Cum adormi copilul | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Ana Maria Bunea

Copii dorm în medie, cam minim 10 ore de somn pe noapte. Problemele de somn din copilăria mică se reflectă mai târziu, în copilăria mare sau chiar în viața de adult.

Cum arată un program bun de somn pentru un copil?

Rutina de somn variază din nou în funcție de vârstă. Capul trebuie să fie descoperit. Nu are nevoie de păturici. Dacă avem un copil care deja s-a înroșit în jurul sprâncenelor, se freacă la ochi, e mărâit, așa înseamnă că am trecut de acel sweet spot și s-a obosit.

Hai, dar cum ai putut?

Eu n-am nimic împotrivă, dar eu nu aș face asta copilului meu. Deci e bine să avem o idee despre temperamentul copilului în linii mari ca să știm exact cum aportăm și problemele de somn.

Nu, e foarte greșit să dormi cu copilul tău în pat.

Dar eu am dormit cu copilul și nu s-a întâmplat nimic. Fă și tu la fel! Că 15 minute ți-a trei zile și după aia e gata. Doarme și dormiți cu toții.

Și uneori ajung să mă plimb câte 30 de minute cu copilul în brațe până doarme.

Copilul ne simte. Atunci când noi ne-am trezit și auzim copilul s-a trezit și noi facem... Iar s-a trezit. Te aude. Te simte. Un alt lucru important atunci când vorbim de mediu de somn este.

Omule te salut, eu sunt dr. Mihail și astăzi avem un podcast special cu un subiect nișat. Probabil că ați observat că uneori abordăm și subiecte mai nișate care chiar dacă nu interesează pe toată lumea, mie e un subiect de interes general, acele persoane care sunt interesate de aceste subiecte sunt foarte interesate și în cazul de față vorbim despre somnul copiilor și vreau să vă spun de ce este atât de important pentru că statistica ne spune că proaspeții părinți în primii doi ani de viață ai copilului pierd în medie între 730 și 1460 de ore per total, adică între una și două ore în fiecare noapte, ceea ce ne duce la un total de 60 de zile. Aș fi tentat să spun pierd 60 de zile în primii doi ani, dar așa cum mi-a spus Ana Bune aici de față, de fapt nu sunt ore pierdute, sunt ore cumva investite în bunăstarea copilului, în creșterea copilului, în dezvoltarea atașamentului său. Așa că despre asta vorbim astăzi cu un consultant certificat FSI în somnul bebelușilor, Ana Bunea, mama lui Luc și a lui Anton. Bine ai venit!

Bine te-am regăsit!

Prima dată ne-am văzut la Medicul și a fost și Ana Barbo atunci, așa ne-am cunoscut și am vorbit despre somnul copiilor și vreau să zic că cumva am vorbit de acest grup de oameni care sunt direct interesați de acest subiect și trebuie să recunosc că și eu sunt direct interesat de acest subiect până când am un copil de un an jumate. Și undeva între o oră și două ore se întâmplă să mai pierzi, credeam eu, pe noapte. Deci ai zis că nu pierdem acele ore, ci le investim cumva în copii, nu?

Da, cred că e important să vedem în primul rând ce considerăm sau cum se raportează părinții în general la lipsa somnului noaptea sau care-i percepția în general, cum ar trebui să doarmă un copil. Pentru că odată ce avem așteptările reglate corect, atunci e mult mai simplu să sau poate atunci se schimbă și percepția noastră asupra ce e normal și ce nu e normal. Evident că suntem bombardați zilnic de tot felul de grafice statistice, cât ar trebui să doarmă un copil, cât pierd părinții în fiecare noapte. Dar o parte din timpul ăla care pare pierdut este de fapt investit în formarea acestei lăgături speciale dintre părinți și copii sau atașamentului.

Și asta am doresc să facem noi astăzi, să facem un fel de mic ghiț de bune practici, ce trebuie să facem și ce nu trebuie să facem atunci când așteptăm un copil, când el vine sau a venit deja și îl creștem, ce trebuie să facem în legătură cu somnul pentru a-i forma acest obicei al somnului și cred că lucrurile nu sunt atât de simple pentru că dacă existau o formulă am fi știut-o cu toții dar copiii sunt diferiți, au atașamente diferite, au sensibilități diferite și atunci încercăm să construim acest mic ghid care să fie util totuși cu oamenilor cu Aceste lucruri pe care trebuie să le facem. Dar am zis la început că ești consultant în somn. Hai să explicăm puțin. Ce e acela consultant în somn? Avem nevoie de consultant în somn? Nu e ceva ce trebuie să vină de la sine? Ai pus capul pe pernă și ai adormit? De ce ne mai trebuie cineva care să ne consulte în somn? O să zică oamenii, oameni nebunicii pe vremuri nu aveau consultant în somn, consultant în whatever, nu aveau nevoie. Acum avem consultant în orice. Dar și consultant în somn. Ce e acela?

S-a mai schimbat un pic percepția de-a lungul timpului. Acum 4-5 ani, într-adevăr, asta era reacția generală când mă prezentam ca fiind consultantă în somn. De ce avem nevoie de așa ceva? Între timp când oamenii, părinții, în general mamele au observat care este beneficiul lucrului cu un consultant în somn, au devenit ambasadori ai consultanților și ai somnului. Practic așa am ajuns noi să creștem, acoperind nevoia în primul rând și apoi fiind recomandate din gură în gură, exact prin vorbă, prin recomandare verbală mai departe, pe grupuri de părinți. Practic un consultant în somn se ocupă de rutine de somn, de program, de informarea părintelui sau de pregătirea părintelui atunci când e mama însărcinată sau se pregătește să devină mamă, iar apoi pe parcurs dacă întâlnește probleme cu somnul copilului. Acum nu toate sunt problemele, unele sunt doar așteptări nerealiste. Consultantul vine și ori mai lămurește un pic situația, ori ajută să schimbe acele obiceiuri care nu mai sunt sustenabile, nu neapărat că sunt greșite, dar nu mai funcționează pentru întreaga familie. Și ceea ce facem noi este diferit, de exemplu, de munca unui somnolog. Somnologul care este medic în principiu și se ocupă de aspectele clinice ale somnului, de apnei în somn, de alte probleme respiratorii, verifică practic toată partea medicală. Noi ca și consultanți putem să verificăm, să investigăm anumite lucruri, să punem întrebări și atunci când observăm că ne depășește competența să recomandăm părinților să meargă spre un medic. Ok.

Deci concret ca și consultant în somn. Stabilești niște rutine, dai niște recomandări și urmărești și interviei atunci când oamenilor îi se pare că au anumite probleme în somnul copilului. Știi că eu regret puțin când am apelat la consultant în somn am preferat sa las lucrurile sa o amandoi, eu si cu barba, am preferat sa lasam lucrurile sa mearga cumva de la sine, dar am vazut o mare diferenta cand ne-am intalnit la un moment dat cu un cuplu, cu niste prieteni, eram undeva la mare intr-un la un hotel și ei aveau un copil mic, nu mai știu cât avea de rău, un copil mic care dormea singur în cameră și ei aveau doar un device pe care îl urmăreau și aveau o oră clară, pac, l-au culcat, el dormea, ei stau afară la restaurantul din hotel, adică erau, nu știu, în proximitate, la 3 minute de ajuns înapoi în cameră, dar îl urmăreau pe cameră și erau relaxați și noi eram cu copilul cu căruțul după noi și aveam program să mergem înapoi să-l culcăm, să facem lucrurile cum le știm noi și cumva a fost așa wow, adică se poate așa ceva și am zis da, Am avut un consultat de somn, ne-am învățat ce să facem și lucrurile. Adică am văzut clar că lucrurile pot fi făcute mai bine. Care sunt cele mai importante lucruri de care oamenii ar trebui să țină cont, părinții ar trebui să țină cont când vorbim despre somnul copiilor începând de la 0 luni?

Cred că ar trebui să începem cu pregătirea pentru somn, pentru că părinții sunt tentați atunci când rămân însărcinate femeile sau sunt chiar la primul copil să cumpere foarte multe lucruri. Există foarte mult marketing și foarte multe obiecte care sunt marchetate ca fiind destinate somnului și atunci ne trezim că avem un baby nest, un coșuleț moise din ăla împletit, avem trei pătuțuri și un leagăn de somn mai nou și ar trebui să vedem exact de ce avem nevoie atunci când e vorba de somn. Și dacă ar fi să vorbim despre mediul de somn în care copilul ar trebui să doarmă, în primele șase, opt săptămâni chiar nu are nevoie de prea mult. Într-adevăr, un coșuleț care să fie portabil, nu recomand baby nest-ul pentru că e acel cocon buretat, așa, în care dorm copiii, pentru că nu respectă recomandările Asociației Americane de Pediatrie pentru bebeluși să doarmă pe o suprafață plană, întinsă, netedă și fermă. și nu respectă aceste reguli și părinții sunt tentați să le cumpere sau să le primesc cadou, că e un cadou drăguț, nu pentru un bebeluș, și atunci sunt tentați să le folosească, dar nu le recomand.

Deci nu respectă niște recomandări care probabil că țin de siguranța copilului.

În state vor fi interzise în curând, așa cum au fost interzise și protecțiile laterale pentru păduțuri și lagănele pentru somn. Practic nu există, nu respectă aceste norme de siguranță la somn.

Dar de ce? Se poate sufoca. Și se întâmplă asta des?

A mai scăzut numărul de morți subite la sugari. În state au ajuns undeva pe la 3.900 pe an. Asta după ce în anii 91-92 au avut o campanie care se numește Back to Sleep, care are dublu sens, și înapoi la somn și cu spatele la somn, prin care ei promovau, au fost atât în US cât și în UK, ca bebelușul să doarmă pe spate. Și asta a redus dramatic numărul de morți subite, care nu erau datorate sindromului morții subite, cât erau morți prin asfixiere, prin sufocare.

Asta e până la ce vârsta copilul, pentru că într-adevăr copilul până la o anumită vârstă nu e conștient și nu se poate mișca singur în voie să se îndepărteze de acel obiect care l-asfixiază. Se poate întoarce din greșeală cu fața spre pernă și rămâne acolo și se sufocă. copiii.

