Am mers la capătul Dunării să văd cum se trăiește fără medic

Ce dulce, frate! Dar cum e posibil sa fie dulce de acolo? Acesta este locul in care Dunărea se varsă în mare. De acolo vine Dunărea. Acolo este satul Sfântul Gheorghe. Ăsta e brațul Sfântul Gheorghe al Dunării. Și uite cum marea vine în coace și lasă loc Dunării să treacă. Dunărea străbate 10 țări și unele dintre cele mai mari orașe ale Europei și ajunge în final aici, în Sfântul Gheorghe, unde poți ajunge doar cu barca. Aici nu vei găsi mașini și nici medici permanenți, iar cel mai apropiat spital este de cele mai multe ori prea departe. Sper sa iesim din oras pana se aglomereze, trebuie sa ajungem pana in ora 12 la Mirghel, de acolo o sa luam o barca si ajungem la capatul pamantului in Romania, in satul Sfantul Gheorghe. M-am echipat, mi-am luat toate camerele posibile, toate microfoanele și mergem să documentăm caravana cu medici care ajunge la capătul pământului, dar în România. Un sat izolat la care ajungi doar cu barca. Unde, atenție, tehnologie ajunge, pentru că am înțeles că la Sfântul Gheorghe există inclusiv 5G. Ce nu ajunge acolo, des, este un medic. Asta e Dunărea, asta e prima întâlnire cu Dunărea în această călătorie. După 4 ore de condus de la București, am ajuns la Murighel. Aici se termină drumul asfaltat și dacă vrei să-ți continui drumul, poți să o faci doar cu barca. Ok, nu m-a lăsat să merg cu barca băieților, dar mi-a venit o altă barcă. Până la Sfântul Gheorghe am mers cu șalupa aproape o oră pe canale. Pe aici ajung pâinea, poșta și medicamentele. Și tot pe aici se deplasează oamenii și dacă au o problemă de sănătate. Iar când ai o urgență, certitudinea acestui drum până la Tulcea este aproape ca o loterie. Drăguț. O să iau de la el. Da, păi eu o să ajut. E un titlic. Nu era aici cabinetul? Da, este.

Sau ceva.

A, era cabinetul. Era, mai numai bine, numai bine. Și altă foarte... Asta-i stația de tuk-tuk aici? Dacă e cuiva rău, aici vine ambulanța navală. Navală care, dacă e ceva, direct la Turcea.

Se duce...

Dacă e ceva te ia de aici și pleacă la Turcea cu tine. Dacă e ceva urgent-urgent, vine și helicopterul sport. Aterizează. A, deci vine repede.

Da.

Bine! Ceau! La revedere! Numai bine! Ceau, pa, pa!

Ceau!

Uite cum se vad valurile care se intorc aicea. Deci, practic, valurile vin dinspre mare și se sparg încoace. Vin încoace, pentru că dunărea e mai puternică și împinge toate valurile astea înapoi. E un loc superb și când ajungi aici, primești răspunsul la întrebarea de ce au venit oamenii aici, pe această fășie de pământ care este izolată. O fusie de pe mund pe care ajungi doar cu barca, pe care barca nu circula in noapte. De-abia cand ajungi aici, iti dai seama ca nu prea iti doresti sa mai pleci de aici. Ravana Cumedici are oarecum un sezon și anume mergem undeva începând cu luna februarie până în octombrie-noiembrie pentru că pe perioada iernii cumva este mai dificil să ajungem în satele defavorizate și nici oamenii nu sunt atât de receptivi să vină pe frig și pe zăpezi când sunt zăpezile alea mari, iarna. La început de fiecare an deschidem harta, vedem zonele defavorizate din jurul Brașovului. Și scrieți, de exemplu. Și punem mâna pe telefon și sunăm efectiv la primării. Deci dumneavoastră i-ați programat deja pentru mâine și sunt 10 persoane din oră în oră. Care-i traseul? Deci vin, iau analize, triaj?

Vin aici, sunt înregistrați. Apoi intră în camera de triaj.

Putem să intram?

Sigur.

Puteți să-mi arătați?

Aici va fi primul contact.

