Creierul functioneaza diferit: Neurodivergent vs neurotipic

Bun omule, eu te salut, Dr. Mihaila aici. Avem un vlog special astăzi, un vlog interesant. Mi-a plăcut atât de mult să-l studiez și să-l scriu și să-l povestim aici. Vorbim despre ce înseamnă un neurodivergent. O să-i explicăm ce înseamnă neurodivergența și ce înseamnă să fii neurotipic neurodivergent. Și de ce? Acesta e foarte posibil să fie un avantaj. Atenție! Materialul ăsta e pentru părinți care au copiii neurodivergenți, care au dislexie, discalculie, autism sau sunt în spectru autist, ADHD, tulburare obsesiv-compulsivă. Părinți care suferă și cumva își deplâng soarta, când de cele mai multe ori, sau e posibil să nu fie nevoie să facă asta în viitor. Dar nu doar pentru acei părinți. O să vorbim despre ce înseamnă un spectru autist ușor și nediagnosticat, ceea ce se pare că afectează o bucată mare din populație. și pentru cei 20% din populație care statistic sunt neurodivergenți. Atenție, ziceam că vlogul acesta o să-i bucure pentru că dincolo de a înțelege că în foarte multe situații neurodivergența nu este o patologie, e pur și simplu un alt fel de a fi, e un fel de a vorbi o limbă străină pe care e bine să ne străduim să o înțelegem pentru a nu-i discrimina. Partea bună este că Vitorul se pare că aparține neurodivergenților și EI-ul are un cuvânt de spus aici. Se pare foarte pescur pentru cine nu are timp să se uite. Am văzut treaba asta la doctorul Kamorowski pe care îl urmăresc și el face un rezumat de un minut la început pentru cei care nu vor să se uită la tot materialul lung. O să facem și noi asta de acum încolo. Sună foarte bine sau se cade foarte bine în aceste vloguri. Un rezumat scurt. Foarte pe scurt, neurodivergenții sunt acele persoane care sunt atipice, sunt persoanele alea anormale, între ghilimele, scuzați-mi această definiție rapidă pe care o să înțelegeți după aceea de ce nu e bine să o folosim, acele persoane ciudate, acele persoane ciudate care sunt date afară din societatea noastră de astăzi, sunt înlăturate. ne preferăm să nu îi avem în clasă, să nu îi avem printre prieteni, dar sunt de fapt doar persoane pe care nu le înțelegem, care vorbesc cu o altă limbă străină pe care noi nu o cunoaștem și am putea să o cunoaștem, o putem învăța ca pe orice altă limbă străină și sunt persoane care înainte dominau triburile, sunt persoanele care înainte erau inventatori, Și sunt în continuare, erau vânătorii de elită și sunt persoane care ulterior au fost incluse de medicină, s-au catalogate ca fiind patologice și care acum, pentru că EI-ul începe să domine piața muncii, se vor întoarce cu niște abilități extraordinare. Își vor folosi abilitățile într-un mod pe care neurotipicii nu-l pot folosi. Despre asta vorbim astăzi. So, haideți să definim neurodivergența și să vedem ce este această neurodivergență. În primul rând, când vorbim despre neurotipic și neurodivergent, vorbim despre variații neurologice. Variații nu sunt defecte, sunt părți naturale de biodiversitate umană. La fel cum Să vorbești o altă limbă nu este o patologie, este o diversitate culturală. Au învățat altfel. Și la fel cum în unele limbi există cuvinte care nu există în alte limbi și pur și simplu neexistând nu le putem defini și nu le putem înțelege, dar acceptăm o diversitate culturală, la fel există această neurodiversitate. Astfel, neurodivergent este creier care procesează, învață și comunică, fundamental diferiți de un neurotipic. Iar neurotipicul este creier conform normei sociale. Concret, dacă ești un băiat sau o fată normală, care te încadrezi în mediu, îți faci frumos prieteni, te uiți în ochii altor oameni fără probleme, vorbești normal, îți dai seama de sarcasm, îți dai seama când ar trebui să-ți fie rușine, îți dai seama când trebuie să dai bună ziua, îți dai seama când trebuie să pui piciorul în față și să-l apri pe colegul tău, îți dai seama de lucrurile astea, îți dai seama de regulile nescrise pe care nimeni nu ți le spune, dar te prinzi de cum funcționează lumea. Nu deranjezi, de regulă și, atenție, faci asta cu ușurință, pentru că o să vedem că există persoane neurodivergente care se chinuie să fie neurotipice sau să pare neurotipice și asta îi consumă enorm. Deci dacă faci asta și ți-e ușor să faci asta, ești neurotipic. Și pregătiți-vă, o să dăm și niște definiții care par inițial așa complicate, dar o să le discutăm și ne ajută să le știm așa cum sunt ele, devinte științific. Deci, neurotipicul Descrie persoanele ale căror funcții cognitive și ritmuri de dezvoltare, adică citești la 5 ani, 6 ani, treci clasa, iei note bune, iei examene. Da? Deci ritmul de dezvoltare se aliniază normelor sociale dominante. Adică nu că e normal, ci există o normă dominantă. Majoritatea sunt așa. Astfel încât aceste persoane se adaptează mai ușor la școală, muncă și interacțiuni sociale, iar mediile sunt de obicei construite pentru confortul lor. Pentru că persoanele neurotipice despre care vorbim, cei normali sunt majoritare, tot mediul este făcut pentru aceste persoane. Și asta ne dă o nuanță de gândire foarte importantă. Oare dacă mediul este construit pentru aceste persoane? Atunci o persoană neurodivergentă care înimerește acest mediu și nu se încadrează, este de fapt ea patologică sau mediul e patologic pentru persoană neurodivergentă? Sau, cu alte cuvinte, dacă ai putea