De ce nu trece durerea de spate | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Bogdan Goga (fizioterapeut)

Statul jos este nociv. Ăsta este adevărul. Unii chiar îl numesc noul fumat.

Ce e, de fapt, durerea de spate?

Durerea lombară este problema numărul unu. Tot stresul se duce în ceafă și atunci mă doare. Noi nu suntem făcuți să stăm jos. Sunt poziții astea în care noi doi stăm. Dacă mergem cu metro-ul seara și vedem toți oamenii care se întorc din corporații, toți stau așa.

Păi, domnule, îndreaptă-te. Stai și tu drept.

De multe ori, frica se combină cu durerea și se potențiază una pe cealaltă.

Ce este hernia de disc?

Mulți oameni au hernii de disc, dar ele nu provoacă simptomi. Din 100 de hernii, cam unul ajunge la operație. Unii spun poate doi. Dacă au durere care coboară pe ambele picioare, nu trebuie să mai aștepte cât

de des se întâmplă asta.

Vedem că oamenii au devenit mult mai sedentari. Mișcările ușoare nu o să vă rupă nimic. Nu întotdeauna durere apare dacă chiar mi se întâmplă ceva rău.

Ce ne dorim este ca pacientului să fie mai bine.

Durerea este inevitabilă, dar sferința e opțională.

Omule, te salut! Dr. Mihaela aici, un nou episod Boabe de Cunoastere. După cum ai văzut, deja vorbim despre durerea de spate. Și îmi place subiectul ăsta, pentru că e un subiect relevant pentru toată lumea. Toată lumea a avut la un moment dat o durere de spate. Unii au mai des durerea de spate, alții au o dată de două ori în viață, dar când o ai, știi că o ai. Știi că rămâi acasă, știi că rămâi poate la pat, îți anulezi activitățile pe care le ai și e foarte neplăcut. Dacă ea se tot repetă, Incepi sa te gandesti, oare ce e neregula cu corpul meu? Incepi sa schimbi modul in care iti duci viata. Te gandesti de doua ore inainte de a ridica o greutate de pe jos, inainte de a lua o punga mai grea cu tine, inainte de a-ti ridica copilul in brate. și devine nu tocmai plăcut atunci când ți se pune un diagnostic de hernie de disc și unii spun că trebuie să te operezi, alții spun că lasă să mergi și așa sau poți să faci tot felul de terapii și avem tot felul de medicamente, plasturi și foarte mulți specialiști care se ocupă de durerea de spate, de hernie și de rezolvare ei. Cum facem sens în toate acestea? Despre toate astea vorbim astăzi cu Bogdan Goga. Bogdan Goga este fizioterapeut și înainte de a începe vreau să-l mulțumesc cu Unicredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul Boabe de Cunoaștere și prin asta sprijină aceste inițiative educative. Bogdan, bine ai venit!

Bine te-am găsit!

Bogdan îl știți de la medical, vine des la medical. Eu pe tine te știu din Funden, noi am fost colegi în Funden, tu aveai cabinetul de fizioterapie la La neorologie, la etajul 2. Pentru mine a fost o revelație când aveam nevoie de o recuperare mai agresivă pentru pacienții transplantați care stăteau mult timp în terapie intensivă. A fost o revelație să-ți descoperi cabinetul la etajul 2 și vreau să-ți mulțumesc că ne-ai primit toți pacienții și te-ai ocupat de ei atât de bine.

Și o să-mi mulțumesc, mă bucur dacă am putut fi de ajutor.

Mai mult decât atât, ce vreau să menționez înainte de a începe, că ai avut unele critici foarte constructive la unele materiale pe care le-am avut la Medicool și aici pe acest canal și mi-a plăcut mereu felul direct și foarte constructiv, științific în care ai abordat mereu problema și mi-ai zis, nu, nu e corect să ridici să te concentrezi la cum ridici greutatea de pe jos. Greutatea de pe jos se ridică exact așa cum vrei. Dacă te doare când o ridici, trebuie să faci altceva. Vreau să-ți mulțumesc chiar pentru felul în care ai venit cu critică constructivă, științifică și așa se pot îmbunătăți lucrurile.

Să-ți mulțumesc și apreciez că spui chestia asta pentru că de multe ori mai ales în țara noastră, am observat că dacă nu ești de acord cu mine, ești împotriva mea. Lucruri care nu ar trebui să existe. Adică putem să dialogăm, putem fi chiar de acord, să nu fim de acord, dar după aia trebuie să vedem ce spunem, cum spunem, cui spunem. Pentru că vedem că mesajele pe care le transmitem de multe ori pot crea în anumite situații, anumitor oameni, exact efectul invers decât noi ne-l dorim. Și atunci de aceea cred că evenimente de genul, evenimente, podcast-uri, materiale sunt de bun augur pentru că cu toții ne dorim oamenii să fie mai sănătoși și să se simtă mai bine în pielea lor.

Corect. Și cumva ne dorim să învățăm și să ne îmbunătățim și trebuie să fim conștienți că nu mereu avem o părere corectă. Știi cum e foarte important să știi cum să îi spui celuilalt că e greșit ceea ce spune, știi? Pentru că da, îți vine să intri în defensivă. și să te agăți și mai tare de părerea ta eronată, de aia e foarte important să te gândești cum îi livrezi acel mesaj și tu o faci foarte bine. Mero, mersi pentru asta din nou. Și da, vorbim despre durerea de spate. Ce e de fapt durerea de spate? Cum o putem defini? Știm ce este, știm, am simțit-o cu toții, dar cum o putem defini pentru a o înțelege?

Hai să pornim că mereu discutăm despre dureri. Hai să pornim de la definiția durerii. Pentru că foarte adesea oamenii și oamenii care vin la mine, unde vin pacienți, nu au o percepție foarte clară a ceea ce este durerea. Durerea în sine, dacă ar fi să ne gândim la o definiție, a Asociației Internaționale a Studiului Durerii, IASP îmi spune că durerea este o experiență neplăcută.

Există o asociație a durerii?

Da, există o asociație internațională în care strânge cei mai buni specialiști în această direcție și încearcă să dea o reglementare, o definiție a durerii și diferite tratamente pe care ar trebui să le folosim sau în ce situații și așa mai departe. După care această asociație are organizații cum este EFICU, care este partea europeană și care formează medici în terapia durerii, fizioterapeuți cum sunt eu în terapia psihoterapeuți, asistente medicale, mai ales pentru oamenii care au dureri care persistă mult timp, dureri cronice, dureri care la prima vedere ar fi de nențeles, să spunem. Și atunci îi spun că este o experiență neplăcută. Cu alte cuvinte, nu ne place durerea. Și de multe ori aud chestia asta la oamenii din jurul meu. Da, mă doare, dar îmi place. De fapt, nu există dureri care nu ne plac, doar că noi învățăm durerea, fiecare dintre noi învață durerea în copilărie și cum ne reprezentăm noi intern acea experiență, cel mai adesea când ne place durerea, nu știm să o explicăm altfel. De fapt, termenul ar fi o disestezie, adică e dis, nu simțim cum ar trebui ceva. Și atunci, ea e o experiență neplăcută, cauzată de un stimul nociv, un stimul care ne face rău, sau un potențial stimul nociv. Adică nu întotdeauna durerea apare dacă chiar mi se întâmplă ceva rău, dacă se rupe ceva, se întinde ceva sau dacă m-am lovit sau am o traumă sau pur și simplu un țesut este inflamat. Câteodată doar percepția că se poate întâmpla ceva rău a sistemului nostru central, poate să îmi cauzeze această reacție?

E valabil și la spatele asta? Adică dacă mă doare spatele, e obligatoriu să fie ceva deteriorat acolo sau poate să fie doar această, cum să o definim, o frică a spatelui că ceva rău se poate întâmpla?

Durerea, putem să-i spunem că este un mesaj de alarmă. Durerea, de fapt, este, dacă vreți, poate cel mai complex de mecanism de protecție al nostru, pe care îl avem pentru noi. Și o să spunem, pui cum, dar e un mecanism de protecție, dar nu ne place. Așa este. Nu ne place durerea, tocmai ca să fie eficientă. Pentru că, atunci când apare durerea, este o modalitate a sistemului nostru nervos central de a ne lua de la ceea ce facem, de a ne opri din ceea ce facem și să ne concentrăm pe problema în sine. Și de aceea apare durerea. Și atunci ea în sine este un mecanism de protecție. Iar dacă sistemul nostru, nervos central, care are o mulțime, o multitudine de procese, consideră că zona lombară, de exemplu, trebuie protejată, Pentru că poate am avut, da, am avut de multe ori dureri și am avut o durere, să zicem, când ne-am aplecat și am ridicat ceva greu. Deja când fac chestia asta, tocmai pentru a nu mai ajunge în situația în care să ridic, poate apăra această reacție. Ca o prevenție. Ca o prevenție. Fără ca eu să am neapărat să ridic o greutate mai mare. Și poate apăra această durere. Și asta o vedem că se întâmplă la oamenii care au dureri de foarte mult timp. Și împreună cu durerea, care este poate cel mai complex mecanism de protecție al corpului nostru, pentru noi, mai avem un alt mecanism de protecție, frica. Și de multe ori frica se combina cu durerea și se potențează una pe cealaltă. Și cred că și tu te-ai lovit de situații în care veneau pacienții și ziceau, acum că mi-ați explicat, mă simt mult mai bine, acum că am înțeles despre ce e vorba, parcă nici nu mai mă doare așa tare. Pentru că, diminuindu-se nivelul de frică, înțelegând problema pe care o are omul respectiv, atunci ea nu mai potența durerea. Și atunci vedem că aceste mecanisme merg împreună. Asta nu înseamnă, nu aș vrea să se înțeleagă că ăsta e mesajul, nu înseamnă că durerea este doar un proces psihologic, că nu există probleme ale spatelui, să zicem discurile, ligamentele, mușchii, articuloare, nici de cum. Și ele pot avea multe suferințe. Dar... Durerea este, cum spuneam, un fenomen complex.

E într-adevăr complex. Și mi-aduc aminte de niște lucrări pe care le-am citit. Nu dau seama dacă pe vremuri se studia mai mult durerea sau... Am abandonat acest studiu al durerii și ne-am dus prea mult în această zonă de farmacoterapie, te doare eu pastilă, dar sunt tot felul de cercetări care analizează durerea în diferite momente, de exemplu soldații pe câmpul de luptă când câștigă războiul, se pare că nu simt absolut deloc durerea, nu știu, membrelor retezate sau rănilor foarte puceternice pe care le-au. sau animale care atunci când au o motivație de a avea durerea, dacă de exemplu la un stil mult dureros primesc mâncare, o suportă mult mai ușor și atunci într-adevăr durerea nu e o simplă durere, are foarte multe componente complexe care participă la cât de intensă e ea și cum o percepe.