Aici se înregistrează pacienții.

Intra la triage, deci de la triage va fi repartizati in functie de problema pe care o au, de aici sa duc la cardiolog sau catre medicina eterna, catre...

A, si aici sunt cabinetele.

Da, aici sunt, da, da, ameneatoare cabinete.

Aici a fost absolut fascinant să văd cum medicii de la Caravana cu medici transformă o școală de 40 de copii într-o adevărată policlinică, cu cabinete, cu aparatură de spital, cu paturi și cu paravane. Și cum pentru două zile o policlinică întreagă se stabilește aici, în sat, pentru oamenii de aici. Cât timp dedici pentru fiecare? Depinde de caz. Dacă ai un caz mai greu poate să dureze până îți dai seama de caz. Poate să dureze și până o oră. Dacă ai un caz mai ușor, în care totul este clar, Undeva la vreo 20 de minute. Căutând să vorbesc cu oameni și să-i întreb cum se simt ei aflându-se la ore distanță de primul spital. Mi-am dat seama că, fără să vreau, am ajuns eu să trăiesc acest lucru. Am făcut o enteroviroză, probabil un virus luat undeva de pe drum. În prima noapte n-am reușit aproape deloc să dorm și toată ziua după ce am stat în pat și am bolit. A doua noapte a fost... Destul de grea si ea, totusi am apucat sa dorm si astazi m-am pus pe picioare, am baut niste ceaiuri si m-am dus sa vizitez aceste locuri. Ok, am iesit la plimbare prin sat, este 6 seara. Am de gand sa ma duc pana la o cafenea locala de aici, dupa care pana la brutaria Sf. Gheorghe. Toată lumea aș vedea ea de treabă, într-un mod destul de relaxat.

Da, că te-am văzut ieri în metrocarici

cu medicii, cu caravana. Da, ați fost la caravana cu medici?

Nu am fost acum.

Bine. Vă așteptăm mâine, dacă vreți, că mâine mai avem o zi. Da, da, da, știu că am fost acum două ani. Ați fost acum două ani. In timp ce ma plimbam pe canal am vazut o ambulanta si pentru o clipa am crezut ca e ambulanta satului. Din pacate Sfantul Gheorghe nu are o ambulanta proprie. Aici practic cand cineva are o problema si suna la 112, asteapta ambulanta de la Tulcea sau un elicopter smurd. Bun, e 8 dimineața, plecăm la școală. Colegii care pregătesc analizele și triajul deja au ajuns acolo. Hai să mergem să vedem ce se întâmplă. Toată partea mișto este că în satul ăsta n-o să vezi mașini luxoase, pentru că n-au cum să ajungă aici. O să vezi doar tuc-tucuri și un singur Logan am văzut. Este un sat complet lipsit de mașini. N-au venit încă oamenii? Au venit, ok. Așa, așteaptă să vină medicii. Ceva, ați venit? Avem o parte de analize medicale, POH cu ajutorul Corona, recortam analize de sange in timp preab și primim rezultatele de sânge în 15 minute. Rezultatul de aici este 5,44, adică este un rezultat ok. Până la 5,7%. Dar ieri era un pacient care avea 10, nu? Sau câte avea? Era cu 10, da, era cu diabetes confirmată. Îți lipsește ceva? Ți-ar plăcea să mai ai altceva aici, ca specialitate? Da, ne-ar plăcea să avem mai multe aparate pe care le avem, aparatele care sunt în spital. Și prefer aici, poate la... nu știu, un aparat portabil de... un ecograf mai competența, un aparat portabil de... Asta vi le cumpărați voi prin fondurile pe care le primiți. Prin fondurile pe care le primim, exact. Dar în principiu este un spital mobil. Cumva încercăm să ducem spitalul la oameni, acolo unde oamenii n-au cum să ajungă la spital. Corect. Asta e motorul nostru. Ieri ai avut vreun caz interesant pe care poți să-mi îl povestești? Da, a fost un domn care a fost operat în urmă cu aproape 10 ani, ce ne-a povestit el, și încă avea firele de sudură. Era o doamnă care zicea că are tensiune mare și când vine în Delta, nu-și mai ia medicația pentru că se simte mult mai bine. Și e discutabil, la celălalt, mult mai bine... La analiză, aveți o hemoglobină glicate cam mare, aveți știți cu diabetes? Regim 7. Stai să mă uit și la celelalte analize. Aici aveți tensiune arterială 13,9, un pic amare. În rest, analizele sunt în regulă, să știți. Când au fost ultimele analize de acest tip? Cine are nevoie de dinți? Acum doi ani de zile. Acum doi ani de zile nu aveați diabetes, nu v-ați gândit. Deci dacă este la început, cu regimul slăbit, burtica dat jos, mers în fiecare zi, dar știți cum trebuie să faceți sport? Cu intenție. Ați ieșit dimineața, vă duceți și dați ture. În sat. Mult. Cu viteză. Problema mare. De ce? Păi eu cu picioare, doamnă, unde să facă legătură? Nu a legătură, să mergeți repede. Dar așa și din dietă o să puteți reduce mult, dacă renunțați la ce înseamnă fâine, covrigei, făinoase. O, asta cam era în exces. Asta trebuie tăiat. Atunci măcar tăiat ca să ducem valorile alea un pic mai jos.

