Alergiile alimentare - un pericol ascuns | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Claudia Adriana Nicolae

E pe bune alergia asta la alune?

Când vorbim despre alergie și intoleranță, vorbim despre lucruri total diferite.

Hai, doamne, noi să fim sântoși. Păi da' ce, bunicii mâncau caju pe vremea lor?

Există același lucru și la gluten, de exemplu? Muștarul este un alt alergen. O să zici, da, chiar așa există în România multe cazuri raportate? Da, în ultimii ani, da.

Care sunt cele mai des întâlnite alergii alimentare?

Persoanele care suferă de alergii sunt din ce în ce mai multe. Noi, europenii, avem 14 alergene periculoase.

O să te alegic la vin, adică?

Riscul este mare să faci asta acasă. S-a umflat limba. Nu mai poți să vorbești corect, nu mai poți să înghiți, nici măcar saliva nu mai poți să o înghiți cum trebuie. Apare răgușala.

Asta se cheamă alergie încrucișată.

Nu ești alergic la lapte. Ești intolerant la lactoză. Poți să devii alergic la un aliment și la 80 de ani.

Dacă totuși știi că ai alergie alimentară.

Sfatul meu este să...

Amule, te salut! Dr. Mihai la aici si bine ai venit la un nou episod Boabe de Cunoastere. De data asta vorbim despre alergii alimentare. Adica mancam un aliment care ne duce la o alergie. O alergie care poate fi chiar periculoasa pentru viata noastra. Despre asta vorbim. O să vorbim despre alimente la care dezvoltăm cel mai des alergii, o să vorbim despre motivele pentru care apar din ce în ce mai multe alergii în jurul nostru, din ce în ce mai mulți oameni și din ce în ce mai mulți copii dezvoltă diverse alergii. Am întâlnit sau am auzit, anecdotic, despre cazuri care au zeci de alergii. Cât de greu este unui astfel de pacient să trăiască o viață normală? Sau cum arată viața unui pacient care are o alergie la alune de exemplu? Sau la un aliment anume de care trebuie să se ferească constant? Și ce trebuie să știm noi ceilalți? Ceilalți care nu avem neapărat o alergie, dar conștientizând câteva lucruri de bază putem să ușurăm foarte mult viața acelor persoane. Înainte de a intra în subiect și de a vă prezenta invitatul meu de astăzi, vreau să mulțumesc celor de la Unicredit Bank care sprijină-l proiectul Boabe de Cunoaștere, la fel cum sprijină și evenimentele noastre BunBine și prin asta reafirmă constant interesul lor pentru aceste proiecte educative. Așa că hai să începem și o să vă prezint invitatul meu de astăzi, doamna dr. Claudia Adriana Nicolae, pe care o cunoașteți deja dintr-un alt podcast pe care l-am avut. Medii primar alergologiei și imunologie clinică, Claudia, tu ești președinte al Asociației Române de Educație în Alergii, cu care faci Atât de multe chestii. Faci conferințe, am fost invitat chiar la două conferințe de ale tale până acum. Faci toate aceste pliante la care o să ajungem, care sunt efectiv scheme educative pe înțelesul copiilor despre ce faci într-un șoc anafilactic, despre cum protejezi un coleg care are o alergie. Ai o activitate extraordinară în ceea ce înseamnă conștientizarea acestui subiect, așa că îți mulțumesc pentru această activitate și îți mulțumesc că ești aici astăzi.

Și eu îți mulțumesc pentru invitația.

Alergia alimentare. Vreau să dau și un pic de context. De ce mi-am dat eu seama că un astfel de podcast e atât de important. Fica mea cea mică, Navani, am descoperit-o cu alergia la cajun. Eu văzând semnele de mai multe ori și fiind medic și văzând ce înseamnă o alergie, eram într-o oarecare negare până când ți-am trimis niște poveste. Poveste interesantă și cred că merită să o povestim tocmai pentru a înțelege cât de greu îți dai seama de fapt că ai o alergie. Am crezut că Navani are alergie la pâine de secară pentru că a mâncat de două ori pâine de secară și s-a umplut de niște bubițe. și ți-am trimis niște poze și i-am zis Claudia nu cred că e dar mă stresează nevastă mea, trimite, trimite pozele și ți-am trimis pozele respective.

Și eu am început un istoric. Așa o anamneză cum am zice noi între doctori. Adică am început să te întreb exact contextul în care a apărut această reacție alergică și contextul contează foarte mult pentru noi alergologii ci e important să obții toate detaliile legate de toate eventualele contacte cu alergenii alimentari și nu numai, și factori asociații. Navanii putea să fie, de exemplu, răcită, putea să ia un antiinflamator, putea după masă să facă un efort fizic și este greu de crezut că un copil după ce a mâncat nu începe să sară și să alerge prin casă sau să facă cine știe ce tumbe. În acel moment, deci, reacția poate să fie amplificată Corect.

Ce e interesant este că ai început să-mi zici de caju și ziceam, Adriana n-a mâncat caju, eu am mâncat caju, ea nu a mâncat caju. Exact. Și tu ziceai, nu, nu, că și tot ziceam, Adriana, eu cred că e la pâine de secară, ea nu a mâncat caju.

Pentru că ți era mai la îndemână să spui că e alergică la ceva cu care ești foarte obișnuit. Adică noi știam că alergiile alimentare sunt de obicei la niște alimente prea bine cunoscute. Vezi lapte, ou, cereale care conțin gluten, poate ne-am fi gândit la ceva soia, dar numai că soia nu intră foarte des în obiceiuri.

Da, doar că ideea este că ea într-adevăr dezvolta. Se ulterior mai recomanda niște teste, am făcut testele de sânge, dar cert este că Era într-adevăr, s-a confirmat o alergie la caju, iar reacția ei era pur și simplu pentru că eu am mâncat o cremă de caju și la vreo 5 minute după masă am luat-o în brațe și i-am zis, ce bine ai mâncat, Navani, și am pupat-o pe față. Și de acolo reacția alergică de pe piele, adică atât de puternică era alergia. Vreau să revin la contextul acestui podcast, mi-am dat seama că este atât de nevoie de o sută de astfel de podcasturi, o sută de astfel de materiale. Pentru că de când știu că ea are alergie la cajun? Sunt atent, bineînțeles. Dar nimeni nu te crede că e o problemă să ai, de exemplu, alergie la căju. Aud lucruri de genul, hai doamne, noi să fim sănătoși, păi da ce, bunicii mâncau căju pe vremea lor.

Corect.

Și eu zic, da, corect, dar eu explic mai departe, ok, nu mâncau, dar nu aveau, nu se expuneau la pericol. Problema nu este că ești alergic la un aliment și poți să trăiești fără el. Problema este că acel aliment poate să apară mascat în diverse locuri, Nu numai.

Masca, ci și foarte evident pentru că obiceiurile noastre alimentare s-au schimbat cu totul în ultimii ani. În România, cu precădere fiind o țară comunistă și care avea granițele închise după Revoluție, au intrat tot felul de alimente și oamenii au ieșit și au călătorit în diverse părți ale globului și atunci obiceiurile noastre s-au schimbat, iar acum anuciferele de toate felurile, numai cajul și respectiv ruda s-a foarte apropiată fisticul, intră în obiceiurile noastre de zi cu zi. Și trebuie să ne gândim că ele pot avea anumite proteine care declanșează reacția alergică, cumune cu alte alimente care în cazul cajului nu fac parte din familia lor, a nuciferelor, adică te-ai gândi bine ce este cajul, face parte din familia nuciferelor, s-ar putea să reacționezi la nucă sau la lune de pădure sau la nucă braziliană, dar nu te-ai gândi că ai putea să reacționezi la piperul ros care apare, de exemplu, în tot felul de amestecuri de condimente.

Asta se cheamă alergie încrucișată, da?

Asta se cheamă alergie încrucișată prin asemănarea foarte clară dintre proteinele care sunt prezente în caju, respectiv și în fistic, în aproximativ 85% ele sunt înrudite, din cazuri, dar apar și în lucruri la care nu te-ai aștepta deloc, adică piperul roz, un alt condiment, de exemplu sumacul. Și noi ieșim foarte mult în țări în care se folosește sumacul ca și condiment. Și la noi există bucătării orientale care folosesc sumac. Apoi există varianta de sâmbură de mango și o să zici bine, dar este sâmbură. Dar a fost un caz de anafilaxie raportat în lume când un băiețel consuma un anumit tip de suc și acolo în procesul de fabricație aceia au greșit Și au tăiat și o bucată de sâmbură și atunci, prin prelucrare, au apărut urme de sâmburi în tot lotul respectiv. Și copilul a făcut anafilaxie consumând un suc de mango. Nu, neștiindu-se alergic și apoi din aproape în aproape lumea a crezut exact cum ai crezut și tu, că este vorba despre secară și nu despre caju. Vezi despre mango, că l-a consumat din suc și nu este vorba despre pulpa fructului, ci este vorba de sâmbure. Sâmbure mai greu să întâlnești, dar se poate să tai foarte aproape de sâmbure.

Ce ne spune știința despre creșterea asta a numărului de alergii alimentare? Avem mai multe, să zic, opțiuni de diagnostic sau este o reală creștere de alergii alimentare și de ce se întâmplă asta?

