-a trebuit să fie acolo, după ce vin în tubul digestiv, se sperie pacientul. De unde am luat streptococul bedaimolitic? Îl ai în tubul digestiv, și tu, și eu, și toți îl avem. Doar că la gravidă unor mai colonizează și vaginul. Și atunci dacă trebuie să-i dau un pic de tratament sau un travaliu, ca să mă asigur că copilul nu le-a fix păla primul germene. Dacă e al artobacilii, perfect. Imunitatea noastră stă în intestin. Deci cum ne e microbiomul intestinal, așa stăm cu imunitatea. Facem tot felul de complicații, tot felul de boli, tot felul de cancer, tot felul de astea, în baza aceea ce avem în intestin. Dacă îi dăm un start bun, atunci îi creștem șansele să nu aibă tot felul de complicații de-a lungul vieții. Și atunci de la asta pleacă. Startul bun.

Este nașterea naturală. Din punctul meu.

De vedere, nașterea naturală e considerată golden standard, de-a lungul timpurilor. S-a considerat, a apărut cezareana într-o necesitate. Am spus și la început. Era placenta previe, a murat mama și copilul. Bun, trebuie să-l scoatem cumva. Ok, tăiem uterul, scoate, mai vedem după aia. Și așa se întâmpla. Murau încă mamele la început, că nu știau ce să fac cu anestezii, cu astea, dar salvau copiii. Și acum se ajunge să salveze. Dar acum nu mai suntem într-o situație salvatoare, în care trebuie să-l salvăm pe copil. Mai râdeam la spital uneori, avem o amenințare de naștere naturală, vine pacienta cu dilatație mare, de-aia vrea cezareană. Repede Dar poate să nască femeia jumate de oră, chiar e păcat, adică după aia se ridică singur și se duce și.

Se plimbă. Și cum abordezi un astfel de caz?

O mai trebuie încă o dată, îi spui. Poate să nu fie cazul tău. Tu poți fi de gardă și să te medici locutare, dar ea știe că e ceza, că-i decizia ei, că-i a medicului, că au luat-o împreună, că decizia familiei, asta e, și intra în sală. Dar atunci, măcar la mama aia, știi ce fac? După ce se naște copilul, îi leau și îl pun pe piept și îl las.

Acolo. Deci chiar dacă se naște prin cezăliană? Chiar.

Dacă se naște prin cezăliană. Cât de repede e? Îl leană anatologii. Îl verifică. Ok, e bun, respiră bine, abgar bun, ok. Îl luăm.

Tu ești în sală cu ea?

Eu operez, deci asta e pe partea cealaltă.

Deci se poate și așa. Bineînțeles. Deci draperie, ca să ne înțelegem, peste mamă vine un câmp, operator, cu o draperie aici. Deci înseamnă că tu poți să-i lași loc la piept și să-i pui copilul de pe piept. Sigur, sigur. Pentru că e atât de important.

Asta. Atașamentul ăsta e senzațional. Și atașamentul... În timpul cizogheniei, adică n-avem gânduri, plecăm cu pacientele cu patul uneori. Cu copilul pe ele, dacă copilul e bine.

Dar trebuie să înțelegem că pe pielea mamei, trebuie să vizualizăm asta, pe pielea mamei colcăie de microbiotă, de faună bună, de faună pozitivă, de micropi care fac chestii bune, iar copilul ăla e steril, el trebuie pus la piept și colonizat natural.

Puțin lumește asta, dar la orice operație, pacientul când vine în aspital, sau se duce în aspital cu privatul de lucrări, îi face un duș cu betadina, e un duș infectant pentru tot corpul, pentru că în atât timp Mai puțin la cezăriene. La cezăriene tu ai nevoie ca corpul ei să fie colonizat cu flori. Bravo! Ce.

Șmecher! Și cum ai reușit! Și.

O pui pe mamă. Și copilul și ea. Adică mie nu mi-e bine că se infectează plat. Bravo! Că eu îi contaminez abdomenul. Dar nu mă pun să spele cu betadine pe tot corpul ca să nu aibă făcut germene pe ea. Mă interesează să.

Aibă germene. Îmi place că recapăt speranța în oameni și în faptul că, în primul rând, suntem oameni și nu protocoale. Există protocoale, trebuie să facem lucrurile corect, dar există excepții. Nu ai de ce să speli cu Betadine o mamă care naște prin cezărian. 95%.

Din saccini sunt necomplicate. Deci poate să spună testul de sarcină și ne vedem la naștere. Și 99% din ele nu vor avea nici o problemă, nu vor face nici tensiune, nici diabetes, nici placente previa, nimic. Noi căutăm acele 5%, de aia facem atâtea controle și verificări și evaluări. Dar 99% din cazuri, că e natural sau că e cezareană, putem să-i dăm acest lucru. Adică dacă eu pun copilul pe mamă, La ea pornește mai repede secreția de prolactină, îi stimulează endorfinele, ea se simte mai bine, atașamentul față de copil e mult mai mare, depreția pospartumui e jos de tot, aproape inexistentă. Serios, da? Da, sunt foarte multe studii că de asta au zis, ok, skin to skin, unu, colonizezi copilul, dar doi, chimia creierului mamei Se pozitivează instant. Adică ea uită din momentul ăla, uită că nașterea a fost grea, a durat mult, că a sângerat, că n-a ajuns soțul.

Și pare, are logică. Deci dacă scoci copilul și prin cezăriană și îl pui skin tu skin imediat, scade și riscul de depresie postpartum. Pare logic pentru că pe de altă parte, mânturându-te, scoci copilul și ți-e luat și dus în altă parte, e o... E.

Sentimentul de abandon imens. S-au făcut studii, hai să zicem că nu pot să mă duc acolo să spun că Copiii despărțiți de mame, ca un sentiment mare de abandon, sunt ceva studii cu niște concluzii care să zic poate să devin influențate. Nu cred că îi dai chiar o direcție dezastruasă unui copil dacă nu l-aș cu mama în primele minute. Sunt unii copii care chiar au nevoie de suport, prematuri, SN și tot. Dar astăzi noaptea a fost o naștere pelvina, a născut natural 35 de săptămâni, adică cu fundulețul înainte, ceea ce foarte rar se întâmplă în România. Nu mai există decât foarte puțini medici, doar mai fiindcă era o pacientă care era supraponderală, care ar fi avut A venit cu un potențial foarte bun de naștere naturală. Noi facem niște scoruri. De-aia la noi, la spital, avem scot de naștere naturală pe uterc sănătos, avem scot de naștere naturală pe uterc cicatricial, scot de naștere naturală pe pelvină. Și bifăm și spunem, ok, suntem acolo. Sunt șanse mai mari să meargă bine sau mai puțin bine. Și tragem linii, la un moment dat, dacă ceva nu-i bine, intrăm în sală. Dar putem să le naștem pe toate. Ea a venit cu 8 cm, un funduleț care cobora, și-am zis, ok, copilul ăsta e prematur. I-am făcut un pic de profilaxie pentru plămânii, deci îl voi ajuta cu plămânii. Dacă se naște natural, voi ajuta și mai mult. Și copilul ăsta s-a născut, ea n-a trebuit tăiată, n-a trebuit... La câte săptămâni? 34 și 3 zile. Ce tare! S-a născut pe elvină, la două noaptea, înțelegi? Deci a venit natură de gardă, i-am spus, vezi că avem pe elvină, ok. S-a născut, s-a născut și cu circulare, dar nu contează neapărat la perioada de circulare. Îl am dat, l-am preluat. Era sus, respira spontan, nu avea nicio treabă. Îi luau niște analize și cum vrei să adăta foarte bine. Dar că femeia aia o luam și o operam, la momentul ăla îi creșteam ei riscul de complicații postpartum, de vindecare, de tot. Sângera clar mai mult. Trebuia să scot un copil înghesuit cu jumate de fund băgat în vagin. E foarte greu pentru cei care ne ascultă așteptându-se cum e cezărian. Adică tai șapte straturi, ajungi, printr-o baltă de sânge trebuie să scoți un copil care e înghesuit și blocat într-un loc. Nu-i fain. Și acolo e mai traumatic pentru copil să-l fi născut prin cezăriană și în plus pentru mamă. Și aici cred că am luat decizia bună. Și sunt unele decizii care le luăm în anumite momente într-un fel sau altul, dar asta și asta vine cu experiența. Dacă nu ai experiență și de-aia zic, rezidenții trebuie să meargă. Și eu am avut norocul să plec, să văd altă țară, să văd alt sistem. Și când îmi spuneam așa, când mă duceam în Franța și îi spuneam, vă rog, pot să vin și eu cu voi la naștere, să văd cum nașteți voi. Nu. De ce? Păi dacă te vede cu.