spune că un copil cu ADHD, o să intrăm și în detaliile astea, un copil cu ADHD care pentru cine nu știe ce este ADHD este o tulburare prin care tu ai un deficit de actenție și hiperactivitate, Deci asta inseamna ca un copil cu ADHD de exemplu nu poate sa stea la o clasa de 50 de minute. fără să se întrerupă și fără să fie hiperactiv. Deci un copil cu ADHD nu poate să stea 50 de minute să citească o lecție, el e distras în permanență de alte lucruri și el nu poate să stea locului 50 de minute, el este hiperactiv. Întrebarea este, dizabilitatea este dată de acest copil? Adică copilul are dizabilitate că nu poate să stea în acest mediu? sau mediul are dizabilitate pentru că nu-l poate include și pe el în această școală făcută pentru neurotipici. E doar o paranteză, o să revenim la această paranteză. Acum, în antiteză față de neurotipic, ne gândim la neurotipic ca la omul normal, Între ghilimele normal, repet, pentru că mai degrabă tipic nu e normal. Neurodivergentul sau neurodivergența descrie variabilitatea inerentă a funcționării și structurii creierului uman. Adică neurodivergent înseamnă că creierul tău are variații în felul în care poate fi legat și în felul în care poate funcționa. Referindu-se la persoanele ale căror dezvoltare neurologică și funcționare cognitivă, diferă semnificativ de normele dominante ale societății sau de ceea ce este considerat neurotipic. Deci persoane a căror cărere e legat diferit și care funcționează diferit și funcționând diferit ele De multe ori nu se încadrează în mediul ăsta creat doar pentru neurotipici. Bun, a fi neurodivergent înseamnă a poseda un creier care învață, comunică, percepe stimul senzorial și își reglează atenția și emoțiile în moduri fundamental diferite față de cele anticipate de majoritatea. Acum, neurodivergența funcționează ca un termen umbrelă care are sub umbrela asta mai multe variații specifice și hai să le discutăm pe cele mai întâlnite. În primul rând, persoanele cunoscute cu autizm sau spectrul, tulburarea de spectru autist, pentru că poate să ai un pic de autizm, poate să ai mult autizm, dar e un spectru. Autizm înseamnă că neuronii tăi sunt legați diferit, vezi și înțelegi lucrurile diferit, de regulă Tu nu ai lipsa de empatie, dar tu manifesti diferit empatia. Tu nu poți să te uiți dacă ești în spectrul autist. Ți-e foarte greu sau nu poți să te uiți în ochii celelalte persoane. Ți-e foarte greu să faci acest lucru. E un efort incredibil pentru tine să faci acest lucru, dar tu manifesti empatie altfel. De exemplu, persoanele din spectrul autist o să vină și o să-ți arate preocupările lor cu obstinație. O să-ți tot arate. Uite, uite ce fac, uite ce fac. O să-ți tot arate la în sfârșit și asta e modul lor de a îți arăta empatia, așa comunică ele empatia față de persoanele care o comunică privindu-te în ochi. Apoi în termenul acesta umbrelă de neurodivergență este inclus și ADHD-ul, adică tulburare de dificil de atenție, nu poți să te focusezi, pe același lucru, în special dacă nu te interesează foarte mult acel lucru pentru o perioadă lungă de timp, însemnând 5, 10, 20 de minute, nu poți mai mult decât atât și ai acea hiperactivitate, ești mereu hiperactiv, îți vine să faci alte lucruri, să te ridici, să te plimbi și așa mai departe. Tot în această sub-umbrelă a neurodivergenței intră dislexia, adică dificultăți specifice de citire, de înțelegere a textului scris, de scrierea textului, de pronunțarea cuvintelor. Dispraxia, adică dificultăți de coordonare și planificare motorie, deci ce ține de mișcare. Discalculia, dificultăți specifice de calcul. În esență, ce trebuie să înțelegem de aici este că neurodivergența nu e văzută ca o patologie, bineînțeles. În cadrul autismului, ADHD-ului, aturburării obsciv-compusive și așa mai departe, există și patologie, adică există comorbidități care fac aceste afecțiuni să pară niște patologie, dar neurodivergența în sine, adică să ai creierul diferit legat și să fii diferit ancorat în această realitate, nu e o patologie, Nu e o boală sau un deficit care trebuie vindecat sau medicalizat. Este pur și simplu o variație naturală și o expresie legitimă a diversității umane. Bun, acum hai să vedem niște cifre. Ca să vedem cât de mulți oameni sunt de fapt neurodivergenți. Atenție! Diagnosticați! Foarte mulți sunt nediagnosticați. Deci presupunerea este că cifrele astea sunt de fapt mult mai mari. ADHD au între 5 și 7 copii și între 2,5 și 4 adulți global. Tulburare din spectru autist au 1 din 36 de copii din Statele Unite, o raportare din 2023. în creștere față de ce se întâmplă mai enorm. Dizlexie, au între 5 și 17 oameni din populație. Dispraxie, între 5 și 6 copii. Sindrom Tureta, au între 0,3 și 0,8% copii. Și astea ce am citit mai devreme sunt toate procente. Deci dizlexie, 5, 17% din populație. Și atenție, totalul de persoane cu o formă sau alta de neurodivergență, totalul estimat este între 15 și 20% din populație. Persoane a căror creier procesează, învață și comunică diferit. Deci persoanele astea văd lumea diferit, o procesează diferit, o înțeleg diferit. și o comunică diferit. Sunt persoane care vorbesc o altă limbă într-o lume preponderent neurotipică, lume construită pentru neurotipici. Unul din lucrurile interesante pe care le vom înțelege la final și pe care vreau să-l spun acum este lista asta incredibilă de oameni