Este o reală creștere. Ea a fost raportată în urmă cu 5 decenii când a apărut primul val al alergiilor și aici este vorba despre alergiile respiratorii. Ulterior a apărut al doilea val care, în opinia mea, ne-a găsit total nepregătiți și pare să fie cu puterea unui tsunami, respectiv creșterea incidenței alergiilor alimentare. De ce lucrul ăsta? Păi odată pentru că O mare populație a fost mutată din mediul rural în mediul urban. A apărut industrializarea, suntem expuși la foarte mulți poluanți, au schimbat obiceiul alimentar, există o poluare și în interiorul caselor. Apoi am început să prelucrăm intens alimentele. să ne gândim ce fel de alimente consumam atunci când mergeam la casa bunicilor sau chiar cei care locuiau în mediul rural și ce alimente consumăm acum. Deci consumăm lucruri pasteurizate, care au tot felul de aditiv și coloranți, tot felul de conservanțe. Deci lucrurile astea au modificat odată reactivitatea noastră și ne-au modificat Bacteriile, structura, compoziția, microbiote, adică a bacteriilor care ne populează intestinele. Și cum există o comunicare directă între sistemul imunitar, cel mai puternic ca elemente este cel din preașma intestinului, tot acest context a dus la apariția și exacerbarea, aș zice, alergilor alimentare. Apoi, un alt context este legat de creșterea numărului de copii și nu numai și de adulți care suferă de dermatita atopică, adică de acea afecțiune care teoretic ar fi prima în marșul alergii și asta tot datorită utilizării excesive a dezinfectantelor, unor detergenți foarte puternici. După aceea, Am folosit în interiorul casei foarte multe obiecte care ne sunt inutile. Acestea sunt rezervoare de acarieni, saltele, perdele, covoare, jucării din plusuri. Toate astea au crescut concentrația alergenelor de interior, iar pielea fiind deja vulnerabilă, permeabilă, ca o poartă deschisă, ea a determinat apariția nu numai alergiilor alimentare, ci și alergiilor respirator.

Ce înțeleg de aici este că putem deja să ne dăm seama de cum putem să prevenim. Adică niște reguli de bune practice ar fi să nu avem lucruri excesive în casă, să nu avem multe jucării de pluş.

Da, să ne reîntoarcem cumva la simplitate. Totdeauna mesajul meu a fost încercați că este foarte greu după ce ai accesat atâtea lucruri care ți-au ușurat munca. și viața, să te întorci la simplitatea dintr-un sat, să zicem, fără toate aceste resurse, fără atâtea substanțe care te ajută în curățenie sau fără atâtea alimente gustoase și deja prefabricate. Dacă ne-am întoarce la simplitate în relațiile noastre cu mediul înconjurător, în relațiile noastre din familie, atunci poate am conștientiza că mai bine prevenim decât să ajungem în fața acestui val uriaș. Și prima etapă în conștientizare este că ne-am înmulțit. Efectiv, persoanele care suferă de alergii sunt din ce în ce mai multe. Suntem în anul de grație 2025, când Academiea Europeană de Alergologie notifica că unul din doi vom fi alergici la ceva, fie că vorbim despre alergie la alergenie respiratoră, alimentară, medicamentoasă, alergie de contact, dar unul din doi vom fi alergici. Ceea ce înseamnă că, de acum încolo, un număr impresionant de mari de copii, atât cât vom fi părinți sau așa, vor intra în viață cu o muștenire. Muștenirea genetică.

E util și pentru oamenii care vor să devină medici, să știe, adică alergia e un domeniu E un domeniu care.

Acum câțiva ani, ai fi zis că nici nu există. Foarte multe alte specialități se ocupau de tratarea sau diagnosticarea afecțiunilor alergice. Când a devenit de sine stătătoare, evoluția a fost atât de rapidă încât de multe ori stăm și noi și analizăm cu ce rapiditate se produc transformări și câte inovații și investigații sunt ieșite pe piață care ne ajută să rafinăm cumva diagnosticul.

În teorie sună bine ce ați povestit, că trebuie să ne întoarcem ca la o viață de sat, să renunțăm la pluşuri, să renunțăm la substanțe. Ați întâlnit oameni care chiar au făcut asta?

Sunt puțini. Dar dintre cei pe care i-am avut în cabinet, familii cu copii care suferă de foarte multe alergii și alimentare și respiratorii, au fost câțiva care deja sunt vizibili și pe canalele de social media și care și-au creat o comunitate în jurul lor și dau exemplul ăsta, au migrat, deci s-au mutat la țară. au început să-și crească ei animalele, să-și cultive fructe, legume și să-și rănească copii, să-i lasă în aer liber, să se joace cu animalele, dar în spații largi, nu în interiorul unui apartament în care discutăm de o expunere la o concentrație foarte mare de alergene provenite de la animale.

Dacă ne întoarcem un pic și ne uităm la... Am înțeles că e bine să ne întoarcem la simplitate ca prevenție a alergiei. Totuși, dacă ai un copil cu alergie sau dacă tu ai alergie, vorbim de un om, fie el pediatric, fie adult cu alergie, Și atunci este util dacă alergia a deja fost declanșată, adică corpul are cunoscut alergenul ca fiind un invadător și îl atacă și atunci e util să faci aceste schimbări, adică să folosești mai puține substanțe, să nu ai atât de multe lucruri în casă, să renunți la draperii groase, la covoare, la pluşuri și atunci e util.

Este util pentru că trebuie să privim afecțiunile alergice ca fiind în transformare dinamică. De aceea există această sintagmă marș alergic. Marșul alergic este o umbrelă sub care se identifică mai multe traiectorii. Traiectoria clasică este cea care pornește de la eczema atopică, de obicei apărută în primele luni, primii ani de viață, ulterior asociezi aproape în paralel alergia alimentară sau ai șansa să le depășești și apar alergiile respiratorii. Deci cu alte cuvinte, dacă ești diagnosticat cu alergie la proteine din lapte și ai și dermatita atopică, tu rămâi sub supravegherea a alergologului, a pediatrului și ești atenționat ca părinte Că ulterior s-ar putea să apară simptome de alergie respiratorie. Deci ai un risc mult mai mare decât cineva care nu are aceste semne.

Să zicem că avem un pacient care are acest marș atopic, are dermatit atopic, are o alergie alimentară. Ce poate el să facă pentru a preveni apariția alergiilor respiratorii? E ceva ce poate să facă activ?

Este ceva ce poate să facă activ vis-a-vis de modularea sistemului imunitar în ideea de adaptare a alimentației care trebuie să fie cât mai sănătoasă, să compenseze categorii direct a supravegherea unui dietetician, eventual a unui nutriționist, absența, alimentelor care se impun în dieta restrictivă și desigur să vină cu un aport de probiotice, care pot fi probiotice naturale sau pot fi niște formule verificate, să îngrijească pielea tot cu Game dermatocosmetice verificate, deși poate că nu ai semne evidente de dermatită, pielea ta, tot un statut de piele atopică mai permeabilă, cu tendință spre uscăciune, o există. Pot să faci niște lucruri legate de perspectiva ta de a asocia alte afecțiuni, dar ceea ce mi se pare absolut împovărător pentru tine ca adult, chiar și ca adult, dar mai ales pentru o familie care are un copil diagnosticat cu alergia alimentară și să mai fie și o formă cu potențial de anafilaxie, adică cu potențial de reacție alergică severă care poate pune viața în pericol, aici impactul psihologic este extraordinar de mare și regulile pe care trebuie să le respectă el sunt foarte stricte.

Deci care sunt cele mai des întâlnite alergii alimentare, care sunt alea rare și dacă există alimentarea care nu se poate face alergică?

Eu aș începe prin a spune că există peste 140 de alimente raportate în a declanșa reacții alergice și e un număr impresionant. Dintre acestea există anumite categorii de alimente care în anumite zone geografice sunt raportate mai des în a declanșa reacții alergice. Din aceste raportări a apărut desigur și o legislație adiacentă. Noi europeni avem 14 alergene declarate ca fiind alergene periculoase și implicit ele apar totdeauna notificate, clar, cu denumirea lor sau cu denumiri fie latinești, fie părți din proteine, în toate etichetele. Deci în Europa sunt 14 alergene.

Care sunt acelea?

Păi sunt multe, deci sunt multe care se suprapun și la celelalte, ce îți pot spune că este mai rar, deci dintre cele foarte cunoscute pe care le vom enumera, sunt sulfiții care oricum au o legislație specială fiind niște conservanți, deci ei de obicei sunt întâlniți în vinuri, de exemplu. Lumea asociază prezența sulfiților cu vinurile, dar au o concentrație deja prestabilită și este notificată Poți să fii alergic la vin, adică? Poți să fii alergic la vin, când discutăm despre alergia la vin, că sărim de la una la alta, poți să ai reacție la sulfiții din vin, poți să ai reacție la anumite proteine care provin din strucuri, poți să ai o reacție la vin atunci când ai o enzima care prelucrează histamina, respectiv diaminoxidaza, la un nivel mai scăzut și prin în lanțul de prelucrare a histaminei, Există enzima care prelucrează alcoolul și metabolizează alcoolul și metabolizează și un produs intermediar din metabolizarea histaminei și atunci alcoolul competiționează cumva Metabolizarea histaminei și aceasta rămâne în concentrație mare și apare ca o reacție falsa alergică.

Deci poți să ai o reacție falsa alergică.

Intoleranță la histamine.

Dar dacă ești alergic la cei conservanți la sulfiți, poți să fii alergic înseamnă la vinul din sticlă și nu la ala de țară.

Adeseori însă, nu că există o concentrație de sulfiți care apare și în mod natural în anumite alimente, numai că sunt adăugați, dar De exemplu, la vin trebuie să fii foarte atent când îți raportează cineva un lucru de genul ăsta, pentru că în cazul strugurilor există niște proteine care sunt comune Cu polenurile, de exemplu. Acele proteine au o stabilitate destul de ridicată. Deci nu fac parte din..

