Cum arată o farfurie corectă | BunBine+ | cu Dr. Amalia Arhire

Ce mănânc? Nu mănânc aia, aia îmi dă cancer, aia mă îmbătrânește, aia mă îngrașă.

Și vorbim despre asta cu adonator Amalia Arhire. Amalia, bine ai venit!

Sunt atât de multe păreri încât nu mai știm ce-i adevărat, ce-i bun pentru noi și ce ni se potrivește.

Cum ar trebui să arate o masă echilibrată?

Avem nevoie să avem proteine, carbohidrați și grăsime. Sunt foarte mulți care au grăsime pe organe. Au ficat gras, au hipertensiune. Cu copii? Da. De la 9, 10, 11 ani mănâncă la școală diverse ronțăeli, biscuiței, dulciuri, eugenii și după dulce, bea și suc.

Cât să mă îngrașe această ciocolățică pe care am mâncat-o.

Dulcele nu are limită în creierul nostru. A prinde niște becuri de craving ca la droguri. Adică, efectiv, nu te poți opri.

Cum trebuie să-l mâncăm corect?

Tot ce făceau bunicii noștri sunt niște lucruri care ne ajută să mâncăm mai atent, mai cu grijă, mai sănătoși. Dacă mai și gătim în casă, putem să controlăm ceea ce mâncăm. Ar trebui ca mâncarea sănătoasă să fie și gustoasă.

E atât de important să ne întoarcem la bun simț în ce înseamnă alimentație.

E un adevăr.

Salutare oameni buni, sunteți mulți și vreau să vă urez bun venit la această ediție specială Bun Bine Plus, organizată cu și pentru Agricola. Ce înseamnă Bun Bine? Înseamnă branș scientifico-cultural, în care luăm o temă, un subiect pe care îl stabilim. și-l discutăm din punct de științific și din punct de cultural. În cazul de față, avem Bund Bine Plus, organizat cum ziceam împreună și cu Agricola. Vreau să le mulțumesc pentru această susținere și pentru implicarea pe care o au în educație. Agricola, da, brand cu o vechime de peste 60 de ani, care înțelege că alimentația sănătoasă nu înseamnă doar un produs de calitate, înseamnă și educație. Și când vorbim despre educație și alimentație, cred că avem cu toții un numitor comun. Și suntem cu toții diferiți, dar ne unește ceva pe toți. Și anume, această... Hai să zicem așa, cine de aici își dorește să mănânce sănătos? Ridicați mâna! Ok. Domnul a ridicat mâna așa un pic sfios. Că dacă m-am uitat la dumneavoastră, mă gândesc, cine n-ar vrea să mănânce sănătos? Adică e cineva care zice, domnule, nu, eu vreau să nu mănânc sănătos. Nu vreau să mănânc sănătos. E cineva în sală care nu vrea să mănânce sănătos?

Nu.

Peste 80% dintre oameni spun că sunt preocupați de mâncare sănătoasă. De ce înseamnă să mănânci sănătos? Însă mai puțin de jumate spun că într-adevăr mănâncă sănătos și doar un sfert dintre oameni spun că într-adevăr știu și cunosc ce înseamnă alimentație sănătoasă. Avem foarte mare discrepanță între ce ne dorim cu toții și asta este numitorul comun, nu doar în sala asta, ci și în toate sutele de mii de oameni care se vor uita la aceste materiale. Numitorul comun este că da, am conștientizat cu toții și știm și ne dorim să mâncăm sănătos, dar nu știm exact ce înseamnă asta. Asta e o problemă și o problemă are nevoie de o soluție complexă. Nu suntem noi de vină. Dacă tu vrei să mănânci sănătos și nu prea știi ce să mănânci, nu ești tu de vină. De fapt rezolvarea cred că are mai mulți piloni. Unul dintre piloni ar trebui să fie politicile guvernamentale de care avem nevoie. Un alt pilon ar trebui să fie educația în școli. Avem nevoie de educație în școli, avem nevoie să știm de mici copii ce înseamnă leguminoase, ce înseamnă legume, ce înseamnă microbiomi, ce înseamnă mâncare sănătoasă. Și când ne întoarcem din școli și ajungem acasă, avem nevoie de un mediu în care să punem în aplicare acea mâncare sănătoasă, un mediu în care să gătim împreună, să mâncăm împreună mâncarea respectivă. și avem nevoie de o industrie care să ne susțină și care să susțină acest demers educativ și Agricola a înțeles asta și Agricola face asta și vreau să-i felicit că fac asta. Studiul făcut de Agricola împreună cu cei de la iVox specifică că O mare parte din gen Z, gen Z sunt să zic tinerii care au maxim 26-27 de ani în ziua de astăzi, sunt foarte preocupați de mâncare sănătoasă. Sunt mult mai preocupați decât milenialii sau decât boomerii. Sunt atenți. Studiul spune însă că majoritatea dintre ei își iau informația de pe social media, de pe TikTok, de pe Instagram și nu de la doctori, nu de la nutriționiști. Dar dacă am gândit critic și ne-am întrebat câți doctori și nutriționiști există în țara asta și dacă am părțit cei șase milioane de Gen Z care trăiesc în România la toți doctorii și i-am pune pe toți la coadă la acești doctori și medici, diabetologi și nutriționiști, ne-a luat foarte mulți ani, zeci de ani, până să-i consultăm pe toți. Ultimul Gen Z de la coadă o să fie un moșulez de 70 de ani până va ajunge la consultație. Asta înseamnă că n-ar trebui neapărat să schimbăm asta, n-avem cum să schimbăm faptul că ei își iau informația și mulți dintre noi ne luăm informația din social media, dar ar trebui să populăm social media cu informație de calitate care să vină de la medici și de la nutriționiști. Și asta facem la această ediție de Bun Bine și, de fapt, la fiecare ediție Bun Bine, dar cu atât mai mult la acest Bun Bine Plus în colaborare cu Agricola. Deci, noua Agricola înțelege cât de important este acest demers educativ Așa că vă propun să începem cu prima conferință și să vorbim despre ce înseamnă de fapt să mănânci sănătos, ce schimbări produce mâncarea în corpul nostru, ce beneficii ne aduce mâncarea, cum trebuie să combinăm mâncarea, cum influențează mâncarea microbiomul nostru, hormonii noștri și vorbim despre asta cu domnul Dr. Amalia Arjire. Este medic primar endocrinolog, medic specialist în diabetes, boli metabolice și nutriție, peste 15 ani de experiență, activează intens în ce înseamnă obezitate infantilă și Amalia este convinsă că mâncarea sănătoasă nu vine din restricție, ci vine din știință. Amalia, bine ai venit!