Așa este, adică aș refraza un pic lucrurile pe care le-ai spus tu, Vederea medicală, care din păcate încă există, este una biomedicală, adică omul când are o durere lombară, cervicală, pentru că, să știi, Durerea lombară este cea mai des întâlnită problemă a omului actual, la nivel mondial, indiferent de nivelul de dezvoltare a țării respective, adică că vorbim de high-income states, adică țări cu venituri mari, oamenii, țări supradezvoltate sau low-income states, țări subdezvoltate. În toate, durerea lombară este problema numărul 1 a acestor oameni, ca și incidență, iar durerea cervicală numărul 3. Între ele este tensiune arterială, hipertensiune arterială. Și atunci, când vorbim de acest lucru, sistemul a avut o vedere în care să găsim cauza, pentru că cu toți ne dorim să știm de ce ne doare. Pentru că dacă găsești cauza, după aia poți să-și tratezi cauza. Și cauza, foarte mult timp și este în continuare, este una cu o vedere biomedicală, adică să găsesc structura incriminată. Pentru că dacă vorbim de coloana lombară, trebuie să găsesc ceva la coloana lombară. Trebuie să găsesc un disc care nu mai e în poziție și îmi comprimă un nerv sau un mușcare este întins, un ligament care este irritat, o articulație care poate s-a degenerat. Dar astăzi știm că acest lucru nu poate explica toate durerile. Poate explica multe din durerile de spate, dar nu toate. Și atunci trebuie să avem o vedere, o numim biopsihosocială. Adică să înțelegem partea biomedicală, dar să înțelegem și partea psihoemoțională omului. Să înțelegem dacă, de exemplu, stresul are un impact mai mare asupra acestor dureri. Și îmi vine în minte o pacientă foarte simpatică pe care o aveam cu dureri cervicale. Încerca să înmărate tratamente și ea locuia în România, dar nu era româncă și învăța limba română și mi-a zis Bogdan, toată minea de stres merge în ceapă. Adică toată durerea mea, tot stresul se duce în ceafă și atunci mă doare. Dar la fel, câteodată se poate întâmpla și în zona lombară. Și pe lângă partea asta psiho-emoțională, trebuie să înțelegem și partea socială, adică să înțelegem ce impact are durerea asupra acestui om. Este locul de muncă responsabil sau nu? Este activitatea sau este percepția asupra locului de muncă care duce la apariția acestor dureri? Și atunci trebuie să înțelegem omul cu o vedere un pic mai globală, aș spune, folosind acest model biopsihosocial.

Aici deduc și anumite inadvertențe care pot apărea, pentru că dacă omul vine cu o durere cervicală, de exemplu, sau lombară, și tu îl trimiți direct la un remene fără să iei în calcul această dimensiune psihosocială și deloc de muncă și emoțională, tu poți să te întorci cu un remene perfect normal, cu o durere care persistă din alte cauze. Ai zis că poate stresul se ducă la durerea cervicală. Cum se întâmplă asta și cât de des se întâmplă asta?

Noi avem mai multe mecanisme, dar unul din mecanismele cele mai des întâlnite, de care nu prea ținem cont de multe ori, este garda musculară. Mușchinoșii sunt structuri fantastice de mișcă, crează viață. Pe lângă că ne mișcă de colo-colo, sunt un indicator al longevității. Mușchinoștrii participă la întoarcerea venoasă, linfatică, nu prin contracția și relaxarea lor. Mușchinoștrii ne dau căldură când ne e fric, se contractă și relaxează. Dar mușchinoștrii mai fac un lucru. Atunci când sistemul nostru nervos central consideră, că nu vreau să spun creierul, că nu-i vorba doar de creier, dar sistemul nervos central, consideră că noi suntem în pericol, apare un fenomen care se numește gardă musculară, adică mușchinoștii se contractă, crește tonusul. Și această gardă musculară, dacă stă foarte mult timp cu noi, este normal să o avem, dar este normal ca după ce stresul trece, ca această gardă să scadă. Și dacă ne gândim la evoluția noastră, când ne fugărea un animal de pradă sau noi mergeam la vânat, atunci creștea stresul foarte puternic, dar după acesta, când ajungeam înapoi în adăpost, în pește și așa mai departe, stresul scădea. Și atunci și garda musculară, starea aceasta de tonus crescut, scădea. Dar astăzi omul modern poate stă într-un stres permanent. 6 zile din 6, dacă nu mai mult. Și tocmai această stare poate să ducă ca starea aceasta crescută de tonus în mușchii noștri să devină dureroasă. Și mușchidele la această zonă să fie într-o tensiune permanentă, într-o durere permanentă, sau mușchidii din zona aceasta lombară să fie într-o zonă de tensiune permanentă. Și atunci vedem cum stresul poate să joace un rol foarte important. Și un om de genul mi-ar povesti mie, dacă ar veni și mi-ar spune, da, am încercat multe terapii, pe moment îmi este mai bine. Dar după, iar următorul lucru de muncă, iar simt lucrurile astea. Și atunci ala își întreba, și în concediu cum vă este? A, în concediu n-am nimic. Ok. Chiar dacă am stat șase ore în mașină, chiar dacă am stat, am fost într-o excursie și așa mai departe, în concediu când sunt, n-am nimic. Ok. Deci înțelegem că chiar dacă poziția aia prelungită este, Și vedem că activitățile, poate profesionale, au un impact mai mare. Și atunci trebuie să găsim niște soluții în această direcție.

Ok, deci dacă te duci în vacanță și nu te mai doare spatele, înseamnă că munca pe care o faci este cea care duce la durerea de spate. Ceea ce era greu de înțeles până acum, cu excepția situațiilor în care poate cari chestii grele la muncă. Dar stresul, stat tu pe loc și stresul ăsta. Înțeleg și eu l-aș asemona mai degrabă cu senzația de stres când poate fugi de un prădător și vrei să te ascunzi și stai într-un copac, stai într-o gardă musculară și după aceea te relaxezi. Oamenii din ziua de azi stau foarte

mult câteodată în această tensiune permanentă. Sunt oameni care și în concediu își iau laptopul și lucrează, că mai au ceva de rezolvat. Și în weekend își iau laptopul acasă și fac și acasă. Adică când se mai odihnesc acei oameni, când coboară acel stres. Iar noi încă nu suntem pregătiți pentru acest lucru, pentru că această stare, această situație, ține de o generație, poate două, în evoluția noastră, ceea ce încă nu suntem pregătiți, poate, pentru acest lucru.

Și nu m-aș fi gândit că te poate trimite cineva la psihoterapeut pentru durele de spate, dar probabil că există inclusiv această legătură, nu? Adică să faci terapie cognitiv-comportamentală prin care să gestionesc stresul care să reducă durerea de spate.

Da, așa este. Știm că, de exemplu, într-un burnout omul are dureri musculare care se pot localiza lombar, cervical sau între corpul. Dar atunci ar trebui de fapt o combinație între ghinimele, adică ar trebui să lucreze psihoterapeutul împreună cu un fizioterapeut, pentru că dacă durerea este localizată, este o chestie fizică, atunci după aceasta poate să aibă și determinări locale, adică mușchii să fie mai încordați, articulațiile mai limitate de mobilitate și atunci trebuie să lucrăm împreună. De aceea găsim astăzi terapia cognitiv-comportamentală în psihoterapie, dar există și o formă de fizioterapie numită, care a fost derivată din această cognitiv-comportamentală, dar pentru oameni cu dureri musculoscheletale, care se numește cognitiv-funcțională.

Serios, există forma asta de terapie?

Exact, da, terapia cognitiv-funcțională, în care oameni care au dureri musculoscheletale, cel mai adesea lombare sau cervicale, și au diferite temeri de a face mișcări, de a se mișca mai mult, atunci împreună cu unul ca mine le arătăm ce ar putea să facă în plus, să se miște mai mult.

O să ajungem aici și până să ajungem la, să zic, cauzele biologice, fiziologice ale acestei dureri, aș vrea să-mi spui care sunt alte elemente, am vorbit despre stres, dar care sunt alte elemente din viața de zi cu zi, lucruri pe care le facem, obiceiuri care pot să agraveze, să ducă la o durere de spate sau să o agraveze.

Noi am început cu stresul, dar stresul va fi o mică parte a acestui lucru. Știm că vorbim de sistemul musculoscheletal și atunci clar vorbim de componente ale acestuia. mișcări repetitive într-o direcție și așa apar de fapt bolile profesionale.

Ce înseamnă mișcări repetitive?

Adică dacă fac de exemplu aceeași mișcare de sute de ori.

Dă-mi un exemplu.

Și dacă mă aplec? Hai să luăm un alt exemplu. O doamnă care lucrează la un supermarket, la casă, stă pe scaun și tot timpul trebuie să rotească să ia lucrurile, să le pună să le treacă, să le pună să le ticăie și după aia mai ia și o greutate și ea face chestia asta de sute de ori, mii de ori, în fiecare zi, ani de zile. Asta este un gest repetitiv care știm că gesturile repetitive pot să ducă la Îmi place în lingua engleză cum sună wear and tear. Adică se uzează și după aia se degenerează. Și asta se poate întâmpla, bineînțeles. Adică dacă tot fac aceeași activitate, asta în timp poate degenera țesuturile. Vedem asta, de exemplu, la sportivii de performanță. în anumite sporturi, un anumit gest. Dar și dacă activitatea profesională presupune repetarea unei acțiuni tot timpul, o să fie foarte asemănător.

gesturi repetive. Mai e și altceva, pentru că eu de exemplu am făcut niște cure de kineto și de fizioterapie acum o lună și continuu să le fac acum. Avem un material despre asta. Deci eu după ce am făcut fizio și kineto, efectiv zici că am descoperit un continent nou al corpului meu, să zic așa. Mi se pare incredibil ce poate să facă niște exerciții care au din păcate acest păcat de a fi foarte boring. Sunt exerciții boring care nici nu arată bine, nici nu sunt și greu de făcut, sunt dureroase. Se pare că e o gimnastică așa ciudată, dar te simți bine. În fine, avem un material întreg despre chinetul, puteți să vă uitați la el după acest podcast. Dar ce vreau să zic este că atunci când ajungeam la fizio și fizio este acel masaj medical care este dureros și în care fizioterapeutul îmi găsea puncte dureroase, le relaxa, mi se părea incredibil cum de când punea mâna pe mine fizioterapeutul și am fost la mai mulți, reușea să-mi zică într-un minut, zicea, noaptea asta ai dormit mai prost, nu? Adică știa din cât de contractat este spatele meu dacă am dormit bine sau nu?