Ce înseamnă asta concret?

Înseamnă că atunci când ajung în stomac, sunt destul de rezistente la acțiunea acidului clorhidric din stomac, a sucurilor digestive.

Și se pot absorbi și pot..

Da, și atunci, de exemplu, și dacă bei vin fiert, ele pot fi rezistente și la fierbere uneori.

Și asta înseamnă că poți să ai o reacție alergică încrucișată dacă ai alergie la polenuri, nu? Exact. Băi vin și ți-e rău.

Exact.

Și nu ți-e rău de la...

Dar s-ar putea să-ți fie rău și dacă consumi alte fructe. Dar aici intrăm în sfera asta de alergia alimentară secundar alergiilor respiratoriele. Nu sunt apanajul vârstei copilăriei, mai degrabă apanajul adulților și a copiilor mai mari, adolescenței.

E prima dată când aud că vinul ar putea să fie contraindicat. Adică de regulă când vorbești despre alcool, putem să spunem clar din multe studii că singurul care are mici beneficii, care probabil că nu compensează dezavantajul alcoolului, este vinul roșu. Și oamenii zic, nu, dacă totuși bei alcool, bea vin roșu. Deci se pare că un alergolog poate să zică, nu bea vin roșu, bea un whisky gen.

Pot să zic și asta, pot să zic și altceva. Deci când vorbim despre alcool, după cum ți-am menționat la Anavani, n-am spus despre alcool pentru că este un copil. N-am spus despre whisky, n-am spus despre gin tonic. Însă la adult este foarte important atunci când depistezi o alergie alimentară, mai ales una care este într-o zonă de asta crepusculară. Îi spui omului, în teorie, ai putea să consume acel fruct. dar s-ar putea în anumite situații să reacționez la el și el o să întrebe care situații. Când discutăm despre alergia asta alimentară, secundar alergiilor respiratorii și discutăm despre mai multe familii de proteine, când este vorba despre acele proteine care se cheamă proteine de transfer lipidic, sună complicat, dar oamenii auzindu-ne s-ar putea să intre să verifice această noțiune, deci când discutăm despre ele, Putem avea surpriza să reacționeze inconstant în funcție de cât este decopt fructul. Dacă are coaja, de exemplu, la piersică cu mai mult păr sau mai puțin păr, inclusiv la kiwi, de exemplu. Există kiwi galben care are mai puțin păr și există kiwi verde care are păr. Deci sunt nuanțe. Dar spunem, în ce context? Păi atunci când te expui în sezonul polimic. Când faci un efort fizic, când consumi acel aliment într-o anumită matrice, de exemplu îl consumi pe stomacul gol și este crud, dar când îl consumi combinat cu alcool și mai faci un efort fizic, poți avea de-a face cu ceea ce noi numim anafilaxie alimentară cu componentă indusă de efort. Deci în mod normal poți să consumi, dar dacă îl consumi și faci efort în următoarele patru ore, poți să faci anafilaxie și care este cu atât mai mult potențată, ajutată, dacă tu consumi la masa aia și alcool sau dacă ești bolnav și iei un medicament antiinflamator sau ai o viroză preexistentă sau ai fost în noaptea aia la o petrecere și ești foarte, foarte obosit. Deci sunt cofactor.

Sunt multe nuanțe și e imposibil să le bifam.

Aici sunt nuanțe legate de această alergie, mai ales apanajul adulților. Există același lucru și la gluten, de exemplu, că este un alergen foarte La.

Gluten, da, o să ajungem. Ideea e că ce rețin eu...

Dar revenind la cele 14 alergene, ce este mai rar și nu sună cum ar suna lactate? Ou, cereale care conțin gluten, pește, fructele de mare și aici se împart în moluște și rudele creveților. Deci aici, noi europenii am fost mai ortodoxi decât papa și am împărțit în familii. Alții spun simplu fructele de mare. Noi le-am separat, adică teoretic ele pot avea în anumită măsură reacții încrucișate, dar există persoane care sunt alergice doar la creveți și pot mânca moluște, deci pot mânca caracatită sau pot mânca scoici.

Deci fructele de mare s-au împărțit.

Fructele de mare s-au împărțit, dar avem și soia, care nu prea intră în obiceiurile noastre alimentare, dar în ultima parte a anilor au apărut. Au apărut edamamele în salate, a apărut sosul de soia, tofu, dar astea sunt deja fermentate cu risc mai mic de a declanșa reacția alergică severă. Discutăm despre țelină și toată lumea crede acum că pe belușilor nu trebuie să le dai țelină în diversificare, ceea ce iarăși nu este foarte corect. Deci, țelina este unul dintre cele 14 alergene, dar este mai des raportat la adulți. Tot din considerentul acelor proteine de care ți-am povestit, care foarte interesant sunt din familii diferite în bulb și în apiu. Deci există o altfel de proteină în codițele țelinei și altele în bulb. Dar oricum ar fi, alergia la țeline este mai des întâlnită la adult, mai des întâlnită la cei care au alergii la polen. și mai des implicată în această anafilaxie alimentară cu componente induse de efortul fizic.

Cum poți totuși să devii, asta ca paranteză și vom continua cu cele 14 alimente, cum poți să devii alergic la ceva ce ai mâncat toată viața?

Păi tocmai asta este ideea. Nu poţi să fii alegi la ceva cu care te vezi prima dată, pentru că organismul tău trebuie să se sensibilizeze. Aşa şi când te duci şi preziţi prietena sau prietenul tău în familie, oamenii ăia nu îl urăţi de la prima vedere, dar după prima întâlnire s-ar putea să nu fie chiar încântaţi şi atunci apare această reacţie de respingere. și la următoarea întâlnire poate-ți mai zice vreo trăznaie și cu atât mai mult nu-l mai înghiți. Deci așa se întâmplă și în alergii. Prima întâlnire de regulă, contactul sensibilizant se produce fie prin piele, după cum am spus, prin contact direct cu pielea atopică permeabilă, fie prin ce trece de la mamă dar mai degrabă aici apare toleranța și nu alergia, dar oricum când consumi sau o altă cale de sensibilizare este prin aer. Deci sunt 3 căi de sensibilizare posibile. Piele, mâncare și aer.

Și aer cum? Sunt aerosoli din acel aliment?

Exact. Deci sunt pulberi care pot fi inspirate, sunt aerosoli care pot fi inspirati. Este valabil pentru câteva alergene alimentare. Acolo unde puterea lor alergenică este foarte mare.

Întrebare, cum devii alergic la ceva ce ai mâncat toată viața? Adică înseamnă că ai cunoscut omul respectiv și ți-a plăcut timp de 15 ani și deodată nu-ți mai place.

Există un context. Vezi bine că există oameni care divorțează după 30-40 de ani de căsnicie. Deci așa se întâmplă și în alergie. Există un context, un context favorizat de ceva. Fie o tulburare în flora intestinală, fie coexistența unei alte afecțiuni alergice sau nu, care Te expune mai mult la acel alergen, poate ai venit in contact cu o concentrație foarte mare din alergenul respectiv și din acel moment te-ai sensibilizat. Deci poți să devii alergic la un aliment și la 80 de ani. Există și așa ceva raportat în literatură. Sigur că există rar.

Și cumva cu vârsta asta iese partea bună, cu vârsta alergiile devin mai ușoare, nu?

Nu aș spune chiar așa. Devin altfel. Deci aș zice altfel, nu mai ușoară. Deci nu este mai ușor să fii adult cu alergie alimentară. De exemplu, am avut în fața mea un om cu o foarte mare influență, care la un moment dat a dezvoltat o alergie la cerealele care conțin gluten. Nu i-a venit să creadă și era varianta asta de care spuneam. Nu i-a venit să creadă. După ce l-am investigat și i-am pus diagnosticul, mi-a explicat foarte clar ce probleme au apărut. Soția nu-l credea. Nu-l credea soția lui, cu care conviețui s-a dat timp. După aceea nu-l credeau toți oamenii cu care el trebuia să se întâlnească în niște locuri foarte sofisticate și spunea, nu am ce să mănânc. Și ce-a făcut? Având și vreo 140 de kg, umbla cu o gentuță în care avea vreo 6 autoinjectoare. Peste tot umbla cu ele. Știa că va fi expus, știa că va face reacție alergică severă, nu putea să evite sau nu lăsa societatea să poată să spună deschis că el are o problemă.

Nu îl credeau.

Nu numai că nu îl credeau, îl punea într-un complex. Îl punea într-un complex de inferioritate. Ori în anumite situații chiar Cel puțin în țara noastră nu avem încă nivelul ăla de educație. Să înțelegem că este o problemă de sănătate și trebuie să fim înțelegători, să fim educați și să nu le expunem pe acela la ceva ce ar pune viața în pericol.

Ținând cont de asta și o să ne întoarcem la cele 14 alimente, Când călătoresc în unele țări sau în unele hoteluri și nu știu dacă ține și tu să ne explici de educație sau de legislație sau de amândouă, de multe ori când te duci la un bufet vezi și cred că înainte nu le observam, acum le observ pentru că le caut, vezi descrierea mâncării și în paranteza alergenii și poate înainte mi se părea că e un moft, acum îmi dau seama cât de bine să te uiți la un aliment și să vezi că n-are caju, să nu vreați să întrebi bucătarul dacă are caju sau nu. Și e doar un exemplu. Ține de legislația asta? Ține de educație? Și cum putem noi să promovăm legislația asta astfel încât atunci când te duci la un bufet să poți să vezi pe fiecare etichetă alergenii scriși?