Deci domnul a spus că ultimul oră

a fost la detecție. Am zis si eu ceva, se termina cu IE, cu... Asta mi-a trecut pe-n cap. Ne-a batenut la un comentar sa va

vada si un medic-diabetolog.

Acolo aveti un biletel de trimitere de

la medicul de familie si cu acel

biletel mergeti la un diabetolog. Acolo aveti lista cu cine a venit. Nu? A, lista cu cine urmează să vină. În cele două zile, aproape jumătate din sat a venit la medic. Și unii au venit cu diverse probleme pe care le știau, alții au descoperit probleme, alții au venit doar să ne salute. Practic, pentru oamenii de aici, medicii ajung atât de rar încât fiecare vizită în sat devine o zi pe care ajungi să o ții minte.

În principiu copiii sunt bine îngrijiți. Încă nu a început sezonul rece ca să începem cu virozele respiratorii. Am diagnosticat pneumonii, sindrome metabolice, nu neapărat de partea de greutate care începe să se vadă și la copii din cauza alimentației. ci strict pe parte, inclusiv pe parte genetică, pentru că avem și genetician. Acolo se descurcau, dar n-au avut partea aceasta de primul ajutor și pentru ei e ceva nou, e ceva interactiv, e interesant și chiar ne-a plăcut tuturor să-i vedem bucuroși. Și au încrederea aceasta că totuși vine cineva, îi pasă cuiva și de noi. Și chiar e frumos să vezi mulțumirea asta în fața lor.

Practic aici e un domn care nu a fost niciodată la un control medical. Am făcut acum ecografie, el cu tensiune mare acasă. Și ce e așa particular este conducta principală, practic aorta, care duce tot sângele de la inima spre colb. E foarte dilatat, adică valoarea este de la... Între cam 50-50 mm. Iar în mod normal trebuie să fie 32-35 mm maxim. Și ce înseamnă asta? Asta e foarte periculoasă, în ales la valori de tensiune mari, se poate rupe. Este cu risc de moarte subită, se poate mui pe loc. Are tensiune mare? Da, are tensiune mare, avem o tensiune de 17 mm. De aia cred că mai degrabă e de la o tensiune care e nedratată de mult timp. Am așa e. N-ați simțit nimic cu ragmă, nu? Durea din piept, iarăși, strângerea, apăsare, nimic. Acum, mai departe, o să-i dăm tratament de taiețiune, domnului. Clasic, o să-ți facem un computer tomograf, să vedem exact dimensiunea. Dacă stai în oraș și știi că ai medicul la dispoziția ta oricând, pare că nu-ți vine să te duci la un consult. Când n-ai niciun medic în oraș, dar ai o caramană cu medici care vine și consultă gratuit într-o policlinică improvizată, într-o școală, oamenii vin la consult, îi întreb de ce au venit și ei îți răspund că nu se simt rău, nu se simt, n-au nicio problemă, au venit pur și simplu. Și cred că asta e cel mai important lucru pe care îl învățăm aici. Faptul ca e bine sa mergi la medic si atunci cand nu te denaseaza nimic. Pentru ca e posibil sa descoperi ceva si nu trebuie sa iti fii frica de ceea ce descoperi. Pentru ca odata ai descoperit acel lucru, el nu iti mai poate face atat de mult rau. Cum ți-ar putea face dacă îl lași acolo dormant și tu nu știi de el? Este o boală genetică, nu repereții inimii, s-a umbroșat și o să o testăm astăzi genetic. Pacientul 40 și ceva de ani, care obosea la eforturi moderate. Și i-am făcut ecografie prima ecografie din viață. Da, e mișto că l-ați descoperit, pentru că pacientul acesta ar fi obosit în continuare fără să știe de ce.