Halat.

Alb, mama se panichează. Crede că ceva nu-i bine aici. Doctorul vine numai când e complicat. Și am văzut diferența. Am văzut cum s-a născut, am văzut că l-a pus la mama în brațe și tata era acolo. Toți se bucurau și undeva se strângea. În momentul în care ai pus copilul la sân și îți stimulează sânul, secreți oxtocină foarte multă. Ce face asta? Strânge uterul. Ce face asta? Reduce sângerarea. Deci e fiziologic totul. Și la ceza, de-aia fac același lucru. De-aia le rog pe neonatoloagii, măi, dacă e ok și aveți un pic de timp, încercați să atașați la sân cât facem operația. Ca să-mi strângă uterul, să-mi reducă sângerarea, să.

Mă ajute. Că mă ajută. Dar uite, astfel de explicație e logică și pentru cineva care nu crede în atașament, strict fiziologic îți oprește, adică îți reduce sângerarea hormonală. Că îl pui la sân, îți pare superb.

E fiziologie pură. Când trebuie, trebuie. Am cezarene de urgență, am avut o pacientă drăguță, zice, nu știa cum să îmi spună la 36 de secunde, zice, știți, o să merg la un coleg de-a dumneavoastră. N-am mai nicio problemă, dar zic, ce s-a întâmplat? Te-am spus cu ceva? Ce nu, dar știu că dumneavoastră se spun naturale și eu vreau ceza și... Păi să facem CEZA. Dar știți să faceți CEZA? Zic, dar de ce? Păi m-am gândit că de-aia nașteți natural, că nu știți să faceți CEZA, chiar nu.

Știu. Da, am zis, minunat. Dom'le, nu, chiar știu.

Să fac CEZA, nu-l chem patru dacă se complică o naturală, dar facem CEZA, nu-i niciun problemă. Am zis că d-aia a fost ok. Dar dacă se ajuge până la punctul ăla, care-i impresia că dom'le nu știe să opereze? Și cezărianele se fac, se fac ok. Nu.

M-Aș fi gândit la asta, nu m-aș fi gândit la asta. Adică când ești în sistem și vezi cum se fac cezărianele pe banda rulantă, înțelegi că cezăriană este destul de standardizată, este o procedură destul de... Ok, e complicată, că e complicată ea, dar nu are risc de complicație ca o.

Operație oncologică, de exemplu. Evident. Prima, dar uite, asociarea cu oncologia începe să se asemene de la a doua, la a treia, la a patria cezăriană. fiindcă în abdomen există tot mai multe aderențe, se distrucționează anatomia, se subțiază peretele uterine. Și acolo, dacă naști primul natural, al doilea, al treilea e tot mai ușor, la cezărian e tot mai greu. Și tu, ok, poți să naști. Am făcut 12 cezăriani la o pacientă, deci poți să faci cum. Există, dar când intri în acel abdomen, Îți faci o cruce cu limba și dai. Deci nu știi tot timpul unde ești. Da, știm să coasem vezi, știm să coasem intestine, trebuie să le facem pe toate, dar trebuie să înțeleagă orice femeie că în abdomenul ăla nu-i numai uterul. În jurul lui e plin de intestine, e vezică, este o felul de aderențe, e.

Sovară. Care începe să se lipească, să vină peste.

Și atunci tu intri și zici, da, încă n-ai ieșit. O auzi după paravan și zici, păi încă mai am. Și evităm întrebarea, cine v-a operat înainte, că nu contează. Tu trebuie să rezolvi problema acolo, da. Totuși, e o luptă și cu cezarenele. Astea trebuie să țină femeile. Devine tot mai greu și de obicei, după două cezarene, mulți doctori încă spun, nu vreți să vă lăcăm trompele sau ar fi bine să nu mai faceți. E și stilul de sutură. Adică noi coasem standardizat uterul într-un mod care sângerază cel mai puțin, dar e cel mai prost ca vindecare. Noi, România, am ales, am zis, ok, facem surgea impiedicată. Sutura clasică pe utere cu fire izolate, independente sau cu dublu surged anempiedicat face aceeași treabă, durează un pic mai mult, dar uterul se vindecă mult mai bine. De-aia eu am încredere și linște să nasc utere după cezareană, să nasc natural după cezareană, fiindcă mă uit la peretele ăla și văd. Nimeni nu scrie în foaie cum a cusut uterus, dar îl vezi după cum arată. Îl vine la mine la începutul sargini și mă uit cum arată cicatricea. E subțire sau nu? Nu ce-aș știu cum a fost. Nu ce-aș știu aici, da. Și în scorul al meu de risc mai pun o bifă. Cusut sau vindecare de.

Cutarea. Asta e un scor intern de-al vostru pe.