Cred că țină de ambele. Și de educație, și de legislație și mai ales de respectarea legislației. Deci aici este cheia succesului. Există țări europene în care lucrul ăsta este foarte elegant implementat. Există o legislație, să zicem extra-legislație europeană și aici discutăm mai ales în statele în care au existat niște cazuri dramatice. Deci în spatele acelor cazuri dramatice cu precădere copii, există niște familii care au înființat niște fundații care militează pentru o legislație suplimentară și pentru respectarea drepturilor acelor copii ca să se evite o nouă fatalitate. Noi n-aș zice că nu avem legislație, n-aș zice că nu este cunoscută, dar adeseori nu este respectată în tocmai sau poate că nu este înțeleasă. Ca să respecti ceva, poate că ar trebui să ți se explice foarte clar niște situații. În ultimii ani, cel puțin, eu și toți cei care suntem membri în asociații, am încercat să obținem și alte asociații au încercat să obțină drepturi pentru copii să fie integrați și nu numai să li se oferă niște meniuri alternative.

Ce înseamnă? Ah, ok, îl duci la grădiniță și să poată grădinița să ceară meniuri alternative?

Și să-i oferă și lui o hrană adecvată, mai este foarte mult de lucru, dar n-aș zice că suntem ultimii în Europa. Nu suntem nici pe o poziție fruntașă.

Hai să revenim la cele 14 alimente. Ai spus fructe de mare care sunt împărțite în diverse tipuri.

Am zis pește, deci peștele cu toate variantele lui, mai puțin implicați pești cartilaginoși decât pești osoși, de exemplu.

Ai zis de soia și de țelină.

Am zis de soia țelină. Sigur că aici discutăm despre arahide și o să zici, da, chiar așa există în România multe cazuri raportate? Da, în ultimii ani, da, zice că nu pe primul plan, dar exact cum au crescut numărul cazurilor de alergie alimentare la nucifere, care iar figurează între cele 14, așa au crescut și la arahide.

Diferite.

Deci nuciferele. Aici discutăm despre nuca, nuca românească, nuca pe canalul unei de pădure, macadamia, nuca de Brazilia, discutăm despre caju, despre fistic. Iacătă, nu discutăm despre nuca de cocos, să fim bineînțeles, o cheamă nucă dar ea e o drupă, n-are nicio legătură cu ele. Discutăm despre familia leguminoaselor și din familia leguminoaselor aia că sunt 3 alergene legiferate în Europa. Și aici avem arahidele, avem soia și avem lupinul. Lupinul a apărut, în mod special era foarte des folosit în Germania, dar după aceea s-a folosit și în alte țări europene, inclusiv la noi, ca înlocuitor al proteinelor pentru cei care au alergine la gluten, de exemplu. Dar după aceea, văzându-se că lupinul este o sursă foarte sănătoasă de proteine, a apărut foarte des în diverse alimente și atunci au fost raportate mult mai multe cazuri și a fost legiferat. Deci este un alergen legiferat, lupinul. Cine a auzit de alergie la lupin? Ia uite că există.

Ai zis de lucifere, zi-mi te rog, e pe bune alergia asta la lune sau e doar o frică globală care se răspândește?

Uite, mi-ai pus o întrebare și asta e o confuzie pe care mulți o fac. Alunele de pădure sunt diferite de alunele de pământ. Deci alunele de pământ sunt arahidele. De-aia toată lumea zice, este un număr impresionant de alergici în lume la arahide. Acolo unde vorbim despre alergia asta și e pe primul loc, discutăm despre Statele Unite, despre Australia și despre multe alte țări din Europa și nu mai există chiar și în Asia foarte mulți care sunt alergi, mai puțin în Africa, că acolo nu strângem foarte multe date, dar s-ar putea și acolo să apară. Cert este că atunci când vorbim despre arahide, discutăm despre alune de pământ din familia leguminoase, adică soia, lupinț, chinduv, fasole, linte, năut. Ele fac parte din aceeași familie. Reacția încrucișată dintre ele există într-un procent nu foarte mare, dar există. Adică poți să fii alergic la soia, să fii alergic și la arahide, de exemplu.

Dar dacă revenim la lună, adică vorbim strict de alune de pădure.

Alunele de pădure, da. Nu sunt pe o poziție fruntașă, dar numărul de cazuri este în creștere și aici.

Dar de ce, adică cred că toată lumea știe de alergie la alune, sunt alergic la alune. Poate e un trend vestic pe care îl vedem în filme?

Un trend vestic despre arahide, încă o dată.

De arahide, ok. Nu de alune.

Nu de alunele de pădure, ci de arahide. Ești alergic la alune, atunci lumea crede că ești alergic la arahide. La noi se numesc la fel. Adică alunele de pământ și alunele de pădure. Ori lumea, când ești alergic la alune, nu s-au gândit niciunul dintre ei că ești alergic la Nutella, de exemplu, care are alune de pădure. Și ești alergic la untul de arahide.

Dacă noi zicem alune la arahide, ok. Și atunci e alergic la arahide.

La noi că la restul nu le cheamă la fel. Deci acolo este foarte clară distința. Noi însă avem această confuzie și continuăm să o avem și să zicem că există un trend de fapt. Explozie în alte părți și la noi nu este. Dar există și la noi foarte multe cazuri, îngrijorător de multe cazuri, atât la alune de pădure, Cât și la arahide.

Ai zis de arahide? Ai spus de...

Soia lupin, nucifere, lapte ou, cerealele care conțin gluten, cele două familii de fructe de mare, țelina, muștarul. Este un alt alergen. Muștarul. Muștarul care este vorba aia, foarte des sunt întâlnit și nu numai asta.

Alergia la muștar, ați spus. Din nou, mă gândesc că pare simplu, zici, mare lucru, nu mănânci muștar, mănânci mici fără muștar.

Nu e chiar simplu, pentru că apare în foarte multe tipuri de condimente și iarăși întâlnești alergia asta la muștar și la copii. Deci am avut chiar un copil care a avut un test de provocare la muștar. Deci este campion în provocări alimentare sub supraveghere. O să ajung și o să-ți spun ce înseamnă asta. Este cel mai valoros test. care se face atunci când vrei să confirmi o alergie alimentară. Deci este ce numim noi GOLD STANDARD. Deci este cel care...

Nu sunt suficiente analizele doar ca să vezi?

Nu. Deci în alergia alimentară, din păcate, avem foarte multe dezbateri Dacă sunt relevante, dacă au valoare predictivă negativă, adică dacă sunt negative înseamnă că nu ești alergic. Dacă au valoare predictivă pozitivă foarte mare, dacă sunt pozitive înseamnă că ești alergic. Deci aici discuțiile se fac în cabinete și este bine, foarte bine să fie interpretate de un alergolog Și aici sublimiez nu pentru că aș vrea să par eu mai speciale sau alți colegi de-ai mei care, să zicem, ne-am nișat cumva în acest domeniu, dar este bine să fie văzut de cineva care are experiență în a diagnostica și gestiona alergirile alimentare. Pentru că tendința și este firească în momentul în care vezi niște analize roșite, cu valori mari, Tendința este să scoți din dietă acel aliment, să le elimin din obiceiurile tale alimentare, deși el nu ți-a pricinuit până în momentul acela niciun fel de reacție. Deci nu ai avut niciun fel de reacție atunci când l-ai consumat. Semnul ăsta este că de fapt nu ești alergic. ci ești sensibilizat alergic.

Asta e important de știut pentru că, ce zici tu, este că poți să faci un panel de alergii.

Da, mai ales când ești copil. Mai ales când ești copil, dar și când ești adult, din greșeală, uneori, adulții, spun ce să fac? Să fac tot ce este ca să aflu. Să aflu dacă sunt alergii sau nu la ceva. Atunci se ducă către un laborator și laboratorii spune hai să facem și la alimentă că poate-o-ți fi. Și este un test cu alergenele respiratorii și cu alergenele alimentare. După cum explicam la început, există asemănări între proteine și dacă faci așa un panel obișnuit în care apar desfășurate proteinele după familiile lor și în nivelul lor de stabilitate, deci testele astea de alergologie molecular, Și îți apare că ești pozitiv la morcov, la țelină, la orez, la grâu și îți mai apare și soia și îți mai apar și arahidele. Și da, ești alergic și la polenul de mesteacăn. Și ești alergic și la polenul de ambrozie. Tu ce zici? Vai de mine, uite ce greșală am făcut toată viața. Uite, devine înspăimântat și prima lui reacție este să scoată acele alimente.

Asta e o grișeală mare și ce trebuie să facă e să meargă la un alergolog care să le interpreteze în context clinic, pentru că o mare parte poate să fie doar sensibilizare, ești sensibil dar nu alergic, dar contextul clinic pune diagnosticul concret și ne întoarcem la ce ai spus tu că a fost acest copil care a făcut un test de.

Provocare sub supraveghiere medicală.

I-ați dat muștar să mănânce?

Da, am mâncat muștar.

Și ce a făcut?

Nu i-a plăcut gustul, dar n-a avut nicio reacție.

De ce nu le-ați dat cu mici?

Nu a vrut. Copilul este cu nivel de inteligență foarte ridicat. Mi-a sugerat să schimb cumva matricea. Ce vreți să spuneți?

Iar mie îmi plac micii.

Nu, nu, un nivel de inteligență foarte ridicat și n-a vrut decât cu ce vrea el să-l combine. Și mi-a spus și tipul și mi-a spus să schimb și matricea în care se băgat muștarul. Adică să-l îmbunătățesc cumva că el nu este foarte mulțumit de gust, dar e mulțumit că nu a reacționat.

Bun, și el când mânca acel muștar din nou?