Bine v-am găsit!

Ce înseamnă că alimentația sănătoasă se bazează pe știință și nu pe restricție?

Da, și văd la generațiile mici, cu cât sunt mai restricționate, cu atât se frustrează sau pot să aibă tulburări de comportament alimentar și practic nu mai știi. Toată lumea pe social media e, ce mănânc? Nu mănânc aia, aia îmi dă cancer, aia mă îmbătrânește, aia mă îngrașă, ce mai rămâne? Ce mai facem? Cum facem? Toată lumea începe să aibă un fel de stres major, legat de ce înseamnă să fii sănătos, pentru că toată lumea vrea să fie sănătoasă, nimeni nu vrea să fie bun love. Dar vrea să poată să facă asta într-un mod ușor. Și atunci ce spun eu este că e nevoie și de știință, pentru că sunt atât de multe păreri, încât nu mai știm ce-i adevărat, ce-i bun pentru noi, ce nu-i adevărat și ce ni se potrivește. Și atunci avem nevoie și de studii sau de o persoană care să știe să ia și știința și practica și să te ajute să le îmbini încât să îți fie ușor.

Și trebuie să realizăm că în toată această sumedenie de informații pe social media acesta o să fie încă un reel. Sper că acest reel pe care îl faci acum nu o să vină după un alt reel în care cineva zice, omule renunță la zahăr, zahărul te distruge și vine doamnă doamnă doamnă Amalia Arhire, zice, nu e adevărat, nu trebuie să recurgem doar la restricție, trebuie să recurgem la știință. Dar cum am putea să convingem oamenii Știința este prima zonă în care trebuie să mergi atunci când vrei să iei o decizie alimentară și nu neapărat faptul că cineva a renunțat complet la carne și a fost mai bine. Poate a fost mai bine, dar cum am putea să-i convingem pe oameni să se întoarcă la știință și să ia decizii pentru corpul lor doar atunci când știința confirmă asta? Sau cel puțin să fie asumați când iau decizii pe care știința nu le confirmă.

El spune că pe lucrurile mari avem nevoie de știință. Când, nu știu, mergem cu un avion, când avem nevoie să ne repare cineva o mașină sau nu știu ceva s-a stricat în casă, dacă e ceva mic, poate încercăm și noi pe internet. Dacă e ceva mare și important sau scump și corpul nostru este mare, important și scump, avem nevoie de un expert. Pentru că altfel noi putem să stricăm foarte multe și să ne facem rău. Când eram tineri, soțul meu încerca să repare o priză și era pe acestea să luăm foc. Și de atunci ne-am dat seama că nu mai ne băgăm la curent electric.

E bine, nu știu dacă e Daniela în sală, dar e bine să audă și ea asta, că ea mă ceartă mereu că nu știu să repar prize. Că tații de pe vremea noastră reparau prize, puneau parchet, puneau plintă, puneau tot. Mai bine cheiam un specialist să facă asta. Ce înseamnă atunci, ce ne spune știința despre alimentație? Despre, să zic, ceea ce am putea să numim spre început un echilibru în farfurie.

Știința ne spune că e nevoie de moderație, e nevoie să avem toate grupele alimentare mari. Adică avem nevoie să avem proteine, avem nevoie să avem carbohidrați și grăsimi. Pentru că avem nevoie de toate ca să existăm. Avem nevoie de carbohidrați pentru energie, Avem nevoie de proteine pentru că, de fapt, o parte din hormonii noștri, din imunitatea noastră, din mușchii noștri și din longevitate sunt date de proteine și avem nevoie de grăsim. De ce? Pentru că pielea noastră și creierul are nevoie de grăsim și hormonii noștri au și ei nevoie de grăsim.

Cumva asta e o logică anti-restricție. Adică avem nevoie și de proteine, și de grăsim, și de carbohidrați și, cumva în traducere liberă, asta înseamnă că ar fi dăunător sărem să la una din aceste, să zic, la unul din acești macronutrienți. Pentru că sunt persoane care nu pun acțiun pe proteine, Sunt persoane care mănâncă low carb și mănâncă doar grăsime și cu proteine și atunci renunță la carbohidrați. Sau persoane care mănâncă numai low fat pentru că țin grăsime și grăsimea îngrașă, nu-i așa?

Da, și de-a lungul timpului fiecare dietă din asta la modă a fost fie low carb, fie low fat, dar fie low protein, nu prea a fost, sau mă rog, fără carne a fost și asta. Și studiile apăreau, au arătat că toate aceste diete foarte restrictive ne-au făcut rău pe termen lung și că singurile alimentații nu vreau să le spun diete, pentru că dieta pare un cuvânt care înseamnă că te vei chinui o perioadă scurtă și apoi după aia scap de chinul ăla. Vreau să trec la o parte de plan alimentar care să fie echilibrat. ceea ce merge echilibrat ca alimentatie înseamnă dietele de tip mediteranean, de tip DASH, adică cu carbohidrati buni, cu proteine, dar slabe și cu legume și leguminoase și grăsimi bune.

Putem să definim foarte pe scurt ce înseamnă carbohidrat, ce înseamnă grăsime, ce înseamnă proteine și să ne dai niște exemple ca să știm exact despre ce vorbim?

Da, și ce vorbesc eu în cabinet de la, cred că, 5 ani și cum explic să înțeleagă toată lumea, este așa. Carbohidrații sunt ceea ce ne dau energie și e tot ce în gura are gust a dulce sau a făinos. Adică dacă avem pâine, cartofi, orez, dulciuri, fructe, morcovi, toți sunt dulci, aia înseamnă că au preponderent carbohidrat. Proteinele sunt cele care ne țin de foame, și pe care le găsim în, nu știu, ceea ce dau animalele, adică carne, ouă, lapte, lactate, brânzeturi, pește și mai avem partea de leguminoase, adică boabe. Iar grăsimile, toată lumea știe ce-s grăsimile, sunt niște părți din alimente care cumva ne ajută și ne și îngrașă. Și sunt de două feluri, sunt cele să zic rele, adică saturate, cele tari, care se întăresc și le vedem cu ochiul liber, sunt parte albă, nu știu, din carne, din mezeluri, din brânză și partea mai sănătoasă care curge, cum sunt uleiurile.