Ajung să se rostocolească destul de repede, deși în mod normal noi vedem rostocolindu-se undeva spre patru luni. Sunt copii care ajung cu nasul, reușesc să-și mute capul și așa și reușesc să ajungă într-o poziție care nu îi avantajează absolut deloc sau periculoasă mult mai repede. De asta e bine să nu folosim. Depus pe spate, recomandarea oficială este până la un an. Chiar dacă copilul se întoarce apoi în pătuș și îți glosește poziția confortabilă și au poziții preferențiale de somn, nu e absolut nicio problemă, dar până la un an îi punem pe spate. Riscul ăsta de moarte subită scade undeva după șase luni. Cele mai multe cazuri sunt undeva între patru și șase luni și preponderând în băieți. Procentul mai mare în cazul băieților. Sunt.

Mai artiști? Nu.

E o explicație clară. Ok.

Deci prima regulă ar fi să nu mai cumpărăm toate prostiile de care nu avem nevoie. Mi-a suns să zic prostii pentru că sunt periculoase pentru copii. De ce avem nevoie atunci când avem copil mic? De ce avem nevoie pentru un sugar când vine vorba de somn? După.

Vârsta de șase-opt săptămâni, bebelușul începe să doarmă pe întuneric. Nu mai are acea confuzie zi-noapte de la început. La început știi cum e, nu prea știi când doarme, când nu doarme. Are tendința să doarmă mult pe zi în al treilea, al patrulea trimestru. Când începe să se regleză un pic ritmul circadian, corpul funcționează mai bine, atunci se produce melatonina în cantități mai mari, în absența luminii albastre sau componentei albastre a luminii. Și atunci e ok să le facem întuneric la somn. Deci clar aș investi în niște draperii de blackout, opace sau rulouri exterioare sau orice ne ajută pe noi să-i oferim copilului acel mediu propice somnului. Deci.

Întuneric, ca la adult. Recomandăm la adult blackout, întuneric, așa și la copil. Cred că copiii au nevoie de și mai mult întânăric pentru că pleoapele lor sunt și mai transparente decât ale noastre și atunci orice fel de lumină o să treacă prin pleoapele și nu o să lase acea melatonină în secrete. Știi, apropo de asta am citit de curând un studiu care analiza expunerea la lumină și numărul de lux, intensitatea luminii măsurată în lux. și studiul spunea că oamenii care dorm în prezența luminii, cu fiecare 5 lux adăugat, adică o intensitate foarte mică, e vorba de o lumină de veche, cu fiecare 5 lux adăugat, somnul le întârzia cu 8 minute, asta la adulți, era un somn mai agitat și ce mi se pare și mai interesant este că întârzierea somnului era menținută încă 3 zile Chiar dacă ei dormeau să zicem noaptea cu lumina de veghie, o noapte, următoarele trei nopți chiar și la blackout somnul tot venea mai târziu decât în mod obișnuit la adulți. Oale putem închipui la copii care au pleoapele mult mai subțirele, lumina trece mult mai ușor prin acele pleoape și le perturbă somnul și atunci întrebarea care vine de la sine, ce părere ai despre lumina de veghie pe care o punem în camera copiilor? Așa.

Cum spui și tu, contează acel lux. Și recomandarea pentru lumina de vechi este să fie folosită doar la început, înțeleg, din anxietatea părinților, ca să îl poată alăpta noaptea, să nu se împiedice, să nu dea cu tibia de mobilă. Știi tu de ce folosești lampa de vechi, o pot folosi, dar eu întotdeauna recomand să fie cât mai mascată și undeva o umbră doar să se vadă în cameră, să fie o lumină roșie, galbenă sau portocalie. de intensitate cât mai mică și care să nu fie deloc stimulantă. Chiar recent am avut o consultație cu cineva care avea un bec roșu din ăla inteligent în tavan. Nu cred că distrage. După ceva timp s-a dat seama că de fapt se cam uită la becul ăla. Se uită. Orice sursă de lumină în noapte este interesantă pentru copii și este Pe lângă faptul că îi fac să adormă mai greu, atunci când se trezesc noaptea îi împiedică să readormă ușor, pentru că au o sursă de lumină. Iar în timpul zilei e la fel, pentru că mulți părinți nu sunt de acord să facă întuneric în timpul zilei, pentru că li se pare nenatural. Ca altfel, cum se mai reglează ritmul circadian? Ritmul circadian se reglează, mai ales dacă ai un copil care doarme 40 de minute pe ceas ziua ca să îl ajuți să treacă în ciclu de somn următor, are nevoie condițiile de mediu să fie propice somnului. Și.

Atunci recomazi un blackout și la somnul de prânz? Absolut.

Și pe zi. Blackout.

Adică să fie întuneric ziua? Sunt.

Copii care pot funcționa foarte ușor cu o umbră sau cu un tuneric, pur și simplu. Sunt copii care au nevoie de întuneric 6 din 5, mai ales copiii aia mai energici, care sunt ușor stimulați, care dacă au văzut tabloul pe perete, acolo au rămas cu ochii și nu se întorc ușor la somn. Deci depinde mult de copil. Dar e de testat, adică orice în somnul copilului trebuie testat și văzut ce funcționează și ce nu. Dar de cele mai multe ori Întunericul funcționează. Și aici îmi permit să mă duc un pic mai departe în vârstă. Părinții sunt îngrijorați ca atunci când copilul va merge în altă parte, în concediu, la grădiniță și așa nu va mai dormi altfel decât pe Întuneric. Copiii se adaptează. Și acum hai să luăm procentual. De câte ori pe an ești în concediu și de câte ori are copilul nevoie să beneficieze de un somn sănătos acasă? Adică alea sunt excepții. Iar la grădiniță când merge, de exemplu al meu a mers la un an și nouă luni primul la creșă, deși acasă dormea pe blackout complet, adică aveam folie de aluminiu pe geamuri, adică eram în modul ăla de blackout, când am mers la grădiniță avea patul lângă geam și avea o draperie care făcea puțină umbră și a dormit. Deci, dar avea deja si varsta, era un pic mai mare, era un pic mai simplu. Deja stia sa doarma bine, stia, isi aprecia somnul si avea obiceiuri lepune de somn. Deci nu mai e un motiv de ingrijorare mai tarziu. Dar ca idee, da, si adultii si copiii dorm mai bine pe intuneric. Bun.

Ok, deci avem, așa, în primul rând să nu cumpărăm chestii de care nu avem nevoie și care sunt periculoase. Ai spus că un copil are nevoie de o suprafață întinsă, fermă, da, fără alte lucruri, fără perne, folosim perne în pat, în pătuți. Hai.

Să revenim un pic la ABC-ul somnului. Ce spune Asociația Americană de Pediatrie? ABC-ul somnului înseamnă Alone Back Crib. Singur se referă, nu la singur fără părinte, se referă la singur în pătuț sau pe suprafața de somn, adică fără să umplem spațiul de somn cu obiecte nenecesare. Jucăriile de atașament nu au absolut niciun sens până aproape de una jumate, doi. Nu se atașează de jucării la vârsta asta. Capul trebuie să fie descoperit ca să se poată regla termic copilul, pentru că prin cap elimină căldură, prin extremități. Nu are nevoie de păturici. Cel mai bine la început este să fie înfășat. Dacă ne teamă că se va trezi din cauza sindromului moro și va da cu pălmuțele peste față, e tresărirea aia pe care o copiii când sunt mici. Cu.

Cerapsă sau fără?

Depinde, dacă e într-un sistem de umfășat, nu văd de ce, dar e un lucru, alt lucru interesant, te sărim de la una în alta, dar spre dimineață temperatura corpului între ora 3 și ora 5 poate să scadă și cu două grade. Deci e posibil că atunci, uneori, copiii se trezească de frig, dar numai, să zicem că o trezire din cele mai multe poate să fie de frig, nu neapărat. Adică nu aș da vina pe frig tot timpul, dar poate e o motivă în plus să-i punem o perech de șosetă, nu știu, noaptea, să testăm și asta, să vedem dacă e motivă pentru care se trezesc. Bun, deci, singur, în păduț, pe spate și îi spun crib sau păduț de co-sleeping. sau pentru părinții care alăptează, pentru mamele care alăptează, din nou și asta este o discuție, și patul mare dacă e folosit trebuie să respectă aceleași condiții de siguranță. Adică.

Nu punem multe perne în pat ca să-l baricadăm să nu cadă din pat. Mă gândesc că asta este cumva este instinctul. Ți-e frică să se învârtească, să se rostogorească și să cadă din pat și atunci baricadezi tot patul cu perne. Da.

Mai bine protecțiile alea laterale care sunt inclusiv pentru pat. Așa, dar un copil e destul de periculos pentru că atunci când alegi să faci bed sharing, da? Că sunt două concepte diferite pe care se tot confundă. Bed sharing înseamnă împărțirea patului, co-sleeping înseamnă dormitor împreună, dar nu neapărat împărțirea suprafeței de somn. Co-sleeping înseamnă un fel de room sharing, adică să fii în aceeași cameră cu copilul, dar nu împarți neapărat suprafața de somn. Ok.

Deci înseamnă bed sharing când împarți patul, adică dormi în același pat și, cum ai zis, room sharing. Room.

Sharing sau co-sleeping. Co-sleeping.

Înseamnă să dormi în aceeași cameră cu copilul, adică să ai bătutul copilului în camera ta. Dar.

De multe ori se confundă și când spui co-sleeping, de multe ori o să găsești recomandări pentru împărsirea patului, cum să faci împărsirea patului în siguranță și de asta explic ambitermen. E.

Foarte important pentru că așa o să ne referim astăzi la bed sharing când dormi cu el în pat și de regulă mă gândesc că ești tentat să dormi cu el în pat Dacă îl aleptezi, corect, până găsești mai simplu. Și co-sleeping înseamnă în aceiași cameră. Ok, ai zis de ABC-ul pe care îl dă Asociația Americană de Pediatrie, da? Unu, să n-aibă nimic în pat, nu? Asta era. Pe.

Spate. Pe.

Spate, așa. Și.

Spun, pe suprafață separată de somn, adică în pătuți, ori un pătuț cu toate lateralele ridicate, un pătuț clasic, sau pătuțul de co-sleeping, cel care are o laterală jos și se lipește, practic se alipește patului mamei pe partea mamei. Și.

Atunci e ca o prelungire de pat, de pat umară, dar el doarme în pătuțul lui, din nou bănuiesc pentru siguranța lui ca să nu trebuie să o golești pentru el să nu sufoci. Deci astea sunt regulile de bază, dar are nevoie de pernă? Nu.