Nu mâncase. Deci acel copil nu consumase. Făcuse investigații alergologice mai complicate, complexe și apăruse cu o sensibilizare mare, un nivel de anticorpi mare, cancer de muștar. El nu știa, deci el trebuia să afle. Respect reguli stricte.

Ce urmăriți la testul acela? Ce urmăriți?

Urmăresc cantitatea de la care ar putea să reacționeze pragul de reacție și dacă reacționează sau nu.

Și a reacționat?

Nu. Deci în final el a consumat o cantitate suficient de mare cât ne stabilim în protocoale, nu a reacționat, poate să consume. Nu-i place gustul, dar asta nu înseamnă că nu poate să-l consume. A scăpat de o povară dintre alte multe poveri pe care le poartă el. Alergia adăvărată la care a reacționat. Deci același copil, de exemplu, a încercat să facă să-și verifice reactivitatea la cash-ul tot în contextul în care nu consumase niciodată. Și a reacționat. Apoi, după o perioadă, titlul de anticorp scăzuse și el a vrut să verifice încă o dată dacă mai reacționează de la ce. Tot sub supraveghere riscul este mare să faci asta acasă, decât dacă ai foarte mare curaj, dar n-aș recomanda, mai ales când. Să zicem, cuantifici măsori riscul, cum? Prin niște investigații preliminare și când vezi că anticorpii sunt direcționați către niște proteine pe care noi le considerăm extrem de periculoase.

Deci niște teste specifice pe care le face medicul.

Exact. Le facem teste preliminare, spunem ăsta are un risc mare atunci când va veni în contact, dar nu știm dacă va face sau nu anafilaxie. Când știm, când îi dăm să mănâncem.

Și sunt curios, copilul când este la medic și face acest test cu muștar, are o branulă pusă? Asta e ideea, are o linie venoasă prinsă ca în caz de nevoie să pot să-i intervi direct intravenoasă. Indiferent de ce se întâmplă însă, concluzia e simplă. Dacă vrei să-ți faci singuri teste de alergie, nu le face. Te poți speria, te poți duce pe piste greșite, trebuie să te duci la medicul tău, alergolog și el știe cum, în ce context, ce trebuie să testeze și sfatul meu e nici măcar să nu te uiți pe acele analize. Să-i spui domnul doctor sau doamna doctor, mi-au venit analizele, vi le trimiți, spuneți-mi ce am. Nu te uita la ele. Ce ziceți de testele alea pe care le poți cumpăra de la farmacie și le poți face acasă? Sunt teste rapide.

Deci este o mare, mare prostie.

Testele de alergie pentru acasă sunt o prostie?

Toate sunt o prostie. Până la urmă o să zic că probabilitatea de a fi alergic este asta și tu ce ai să faci? După aia o să încerci să scoți din dietă alimentele respective sau să zici că sunt alergii la trăi?

Sunt teste rapide de sânge, nu?

Treci la 3 tipuri de polenuri, te uiți care este calendarul, gata, dacă strănută asta este situația, nu te mai duci către doctor, pierzi niște oportunități pe care le poți avea, adică să capiți un tratament care să se adreseze cauzei. Să capeți un document valid pe care să-l prezinți după aceea când ești părinte, de exemplu, te duci cu el în unitățile de învățământ. Că dacă nu facem lucrurile astea și nu le facem corect, nu o să reușim să educăm Populația. N-avem cum, pentru că toată lumea până la urmă are nevoie de niște documente semnate de un specialist din care să reiasă un diagnostic concret și niște indicații. Dacă tu te duci și spui direct copilul meu este alergic la 20 de alimente, că așa am văzut eu într-un test, Cei de la grădiniță sau de la școală o să zică, ia uite și nebunul ăsta, a venit cu, ce e asta? Cine a mai auzit de așa ceva? Și există și situații în care este un lucru real și există situații cu polisensibilizare alergică unde nu este real. Și atunci este bine să nu faci lucrurile astea de capul tău. Deci putem să facem prevenție primară, deci înainte de apariția sensibilizărilor, prevenție secundară, după ce au apărut ca să nu se exprime toate alergiile și târziară când prevenim apariția complicațiilor care pot fi foarte multe. În alergia alimentară putem să facem oarecum O prevenție primară încă din timpul sarcinii, prin alimentația mamei, prin obiceiurile mamei legate de fumat, de alcool, de suplimente cum ar fi acizi grași polinesaturați omega 3, niște probiotice. de a-i recomanda cum să nască, dacă este posibil să nască natural, să alăpteze, cel puțin până la șase luni, dar și după aia, să urmărească evoluția pielii și dacă apar forme de dermatită, este bine să întrebe medicul pediatru dacă nu trebuie să ajungă Pe lângă dermatolog și la alergolog, pentru că noi putem să facem o altă strategie de prevenție legată de diversificare, adică de introducerea precoce în așa-numita fereastră de oportunitate. a unor alergene, tocmai pentru a preveni dezvoltarea sensibilizării.

Asta e interesant și este de curând.

Este o chestie de câțiva ani care iarăși a fost, să zicem, ne-a zguduit cumva pe noi.

Era fix inversul ce am învățat până acum.

Deci noi învățasem, dar nu învățasem de capul nostru. Învățasem în urma unor studii și s-a constatat totuși că am neglijat această verigă importantă de sensibilizare prin piele. Și cine n-au scos-o la iubeală au fost cei din evrei, pentru că ei mâncau, copiii lor mici mâncau de la 4 luni până la 6 luni niște pufuleți care conținau arahide. Și au văzut că, de fapt, ei nu au atâtea cazuri aportate de alergie la rachide.

Pentru că se sensibilizau din acei pufuleți.

Nu se sensibilizau. Din contră, consumându-i regulat, nu mai permiteau să apară anticorpii de tipice. Și atunci asta era o strategie de prevenție. În introducii mai devreme, Și consum regulat, asta este o altă regulă. Ai introdus un aliment, nu ți-a dat reacție, oferă-l copilului după un orar regulat, pentru că dacă îl oferi acum și îl mai oferi peste 3 luni și spui gata, am bifat și alunele de pădure. Îi le-am dat, dar eu nu îi le mai dau trei luni de zi, bă, că am bifat din diversificare. El, între timp, din mediul înconjurător, poate să vină, repet, în contact prin intermediul pielii sau pe alte... Cu alunele respective, organismul alege să se sensibilizeze, produce anticorp și la o terță întâlnire declanșează alergia. Numai când îl vede constant, în cantități mici, capătă toleranță.

Aș vrea să rămânem în zona testelor și să vorbim puțin și despre testele de intoleranță, pentru că avem teste de alergie care trebuie explicate, dar există teste de intoleranță alimentară. Acum, care-i diferența între alergie și intoleranță și care-i treaba cu aceste teste?

Când vorbim despre alergie și intoleranță, vorbim despre lucruri total diferite. Când avem de a face cu alergie, participă elementele sistemului imunitar la producerea acelei reacții. Când avem de a face cu intoleranță, avem de a face fie cu un conținut de substanțe cu anumite proprietăți în alimente. fie cu o reactivitate neobișnuită la anumiți conservanți și coloranți care au iarăși niște proprietăți speciale, fie cu niște defecte ale enzimelor care prelucrează anumite substanțe din alimente. Exemplu clasic este lactaza, enzima care prelucrează zahărul din lapte, adică lactoza. Nu ești alergic la lapte, ești intolerant la lactoză. Are alt tablou clinic, nu spune viața în pericol, deci discutăm despre două lucruri distincte.

Adică alergia la lapte, la proteina din lapte și intoleranța la lactoză sunt lucruri diferite.

Lucruri diferite și când vorbim despre alergie, că aici lucrurile un pic s-au complicat puțin și poate de aici a pornit tocmai ideea asta de intoleranțe, așa într-o zonă gri. Ce sunt astea? Poate că sunt tot alergii de la alergiile cu mecanism immunologic întârziat. Deci care sunt apanajul mai ales a vârstei mici. Sunt, apar în clasificările noastre acum foarte des, au manifestări mai ales digestive, seamănă mult cu intoleranța la lactoza, au scaune diareice, au scaune cu mucus, au scaune cu sânge, au disconfort abdominal, durere abdominale, reflux, regurgitează, varsă. Deci sunt manifestări digestive, adesor combinate cu dermatită, Dar care nu au la bază un mecanism alergic la care participa anticorpii. Deci poți să faci panel, poți să faci determinări de IGS pe proteină în sine, poți să faci teste cutanate prin înțăpătură, test de pric. Ele sunt negative. Dar este tot o alergie. Dar nu este o intoleranță. Este o alergie la care participă alte celule ale sistemului imunitar și care are un timp de latență mai mare, adică nu reacționezi la contactul cu alergenul în câteva minute până la două, maxim patru ore, ci reacționezi a doua zi, a treia zi, toate uneori la o săptămână. Ori de aici a pornit această discuție și apoi dorința părinților cu precăderea ale mamelor. care la un moment dat au indicație să scoată din dieta lor atunci când alăptează anumite alimente, tocmai pentru a îmbunătăți starea copilului și ca test diagnostic. Deci mama care alăptează și are un copil care are manifestările astea și la care se bănuiește a fi o alergie cu mecanism întârziat sau non-IGE imediată, scoate din dieta aia alimentul respectiv și așteaptă câteva săptămâni, 3 săptămâni, 6 săptămâni, ca lucrurile să se ameliorez. De ce? Deoarece în mai multe ori mamele, nu numai la noi, dar mai ales mamele române, nu au răbdare pentru că ele în momentul ăla intră pe 3-4-5 grupuri. În care apar tot felul de zeci sute de păreri care pot fi contradictorii și își doresc niște analize, niște investigații care să le spună clar, ele pot consuma broculi și nu fac rău copilului? Pot consuma nu știu ce? Carne destruți și nu fac rău copilului? Sau trebuie să mănânce doar carne destruși și să nu mai mănânce nicio altfel de carne? Și atunci ele își doresc niște analize. Și iacătă pe piață au apărut aceste paneluri de intoleranță alimentară care măsoară, iacătă, și aici, paradoxul, măsoară niște anticorpi. Oare, după cum spuneam, intoleranțele nu au nicio legătură cu sistemul imunitar. Măsoară niște anticorbi care de cele mai multe ori sunt IGG în mod normal. Deci aceste teste nu au relevanță. Și nu spun eu, spun foarte mulți specialiști. S-a ajuns la un consens internațional, aș zice, în care ele sunt nu interzise, dar nu au valoare. Deci nu sunt valide, nu sunt recomandate.