Apropo de uleiuri, mi-ar plăcea să facem ușor această paranteză. E din ce în ce mai mult content în social media, în special afară, care intră și la noi, care blamează ceea ce înseamnă seed oils sau uleiurile din semințe. Uleiul de floare a soarelui, dar și... Bine, nu blamează nimeni uleiul de mosline, dar uleiurile, de exemplu, uleiul de floare a soarelui. E real acest curent sau studiile? Cine spun studiile despre aceste uleiuri?

Studiile arată că uleiul de flarea soarelui, care este cumva un ulei propriu al nostru, toată lumea s-a hrănit cu ulei de flarea soarelui, dacă e milenial cel puțin, are foarte mult acid omega-6, care este pro-inflamator în cantități mari. Așa că morala este că dacă avem grijă și nu punem mai mulți de 3 linguri pe zi, pentru că asta este cantitatea de uleiuri sau de grăsimi per om, atunci nu ne face rău. Dacă avem o tonă de ulei, atunci da, poate să ne crească riscul de boli de inimă, de exemplu.

Bun. Deci nu e exces de ulei.

Da. Excesul nu e bun. Nici apa în exces nu e bună.

Hai să vorbim cumva acum un pic mai concret. Cum ar trebui să arate o masă echilibrată sau mesele echilibrate ale unui om în fiecare zi?

Da.

Adică mi-ar plăcea să... Mi-ar plăcea să ne dăm seama că mâncarea sănătoasă, exact, nu este o dietă, nu este o dietă restrictivă, nu este ceva ce, ok, astăzi o să mănânc neapărat sănătos, ci este cum să transformăm dorința de a mânca sănătos din această dietă restrictivă în care mâncăm doar salate într-un mod de a mânca în fiecare zi. Care-i acel mod sustenabil și cum ar trebui să arate acele mese?

Fiecare masa ar fi bine să aibă o sursă de proteină, cam un sfert, o sursă de carbohidrat și o sursă de legume. Adică de dimineață putem să avem ouă cu pâine integrală, cu un pic de brânză și cu legume. La prânz putem să avem iar carne sau pește cu un sfert de farfurie de cartof sau de mazăre și cu murături. Putem să avem o mâncare de mazăre cu murături. Este o chestie foarte românească și foarte sănătoasă în același timp. Seara putem să avem, de exemplu, o ciorbă cu carne sau cu boabe și o filie de pâine. Putem să avem o friptură cu murături. și un pic de orez, asta înseamnă mâncare sănătoasă. Doar în momentul în care avem, nu știu, multe prăjele acolo, sau nu avem legume deloc și avem doar făinos procesat, adică cartofi prăjit, nu știu, un cartof alb cu, mă rog, ce e bun în el, adică multă smântână și brânză și cu carne grasă, acolo nu mai avem atât de multă sănătate pentru că nu avem fibre. Așa avem grăsimi care sunt rele și care se absorb foarte repede dacă nu avem fibra acolo cu carbohidratul. Și ne îngrașă, dar problema e că pe lângă când ne îngrașă ne pot face rău. Mai ales dacă avem partea de zaharul, făină albă, cu grăsime. Mai ales cu o grăsime foarte proastă care se numește grăsimea de tip margarină. pentru că aceea pare că se pune foarte repede pe vase și în combinație cu zahăr se pune foarte repede pe organe. Iar ce văd eu în cabinet și nu credeam că o să văd, acum șase ani când am deschis clinica de nutriție la copii, este că sunt foarte mulți care au grăsime pe organe, au ficat gras, au hipertensiune. De la 9, 10, 11 ani și au un copil de 14 ani cu un ficat foarte gras, aproape de fibroză, adică ceva între ciroză și ficat gras. Doar de la faptul că mănâncă ultraprocesat și nu mai mănâncă deloc mâncare reală.

Copii care au practic sindrom metabolic, au ficat gras, au grăsime viscerară. Poți să descrii pe scurt ce mănâncă un astfel de copil? Adică ca să luăm altfel, nu să ne gândim la ce ar trebui să evităm, ci să gândim așa ipotetic ce ar trebui și cât ar trebui să mănânce un copil ca să ajungă să aibă un ficat gras. Ce face un copil? Ca poate oamenii care ne urmăresc sau oamenii din sală să recunoască un pattern pe care e bine să-l evităm.

Fie începe cu dulce de dimineață și mănâncă un croissant, o patiserie, un covrig. Fie nu mănâncă de dimineață, mănâncă la școală diverse ronțăeli și ronțăi în continuu. Și din foamea asta mănâncă biscuiței, dulciuri, eugenii. După ce mănâncă puțin dintr-o masă, pentru că nu-i mai place decât piureul și nimic altceva, vrea neapărat dulce. Și după dulce, bea și suc. Orice fel de suc, apropo, da? Și sucul natural din fructe. Și după asta ei se mai face foame și mai vede pe masă, nu știu, un fruct, mănâncă și fructul ăla, dar după aia mai mănâncă iar un dulce. Și ajunge de dimineață până seara să mănânce dulciuri sau să deschidă frigiderul și să ia de acolo tot mai multe lucruri procesate. Brânzeturi procesate, cum e brânza topită, Și evident că mâncarea asta este făcută să o adorăm și să vrem să o mâncăm doar asta. Nimeni după ce mănâncă un dulce sau un fast food nu o să mai aleagă o legumă.

Totuși cum ajunge un copil din experiența ta, pentru că vezi atât de mulți copii, cum ajunge un copil să mănânce doar asta? Eu bănuiesc că e un cerc vicios în faptul că nu vrea să mănânce sănătos, părinții totuși sunt speriați și vor să-i dea să mănânce și dacă copiii nu mănâncă doar asta, ajungi să-i dai doar asta. Unde e responsabilitatea fiecăruia și cum poți să nu ajungi acolo sau cum poți să reversezi acest obicei?