Care-L povestim? Nu, e un scor internațional de reușită de cum se prezintă pacientele la urgență. Apropo de Târgu Mureș, acolo și colegii îmi ziceau. Mâine trezim în gardă, da, vine pacienta de la halba iulia că ea vrea să nască natural d Ok, da. Și când se internează, cât are sentimente, cât asta, cât asta, cum îți bătăie locul, e ok, îți faci un scor, doamna are 73%. Da, tare. Asumați, da. Bun, ok, da, asumați, dăm înainte. Rezidenții se ocupă. Adică nu stau toți medicii... Eu când am venit și am născut primul trecer atricial, cum am trăsit din Franța, era o pacientă care a fost declanșată la 42 de săptămâni, la prima aș trece, nu mai năștea. Da. N-a reușit nimic. La 39 a venit întreavalul spontan născut în 3 ore. Dar la acel moment, în care nu năștea nimeni natural Era plina sala și la un moment dat ea se manifesta, deci ea vocaliza. Eu le las să spună, să se descarce cum vor, dacă asta le ajută în efortul exclusiv, go. Le spun doar că alegeți vocala, să nu fie un pic, știi, e, iară, nu mai înțeleg. Și atunci, e, bun, e, țină pe e. Și ea vocaliza, știi, soțul era lângă la mite și acum, iară, și era chestia asta, cum să-l lași pe soț? Lasă-l mă și pe soț, nu-i stres. Bun, și stătea acolo, în spatele meu, o trupă întreagă de oameni care știu toți să explodeze uterus sau paciente sau cineva să pățească ceva. Și a strigat. Și la un moment dat, Neonatura nu mai rezistă și spune, Doamna, dar nu mai strigați atâta. La care ea nu pot să le dau pe post, cam cum s-a exprimat la momentul ăla și a cerut după aia scuze. Dar a trimis-o undeva și să nu-i mai spună ce faci, că ea nasc. Să o lase să nasc. Înțelegeți? Și mi s-a părut genial. Lăsați-mă să nasc. Deci jura, trebuie să punem o pancardă, știi, mare așa pe... Asta pe Palatul Parlamentului, lăsați femeile să nască. Asta au de făcut. Nu ne mai lăsăm să nască, am medicalizat foarte mult în timp și e păcat că pe termen lung, am văzut proiecția acum, ce urmează până 2040, până 2080 mi se pare. 8,1 milioane minus la România. Populații. Și multe țări europene scade, scade, scade. Unde au cea mai multă naturale crește milioane. Din 19. Rămâne cu 11. Rămâne puțin, prea puțin. Bine, acum na, mâncarea e tot mai puțină.

Lăsați-mă să nasc. E mișto, pentru că într-un alt context nu ți-ai fi permis să zici asta unui medic, probabil că ți-ar fi frică de el, dar în momentul acela în care tu faci ceea ce trebuie, este, du-te încolo, lăsa-mă să nasc.

Și nu aș vrea și mă bucur când pacientul comunică cu medicul lor și tot timpul țin cursuri și le spun, ok, vin pacientul, vin numai pacientele mele, vin multe. Și le spun, mergi, vorbiți cu medicii voștri, spuneți-le cum vedeți voi nașterea. Că e nașterea voastră, nu e a medicului. Dacă el are o indicație și aveți încredere în medicul vostru și tot timpul trebuie să aibă. Îți deacor că dacă te simți mai confortabil și discut cu medici mai în vârstă și au zis Bogdan nu mă simt confortabil la trei noaptea să mă sune pacienta și să vin să-i fac oceza. Nu mai simt că am puterea. Fă tu! Și mai am colegi care mă sună și îi spune, Pașideu, uite, dacă se întâmplă să naști pe la trei noapte sau așa, vine colegul meu și vă monitorizează sau naște. Și pacientele se bucură de asta. Adică zice, ok, deci dacă am o alternativă, medicul care iar încă te recomandă, e super. Și de asta am căutat la noi la spital să facem o echipă. Și am făcut-o. Și avem și oricând, oricând plec, oricând pleacă unul din echipă, suntem restul. Și atunci ne înlocuim și pentru paciente e.

Safe. Ai zis mai devreme un cuvânt aproape magic pentru că e mai rar decât aurul, aș putea să spun, și vorbim despre moașe. Sunt rare în România și sunt, cred că, mai rare și mai prețioase decât aurul. De ce sunt atât de rare? De ce avem nevoie de moașe? Care e rolul ei, dacă poți să-mi explici?

Nu mai avem în România facultăți de moașe. Avem facultăți de asistent medical generalist, ceea ce e ok. Asistentul medical poate să devină moașă, Dacă rolul școlilor de moașă era că selectau niște persoane care făceau asta din vocație, că aveau un nivel de empatie suficient încât să poată să fie moașă. Că moașa e mama ta în travali. Deci moașa... Te susține efectiv, te mângheie pe spate, îți toarnă apă pe tine și te ajută să îți depășești frica și momentul ăla de panică, de expulzie. Pacientele au momentul de nu mai pot cu 10 minute să nască majoritatea. Nu mai pot, nu mai vreau, nu mai vreau. Mai ai 10 minute. Toată lumea trece prin nu mai pot. Și acolo moașa face asta. Și da, convertim și ne-am convertit, avem echipă de moașe de 6 ani. Sunt aceiași moașe. Și sunt tinere și conduse bine și îmi pare rău că încă nu putem să facem naștere cu moașa. Sunt centri în România care fac în spitale mai mici să naște cu moașa, ceea ce e bine. Moașele au experiență de mai multe mii de naștere decât noi. Și eu fac asta de 20 de 30 de ani și nasc în continuare la fel de bine. Și pot să decidă, acest caz are un risc de complicație, hai să-l trimit către centru, cum ai spus, terțiar și acolo o să fie, poate naște natural, dar dacă se complica, nu vreau să se complice aici, că eu n-am anestezist, există maternități în România care n-au anestezist sau n-au doi medici, care dacă ceva se complică, se poate intra în sală imediat. Acolo sistemul trebuie să spună, băi, câte maternități avem? Ok, putem să asigurăm o naștere în siguranță? Da sau nu? Se complică. Da sau nu? Nu putem acolo, nu putem acolo, nu putem. Bun, ori ducem personal acolo, ori le centralizăm. Facem din două una sau cumva, dar să putem oferi chestia asta. Am pacientea a plecat până în Serbia să nască undeva într-un orășel mic. Noi suntem lângă Serbia, din Timișoara. S-a dus acolo să nască la o maternitate din aia veche, old school, în care sunt numai moașe și se naște fiziologic. Deci trebuie să împace. Cum zicea și ea, zice Știți, n-am avut peridurală. Zic super, bravo. Păi cum d-ai ales să n-ai peridurală? Păi nu era opțiune. Dacă n-ai opțiune, dă-i înainte, adică nou stres. Și nu mi s-a părut greu. Și nu m-am panicat, ca oleu, oare să fac, oare să nu fac. Nu, știu că tot trebuie să respir, și m-au susținut, și m-au dat, și m-au dat să mănânc, și m-au mișcat, și m-au plimbat. Și am născut foarte bine. Și e super ok. Cunea e balerina și e un bazin micuț și ai zice dacă o vezi, măi cum, mulți doctori i-ar spune că ai bazinul prea mic, poate nu funcționa. Neuroprogramare pe deoparte, care noi putem să o facem, deficitar pentru ele, adică să-i inducem ideea că nu poate. Cuvântul e cea mai mare armă a noastră. Când trei sfert din timp facem psihoterapie și psihosuport sau nesuport emoțional. Și acolo dacă tu îți bagi un cuvânt de cezăriană, de risc, de... Depinde cum folosești limbajul, mama aia îi scază cășnaște șansele să nască. Știi, se spune.

Că mama, sau de fapt mama ar trebui să decită, dar cred că... Medicul, din nou, din nou, din nou. Știu, eu am avut cumva mereu o întrebare asta în privința medicilor care nasc prin Cezariană, mai mult prin Cezariană, după ce am vorbit cu foarte mulți și după ce am văzut cât de complexă e situația, de fapt în România n-aș vrea să fiu în pielea unui ginecolog. Eu mi-am dorit să fac ginecologie la licențiat, dar nu mi-aș dori să... Mi-ar fi plăcut să ajung în echipa ta dacă aș fi ginecolog. Dar nu mi-aș fi dorit să fiu în pielea unui ginecolog care naște prin cezariană, pentru că așa știe, și naște într-un spital județal departe de lume și trebuie cumva să ducă pacienta înspre direcția asta.