de știință, atenție am păstrat doar oameni de știință a căror nume sună cunoscut, dar sunt cumieile de cercetători, inventatori, CEO de firme, mari ingineri, din toate domeniile, care sunt persoane neurodivergente. O să înțelegem de ce. Foarte pe scurt, văzând lumea diferit de ceilalți, ceilalți care toți văd problema dintr-un singur unghi, aceste persoane neurodivergente văzând problema dintr-un alt unghi, văzând, având gândire laterală, văzând lucrurile tridimensional, gândind în culori sau whatever, aceste persoane văd problemele altfel și inventează lucruri. inventează lucruri și au instrumente și abilități care îi propulsează, iată în această listă, oameni de știință și inventatori și cercetători neurodivergenți. Ghici Cine, Albert Einstein, fizician teoretician, analizele moderne indică trăsături profunde de autizma, DHD și dislexie. Isaac Newton, matematician și fizician, istoricii și cercetătorii identifică trăsături clare asociate cu autism și ADHD. Nikola Tesla avea trăsături puternice din spectrul autist și ADHD, manifestându hiperfocus și sensibilitate senzorială. Thomas Edison, inventator diagnosticat retrospectiv cu ADHD și dizlexie, era detras de la școală din cauza incapacității de a sta locului și de a învăța convențional. Atenție, Thomas Edison, care a inventat așa fonograful, becul incadescent, Sisteme de distribuție a energiei electrice, plus contribuții importante în cinematografie, camere și proiecția timpurii. Adică el a inventat cum se formează o cameră și bateria alcalină. Adică faptul că tu mă vezi acum, deci faptul că tu Mă vezi acum, pe YouTube sau unde te uiți la acest material, este datorat în mare parte a acestui om care era neurodivergent, care nu putea să stea locului în bancă, nu putea să învețe la școală acelor timpuri și a fost retras de la școală. Adică au zis, fuck it, n-avem ce să facem cu copiilul ăsta, luați-l de aici. Și el, având ADHD și dizlexie, s-a închis la el în laborator și a inventat toate lucrurile astea, fiind Neurodivergent și nefiind adaptat acestei luni. Continuăm. Charles Darwin, biolog, cunoscut pentru rutina sa strictă și concentrarea obsesivă, este considerat a fi avut răsături autiste. Alan Turing, matematician. O să continu listarea fără să-i descriu. Marie Curie, trebuie să o descriu, fiziciană și chemistă, dublă laureată Nobel, prezentat răsături neurodivergente. Leonardo da Vinci, Alexander Graham Bell, Galileo Galilei, frații Turing, inventatorii primului avion, abi sunt considerați a fi dizlexici. Apoi, lideri din tehnologie, Bill Gates, Elon Musk, Steve Jobs, Henry Ford, Sir Richard Branson, Ingvar Kamprad, fondatorul Ikea, toți având dizlexie, un grad de ADHD, Mulți dintre ei recunoscând acest lucru. El m-a scadeclarat public că are sindromul Asperger. Steve Jobs a adesat inclus pe listele minților neodivergente cu suspiciuni majore de dizlexie și trăsători din spectrul autist. Bill Gates i-a diagnosticat cu ADHD și dizlexie și i-a povestit și a avut despre cât de greu i-a fost lui să învețe lucrurile într-un mod convențional. Dar iată, gândirea out of the box i-a făcut să fie cine sunt și i-a făcut să fie în această lista căror nume le poți recunoaște imediat. Apoi liderii istorici, Thomas Jefferson, George Washington, G.F. Kennedy, Winston Churchill, Nelson Rockefeller, Greta Thunberg, o știm, da, pe toții pe Greta, dar toți ceilalți aveau dislexia, ADHD, trăsături autiste și așa mai departe. Și alți mari gânditori, artiști și scritori, Michelangelo, Mozart, Picasso, Agatha Christie, Hans Christian Andersen, Steven Spielberg. Deci atenție, Steven Spielberg este diagnosticat oficial cu dizlexie, adică greutatea de a citi, de a scrie, de a înțelege limbajul scris. Toți acești oameni sunt oameni neurodivergenți. Acum, atenție! Să fii neurodivergent nu înseamnă, nu trebuie să fie o presiune să fie în această listă. Să fii neurodivergent te pune în situația în care tu gândești out of the box, vezi lucrurile diferite și poate poți inventa ceva în sistemul tău. Dar asta nu înseamnă că o persoană care în ochii unui neurotipic e ciudată, ar trebui să compenseze cu aceste calități de inventator mare si așa mai departe. Nu. Ei au niște avantaje care îi pot pune în aceste poziții și sunt persoane care multe dintre ele au confirmat că le-a fost greu să trăiască și să dezvolte într-o lume neurotipică. Trebuie înțeles că acestă neurodivergență vine și cu anumite comorbidități, bineînțeles. Există, de exemplu, la persoanele din spectru autist, cu tulburare de spectru autist, există undeva la 10 persoane care gândesc genial și au această gândire sclipitoare de scientist, dar există și persoane care au un IQ foarte mic. Și asta e datorat evoluției sau e cauzat mai degrabă evoluției genetice ale acestei neurodivergențe. Și cercetătorii de la Oxford și de la Stanford În mai multe studii diferite, celușitori diferiți, au arătat că genele specifice neurodivergenței sau ale acestor afecțiuni specifice, ale ADHD-ului, ale autismului, ale schizofreniei, genele acestea se află în niște locuri specifice și ele se cheamă regiuni accelerate umane sau HARS. Harz, aceste regiuni accelerate umane, sunt niște gene care codifică dezvoltarea creierului uman și sunt locuri în care, de-a lungul evoluției, în momentul în care noi ne-am diferențiat din cimpanzei și am devenit oameni, la baza