Un copil poate să ajungă foarte ușor acolo pentru că unul creierului îi cere ceva dulce și gras și clar că în momentul în care limba lui dă de ceva foarte intens și gras și dulce, o să fie anesteziată să mănânce altceva. Și atunci dacă părintele cedează foarte repede sau se sperie, noi ca români încă avem frica asta că o să ne moară copilul de foame. O văd și la mama mea, o văd la bunici și la unii părinți. Și atunci prefer să mănânce orice copilul tău, chiar și niște pufuleți, versus să mănânce mâncare. Lasă mai bine că am mâncat asta versus că n-am mâncat nimic. Cu toate că dacă n-am mâncat nimic acum, în două ore s-ar putea să fie dispus să mănânce mâncarea pe care o dai.

Știi, discuția asta e relevantă chiar dacă e despre copii. Cumva avem cu toții un copilaș nou și nu o să vă spun acum să vă căutați copilul interior. Nu e acest tip de conferință. Dar avem mai mulți caia care își dorește să mănânce, să ciugulească, să mănânce tot felul de lucruri. E importantă discuția despre copii pentru că putem și noi învăța din ea. Știi, taică-mi zice, ai domne, nu mănâncă de câșniță, ia dă-i, ia dă-i numai castravezi murați trei zile, să vezi cât de bine o să mănânci și după ai orice îi pui pe masă. E și asta o tehnică sau cum ai putea să convingi un copil să înceapă să mănânce normal, ținând cont că tu ai acea frică că o să moară de foame, tu vezi însă că el crește în greutate, dar te bucură că e dolofan și că mănâncă și că e sănătos.

Cred că generațiile de acum nu mai merg. Și eu am pățit-o așa, tata nu mi-a dat de mâncare jumătate de zi după ce n-am mâncat o supă și după aia am mâncat orice era. Dar cred că asta merge cu generațiile noastre. Generațiile noi au nevoie de deceuri. E mai complicat, dar dacă le explici de ce, măcar cu un motiv sau două, de ce e sănătos pentru el, de ce totuși îl ajută, Ceva în creierașului se schimbă ușor-ușor și o să accepte. Și dacă îl și implici pe el să aleagă ceva sau să gătească, o să fie mult mai dispus să încerce. Și am copii care au, nu știu, tulburări alimentare și nu vor să încerce niște lucruri, vin la mine în cabinet, le explic de ce e nevoie și apoi acceptă. Ori să încerce ceva nou, o să le ascundă părinții că le-ai frică să încerce, dar totuși știu că e sănătos. Și au nevoie de asta. Și înțeleg de ce au nevoie să crească și să le fie mai bine.

Ai observat că educația și într-adevăr explicarea, dacă explici copilului ce mănâncă, ce efect are, ce ar putea să facă în plus, îi ajută într-adevăr să facă mai multe schimbări?

Da, și studiile arată asta, sunt niște studii în Olanda care arată că educația și educația în școală au făcut cele mai mari schimbări la copii, schimbări care s-au transformat și în schimbări acasă. Adică ei au început să mănânce mai sănătos și mai bine și cumva să-și influențeze părinții să facă niște alegeri mai sănătoși, mai sănătoase.

E cineva de aici în public care îi place dulce și nu se poate abține de la mânca dulce? Adică tot vorbeam de acel copil, afel ca și copilul în care nu se poate să mănânce dulce. Cu toate că acel copil mai are încă un avantaj, e mic, nu poate să decidă pentru el, poate nu poate să-și cumpere el mâncarea și noi putem să decidem ce dulce mănâncă sau nu. La noi nu mai există această autoritate, te-ai dus și ți-ai luat ce vrei tu. Nu special dacă e seara și ești obosit, nu? Și meriți și tu o recompensă și dau acolo de dietă cât să mă îngrașe această ciocolățică pe care am mâncat-o.

Dar avem două lucruri aici. Unul, și asta am învățat relativ recent, dulcele este criptonita noastră. Pentru cine nu e așa de mare taster, adică nu e așa de răsplătit de dulce, e mult mai ușor. Pentru cei la care dulcele îi fac să se simtă foarte bine, e cel mai greu pentru că dulcele nu are limită în creierul nostru. În creierul nostru există o parte, nu uită, hipotalamus, care decide la un moment dat că ai mâncat de ajuns. Și că te poți opri. Și că nu mai ai nevoie pentru că o să te îngrași. Dulcele scurci și cuitează asta. La dulce există un stomac separat. Nu avem vorba asta? Dar tot timpul e loc de dulce. Și atunci la dulce nu ne putem opri. Și problema la dulce este că ne dă o energie și ne dă o plăcere intensă imediat și apoi ne face să devenim mai lipsiți de energie, mai anxioși și să mai vrem dulce. Și chiar cumva aprinde niște becuri de craving ca la droguri. Adică efectiv nu te poți opri.

Dar mai devreme ai zis că educația ne poate ajuta să ne controlăm aceste pofte și obiceiuri alimentare. Uite, Amalia, convinge-ne să nu mai mâncăm dulce. Educă-ne!

Păi nu vă conving să nu mai mâncați dulce, pentru că și eu mănânc dulce. Dar depinde cum mănânci dulcele.

A zis cum trebuie să-l mâncăm corect.

După masă, adică după ce avem stomacul plin de niște lucruri sănătoase. Ideal de ceva și cu proteină și cu legume sau fibre. Pentru că în momentul în care avem carne, pește, ouă și legume gătite, mazăre și mănânci la final desertul, nu-ți mai vine să mănânci atât. Și pentru că în momentul în care ai partea asta de proteină, îți eliberează și ea ușor starea de bine și îți ține de foame. Adică dacă mănânci întâi mâncare, nu mai ai nevoie de atât de mult. Dacă nu mănânci mâncare, studiile arată că cei care nu mănâncă proteină de ajunsă, Sunt tot timpul mai obosiți, mai nervoși și tind să mănânce emoțional sau tind să se resplutează cu dulciuri, mai ales seara. Așa că câți dintre noi n-au avut nevoie de dulci seara? Eu sigur da, dar uitați-vă un pic pentru că în zilele alea, fie nu ați băgut apă de ajuns, Fie nu ați mâncat de ajuns, fie ați sări peste mese, asta va crescut stresul și creierul cel mai ușor tinde să mănânce dulce. Simte că își înăbușă niște lucruri și se face să se simtă bine, dar cumva ne păcălim noi singuri.