Până la vârsta de 2 ani copiii nu prea știi, datorită anatomiei lor nu prea au nevoie de pernă. Atunci când încep să lățească umerii și capul lor devine mai îngust să zic decât umerii și dor pe o parte mult, o să simte nevoia dar la 2 ani o să-și ceară. Deci toate regulile astea de siguranță de care vorbesc în principiu se aplică până la un an. După un an scade riscul de sufocare, de entrapment, cum spun ei, să se prinde într-o poziție incomodă pe undeva, să nu mai poată să mai iasă. Evident avem grijă în continuare, mai ales când ne cunoaștem copiii și știm cam în ce belele pot intra, dar e bine să ne luăm totuși măsurile astea de siguranță. Și aici am și o experiență personală, pentru că pe vremea respectivă nu eram consultant în somn. La început am dormit și eu cu copilul în pat, adică încercam să-l pun în pătuțul de lângă, dar ajunsese să devină cuier. Acolo strângeam toate hainele, nu dormea chiar că era pătuț de co-sleeping, dar eu nu țineam cont, nu știam ce era un program, nu știam ce e o rutină, încercam să-l adorm pe lumină. Când avea cinci săptămâni, îl puseam într-un baby nest din ăsta, care e foarte celebru așa. Într-adevăr, nu era atât de buretat cât sunt acestea de acum, dar îl puseam într-un cocon ăla de care spuneam. E.

Un cocon care de jur împrejur are burete și are de regulă și... Une.

Ore are și pentru transport niște mânere, dar nu neapărat, poate să fie fără. Și l-am pus între mine și soț. Și m-am trezit într-o noapte, copilul meu era sub pilotă, e născut în decembrie, foloseam pilotă și l-am găsit avea cinci săptămâni. Aia a fost panica mare. Și ai impresia că ție nu ți se poate întâmpla pentru că alăptezi și pentru că există această idee că o mamă care alăptează întotdeauna să aibă instinctele față de cea care hrănește copilul cu biberonul că o să fie la maxim. Somn nu e somn. Ciclurile de somn știi cum arată. Ai somn activ, ai somn cum, mă rog, la copii cel puțin e mult mai simplu. Au somnul activ în care sunt mai agitați și somnul profund în care nu mișcă prea tare. Ei, și noi adulții avem perioadele alea de somn profunde, sunt mai lungi decât la copii. Și atunci se pot întâmpla accidente. Și de fiecare dată când vorbesc despre treaba asta online, primesc evident răspunsul ăsta biased. Oamenii care suferă de survivors biased care spun, dar eu am dormit cu copilul și nu s-a întâmplat nimic. Asta nu înseamnă că nu s-ar putea întâmpla cuiva și de asta e bine să ne luăm aceste reguli de siguranță și știu că mulți părinți sunt judecați și când vorbesc despre alegerile lor în somn, dar nimeni nu o face ca să-i judece, doar ca să ia deciziile potrivite familiei lor, dar să-și ia măcar măsurile de siguranță, să minimizăm cât de tare putem riscurile. Mi s-a întâmplat și mie și dacă nu mi s-ar fi întâmplat, nu știu dacă aș fi fost atât de vehementă. Da.

Până la urmă sunt riscuri și avem statistici care ne arată clar că sunt copii care mor din aceste greșeli care sunt complet prevenibile. Și atunci de ce să nu ne folosim de aceste informații și să învățăm? Atunci când aprofundezi orice fel de subiect de acest timp, lucrurile devin contraintuitive. Este altfel decât ți-ai dorit tu sau ți-ai închipuit tu că trebuie să faci. Pe exemplu, îți închipui că e bine să tapetezi tot pătuțul copilului cu perne ca să fie moale, că dacă se întoarce să nu se lovească. Da, pare că are sens, dar de fapt el se poate întoarce și se poate sufoca. E mai bine să se lovească de un lemn, ceea ce e puțin probabil, decât să se sufoce. Mi-ai zis de jucării și cred că Pace un copil, da? Se naște copilul. Vin oamenii să te felicite. Ce să-ți cumpere? Ce poți să-i cumpere? Cumpere o jucărie. Din ușa asta o să o juca cu el, cu ea, nu știu, în 2 ani sau într-un an. Dar jucăriile alea devin drăguțe, tu ți-i închipui că un copil trebuie să se joace cu jucării, iar 4 luni, 5 luni și tu îi pui jucărilele în pat. Din nou, e bine să evităm asta, dar să nu punem jucăriile lui în pat. E.

Pozibil să-l distragă. Pur și simplu, să-l distragă de la somn și atunci păduțul devine acest spațiu de joacă și nu de somn. Știi că atunci, cum se spune și pentru părinți, la ce folosești patul ca adult? Pentru sex și pentru somn. Da? Copilul ar trebui să-l folosească pentru somn. E un spațiu de dormit. Da, ca să împrietenim copilul cu... Pătuțul, bineînțeles, îl punem și în timpul zilei, că nu o să-i placă din prima, dar cu perseverență și cu explicații, chiar dacă e mic, uite, îl pui două minute, stai un pic acolo, vezi cum ți se pare, vezi că e salteaua asta mai fermă, îl obișnuiești cu senzația. Apoi la fel, sunt părinți care adorm copiii în brațe și apoi transfere, se trezesc la transfer. Încălzim un pic suprafața aia de somn, îl mutăm cu păturica pe care o scoatem după aia ușor, încercăm toate aceste trucuri până ne simțim pregătiți să-l punem direct acolo și să-l învățăm ca acolo doarme. Ai.

Zis la un moment dat de rutină de somn. Ce înseamnă acestă rutină de somn? Cât de strict trebuie să fie? Rutina.

De somn variază din nou în funcție de vârstă. Atunci când bebelușul este mic mic, rutina e și scurtă. Sunt 5-10 minute de luat în brațe, schimbat scutecul, pregătit pentru somn, unii mănâncă înainte de somn, alții nu mănâncă înainte de somn, îl punem în pătuț și somn. Pe măsură ce crește, rutina asta se transformă în poate ceva mai complexă. Un copil de doi ani jumate o să citească carticele înainte de somn cu părinții, care, apropo, cititul este un obicei bun de avut chiar de la început. Adică din primele luni poți să introduci carticele alb, negru, adecvate, vârste, cartonate, ca să le poată molfăi, să le poată roade. Nu avem așteptări foarte mari la început. Deci.

Spui că e bine să introducem cărticele și acest ritual de citit înainte de somn, ca să-l calmăm pe copilaș. Da.

Sunt foarte multe beneficii pe care cititurile aduce. chiar de la început. Dacă la început cărțile înseamnă imagini alb-negru care sunt potrivite copiilor care nu au vederea excelentă până la patru luni, mă rog, când încep să vadă și ei mai mult, disting forme, obiecte, apoi pe măsură ce cresc putem să le introducem. Sunt o grămadă de cărți acum foarte faine, foarte faine. Mi-aș fi dorit să avem și noi treaba asta când eram mici. Și.

Eu, să știi, și mă uit la cărți pentru copii. Găsești carticele cu orice, de la animale până la tractoare, până la utilaje, până la chestii din oraș, adică orice. Și sunt pur și simplu desenate și scriește. Le-aș.

Evita pe cele foarte stimulante înainte de somn. Sunt niște recomandări foarte faine de cărți care sunt potrivite somnului, care pot fi citite cu intonație, care pot induce somnul cumva prin dicția folosită, prin intonație. Am văzut chiar niște recomandări foarte faine, dacă vreau să le lăsăm la final. Și contează și ce citim înainte de somn, că dacă citim ceva super aventuros, Așa s-ar putea copilul mai mare să se activeze un pic înainte de somn și să aibă fix efectul invers pe care ne-l dorim. Ok.

Da, corect. Așa cumva este și la noi. Dacă citești o carte care nu te lasă să dormi, poți să o citești până la miezul nopții și să nu te lași de ea. Trebuie să citești ceva care, într-adevăr, te liniștește, te pliclisește poate puțin. Ok, deci e bine să avem rutina asta, mi se pare foarte tare că e bine să avem rutina asta de citit înainte de somn, pentru că de ce? Adică ce se întâmplă? Se face un fel de tranziție de la viața agitată cu joacă și de toate, tranziția către somn, ea este cumva lină, corect? Și asta presupune acest ritual de somn pe care îl propui. E problematic dacă faci trecerea brusc, adică de la lumina din sufragerie te duci direct în întuneric și începi să adormi copilul? Dar.

Ar fi de preferat să facă mai lin cumva tranziția. Acum depinde și despre ce vârstă vorbim. Că de exemplu în cazul copiilor mai mari, parte din rutina de somn poate fi joca asta senzorială și reglarea senzorială a copiilor. Că avem copii ăștia foarte energici care au nevoie de puțină mișcare înainte de somn și atunci dacă eu în cazul unui copil care are 2 ani, recomand o rutină de somn de 30-40 de minute, aș începe mai devreme cu o oră și să am 10-15 minute de reclat sistemul nervos, de exemplu. Cum? Sărit. Sărit pe loc, sărit pe canapea ținut de mânuțe, bătaie cu perne, traseu prin casă, leagă, nu, uța. Când.

Zici mai mari, la ce vârstă te referi? Poți.

Să fii la una în jumate. Depinde mult de temperamentul copilului. Dacă e genul de copil energic, care are nevoie să consume puțină energie înainte de somn și îl vedem că e prea agitat, putem apela la trucurile astea. Sunt foarte multe, vorbesc, în afară, experții vorbesc mult despre asta, cei care sunt, cum se numesc, terapeuți ocupaționali, cei care lucrează și cu copii cu ADHD, care sunt pe spectru sau mai știu eu. Și ei au tot felul de trucuri din astea, cum să facem să reglăm un pic copilul înainte de son. Și după ce l-am agitat bine și am făcut, cum spuneai mei, hâț-haț, așa, nu știu de unde au scos-o, apoi facem baby burrito, îi luăm și împăturim așa, îi facem ca pe un bebeluș, îi punem într-o pătură și așa, ca să-i conținem, îi facem să liniștească. Un alt truc, pe care l-am mai folosit uneori, dar mai mult l-am recomandat, că ai mei văd că nu au neapărat necesitatea asta, este să le încălzim pijamalele în uscător sau cu feonul, să le dăm ceva călduț pe ei, pentru că atunci le dăm această senzație și le dăm semnalul, că e timpul de somn. Și apropo de semnale, mulți părinți folosesc băița ca rutină de seară. Baia nu e necesar să fie parte din rutina de seară, pentru că în primul rând crește temperatura corpului, Dacă e parte din ritual, e ok, doar să fie cu o oră, o oră jumate mai devreme. Deci nu faci bai în fiecare seară. Și dermatologii recomandă. Dermatitele astea atopice, de unde apar? Îi spălăm prea des, prea mult. Și atunci încercăm să îi spălăm o dată de două ori, în rest doar prin locurile esențiale, nici nu le mai creștem temperatura corpului și pregătim de somn. Facem mai răcoare în cameră. Un alt lucru important atunci când vorbim de mediu de somn este temperatura din cameră. Se doarme în afară la 18-20 de grade. Ok, cultural vorbind, noi dormim la mai multe grade. Când.