Da, știm că somnul are o importanță foarte mare și aici când vorbim de somn, știm astăzi că nu pozițiile în care dormim sunt atât de importante, mai ales dacă nu avem dureri. Dacă avem durere, atunci putem să recomandăm niște posturi antalgice, dar știm că somnul, din punct de vedere al calității și a cantității lui, este foarte important. Știm că, cei aici dacă vorbim despre adulți, dacă un adult, media lui de Media lui de somn de durată este sub șapte ore în ultimele trei luni, vorbind o deprivare cronică de somn. Iar deprivarea cronică de somn este strâns legată cu durerile musculoscheletale. Au fost, îmi vin în minte, câteva cercetări în care pur și simplu au deprivat de somn peste 48-72 de ore oameni, iar ei începeau să descrie dureri lombare, dureri de genunchi, dureri cervicale, deși ei nu aveau în sine o patologie în zona respectivă. Și o altă cercetare care îmi vine în minte este că au vrut să vadă impactul somnului. și au luat oameni cu dureri lombare, dureri lombare comune sau nespecifice, și timp de o lună jumate, șase săptămâni, unii au primit conventional fizioterapie, adică niște masaje, exerciții, niște tratamente de genul ăsta, unii au primit un supliment alimentar cu efect antiinflamator, Unii nu au primit nimic, erau grupul de control și unii le-au fost recomandat și au fost urmăriți bineînțeles doar cei care au reușit să doarmă o oră în plus. Iar cei care au reușit să doarmă o oră în plus au avut de fapt cele mai bune rezultate. Deci vedem că somn nu are o importanță foarte mare și asta le spun general oamenilor când vin la mine. Dacă vorbim de o durere care persistă de mult timp, o durere cronică, trebuie să facă cumva să reușească să doarmă mai mult. Dacă ei spun, da, eu dorm 4 ore pe noapte, dorm 5 ore pe noapte. Dacă sunt într-o fază acută, să găsim o poziție în care să doarmă. Pentru că omul când îl doare foarte rău nu găsește o poziție și de aceea nu reușește să se odihnească. Și atunci să găsim o poziție în care reușește să se odihnească. Deci vedem, somnul este foarte important și m-aș întoarce ce am discutat înainte, Suprasolicitarea poate fi gesturi ușoare, foarte mult timp sau poate fi odată un gest, mai mult decât poate corpul meu. Îmi ridic ceva super puternic, mă roagă un vecin că își face casa să îl ajut să care de la mașina care a venit, că nu avea transportul până în curte, saci de ciment și am luat și i-am pus așa că mi-ar aminti că am mai făcut chestia asta la 18 ani, eu acum am 40 dar mă consider la fel. și am pus sacul și a doua zi mă trezesc, coboară o durere pe braț și nu mai pot să răsucesc capul, pentru că acea greutate de CME 18, nu sacii ăștia, CME 23 și a mai departe, eu o citesc din pacienți pe care am avut, normal că e o compresie prea mare pe zona respectivă și ea nu mai e pregătită să facă față, dar există și inversul, care astăzi parese că Inversul este, dacă nu la fel, mai nociv. Când nu fac, când nu mi-a întrănesc corpul. Pentru că astăzi vedem că oamenii au devenit mult mai sedentari față de o generație sau chiar două înainte. Astăzi ne minunăm că putem să reușim să mergem 6.000 de pași pe zi. 10.000, mi se pare mult. Dar dacă ne uităm la bunicii noștri, sau până mergeau 20, 25, 30.000 de pași pe zi, lejer. Și asta clar că are un impact, că îmi decondiționez organismul, iar această decondiționare pare că duce la degenerare mai rapid decât suprasolicitarea. Și atunci asta este un alt lucru care mă poate duce la durere de spate. Și când le spun asta oamenilor, mulți sunt, cum să spun eu, nu șocați, dar le se pare așa. Păi cum? Păi n-am făcut nimic. Dar nu înțeleg de ce m-au luat durerea. M-a luat așa că n-am făcut nimic, n-am ridicat, n-am cărat, zic că e tocmai asta, poate nu mai aveți o capacitate și asta apare tocmai pentru că stați prea mult jos, nu vă mișcați. Când vă treziți dimineața, vă puneți direct la masă, mâncați, vă suiți în mașină jos, vă duceți la birou 10 ore jos, v-ați întors în mașină jos, vă puneți pe canapea jos. Noi nu suntem făcuți să stăm jos. Sunt poziția asta în care noi doi stăm. Noi am generat-o, cum se spune, cultura noastră și cultura vestică a generat-o. Dar noi nu suntem făcuți să stăm așa. Poziția asta într-o flexie lombară. Noi avem nevoie de mult ortostatism pentru că pentru asta suntem făcuți. În general

nu suntem făcuți să stăm așa sau nu suntem făcuți să stăm așa o perioadă lungă de timp?

Îmi place mult expresia asta. Best pasture is next pasture. Cea mai bună postură e următoarea. Atâta timp cât o schimbăm, nu e o problemă. Putem să stăm și așa, putem să stăm oricum, dar să nu stăm mult timp. Să schimbăm. Deci nu

este o poziție ideală. Ideal este să schimbi mereu

poziția în care stai. Dacă am fi discutat când ne-am cunoscut noi acum mulți ani, ți-aș fi spus că postura corectă este în așezat. Trebuie să avem lordoza lombară, coatele susținute, monitorul între 10 și 20 de grade, capul aici. unchi de 90 de grade la

șolduri, unchi de 90 de grade la genunchi. Din

păcate, mi-a spus un pacient foarte simpatic o chestie, zice, Bogdan, eu înțeleg chestia asta ce-mi spui tu, dar e ca un unicorn. Și m-a întrebat, tu știi ce e un unicorn? Și zic eu, da. Și atunci, deși sfatul în sine poate părea bun, cum trebuie să stăm, să stai opt ore și așa, de fapt, faptul că tu nu te miști, nu miști articulațiile, mușchii nu se contractă și se relaxează, poate să te ducă la dureri la fel de mult și dacă ai sta așa cum stau eu acum. Și atunci, ideea nu este să încerc să stau corect, ideea este să o schimb cât mai des. Și asta a observat-o tot o cercetare, a fost făcută în state, într-o corporație foarte mare, care gheltuia foarte mulți bani pe wellness-ul oamenilor, încât ce au făcut este că au împărțit în trei. Una din intervenții au modificat ergonomic, au dat cel mai bun birou, cel mai bun scaun, au făcut un mediu perfect. La alții le-au adus câte un masaj pe săptămână. O idee foarte bună. Și mie îmi place masajul, deci... Și altora pur și simplu au pus o sonerie și la între 50 și o oră i-au pus să se ridice, să se miște în jurul biroului, să facă două genoflexiuni, două-trei mișcări de extensie, de retracție, nimic foarte specific. Dar pur și simplu se ridice. Și au observat că cele mai bune rezultate pentru dureri le-au avut ăia cu soneria, care nici nu au costat mult și au avut cel mai bun impact, de fapt. Și de aici s-a tras concluzia că, de fapt, nu contează neapărat cum stai, contează să te miști, să schimbi poziția cât mai des. De aceea e ideea că cea mai bună postură este următoarea. Și atunci, recomandarea, de exemplu, pentru oamenii jos, pe care eu o ofer acum, nu este trebuie să stați corect. Încercați să schimbați poziția la o oră, dacă vă las și un pedalier sub masă, să dați din picioare. Sau sunt oameni care au astending desk, care se ridică și puneți o bandă mică rulantă și mergeți și mai bine. Dar încercați să schimbați poziția, iar când luați loc, mereu schimbați ceva. Da, sta statura mai în față, mai în spate, scaunul mai sus, scaunul mai jos, monitorul mai în față, motorul mai în spate, la stânga, la dreapta, ca mereu să fiți în altă poziție. Pentru că, fiind în altă poziție MVU, înseamnă că, din punct de vedere, să spunem, biomecanic, compresiile nu vor mai fi totdeauna în același loc, în același punct. Deci chiar mai

bine decât să ai o poziție fixă cu monitorul perfect la nivelul ochilor și așa, e bine să îl schimbi

cât de des. O cercetare foarte interesantă a observat că nu întâmplător când suntem obosiți, venim în această poziție anteriorizată, când mai ales zona lombare este obosită, pentru că pare se că atunci luăm încărcarea greutății corporale a trunchiului superior de pe zona lombară și asta chiar face bine pentru discurile intervertebrale. Pentru că compresia asupra lor duce la deshidratare în ani de zile, dar compresia face ca ele să-și diminueze volumul. Dacă ne măsurăm seara, față de dimineața, scădem câțiva centimetri. Și tocmai din înălțimea acestor discuri și bătrânii, când ajung la o vârstă înainte pierd din înălțime. Și atuncea, pare se că nu întâmplător organismul nostru ne cere să stăm într-o poziție de genul când suntem obosiți, pentru că luăm încărcarea de pe zona lombară. Ceea ce, vezi, contravine cu ideea că trebuie mereu să stai așa. Dar dacă ne uităm, de exemplu, dacă mergem cu metro seara și vedem toți oamenii care sunt ori din corporații, toți stau așa. Da. Și chiar dacă tu le spui, nu e bine, nu, dar eu așa mă simt bine, așa mă simt relaxat. Și atunci, de ce să nu ne ascultăm corpul nostru? Deci

înseamnă că nu e tocmai corect să le

spunem oamenilor, stai drept. Da, asta cu drept. Întrebarea de multe ori este, ce înseamnă să stai drept? Dar ideea este... Trebuie să avem o postură funcțională când funcționăm, dar trebuie să avem și posturi relaxate, trebuie să ne mai și relaxăm. Știi care-i

ideea? Văd că oamenii de multe ori când sunt prea relaxați și stau săptămâni, luni, ani de zile în relaxarea asta și se duc în față, fac acea hipercifuză, acea cocoașă care se adâncește și îți vine în mod instinctiv să le spui, dom'le, îndreaptă-te, stai și tu drept, îndreaptă ulei, stai drept, până unde e corect să te controlezi sau unde e posibil să te controlezi, să

nu avem și aici un unicorn. Aici sunt perfect de acord cu tine, dar ideea este, de ce am această postură anteriorizată? Pentru că noi funcționăm după un model destul de simplist. Suntem atrași, deci avem Centrul nostru de interes. Centrul nostru de interes, dintr-o tridimensionalitate, până acum ceva ani, și noi când eram mici, era în tot jurul nostru. Deci și noi ca specie, trebuia să ne apărăm, stânga, dreapta, să ne uităm și așa mai departe. Dar acum totul a devenit aici în față. Și nu doar că în față, în general în față-jos. Și atunci, organismul nostru, tot sistemul nostru nevoscentral, ca să nu mai consume atât de multă energie, se apropie de către centru de interes. Și atunci, aici da, ne întoarcem la o problemă profesională. Dacă tu stai luni, ani de zile, da, o să-ți modifiști postura așa și aici sunt de acord cu tine, dar mai eficient poate este să schimbi mereu poziția și să te ridici și să încerci după aia să faci niște mișcări opuse. Adică dacă capul devine anteriorizat și mulți oameni dezvoltă, și chiar oamenii pot să caute. A fost un model foarte interesant. Au încercat să prevadă cum o să arată omul peste 40-50 de ani. Și au creat așa un model, și-au imaginat, și capul era aici așa în față cu, o numim hump, bison hump, de fapt se numește, adică această gibozitate de bizon, de fapt este în zona cervicală, nu este în zona toracală, în general în zona toracală se șterge cifoza toracală și capul devine anteriorizat, umerii foarte aduși, bazinul într-o retroversie se șterge lortoza lombară, genunchii în flexie, picioarele umflate și așa mai departe. Și asta o vedem la oameni care stau foarte mult timp jos. Dar poate soluția ar fi ca aceștia, ok, trebuie să stai jos că asta este munca ta. Nu putem să excludem chestia asta. Dar ce putem să facem este încearcă la o oră să te ridici, încearcă să înveți niște mișcări, eu le numesc pastile de mișcare. Una dintre ele este mișcarea opusă, încearcă să faci chestia asta. Retracți cervicale. Pentru că este exact mișcarea opusă. Dacă eu stau aici, într-o protracție a capului, să faci retracție și să ții puțin acolo. Încearcă să faci extensii lombare. Asta e ziua când

stau pe scaun, da? Da! O dată

pe o oră te ridici și faci două, trei mișcări de genul. Pe lângă o activitate, cum recomandă colegiul american de medicină sportivă, o activitate săptămânală de cam 150 de minute, viguroasă, adică care să te ducă în zona 3-4 a pulsului, pe care poți să o divizi de 3 oricâte 50 de minute. Pe lângă aceste activități, încearcă să face aceste lucruri, să schimb poziția și așa mai departe. Pentru că altfel. Dar statul jos este nociv. Ăsta este adevărul. Este unul din poate cele mai nocive lucruri. Unii chiar îl numesc noul fumat. Adică cât era fumatul de nociv cum a început în anii 90, acum îl numesc noul fumat statul jos. O altă cercetare interesantă a apărut chiar anul ăsta spune că poți să contrabalancezi efectele a 8 ore de stat jos cu o oră de sport în ziua respectivă. Deci dacă faci o oră de sport, dar viguros, indiferent ce tip de mișcare, Că mergi la sală, că înnoți, că faci sparring, box, că te cațări, că te joaci la fotbal. Pare se că ar fi ceva, ar fi suficient încât să echilibrezi lucrurile. Dar vedem că ai nevoie de activitate fizică, care cam lipsește. Și atunci e normal că ajungem în stări în care ne doare. Și apropo