Ok, deci e bine să fim mâncați, să nu mâncăm dupcele pe stomacul gol. Să știm că, ok, urmează ce are recompensă. Cert că are recompensă, dar am mâncat corect înainte. Și ai povestit mai devreme despre niște mâncăruri, să zic, grase. Și mi-ar plăcea să ne întoarcem un pic la cum mâncau bunicii noștri. Mâncarea tradițională. Are loc și logică mâncarea tradițională în ziua de astăzi? Ar trebui reinterpretată? E ceva ce nu ni se mai potrivește? Cum o vezi tu? Pentru că bunicii noștri erau toți fit. Dacă ne uităm la filmări cu oameni de acum 50 de ani, erau toți fit, erau sănătoși, erau normoponderali și mâncau mâncare tradițională. Care e locul mâncării tradiționale astăzi?

Eu zic că se potrivește, dar limitat. De ce? Unu, pentru că generațiile noi nu mai au același gusturi. Adică un copil nu o să mai mânce așa de ușor ciorbă sau, nu știu, o mâncare de mazăre. Dar și pentru că s-a schimbat, aș spune eu, și vremea. Și atunci, dacă afară nu mai sunt 20 de grade cu minus, nu ne mai trebuie să mâncăm slană cu ceapă de dimineață. sau nu atât de multă sau nu în fiecare dimineață. Dar tot ce făceau bunicii noștri sunt niște lucruri care ne ajută să mâncăm mai atent, mai cu grijă, mai sănătoși și cumva să fim mai relaxați. Adică ei mâncau sezonier la tot ce era disponibil în anul timpul respectiv, aveau zile de post, la zile în care mâncau legume, mâncau până în 6-7 sau masa principală nu era cea de seară și aveau cumva un ritual, adică vorbeau între ei sau nu știu, făceau rugăciune, aveau un moment, nu mâncau pe drum rapid un baton proteică, un sandwich, da? În două minute ca să nu moară de foame și atunci lucrurile astea ne ajută să domolim și stresul și senzația de foame. Dacă mai și gătim în casă, putem să controlăm ceea ce mâncăm, putem să ne controlăm gusturile. E foarte ciudat deoparte și revenim la copii, dar pentru că, nu știu, mi se pare copiii sunt... spun adevărul. și cumva văd lucrurile așa cu o uimire pe care ar fi bine să o aducem și noi aminte. Dacă stai și te gândești de ce nu îți place o masă și ce ai pune tu acolo, s-ar putea să o faci în ceva gustos și atunci salata aia care s-ar putea să zici că e sănătoasă dar nu vrei să o vezi deloc, dacă o faci cu, nu știu, un pic de dressing mai gras sau îi pui, nu știu, niște crutoane sau ceva ce-ți plac ție, o să faci în ceva ce-ți place să o mănânci. Pentru că ar trebui ca mâncarea sănătoasă să fie și gustoasă.

Ai zis de batoane proteice. Sunt curios ce părere ai tu, ca medic endocrinolog, despre batoanele proteice.

Pot fi o soluție de moment, la covrigi sau ceva și mai procesat, dar nu la o mâncare adevărată. Adică nu aș înlocui niciodată o masă principală cu un baton proteic.

Ai înlocuit poate un covrig cu un baton proteic. E foarte interesant pentru că în discuția despre mâncare, cred că întrebarea pe care și tu o primești foarte des este, domnule Amalia, treaba asta, e sănătoasă sau nu e sănătoasă? Și răspunsul este mereu în comparație cu ce? Nu este sănătos sau nesănătos, alimentație. Comtează în comparație cu ce. Și dacă te întrebi, ok, baton proteic, să te întrebi ce ai putea mânca mai bun decât baton proteic și probabil că orice chestie care crește în pământ, care este mai puțin procesată, pe care o poți găti tu în bucătăria ta, este ceva ce e mult mai bun decât acel baton proteic. Deci un lucru cu care ar fi mișto să rămânem cu toții astăzi este acesta. Când te întrebi dacă ceva este sănătos, întreabă-te în comparație cu ce. Și în timp ce faci comparația, poți să-ți dai seama ce ai putea mânca mai bun în loc de lucrul acela pe care îl mănânci. Aș vrea să vorbim despre carne. există, cred că de fapt existau aceste, cum să zic, carnea în trecut a început să fie cumva incriminată. Foarte mulți oameni, sau o secă parte considerabilă de oameni au migrat spre veganism sau au devenit vegetariani. Care e poziția ta în legătură cu asta? Care crezi că e poziția ta în alimentația de bază a unui om normal? Și în ce contexte ar putea un om să renunță la carne și la ce trebuie să fie atent?

Încă o dată eu cred cu tărie în ceea ce făceau bunicii noștri, poate și pentru că m-au învățat să gătesc, bunicile mele m-au învățat să gătesc, dar avem nevoie și de zile în care poate nu avem carne, dar avem proteine vegetale, Dar avem nevoie și să avem carne. Nu se poate cu totul fără carne. Și dacă să luăm și la biserică, erau niște categorii speciale care erau scutite la post. Astea sunt copiii mici sau adolescenții, pentru că au nevoie de niște lucruri din carne, proteine și aminoacizi care să ne ajute să creștem. Oamenii care sunt bolnavi și da, știu că e mitul ăsta de cărnea dă cancer, dar de fapt o carne slabă este chiar indicată în bolile canceroase pentru că ne ajută să nu ne malnutrim, cu cât nu avem mușchi, cu atât avem un scor de risc mai mare în cancer. Și e nevoie să nu fie nimic. Totu sau nimic. N-am carne sau mănânc carne la fiecare masă. Cred că ceea ce e mai nou e tendința de alimentație flexitariană în care ai zile în care mănânci carne și zile în care nu mănânci, dar e nevoie să știi foarte tare cum să combin niște lucruri. Pentru că dacă te grăbești și știu că avem mare problemă cu asta, că toți ne grăbim, dar și eu mi-am luat-o și mi-am făcut un deficit atât de sever, de fier, încât am crezut că mi se termină viața.

Când ai renunțat la carne.

Am ținut un post. De o lună jumătate.