Dormim undeva pe la 23 de grade azi zice că e media, undeva Undeva sub 22 de grade cred că ar fi bine să încercăm să tindem spre 21-22. Studiile.

Arată că se scade timpul de adormire, inclusiv când e mai răcoare în cameră, pentru că atunci și corpul primește semnalul că e timpul de somn. Și la copii și la adulți. E.

Contraintuitiv din nou, pentru că ai impresia ca părinte că trebuie să fie cald în cameră ca să adormă, să se simtă bine, să fie un culcuș acolo. Tu.

Dormi mai bine când e cald? Eu.

Nu. Eu nu. Absolut.

Deloc. Și aici, evident, nu e numai vorba de noi, dar în general studiile arată că se doarme mult mai bine și dacă dorm la 20-21 de grade, atunci e perfect și se respiră mai bine, mai ales în cazul răcerilor, că avem copii mici, se îmbolnăvesc frecvent, răcesc, muci, totuși li se usucă mucoasa dacă e aerul prea cald în cameră, nu poate să respire bine, se trezesc din cauza asta și atunci facem mai răcoare în cameră, avem grijă la umiditate să fie undeva 50-60% chiar mai mult poate în perioadele acestea în care sunt răciți, ca să respirem mai bine și ne folosim cât putem și de mediu de somn. Ok.

Deci din ce înțeleg eu este că somnul nu trebuie să vină imediat, facem o tranziție în funcție de împeramentul copilului. Asta mi-a plăcut ce ai spus, că la copii care sunt mai agitați putem să încercăm să consumăm un pic mai repede acea agitație. Prin ce ai zis? Sărit în pat un pic, nu? Un pic de joacă cu pernele? Tot.

Felul de activități din astea. Sărit pe loc. Ok.

Ca să le consumăm acea energie, după care se face tranziția într-o cameră care este întunecată, unde sunt luminile mai diminuate înainte de somn. Exact. ca apoi in timpul somnului sa fie blackout sau lumina de veche, cum ai spus, doar intr-un colt ca sa te ajute sa nu te impiedici, sa te orientezi, sa-l vezi dar sa nu distraga si camera trebuie sa fie mai racoroasa. Ai spus ca se foloseste acest truc de a pune pijama in uscator sau o dai cu fanul ca sa o incalzesti si inteleg de unde vine, de unde ar putea sa vina somnul pentru ca in timpul somnului am mai explicat asta de mai multe ocazii pe acest canal Noi avem acest ritm circadian care presupune ritmul nostru pe parcursul unei zile, in 24 de ore. Și temperatura noastră variază în funcție de acest ritm circadian. De exemplu, la prânz temperatura noastră este cea mai mare, temperatura corporală, noaptea este cea mai mică. Și atunci avem această, temperatura crește ziua și începe să scadă spre seară și coboară foarte jos noaptea. Și probabil că atunci când îl îmbraci în ceva cald, și îl pui să doarmă, temperatura pijamalei o să scadă și atunci corpul tău de la cald se va răci. Și atunci tu induci acea idee în creier că, uite, acum scade temperatura, deci e cazul să te culci. Zi-mi, tără, că ai spus de această temperatură scăzută. Ce părere ai despre dormitul în aer liber și despre faptul că nordicii practic asta, efectiv, acolo e frig, plouă sau ninge, e frig afară și ei scot copiii afară pe terasă să doarmă, în aer liber. E.

Foarte ok dacă funcționează pentru ei. Funcționează și la noi în urbe, dacă ne uităm la unii copii care dorm mai bine afară. Important e să găsim echilibrul ăsta, să nu doarmă doar afară sau doar înăuntru, pentru că atunci intervine problema și părinții pe care îi consult de obicei îi spun copilul meu doarme doar în cărucior sau doar afară sau îi plimbă cu căruciorul prin casă ca să adormă pentru că au acea asociere puternică cu căruciorul. Asta.

Faceam și eu. Si de fapt il primi in carucior pentru ca in carucior se leaga, nu? Putin.

Da.

Si ti-e mai usor sa il primi in carucior decat sa il primi in brate pentru ca e chiar greu. Adica.

E cu asocierea cu miscarea. Da. OK.

Deci poate să doarmă și afară. Recomanzi asta? Recomanzi dacă copilul nu doarme să-l scoți afară.

Să doarmă în aer liber? Flexibilitate înainte de toate. Deci trebuie să ne cunoaștem bine copilul și să vedem ce funcționează și ce nu. Nu stricăm nimic dacă copilul are niște obiceiuri de somn bune. Să zicem că are trei somnuri pe zi și doarme dimineața și face primul somn în un somn scurt, bun, o prelungire a somnului de noapte și îl face în casă, în pătut, somnul deprins din nou. Recomandat este să fie în casă. E cel mai important și ultimul la care rănunță. Deci e important să fie în pat acasă. Somnul de după amiază, la plimbare frumos, cu căruciorul. Adică trebuie să găsim acest echilibru, să nu nici nu-l luăm vreodată în casă, tot timpul adormind copilul. Păstrăm flexibilitatea, dar e cel mai simplu să păstrăm ultimul somn, de exemplu când îl păstrăm afară. Că nu influențează atât de tare somnul de noapte. Zi-mi.

Ce părere ai despre legănat. E ok să legănăm copilul ca să adormă? Le gânăm în brațe, le gânăm în pat, ne luăm pătuți din acela automat care le agână. Face rău, îi face bine. Aici.

E discuția mai amplă despre asocierile de somn, care pot fi sânul, biberonul, legănatul, plimbatul. Toate lucrurile astea sunt ok atâta vreme cât funcționează pentru toate părțile implicate. Când nu mai funcționează, atunci începem să schimbăm. Ceea ce mi se pare dificil la legănat este că nu e sustenabil atunci când copilul crește și când simtim că nu mai merge, putem să reducem din acest sau putem mai devreme, depinde cum simțim, să reducem acest legănat sau să-l oferim numai atunci când copilul e agitat să începem să facem din ce în ce mai puțin din ceea ce facem acum. Și de la legănat frenetic, ceea ce oricum nu prea recomand, începem să scătem intensitatea durata până copilul nu mai are nevoie și are doar asocierea cu brațele. De la brațe apoi îl ridicăm doar atunci, din nou, când simțim că are nevoie. Îl ținem din ce în ce mai puțin în brațe, dacă scopul este să adormă evident la orizontală, că trecerea se face treptat. Dacă avem un copil care a dormit toată viața lui numai așa pe umăr, Să-l pui direct, să adormă la orizontalea, s-ar putea să dureze un pic. Și atunci luăm pas cu pas, așa, să scăpăm de acest legănat și îl locuim cu o asociere mai slabă și una și mai slabă, îl mai legănăm un pic în pat la orizontale, dacă are această asociere, până reușim să facem cât mai puțin. Știi.

Sună bine ce spui tu, dar, uite, din propria mea experiență, îmi dau seama că, ok, mi-aș fi dorit să nu mai am acest legănat în brațe sau s-o plimb noaptea în brațe. Și la un moment dat îți iese și reușești să îl pui în pat pe copil, îi dai lapte și el a terminat laptele, se întoarce așa adormit. Și mama, în sfârșit. Și după aia din nou vine o perioadă în care a băut lapte și se scoală și stă în pat. Și stă în pat în picioare, întinde mâinile către tine, gângurește, se joacă, râde, te pupă, face de toate.

N-ai.

Altă soluție decât să îl iei în brațe și îl iei din nou în brațe, îl ții sus pe verticală, îl pui la orizontală. Și uneori ajung să mă plimb câte 30 de minute cu copilul în brațe până doarme și în sfârșit adoarme. Și tu mi-ai zis că ai timp investit. Nu am seama cum ai investit. Ok.

După un an jumate sau după un an, așa nu mai vorbim neapărat de timp investit, înțeleg ce spui. Da, evident că e o conexiune acolo, dar trebuie să ne uităm să vedem care sunt cauzele trezirii. Mergem la rădăcină. De ce se trezește? Pot fi două cauze. Ori e programul incorrect, poate a dormit prea mult ziua și atunci îi scade presiunea de somn noaptea. Și atunci trebuie să avem grijă la programul pe timpul zilei, că de cele mai multe ori cam de la program se întâmplă. Dacă nu și în mod normal să zicem că are un program ok sau pur și simplu îi funcționează programul actual și nu considerăm că e o problemă, Dar are să zicem, nu știu, au dormit excelent două săptămâni și acum are o săptămână în care se trezește din oră în oră sau se trezește în noaptea și române trează și exersează ceva, e posibil să avem de-a face cu o achiziție nouă. Fie că e vorba de mers, fie că e vorba de vorbit, fie că e vorba de dat bezele sau așa. Are ceva nou de comunicat, are nevoie poate de mai multă conexiune, are nevoie poate de mai mult să-și exerseze acel lucru nou. De asta trebuie să ne uităm să vedem care e cauza trezirii, că în mod normal ar cam trebui, chiar dacă se trezește, să știi în care asociere cu biberon. O doarme doar cu biberon. După ce e dat biberon, în principiu o doarme, dacă aia era cauza. Dacă nu și stă trează, ori nu are suficientă presiune de somn, ori are ceva de făcut. Copiii care fac night party se consideră atunci când stau mai mult de petrecere, așa se spune, când stau copiii mai mult 20-30 de minute o noapte. Adică e ceva acolo ce nu funcționează, ce nu se leagă. Ok.

Deci e posibil să fie ceva ce nu funcționează sau să fie o achiziție, nu? Adică și poate să stea trează o oră într-o noapte? Poate.

Să stea și mai mult, și două ore poate să stea trează. Și.

Ce fac? Bun, să zicem că l-ai culcat și ți-a adormit și se trezește noaptea. Ce facem? Lăsăm un plat în pat să se mai plângă, să se mai vârtească? Luăm îmbrațe, ne primăm cu el în brațe, luăm în pat, cum e mai bine? Depinde.