Da.

Astăzi avem o pacientă care, în urma

consultului ecografic, am descoperit că are ureterohidronefrost de la nivelul dinicilor stângi.

Păi și e de spital, nu? Așa am înțeles?

E de spital, e de urgență. I-am scris consult urologic, sunt în regim de urgență, cât mai repede.

Unde stă doamna bibliotecară? Păi a doua încolo. Știe cam de 50 metri, ceva de genul. Aici e dodoaproape, nu? E dodoaproape, da. Pei, 2 km tot satul. Dar satul e facut pe nisip, nu? Da, e, de fapt, pe un plaur. Da, da. Salut, mana!

Bine ați venit!

Ce faceți?

Ei, cu soțul, cu cățelul, cu...

Eu sunt Mihail.

Sofia.

Îmi pare bine.

Poftiți.

Ce drăguț e la dumneavoastră aici. Ce bine miroase! Ce curat e!

A cărți!

Da! Și cărții de ce frumoase și ce organizate sunt!

Da! Am fost biblioteca la viață! Cum

vă numiți?

Rugină Sofia. Sunt născută, crescută aici.

V-ați născut aici?

Da. Acolo 64 de ani.

Ați lucrat la bibliotecă?

Nu numai.

Ce ați mai lucrat?

Am fost contabil la întreprinderea pe știgul până în 89. S-a îmbolnăvit tatăl meu, a făcut un cancer la plămâni și a trebuit să stau cu ei aici, să am grijă a lui. Și apoi în 92 m-am încadrat la bibliotecă. Până în 2010, când primarul, la acea vreme, A zis că nu l-am susținut și a închis biblioteca. Pur și simplu. Când am preluat biblioteca, ne-a trebuit 3-4 săptămâni să preiau biblioteca, iar când am predat-o, am încuiat-o și i-am dat cheia primarului. Erau 8.000 de volume care au fost băgați în saci, duși, nu știu unde, că s-a reparat căminul și de atânea biblioteca nu s-a mai deschis. Știam.

2010, deci s-a închis biblioteca? Și de atunci nu s-a mai deschis deloc?

Să știa că nu se mai deschidă. Ca să te răzgândi pe un om în felul acesta, s-a răzgândat, de fapt, pe tot satul. Eu nu eram de neînlocuit. Dar biblioteca trebuia să rămână. Oamenii în vârstă, poștă era alături, nu știau să scrie un mandat. Veneau la mine. Sau se rupea un band și voiau să-l recupereze. Știau că la mine găsesc o bucățică de scoci. Adică erau niște chestii mărunte, dar... Sau, na, veneau mame care voiau să-și trimată copiii la școală și încercau să-mi trebe ce să facă. Adică cumva îmi cereau sfaturi.

Cum sunt seriile de iarnă aici?

Ne luăm cina și apoi fiecare. El e cu televizorul, eu citesc, împletesc, scos la mașină, fac chestii. Vorbesc cu fetele mele câteodată când dau ele timp și ne vedem pe cameră și timpul trece, trece.

Citiți? Și soțul, am văzut că citește. Ne-a povestit mai devreme, mie mi-a povestit că în tinerețe prefera să renunțe la banii de o bere ca să-și cumpere o cată.