Apropo de post, e posibil ca acest material înregistrat să fie difuzat în timpul postului. M-ar interesa să știu cum putem să diversificăm și să avem un aport corect de proteine în timpul postului. Dar ce ai spus tu mai devreme legat de a fi flexitarian, E practic practicarea acestui post fără un reason religios. E practicarea acestui post doar din considerente de sănătate. Și atunci, indiferent dacă ținem un post religios sau ținem un regim din acest tip flexitarian. Flexitarian înseamnă că, exact cum ai zis tu, ai zile în care mănânci carne, ai zile în care nu mănânci carne. Deci, eu alternez dieta omnivoră cu dieta vegetariană sau vegană. La ce ar trebui să fim atenți, concret, când ținem post sau când avem un regim flexitarian?

Când ținem post e nevoie să avem grijă la proteina vegetală, trebuie să fie, pentru că doar ea ne ține de foame, și la niște surse de fier, pentru că altfel riscăm să pierdem fier mai repede decât vitamina B12 și fierul ne dă anemie, adică ne face să fim obosiți. Și atunci e nevoie să avem proteină din cereale și din leguminoase, Adică dacă mâncăm doar mămăligă, fructe și cartofi, o să-ți fie foame toată ziua și în câteva săptămâni chiar s-ar putea să se facă rău. Dacă avem, nu știu, fasole bătută, cum mâncau bunicii noștri, cu pâine integrală, adică avem leguminos cu cereale. Dacă avem mazăre, dacă avem orez cu mazăre și fasole, alea sunt niște lucruri care ne ajută. Și acolo avem și surse de fier, dacă avem cereale integrale sau nu știu, spanac și frunze verzi, chiar dacă se absorb un pic mai greu, pentru că nu sunt un fier pe care corpul l-absorbe repede, și avem și proteină.

Care e rostul acestor fibre în raport cu microbiomul nostru? Pentru că cred că microbiomul este o altă sferă intens neglijată și apropo de această mâncare și de faptul că ne este foarte greu să ne obținem de la mâncare, mult doar a dintre noi ne este mereu poftă de tot felul de dulciuri. Cauzele sunt foarte complexe. Dacă am ști exact cauza și am abordat exact cauza, am putea să abordăm cauza respectivă și n-am avea aceste probleme. Cu toate astea avem această problemă de a mânca mult, de a mânca mult dulce, de a avea pofte și cum ziceam, cauzele pot fi diverse. Pot fi culturale, pot fi de educație, pot fi genetice, dar în multe circunstanțe ele pot ține de microbiom. Ce rol are microbiomul în crearea acestor pofte și cum propui să avem grijă de el?

Aș spune trei lucruri mari. În primul și în primul rând, pentru că mai nou am aflat că microbiomul secretă 80% din serotonina din corpul nostru. Aia înseamnă o substanță care ne face să ne simțim bine, fericiți, să nu fim deprimați. Și asta au văzut-o prin studii pe șoricei, dându-le o mâncare foarte procesată, ultra procesată, cum se numește mai nou, adică ceva cu mult zahăr și grăsime. Nu doar că s-au îngrășat șoricii respectivi, ci nu mai aveau grijă de ei. Nu mai se duceau să socializeze cu ceilalți șoricii, nu mai se duceau pe rotiță și cumva erau nefericiți și mâncau și zăceau. Asta se întâmplă și la noi, pentru că în momentul în care noi nu dăm florei noastre intestinale, noi avem un alt organism care locuiește în noi. Avem peste 3 kg de bacterii care sunt în colonul nostru și care ne ajută. prin simbioza, adică ne ajută cu niște lucruri pe care corpul nostru nu are cum să le facă, care sunt și parte de imunitate și parte de serotonină. Dacă noi îi dăm mâncare fără fibre, fără leguminoase, fără legume, atunci avem niște tipuri de bacterii care sunt mai rele și care cumva ne fac, unu, să absorbim mult mai multe lucruri și să ne îngrășăm, dar să absorbim și mai multe toxine și cumva să fim mai bolnavi Să avem o imunitate mai proastă, să ne îmbolnăvim tot timpul, dar și cine n-a fost bolnav iar întreagă nu știe cât de nefericit pot să fie.

Și, atenție, pare science fiction, pare că nu e pentru noi, nu? Adică nu suntem, nu facem parte din această categorie pe care tocmai a deschis Famalia. Și e greșit, pentru că... Trebuie doar să nu mâncăm fibre, adică să mâncăm cartofi. De multe ori putem să fim păcăliți, adică dacă mâncăm cartofi, puiul care este sănătos, mâncăm ouă, mâncăm... Ce putem să mai mâncăm fără fibre? Adică să mâncăm mâncarea asta, mâncăm o pâine albă, poftim? Placate, pâine albă, cu o șuncă, cu un pic de brânză și ok, este mâncare sănătoasă, dar lipsită de fibre. Acea lipsă de fibre o să sărăcească microbiomul nostru, această multitudine de bacterii din intestin și acest microbiom, care este sărăcit, o să ne transmită semnale de foame, semnale greșite de foame, pofte greșite de foame, o să ne ia din neurotransmitătorii care ne ajută să ne simțim bine, să legăm relații sociale, să privim oamenii în ochi și să fim fericiți cu asta, să ieșim afară, să respirăm aer curat, să zicem, uai, cât de bine este. Toate lucrurile astea pot fi luate, chiar dacă facem sport, mâncăm sănătos aparent, dar toate astea pot fi poți fi implicate în viața noastră doar prin faptul că nu mâncăm suficiente fibre. Legat de microbiomi, știi? Eu cred că oamenii până nu văd, nu cred. Știți că dacă sunt lucruri în corpul nostru și nu le vezi, Tin să nu crezi și vreau să vă dau un exemplu. Hai să zicem că nu e cel mai bun exemplu pentru o experiență culinară, dar experiența culinară mai are de așteptat un pic, așa că o să vă dau acum acest exemplu. Ai spus că microbiomul nostru sunt bacterii care cântăresc între 2 și 3 kg în corp, da? Avem impresia că nu le vedem. De fapt le vedem și după ce o să vă spun asta, o să rețineți imaginea asta. Nu știu dacă o să vă subiți sau nu. Dar atunci când mergeți la baie, la toaletă și faceți treabă mare, Jumătate din acea treabă mare, deci jumătate din materie fecală, sunt microbi care au murit, alții se nasc în continuare, au nevoie de mâncare ca să se dezvolte. Dar noi când mergem la toaletă, acea treabă mare nu este mâncarea pe care a mâncat-o procesată, doar jumate este mâncare, jumate sunt acele bacterii, sunt multe, le este foame și mănâncă doar fibre și dacă le dai fibre, ele o să fie fericite și o să ne facă și pe noi fericiți. Și contează cantitatea de fibre, și m-a plăcea să vorbim despre asta, și contează și diversitatea lor. Adică degeaba mănânci doar 500 grame de năut în fiecare zi, pe care nu o să fie fibrele suficient de diverse pentru tot microbiomul nostru. Cât de importante sunt aceste fibre și cum am putea să rezumăm microbiomul și fibrele în câteva, să zic, reguli de care să ținem cont.