acestei evoluții au stat mutații care au avut loc în aceste regiuni accelerate umane. Sunt regiuni care au suferit multe mutații și datorită căror mutații noi am dezvoltat neurocortex cu care gândim, am dezvoltat limbaj complex pe care ne ajută să facem tot ce facem astăzi și care ne-au făcut să fim aceste ființe complexe cu o gândire exclusiv complexă. Și în aceste regiuni accelerate umane, Au apărut niște gene care stau la baza autismului, a ADHD-ului și a altor variații ale acestei neurodivergențe. Și întrebarea se pune, de ce evoluția, prin evoluție și prin selecție naturală, nu a scăpat de aceste gene? Pentru că dacă acești oameni neurodivergenți care sufereau de autizm sau de ADHD încurcau traiul întreb, aceste persoane în mod logic ar fi trebuit să nu dea mai departe gena, să le fie greu să se adapteze, să le fie greu să facă copii și să dea gena mai departe. Și se pare că, de fapt, istoric și antropologic, acest lucru este demonstrat chiar în anumite studii, nu e doar bănuit. Și s-a constatat că persoanele care în triburile de demult aveau ADHD erau, de fapt, vânători de elită. Și doar gândește-te. Deci, practic, această neurodivergență și crearea genetică de om în trib cu ADHD era, de fapt, un plus evolutiv. Nu era o afecțiune. Și gândește-te în felul următor. ADHD înseamnă tulburare de atenție. Noi așa îi zicem, tulburare de atenție, că nu poți să fii atent la o lecție de 50 de minute. Tulburare de atenție, dar de fapt este o hiperatenție. Deci copilul cu ADHD nu poate să stea 50 de minute la lecție pentru că imediat ceva îl distrage. Un zgomot de afară l-a distras și el gata, nu mai e cu tine. Dar de fapt ce avantaj evolutiv are asta într-un trib? Când toată lumea stă și lucrează într-un sat, stai, coși ceva, faci ceva la pământ, faci ceva la găini și ai o persoană cu ADHD în sat care e singura persoană care aude Acel foșne de frunze care se repetă odată la un minut și care este dat de un tigru care face un pas pe minut până când o să sară în sat și o să mănânce jumătate din oameni. Fix persoana care are ADHD este cea care nu se poate concentra la treburile din sat, Dar de fapt stă vigilent și aude acel sunet și atenționează pe ceilalți și-i salvează. Hai să ne imaginăm acest avantaj al unei persoane cu ADHD care pleacă la vânătoare și este atentă peste tot, la toate semnele care pot să apară, care este hiperactivă. Este efectiv vânătorul de elită care conduce grupul și care aduce vânatul în sat. Deci iată cum ADHD-ul înainte, în preistorie, putea fi un avantaj în trib și nu nici de cum un dezavantaj. Și același lucru este valabil și pentru persoanele cu tulburare în spectru autist pentru că aceștia au fost inventatori. Dinou dacă ne întoarcem și vedem Albert Einstein, Isaac Newton, Nikola Tesla, Thomas Edison, persoane care aveau trăsături din spectru autist și care au inventat aceste lucruri și iar ne putem imagina că Persoanele neurotipice probabil ca in preistorie mergeau la vanatoare, vanau, mancau si se culcau si dormeau. Iar o persoana care era in spectru autist, nu stiu, lua niste crangute si se uita la ele si le manuia si le intorcea pe toate partile si pleca, se ascundea in pestera si se uita la toate aceste crangute pana cand inventa roata. Ceva ce tie acum si mie, noua, ni se pare ceva absolut banal si normal. Dar până să vezi roata, până ca în creierul tău să se formeze ideea de roată, roata pur și simplu nu exista. Sau o persoană care avea o tulburare obsesiv-compulsivă și care lua pur și simplu două pietre și le lovea la infinit. Stătea și lovea pietrele astea la infinit. Și în felul ăsta probabil că la un moment dat a descoperit focul. care a fost probabil cea mai, dacă ar fi să gândim, cea mai mare invenție din istoria umanoizilor, aceea a fost focul, care probabil că este datorată unui neurodivergent. Deci iată că aceste mutații au fost cele care evolutiv ne-au propulsat. Ne-au dat putere, ne-au dat invenție, ne-au dat gândire out of the box și ne-au dus acolo unde suntem. Doar că ele au avut costuri. Costurile sunt comorbiditățile care apar odată cu modificările acestea genetice. Pe lângă faptul că îți pot da această neurodiversitate, aceste gene codifică multe alte lucruri. De aceea persoanele neurodivergente deseori suferă sau au la pachet anumite comorbidități. Spre exemplu, 50% din persoanele cu ADHD au dizlexie și dispraxie. Persoanele cu ADHD au un risc de 8 ori mai mare de a avea autizm. Persoanele neurodivergente au un risc mai mare de a avea depresie, anxietate, chiar și epilepsie. De ce epilepsie? Pentru că creierul tău fiind diferit legat Fiind hipersensibil, o să vedem ce alte predispoziții au persoanele neurodivergente. Creierul tău e mai predispus la să se descărca anarhic în diferite situații, ceea ce e de fapt definiția epilepsiei. Persoanele care sufără de aceste afecțiuni au de multe ori risc mai mare de a avea articulații hipermobile pentru că gena care codifică colesterolul este o genă care codifică anumite procese neurologice și alte probleme gastrointestinale și Ce dificultăți întâmpină persoanele neurodivergente în lumea noastră neurotipică? Da, cele este dificil și au dificultăți. În primul rând au disfuncție executivă sau pot avea. Toate astea trebuie, când zic în acest vlog, când zic au, a se înțelege pot. Pentru că nimic în neurodivergență, care este o umbrelă mare