Care e așteptarea copilului și cu ce l-am obișnuit până atunci. Că dacă vrem să facem transi abrusc, nu o să meargă. Dacă el până atunci știa că tu în fiecare noapte, dacă se trezește, o iei în brațe și o plimbi și așa, asta va fi așteptarea. Așa cu puțină pregătire înainte, dar putem să schimbăm lucrurile astea. Depinde mult cum vrem și în ce ritm și care e obiectivul. Dacă obiectivul este, uite, de exemplu, nu mai pot să te ridic noaptea. Am nevoie de tine să fii acolo în păduțul tău, ăla-i locul de somn. Pot să te ofer în schimb o îmbrățișare, uite aici la tine în păduț și asta e și experiența personală cu al meu când i-am explicat că efectiv nu pot să-l mai ridic. E un copil mare, e greu și sănătatea nu mai îmi permitea să ridic de fiecare dată din păduț. Și a trebuit să explic lucrul ăsta și nu a fost prea încântat. Evident că n-a fost prea încântat, pentru că am schimbat ceva ce lui convenea și ce funcționa, dar nu funcționa pentru mine. Și atunci când nu mai funcționează pentru părinți și devine obositor, avem și tendința a doua zi să le cam spunem că nu ne-a convenit asta, ori prin atitudinea noastră, ori prin faptul că suntem foarte obositi și efectiv nu mai avem aceeași răbdare și aceeași energie pentru ei a doua zi, când stai și stai plimbat două ore cu copilul în brațe noaptea și practic nu funcționează pentru nimeni. Ei, și atunci încercăm să schimbăm acest obicei. Ne înlocuim cu altceva. Și aici intervine marea teamă a părinților de schimbare, pentru că spun și se așteaptă ca cel mic să plângă și să nu reacționeze bine. Și aici, cu tot o altă discuție, cum stăm cu sentimentele copilului. Am urmărit recent un podcast care mi-a plăcut foarte tare, cu dr. Becky, invitat la Habermann, și au povestit despre limite și despre carei rolul părintelui și care este job-ul părintelui și ce trebuie să facă copilul. Părintele pune limita și limita este ceva ce tu faci, nu îi dai copilului de făcut, îi spui eu voi sta aici lângă tine și te voi ajuta să adormi și este dreptul copilului să-ți arate că nu îi place limita pe care tu ai impus-o. Dar.

Tu ești cel care impui limita. Tu.

Ești cel care impui limita, întotdeauna limita e la tine. Ok.

Deci adică eu pot să-i impun limita să zic, uite, te zici noaptea dar o să rămâi la tine împătut și eu nu te plimb în brațe dar pot să stau aici să dau o îmbrăcișare. Exact. Și e dreptul lui să plângă. E.

Dreptul lui să plângă. Și.

Cât să-l las să plângă? Adică cum știu că plânge un pic sau plânge prea mult și trebuie să-l iau că plânge prea mult? Acum.

Nu trebuie să fie totul, nu trebuie să fie alb-negru, adică îți oferi strict o îmbrăzișare. Asta a funcționat la noi. Poți să-i spui, uite, te țin în brațe un pic, te iau ca să te liniștești, dar apoi scopul final, dacă ăsta este scopul final, va fi să adormi acolo. Îi oferi mijloacele de liniștire și o ajuți prin o reglare emoțională, sunt aici lângă tine, știu că ți-e greu, te mângâi, practic tu nu-i oferi De cât, sau cei îți elimin din ceea ce-i oferi, este fix ultimul pas, ăla luat-o la-mbrațe și plimbat-o. Sau, uite, dacă tu o plimbai jumătate de oră, acum doar o ridici în brațe, faci mai gradual lucrurile. Că nu-i nevoie să fie atât de brusc, uite, acum nu te mai ridic. Nu, te ridic și te țin, dar nu ne mai plimbăm jumătate de oră. Te țin, uite aici, stau pe marginea patrului și doar te țin. Când s-a obișnuit cu etapa asta, două, trei zile în care s-a obișnuit că tu doar o ridici, apoi treci la îmbrățișoarea în păduț. Apoi doar mâna pe spate. Dar e vorba de făcut același lucru de fiecare dată, cu consecvențe și cu răbdare și cu emoțiile ținute în frău. Că dacă ne simt, Dacă ne simt că ne grăbim, că punem asupra lor și că suntem nervoși că s-au trezit a 5-a oară, așa nu se reacționeze bine. Responsabilitatea.

E la noi, de fapt. Trebuie să fie destul de puternic pentru a face asta, pentru că se trebuie un echilibru. între avea grijă de acel copil și de a-l iubi și de a-i face ce-i trebuie, dar în același timp să te iubești pe tine și să ai grijă de tine și de nevoile tale și să le poți pune cumva în aplicare, cum ai zis tu, gradual și încet. cu siguranță, adică și tu să fii sigur și copilul să simtă acea siguranță în tine că, uite, da, nu te mai plimb astăzi o oră, poate te plimb doar 10 minute, ca mâine să te plimb 5, apoi mâine să te iau doar în brațe și după aia să poți să-ți arăt și că acum dormim, dar sunt aici lângă tine, totul este în regulă, dar astea sunt regulile după care funcționăm. Mi-a plăcut ce ai zis la început când, înainte să începem acest podcast, este că e o nebunie să faci același lucru și să te aștepți la schimbare. Și așa e, că noi cumva ne așteptăm ca lucrurile o să se schimbe. Ne așteptăm că într-o zi o să doarmă bine și nu o să mai îi ceară umbrațe. E cumva aproape imposibil dacă tu îi dai același lucru în mereu și el e obișnuit. Adică practic putem să spunem că e în rutina noastră să ne culcăm timp de o jumătate de oră până adormim și să ne trezim noaptea să ne plimbăm în brațe. E deja ceva cu care copilul s-a obișnuit. Exact.

Și.

Practic trebuie să-l dezobișnuiești. Dar.

Orice obișnuință din asta are și dezobișnuință, cu calm, cu răbdare și de asta spuneam că copilul ne simte. Atunci când noi ne-am trezit și auzim copilul s-a trezit și noi facem... Iar s-a trezit. Te aude. Te simte. Știu că pare că-i multă responsabilitate pe părinți, dar copilul ăla te simte după cum pășești în cameră. Dacă ai intrat cu nervi și cu lipsă de răbdare, te-a simțit. Dacă te vede calm și așezat și spui, uite, știu că ți-e greu. Te aud. Te înțeleg. E dificilă schimbarea. Dar sunt aici cu tine. Acum, aici asta este relativ din nou, pentru că de ce apar atât de multe discuții despre cum facem aceste schimbări. Sunt copii care reacționează mai bine atunci când le dăm spațiu. Pentru că spuneai mai devreme că te trezești și o ia soția, apoi o iei tu la plimbat, apoi iar soția. Uneori pentru cei care, mamele care alăptează, alăptează jumătate de oră, vine tatăl la plimbat, apoi iar alăptează, iar o pune la săn. Nu mai știu ce să fac. Sunt prea multe lucruri care se întâmplă acolo. Și copilul practic nu mai știe care e așteptarea ta de la el. Ce ai nevoie să fac? Că tu mă plimbi, îmi dau sânu, nici eu nu știu ce vreau. Eu vreau să dorm, dar nu știu cum. Și atunci toate lucrurile astea îl scot din starea lui de somn. E prea mult. Și da, e greu să schimbi obiceiurile astea. Câteva zile o să fie dificil. Aici din nou se rezumă o discuție la temperament. Sunt unii copii cu temperament, hai să luăm așa trei categorii mari, că sunt mai multe categorii, dar dacă luăm pe cel al florilor, sunt copiii cu temperamentul Pe pădie sunt cei mega adaptabili care vorba aia cresc din piatră, n-au nicio problemă, se adaptează la orice foarte repede. Sunt copii la lea, cei slow to warm, cei care se... e mai greu așa la început dar apoi se adaptează și apoi avem copiii orhidee care sunt hypersensibili, la care nu merg trucurile astea și care s-ar putea să aibă nevoie de contact fizic și de somn. cu părintele și vorba aia, se simtă carne de om și așa până la o vârstă destul de înaintată, se simte siguranța aia. Evident nu ajută să ai un părinte anxios, dar de cele mai multe ori un copil hipersensibil are un părinte hipersensibil. Deci e moștenită hipersensibilitatea asta de undeva. Nu prea se întâmplă din doi părinți cu temperamente angelice sau păpădie să iasă un copil orhidee. De obicei un părinte este hipersensibil. Ok.

Și practic ai un copil hipersensibil și cum se manifestă această hipersensibilitate? Se.

Observă și ziua și noaptea, vei vedea atunci când ajunge într-un loc nou, cu oameni noi, cum reacționează acolo, la sunete puternice, la lumini, dacă iese destul de specific pe cum se joacă, îi observi joaca. Dar nu aș spune acum că are comportament obsesiv compulsiv, dar sunt niște elemente acolo care te fac să te gândești, copilul ăsta e destul de specific în joaca lui. Deci e bine să avem o idee despre temperamentul copilului în linii mari ca să știm exact cum abordăm și problemele de somn. Deci.

Ai zis că există copil pe pădie care crește orice se poate întâmpla, copil la lea care se adaptează mai greu dar se adaptează și copil orhidee care este foarte sensibil. Și mă gândesc că în acest caz, dacă există aceste trei tipuri mari de comportament, Mă gândesc că pentru unii părinți e posibil să fie nocive acele sfaturi sau acele lucruri care se spuneau pe vremuri cel puțin, foarte vehement, cum ar fi. Nu, e foarte greșit să dormi cu copiilul tău în pat și tu ai în copiilor idee care doar așa poate să doarmă. Exact. Tu ești și tu sensibil până la urmă, că de la tine e așa sensibil, tu vrei să-i dai tot ce are el nevoie și dormi cu el în pad și te simți de-a lungul anilor vinovat că faci asta, ți se pare că faci ceva greșit. Absolut.

Exact asta se întâmplă. Sfaturile, inclusiv eu mă simt vinovată câteodată când mă uit la ceea ce scriu, pentru că nu am tot timpul capacitatea sau inspirația sau mai știu eu ce, ca să pot să cuprind absolut toate aceste tipuri de temperamente. Sfaturile sunt destul de generale în ceea ce spun online. De asta e nevoie de o consultație personalizată, pentru că dacă vine o mamă la mine și îmi spune că am încercat tot și nu merge, o cred pe cuvânt. Chiar o cred că am cercat, pentru că nimeni nu apelează sau nu vine pentru că îi se pare că e ceva neregulă. De obicei e ceva neregulă. Și de multe ori am descoperit și probleme medicale, am descoperit și faptul că au un copil hipersensibil și mama nici nu se gândise la lucrul ăsta. Și săraca se simțea efectiv neadecvată și o mamărea pentru că ea nu reușea să pună în aplicare sfaturile de pe internet. Și o cred că nu ți se potrivesc. sfadurile inclusiv de pe profilul meu, nu cum s-acopăr toate situațiile. La un moment dat am o serie de articole scrise despre copiii hipersensibili și ce ar trebui să facem și o să mai scriu pe subiectul ăsta pentru că îmi place din ce în ce mai mult, evident că e cel mai challenging, dar îmi dau seama că părinții nu se regăsesc acolo, cei cu copiii hipersensibili, că nu prea se vorbește despre ei. Sunt mai puțini într-adevăr, dar nu sunt atât de puțini. Da.