După studii, pare că microbiomului place diversitatea în tot ce înseamnă fibre, adică să nu mâncăm o boabă și doar pe aia, dar e nevoie să combinăm boabele cu legumele, cu frunzele și cu semințele și pare destul de complicat într-adevăr și așa cum zici, pare că foarte puțin dintre noi și eu am zile în care nu prea mai mănânc nici boabe, mănânc niște frunze, dar aparent doar cu niște frunze și un fruct cu coajă ajung la 5-7 grame. Ei bine, ne trebuie între 20-25 grame de fibre pe zi în mod normal pentru un om sănătos, că există niște probleme de colon unde nu e indicat să mânci prea multe fibre și cu cât nu mănânci de ajunse, cu atât Începi să ai simptome și gândiți-vă odată, te-ai simțit vreodată balonat, te-ai simțit, nu știu, că ți-ai greață, te-ai simțit plin tot timpul și nu înțelegi de ce, orică mănânci, orică nu mănânci. Aici înseamnă că deja microbioul tău începe să aibă probleme și cumva să proceseze mult mai mult și să facă ca lucrurile din corpul tău să meargă mai lent și să fermenteze mai mult.

La ce să fim atenți când ne gândim la fibre și cât de diverse să fie de fapt în care? Cum poate să fie diverse acele fibre?

Aș spune că ar fi bine ca să avem în fiecare zi măcar semințe sau nuci, o mână mică, să avem frunze sau dacă nu avem frunze să avem murături, pentru că murăturile sunt o sursă bună de bacterii bune și să avem și leguminoase, măcar odată la două zile, trei.

Leguminoasele, vreau să-ți recunosc că sunt cumva e efectiv un hack pe care l-am descoperit. Sunt atât de ușor de folosit și avem, da, avem fasolea și mazărea, care sunt tradițional românești, avem năut, avem linte și cred că toate lanțurile mari de supermarket au conserve cu năut sau cu fasole și dacă te uiți pe conserve găsești foarte ușor conserve în care ai doar leguminoasa, deci de exemplu năut, apăsare și îți ia efectiv, adică trebuie doar să ai și pur și simplu ai desfăcut-o, ai clătit-o, ai pus-o în farfurie, ai aruncat niște frunze, niște semințe, ai tocat absolut orice legume ai, Roșii cu castrăveți, cu ceapă, le-ai tocat, ai luat niște brânză, ai pus-o așa, ai fiert un ou, ai pus un ou acolo și ai în 7-8 minute o masă care este mega nutritivă. Adică nu e doar așa o sălățică, e efectiv mâncare care îți dă proteină. îți dă cantitatea de fibre, îți dă diversitate în fibre și vă propun să încercați asta, să faci ca pe un experiment științific, adică poate să abordați corpul vostru din când în când, fix ca pe un experiment științific, însemnând că Ok, vă faceți acest dish, vă faceți această farfurie de salată cu năut, ok? Dar încercați să măcar să vă gândiți câteva minute înainte de a o mânca cum vă simțiți acum și după aia să, cum să zic, să luați pulsul la două ore, la trei ore, ziua respectivă, să vă gândiți la cum ați dormit, cum ați avut tranzitul, cum vă simțiți la a doua zi. Pentru că de multe ori mâncăm sănătos, ne simțim bine, dar nu facem legătura între cele două și ăsta e un păcat. Pentru că mâncăm sănătos, ziceam ok, suntem satisfăcuți, ne simțim foarte bine, avem impresia că ne simțim bine pentru că am venit la un eveniment, pentru că ne-am întâlnit cu cineva și Și uităm că această stare de bine e datorată lucrurilor pe care le-am mâncat. Și după aia uităm să mâncăm lucrurile respective. Și ne simțim nasol. Și mergem la psiholog, căutăm ce e în regulă cu viața noastră. Deci e foarte bine să ne punem întrebări. Dar neglijăm acest aspect atât de important. Microbiomul nostru și faptul că avem nevoie de toți acești nutrienți. Știi, mi-am plăcea să vorbim și despre Mitul puiului cu hormoni. Tu ești endopinolog?

Da.

Adică ești doctor care te ocup de hormoni.

Da.

Care-i treaba cu hormonii din pui?

Hormonii din pui sunt un mare mit și ca orice mit are o bază adevărată, dar veche și de demult. Din Statele Unite, pentru că tot ce e rău vine din Statele Unite, nu-i așa? Câteodată și ce e bun, dar nu tot timpul. Pare că prin anii 50-60 au fost niște lanțuri de ferme unde s-a dat hormon la animale, întâi la vite mai mult decât la pui. Și cumva, tot în acea perioadă, cazurile de pubertate precoce, adică pubertate mai repede decât era normal, au început să apară. Și media a văzut o legătură care nu era și a apărut peste tot în media, pui cu hormoni a făcut pubertate precoce. Lucrurile apoi s-au cumva invalidat, adică au ieșit cei care au verificat lucrul ăsta și au văzut că fetele care au făcut ubertate precoce, de fapt, fie veneau din mame care au luat tratament cu estrogen sau creme cu estrogen în sarcină, sau ele aveau creme cu estrogen. Acum, ce putem să știm este că din anii 70 chiar asta s-a interzis în Statele Unite și în Europa și în momentul actual nu e nici o țară în Europa și nici în SUA unde se folosesc hormoni.

Adică nu mai există un risc în România să cumperi de la supermarket un pui care să aibă hormoni.