Așa este. Și în copilărie, când tatăl era la biserică, a întors acolo și ne povestea de fiecare dată. Duminică era o masă foarte... specială, ne așezam la masă, iar el ne povestea evanghelia zilei respective, duminicii respective. Noi stăteam cu minții și ascultam și el citea foarte mult. Deși era pescar, a citit foarte mult. Și așa, eu mi-amintesc, am terminat în clasa 1, a trecut o săptămână, m-a luat de mână și m-a dus la bibliotecă, m-am înscris. Deci atunci citesc. Citeam și în clasa 1.

8 ani și v-am scris la bibliotecă.

Da, am terminat clasa 1.

Cât e frumos!

Se citea în casă, eu sunt cea mai mică din familie, am soră și mai mare cu 12 ani, frate cu 10 ani, lampa în camera aceea, lampa artea, porțelan cum era înainte, lampă cu gaz, sora mea, eu eram micuță, dar văd imagini în ochi, mi-amintesc. Ea citea cu glastare, ca să auzim toți, Asta era regula seriei. Nu era televizor, nu era luminul, nu era radio. Ce puteai să faci decât să citești.

Și ați continuat cu obiceiul ăsta până acum, adică și acum citești.

Da.

Care este experiența cu medicină aici în sat?

A fost greu și este greu. Întotdeauna a fost greu. Și asta ne-a făcut să învățăm multe lucruri, noi să ne auto-protejăm. N-aveam altă. Eu m-am învățat să fac injecție când tata a făcut cancer. Pentru că făcea acea morfină și trebuiau făcute și n-am putea...

Și îi făcea ziua asta?

Îi făceam eu, m-a învățat asistenta care era la vremea aia, cum se face și așa. Apoi am continuat, am mai făcut-o mai la copii. Se făcea polidinu, se făcea știu eu ce, se făcea... Am avut perioade când n-am avut nici medic, nici asistentă, chiar perioade de ani.

Acum ce aveți?

Acum nu avem nimic. Avem. Avem și doctor, avem și asistentă, avem și farmacistă. Doctorul e la Sulina. Trebuie o zi pe săptămână, dacă vine. Și atunci vine două ore. Și stă lărând acolo să-și ia rețete, fiecare cu bola lui. Asistenta a născut, nu avem ce să-i facem.

Asistenta a născut și numai de ce este în concediu.

Da, mai vine, bănuiesc, să facă rețetele, că n-are ce să facă, vine din timpul ei. Farmacista a născut și ea în martie la fel, vine săraca o oră pe zi. Adică... așa ne descurcăm. La ceva mai greu sunăm imediat la 112.

Când s-a întâmplat ultima dată să aveți nevoie de medic? Și ce ați făcut pas cu pas?

Ei ne s-au danulat de foarte multe ori. Sunt la 1-1-2, au venit la 2 noaptea.

Cum s-a întâmplat? Puteți să-mi descrieți ce s-a întâmplat atunci, pas cu pas.

Da, soțul meu a făcut o criză de epilepsie, după accidentul vascular, după un an de zile. Și eu n-am știu ce e aia, am crezut că e un accident vascular, habar n-aveam. Și a făcut una după alta, trei crize noaptea, Am sunat la salvare, au venit, erau sloiuri pe gheață, pe Dunăre. Am mers din Sfântul cam... ce să zic? 6 ore, pentru că ne opream la jumatate de oră să ocolim sloiurile Era iarnă? Da, era în martie, dar așa s-a

întâmplat Și era gheață practic pe dumneavoastră?

Erau sloiuri și șalupița aceea nu putea să treacă pe sloiuri Și atunci ce făcea?

Se oprea și?

Se oprea și împingea șoferul, că pe comandantul navei împingeau cu rangă deoparte și porneam și iar E o barcă specială a ambulanței? Da, este o ambulanță specială.

Este aici parcată sau cum face? Vine?

Nu, sunăm și vine.

De unde vine de regulă?

De la Tulcea.

Deci vine de la Tulcea o barcă?

Da, da, da, vine efectiv, ne ia de aici. Aveam salva... o oră jumate face, nu face mult. Dacă s-a întâmplat să fie sloiurile acelea, am ajuns la...

Deci două noaptea? Sosul face o crize de epilepsie? S-a luat la ambulanță?