Cred că asta e o mare Este cumva reversul medalii, cred ca in timp ce te ascultam si ma gandeam la aceasta vinovatie pe care parintii o simt, incercand sa urmeze toate sfaturile pe care le gasesc pe internet si nu reusesc, Mă gândesc că e valabil pentru aproape orice. Cred că în social media, unde informația vine cumva gratuit, e gata servită și algoritmul te găsește, găsește să-ți dea informația din domeniul pe care vrei tu să-l faci, cred că absolut orice sfat poate să vină cu un fel de vinovoție, fie că vrei să slăbești și urmezi toate sfaturile de pe internet și nu reușești. Poate așa ai construit corpul tău, poate că tu chiar ai o boală cronică și nu poți să sclăbești și urmezi toate sfaturile și te simți vinovat. Cred că ăsta e un sfat bun. nu doar în dormitul copiilor, cred că e un sfat bun pentru absolut orice începi să pui în practică. Cred că sunt informații care te pot ajuta și parcă sunt crăuite pentru tine și le vezi, le urmezi și ai rezultate, dar dacă le asculti și n-ai rezultate înseamnă că sfaturile alea nu ți se potrivesc. Înseamnă că pentru situația ta nu ți se potrivesc și nu e vina ta. Trebuie să cauți în altă parte, trebuie să mai sondezi un pic, dar ai încercat, n-a mers, nu e pentru tine. Exact.

Exact și nu trebuie blama de acum nici mamele care încearcă, pentru că există această ruptură așa, parcă nu eram suficient de divizați în general, mai există și treaba asta, alăptezi, nu alăptezi, dormi cu copilul, nu dormi cu copilul, adorme copilul independent, n-adorme independent. Nu avem nevoie de scindarea asta și nu avem nevoie să ne comparăm online. Inclusiv eu i-am dat un follow masiv la tot ceea ce nu mă făcea să mă simt bine și mi-am îndrumat urmăritorii să facă același lucru. Am spus dacă nu te simți bine pe profilul respectiv, pentru că au apărut tot felul de consultanți cu școlile diferite și fiecare îți va spune ceva, ce-a învățat și îți va spune din experiență. Aici pot să zic că experiența te învață cel mai mult. îți va spune din experiența și de mamă și de consultant și așa. Dacă nu ți se potrivește și tu simți că mesajul ăla e prea personal, pleacă de acolo. Avem nevoie de acest discurs echilibrat și să ajutăm mamele să înțeleagă că nu e vina lor. Nimeni nu vrea să facă rău copilului, nimeni nu vrea să-l culce la 11 noaptea sau 12 noaptea. Poate efectiv nu funcționează altceva pentru ei. Și de asta e bine să ne uităm. Dacă o mamă îți pune pe un grup de mame care e o zonă din asta fabuloasă, dacă îți spune că ea și-a lăsat copilul să plângă 15 minute și după apoi îți spune ție, dar fă și tu la fel. Că cinci pe minute ți-a, trei zile și după ai gata, doarmiți și dormiți cu toții. Și spui asta unei mame care are un copil hipersensibil, care știi că ar putea să-ți plângă cinci ori lejer. Și.

Am auzit de cazuri de-astea. Da.

Sau apoi e și reversul, da? Îl lași să plângă 15 minute cu tine acolo, da? Și ești acolo. Spui, uite exact ce-s povestea mai devreme. Și plânge 15 minute și te aude cineva că ai făcut asta. Vai, dar cum ai putut? Eu n-am nimic împotrivă, dar eu nu aș face asta copilului meu. Ții, cum îți sună asta? Și tu ca mamă vulnerabilă. Totuși.

Există și acest trend și vreau să te întreb de el. Există acest trend care din nou, adică, ascultând acum tot ce am vorbit, Îmi dau seama că se poate potrivi acelor copii pe pădie care măi, l-ai lăsat, a plâns 10 minute, a dormit, doarme buștan, mă gândesc că poate funcționa așa la unii copii. Și după aceea vine așastă recomandare care zicea, tehnica plânsului. Astea.

Sunt niște idei preluate din afară, că aici ajungem la discuția despre sleep training. Ce este acest blamat sleep training? Sensul din state este unul, cum îl folosesc eu e altul. În State, de exemplu, hai să luăm așa, de la concediu de creștere a copilului, care în State este aproape inexistent. Majoritatea școlilor de formare a consultanților sunt din State sau din UK. Bun. Ei, ce te învață acolo? Inclusiv la școala pe care am făcut-o eu. Te învață de acest cry it out. Dar ce faci? Exact așa. Dar după ce ții cont de rutină, de program, de... Te.

Învață asta? E.

Una dintre metode. Nu neapărat că te învață, dar îți spun despre ea. Iar eu spun mai departe părinților despre ea ca să vadă care este diferența dintre ceea ce fac eu și această metodă. Pentru că nu orice plâns este cry it out. Exact cum spun ei. Bun, și acest create-out de fapt te învață că după ce ai respectat toate regulile astea, ai pus copilul în păduță, ai închis ușa și o să doarmă. Dar practic acolo nu mai intervii deloc. Apoi sunt variantele astea mai graduale când tu te duci la copil la câteva minute și îl ajuți. Funcționează pentru anumiți copii, gen păpădie, care au nevoie de reasigurarea aia. Tu intri în cameră și spui, știu, mami, e aici, timpul de nani și ai ieșit. Pentru că observi că prezența ta acolo îl face mai neliniștit. Și atunci îl ajuți prin această metodă, să zic, prin această reasigurare. Din nou, o metodă pe care și eu o foloseam destul de des la început, acum am mai renunțat la ea pentru că cumva mă cam caută părinții cu copii cărora nu li se potrivesc metodele astea. La început era mai simplu. Aveau cumva această idee, părinții cereau ei să facă asta, spuneau dacă stau lângă el se agită prea tare, durează mult mai puțin dacă nu s-acoloată, au zis copil fericit, nicio problemă, nu observam Nici o problemă în cazul ăsta. Ei bine, acum, lucrând cu copiii ăștia care adorm mult mai greu și au nevoie de mai multă atenție, să zic, la somn, metodele au devenit mult mai graduale. Și atunci începem din ceea ce îți povesteam mai devreme. Și eu cum spun sleep training și mă refer la sleep training, nu mă refer la definiția din dicționarul Oxford care spune că sleep training este cry it out. Iar la noi există confuzia asta. Că facem sleep training, deci facem cry it out. Aha.

Ok. Ok, înțeleg. Adică acest cry it out se poate, cum ziceam, se poate se poate potrivi doar anumitor copiii și cumva este o intervenție care trebuie făcută cu un sleep trainer, adică dacă îți vine un sleep trainer care vede despre ce-i vorba, vede ce tip de temperament are copilul, observă cum adorme el, îți poate recomanda în anumite situații o astfel de tehnică, dar asigurându-se să nu prejudicieze grav acel copil care plânge 5 ore? Studiile.

Sunt incerte. Eu una n-aș recomanda. Eu n-am lucrat niciodată cu metoda asta, nici chiar nici la început. Adică da, cu intervale, cu verificat copilul, dacă era un copil care era, mă rog, reacționa bine la așa ceva, dar cry it out clasic niciodată. Mie nu mi se pare ok nici pentru un copil, de exemplu, pe pădie. Pentru că tu nu știi exact ce se întâmplă acolo și nu E posibil, cum spuneai și tu, dacă a plâns 4-5 ore, e posibil să nu fie un copil păpădie. Ăla nu e un copil păpădie. Ăla.

E un mocer, nu e un copil păpădie. Dar.

În general nu aș face asta unui copil și depinde mult de vârstă. Adică nici americani nu ne spun să faci sleep training înainte de șase luni, un an. Deci depinde mult. Dacă ești într-o situație gravă în care mama este depresivă, în care vezi că nu se mai poate altfel și tu trebuie să schimbi ceva, Întotdeauna voi recomanda aceste metode graduale. Dacă nu merge și nu merge și vedem că mama e mult prea agitată acolo, da, poate o scoți un pic din context. Dar nu e o soluție. Situații foarte specifice. Situații foarte specifice și nu le-aș face fără îndrumare și bine, nici nu le fac în general, dar cu atât mai puțin nu le recomand părinților să facă așa ceva singur acasă. Ce.

Alte abordări din astea extreme cunoști și pe care nu le recomanzi? Asta.

Cred că e cea mai extremă, acest cry it out și apoi la polul opus când se spune să nu faci nimic. Astea sunt extremele. Să.

Nu faci nimic în ce sens? Să.

Nu faci nimic, lasă mamii că trece de la sine. Știi exact, faci așași lucru de fiecare dată și te aștepți să treacă de la sine. Și sunt multe studii care arată acum că problemele de somn din copilăria mică, acum vedem, trebuie să definim un pic și problemele de somn, că din nou ne revenim la așteptările părinților. Problemele de somn din copilăria mică se reflectă mai târziu. în copilăria mare sau chiar în viața de adult. Și am lucrat cu numeroase cazuri în care și părinții m-au spus, nici eu nu dorm bine, am dormit cu părinții când eram mic și așa. Alții din contră, cred că mi s-a făcut cry it out când eram mic că am o frică de abandon de număr număr. E posibil? Da. E posibil, de asta spun că cry it out nu ar trebui aplicat niciunui copil, păpădie sau nu. Nu e ok să închizi ușa și să ieși și să lași copilul ăla să adorm. Există alte modalități. Dar.

De ce se mai recomandă? Se.

Recomandă în state. De acolo vine, din state, pentru că acolo nu există concediul de creștere a copilului. E vorba de câteva săptămâni. Mamele trebuie să întoarcă la muncă și atunci li se recomandă această soluție rapidă și ei merg destul de mult pe extreme din nefericire. Impresia mea... Era că nici acolo nu se mai face. Dar vorbind cu cineva recent care stă acolo și așa, spunea că e recomandare oficială să faci sleep training cât mai repede ca să doarmă toată noaptea și să poți să te întorci la muncă. Deci există.