Eu n-am o problemă. Adică doar dă-le șanse pacientelor care își doresc să nască în naturală, adică simte-le, că ca și medic îți dai seama de oportunități și de cam ce șanse are și las-o. Dacă ea vrea să nască, adresează unui coleg, las-o să încerci, simte-o către moașă, discute cu moașă, să se pregătească psihologic și fizic pentru o naștere naturală. Nu atât adoresc de la colegii mei, și de la mine, că și eu am momente în care unor mă gândesc, oare va putea nașterea, oare nu va putea nașterea, ea vrea, dar să-i enumări niște lucruri, sau poate nu, sau hai să vedem cum merge. Dar nu-i găsi nod în papă. Atât. Nu-i găsi nod în papă, nu-i induce că nu poate, sau nu-i spune. Și colegii care fac mai multe cezarene sunt convinși și în multe cazuri, da, este un rezultat predictibil, Ai un uter care-l tai și un copil care-l scozi dintr-un lichid clar la 39 de săptămâni. Adică fără o potențială de complicație pentru copil. Un coș rotund, frumos, ca să iasă bine la poze. Da, coșul, un uter, s-ar putea să rămân numai cu un copil, că al doilea face mai mult sau nu mai face, sau o să aibă niște aderențe intraabdominale, sau o să se complice un pic poate mama, dar știu că copilul l-ai scos bine, că teoretic am acolo, zici, ok, are încredere în mine să-i dau un copil sănătos. E important totuși să.

Menționăm și că nașterea princezăriană nu este în niciun caz un.

Eșec. Nu este blamată nici eu și nici o farcezărienă. Adică nu nasc numai natural sau toată lumea trebuie să nască natural. Nu ăsta e scopul. Scopul este ca pacienta să fie suficient de informată și să reușim împreună cu ea să-i dăm cea mai bună opțiune. Nu vreau să iasă toți copiii vaginali. Dacă se pot naște cursivii, e minunat. Nu mă apuc să forcez copiii, adică dacă stau două, trei ore căpșorul, nu pot să navigheze între oase, orice facem. Nu mă apuc să o forțez, o împing pe sus, să trag de copil într-o altă direcție, pun forcepsuri, numai să-l scot vaginal. Când suntem într-un sistem în care, ca în Germania, da, în Germania îți dă 600 de euro, ca să te asiguri, dacă e o naturală, și 6000 dacă e o cenzareană. Dar ok, și aceia se mai uit un pic la stații și totuși acestea îi fac multe naturale. Adică e o mândria moașelor acolo, moașa încearcă să ghideze atât de bine travaliul încât să reușească. Și e o chestie de mare mândrie. Și și la noi, când nasc femenii naturali și eu prezui foarte mult și încurajez și le mulțumesc moașelor de fiecare dată când o naștere se întâmplă. Și știu că se întâmplă cu aportul lor. Și eu consult în spital și știu că pacienta e jos cu moașa. Mă așez non-stop, eu nu-s non-stop în spital. Dar vine pacienta, mă așa mă sun, uite-ți aminte la pacienta asta, e așa, așa, așa, propun să facem asta, asta. Deci am încrederea în el să-mi conducă un travaliu. Adică ei sunt ca niște, ca medicul, adică decizii medicale monitorizează frecvența cardiacului, monitorizează tot, plus în plus mai susține și pacienta emoțional. E discuția asta, moașă, dulă, s-au făcut cumva două părți, adică moașa care face parte medicală și dulă care face parte emoțională. Dar la noi, spre exemplu, o facem. Dulă, așa se cheamă? Dulă, da. Nu e acela mai înclator de specialitate sau ceva. Este o... O persoană de suport care fac neapărat pregătirea medicală, nu avem, tocmai fiindcă la noi moașele fac și partea asta, adică partea de suport emoțional cât se poate, du-la după ce merge unul la unul cu pacienta, e folosită mult în străinătate, nu neapărat în spitale, ci în partea pretravaliu, în susținerea până mergi spre spital, ca să se menține focalizat. Deci ideea este că tu, în ciuda eforturii fizic prin care treci, trebuie să nu uiți că de fapt ești într-un moment bucuros al vieții tale, cu un rezultat care va fi extrem de plin de energie și de bucurieți, va schimba viața în bine. Dar chiar dacă e greu acum, lupți ca să ajungi la rezultatul ăsta fascinant. Deci îi spun, după ce nasc primul copil, le spun pacientelor, ai reușit să faci probabil cea mai greu lucru fizic din toată viața ta, poți să te apuci de triatlon acum, că o să-ți separă parfum, Iron Man, Iron Woman, tot ce vrei, că o să-ți separi mai ușor. Că da, poate ai stat 24 de ore, 48 de ore într-un travaliu și ai născut. Sau știi, dacă trebuie să intru în sală, că am avut, da, după 40 de ore intri în sală. Dar am zis, ok, aici tragem linie, de aici încolo devine Poate să devină complicat pentru copil. Mama zice, fair enough. Mama îmi spune, nu mai pot? Ok. Mergem în sala. Ce ar trebui să.

Facem ca să avem mai multe moși atunci și să scoală.

Înapoi? Universitățile de medicină trebuie să și ai inima în dinți, să deschidă una. Să zică ok, noi avem moașe, deci fiecare sală de nașter are moașe, dar sunt convertite majoritatea din asistent medical generalist și ale noastre sunt la fel. Le-am selectat noi în timp, adică am testat mai multe, au venit mai multe, au mai venit, au mai plecat, până când le-am simțit că ele sunt ceea ce trebuie și ceea ce fac. Eu mai moțăi pe o canapea sau într-o sală de travaliu, noaptea, pe părul stravaliului, dar ele nu sunt, sunt acolo, se duc și niciodată n-am văzut una dintre mașina noastră să spună Nu mai poate să mă întind sau nu știu ce, m-ar cupăta și tu. Sau nu vrei să-i faci o ceză, să ne culcăm și noi. Nu, adică nu. Se duc, se duc, se schimbă și își predau și uite pacienta am tras de ea, nu știu ce, nu știu ce, are șapte centimetri. Vrei să mai dai ceva să mănânce sau cumva mai îți pune un barci sau mai ridic-o. Să vedeți vreodată că doctor poate avea o perioadă, dar simt că nu mai poate, dar fizic ar merge, că are bazinul bun. Văd discuțiile astea întremoașe constructive, ceea ce-i fain și merge o încredere în ele. De asta și vin la noi, și trimit pacientele și se liniștiți că le urmărim travaliile. A învățat că poate să nască și pacientele lor, că ei sunt mai pro-cezareane, dar le urmărim noi până pe final și vin și ei când se naște copilul și numai bine, toată lumea-i fericită. La stat ar trebui să fie o chestie foarte organizată, corect. Dar toată lumea să fie pe aceeași lungime de undă. Când noi ne chinuim, ne-am aducat în 6-7 ani câțiva medici și am reușit să ne coagulăm ca mod de lucru. Dar ceea ce ne unește, paradoxal, e faptul că toți am studiat șafar. Și am venit cu fiecare de înțeli diferite și am adus informații de acolo și toți aveau rezultate bune la naștere acolo, fiindcă făceau în așa fel, în așa fel, în așa fel. Și le spun, hai să facem și aici.