Credeți că ar trebui să fie interzise totuși?

Nu știu dacă ar trebui să fie interzise, că în momentul ăla s-ar putea să riscăm să vină cei care realment au suferință la care aceste teste nu atât de largi, nu atât de a paneluri ar fi utile.

Dar cum e posibil că sunt, adică testele astea, eu știu că sunt recomandate de anumite clinici, recomandate de anumiti nutriționiști și sunt inclusiv interpretate de unii medici.

Corect.

Ca să înțeleagă oamenii care nu au intrat în legătură cu aceste teste și nu le-au făcut, poți să descrie un tablou clasic de cum se vinde un astfel de test? Vine un pacient care are brain fog, ceață mentală, este obosit, pare că ceva e în regulă.

E balonat, are dureri de articulații, are niște erupții, poate strănută, poate îl doare capul.

Și se fac niște analize, niște investigații și nu se găsește nimic. Și vine clinica respectivă sau nutricionistul sau medicul, asta mă miră, Și spune, măi, poate ai o intoleranță la ceva, dar nu-ți dai seama la ce ai intoleranță. Hai să facem acest test. Se face test din sânge și-ți vine un raport cu o listă de 200 de alimente, unde ai fie gri, adică nu e colorat, fie colorat cu roșu. Și cu roșu sunt colorate IGG-urile astea care sunt crescute. Deci testul pare foarte medical și dacă ai, de exemplu, îți apare la lapte, la brânză, la ouă, la carne.

În egală măsură ți apare și, de exemplu, la Romanesco, care este un fel de conopidă. Tu n-ai mâncat în viața ta Romanesco sau nu știu ce condiment sau mai știu eu ce iarbă.

Lapte de iapă, de exemplu.

Ei, când vorbim despre alergie, că tot ai adus vorba despre lapte de apă, există proteine comune tuturor, prezente în toate tipurile de lapte de la toate mamiferele, se pot încrucișa.

Ideea este, aș vrea să termin procesul ăsta, deci faci acest panel și aici firul meu se rupe, pentru că înțeleg ca un coach care nu a fost într-o facultate de medicină niciodată să îți dea niște recomandări, aici e riscul tău că tu asculti acele recomandări. Dar nu înțeleg de ce sunt totuși unii medici care se uită pe această listă și zic, a, poftim, ești intolerant la 10 alimente care de fapt sunt alimentele tale de bază, sunt alimentele pe care tu le mănânci în fiecare zi, deci trebuie să renunți la aceste alimente ca să Nu mai ai problemele pe care ai venit, cu toate că nu există nici o corelare între ele, nu există nici un studiu care să le lege și mai mult decât atât. Adică astea nu sunt păreri doar de experți. Sunt ghiduri ale asociațiilor mari de alergologie și monologie al academiilor, unde scrie clar, aceste teste nu sunt relevante și de aceea mă întreb dacă nu cumva ar trebui aceste teste. Nu știu dacă ne ajută o poziție oficială, pentru că acei doctori sau acei nutriționiști o să continui să recomande acele teste.

Pentru că există interese financiare, există cumva presiunea pacientului care își dorește foarte tare să îi spui concret ce anume din alimentația lui îi dă acel discomfort.

Și nu mai vorbim de faptul că sunt foarte mulți, testul costă mult în primul rând, există mulți părinți cu copii care se duc și fac acest test copiilor și practic Ce se întâmplă acolo? De ce faci testuri și îți iei aceste IGG-uri pozitive fix la alimentele pe care le mănânci? Pentru că ai o toleranță. Adică e o dovadă că tu mănânci acel aliment, de fapt, acel test.

Este o dovadă că mănânci. Dacă sunt într-o cantitate foarte mare, într-adevăr este o dovadă a blocării, probabil a unei reacții de respingere. Inițial ai avut cumva o tendință către a produce IGE-uri, poate chiar îți ies pozitive la un moment dat în niște paneluri și tu ai consumat slabăcerile acela aliment și apar și anticorpii blocanti. Există, după cum ți-am spus, situații în anumite afecțiuni serioase, foarte serioase, afecțiuni endocrinologice, Tot cu implicarea sistemului muntar în care ele au o semnificație dar sunt atât de puține încât nu ai cum să le indici când ai în față un tablou care este sugestiv pentru cu totul altceva.

Ajungi practic, da, dacă renunți la cele alimente cu ce îl hrănești pe acel copil sau cu ce îl hrănești pe acel om.

De foarte multe ori se ajunge la diete ultra restrictive și aici ți-am spus și dacă mama își dorește binele sugarului și să nu mai aibă simptome și să crească eventual sau să nu mai aibă atâtea scaune sau să nu mai regurgiteze, Și ea, la rândul ei, are această dorință să scoată cât mai multe alimente, cu rost sau fără rost, la indicația unui specialist sau nu, ca să nu-i facă rău micuțului. Și atunci e o frustrare foarte mare.

E încă un motiv în plus când faci schimbări din astea majore în viața ta și, în general, când vrei să renunți la o grupă alimentară sau la mai multe alimente, e bine să mergi la un om care a făcut școala de medicină, a făcut facultate de medicină, a terminat un rezidențiat, care vede pacienți și care te poate sfătui mult mai rațional și bazându-se pe o experiență academică, zică, dom'le, Ok, e ok să faci asta sau nu e ok să faci asta?

E ok să faci asta, aici mă pricep eu să te ajut, de aici încolo te rog să te duci la un coleg de-al meu a cărui specialitate este mai valoroasă în a stabili o strategie, de exemplu dieteticianul sau nutriționistul care ar trebui să intre în echipă. Și revenind la alergiile alimentare, aici chiar că este important să lucrăm în echipă, din păcate nu avem foarte mulți dieteticieni aproape deloc. care ar trebui să vină alături de alergolog și de pediatru atunci când discutăm despre niște restricții alimentare la un copil în creștere pentru că aici este foarte periculos să scoți cu rost o categorie de alimente și va trebui înlocuită cu ceva în așa fel încât să nu se producă dezechilibre majore.

Am vărbit despre prevenții, am vărbit despre alimentele care provoacă acele alergii, am vărbit despre teste și cum trebuie ele interpretate sau de către cine. Adică oamenii au înțeles că trebuie să mergi la un alergolog care să ți le interpreteze. Haideți să vorbim acum despre ceea ce de fapt ne deranjează cel mai mult și de ce ne înfrică. Șocul anafilactic.

Nu aș zice direct șoc, ci aș zice anafilaxie.

Anafilaxie, ok. Care e diferența atunci?

Toată lumea familiarizată șocul este o formă severă de anafilaxie, adică o treaptă severă în care apare prăbușirea funcțiilor vitale. În anafilaxie apar semne serioase din partea mai multor organe și sisteme concomitent.

Care sunt acele semne?

Deci cand vorbim despre anafilaxie, toata lumea s-ar astepta sa apara ceva semne pe piele. Si da, apar in 80% din situatii. Deci apare urticaria, adica ca si cand te-a batut curzica cineva. Te mănâncă pielea, se înroșește și apar zone mai ridicate, exact la urzicătura.

Acolo unde ai avut contact cu alergenul sau nu neapărat?

Nu neapărat.

Deci poate să apară pe corp.

Deci consumat alergenul poate să apară în altă zonă a corpului, nu neapărat poarta de intrare. Ai noroc când discutăm despre un vebeluș că începe să aibă urticare sau se înroșește în jurul gurii. La cantități foarte mici, asta se atrage cumva atenția că s-ar putea să fie vorba despre o reacție alergică. Se mai întâmplă la bebelul, se apară din cauza acidității anumitor fructe și legume. Deci trebuie să verifici dacă și a doua oră se întâmplă lucrul ăsta. Dar revenind, ai urticarie și te umfli. Ți se umflă buzele, ți se umflă ploapele, ți se umflă poate o altă zonă a corpului, ți se poate umfla glota, limba. În acel moment apare semnul de severitate. Deci în urticarie și edem, dacă asociezi și manifestări din partea aparatului respirator și aici ce se întâmplă? S-a umflat limba. Nu mai poți să vorbești corect, nu mai poți să înghiți, nici măcar saliva nu mai poți să o înghiți cum trebuie, apare răgușala. Plânge, dar plânge răgușit. Plânge ca atunci când are tuse convulsivă. Deci apare stridorul, acel sunet foarte bine cunoscut.

Evaluabil și la adult și la copii. Deci semnele sunt la fel.

Apare edemul de limbă, edemul de glotă, nu mai poți să respiri, nu mai poți să tragi aer. Dar se poate întâmpla să ai manifestări respiratorii din partea tractului bronșic, respectiv începi să tușești. Încep să șuier, să ai respirație șuierătoare, exact ca și când ai avea o criză de azi.