cu foarte multe moduri diferite ale creierului de a lucra, Nimic nu este sigur și categoric. De fiecare dată se poate întâmpla, deci nu e o regulă, când zic că au dificultăți sau disfuncție executivă, asta înseamnă să înțelege că pot avea. Disfuncție executivă înseamnă că tu trebuie să faci ceva, dar creierul tău pur și simplu nu te lasă. Nu e vorba de motivație sau lene, creierul nu te lasă să execuți un anumit lucru pentru că îți lipsesc anumite mecanisme care se întâmplă în cascadă, care te ridică de pe scaun și te fac să faci ceva. Au ceea ce se cheamă orbire temporală. Din nou, pot avea. Orbirea temporală înseamnă că tu ai sau nu ai un ceas intern. Adică persoanele neodivergente cu orbirea temporală pot să ajungă la finalul unui semestru, mâine urmează examenul, iar ei le-au impresia că mai au încă câteva săptămâni de învățat. Sunt persoanele care au un call și știu că au într-o oră un call, se apucă să scrie ceva și trec 5 ore și au ratat call-ul și au 10 mesaje și lor li se pare că au trecut 5 minute. Au acest mecanism de a calcula timpul diferit față de persoanele neurotipice. Persoanele neurodivergente pot avea paralizie decizională, nu pot să iau o decizie. Fricțiune senzorială sau hipersensibilitate, de foarte multe ori persoanele neurodivergente au hipersensibilitate. Hipersensibilitate înseamnă că ele sunt mult mai sensibile la stimuli pe care un creier neurotipic sau normal, între ghilimele, le maschează. Spre exemplu zgomotul de fond. Pe noi nu ne deranjează zgomotul de fond și îl lăsăm în pace. Pentru că creierul nostru îl scoate din peisaj. Creierul nostru aude zgomotul de fond și îl anihilează fără efort. O persoană neurodivergentă cu hipersensibilitate aude în continuu zgomotul de fond, aude fiecare detaliu din zgomotul ăla de fond. Creierul îl procesează constant și asta o să obosească persoana neurodivergentă foarte mult. Un copil neurodivergent pe care îl iei într-un mol o să obosească într-o oră cât ar obosi un copil normotipic într-o zi. De aceea poate să apară ceea ce se cheamă epuizare totală. Un copil neurodivergent cu hipersensibilitate sau un adult neurodivergent cu hipersensibilitate într-un mediu aglomerat Pur și simplu într-un timp mai scurt decât oboseala obișnuită, pur și simplu într-un timp mai scurt ajunge la epuizare totală. Poate să înceapă să-l doară capul, este complet dezorientat, este la pucă ansietate, este epuizat total și el trebuie să se retragă într-un mediu calm pentru a se reîncărca. Hipersensibilitatea mai poate fi definită ca s-au exprimată plastic prin următorul exemplu, un neon care pâlpâie. Persoane neurodivergente cu hipersensibilitate sunt sensibile la lumină artificială. Pentru astfel de persoană, un neon care pâlpâie este ca un claxon pentru o persoană neurotipică. Deci dacă ai un neon care pâlpâie așa într-o parte, pâlpâie un neon, pentru un neurodivergent este ca și cum ar fi o mașină lângă tine care ar clacsona de fiecare dată. Pam, pam, pam. N-ai putea lucra. Ai putea lucra un minut, două minute, dar după aia n-ai putea lucra absolut deloc. Și aici apare ceea ce se cheamă mecanism de masking. Se cheamă masking autist sau camuflare autistă. Adică e un efort cognitiv sostinut, conștient sau de multe ori inconștient, de a scunde sau de a suprima sau de a compensa trăsături pentru a imita neurotipicul și pentru a se integra. Bun și de ce e important să știm că neurodivergentul are aceste dificultăți? Pentru că neurodivergența poate să aibă diferite intensități. Tu poți să fii foarte neurodivergent, Și neurodivergența severă poate să include deficite critice de comunicare, individul poate să nu vorbească deloc, să-i fie foarte greu să comunice, comportamente restrictive extreme, adică există o inflexibilitate comportamentală masivă, poate să aibă în arsenalul său o dizabilitate intelectuală și funcțională, indivizi cu IQ sub 70, adică cu un retard mental sau vulnerabilitate senzorială și autovotămare, individii care se autovotămează pur și simplu. Dar atenție! Există și ceea ce se cheamă neurodivergență ușoară și aici este un punct mare de atenție, aici e un punct mare de exclamare. Neurodivergență ușoară și faptul că de multe ori acești individi trec nediagnosticați și practică ceea ce înseamnă masking. Masking sau denumită în română camuflare autistă, adică tu ai ești la început în spectrul autist, adică ai foarte mici caracteristici care trec neobservate, iar tu toată viața încerci să maschezi acele caracteristici prin imitarea comportamentului neurotipic, adică te prefaci normal cu toate că ai un pic de deviere sau de neurodivergență, iar consecințele sunt burnout, depresie, anxietate, pot fi chiar de suicidalitate. Și atenție, acest lucru se întâmplă mai des la femeie, o să înțelegem eu de ce. Deci neurodivergența ușoară sau un autizm de nivel 1. Profilul este aparent funcțional, adesea inteligență medie sau foarte ridicată și fără deficite vizibile de limbaj. O persoană care e inteligentă, vorbește normal, nu are deficit de limbaj. Dificultățile invizibile constau însă în probleme cu normele sociale implicite, disfuncție executive și hipersenzibilitate senzorială trecută neobservată, care se agravează odată cu cerințele vieții adulte. Întinerețe pare că le faci față, după care nu prea le faci față. Criza de diagnostic ratată, mulți adulți, mai ales femei, ajung