Nu, era făcută cu seară, dar până a venit...

Cât a durat? Cât a dura să vină?

La două am plecat. A durat. Am dat seama. O oră jumate până a venit, până s-a găsit salvare. Că nu suntem singuri care... și nu sunt o mie de salvare în Tulicea care-s vină în Delta.

Au venit. Deci cât timp a trecut?

Am plecat la două și am ajuns la șase dimineață.

A, deci patru ore dus. De când a sunat tot patru ore?

Da, am sunat de pe la 11 pe seara.

Ok, și au venit la două. Deci șapte ore până a ajuns.

Au venit ei pe la unul, dar până am găsit oameni, că n-avea cine să-l ia, nu era salvare acum să vină să-l ia cu targa de acasă, erau paznicii din sat, a trebuit să-l ia. Deci chiar na. Dar era o experiență foarte frumoasă, am eu, în anii 1982, Era un alt gen de salvare. Noi spuneam morga. Așa am numit-o. Deși nu s-a întâmplat să moară nimeni în ea. Care făcea șase ore din Sfântul Gheorghe până la Muri Gheol.

Cât făcea?

6 ore.

6 ore de aici până la Muri Gheol?

Da.

Acum face șalupa asta de transport?

40 de minute.

40 de minute, da.

Așa. și am plecat gravid de să nasc la Tulcea și la kilometru 42 pe Dunăre i-am tras în mal și am născut acolo.

Dumneavoastră ați născut acolo?

Eu am născut pe fata cea mare, care are 44 de ani acum, acolo pe Dunăre. Era moașa cu mine și m-am bărbătat și era soțul meu cu mine.

Deci ați născut cu moașa și cu soțul pe această barcă de salvare.

Da, era o barcă cu niște Bâncuțe așa, joase, deci nu era nimic care să arăteau. Dar te discuci. Femeile înainte cum nășteau acasă... Asta era.

Și ați născut în barcă și ați continuat după aia?

A, da, da, eram obligați. Am născut la kilometru 44 și la Murghiol l-am ajuns la 12 noaptea. Cu copilul înfășat deja, dar nu aveam voie să mă întorc pentru că pe mine la Murghioli mă aștepta salvarea terestră și dacă mă întorceam, mă plăteam pe aceia care au venit după mine. Și atunci am plecat. Mi-a părut bine și mie, pentru că acolo au luat copilul totuși la o săvadă. Are tot ce trebuie, e sănătos. Am stat vreo patru zile acolo.

În sat cum se naște femeile când sunt însărcinate?

Le ia salvarea și pleacă.

Deci încep contractiile și le ia salvarea.

Da, da, da. Au fost cazuri și cu elicopterul, au venit iarna și le-au luat pe...

Elicopterul vine la urgențe majore sau cum se întâmplă?

Pe timp de iarna mai mult. Și da, smurdul vine acum și la ceva puternic, rapid și care are nevoie să ducă, de exemplu, la Constanța, încât ulcea nu au cum să intervină și atunci, direct de aici, de la Sfântul Iorghi, elicopterul se duce la Constanță.

Cum vedeți inițiativa asta caravanei Cumerici?

Benefică. Și le mulțunim. Eu, de exemplu, nu pot să plec. N-am cum, n-am cu cine să-l las. Doar dacă am nevoie de un dentist, pot să-l las câteva dimineață să plec cu o barcă din această rapidă și să mă întorc cu vaporul. Dar așa n-am cum să plec, să mă duc să-mi fac, am nevoie să-mi fac un ecodent, să merg la un endocrinolog. Toate cabinetele sunt programate după masă. Eu n-am cum sa ma cadrez. Daca ma duc cu el, de exemplu, la spital, ma internez, atunci ma internez cu el si incerc sa-mi fac investigatie in alte parti.

Cand mergeti cu el, ok.

Da, da, da.

Ati fost si ieri, nu? Ati fost la scoala.

Da, da. Am fost si eu cu 2 ani.

Cum a fost?

Faina. Adica, da, e foarte bine. Copiii s-au organizat chiar, da, si e foarte mulțumită.

Oamenii din sat?