De ce? Nu. Cum arată echipa voastră multidisciplinaritatea și cât sunteți?

Păi lucrăm, ca în orice maternitate, ai obstetricienii, care facem și ginecologie, facem și chirurgie specială, avem centru de endometrioz, facem și robotică, facem multe chestii ginecologii noștri, dar avem partea asta de obstetrică. Suntem câțiva care facem preponderent obstetrică și medicină antenatală, deci facem medicină fetală, monitorizăm sac și sacincurism și naștem. Moașele sunt o echipă de șase care se rulează constant. Este una sau două sau vine câte o moașă unor la CR dacă vrei preferențial să vină doar o moașă pentru tine. Ieri am avut șapte doamne în travalio, erau deodată în spital și avem cinci sali de travalio și atunci a trebuit să mai punem una într-un loc și una am băgat într-o sală de naștere că nu mai aveam unde să le punem. Au născut toate natural, ceea ce a fost fascinant. Noi punem câte o inimioară, știi, la fiecare naștere naturală că au reușit moași la un... Un calendar și pe fiecare dată pun o inimioară albastră sau o roșie bingesenas. Și chiar nu mai încăpeau. Și au zis, am ajuns și la punctul ăsta. Și e o bucurie să stai să vorbești cu moașele și să vezi că într-o țară în care moașa nu naște sau nu are poate un rol atât de important ca în vest, Moașe se bucură că-s moașe. Și asta-i important. Și da, o facultate de medicină trebuie să ia Carol Davila sau Timișoara. Tot vorbim ba cu unii, ba cu alții. Și tu zici, măi, n-o să adunăm 25, ne trebuie măcar 25, n-o să vină, n-o să vreau. Măi, dar nu mai puneți cu plată. Lasă-o fără plată. Găsește-i o finanțare. Ne trebuie 25 de moașe. Le trimitem în toată România. Inițial au făcut și au zis, ok, dacă ai facultate de moașe, primește un pic mai mulți bani de la stat. Și atunci, moașa ține salariul la stat, ea este medical generalist la maternitatea de stat și dacă ar fi moașă, ai avea un salari mai mare, că ai studii superioare. Și atunci au făcut vreo patru ani așa, au deschis repede un curs de moașe, facultate de moașe, le-au școlit pe toate astea să-și ia dimensiunea. Dar nu au fost moașe. Dar alea care erau deja moașe, ai înțeles. Da, corect. Dar nu au primitatele noi. Și e păcat. Acum da, toate maternitățile sunt oameni. Deci nu am nevoie de multe moașe, constant. Nu ca medici să fac mii pe an. Îmi trebuie câteva zeci care să meargă în posturi deficitare, dar sunt persoane dedicate. Și dacă moașa e dedicată, și dacă femeia, că contabil și mai mult nu are nevoie cu mine întreabă, alege cu moașa. Dacă moașa o susține, ea va naște. Și medicii vor fi mai liniștiti și vor lăsa să nască și vor veni, nu e o dilatație mai mare sau oriceva se complică și începe să va schimba sistemul. Dar trebuie să ai, nu știu, ori proiect de pilot, ori să iau un exemplu. Ok, la spitalul ăla ce facem? Bun, cine-i șeful acolo? Așa, care-i decizia voastră internă? Asta. Hai să o mai punem încă în două, încă în trei, încă în patru. Și atunci ce se va face? Spitalele cele mai mari din fiecare județ. Hai să vedem, nu știu, dă-le premii, dă-le ceva, că are cea mai mică rată. Nu trebuie să fie o chestie forțată, dar trebuie să fie și o chestie să o înțeleagă medicul, dar să vină și de sus. Eu am luat-o de jos în sus, adică eu m-am dus la pacientea mea, așa m-am citat pacientele care n-as natural, și-au născut-o mai multe, și-am avut-o mai multe, mai multe, am mai făcut și doi, trei colegi și tot așa. Noi am fă Dar de sus în jos nu vine ca la portughezii. Dom'le, de mâine cezariana e plătită mai prost ca naturala. Așa ar trebui să se întâmple, nu? Și eu zic fac-o ok, hai să repede.

Deci ăsta e un exemplu bun. Deci ăsta e un exemplu bun. Ce spunea este că în Portugalia aveau și ei o rată din ce în ce mai mare de cezariene până când a început să fie mai prost plătită ca.

Și asigurare. Anul următor vă decontăm mai mult naturalele, vă decontăm atâta dirgi. Gata. Dar au trecut pe naturale și s-a bătut într-una, adică s-a schimbat paradigma instant. Și n-au avut nici o problemă. Din pix. Și inclusiv femeile au fost... adică n-a fost gen... Vai, dar toate prietenele mele au zis, cum e cezăriană? Cum adică nu mai puteți cezăriană? Deci ok, dacă doctorii spun că asta trebuie născut, făcăt. Așa trebuie născut. Dacă spun toți că trebuie cezăriană, vii pe cezăriană. Și-i păcat. Mai am o întrebare legat de.

Sarcini gemelare. Nașteți natural sarcinile gemelare? Care se pot, da.

Chiar dacă e la a doua naștere. La prima naștere, important e ca primul copil să fie cu căpșorul în jos. Primul iese, al doilea deja fiind filiera stabilită, poate să iese și cu fundulețul sau în ori dacă se pune de-a latul, că e spațiu mare după ce iese unul celălalt în noată, atunci introducem un organ al doilea și prindem piciorul și facem așa o numită mare extracție. Iarăși sunt niște manevruri obstetricale care sunt mai rar făcute astăzi, fiindcă Se face jugezariana, în 99% din cazuri. Da, dar noi naștem. Adică le dăm șansa care vor doar să fie primul cap un jos, să n-aibă altă patologie. Ca orice naștere din astea mai atipică, cum e pelvina, cum e uterul cicatricial, cum sunt gemenii, să n-ai și alte complicații. Adică să mă forțez pe la 38 de secunde, am zis că naș natural gemen, dar tu faci un diabetes stațional, complicază o hipertensiune și la 38 mă chinui să-ți declanșez un travaliu că va merge prost, adică va fi greu pentru copii. Și atunci... Trebuie să selectezi niște cazuri. Nu toate agendele care au născut prin cesariană primată o să nască naturală a doua oară, sau nu toate gemelarele pot fi născute natural, dar sunt servicii în care se face cum e la noi. Mi-ai.

Zis de indicații, de care sunt indicațiile concrete ale cezărienii? Adică care sunt indicațiile clare că trebuie să faci cezăriană, restul se discută. O iau.