la 30-40 de ani fără diagnostic cu epuizare, anxietate și depresie și există acest bias de diagnostic care este cauzat de faptul că instrumentele clasice au fost calibrate pe prezentare masculină. Instrumentele pe care le avem noi pentru a pune diagnostic sunt calibrate, repet, pe Băieți, dacă ești însă fată și aceste instrumente nu sunt calibrate pentru femei, dacă ești o fată inteligentă și introvertită, lumea probabil, era foarte probabil și e probabil și acum să zică, iate, e o fată inteligentă, de-aia e mai rușinoasă și mai introvertită. Când de fapt acea fată poate să fie într-un spectru incipient de neurodivergență? Și ce face acea fată și ce este nasol în această neurodivergență ușoară care este mascată de multe ori inconștient? Faptul că ea începe să camufleze acest lucru, face acest efort cognitiv susținut de a ascunde și de a suprima și de a compensa trăsături pentru a imita pe cei normali între ghilimele. Și aici exemple de masking. Contact vizual forțat în ciuda disconfortului. Deci menținerea contactului vizual cu cineva, deși acesta poate provoca disconfort fizic sau chiar incapacitatea de a procesa simultan cuvintele interlocutorului. Pentru anumite persoane neurodivergente din spectru autist, să te uiți la o persoană e atât de dureros încât nu mai înțelegi nimic din ce spune. Asta e nasol că de multe ori aceste persoane pică examene sau pică interviuri la job pentru că nu se uită în ochii celui cu care vorbesc, dar el dacă se uită în ochii tăi, el nu mai înțelege ce spui. Atât de deranjant e asta pentru ei. E, persoanele astea cu un spectru autist incipient sau cu o neurodivergență incipientă practică acest masking cu contact vizual forțat. Apoi practică imitarea expresiilor și a tonului, procesare manuală a limbajului non-verbal ca să pară normal ei Se uită cu mare atenție la cum râd colegii și încearcă să râdă la fel, să râdă la același glume, să se exprime în același fel. Apoi au scripturi sociale memorate, replici pregătite pentru a evita acele momente de tăcere stânjenitoare. Când cineva zice o glumă și tu pentru că ești neurodivergent, ai alte glume, ai alt limbaj pe care îl practici și tu nu știi să dai un răspuns și ai acea stânjeneală, acel moment de liniște stânjenitor pe care pentru a le evita, tu înveți niște replici pe care le dai atunci ca să pai normal. Normal, din nou, între ghilimele, neexistând, existând doar așa o curbă. Există majoritatea în curba asta și există niște extreme care țin de neurodivergență. Apoi, au această suprimarea autoreglării. Autoreglare care în engleză se cheamă steaming. Ce înseamnă acest steaming? Exemple de steaming sunt legănatul, mișcarea rapidă, deci legănatul, mișcarea rapidă a mâinilor, ecolalie, adică când repeți frazele pe care alții le spun, pentru că asta pe tine te liniștește. Și pentru a părea normal, pentru a nu părea ciudat că face acest lucru, persoanele neurodivergente suprimă această autoreglare și înlocuiesc această autoreglare, acest steaming, cu micromișcări disimulate. De exemplu iau un pix și îl fac așa cu el sub masă pentru a se liniști. Și tolerarea durerii senzoriale fără a arăta copleșire. Spre exemplu, să zâmbești și să accepti strângerea puternică a mânii, când ți-e foarte greu să tolerezi strângerea puternică a mânii, sau tolerarea zgomotelor de fundala surzitoare într-un birou fără a trăda coplășirea neurologică intensă. Iar costul pe termen lung este foarte mare, consum masiv de resurse în cortexul prefrontal, care duce la autistic burnout, așa se cheamă, crize de anxietate, pierderea identității autentice și scăderea bruscă a capacității de a funcționa. Moment tipic de cădere presupune că ai o presiune în creștere, adică Ai o avansare în carieră, apariția copiilor și maskingul se prăbușește și apare nevoie de evaluare clinică. Și din nou, acest lucru se întâmplă nu pentru că persoanele neurodivergente au această disabilitate, ci pentru că încearcă să facă pe plac persoanelor neurotipice. Cei ciudați nu vor să fie ciudați, că e nasol să fii ciudat, vrei să fii normal. Și te chinui să fii normal și dacă pentru unul normal, a.k.a. neurotipic, e absolut la îndemână să facă ceea ce face, pentru cel neurotipic este absolut asurzitor. Este super pentru cel neurodivergent, pardon. Este super, efectiv își cheltuie 80% din resurse și din energie doar imitând acel lucru. Și acum dacă facem o comparație cu limbile străine, lucrurile stau cam așa. Să fii neurotipic, imaginează-ți este să vorbești limba română și să ai impresia că în toată lumea asta se vorbește limba română. Și când te întâlnești cu un neurodivergent care nu te privește în ochi, care nu râde la glumele tale, care are un alt limbaj și un alt fel de a împărți emoții și de a comunica emoții, când te întâlnești cu un neurodivergent e ca și cum te-ai întâlni cu un japonez. Dar tu ca român habar n-ai că există Japonia și că există limba japoneză. Și japonezul începe să zică cuvinte în japoneză. Și tu ai impresia că el își bate joc de tine și tu zici, băi, omule, ce ești, nebun la cap? Vorbește-și tu ca oamenii normali. Ce ești, ciudat? Ce ciripește acolo? Ce gibăriș îmi zici mie? Și nu îl înțelegi. Iar el încearcă să zică, salut, sunt un coleg de-al tău, dacă ai nevoie de ajutor, te ajut cu orice vrei tu, ești fratele meu și te ajut. Dar tu nu înțelegi asta și zici, bă, lasă-mă în