La cât timp după ingestia alergenului poate să apară?

Raxa poate să fie foarte rapidă, la câteva minute și poate să se întindă până la două ore, până la patru ore când apar cofactorii respectivi. Deci într-un interval scurt de timp după consumul sau contactul cu alergenul respectiv. Deci, repetând, urticarie și sau înflăture de ME.

Urticarie înseamnă că te mănâncă.

Te mănâncă, ai erupție pe piele. Și plus minus te-ai înflat. Și ai manifestări respiratorii, înseamnă anafilaxie. Ai manifestări digestive, deci din partea aparatului digestiv, severe de data asta, adică verzi, dar verzi foarte rău. Te doare burta, deci ai durere abdominală, crampe abdominale, uneori ai scaune explozive. sau chiar faci petine, se poate întâmpla să ai incontinență, în acel moment ai anafilaxie. A treia variantă asociată cu urticarea și edemul este legată de funcția aparatului cardiovascular. Ce se întâmplă? Se produce dilatarea vaselor sub acțiunea mediatorilor substanțelor care se descarcă din celule în timpul reacției alergice și atunci apare prăbușirea tensiunii arteriale. În consecință sângele nu se mai întoarce la inimă pentru că băltește undeva în periferie, nu mai se întoarce la inimă, nu mai este împins de la inimă către organele vitale și către creier. Apare confuzia, amețeala, somnolența, pierderea stării de conștiință.

Și de vezi acesta este șocul anafilactic.

Într-un fel, da. Deci când apar și manifestări respiratorii și manifestări din partea aparatului cardiovascular, intri în suficiență și atunci ai șocul anafilactic. Deci, efectiv, inima nu mă are ce să pompeze sânge către corp, către creier și către celelalte organi.

Până că totul e dilatat din cauza acestei furtuni.

Totul iese dilatat, sângele rămâne în periferie, nu se mai întoarce la inima. Deci este evident, prăbușirea atenției la început. Prin mecanismele noastre de adaptare, noi încercăm să ne luptăm cu asta și atunci inima începe să bată foarte puternic, abare tachicardia, deci creșterea ritmului cardiac, câteva minute sau la început luptă organismul să contracareze acest lucru și după aceea nu mai poate să o facă fără ajutor. Adică adrenalina se descarcă din glandele noastre. În astfel de situații descărcăm adrenalină, dar nu suficientă. Și atunci trebuie să vii cu medicamentul salvator de viață din afară.

Ok, și ai anafilaxie sau șoc anafilactic, ce trebuie să faci atunci?

Dacă ai norocul. Asta este un norochior. Ca cineva din jur să sufere de același lucru și să recunoască ce îți se întâmplă, îți poate împrumuta medicația din trusa lui de urgent. Dar nu se întâmplă des lucrul ăsta și atunci imediat trebuie să suni la 112 și să anunți că ai o reacție alergică severă. Ce nu trebuie să faci este să nu faci efort fizic. Că dacă faci efort fizic, alergi, te agiți foarte tare, ai putea să-ți agravezi starea, să te așezi într-o poziție confortabilă. Respectiv, dacă ai manifestări respiratorii, totdeauna trebuie să rămâi în unghii de 90 de grade. Ca nu poti sa intindi omul cand se sufoc. Deci el nu trebuie sa stea intinds. El trebuie sa ramana in fund.

Pe de alta parte daca ai soc.

Hipovolemic, il intindi si ridici picioarele. Pentru ca tot ce a mai ramas trebuie sa se intoarca la minima.

Deci daca ai anafilaxie, adica incepi sa.

Se umfle lucruri si tu se esti, stai pe verticala. Sa stai in fund si sa te apleci un pic. Să îl crotești puțin, să-l încurajezi, dar să nu-l întinzi.

Dacă însă își pierde conștiența, leșină, vezi.

Că este omnubilat, leșinat, îl întinzi.

Îl culcăm și ridicăm picioarele.

Dacă v-ar să în același timp îl întinzi pe o parte, că s-ar putea să se nece cu voma respectivă și după aceea îl întorci în poziția potrivită și dacă nu mai răspunde la La cel întrebi, dacă este acolo, dacă este prezent, te apuci de manevrele de resuscitare.

Dacă nu e ok, dacă este în stop și sunt...

Sigur, îl așezi în poziția de siguranță și continui să faci manevrele de resuscitare până vine salvarea.

Este foarte important și avem și la Medicool descris și arătat cum se face resuscitarea. E atât de important ca oamenii să știe cum se face resuscitarea și să recunoască și într-un care ai un stop sau când ai semnele că trebuie să faci o resuscitare, atunci nu te mai interesează care este cauza. Acolo nu te mai interesează care e cauza. Dacă pacientul și-a pierdut conștiența, sunt diverse lucruri pe care trebuie să le faci, ridici barbier, asculti să vezi dacă respiră, te uiți la piept să vezi dacă se mișcă cutia toracică, dacă nu dă semne că respiră, dacă face aceste lucruri și el nu respiră, Te apuci si faci masajul cardiac, pentru ca indiferent de motivul pentru care este in stop, scopul tau este sa apesti pe cutia toracica suficient de mult, cat inima sa se comprime, sa ajunga sange la creier, sa tina creierul in viata. Pana vine ambulanta si poate sa-i faca o injectie cu un auto-injectomat, cu un EpiPen sau cu ce au ei la dispozitie.

Sau poate sa puna perfuz.

Sau perfuzie direct și, practic, să preaducă sânge la creier și inima să repornească. Așa salvezi o viață, indiferent de care e cauza. Dar, dacă totuși știi că ai alergia alimentară.

Sfatul meu este să nu pleci nicăieri fără trus adăugent. Un segment foarte vulnerabil este adolescentul. Deci aici segmentul cel mai vulnerabil este reprezentat de adolescenții care încă au alergii alimentare probabil debutate în copilărie și nu s-au stins pentru că, de exemplu, când discutăm despre lapte, despre cereale, despre ou sau despre soia, te aștepți ca aceste alergii să dispară pe măsură ce crește copilul, să capezi toleranță. Dar există și variante în care Chiar la acestea nu capesc toleranta, mai rar, dar avem copii mari, adolescenti, care inca sunt alergici la lapte sau la ou si chiar la cereale, dar celelalte, susanul, care este între cele 14. Arahidele, nuciferele, peștele, s-ar putea niciodată să nu capeți toleranță. Și atunci tu rămâi cu această povară îndelungată și ai nevoie oriunde te-ai duce să verifici și să porți trusa de urgență cu tine, adică să ai în trusa respectivă două autoinjectoare.

Două autoinjectoare? De ce două, de ce nu unul?

2. Pentru că se poate întâmpla ca unul să aibă un defect din fabricație și să nu se descarce, ceea ce este îngrozitor. Deci în momentul în care știi ce trebuie să faci, ești conștient că trebuie să o faci și acela se blochează. Există situații rar raportate, dar se poate îndâmna. Și a doua situație este că nu răspunzi doar la administrar unii singure doze din autoinjectorul respectiv și în 5, maxim 10 minute după ce ai administrat primul autoinjector, deci prima doză de adrenalină, situația nu s-a ameliorat considerabil. Este nevoie să folosești al doilea autoinjector până vine sigur modul sau salvare.

Te știi cu o alergie, medicul ți-a recomandat să ai opris trusă de primajutor. Trusa asta, o să ajungem și la ea, dar conține cel mai important lucru, acest autoinjector. Când știi că trebuie să faci acea autoinjecție? Care sunt semnele că acum trebuie să injectezi?

Semnele de severitate, după cum ți-am spus. Deci ai manifestări respiratorii. Nu poți să respiri, nu poți să înghiți, nu poți să vorbești cum trebuie, nu poți tușești foarte tare șuier. Ai manifestări respiratorii severe, atunci trebuie să folosești și este bine să știe oamenii, părinții, copiii mai mari și copiii chiar de la anumită vârstă înțeleg lucrul ăsta. Se poate întâmpla că ai o alergie alimentară, consumi sau vii în contact cu alergenul respectiv și nu ai nimic pe piele. Deci am spus 80%. În 20% din situații, pielea care îți atrage atenție, evident este ceva, te mănâncă, se înroșește, te umfli, dar se poate întâmpla să nu ai semne din partea pielii. Și atunci să ai direct manifestări respiratorii. De ce ai manifestări respiratorii? Ai manifestări digestive severe, nu singure, ci în combinație cu urticarea sau edemu. Ai senzația Nu mai vezi bine, ești amețit, ești confuz, o să-ți pierzi starea de conștiență și o să leșini? În acel moment ești obligat, ești îndemnat să folosești autoinjectorul.

Autoinjectorul are adrenalină și ea o să, că... practic, ai explicat că vasele de sânge se relaxează, adrenalina le încordează la loc, dar adrenalina...

Poate inima mai repede?

Adrenalina poate sa intervina si pe edeme?