E un beneficiu capitalismului în detrimentul copilului, să zicem așa. Da. Ok. Apropo, ai zis de reglarea așteptărilor și obiectivele părinților. La ce te-ai referit, mai exact? Trebuie.

Să vedem, în primul rând, ce e normal să se întâmple la ce vârstă. Spuneam că, da, în funcție de temperament pot varia aceste treziri de noapte ca număr, ca intensitate, să zic, sau timp de vreadormire. Dar, în general, s-au observat niște pattern-uri. Adică dacă un copil mic se trezește să mănânce mic mic, adică în primele săptămâni poate să mănânce la două ore. Așa pe măsură ce ajung pe la 4-6 luni, rămân cam cu două mese de noapte. Evident copiii se trezesc și din alte motive, nu doar ca să fie puși la sâns sau să mănânce din viberon. Dar e bine să știm că e normal să se mai trezească, iar până pe la un an o să se tot trezească de cele mai multe ori, se mai trezesc o dată de două ori pe noapte. Adică.

Să nu avem așteptări că ai noștrii copii nu se trezesc deloc sau trebuie să doarmă blana de seara până dimineața? Ideea.

Copiii nu se trezesc noaptea e un pic greșită în sensul că și noi ne trezim noaptea și copiii se trezesc noaptea, dar unii semnalizează trezirea respectivă, alții nu. Adică atunci când vorbim și de asocierile de somn, unii se trezesc noaptea și își caută perna, dar noi ne căutăm perna. Alții caută sânul pentru că așa au adormit, sau biberonul. Ei și dacă nu au aceste asocieri, de cele mai multe ori se întorc pe partea cealaltă și se culcă, pentru că nu au nevoie de nimic ce ține de noi neapărat. Dacă au această nevoie sau acesta e modul în care au adormit, atunci îl vor căuta din nou ca să readormă. poate varia numărul altrezirilor percepute de noi în funcție și de modul în care adorme copilul. Cred că cel mai important lucru este această culcare de vreme, seara, pentru că majoritatea copiilor se zic până la vârsta de 3 luni, așa pot dormi undeva pe la 9-10 seara. Pe măsură ce se apropie de 3 luni mai scădem un pic din ora de culcare. Scădem. Scădem. Pentru că cei mici ajung să intre în somn profund mai repede. O dată cu reglarea ritmului circadian omul lor în mod normal începe undeva pe la 7-8 seara. Așa de vreme? Da. El va varia, dar nu foarte mult, în funcție de câte somnuri pe zi au. Pe măsură ce cresc mai renunț la câte un somn de zi și, de exemplu, undeva între 4 și 6 luni, rămân cu aceste 3-4 somnuri maxim, dacă sunt scurte. Iar în funcție de trezirea din ultimul somn, vom stabili ora de culcare seara. Și uneori se vor culca și la șase seara. De exemplu, în tranziție, un copil când trece de la multe somnuri de zi la mai puține și renunță la un somn, atunci îi mutăm și ora de culcare automat un pic mai devreme seara ca să protejăm somnul de noapte. Dacă îl culcăm copilul prea obosit seara, s-ar putea să avem acele treziri din prima parte a nopții când copilul se trezește de oboseală. Se.

Trezește de oboseală, cum e?

Păi, acel sweet spot sau moment perfect de adormire este de fapt la întâlnirea, se află la întâlnirea a doi hormoni și le explică un medic pediatru din state foarte frumos, spune că e ca murgul. Adică există un moment care crește, crește așa în intensitate și apoi începe să scadă. Copilul când se trezește din somn are presiune de somn 0. Asta este hormonul adenozină. Adenozina este 0. Pe măsură ce se apropie de următorul somn crește această presiune și dacă noi venim cu un mediul propice pentru somn, după cum spuneam, facem întuneric, îi dăm voie și melatoninei să se creeze sau să se crete în cantitate mai mare și atunci în această combinație presiune bună de somn cu mediul bun de somn găsim acel moment propice să punem copilul la somn. Deci înainte să ne uităm la tabele și așa, ne uităm la copil, ne uităm la semnele de somn. Care sunt aceste semne de somn? Că se uită un pic în gol, că începe să nu mai fie atent la ceea ce face, poate cască. Dacă avem un copil care deja s-a înroșit în jurul sprâncenelor, se freacă la ochi, e mârâit și așa, înseamnă că am trecut de acel sweet spot și s-a obosit. Deci.

Dacă copilul deja e turmentat așa un pic ale ochii roșii, se freacă, e mărâit, înseamnă că am depășit deja momentul. Și.

Înseamnă de oboseală. Și.

Cum vezi atunci, ai zis că ne uităm la copil, când vezi că e sweet spot, că e momentul să mergem la culcare? Cred.

Că inițial, până te prins ce și cum, e bine. Îi te ajută un program din ăsta relativ. Adică știi că un copil de 4 luni poate să stea maxim trează o oră jumate, o oră 45. Mai mult nu reușește până să se obosească tare. Pe măsură ce mai crește, știi că, de exemplu, la 6 luni poate să reziste 2 ore jumate, maxim 3. Dacă are 4 ore, știi sigur că nu mai ține și că s-a obosit. Și prima dată ne uităm, consultăm un tabel de somn. Orientativ.

Da? Nu.

Să fie minut pe minut, ci îl corelăm cu semnele ca să ne prindem și noi cânt de semne de somn copilul nostru. Când e somn? Ok.

Deci trebuie să-i fie un pic de somn, dar nu să se frece la ochi, să aibă ochii roșii și să fie deja nervos de somn, pentru că vezi din nou, de exemplu, noi asta căutăm, văd la copilul nostru, la un an jumatate, la banii, noi stăm seara, așteptăm să înceapă să frece la ochi, să fie mărită, deci ăla e deja momentul depășit. Da. Și e posibil că din cauza asta să ia mult să adormă. Pentru că e obosită și e prea sureșitată, nu? În.

Mod normal o adormire ar trebui să dureze undeva în 15-20 de minute. E.

Normal, deci sa dureze 15-20 de minute o adormire. Unii.

Spun 10-15. Hai sa zicem, pana in 20 nu e asa de rau. Daca doarme in primele 2-3 minute cand ai dus copilul la somn, e probabil epuizat. E mult prea oposit, a doarme. Si.

Aici vine riscul sa se scoale noaptea. Sa trezeasca noaptea, nu? Si.

Sa se trezeasca dupa 40 de minute de cand ai culcat. Dar.

De ce? Pentru.

Ca se culca incarcata de cortizol si de adrenalina. A trecut de acel moment propice, a intrat boost-ul ala de adrenalina si nu o lasa sa treaca in ciclu de somn urmator. La.

Copil de un an, un an jumate, doi ani, care este momentul ideal pentru a se culca seara? Pe la ce ora? Dacă.

Are un singur somn de zi, atunci un program optimal ar fi undeva trezirea pe la 7-8, în funcție de cum se trezește copilul. Ora biologică de trezire a copilor, în general, este undeva între 6 și 7. Dar sunt copii care au tendința să doarmă mai târziu, alții se trezesc chiar și la 5 jumate. Aici sunt lucruri pe care le mai putem noi regla câteodată din program. Alte ori nu țin neapărat, de noi țin mai mult de biologia copilului, dar și lucrul ăsta trebuie evaluat un pic. Bun, și dacă se trezește un copil de un an jumate, de exemplu, va putea să stea traz până la primul somn 5-6 ore. Iar după somnul de prânz, din nou 5-6 ore. Depinde foarte mult de copil, de ce rezistență are, de cât de bun e somnul de prânz și cum va rezista până seara. Somnul.

De prânz cât ar trebui să dureze la un copil de un an jumate? minim.

O oră jumate. Nu e rău dacă e o oră jumate, dar acum poate varia de la o oră jumate până la două ore jumate. Dar are nevoie măcar de două cicluri de somn, să zic, măcar de o oră 20 de ceva. Și.

Dacă observ că doarme, nu știu, doar 45 de minute, adică face un singur ciclu de somn, înseamnă că îl culci un pic mai devreme la noapte sau ce ai de făcut? Da.

Compensezi întotdeauna cu o oră de culcare mai devreme seara. Dar.

Dacă ar fi să mă gândesc la programul ăsta pe care le propui tu, asta înseamnă că să presupunem că un copil se trăiește la ora 8. Ai spus că la un an jumate îl lași 5-6 ore să stea treaz. Asta înseamnă că dacă s-a trezit la 8, ora lui de culcare trebuie să fie undeva la 1. Și doar în momentul până la 2 jumate, să zicem 2 jumate, 7 jumate, 8 seara deja la culcare. Chiar dacă nu dă asemenea de somn?

E bună întrebarea. S-ar putea uneori să nu observi semnele de somn, ori părinții le văd prea devreme și zic nu are cum să doarmă la ora asta. Ei bine, copiii ți le arată destul de devreme, dar trebuie să ne uităm și noi un pic, să fim atenți la ei seara, să nu-i scăpăm să fie prea obosiți. Dar se mai întâmplă copiii să nu dea semne de somn și când îi duce în cameră și începi să-i faci rutina să-i vezi cum începi să se moaie, să pregătesc, e momentul potrivit. Dar.

Știi ce mi se întâmplă bine? De exemplu, noi ne-am dat seama așa. Deci routinea noastră de somn e așa. Se scoală la 8, la 12.30 se culcă, 12.30-1 se culcă, doarme o oră, o oră jumate. După care ne chinuim să o adormim de la ora 9 seara. Dar am observat un lucru și nu îl mai facem. Dacă o scoatem afară la 7 seara, 7 jumate, adorme în căruț. Și ne-am gândit că adorme în căruț pentru că e ceva neregulă că o scoatem afară și e în căruț la ora aia. Dar dacă o scoatem la 7 jumate afară, adorme în căruț. Asta înseamnă că deja este somn la 7 jumate dacă.

Adorme în căruț. Da, păi se fac exact orele alea de care spuneai tu. Dacă dormi la cât? La 12.30, 1.15? Da. Așa, și dormi până la...

1.30. Nu, dormi la 2, să.

Zicem. La 2. Păi la 7.30 are deja 5.30 de trezire. Exact ce ziceam, 5-6 ore. Ăla-i momentul ei.

Ăla-i momentul în care te suculg. Și a.