De sus în jos. Dacă ai o anomalie cerebrală, un șun cerebral, e o problemă de presiune intracraniană. Atunci e o contraindicație pentru efort expulziv. Deci când împingi, în mod normal împinsul se întâmplă din abdomen. Deci nu ar trebui să te roșiești la față sau să te usture ochii. Ar trebui din abdomen. Dar e foarte greu de făcut asta. Și atunci desurma bine împingi și îți crezi presiunea intracrâniană, intraoculară. Deci dacă ai o problemă în cap nasoală, acolo nu. Dacă la ochi, că se discută despre ochelar miopia, nu miopia e problema. Problema e dacă ai tensiune intraoculară, dacă ai glaucom. Glaucom incipient sau tensiune mai mare intraoculară, că atunci la presiunea care o pui, există riscul să ți lezezi retina. Deci există indicații oftalmologice. După aceea, placenta previedă, de aceea am spus că acoperitul ăla e absolută. După aceea e discuția asta cu dacă a mai avut o ceza înainte, dacă are un bazin chirurgical, adică dacă a avut un traumatism de bazin sau bazinul asimetric, e un șol mai sus, numai jos, un picior mai scurs și numai lung, că acolo ai o asimetrie, oasele nu stau perfect așa, stau rotate, ceea ce căpșorul nu poate să intre normal. Sunt copiii peste 5 kg la primipare, acolo se considera ca e din start disproportie cefalopelvina. Noi facem niste masuratori interne manuale, dar putem si cu Radiologic sa le verificam cum s-a cu CT-ul, sa-i vedem osatura interna in structura oaselor, sa-i vedem dimensiunile, cum ca ele cresc intre avaliu, de la care le aportam la cap. Sunt situatii, capsoarul se poate modela, el se mai poate strange si bazinul se mai poate deschide. Deci poti sa castigi jumate, un centimetru de la cap si un centimetru de la bazin. Dar dacă diferența e mai mare de 2 cm, probabil că nu va încăpea și atunci e bine să pornească travaliu, răspund tuturor care vor cezareană. Te rog, lasă travaliu să vină, ca să nu știu o copilă pregătită. Nostru era spus la 42 de săptămâni să aștept travaliu, dar undeva spre 41, da, îți programez o cezareană dacă vrei, dar hai să lăsăm copilul să vină fiziologic, să pornească travaliu. FINCĂ UNU SE STRÂNGE UTERU, UTERU SE CONTRACTĂ, VA STRÂNGEA MAI PUȚIN CĂ SE STRÂNGE, NU TAI UN MUSCHI MOALE DINTR-O DATĂ, PLIN DE SÂNGE. AM UN SERMENT FORMAT, O ZONĂ A UTERULUI CARE SE VINDĂRĂ MAI BINE, ȘI COPILUL E PREGĂTIT. CĂ EL A PORNIT DE FAPT TRAVALIU, ȘI ATUNCI ȘTIU CĂ PLUMONARUL COPILULULĂ E BINE. DACĂ EU LUZCO LA 39 PE TOȚI, Ok, s-ar putea ca ala sa fie nascut la 41 și după aceea stă puțin în terapie intensivă, că nu răspundă bine și explică-i mamei că de ce l-ai scos mai repede. Păi doamna suferă i-l-a scos la când trebuia, dar ia ca copilul e de vină. Știi cum e? Neonatologii că îți iei de echipă, ai o echipă de neonatologi. Și acolo depinde foarte mult cum abordează problema cu mamele. Noi avem consul prenatal, adică apuca mama, se ducă înainte să nască, se discute și cu un neonatolog de la noi. Se spune, doamna neonatolog, uite vreau și eu așa să fie întâmplat la naștere Doamnă, nicio problemă. Vrei să stea pe dumneavoastră? Stă. Știm că e mai bine. Dacă e prematul, nu-i tăiem cordonul. Îi tăiem cordonul mai târziu, ca să-i scădem riscul de anemie. Așa ce-a Zarianes, pe exemplu. Când scoți copilul, puțin îl lasă pe mamă un minut. Îl scoate, îi tăie cordonul, îl dă mai departe. Crește riscul de anemie, trec mai puțin și vă lăsăm spre copil. Adică sunt niște lucruri care deja... Îi răpesc un pic din avantajele copilului. Dacă se naște natural, ai pus pe mamă cordonul și vede de treabă acolo. Transferă sânge, celule. Ce mare de transferat ca să ajute pe copil să adapteze după naștere. Un copil care îți iese cezărină de urgență, un copil care îți iese cu o frecvență cardiacă scăzută sau nu poate să respiră, sau ai un lichid verde și nu poate să respiri, că e zburat de căile respiratorii, acolo nu te ai cordonul. Doar pe acolo îi vine oxigen copilului, că el nu respiră săracul. Trebuie să îi vină pe undeva, deci trebuie să le lași în pace. Toată lumea taie repede să Până la acolo există un congres mondial de naștere naturală, dacă poți să crezi. Deci am colegi care... Cum adică să existe un congres de naștere naturală? Ce să-ți spun la congres? Sunt multe, sunt multe, sunt multe. Și în fiecare an... vin cu tot felul de studii și cu tot felul de observați și cu tot felul de... Bă, cum să facem? Hai să vedem! Adică există la World Health Organization, există un om care se ocupe de toate naștrile, de toate indicațiile naștrii la nivel mondial. Deci el monitorizează tot ce se întâmplă în departament întreg. Demografică și evoluția naștrilor și nu știu ce, îmi se pare genial. Și omul a zis la ultimul congres, vine și zice, v-aș zice ceva? Dați-le, mă, tot! Dați-le! Pune-ți-le în moașe, stinge-ți-le în lumina, pune-ți-le în cap, numai să nască. Lăsați-le să nască. Și un om, e un tip oi olandez, în Olandă da, se nasce mult natural. Și omul e profesor la Rotterdam și șeful ăsta și are 70 de ani și i-a zis, lăsați-le să nască. Ce zici.

De nașterea în apă? E ok? Nu e ok? Există riscuri? Există.