de faptul că ne doare, uite concret pentru oamenii care se uită acum la podcast și care au o durere lombară, hai să pornim cu ea. Au durere lombară, n-au fost la doctor, nu știu de unde vine durerea lombară, dar îi doare. Ce pot să facă ei începând de acum pentru acea durere lombară? Durerea

lombară e foarte des întâlnită. Dar când apare de obicei ne sperie. Deși, gândiți-vă altfel. Ce capul ne doare? Mulți oameni avem dureri de cap. Dar, de obicei, durerea de cap trece într-o zi sau într-o jumătate de zi și ni se pare mai comună, mai des întâlnită durerea de cap. Nu ne speria atât de tare. Un reputa profesor, Kiril Rosalvin, îl cheamă, care e un irandez care a studiat foarte mult durerea de spate, spune că majoritatea durerilor de spate sunt ca o răceală. Adică cel mai adesea în câteva zile trece, ca o viroză, deci nu vorbim de o gripă sau așa mai departe. În schimb, dacă această durere persistă, trebuie să mergi la un specialist. Trebuie să mergi la un medic care, în primul rând, să evalueze bun care este sursa acestei dureri, de ce te doare. Și, în primul rând, trebuie excluse patologii serioase. Adică trebuie exclus că nu este o radiculopatie, adică e o problemă a nervului care merge pe membru, care poate fi dat de o compresie a unui disc pe acest nerv și tu să ai dureri care coboară pe picior, de obicei sub genunchi, Dacă este mai grav, ai alte simptome ale nervului, parestezii, amorțel, furnicături și mai grav, ideal ar fi să nu aștepți până în această situație. Deficit motor, nu mai ai forță în a numiți mușchi, adică comanda nu mai ajunge la cei mușchi, să controlezi mușchii. Dar asta dacă ne uităm și în țara noastră, din păcate, nu avem diferite cercetări, dar dacă ne uităm, aceste situații sunt destul de rare, adică poate sunt Unul din o mie a fost o cercetare în o cameră de gardă din Australia și o cercetare foarte asemănătoare din Danemarka. Adică medicul trebuie să se excludă. Radiculopatii trebuie să se excludă. Poate e un cancer în care se face o compresie și ai aceste dureri sau poate este o problemă reumatismală cum ar fi o spondilită anchilozantă, o spondilită anchilopoetică sau o altă spondiloartropatie. Pentru că aceasta este o afecție, în general, inflamatorie, autoimună și medicul trebuie să se excludă chestia asta. Și cam astea sunt patologiile serioase, așa le găsim în ghiduri astăzi, adică patologii care pot să-mi dea o durere lombară specifică. Adică știm exact de ce apare. Nervul e problema, cancerul, e o problemă a sistemului imun care atacă și avem o problemă reumatismală. Celelalte dureri care sunt mult mai des întâlnite, în trecut se numeau dureri nespecifice și e folosit încă acest termen. De ce? Pentru că nu se putea face o corelație foarte clară între imagistică și simptom efectiv. Adică omul spunea, mie mi-a zis că am o hernie dis, dar e pe dreapta, apoi nu mă doare pe stânga. Sau mi-a zis că am herni de dis la mai multe niveluri, și cervical și lombar, dar pe mine doare doar cervical. Să luăm un exemplu la genunchi. Am făcut la ambii genunchi. Mi-a zis că stângul arată mai rău, dar pe mine doare dreptul. Pentru că ce se întâmplă de multe ori este că Procesele acestea degenerative, modificările de la nivelul coloanei, nu sunt întotdeauna corelate cu durerea. Cel mai adesea, ele, dacă se produc lent, sistemul nostru nervos central consideră că nu e o problemă nocivă și e doar o chestie ce ține de îmbătănire, cum sunt ridurile și încearcă să nu te doare. Și asta e explicația de ce nu te doare. Și audesc situația asta, oamenilor se spune, da, nu, coloana ta arată foarte bine, PRMN, nu înțeleg de ce te doare, încearcă în altă parte. Adică unde ar putea în altă parte? La psihiatrie, de exemplu, și chiar am avut o doamnă săptămâna asta care mi-a zis că am fost la trei, doctorul mi-a zis că coloana arată foarte bine pe remene, da, să încerc kineto, dar probabil încapă meu durerea. Și să-i spui asta unui om nu este cel mai ușor lucru de acceptat. Ne întoarcem la definiția durerii care, nu am terminat-o, ne spune că durerea este reală și omul când ne spune că are o durere trebuie să-l credem pe cuvânt Fiecare exprimându-o diferit, dar nu putem să minimizăm experiența acestui om sau dacă pe noi nu ne doare când el face o anumită acțiune sau când el arată în felul următor, atunci asta înseamnă că pe el nu-l doare. Trigger-ul poate să fie diferit. Și asta ne explică de ce două remeneuri, de exemplu lombare, care arată la fel, un om poate să aibă dureri și un om poate să nu aibă dureri. Pentru că de multe ori această senzație generată în acea zona, acei stimuli nocivi, ei poate să apară fără ca un tesut să fie degenerat, adică să aibă spondiloză sau discopatie sau lucruri de genul. Există aceste dureri

specifice când poți să vezi cauza, o vezi pe remene, o legi de acea durere și o durere specifică. Este o durere nespecifică când nu poți neapărat să legi cauza. Când remenele arată normal, când lucrurile arată normal de pe pacientul, doar să-i spui că în capul lui nu e corect, durerea e reală, trebuie doar să cauți cauza respectivă. Totuși, dacă rămânem în zona asta de hernie de disc și mi-ar plăcea să vorbim despre asta, discopatie, hernie de disc, explică-mi uite ca pentru cineva care nu înțelege sau cineva care nu știe absolut deloc anatomia spatelui, ce este hernia de

disc? Discul e o structură minunată. Dar Saracu este cel mai incriminat de toate relele de ni se intampla la nivel lombar, cand de fapt nu este. El este o structura care si adapteaza forma in functie de fortele la care il este supus. El are, e daca vreti ca un amortizor, dar un amortizor foarte puternic. Un amortizor care are rolul, odata sa sustina coloana, dar in acelasi timp sa ii permita miscarile. Pentru ca Coloana noastră se mișcă în două particulații, în două balamale. Articulațiile dintre vertebre, ziga apofizare, care de multe ori când se degenează fac spondiloza, sau și articulația dintre disc și vertebre. Iar miscarea, cum se întâmplă, este că discul are înăuntru său un nucleu, se numește nucleu pulpos, care e o structură vâscoasă, puternică, care nu se mișcă ca o gelatină foarte ușor. Există astăzi pe internet și o foloseam, recunosc, în tecut, o chestie în care apeși așa pe vertebre și discul iese imediat. Noi nu mai folosim astăzi chestia aia. De ce? Pentru că știm că pe unii oameni poate să-i bagi mult mai rău în sperieți, să zică, păi tu vezi cât de ușor iese discul, eu nu mai fac nicio mișcare. Dar nu se întâmplă de fapt așa. Iar acest nucleu se deplasează opus direcției de mișcare. Și atunci, în funcție de genetica mea, Adică de predispoiția genetică de a face suferințe ale sistemului musculoscheletal în funcție de factorii de mediu, adică posturi prelungite sau gesturi prelungite, acest disc poate să-și iasă din poziție, poate să-și iasă din matcă. Și problema este când, ieșind din matcă, comprimă anumite structuri care sunt bine inervate, adică au o conexiune foarte bună cu sistemul nervos central și au niște receptori de pericol care se numesc nociceptori. Iar acești receptori de pericol, dacă sunt atinși și ei sunt sensibili la substanțe chimice, la presiune, la mișcare, la temperaturi, dacă acești receptori de pericol, nociceptori, sunt atinși, suficient de mult, se creează un potențial de acțiune, adică un mesaj către sistemul nervos central, care după ce va genera un răspuns. Unul dintre răspunsurile este durerea. Așa apare durerea. Și atunci, discul, dacă și-a ieșit din matcă și comprimă o rădăcină, atunci, nervoasă, pentru că el poate să comprime și un ligament, ligamentul lor niciodată al păstorilor, dar dacă iese lateral, atunci poate să-mi comprime o rădăcină nervoasă. Iar când îmi ating un nerv, sistemul nostru nu-i place. Nervul este extrem de bine bogat în acești receptori, inervat și atunci nu ne place deloc. Cu toții cred că ne-am lovit vreodată în cot aici și atingem foarte puțin nervul NAR și direct ne-a pornit amorțeala pe degete. Pentru că este o modalitate prin care cine ne-a creat ne-a făcut atât de bun încât știm că avem două mari structuri în periferie super importante. arterele, să meargă sângele și nervii, să meargă comanda. Și atunci dacă câtuși de puțin nervul este în pericol, eu trebuie să reacționez să nu se mai întâmple

acest pericol. Deci sunt niște receptori speciale ai durerii în acești nervi care îmi dau durere când ceva îi atinge ca să

mă feresc. Aici, dacă îmi permiți, te-aș contrazice. Nu avem receptor pentru durere. Durerea nu este formată în periferie. Durerea este formată la nivel central. De unde-i expresia? No brain, no pain. Există acești receptori de pericol, nociceptori, care ei sunt sensibili la, de exemplu, temperaturi crescute și scăzute, diferite substanțe chimice care apar într-o inflamație sau presiuni în tinder mai mult decât ar trebui, Iar această informație ajunge la sistemul nervos central, în talamus, și de acolo se începe o întreagă acțiune, o analiză. Și, dacă vreți, pe scurt, informația asta de ajunge din periferie, împreună cu experiența pe care o am până în acel moment, de aceea am zis că durerea se învață, și cu capacitatea de predicție, adică ce cred că se

întâmplă. Și atunci se formează durerea. Apare durerea ca un răspuns. Hai să zicem că durerea e ca o supă Formată din mai multe ingrediente, receptorii ăștia sunt

doar unul din ingrediente. Exact. Dacă vreți, poate exemplul ăsta o să ajute pe unul de acasă, că cu toții cred că avem un aliment sau o mâncare care nu ne place. Nu ne place mâncarea respectivă. De ce nu ne place? Că poate o dată ni s-a făcut rău de la ea. și ni s-a făcut rău, ce reacție apare? Starea de vomă, starea de greață, care e tot o reacție a sistemului nervos central. Dar ca să înțelegem ce spuneam mai devreme, ce spuneai tu, că poate n-ai nevoie să mai faci să te apleci ca să apară durerea. Cu toții, dacă ne gândim la acea mâncare sau o mirosim, deși ea n-a pătuns în corpul nostru, ne apare din start starea de greață. Și dacă te-ai gândit logic, n-ar avea o logică. Pentru că nu a mai intrat acea substanță, acea mâncare, în corpul tău, să ai nevoie de starea de greață, dar totuși este modalitatea sistemului nostru nervocentral de a ne proteja înainte ca noi să o mâncăm. Și era modalitatea ca să nu mai mâncăm lucruri care ne pot otrăvi și așa mai departe.