Doua zi o să vezi că o să se regleze. Pentru că a doua zi, de exemplu, nu toți copiii pot dormi. Copiii dorm în medie 10, mă rog, se zice în cam minim 10 ore de somn pe noapte la vârsta asta. Dacă doarme 10 ore, va dormi de la 7.30, nu se va trezi la 5.30, dar e posibil să trezească undeva la 6. Și așa se reglează automat programul la 6, apoi o poți culca a doua zi pe la 12, că va ține, aș spune un minim 12 și are cele 6 ore. Doarme până la două, că o să doarmă, că o să aibă presiune mai mare de somn, dar nu mai poate până la două și apoi iar la șapte, jumătate, opt, depinde cât ține, că dacă somnul a fost bun. Da, chiar, poți să o.

Scoate afară, să adormă afară și după aia, adică am încercat asta și dacă o transfer, o aduc înapoi acasă și o transfer, se trezește și.

Nu mai are somn. Recomandat la vârsta asta este să-și facă somnul atunci când puteți, în pad, pentru că e somnul la care renunță undeva la 3-4 ani și are nevoie ca somnul ăsta să fie consolidat și să fie bun și e important. Să fie în pad, nu afară în căluță. Există și excepții, dar preferat este să fie în pad.

Poți să-mi zici și te rog dacă le putem trece în revistă că în care este timpul total pe care trebuie să-l doarmă copiii în funcție de vârstă? Da, la naștere.

Poate să doarmă, deci în prima lună sau în primele două luni poate să doarmă și 18 ore. Ala e un maxim, așa, să zic, 18 ore din 24. Iar pe măsură ce mai cresc, nevoia de somn mai scade, dar nu dramatic. Adică nu cum ne imaginăm noi. De exemplu, la să zicem la șapte luni poate să aibă trei ore jumate poate de somn pe zi, poate chiar mai mult. Și cumula cu tot cu noaptea? Și încă vreo 10-11 ore în noapte, până la urmă 14-15 ore. Depinde. În 24. Și mai scad așa pe măsură ce mai cresc, dar nu extrem de mult. Adică spuneam la un an jumate, o oră jumate, două de somn ziua și până la urmă vreo 10 ore în noapte, vreo 12 ore jumate. Și când renunță la un somn se zice încă rămân cel puțin, adică când renunță de tot la somn, rămân cu acest somn de minim 10 ore pe noapte. Minim. Ok.

Bun. Păi... Mi se pare că am acoperit destul de bine acest subiect al somnului copiilor și mi-a plăcut foarte mult abordarea pe care ai avut-o pentru că lucrurile sunt mereu subiective și mereu discutabile și trebuie să vedem mereu cum este copilul nostru dar să ținem cont de această de program, de ritualul acesta de dinainte, de somn, de temperatura din camera, de acest blackout care este foarte important și mi s-a părut interesant cum ai zis tu, ca să investim practic în acest blackout, că trebuie să investești în niște draperii groase care să-ți facă întuneric în cameră și să dormi bine și tu și copilul tău. Mai am o întrebare. Ai totuși vreo recomandare în privința dormitorului cu copii? E ok să dormim cu ei în pat? E ok să ne ferim de asta? Sau, din nou, lucrurile depind în funcție de temperamentul copilului?

Depind de temperamentul copilului și depind foarte mult de filozofia de parenting a familiei respective. Atâta vreme cât se ține, cât de cât... cont de regulile de siguranță la somn atunci când avem un bebeluș mic. Cred că după un an lucrurile se relaxează destul de mult. Sunt părinți care dor mult mai bine cu copiii și copiii dor mult mai bine cu părinții și arată și studii evident care demonstrează că e benefic pentru copiii să petreacă mai mult timp în prezența părintelui, dar cu toate acestea. Dacă nu funcționează atât pentru copil cât și pentru părinți, nu este o condiție necesară să formăm acel atașament sănătos. Există destul de multe discuții în această zonă, până când dormim, până când alăptăm, până când facem lucrurile astea, cât purtăm copilul în sistem. Și toate intră sub umbrela attachment parenting-ului sau a parentajului de atașament, care nu este celași lucru cu teoria atașamentului. Teoria atașamentului care spune că un atașament sigur, sănătos, se formează prin interacțiuni de servă-retur, chiar dacă asta înseamnă frustrări de partea copilului, chiar dacă înseamnă frustrări de partea părintelui care se manifestă asupra copilului, pentru că vor fi. Ce înseamnă asta, ce ai zis tu, servă-retur? Servărătura, adică noi trebuie să răspundem copilului constant, nu neapărat cum își dorește el, dar să-i oferim un răspuns. De-asta spuneam, cry it out nu oferă răspuns. Atâta vreme când noi oferim acel răspuns, după cum spuneam, care poate nu-i pe placul copilului. Copilul vrea să fie luat în brațe, dar tu nu-i oferi exact ceea ce vrea, dar ești acolo cu el și cu frustrarea lui, atunci nu avem de ce să ne facem griji în privința atașamentului. Presiunea inutilă care se pune este acestui parentaj de atașament care spune că dacă nu alăptezi, dacă nu-ți porți copilul non-stop, dacă nu dormi cu el în pat, nu vei avea un atașament sănătos. Deci mamele suferă suficient de multă vinovăție și se-nvinovățesc în fiecare zi și atunci când dau peste cineva care le spune acest lucru, trebuie filtrat foarte bine mesajul. Trebuie să te cunoști pe tine, să-ți cunoști emoțiile, să cunoști limitările și ceea ce funcționează pentru tine ca familie, ca să poți să iei deciziile astea, care până la urmă nu sunt așa de make it or.

Break it. Corect. Și nu sunt aceleași pentru toată lumea. Deci dacă tu te simți bine să dormi cu copilul în pat și dormi bine copilul în pat și el la fel și simți că e corect, atunci e corect să.

Faci asta. Bineînțeles. Atâta vreme că ții, din nou, cont de aceste reguli de siguranță ca să nu vă puneți în pericol copiii. Atât. Ok, Ana, pe-i.

Mulțumesc pentru toate informațiile astea și întrebarea mea e dacă mai ai vreun mesaj pentru publicul care ne urmărește. Sigur, mesajul.

Este să privească somnul cu relaxare, cu un mindset potrivit și să filtreze mesajele pe care le citesc. Nu toată informația din online se va potrivi și e normal. Există copii diferiți, părinți diferiți, filozofii diferite de parenting să caute acolo unde se simt bine și să nu accepte bullying-ul din partea altor mame care fac lucrurile diferit. Super tare.

Și meseajul ăsta se potrivește pentru absolut orice domeniu că auți în online. Dacă mesajul din online nu ți se potrivește, înseamnă că nu e potrivit pentru tine. Nu trebuie să te simți vinovat că nu poți să-l respecti, poți să cauți alte informații care ți se potrivesc și cu care poți să fii de acord. Bun, Ana, mulțumesc din nou foarte mult pentru prezența aici și pentru toată aceste informații. Sper că ele se ajute cât mai mulți părinți care au probleme cu somnul sau, iată, poate aveau impresia că au probleme cu somnul, dar o să-și dea seama că, de fapt, nu au atât de multe probleme cum își închipuiau. Ce vreau să mai spun este că o să lăsăm în descrierea acestui podcast site-ul pe care oamenii te pot găsi pe tine și mi-ai spus că o să o să ne dai și un link unde ai un ghid pentru somn, corect? Unde oamenii își pot downloada gratuit acest mini ghid pentru somn și altfel probabil că toată lumea aș dă seama deja din discuția asta că dacă totuși ai probleme specifice pe care nu le poți rezolva la care nu le poți face față, Există acest avantaj, există oameni care sunt școliți în asta, care se deconsilieze în somn și să-ți... să-ți aducă practic mai multă pace și mai multă relaxare în acest somn, ceea ce cred că o să fac și eu cu tine. Am vorbit mai devreme puțin, în pauză, despre asta și despre faptul că chiar aș vrea să ne ajuți și pe noi în această consiliere al Navanii. De apropo, ce am mai vorbit și ce mi-ai spus și mi-ar plăcea să rămână și în acest podcast, îți povesteam înainte de podcast că Navanii se culcă pe burtică cu genunchii sub ea și își bagă mâinile înăuntru și mi-ai spus că asta e posibil să fie pentru că îi este frig, eu totuși încerc să o acopăr și ea se dezvelește, mi-aruncă aia imediat, nu-i place să fie învelită și mi-ai zis că există acești saci de dormit, poți să îmi dai multe detalii? Da.

Copiii în general nu prea suportă să fie înveliți atunci când sunt bebeluși mici, mici, nici nu e recomandat pentru că nu e sigur. Pe măsură ce cresc, noi avem impresia că au nevoie să le fie, mă rog, să îi învelim, dar ei nu suportă păturica și atunci alternativa este acest sac de dormit cu piciorușe. care practic vine ca o pijama, ca o salopeta extra și atunci avem și copilul învelit și nu îl suspectăm că i-ar fi frig. Ca să te asiguri totuși dacă este frig sau nu, poți să verifici temperatura corpului cu mâna pe piept sau între omoplați și vezi dacă e călduță. Mâinile ar trebui să fie călduță, nu umedă, nu transpirată, nu rece. Dacă verificăm extremitățile și sunt reci, nu e un indicator.

Că este frig. Pentru că extremitățile reci au ca scop să răcească corpul, dar nu este semn că e frig. Aici însă pe spate sau pe față putem să ne dăm seama dacă este frig sau nu.

Da, și în cazul bebelușilor foarte mici e super important să evităm supraîncălzirea, adică să avem grijă să nu îi culcăm prea gros îmbrăcați, poate fi periculoasă chiar fatală pentru ei. Nu cu căciuliță pe cap, deci nu cu fez, nu cu căciuli, cu capul acoperit cu păturici sau mai știu eu ce. Capul descoperit, doar dacă sunt mai puțini de 16 grade se zic că le acoperim capul. Altfel și capul este tot o extremitate prin care își reglează temperatura corpului. Super! Ana, mulțumesc mult.

De tot din nou că ai venit, măi buni, mulțumesc foarte mult că ne-ați urmărit. Dacă vreți informații în plus despre evenimentele pe care le organizăm bun bine, nu uitați să intrați pe bunbine.ro și încă ceva, avem un newsletter în fiecare săptămână, probabil că știți deja de el, un newsletter în care vă trimitem un gând, o recomandare de carte, o recomandare de podcast și alte informații. Îl puteți accesa din nou pe link-ul pe care îl găsiți în descrierea acestui material, unde o să găsiți și recomandările în privința site-ul Anei și ghidul acela de somn. Dacă aveți nevoie și de mai multe informații, nu uitați să apelați la un consultant de somn. Bun, asta a fost tot. Mulțumesc mult pe curând!