pace, bă, joc de mine. Iar japonezul, da, care este pur și simplu, e o altă limbă. Este neurodivergentul care are un alt fel de a comunica, de a vedea lumea și de a procesa informații. El, în loc să fie lăsat să fie japonez, să găsim un traducător între noi și să trăim în pace, el încearcă să simuleze limba română. Și el nu învață cuvinte, el pur și simplu încearcă să asculte cum zici tu și vine și zice, bună ziua, salutare românie. Dar lui e foarte greu să pronunțe lucrurile alea și el se consumă toată ziua în loc să-și facă treaba lui. în japoneză. El toată ziua își o consumă încercând să imite discursul român. Și pentru asta își consumă toată ziua, toată energia, fără să fie productiv și părând în continuare ciudat. Pentru că în continuare vorbește ciudat român în loc să fie lăsat să vorbească normal japoneză. Și asta este De fapt, în momentul de față, probabil problema majoră a neurodivergenților și ăsta e un lucru și am zis-o la început că părinții care au copiii neurodivergenți sau oamenii care sunt neurodivergenți sau oamenii care poate să recunosc în acest masking, oamenii care se recunosc în această neurodivergență ușoară în care trebuie să forțeze contactul vizual, să imite expresii și ton al vocii, să aibă scripturi sociale memorate și scrise, să aibă suprimarea autoreglării, au vor să facă mișcări și nu le fac ca să nu pară ciudati, oamenii care tolerează durerea, oamenii care se regăsesc în asta. Am zis de la începutul materialului că o să aibă motive să fie, să aibă o speranță în plus, pentru că, și am povestit cum aceste persoane aveau o superioritate evolutivă în trecut, Cei care aveau ADHD erau vânători de elită, cei care aveau autizm puteau să vadă pattern-uri în meteorologie, erau intelectuali și inventatori și erau primii cercetători și primii care au creat aceste norme și mod de cercetare, au fost primii ingineri să le zicem așa și aveau acest avantaj evolutiv. Iar explicația neurobiologică e vastă și incomplet descrisă, dar de exemplu unul dintre motivele pentru care persoanele din spectru autist văd lucrurile diferit și sunt atât de creativi e acela că există un mod al creierului de a funcționa care se cheamă default mode network, e rețeaua modului implicit, așa se cheamă. E o rețea de regiuni cerebrale activă când nu ești concentrat pe o sarcină. Ăsta e motivul pentru care orice om e bine să se plictisească. Să nu facă nimic pentru o perioadă de timp, măcar câteva zeci de minute pe zi și să activezi acest default mod network care Această rețea este implicată în rătăcirea minții, întregii limene, în autoreflecție, în amintiri și simularea viitorului. Această rețea la o persoană neurotipică se activează doar când acea persoană e relaxată și nu se gândește nimic. Se pare că la persoanele care sufără de autizm, această rețea nu se dezactivează. Adică ei au o rătăcire a minții constantă, care se uită în amintiri, se uită în simularea viitorului și asta pe aceste persoane le face foarte creative. Atenție, am ajuns la punctul culminant al acestui vlog și anume neurodivergența și era AI. Și îți dau niște date doar ca să înțelegem despre ce vorbim. Companii precum SAP, Microsoft, JPMorgan, GCHQ, Palantir au început în masă să recruteze dizlexici și persoane cu neurodivergență. Deci persoane neurodivergente. Palantir a deschis posturi cu salarii de peste 200.000 de dolari pentru persoane neurodivergente. Firme mari de IT și de AI arată o creștere a productivității cu 30-40 în ori, chiar și cu 100%, adică dublarea productivității în echipe care au persoane neurodivergente. Și există programe speciale de angajare deja în aceste firme mari pentru oameni cu neurodivergență, pentru persoane neurodivergente, cu reguli speciale, pentru că aceste persoane, cum ziceam, de multe ori pică examenele sau pică interviurile la job, pentru că nu se pot uita în ochii celui care îi interviezează. Și de ce se întâmplă acest lucru? Și asta este formidabil, pentru că AI-ul, foarte pe scurt, foarte pe scurt o paranteză despre AI. AI-ul are cea mai mare legătură aici. Pentru că AI-ul este inteligență artificială, adică este construită și e folosită peste tot deja, în toate firmele, se implementează peste tot, sunt foarte multe disponibilizări, foarte mulți oameni concediați pentru că sunt înlocuiți de AI. AI-ul este antrenat de date neurotipice, scrise de neurotipici sau pentru neurotipici. EI-ul citește tot ce există pe această lume și face predicții Predicții care sunt previzibile pentru neurotipici. Astfel AI-ul este cel mai bun angajat neurotipic. Este angajatul prezent mereu care îți face Excel-urile cum trebuie, care face totul conform regulilor, face totul exact așa cum este previzibil și astfel devine un pericol, din păcate, pentru persoane neurotipice. Persoane care fac totul corect la oră precisă, care n-au nimic imprevizibil. Persoanele care execută conform regulilor. Regulile astea pot fi învățate de ai, au fost învățate de ai și lucrurile astea sunt deja executate la bani mai puțini de inteligență artificială, ceea ce duce la disponibilizarea oamenilor care sunt neurotipici. EI-ul este în schimb slab la tipare ascunse, la asocieri creative. Este aproape zero la asocieri creative și la creativitate. El când îi cer să-ți facă o poezie, el simulează alte mii de poezie pe care le știe. El nu știe să facă o poezie nouă. Și este