Categoric, mai ales pe edemul de glota. Si mai ales in obstructia bronzică. De sigur. Deci sa ne gandim putin ce se administreaza la un copil care are bronziolita. De exemplu, care tot are wheezing si senzatia ca nu numai senzatia, nu poate sa respire cum trebuie din cauza edemului si a spasmului din tractul bronzic ca se da adrenalina prin aerosol. Deci adrenalina actionează și la nivelul tractului respirator, adrenalina reglează și funcția compromisă a aparatului cardiovascular. Deci scăderea tensiunii, după aceea produce vazoconstricție, nu mai boltește sângele, sângele se întoarce la inimă și în plus apar și bătăi mai dese ale inimii, de sigur de tachycardie, îți bate inima mai tare. Și îți dă și acea stare de tensiune, trebuie să știm că după ce administrezi adrenalină, oarecum ești mai încordat, ești cumva mai într-o stare de panică și până la urmă ești mai prezent. Îți tremură mușchii pe tine, dar este salvatoare de viață. Majoritatea întreabă, este rău să facem adrenalină dacă nu este atât de severă reacția? Facem o greșeală atunci când ești diagnosticat cu alergia alimentară și ea este calculată că are un potențial de alergie severă, de anafilaxie, mai bine faci autoinjectorul, mai bine îl utilizezi chiar dacă ai niște semne ușoare. Pentru că atunci când ai un prag scăzut, când ai un nivel de reactivitate foarte ridicat, poți să reacționezi la cantități mici. Și acel prag poate să fie modificat, după cum am spus, când ești răcit, când faci un efort fizic, când este modificată matricea în care este băgat alergenul. Deci toate chestiile astea ar putea să îți agraveze reacția și tu pierzi un timp în care organismul deja își epuizează resursele de supraviețuire și apare acea cascadă inflamatorie care nu mai este la fel de ușor de contracarat ca atunci când intervii foarte repede.

Zi-mi, te rog, dacă ai un copil care a fost diagnosticat cu o alergie alimentară, îl trimiți la grădiniță, ce trebuie să conțină trusa lui de urgență?

Același lucru ce am spus, deci două autoinjectoare, O medicație antihistaminică adaptată vârstei lui, deci dacă e copil mic o să fie ceva cu formă de picături sau cu formă de soluții, siropuri. Dacă este peste șase ani, avem chiar comprimate orodispersabile al antihistaminii. Dacă este mai măricel, deja e comprimate de adult. Deci ai un antihistaminic și uneori, nu este obligatoriu, ai și un preparat cortizonic. Dacă acel copil sau acel adolescent sau chiar discutăm despre adulți când merg la facultate, adunci discutăm și despre asocierea afecțiunilor respiratorii și dacă este astmatic, în trusa lui de urgență apare și un inhalator cu o medicație bronchodilatatoare, adică care îl ajută să iasă din criza de azvezi, ventolin. sau o medicație combinată cu un bronchodilatator și un antiinflamator, că mai nou, după o anumită vârstă, poți folosi și această medicație, chiar este mai indicat să fie această medicație combinată, nu numai bronchodilatator.

Deci e o trusă pe care pacientul trebuie să aibă după el.

Și ce este interesant, iarăși, nu trebuie să fie ținută într-un loc închis, de exemplu la cancelarie, pentru că nu are nicio rațiune. Dacă este un cabinet medical, categoric este bine să aibă în cabinetul medical școlar sau de grădimiță toate aceste substanțe. Dar când ai de-a face cu un copil cu pericol de anafilaxie, Și el este expus în clasa lui. Este bine ca trusa de urgență să fie ținută în clasă.

Ce-mi place mie este că voi aveți la area, la asociația aceasta pe care tu ai creat-o și tu...

Și alți membrii fondatori, împreună cu alți membrii fondatori.

Aveți inclusiv un maimuțoi, să zicem, pe care-l cheamă Alergino, nu? E ok că i-am spus maimuțoi? Cum ți-e?

Este un personaj.

Este un personaj, Alergino.

Este un personaj, un titlu al unui proiect educațional.

Și e foarte tare că personajul ăsta poți să-l chemi, bine, nu are capacitate să meargă în toate clasele din România, dar poți să-l chemi online și el vine la tine în casă și Alergino le explică altor copii ce trebuie să facă. De exemplu, ajută un coleg cu alergia alimentară să te speli pe mâini, să nu-i dai mâncarea de la tine, că nu știi la ce să-i alegi, că trebuie să-i știi nevoile. Alergino te poate învăța inclusiv ce poți să faci cu, cum se face această autoinjectare. E extrem de simplă, nu trebuie să-ți ții în minte nimic. Pur și simplu așa arată un autoinjector, se scoate capacul, se trântește așa în coapsă, se stă 10 secunde și se sună la 112. Unde pot găsi oamenii toate aceste informații?

Pe site-ul Asociației Române de Educație în Alergii, acolo există acest proiect expus și toate cadrele didactice care sunt dornice să integreze în condiții de empatie și siguranță copiii din clasele lor, de la grădiniță, din învățământul preșcolar și școlar mic și am avut surpriza plăcută chiar niște copii mai mari. să acceseze aceste resurse. Deci toate cadrele didactice pot accesa, primesc chiar și diplome că sunt voluntari și participanți la acest proiect, dar au și planuri de lecție pentru a le explica pe înțelesul copilor toate aceste situații. Au filmulețe, avem un desen animat care explică cum se administrează autonijetorul Asta vine.

La îndemână, informația asta, pentru că, știi cum, ascultându-te, parcă răspunzând la o întrebare mi se nășteau alte trei întrebări. Asta e un lucru normal când începi să studiezi ceva, apar din ce în ce mai multe întrebări, dar dacă ai un copil cu alergie, dacă tu ai alergie alimentară sau de orice alt fel, Acest podcast poate să fie un început, un început de drup, unde îți pui întrebări și te duci mai departe pe area și o să lăsăm link în descrierea materialului, unde poți să te duci și să vezi materiale, poți să vezi cum se face autoinjectarea, cum se acordă primul ajutor, cum se face resuscitarea și poți să înveți multe lucruri, inclusiv de la alerginul, această mascotă care Și mai.

Poți să înveți ceva în afară de lucrurile astea tehnice, să spunem, care la un moment dat s-ar putea să nu fie atrăgătoare. Poți să înveți să fii empatic. Poți să înveți să fii mai bun cu cel de lângă tine. Să nu-i neglijezi nevoile. să-ţi adaptezi obiceiurile tale şi să-ţi adaptezi evenimentele care îţi marchează nişte zile. Poţi să ai zi de naştere, ziua nomastică, poţi să ai Crăciun Paşte, ia cătă sărbătoarea mucenicilor. Toate aceste sărbători este frumos să le sărbezi în comunităţi şi m-a ales să antrenez copiii să participe la asemenea evenimente. Dar să ne gândim totdeauna și la un copil care suferă de alergie alimentare că el s-ar putea să fie nevoit să stea acasă. Atunci să ne adaptăm toate aceste resurse educaționale și aceste minorități care, din păcate, este din ce în ce mai numeroasă.

Dacă ar fi să le transmiti oamenilor care poate sunt copleșiți de diagnosticul pe care îl au în familie, ce mesaj le-ai transmite?

Să fie înțelepți. În primul rând, să fie înțelepți. Să fie, cumva, dornici de a ieși din înghețul în care vor sta o perioadă pentru că este foarte greu să procesezi un diagnostic Detalia asta este foarte greu să știi că ai un copil a cărui viață poate să fie pusă în pericol. Pentru că să ținem cont, după cum ai spus, este o boală a vremurilor acestea. Deci nu putem să fim atât de exagerați și să pretindem că generația dinaintea mea, generația părinților mei, Chiar generația mea ar putea să fie reticentă vis-a-vis de această situație. Deci trebuie să le explicăm lor, pe înțelesul lor, cam ce se întâmplă, cam ce reguli trebuie să fac. Proiectul ăsta este gândit și să transformăm micuții care nu suferă de alergii în ambasadori.

Aveți așa ceva?

Da, avem ambasadori care nu sunt alergici, avem ambasadori care sunt alergici și care participă la filmulețe, ei își fac lecțiile și explică colegilor lor.

Bravă pentru ce faceți oricum.

Dar ne dorim să lărgim sfera celor.

Care sunt mai departe. Văd asta și în conferințele pe care le faci și în toate aceste ghiduri pe care le faci. E foarte util să ai o astfel de resursă la îndemână. Lăsăm jos site-ul în descriere. Adriana, vreau să-ți mulțumesc pentru informații și acest podcast care nu pare suficient, dar uite am o soluție pentru tine. Poți să intri pe site-ul drmihail.ro și dai scroll și ajungi pe a doua pagină la subiecte. La subiecte avem, unul din subiecte este alergii. Dacă dai click pe subiecte alergii, o să vezi toate materialele pe care le avem despre alergii. Majoritatea sunt cu tine, apropo, dar avem și articole și vloguri și podcasturi. Apoi, dacă de exemplu ai o întrebare pe care vrei să o pui, poți să o scrii în comentarii pe YouTube, dar poți să te duci pe site-ul drmihail.ro și pe prima pagină apare un chenar unde scrie întreabă-l pe drmihail. Poți să scrii întrebarea ta acolo, ceea ce o să facă mai departe asistentul nostru AI este să caute în toate discuțiile pe care le-am avut cu toți medicii cu care am vorbit în podcasturi, o să caute în toate vlogurile pe care le-am avut în toate transcripturile și o să răspundă la întrebarea ta dacă ea deja a fost adresată. Deci nu uita să folosești sursa aceasta de de cunoaștere, puneți tu acolo întrebarea și asistentul nostru AI îți va răspunde. Bun, Adriana, îți mulțumesc din nou și da, nu uitați să intrați pe drmihail.ro să puneți întrebări acolo. Nu uitați că acelea sunt doar niște răspunsuri informative, deci orice probleme aveți, mergeți la medic pentru că, iată, nici un AI încă nu o să înțeleagă mai bine decât un medic o afecțiune și ce trebuie făcut în acel caz. Și nu în ultimul rând mulțumesc din nou celor de la Unicredit Bank care sprijină podcast-ul Boabe de Cunoaștere și prin asta își reafirmă constant interesul pentru aceste inițiative educative. Omule, îți mulțumesc și pe curând!