Beneficii? E foarte bună. Noi avem apa și o folosim întreabali desigur. Nu neapărat că naște în apă, nu ori și naște în apă, dar îți relaxează bazinul. Te simți mai ușoară. Încercăm acum să luăm o vană mai spațioasă. Avem două vane diferite. Una e verde, una e roz. Nu pentru fete și băieți, dar... Conformații diferite, e un circuit de apă pură, adică nu e cu apa de la robinet, să ne înțelegăm. Și punem noi dezinfectat în ea, nu. E un circuit special filtrat cu filtre medicale și vine apa aia pură. Deci singurul microb care maxim sună apa aia, ăsta e mamei de pe piele. Care am stabilit că-s buni. Și atunci copilul se naște. Îi relaxează bazinul, la a doua, la a treia naștere, e minunată, că nu e peridurală, nu nimica, e mai intens, stravaliu, dar ea putând să stea în orice poziție, e mult mai ușoară în apă. El se mișcă, se pune în patru labe, spune, deci am născut în apă în toate feluri. Noi nu intrăm în apă, că toată lumea credea că ne luăm slipuri de baie, dar nu ne-am trecut, decât avem niște mănuși lungi, ca să putem să fim sub apă. Avem o lumină specială care ne facilitează un pic văzutul, dar trebuie să o faci un pic repipăită nașterea în apă. Adică trebuie să simți capul cum vine, cum vin numerii, cum vine să n-aibă cordon pe la gât, ca să poți să gestionezi. Unor nu vezi. Desigur, stă în patru labe și cumva ești într-o poziție mai delicată și trebuie un pic de experiență. Partea bună la apă este, pe lângă faptul că o ajută pe mama și o relaxează Nu mai poți să aibă peridurile dacă stă în apă, dar astea e. În momentul în care capul iese, există o presiune din partea apei. Acei litri de apă care stau acolo presează, nu lăsă pe copil să iasă prea brusc. Și atunci, pe deobate relaxează, că e apă caldă, relaxează musculatura perineală, se destinde mai ușor și lăsând copilul să iasă doar mai lent, atunci riscul de rupturi e mult mai mic. Și atunci ajută perineaul foarte mult. De aceea, dacă poate să nască în apă și în patru labe într-o poziție mai gravitațională, șansele să aibă rupturi sau nu sunt extrem de mici, chiar și dacă nu pui mâinile și nu faci nimic. Este fiziologic și iese cu o contra presiune, că și noi asta facem. Când se naște copilul, mama stă pe spate și noi presăm un pic capul să iasă în sus, să nu apese foarte tare pe perineu, că de asta mamele multe furt de epiziotomie, să nu cumva să fie incizat, perineu, să nu se recupereze bine, să nu le afecteze viața intimă, că acolo e discuția. Durerile și viața intimă. Și astea lucrăm la ele și oferim toate variantele ca să fie bine. că recuperarea perineală să fie bună, dacă chiar e nevoie, și să nu fie nevoie să facem incizii. Antrenăm inclusiv perineu, adică nu numai mama, nu numai spatele. Sunt antrenamente specifice și kegel și tot pentru perineu, pentru musculatura perineală să se poată relaxa. Trebuie să iasă un cap de 10 centimetri. Asta e matematica. Și iese. Și iese și își face loc încet, încet, încet. Nu iese brusc. Încet unel. Nu e o problemă cu asta. Dar inclusiv la naștere. Trebuie să ai răbdare cu căpșorul la care vine. Nu tot pui să împingă, te urci pe ea, o apeși, că ales experiențele pe care mamele le raportează ca fiind neplăcute, în care cumva s-a așezat violența obstetricală, în care a fost forțată un pic. A fost forțat travaliul, a fost forțată și nașterea efectivă și împinsul și erau zeci oameni în jurul ei care o apăsau pe toate părțile numai să scoadă copilul. Nu așa se... Nu e ok să împingi pe... Dacă apeși de sus, fundul uterin, împingi tot uterul în jos cu copilul. Nu apeși, doar copilul se iasă. Și tot uterul. Și asta îi lungește ligamentele și crește riscul de prolaps. E interzisă în străinătate. Manevra asta de a pune, să împingi. Maxim fac un ciarșaf, care îl pun ca să fie o presiune mai uniformă. Ca să nu apeși mult prea tare. Și e bine că nu se întâmplă. Ei preferă să pună un forkship sau ventusen, spre exemplu în Franța sau în Germania. Decât să apeși. Fiindcă oricum ieși copilul ăla, îl scoți, să știi să le pui, că de asta și în România nu se pune forceps, că nu mai știe lumea să pună, că nu înțelegi exact cum stă capul, cum trebuie să articulezi toate astea fără să lezezi copilul. Forceps e un instrument foarte bun dacă știi să-l folosești, ca la orice altă chestie. Sunt câteva lucruri care mai trebuie să fie învățate. Și sau reînvățate. Adică noi avem cărți. Noi... Cartea de obstetrică clasică ea a lui dr. Alesandrescu din anii 60. Și așa frumos e descrisă acolo absolut tot. De la nașteri pe vin, la gemelagă, la tot ce m-a întrebat, știi? Și toate manevrele explicate cu poze. Dar nu poze, desene. Desenat, cum se făcea pe vremură o carte, știi? De anatomie. Și te explica, uite ce se întâmplă așa. Dar la fel e și nașterii acuma. Sunt aceiași mușchi, sunt aceiași oasele, sunt aceiași bazine. Și sunt Există.

Acest trend de a-ți conserva placenta și de a-ți mânca placenta după naștere, fie în pastile, fie în shake-uri?

Există, adică există în sensul că s-au făcut inclusiv studii pe tema asta să vadă se justifică sau nu se justifică, e mai mult o chestie holistică, e o chestie care vine dintr-o tradiție După ce s-a terminat menirea, îi închizi cercul cumva, cercul vieții care l-a dat. În loc să l-arunci, o mănânci. O mănânci, pe de o parte, fiindcă îmi face parte din ADN-ul tău o parte, jumate și tu jumate, mama. Unii o fac absolut și o dau copiilor, fiindcă îți celule Părerea mea este că nu are niciun sens decât dacă te-a pus să o faci atunci cât e proaspăt, dacă ceilalți mor. Deci poți să le reactivezi tu și să le pui în capsule. Că nu are nicio valoare, e praf. Ia praf de jos și mănâncă. Care are același efect. Deci nu cred că are vreun rezultat și studiile astea au concluzia că nu este din păcate vreun rezultat benefic. Cumva medicul legal e considerat, după ce s-a îndeplinit menirea, e considerat un deșeu medical. Este un rest biologic care trebuie incinerat. Deci există un risc de infecție pentru el.

Am născut și mi-a plăcut ce ai zis, lăsați femeile să nască. Oricum vor ele să nască, lăsați-le să nască. Eventual nu-i vedeați placenta, dar așa e discutabil. Dar ai născut, Și îmi place foarte mult campania asta, din care am făcut și eu parte, lansată de Regina Maria, care se numește al patrulea trimestru. Că avem trei trimestre, dar ai născut, dar.

Urmează acel al patrulea trimestru. Da, naște pacienta, stă trei zile, pare bine, pleacă. Pleacă neand cumva, te mai sură dacă ai o problemă nasoală sau vin la șase săptămâni să vezi ce mai faci. Și de obicei ești cu ceacăne mari sau chinui cu alăptatul, dar nu prea știi ce s-a întâmplat în perioada aia. Și atunci le explic, ok, ai pus 20 de kilograme în sarcină. E ok, nu sunt multe, e ok. Bun. S-a întins pielea. S-au edemațiat picioarele. Aia fără măriți, aia fără nu știu ce. E sarcina care presează peste tot și întinde toate lucrurile și cumva modifică un pic, pe de o parte, anatomie, dar pe de alta parte și starea generală și hormonologie. Ai născut. Nu mai e estrogen, nu mai e partea aia care să te ajute să te ruperezi mai repede. Ai doar progesteron că te alăptezi și atunci trebuie un pic să lucrăm cu tine. Că trebuie să te recuperezi. Nu te rupezi în șase săptămâni. În șase săptămâni se strânge uterul. Că de-aia vine la mine s-o văd. Nu să-i spun cum se recuperează pe toate părțile. Și atunci am zis ok, la Regina Maria. Mă, avem alții ația specialiști. Hai un pic să concepem ceva care să-i dea mai cât să-i dea. Șase săptămâni nu, e prea puțină lume ce face. Șase luni, hai să-i dăm până la un an. Dacă e a doua iar să stai acasă, hai să-i dăm măcar jumate în timpul ăsta. Dar jumate în timpul ăsta să știe că poate să vină Dar poate să meargă la psiholog, că poate e nevoie, poate observă soțul, poate poate să meargă împreună, vine la ginecolog, merge la medicină internă, începi s-o două chestii, se repoziționează tot. De la intestină, la fiere, la tot începi să ai alte dureri, alte înțepături, alte sângerări, alte modificări în corp. Dermatolog s-a modificat pigmentarea în sarcină, au crescut alunițele, s-a întâmplat ceva. Bun, se duce să-i facă o dermatoscopie, ca să fie aliniștită, ea trebuie să fie mamă. Adică dacă observă ceva și multe femei se confruntă cu schimbările hormonale, dar și cu schimbările fizice în sarcină. Și toate astea se refac. Și ea va da jos cele 20 de kg poate într-un an. Nu trebuie să le dea în 5 minute. Și spun că e o chestie progresivă. Ai consultanță și de kinetoterapie, și de recuperare postpartum, și de mișcare, și de tot. Adică hai să te ajutăm. să te reintegăm, să ai o viață bună, normală, că ești mamă acum. Nu-ți dăm o medalie, îți dăm un suport.