Răbdători, pentru că știm că nu avem altă variantă și chiar mulțumiți de faptul că vin, că vine caravana. Se depistează foarte multe boli pe care habar n-aveam că le avem. analizile făcute, oameni care n-au fost consultați poate jumătate de viață. Îi aduce doamna Miră că-i voluntară și încearcă să-i convingă să vină. Unii sunt sceptici, dar totuși îi aduce și atunci sunt construmit.

Asta vreau să zic că mi-a plăcut și mie, că sunt mulți oameni care vin cu toate că nu au neapărat o problemă pe care să o simtă, dar știu că trebuie să vină la control și descoperă lucruri pe care le pot trata din timp.

Asta este ideal pentru că, mai ales cu vârsta, vin toate bolile și la pachet cu anii. Și atunci, dacă nu ieși, nu te duci nicăieri și e mai greu. V-am spus, e foarte complicat. Trebuie să pierzi două zile să te duci la Tulcea la un consult.

Medicii din caravană, fiind mobili, vin inclusiv în casele oamenilor. Cum o să fie astăzi când o să vină?

Da, au fost și acolo așa analizele.

Aha, i-au luat analize deja?

Da, da, da.

Și urmează să vină să-l consulte aici?

Da.

Când a mai fost ultima dată un medic aici în casă?

Ca să cred când s-au făcut vaccinările pentru COVID.

Aha, de mult înseamnă.

2020?

Da.

2021?

I-aș putea recomanda unui copil să rămână aici și dacă da, de ce?

Eu copiilor mele nu le-am recomandat, așa că n-aș putea să recomand nimănui.

Da.

Nu poți să dai sfaturi din acestea. Fiecare face ce vrea.

Ce credeți că... sau ce v-ar plăcea dumneavoastră să știe cineva din București sau din țară despre statul Sfântul Gheorghe?

Este un loc foarte frumos, foarte liniștit. E un sat foarte plăcut pentru o vacanță. Pentru mâncărurile de aici, care sunt excelente. Dacă merg la local, nici nu știu... Am mâncat chiar și am mâncat și la restaurante, am văzut că... Mâncarea e foarte bună, dar ideea e că, da, oamenii sunt foarte primitori. Leța e frumoasă în Sfântul Gheorghe, eu o spun clar și fără negi. Orice rău care vine să învățăm din răul acela și să găsim și un lucru bun în acel rău. Pentru că toate care vin nu trebuie să îl trecem așa. Și pe fiecare om pe care îl întâlnim să-l luăm de la fiecare câte ceva. Pentru că fiecare rău sau bun omul noi nu putem să-l judecăm. E un om. Dar poți să înveți și de la cel rău ca să nu faci ca el și de la cel bun poți să înveți lucruri bune. Adică și să-l Continuăm viața noastră aici, în liniște, în pace, să ne înțelegem unii cu alții.

Am găsit un Sfântul Gheorghe însorit, uscat. Plecăm de aici, dintr-un Sfântul Gheorghe Plăios. Se termină sezonul, s-a terminat de fapt sezonul și satul rămâne liniștit, dar optimist. Acești oameni poate n-ar fi aflat despre aceste boli pe care le au, dacă caravana n-ar fi fost aici. Și poate că ar fi aflat despre aceste boli doar când era prea târziu. Acum, însă nu este prea târziu descoperită, la timp așa cum au fost descoperite cu inițierea tratamentului corect și cu urmărire, acești oameni câștigă ani de viață. În cele două zile petrecute în Sfântul Gheorghe, am văzut cum o școală a devenit policlinică și aproape jumătate din sat a trecut pe la medici. Și am lăsat ceva aici. Am lăsat aici consultații, diagnostice și tratamente pentru oameni până la care nu duce niciun drum. Dar am și luat ceva cu noi. Pentru că ca orice experiență și aceasta a fost un schimb. Iar eu simt că plec cu o părticică din liniștea de aici și cu o bucățică din puterea lor. Puterea de a duce greul și a te descurca singur atunci când nu e nimeni lângă tine. Noi ne-am obișnuit atât de mult cu confortul încât am uitat că și asta se învață. Iar eu am învățat asta aici.