Așa poate să apară și

durerea. Așa poate să apară și durerea. Dacă eu știu că am făcut un gest, să zicem, care mi-a precinuit această durere, câtodată Înainte să fac acel gest, am oameni care spun, doar când văd la domnul ăla cum se apleacă, parcă mă ia așa durerea. Care-i logica? Dar este doar o modalitate de a ne proteja. Pe de altă parte, știm că cu cât vom evita mai mult diferite mișcări, viața, pe la urmă, ne va pune în acea situație să facem acele mișcări. Și când vom avea nevoie să le facem, Atunci, ne mai fim pregătiți, pentru că noi n-am mai făcut-o, ne-am decondiționat, o să fie mai rău. Și asta se întâmplă, de exemplu, cu a pleca tu. Dacă te apleci, ne țin în spatele drept, atunci o să se întâmple ceva rău. Dar dacă se poate întâmpla, te-ai aplecat, ai ridicat, ai rămas acolo, Recuperarea înseamnă să poți ajungi să te apleci, să iei acel lucru, fără să nu-ți mai apară durerea, fără să fie o problemă, să fii în control situației. Nu să o eviți ala lung, pentru că nu o să poți să o eviți ala lung. Și mult timp, întorcând, a fost incriminat acest disc, pentru că flexile cu rotațiile, discul iese din matcă și îmi comprimă un nerv. Astăzi știm că discul e mult mai complex de-atât, pentru că de unde știam noi cum se mișcă discul? după niște modele cadaverice, după cum era toată anatomia în trecut. Se uitau pe cadavru și ziceau, dacă se mișcă așa, înseamnă că se întâmplă asta. Dar astăzi știm, prin lucruri fantastice, nu vreau să fiu înțeles greșit, mie mi se pare imagistic ca un lucru extraordinar, adică să poți să vezi în corpul omului, în timp real, în viața lui, este extraordinar remeneul, de exemplu, sau CTE-ul, sau radiografia și așa mai departe, ecografia. Și au observat că remeneul este o poză, de fapt, îndecubit. Dar dacă pomul doare în picioare, noi nu știm ce se întâmplă cu colonelul în picioare. Și putem să găsim astăzi cercetări în remeneuri făcute în picioare, de exemplu, în care, deși îndecubit el nu avea nicio hernie, în picioare avea o hernie mai mare sau viceversa. Deși nu ar explica biomecanic, pentru că în picioare tu lomba ar faci o lordoză, care în mod normal ar împinge discul către anterior, adică l-ar lua de pe acele rădăcini. Dar un disc degenerat sau un disc care s-a format prin mult stat jos, pentru că și copiii din ziua asta stau foarte mult jos, nu mai are aceleași principii biomecanice pe care le-am învățat noi din cartea de anatomie. Și atunci, această hernie de disc ne poate duce la o durere care coboară pe picior, o durere care, dacă Dăinuie foarte mult timp poate să ne dea și alte probleme neurologice, absența reflexelor care arată o suferință mare a nervului, reflexelor osteotendinoase, parestezii, poate deficit motor sau dacă este o compresie foarte mare nu a unei rădăcini, ci a canalului poate să ducă într-o la un sindrom de coadă de cald, de exemplu. Sindomul de coadă de cal este un termen care definește atunci când rădăcinile nervoase, știm că de la L1, cordonul medular se termină și sunt doar niște rădăcini, care poate numea de coadă de cal. Dacă acestea sunt comprimate, atunci poate să ne dea acest sindrom de coadă de cal care, odată instalat, este o urgență neurochirurgicală, adică omul trebuie să ajungă, unii spun, 24, maxim 48 de ore. Dar este o situație foarte rară, dar oamenii trebuie să știe că nu trebuie să aștepte. În ce sens? Cei care au avut sindrom de coadă de cal descriu o durere incredibil de mare, cel mai adesea pe ambele picioare, Adică dacă au durere care coboară pe ambele picioare, nu trebuie să mai aștepte să fie programat. O durere care coboară sub genunchi, cel mai des te-a descris catastrofic. 20 din 10, 10 fiind cea mai mare durere, care poate da, făcând compresie pe acele rădăcini, și deficit motor, și poate da și deficit al fibrolor vegetative, adică deficit sfincterian, care începe poate amorțelii în zona pelvină, după care poate probleme de incontinență sau continență urinară sau fecală. Dacă ele apar, este deja o urgență umastă. Adică dacă omul simte chestiile astea, trebuie

atunci să meargă. Care ar fi alte semne pe care oamenii trebuie să le știe, care îi duc direct la medic? Care, dacă poți să numeri, semnele clare că nu trebuie să aștepți, te duci

la medic? Dacă durerea dăină mai mult de ei și vedem că nu se îmbunătățește, din contră, ea se agravează, După o zi, două, trei, trebuie să merg la medic să văd de ce mi-apare această durere în zona lombară. Și medicul după aia trebuie să vadă. E o chestie musculoskeletală sau poate să fie o colică renală. Adică sunt multe structuri în zona respectivă. Fiind atât de multe structuri anatomice, este rolul medicului înainte să ajungă la mine sau să spună Să încerceți să vadați sursa durerii, o durere care nu se îmbunătățește, dar, încă o dată, dacă mai repede de atât de câteva zile apare aceste simptome în zona planșiului pelvin, a morțelilor, în zona ormimului șa, sau apare această durere și ăsta e un subiect mai delicat de discutat și de pus și chiar și de întrebat. Și omul, de exemplu, simte că nu mai poate susține sau avea o erecție și a dat seama ce se întâmplă. Asta este, trebuie rapid, pentru că poate să fie primele semne. Durere și disfuncție erectilă. Da. A unei stenoze, poate el deja are o stenoze de canal, nu știe chestia asta și poate să ajungă repede la un sindrom de coadă de cal. Durere pe ambele picioare, durere care se înreutățește și alte simptome neurologice. Adică el simte, da, uite, parcă nu prea mai pot să mă ridic pe vârfuri. O, ok. Sau, da, parcă când merg mai mult după aia simt piciorul. Parcă bate vârful. Deja ăsta ne arată un deficit motor instalat și atunci cu cât trebuia ajuns mai repede, cu atât mai bine. Sau alte simptome mai bizare și bineînțeles, dacă durerea lombare este asociată cu febră, frisoane, iarăși acest lucru poate întâmpla o infecție în zona respectivă și iarăși nu trebuie așteptat. Dar, ce v-am povestit noi apar statistic, dacă nu uităm, ca să nu speriem oamenii, e bine să știm, dar nu trebuie să ne speriem, foarte rar. Cel mai adesea, această durere lombară, care poate apare după ce am dat zăpadă, pentru că nu prea dăm zăpadă, că nu prea avem zăpadă în București, atunci cel mai adesea ea poate trece sau poate să-mi dea o formă acută, dureroasă, nu mai mă pot mișca câteva zile și atunci trebuie să văd mai departe ce e de făcut și dacă este o chestie ce ține de stea musculoscheletal, trebuie să desensibilizăm zona prin proceduri de fizioterapie, cum ne-ai amintit, poate folosim fizioterapie instrumentală, electroterapie, tecar, laser, Poate folosim fizioterapie manuală, terapie manuală, masaj, poate găsim niște mușchi mai încordați, cum ai spus tu, care au aceste puncte mai dureroase, aceste puncte tender, dureroase sau puncte trigger în care, dacă le apăsăm pe ele, durerea se mai resimte și

în alte zone. Exact, deci am, ca si paranteza, am observat aceste puncte, sunt dureroase, sunt foarte neplacute, unele puncte ii radiaza in alte zone, dar ce am observat este ca data ce sunt apasate de fizioterapeut si tine apasat 5-6 secunde, durerea trece si la primele sedinte am crezut ca pur si simplu apasa foarte tare si dupa aia nu mai apasa de el, de fapt are aceeasi presiune si durerea trece in 5 secunde. Cum poti sa-mi explici asta? Si ce se

intampla cu asta? Eu îmi explic că este un fenomen neurofiziologic. Stimul rămâne același, presiunea. Dar în prima fază, zona fiind mai sensibilă, sistemul nervoscentral o percepe ca o zonă ce trebuie protejată. și atunci presiunea pe ea sau mișcarea, pentru că presiunea de fapt e tot o formă de lucru mecanic, că am o presiune sau că am o întindere sau că am o contracție care scurtează sau alungește. Sistemul nervos central percepe ca un stimul nociv, presiunea respectivă, că zona nu e pregătită, trebuie să fie protejată, e sensibilă. Dar după aia, tu văzând că nu se întâmplă nimic, adică sistemul tău nervos central, atunci zice ok, stai puțin, că nu se întâmplă nimic rău aici. Din cont, ia uite, parcă fibrulele astea musculare se relaxează. Și atunci, mai ales și tu fiind într-un context clinic, adică fiind cu un specialist care tu ești convins că te va ajuta și că îți va face bine și el îți explică poate acest proces, atunci lucrurile se desensibilizează și tu te simți bine și după aia ești, a, da, bă, m-a durut, da, da, da, da, da, dar acum mi-e bine. Ok. Super. E foarte bine.

Bune. Mi-ai lămurit întrebarea asta, pentru că

aveam... Există mai multe teorii la acestor puncte trigger, dar această explicație neurofiziologică este, în general, cea mai des și cea mai acceptată. Ele sunt contradictorii în sine, punctele trigger, adică există specialiști care spun că ele de fapt nu au de existat, există specialiști care consideră că ele există. Există, credeți-mă

pe cuvânt, deci le am. Adică le

am și fix așa... E clar că există o tensiune în fibrele acelea musculare care poate fi relaxată printr-o presiune prelungită, mai ales că de multe ori noi facem niște antrenamente care presupun doar activitate concentrică, mușchiul să se strângă. Rare ori mai facem stretching, sau stretching dinamic să încălzim în toate amplitudinele înainte. Și atunci normal că se acumulează și o lipsă de elasticitate în mușchi care poate deveni și ea sensibilă

și dureroasă. E încă un motiv în plus să faci încălzire, nu doar ca să eviți accidentările, ci ca să eviți aceste contracturi. Da, exact. Știi, pentru oamenii care sunt interesați de hernie de disc, zi-mi, te rog, cât de des și care sunt situațiile în care se ajunge la o operație, cum poți să tratezi altfel hernia de disc și cât de des se întâmplă să o tratezi altfel și de ce, până acum cel puțin, nu știu cum este acum, dar până acum Până acum ceva timp existau foarte multe contradicții pentru că puteai să mergi la un doctor, zicea acum te operezi, altul zicea nu ai nevoie de operație.