Și știi ce mi se pare mișto? E o chestie care vine la pachet cu acest al patru, la trimestru, faptul că el existând în forma asta, cu acest abonament, cu aceste servicii la care poate ai nevoie, poate n-ai nevoie, Dar simplul fapt ca exista asta te face pe tine, tata, sa intelegi ca in momentul in care i-a nascut, nu se termina lucrurile. Pentru ca pana sa nasca, faci si tot. Deci am trecut prin experienta asta. De ce ai pofta? Ai pofta de capsuni la doua noaptea iarna? Iti fac rost de capsuni la doua noaptea? iarna și mi se pare cel mai natural și normal lucru, care deodată se termină în momentul în care a născut. Adică dacă ai născut, tot focusul este pe copil, e datoria ta să fii mamă, fă-ți treabă, eu mă duc, trebuie să lucrez și lucrurile se termină. Și faptul că există acesta al patrulea trimestru în care stai un pic. Deci nu s-au terminat niște lucruri, ai nevoile tale în acest trimestru. Conștientizarea asta cred că ne ajută. Și noi.

Acum lucrăm în maternitate la o brășură un pic cu niște indicații pentru mămini ca așa în următoarele luni să aibă acasă și tot discutând am zis stai un pic că trebuie să mai pun niște indicații și pentru tații. Că sunt niște lucruri care ei le observă sau ea putea să le facă și cumva să o ajute pe mamă. Să facă unul de lucru sau unul de lucru care se vor confrunta în viața lor de cuplu, că va fi o perioadă stresantă pentru ei, de nesom, de stres. Viața intimă a fost cea care a făcut timpul loc, că ei au un profil hormonal care nu încurajează libido, pe exemplu. Și unii sensibilizați. Mă, băieții, i-am luat și le-am spus. La un moment dat am ieșit cu tăticii, am făcut întâlnire cu tații. Am zis, ok, hai, ce întrebări aveți? Și după ce am băut o bergă împreună, am început să pun întrebări. Știi? Dar întrebările au fost foarte pertinente și toți, de fapt, aveau aceleași gânduri ce urmează după nașterea. Ce vrei să se întâmple așa, ce să se întâmple acolo, ce să se întâmple acolo. Și Toți erau cocoși. Am zis ok, hai să discutăm asta, asta, asta, pot să faci aia. Și a fost super ok. Și am rămas amici cu foarte mulți dintre ei, turmai în ideea asta că dacă au deschideri și dacă le explici, oamenii fac. Și poate ar face și spontan, dar bunurii nici nu se gândesc sau nu li se pare normal. Dar ceea ce au acolo, cât de cât le punem, trei idei scrise. Fă aia, fă aia, fă aia. Vreau să fii atent la astea. Dacă vezi ceva, observi, ne suni. Sau vii, vii, puteai abonament, adu-o, hai că cu orice senare nu are nimic. Da, mai bine să fim siguri. Dar trebuie explicații. E chestie de cuplu. De-aia și la prenatale când vine doamna fără domn, zic unde-i soțul? Relucrează. Bun, next time te programești pe la final, poate să vină și el să vadă. Se implică soții majoritatea. În Suedia le împarte timpul jumătate. Poți să stai doi ani acasă, dar tatăl trebuie să te ună, mamănul trebuie să stai șase luni, trei luni, trei luni. În Suedeturci, în Stockholm, îi plimbe Dom Blons cu baby Bjorn care își plimbă copiii. Deci nu-i stres, fiindcă ei sunt jumătatea de timp. Nu vor să simtă că, la noi, hai să zicem că e mai o hegemonie din asta și un pic mai patriarhală treaba. Stați, îi muncesc și femeile au grijă de copii, știi, încă ți-a rămas. Și atunci nu e o chestie rară, dar e o chestie care trebuie să vină fiziologic, știi? Și și la noi poate tata să își ia prenatal, adică postnatal, sau să împartă aia doi ani sau șase sau câte vorbești, știi? Pot s-o fac, fac puțin s-o fac, nu-i obligat, dar pot. Prea puțin o fac. Nu știu dacă e bine sau nu e bine, dar cumva trebuie să fie o flexibilitate și normalitatea trebuie să o lui explici că e posibil așa, așa, așa.

Așa. Dacă te uiți pe Artea României, dacă te uiți la Timișoara, Spitalul Premier, unde lucrezi tu, ar trebui să ne orbească normalitatea care vine de acolo și sper să fie real contagioasă. să avem mame care să înțeleagă ce înseamnă nașterea naturală și ce înseamnă propria ei alegere, să aibă medici care să înceapă să aibă curaj, să avem un sistem de sănătate care să dea și suport pentru cazurile complicate unde ai nevoie de intervenție, dar și o regândire logică pentru a facilita nașterea naturală.

Nu e o chestie de politică unitară, de politică profesională și trebuie să avem public și mândria asta noastră de obstetricieni și ginecologi care spună băi, hai să facem lucrurile pe care le putem de bine.

Da, oricum Bogdan, felicitări pentru ceea ce faci. E superb ce faci acolo, te invidiez sincer. Mi-ar plăcea dacă m-aș întoarce în rezidențiat, mi-ar plăcea să fac ceea ce faci tu și mulțumesc pentru discuția asta. A fost real, savuroasă, a fost real pentru toată lumea, nu doar pentru femeile care poate urmează să nască. Mulțumesc că ți-ai luat timp. Dar iată, ai o echipă pregătită care poate să preiată pe nașterile naturale. Da, exact.

Lipsesc și discutăm și așa, dar știu că acolo totuși se... Pe calendar deja îmi.

Par niște inimioare, probabil.

Cu siguranță, cu siguranță. Dar o să văd niște moașe fericite mâine când mă întorc acasă. Super! Mulțumesc din.

Suflet pentru prezență! Cu drag!

Mi-a făcut plăcere. Da, și mie.

Țineți mulțumesc că ai rămas până acum. Dacă ai întrebări, scrie-le jos în comentarii. Dacă ai o poveste de spus, las-o jos în comentarii. Trecem prin toate, le citim, răspundem la ele, le abordăm în alte materiale pe care le facem. Mulțumesc pentru prezență, mulțumesc pentru susținere celor de la Regina Maria, care l-au adus pe Bogdan și care susțin acest proiect și susțin această mică educație pe care o facem și aceste informații pe care vi le oferim. Mersi din suflet, ciao, pe curând!