limitat în ceea ce înseamnă gândire laterală. El gândește așa problema, el nu are gândire laterală ca să lege mai multe științe, mai multe lucruri pe care un neurodivergent le poate lega. AI-ul face ceea ce fac neurotipice, dar atresăturile neurodivergente devin astfel foarte căutate, iar cele neurotipice nu. Pentru că mințile neurodivergente excelează fix acolo unde AI-ul eșuează, adică pattern recognition atipic, persoanele autiste recunosc pattern-uri atipice. Își dau seama că anumite lucruri se leagă acolo unde un neurotipic nu le leagă. Persoanele neurodivergente fac asocieri divergente, cei care au ADHD și dizlexie, drept dovadă cei mai mari CEO de cele mai mari firme și îi repet, Bill Gates, Elon Musk, Steve Jobs, Henry Ford, Richard Branson, sunt persoane care au dizlexie sau ADHD sau pe ambele în același timp. Ceea ce fac persoanele neurodivergente iar bine este hiperfocalizarea cei care au ADHD. Si persoanele cu dizlexie au creativitate vizual-spatiala, se pare ca persoane cu dizlexie sunt mai creative in adolescenta decat cei neurotipici, iar creativitatea lor creste odata cu varsta. față de scăderea creativității cu vârsta a ceea ce se întâmplă la persoanele neurotipice. Și iată cum, foarte probabil, în viitorul cât se poate de apropiat, persoanele cu ADHD, persoanele din spectru autist, persoanele cu dizlexie și, în general, persoanele neurodivergente o să devină din nou vânătorii de elită ai timpurilor trecute. Și se vorbește în tehnologie inclusiv crearea unui AI neurodivergent. unei ai care nu mai gândește neurotipic și doar are niște pattern-uri și repetă niște lucruri, ci unei ai care leagă lucruri greu de văzut, care vede pattern-uri acolo unde un om normal nu le vede, care este hipercreativ. Despre asta a fost materialul de astăzi și concluzia asta este că E foarte probabil că în viitorul apropiat, colegul ăla din clasă care nu râdea la glumele tuturor, care părea ciudatul clasei, care era dat afară din clasă pentru că atunci când se făcea o glumă, toată lumea râdea, profesoarea se întorcea și el era singurul care nu se oprea din râs, colegul ăla care nu se putea adapta, posibil să ajungă adultul care o să câștige cei mai mulți bani din clasa respectivă și profesoarea o să zică, da, de ce, da, cum se poate? Copilul ăsta era... destul de ciudat cum a reușit el așa. Cumva morala la final este că atunci când vezi o persoană neurodivergentă care se comportă într-un fel care ție ți se pare ciudat, trebuie să îți dai seama de următoarele lucruri. Ți se pare ciudat pentru că ai văzut doar neurotipici sau neurodivergenți care au încercat să simuleze că sunt neurotipici? Și faptul că ți se pare ciudat nu este diferit de a ți se pare ciudată limba japoneză, pentru că n-ai auzit-o până acum sau nu o înțelegi. Dar în momentul în care îți dai seama că e doar o altă limbă, la fel de complexă ca ta, la fel de frumoasă ca ta, pe care doar n-ai avut avantajul să o înveți și pe care n-o știi, dar omul acela probabil că gândește, simte și vede lucrurile la fel ca tine, doar că într-o altă limbă, la fel ar trebui să vedem și aceste persoane neurodivergente, care la prima vedere se par ciudate, dar de fapt sunt doar persoane care sunt momentan forțate să trăiască într-o lume construită pentru regulile sau după regulile celor mulți și le este mai greu să respecte acele reguli. Cum ar fi să stai 50 de minute într-o clasă și să te concentrezi la o problemă dată când tu de fapt ești un super vânător de elită cu o hiperatenție și cu o hiperfocalizare pe anumite lucruri foarte importante care nu pot să stai locului. Și atunci poate nu e el, acel copil cu ADHD e problema, poate că de fapt clasa e problema sau nici mâncarea clasa nu e problema, ci lipsa unei clase special făcute pentru El și pentru nevoile lui. Ok, asta a fost pentru astăzi. Mulțumesc pentru atenție din nou în vlog lung și pe o temă care pare nișată de atenție, dacă luăm în considerare cei 20% de neurodivergenți diagnosticați pe cifre, probabil alții vreo 10-15% nediagnosticați cu o neurodivergență ușoară și care simulează că sunt neurotipici, acest material probabil că e pentru Nu e atât de nisat pe cât pare. Așa că, dacă ai în grupul tău un părinte care are un copil neurodivergent, trimite acest mesaj, acest vlog, o să se bucure de acest material. Dacă ai vreun, nu știu, dacă ai pe cineva un prieten bun care îi permiți să îi trimiți acest material, fără să faci nicio insinuare, pe care crezi că îl poate ajuta acest material, trimite-l, dă-i un share. Dacă ai ceva de spus, lasă-l jos în comentarii. Ne bucură când scrieți comentariile și, atenție, Dacă crezi, dacă ai ajuns până acum și ești genul de om care nu lasă niciodată comentarii, uite te provoc, lasă un comentariu, hai să vedem ce o să scrii. Poți să scrii orice, dar pe noi ne ajută. YouTube când vede că oamenii comentează, împinge materialul mai sus. Îl împinge către alți oameni care poate o să aibă nevoie de acest material. Doar că de multe ori se comentează pe teme politice sau pe pseudo-știință sau pe chestii contradictorii, unde oamenii au păreri diferite. Iar la astfel de materiale care sunt cumva ghidate științific, oamenii n-au păreri diferite și nu comentează. Așa că mă ajută orice comentariu. Chiar dacă nu vrei să mă contrazici, mă ajută să-mi lași un comentariu în descriere. Mulțumesc! Pe curând!