Am înțeles. Uite, noi doi, cel mai probabil, dacă ne-am face un RME cervical-lombar, am găsit hernii de disc. E doar o statistică. Putem să căutăm. Sunt multe cercetări la oameni care nu au avut niciodată durere de lombare. Adică

ce ai povestit, tu, pulpa aia din interior, ea da discul ea rupt? El se

rupe? Inelul fibros se fisurează și nucleul poate ieși sau pur și simplu inelul își modifică forma și nucleul împinge în acel inel. Dar aceste cercetări vorbesc că sunt găsiri asimptomatice. Adică pur și simplu a făcut un remene din alte motive sau în acest studiu au luat oameni ca și subiecti și atunci vedem că mulți oameni au hernii de disc, dar ele nu provoacă simptomi pentru că nu merită, cum spuneam mai devreme, anumite structuri. Dar există și situații când poate să-mi comprime un nerv sau coordonul medular, cum spuneam, și atunci este o problemă. Dacă vreți, nu este o statistică a mea, este un prieten bun, dr. Alexandru Pahonțu, care spune că el zice că din 100 de hernii, de oameni care vede hernii, cam unul ajunge la operație. Unii spun poate doi. Dar restul de 99-98 trebuie să trăiască cu ea. Există anumite criterii neurochirurgicale pe care medicul neurochirurg de care ține cont, adică durerea iradiază pe braț, poate ai un deficit de forță, lipsa reflexelor, dacă se instalează brusc atunci trebuie intervenit, poate medicul hotărăște să intervină pentru că s-a instalat brusc deficitul motor sau dacă el nu s-a instalat brusc este de ceva timp, poate nu a răspuns la tratament conservator, adică tratament medicamentosos, tratament

de recuperare. Deci nu te grăbești imediat să operezi o hernie de

disc. Dacă lucrurile nu au început brusc sau nu este, de exemplu, un sintom de coadă de cal, nu. Și atunci nu toți oamenii, cum spuneam, ajung să necesită o operație, dar marea majoritate a oamenilor au câte o hernie de disc. Asta nu înseamnă că ea însă și este problema, Și după aceea trebuie să vedem ce facem cu această situație. Pentru că și acum vedem, sunt situații în care după șase luni se le face RMN-ul și hernia de disc a dispărut. Păi cum spuneam, discul este o structură care își schimbă formă. Deci el se poate

repara în anumite Da, gândiți-vă, așa cum

el a ieșit, așa se poate și întoarce. Acum, deshidratarea, care este un proces, deshidratarea discală, care e un prim proces al discopatiei, pare să este un proces irreversibil, adică nu mai poți să rehidratezi, chiar dacă unii spun bea multă apă, așa este, să bea multă apă, dar nu poți neapărat, ca acel dis, să se rehidrateze, dar noi știm că făcând un plan la început de mișcări direcționate, clar, adică având anumite direcții clare în care vrem să producem mișcările, care cel mai adesea la început poate sunt opuse mișcărilor care provoacă durere și după recuperăm toate mișcările să nu fie dureroase, pentru că asta de fapt este kinetoterapia, să ai niște mișcări cu un obiectiv clar. După care, mergând în partea de fitness și să nu facem confuzia între fitness și culturism sau bodybuilding sau lucruri cu greutate. Care e diferența? Fitness, de fapt, termenul vine de la o stare de bine, să mă simt bine în pielea mea. Și înseamnă să mă antrenez, să mă simt bine în pielea mea și să am un corp puternic. Astăzi avem multe cercetări care spun că antrenamentul de forță este un aspect a longevității și este un aspect foarte important. Dar poate omului nu-i place să facă chestia asta. Poate îi place să facă altceva, poate îi place să meargă la pilates, poate îi place să facă yoga, poate îi place să facă escaladă. Și asta ține fitness. Și asta ține a te simți bine în pielea ta. Da? Poate îți place să meargă la zumba și așa mai departe. Și atunci, la început, trebuie să înceapă cu această parte de exerciții specifice. De exemplu, mă doare când mă plec. Când mă plec, Bogdan, îmi coboară durerea pe picior. Dar observ că când mă las pe spate, ia uite, nu mai mă doare pe picior, mă doare dar lombar. Și fenomenul ăsta îl numim centralizare. Adică durerea se centralizează, nu mai se periferalizează, nu mai merge în periferie. Înseamnă că iritația probabil asupra rădăcinii nu mai e atât de mare. Păi la început vom face multe mișcări care centralizează și poate dacă omul e atât de irritat, are dureri, poate cea mai mică mișcare să-i dea, dar eu dacă observ acest lucru, poate mă folosesc de niște tehnici de terapie manuală, adică poate recrez eu pasiv aceste extensii de pe burtă, apăs la nivelul coloanei să recrez această extensie, până când ușor-ușor el se va desensibiliza și poate el să facă aceste extensii. Și aceste

extensii ulterior pot să repună discul la loc treptat? Este, eu

o să fiu cinstit, pentru că îmi place să fiu cinstit, Sper și cred chestia asta, dar nu am vedere reme sau radiologică în ochi să văd exact ce se întâmplă în timp real. Pot doar să văd la distanță. De exemplu, a venit omul cu reme azi și a făcut peste un an, dar eu nu știu exact Să fim cinstiți, noi nu știm exact din ceea ce a făcut omul respectiv, ce anume i-a băgat discul lui la loc. Înțelegi? Și asta vine după multe cercetări și am învățat multe tehnici care spuneam că era o tehnică, avea așa o denumire foarte wow, din chidopractică, de revacumare a discului. Și spuneam că băgăm discul la loc. Dar probabil acel specialist așa și-a imaginat. Nu înseamnă că tehnica nu este bună. I-a ajutat pe mulți oameni pentru durerile lor. Nu e asta mesajul. Nu știm exact ce i-a ajutat. Nu știm exact cum s-a întâmplat acest lucru. Și uite, a fost o cercetare. De exemplu, aceste tehnici de pe care ți le-am spus, de pieiuri, de presiuni asupra coloanei, noi ne le imaginam că mișcăm o vertebră față de cealaltă.

Acum vorbim despre acei specialiști, fie osteopați sau chiropracticieni, dar vorbim de acei terapeuți care apasă pe spate și își trosnesc spatele.

Ce se întâmplă acolo de fapt? Când se produce acel zgomot, parese că de fapt se numește efect de cavitație, adică articulațiile noastre sinoviale, unele dintre ele, care sunt îmbrăcate cu o manșon și înăuntru au un lichid.

Și vertebrele sunt sinoviale? La nivelul articulațiilor

intervertebrale, da, au manșon și au acest lichid intervertebral. Atunci când facem o mișcare rapidă, bruscă, parese că o parte din lichid trece din stare lichidă în stare gazoasă. E ca atunci când punem un pahar cu gura în jos, pe o suprafață udă, acel pahar aderă și ajute să facem o mișcare mai bruscă, un pic mai rapidă și de multe ori se generează un sunet. Da. Pare să că asta se întâmplă și la nivelul articulatii și asta a fost văzută prin examene de rezonanță magnetică. Asta este cam, în acest moment, explicația cea mai des și cea mai acceptată. Asta se întâmplă și

la nivelul degetelor când le strosnim. Da. Ok, deci trosnitul de fapt nu este o lovitură de articulație peste articulație sau așa? Nu, în niciun caz. Este pur și simplu o stație de vidare.

Dacă un os ar lovi față de celălalt, ne-ar durea rău de tot. Ok. Și atunci, ce se întâmplă? Se întâmplă acest efect de cavitație, dar se întâmplă și o întindere rapidă a mușchilor și pare se că Deși în trecut, cei care au creat prima oară aceste tehnici își explicau că există niște malpoziții, niște subluxații, termenul pe care subluxațiile vin din chiropractică. Didi Palmer, primul chiropractician, este cel care a anunțat acest lucru, dar malpoziții, disfuncții provin din partea osteopatică, fizioterapeutică. Este doar o încercare a oamenilor de a-și explica ce se întâmplă. Dar pare să nu se întâmplă deloc chestia asta, nu punem la locuase sau lucruri de genul, ci există tot un fenomen neurofiziologic, pentru că această întindere rapidă și acest sunet, la nivel central, secretă endorfine. Și de-aia mă simt

bine. Ok, deci îmi dă o satisfacție faptul că ai o întindere și o

pocnitură. De aceea, unii oameni, dacă îi vedem, când sunt stresați, ei aleg ca și strategie de a se își face față stresului să își pocnească singuri degetele, fără să le spună cineva. Te-ai văzut oameni de genul. Fac țac-țac, sau unii oameni se joacă cu părul, unii se joacă cu unghiile și așa mai departe. Asta nu înseamnă că aceste tehnici ne pot ajuta. De ce? Pentru că Dând această stare, omul se simte mai bine, durerea scade și atunci îl ajută foarte mult. Nu ar fi indicat să facem acest lucru într-o fază acută, pentru că această mișcare bruscă poate să genereze o creștere a inflamației și o gardă musculară mai mare. De aceea pe unii oameni nu îi ajută. Există niște oameni care sunt, cum să spun eu, candidații pentru aceste tehnici în stare subacută, irritabilitatea mică și așa mai departe. Dar nu punem la loc lucrurile, cum nici mintei, nici mai blânde care nu generează acest sunet, nu facem acest lucru. Dar știm că totul ține de context. Adică omul trebuie să creadă în aceste lucruri. și dacă el crede, o să-l ajute mult mai mult. Dacă lui este teamă, s-ar putea să nu-l ajute. Dacă ați văzut filmul în Spider-Man, când erau toți cei trei din univers, la un moment dat unul îi spune celălalt, nu mă trosnești și pe mine, și l-a luat așa și a făcut tros și a zis, mult mai bine, gata, acum ne putem bate cu răufăcătorii. pentru că asta i-a scăzut lui stresul și l-a ajutat. Pe de altă parte, și aici poate acest exemplu să ajute oamenii, aveam o doamnă care aprecia să-i facă aceste tehnici, din când în când, pentru zona lombară, tora cală, se simțea foarte bine. și venea la mine din când în când, făcea, mergea și la sală, dar îi plăcea să primească aceste tehnici din când în când, pentru dureri, pentru o stare de tensiune. Și în preașma sărbătorilor, țin minte că Alunecacea a făcut o fractură de gleznă. care fractură de gleznă a fost destul de traumatică, ea stica concediu, a necesitat o intervenție chirurgicală, care a fost în preajma sărbătorilor și de sărbători, a fost greu pentru dumnezei, a fost o traumă din toate punctele de vedere. Și, normal, când am început recuperarea, acea articulație fiind blocată, Începând să o mișcăm, se auzea trosc, trosc, trosc, trosc și era extrem de... zic bă, dar nu-i bine, tu auzi cum se aude, cum trosnește. Zic, păi da, știți că i-am explicat același lucru cu paharul și așa mai departe. Zice, păi da, da, nu, nu, nu-i bine. Zic, păi da, da, știți când vă făceam la spate, care-i același lucru, vă era bine. Și ea zice, da, dar aici e altceva. Aici s-a întâmplat altceva, că aici s-au rupt lucruri. Zic, da, dar mișcările ușoare n-o să vă rupă nimic. Iar zgomotul care este exact ca la coloană. Da, dar aici pe mine mă doare. Și înțelegem că totul ținea de context. Aici aceeași tehnică la coloană, pentru că ea credea în ea, se simțea bine, o făcea să se simtă bine. La gleznă, pentru că era teamă, o făcea să îi apară durerea. Ceea ce ne spune nouă că aceste tehnici sunt bune, vedem astăzi că e plin pe social media de ele, nu sunt pana ce universal, pot fi folosite, dar cu o indicație clară la anumiți oameni, nu tuturor așa și pe stradă.

Înțeleg că pentru patologii, să zic, sau afecțiuni care sunt ușoare sau cel mult medii, un pacient care începe să aibă grijă de el și se duce la un terapeut care îi face o tehnică manuală, îi face o fizioterapie, îi trosnește coloană și îi pune vertebrele la loc și pacientul asociază acel sunet cu punerea vertebrelor la loc și are un efect placebo pe lângă îngrijirea pe care o primește, e un efect perfect benefic și puteam în același timp să ne imaginăm un pacient care se duce la medicul neurolog sau la neurochirurg, el îi face un remene și zice domne ai coloana varză și pacientul pleacă acasă și este frică să se miște, e frică de ce se poate întâmpla cu corpul lui, poate rămână paralizat și aici vorbim de un efect nocebo. Nu i s-a făcut nimic, doar i s-a spus un lucru rău care îl duce în zonă de frică și îl face să-și

accentueze Gândește-te așa. Noi avem cam aceeași vârstă. Suntem foarte apropiați de vârstă. Și avem niște responsabilități, nu? Trebuie să ne creștem copiii, avem grijă de familie și așa mai departe. Dacă mie mi se spune, care sunt în plină viață și am multe responsabilități, ai coloana 1 aia de 80. Păi deja... Mă gândesc, pe la 80 viața s-a terminat. Păi cum mai am eu grijă? Și aici vorbim de partea socială a durerilor de spate. Cum pot eu să mai am grijă de acești oameni? De copilul meu? Cum pot să-mi cresc copilul? Cum pot să mai am o viață dacă eu am coloana uneia de 80? Asta determină, chiar dacă știm că cuvintele nu au un efect, determină ceea ce spuneai tu, un efect nocebo, adică o intervenție dovedită că nu are un efect negativ, dar are. Și atunci, întrebarea este, la ce mă ajută să îi spun unui om așa ceva? Sau, mai departe, la ce mă ajută? Am întâlnit multe cazuri de oameni care au fost operați, asta era decizia medicului, și după aia li s-a spus, Dar eu nu înțeleg de ce te-a operat alt specialist, alt medic sau alt terapeut. Dar nu trebuia să te operezi. De ce să-i mai spui asta unui om? Ce o să schimbe? Pentru că timpul înapoi nu poți să-l dai. Dar de ce ar fi trebuit să-i spui chestia asta? Poate o comisie de malpraxis să definească dacă a fost sau nu necesară intervenția chirurgicală. Dacă tu îi spui omului, dar nu trebuia să te operezi, că am mai văzut eu oameni operați Și așa rău a fost pentru ei. Din start tu i-ai băgat omului îndoiala în minte, care îndoiala combinată cu frica, Potențează, ce spunea mai devreme, durerea. Și atunci, poate acest lucru sperie un viitor să fie din ce în ce mai evitat, pentru că, sincer, nu ajută omul din față, pacientul, nu este ajutat deloc spunându-i acestui lucru. Da, putem să-i spunem într-un mod diferit. Da, uite. Ai 35 de ani sau ai 37, ai 40, ai 27, că acum vedem vârsta a început să scadă la hernii de disc care ajung poate și cu necesitatea intervenției chirurgicale. Ai o viață întreagă în față. Viața pe care tu o duci, te-a dus până aici, te-a dus aici. Stilul tău de viață, ok, cu poate o componentă genetică, au predispoziție în a face lucrurile astea, dar stilul tău de viață te-a dus aici. Dacă nu schimbi ceva la stilul tău de viață, unde crezi că o să fii peste 10 ani? Pentru că și operația de hernia disc, bun, e... Cât un mast de multe ori în acele cazuri. Și este spectaculoasă. Omul nu mai are dureri. E fantastic. Dar de ce a ajuns, doctorul nu rezolvă neurochirurgul. El scoate bucata aceea care face o compresie. Dacă el nu schimbă omul după aia în stilul său de viață ceva, Cel adus la prima poate să-l ducă și la a doua, și la a treia, și astfel vedem oameni care după prima operație, în câteva luni, într-un an, poate mai ajung la încă o operație și la încă una, pentru că nu reușesc să schimbe ceva în viața lor. Și de aici este importantă partea psihosocială ca omul respectiv să înțeleagă că trebuie să facă niște schimbări, pentru că altfel o să ajungă tot acolo. Adică mai devreme sau mai târziu, foarte probabil, o să ajungă tot acolo. Deci

omul are o problemă acută, o rezolvă la specialist. Ai spus că te duci la medic. La ce medic te duci? Ai o durere

de spate. Vedem că ea este întâlnită la mai multe specialități. Dacă vorbim pur și simplu de diagnosticare, este medicul de medicină fizică și reabilitare, medicul reumatolog, medicul ortoped, dar după aceea el poate să necesite o specialitate chirurgicală, neurochirurgie, poate mai sunt și ortopezi care fac aceste intervenții, dar în primă fază ai nevoie de diagnosticare, ai nevoie de un medic care, cum spuneam, să exclude acele situația, acele patologii serioase, se numesc serious pathologies, și după aia să te timită către un plan de recuperare, în care împreună cu medicul de recuperare, fizioterapeutul, care este același cu kinetoterapeutul, e doar un termen umbrelă fizioterapeutul, și poate și alți specialiști în care să te ajute. Poate ai nevoie, dar nu toți. Nu aș vrea să fie ăsta mesajul. Nu toți avem nevoie de psihoterapie dacă avem o durere lombară. Doar dacă aceasta are și o componentă mare psihologică sau poate de un asistent social, dacă are o componentă socială Aceste lucruri sunt manageriate de medicul de recuperare, de medicină fizică și reabilitare, care înțelege mai bine suferința sa pe de-a întregul, că nu-i doar o durere, e o suferință și îl trimite către diferiți specialiști. Dacă totuși nu te trimite la

un specialist și trebuie să cauci tu, ai mai multe variante și le găsim pe internet și le găsim și în promovare. Există fizioterapeut, kinetoterapeut care mi-a explicat că e același lucru. Doar că am văzut că anumiți kinetoterapeuti fac cu precădere fizioterapie și atât, alții fac kinetoterapie și atât, adică să zic masajul acela medical sau gimnastică medicală. Dar vreau să iei numărul, fizioterapeut, kinetoterapeut, sau mă duc la osteopat sau mă duc la tehnician masăr sau mă duc la chiropractician, cum aleg specialistul? Funcționează toate,

de multe ori, tocmai pentru că, cum spuneam la început, durerea este un proces complex și dacă omul primește atenție, dacă omul primește îngrijire și este ajutat, va depăși acel moment. Acum, e un subiect delicat, întrebarea ta, răspunsul meu, o să încerc să fiu pe cât se poate diplomat, dar o să spun așa. Fizioterapeutul este acel specialist care pune în practică partea de tratament cu agenți fizici, naturali, adică mișcarea, care e poate cea mai importantă, dar câteodată nu poți direct mișcare și atunci te folosești de altele, de atingere, presiuni, mișcări, întinderi, apă, hidroterapie, curenți, electoterapie, lumină, laser, masoterapie și așa mai departe. Dar cu toții și noi ca specialiști avem și poate și tu aveai o chirurgie Tehnica operată și patologia preferată. Deși nu ar trebui să oferim omului ce are el nevoie, nu ce ne place nouă să facem. Unul ne place doar exerciții, unul ne place să facem doar masaj și așa mai departe. Dar ar trebui să oferim omului ce are el nevoie. Da, știi ce se întâmplă? Aici o să mânjure câțiva colegi, dar ăsta e adevărul. În țara noastră nu există în codul ocupațiilor în România osteopatul și chiropracticianul. Corect. Dar există specialiști care s-au format în alte țări. Corect. De exemplu? Avem mulți din Republica Moldova, unde exista școala asta pe filiera sovietică. Problema este că în țara noastră, de exemplu, chiropracticeni și osteopați, nu avem o instituție care să-i învețe. Și de multe ori se învață într-un curs de weekend, trei zile, patru zile, fizioterapeuți, masori, sau poate chiar oameni care nu au nicio treabă cu o profesie medicală, învață să facă niște tehnici care produc zgomote și îi numesc asta chiropractică. Dar chiropractică este o profesie care are un raționament, niște logici, pentru care oamenii ăia s-au educat. Patru ani, cinci ani au făcut o pregătire și ei au un know-how, adică știu când trebuie să fac, ce trebuie să fac. Și atunci există puțini oameni din țara noastră care fac real chiropractică, dar deși vedem pe toate drumurile acum și pe toate La fel e și cu osteopatia. Nu avem o instituție a statului român care produce osteopati, dar avem cursuri de perfecționare pentru fizioterapeuti sau pentru medici care învață osteopatia, dar la fel, ea este o profesie de sine stătătoare în multe țări. care necesită mulți ani de studiu ca să faci realmente osteopatie sau chiropractică sau medicină tradițională chineză, de exemplu. Din păcate în țara noastră încă nu avem un control foarte bun asupra acestor lucruri și cum ți-am spus, există oameni care după un curs de weekend spun că fac chestia asta și nu este corect față de oameni în primul rând și față de acei specialiști care s-au Pe tecut mulți ani pe băncile școlii să învețe.

Și în primul rând e periculos pentru că nefiind o reglementare, nefiind reglementate ele ca profesii, nu ai o instituție care să te acrediteze, să formeze un curs, să aibă o școală. De acord.

Și atunci mulți fac, știi? Că auzi, și noi când eram mici, dacă ne luam în brațe, unii pe la spate, era tăiat, îi făceam ursul, îi spuneam, și te strângea tare așa. Și asta

nu te făcea chiropractor? Exact. Bun, ok. Deci e foarte important să vezi la cine te duci. Cum recunoști atunci un specialist bun? Cum îți dai seama că specialistul din fața ta este un specialist bun în care poți să ai încredere? Sau este un băiat care a făcut un curs de weekend de osteopatie și acum îți explică care e faza cu

fasciile și așa mai departe? Da, cred că... Poți să faci un pic de research cine este el și cred că nu după numărul de follower sau câte vizualizări are, ci după, de multe ori, CV-ul său sau lucrurile pe care le-a studiat. Nu cred neapărat după diploma pe care le-a repuse prin cabinet. Dar, da, câteodată acest lucru devine dificil să-ți dai seama specialistul din fața ta. Dar cel mai adesea, cred că acest specialist este unul căruia îi pasă de tine. Adică, înainte de toate, îți oferă timpul necesar să facă o anamneză, să-ți asculte povestea, să îți asculte suferința, lucrurile pe care noi am discutat, când îți apare durerea, cum îți apare durerea, de ce îți apare durerea, care sunt temenile tare, dacă ai mai făcut și alte tratamente și așa mai departe, ca el să-și dea seama dacă tu ești un candidat pentru lucrurile pe care el le face. Pentru că dacă merg la un specialist care îmi face diferite tehnici, dar eu am primit tehnicile astea în trecut și nu m-au ajutat, un specialist cinstit din punctul meu de vedere ar spune, ok, nu cred că te pot ajuta, pentru că dacă în trecut nu te-au ajutat, de ce aș mai încerca eu

acum? Da, deci, ok, mi-ai zis că nu ne luăm după followers, nu ne luăm după Diplomele afișate în cabinet, sincer nu vreau să jignesc pe nimeni, diplomele afișate în cabinet au devenit dubioase de la un vreme. Eu când am început rezidențiatul aveam într-adevăr, profesorii aveau diplomele în cabinet, dar erau niște, nu știu, niște premii care le făceau onoare strânși în zeci de ani. În ziua de azi poți să fii specialist tânăr, să ai un cabinet și să ai tot peretele plini de diplome. Pentru mine e personal. Pentru mine personal e un... un red flag, când văd prea multe diplome. Ce vrei să-mi zici cu acele diplome? Te cred, ok? Te cred. Și uite

ce spuneai tu, adică a profesorii tăi primiseră niște distincții. Nu o diploma de participare.

Și sunt sigur că și astăzi există oameni care sunt cinstiti și le place să-și pună diplomele pe perete. Dar nu, ce vreau să zic eu aici este nu că e o problemă cu diplomele pe perete, dar n-ar trebui să fie un factor care să ne convingă că un specialist este bun sau nu. Dacă intri pe internet vezi că sunt foarte mulți kineterapeuți care se contrazic între ei. Nu le place unora de ce fac alții, se corectează. Inclusiv eu primesc mesaje dacă merg de exemplu și mă antrenez cu cineva sau fac ceva, un exercițiu cu un kinetoterapeut sau cu un antrenor, o să-mi scrie alți 10 kinetoterapeuți sau antrenori să-mi zică că ala nu face bine. Tu nu vezi că tragi de umor, tu vezi că e greșit, habar n-are, îți face mai rău. Care-i faza? De ce e atât de multe păreri în domeniul ăsta?

Eu le spun oamenilor așa. Dacă după, indiferent de ce ați făcut sau așa, întotdeauna, sau nu întotdeauna, dar cel mai adesea, ar trebui să te simți mai bine după ședință față de când ai venit, decât dacă faci o antrenament de forță și atunci nu te simți mai bine, dar înainte ar trebui să te simți mai bine decât când ai venit și după 3-4 ședințe, ar trebui să vezi o îmbunătățire față de prima ta ședință. De ce atâtea dezbateri? După cum știi și tu, medicina nu-i știința exactă, iar fizioterapia e partea a medicinii și atunci nici ea nu este o știință exactă, este o știință aplicată. Pe de altă parte, noi încă nu avem foarte multe ghiduri de bună practică în țara noastră, experiență. Hai să-ți dau un exemplu. Colegiul fizioterapeuților din Danemarka s-a format în 1916. Adică acea instituție care reglamentează. În Marea Britanie în 1893, dacă nu mă înșel. În România în 2016. Deci e o mică diferență, cu tot respectul și toată... Cred că o să zici 1960

sau ceva de genul ăsta, adică cred că o să fie un an decent.

Și atunci, zece ani, încă noi ne formăm ca și brează, ca și profesie și încercăm să ducem lucrurile înainte și să facem, cum ai spus și tu, Dar mai departe există curente, concepte, cum există două tehnici operatorii pentru aceeași problemă și acei doctori se pot contrazice, de exemplu pentru hinea de disc, laminectomia care poate nu mai e folosită și intervenția endoscopică. La fel și în profesia mea avem mai multe metode și avem adepția acelor metode și atunci anormal că poate nu sunt de acord. În situațiile acestea, ne întoarcem la acel lucru. Acei terapeuți sau acei specialiști ar trebui să se gândească. La ce îl ajută pe Mihail dacă eu îi spun lui că n-ai făcut bine ce ai făcut? Numai bine l-aș întreba, mă, cum te-ai simțit după? Bine. Super. Dacă te-ai simțit bine, înseamnă că e bine ceea ce faci. Înțelegi? Dar dacă eu îți spun, A, nu e bine ce ai făcut. Nu e bine. A, nu. Niciun caz. Nu trebuia să faci asta. Și se mai întâmplă, pentru că, cum spuneam, nu-i știința exactă și, câteodată, unii oameni, da, poate fac prea mult sau poate lucrurile aia nu-i ajută și au dureri mai mari. Voi sădi și mai mult îndoiala în mintea lor. Sau, dacă eu, ca specialist, spun, mă uit și, de exemplu, el mi-a fost student și eu îți scriu ție și zic, băi, zici că studentul ăsta meu nu prea a învățat. Și tu zici, păi stiam, bă, Bogdan ea a fost profesor. Ăla poate să devină un nocebo pentru tine, pacientul. Eu personal prefer să nu fac lucruri, de ce nu? Dar da... Mai vedem lucruri de genul ăsta. Noi, ca specialiști, putem să avem dezbateri ca să devenim mai buni, dar dezbaterele ar trebui purtate la congrese, nu pe social media. Nu înțeleg cu ce l-ajută pe omul în cauză pe pacient sau pe client. Asta ar trebui

să fie. Ce ne dorim este ca pacientului să fie mai bine. Pentru asta putem să avem aceste societăți care se reglementează, să ne dorim de ghiduri, să avem argumente între noi sau să avem dezbateri în care să învățăm lucruri sau să-i convingem pe ceilalți de punctul nostru de vedere, înțelegând că o dezbatere este din start o discuție care o să aibă oarecare tensiune, deci trebuie abordată cum, nu știu, ori de câte ori porniți o dezbatere.

S-a simțit mai bine după și zice da, dar asta de fapt pe termen lung o să-l ducă la ceva mai rău. Pentru că dacă face acea mișcare, până la urmă, chiar dacă el acum s-a simțit bine, nu mai a avut dureri, se simte mai bine în pielea lui și așa mai departe, pe termen lung de fapt o să-i distrugă coloana. Știm astăzi că, cum spuneam, procesele degenerative nu putem noi să dictăm sau nu știm exact cum o să evolueze. Asta este adevărul. Nu putem noi să facem previziuni că dacă faci chestia asta, asta o să se întâmple în 5 ani. Dacă faci altfel, cum îți spun eu, în 10 ani o să fie diferit. Degenerarea este un proces normal al corpului nostru. Îmbătrânim. Doar că în unele situații degenerarea este accelerată. Am un prieten ortoped care zice că dacă am trăit 120 de ani, cu toții ne-am protezat genunchii, șoldurile, pentru că e normal. Dar unii nu mai apucăm, că nu apucăm acea vârstă. La unii se întâmplă mult mai repede, din diverse motive. Ai avut și tu un podcast, am văzut pe chestia asta, super interesant, cu domn Dr. Apostolescu. Câteodată se întâmplă mai repede, dar să spunem că dacă faci mișcarea nu știu cum sau într-un fel, o să întâmplă acest lucru, este foarte

greu de spus. Deci e un red flag, știi? Și aici aș vrea să ajung. Da. Care sunt, să zic, red flags sau lucrurile pe care un terapeuți ți le poate spune în cabinet la prima consultație, care de fapt te-ar convinge să te ridici, să pleci, să cauzi pe altcineva? Ce n-ar trebui să auzi în cabinetul unui

terapeut la prima consultație? Dacă el îți spune de acum încolo trebuie să devenim foarte buni prieteni și pentru tot restul vieții trebuie să vii o dată pe săptămână la mine să fac ceva, să te ajustez și așa mai departe. ca să-ți fie bine, asta este o mare red flag. Nu ne dorim să creăm oamenii dependenți de noi, ca specialiști. Da, trebuie să vii ca să te ajut, poate o să dureze o perioadă X, dar ne dorim ca oamenii să devină independenți și să nu devină dependenți. Deci asta este, din punctul meu de vedere, poate cel mai mare red flag. Un alt red flag este, da, o să vă pun eu toate oasele la loc, Oasele la loc se pun de către specialitatea ortopedie, cel mai desea, când apar o luxație și nu se prezintă la noi ca specialiști, adică nu vom repoziționa lucrurile. Da, cele tehnici despre care spuneam, de velocitate mare, amplitudine mică, ca așa să numesc, an academic, high velocity, low amplitude, trasturi, Pot părea că fac acest lucru, dar ele nu depășesc bariera anatomică și atunci nu vor face acest lucru. Dacă omului se propun doar tehnici pasive, adică o să facem doar masaj, tehnici de manipulări, întinderi, electoterapie, dar nici un exercițiu, nici o mișcare, nu o să primiți nimic acasă. Trebuie doar să veniți la mine pentru că cel mai adesea acest lucru, lucrurile pasive, știm că mai ales pentru durerele lombare, le trebuie evitate, pentru că nu o să facă decât pe termenul să-l decondiționeze pe om. Și atunci ne întoarcem la primul red flag, că îl creăm ca dependent de noi. Acestea sunt cele care îmi vin acum cel mai mult în minte și bineînțeles, dacă omul respectiv îi descrie, pentru că poate de când a fost la medic până vine la specialist, la fizioterapeut, durează ceva, poate să fie trei zile. Dacă el nu le întreabă de simtomatologie neurologică, pur și simplu nu ca să diagnosticheze, că nu e rolul nostru, ci ca să excludă Atunci iarăși este o situație care trebuie să ne punem de înțeles dacă acel terapou chiar înțelege situația mea. Pentru că am întâlnit cazuri. A fost dat diagnoz la medic. A zis ok, ai o lombalgie, durerea și coborea pe picior, avea o caracte bestiatică. Și zicea, bun, trebuie să începem și era programa la mine luni și luni când a venit nu mai putea să meargă pe călcăie, cădea vârful. Și am zis, ok, stați un pic. Am discutat cu medicul, lucram chiar la fundene atunci. Și zice, Bogdan n-avea deficit, dar în weekendul ăsta s-a întâmplat. Nu mai este de noi, trebuie să meargă la neurochirurgie. Și atunci asta este un alt red flag din punctul

meu de vedere. Uite, la final, oamenii care ne urmăresc și care poate trăiesc de ani de zile cu aceste dureri de spate, fie de cervicală, fie de durere lombară și care și-au pierdut speranță, poate au recupătat-o în urma acestui podcast. Ce ultim sfat sau mesaj ai vrea să le transmiți?

Eu vreau să le spun așa că durerea poate să apară în viața noastră și îmi place mult acel citat, durerea este inevitabilă, dar sferința e opțională. Și câteodată, da, când durerea se cronicizează, pentru că nu am discutat despre procese când se cronicizează, când însăși durerea devine problema, se numește sensibilizare centrală. Și omul respectiv, având dureri de atât de mult timp, îi vine mult mai ușor sistemul lui să producă acea durere, adică devine ca o obișnuință pentru el. Câteodată, dacă facem mai multe cu aceleași dureri, tot este un beneficiu. Și în aceste situații, nu mereu, și asta aș vrea să fie mesajul de final, nu mereu în toate cazurile reușim să diminuăm durerea sau să îl vindecăm pe om să nu mai aibă dureri, De multe ori când durerile persistă în mult timp, sunt cronice, reușim să le managerieze. Dar întotdeauna putem să ajutăm omul să aibă o calitate a vieții mai bună. Deci nu trebuie să ne așteptăm mereu că o să scăpăm de dureri. Bineînțeles, dacă e o chestie acută pentru prima dată, pentru primele două dăți, da, asta e obiectivul, să nu mai aibă dureri. Dar oamenii, cum ai spus tu, care au dureri de ani de zile și care au încercat, pentru că acești oameni și când vin la mine au încercat foarte multe lucruri, multe terapii. I-au ajutat puțin pe moment, s-au ameliorat, dar după aia erau revenit. Cu ei trebuie să ajutăm într-un mod cinstit să spunem, ok, ce v-ați dori să faceți mai mult în viața dumneavoastră? Ce v-ați dori să se îmbunătățească? Și pe aia să lucrăm. Adică chiar dacă aveți aceste dureri, poate dacă faceți mai multe o să fiți un pic mai fericiți și o să aveți o calitate a vieții mai bună. Cu

aceleași dureri. Să fie realiști și optimiști în același timp, pentru că lucrurile se pot schimba. Și vreau să zic sincer. După acest podcast nu mă doare spatele și poate și pentru că m-am mișcat un pic pe scaunul ăsta. Adică m-am tot mișcat de pe partea alta, mi-am mai schimbat poziția și ăsta e un lucru pe care îl țin și o să-l fac de acum încolo. Cea mai bună postură e următoarea postură. Deci n-am mai încercat să stau drept la acest podcast. Am stat ba, așa, ba, așa. Deci dacă o să mă vedeți după acest podcast în diverse poziții de la întrebare la alta, e datorită lui Bogdan. Mă bucur. Da, Bogdan, mulțumim foarte mult. O discuție foarte pe înțeles despre durere și cât de multe valențe are de fapt această durere de spate, cât de multe cauze posibile de la emoționale, la sociale, nu doar cele biologice și fizice, despre care credeam că sunt singurele. Mersi mult de tot

pentru prezența. Și eu vă mulțumesc. Sper că a fost de ajutor. A fost

sigur de ajutor. Dacă a fost de ajutor, scrieți-ne, vă rog, în comentarii. Dacă aveți întrebări, scrieți-le în comentarii și într-un alt podcast în care o să vorbim despre dureri sau despre dureri de spate, o să abordăm acele întrebări. Mersi că ați rămas cu noi până acum. Atenție, podcast-urile noastre sunt postate mereu cu o săptămână înainte pe secțiunea de membrii, deci dacă vreți să le vedeți cu o săptămână înainte și să vedeți și alte materiale pe care le postăm recurent sau live-uri pe care le postăm în secțiunea de membrii, puteți să vă abonați la secțiunea de membrii. Mulțumesc pentru atenție, mersi din nou Bogdan, mersi Unicredit pentru faptul că sprijină acest episod și pentru faptul că sprijină podcast-ul nostru. Thank you, ciao, pe curând!