Orice fel de pui. Și ce aș putea să spun este că ar fi fost și, nu știu cum să spun eu, foarte scump pentru că pare că tratamentul ăla cu hormon nu făcea atât de multe să crească puiul atât de repede, dar la cât de mult costa. Și atunci nu a fost cost eficient.

Ok. Și care e treaba cu antibioticele? Pentru că probabil că asta este teama multor părinți de a servi din greșeală un pui copilului care are hormoni sau care are antibiotice?

Problema la pui cu antibiotic și asta să știți că mi se pare că din 2010 sau 2008 s-a interzis, nu se mai dă antibiotic puiului ca să crească. Înainte, într-adevăr, se dădea antibiotic ca să-l ajute să crească mai repede și cumva să prevină niște boli. Problema a fost, nu pe partea de hormoni sau pe dezvoltare, problema era că puteau să se dezvolte acolo niște bacterii care erau rezistente. Cum sunt super bacteriile astea și tu punând mâna pe pui și apoi punând mâna pe o altă legumă sau pe lucruri crude, puteai să faci o boală destul de sever, o infecție rezistentă și să nu poți să scapi sau să scapi greu de ea. De asta acum legea pare că a limitat tratamentul doar în momentul în care animalele sunt bolnave și e nevoie să ai o perioadă de latență de așteptare între terminarea tratamentului cu antibiotic și tăierea animalului. Și atunci, partea de antibiotic este de fapt pentru a nu face acei supermicrobi de care toată lumea se sperie, pentru că pare că nu prea mai avem antibiotice. Dar aș putea eu să spun că noi ca români care luăm antibiotic din orice pentru orice, am avut o pacientă care a luat antibiotic odurea capul, ar trebui să ne ferim mai tare să luăm antibiotic din orice și la orice strănut decât de puiul cu antibiotice și dacă avem un pui fie crescut lent sau de microfermă sau pe care scrie pe etichetă că e fără antibiotice, ăla e un pui safe pentru un copil inclusiv în diversificare.

Ce înseamnă acest pui crescut lent sau pui fericit, cum mai este el denumit?

Chiar un pui fericit, pare că din punct de vedere hormonal și endocrinologic, un pui care e născut, e crescut cu iarbă, cu furaje de bună calitate, care nu este supraexpluatat cu perioade mai mici de noapte ca să poată să crească mai repede și să producă ouă mai repede, un pui care chiar își respectă timpul lui, adică nu știu, am pus să trăiască pe bandă rulantă și în timp ce vorbesc îmi dau seama că noi facem asta cu noi și ne-i teamă de pui ăștia și noi nu mai dormim. Noi nu mai dormim, mâncăm prost, mâncăm ceva super rapid, băgăm super suplimente în noi ca să ne ajute să fim.

Mai Eu nu m-am mirit la treaba asta. Deci noi ne dorim pui fericit, puiul să fie crescut afară, să se joace, să alerge iarbă. Dar noi suntem exact în niște cuști și suntem îndopați cu suplimente și mâncăm din vers corect.

Și pare că puii ăștia au mai puțin cortizol. Cortizolul se poate să rămână în carne și să ne facă și pe noi să fim mai stresați. Și atunci de asta ne trebuie un pui care este crescut mai lent. Dar a spune că și noi e nevoie să o luăm mai lent. Pentru că alții nu ne ajută nimic. E nevoie să le îmbinem pe toate ca să putem să fim mai fericiți.

Corect. Și cred că am avut, am puntat informații importante și vreau să recapitulez și să fac așa un rezumat cu care mi-ar plăcea să rămânem după această conferință și imediat o să luăm și niște întrebări din sală. Dacă aveți întrebări, pregătiți-vă cu ele. Avem pe colega noastră cu microfonul care o să vă predea microfonul și luăm câteva întrebări și răspundem la ele. Ca și rezumat, ce rețin este faptul că e atât de important să ne întoarcem la bun simț în ce înseamnă alimentație și bun simț nu înseamnă restricție, nu înseamnă să renunțăm la vreun tip de proteină sau la un tip de grăsime sau să renunțăm la vreun tip de carbohidrat. E ok să mâncăm, grăsim. Ele ne dau saţietate, ele ne bucură. Noi avem mulţi receptori pentru tot felul de gusturi diferite de grăsime. Se pare că alimentele care sunt degresate nu-ţi dau la fel de multă saţietate. E posibil să mănânci un aliment degresat şi după aia să ai un craving care să te ducă la acea, nu ştiu, savarină sau la acea merdenea. față de un iaurt cu grăsime pe care îl mănânci, cu grăsimea lui naturală, care îți dă sățietate și care te satură. E foarte important să mâncăm proteine și de origine animală și de origine vegetală, să mâncăm leguminoase și să alternăm între ele, să nu facem exces. De atât e important să mâncăm și dulce, pentru că ne bucură. Să mâncăm carbohidrați complex, să mâncăm cereale integrale, ovăzi integral, hrișcă, dar să mâncăm și acea ciocolată și acea prăjitură la finalul mesei care ne bucură. Și e atât de important să avem această combinație de... această diversitate de fibre și cantitate de fibre. Dacă le bifăm pe toate astea și dincolo de astea, ne concentrăm la ce ne face să mâncăm, de ce ne este poftă, cum faci diferența între... cum faci diferența între o poftă și o foame. Vreau să dau un exemplu contextual. Îți fierbi un ou de la agricola, te uiți la el, Dacă vrei să-l mănânci, înseamnă că ți-e foame. Da? Un exercițiu de făcut seara. Ți l-ai fiert, te uiți la el. Vrei să mănânci un ou? Vrei să mănânci un piept de pui? Asta înseamnă că ți-e foame. Că ai nevoie de acea energie, mănânc-o. Te uiți la ele și parcă nu le-ai mâncat, dar îți vine să ronți aici ceva. Asta înseamnă că ți-e poftă. Aici e alergerea ta. Dacă îți continui drumul pe această poftă, da? sau dacă te gândești, ok, ce e pofta asta, cu ce pot să o înlocuiesc. În mod cert, nu ne propunem să rezolvăm toate problemele alimentare și de obiceiuri într-o conferință, ar fi imposibil acest lucru, dar în mod cert, discuția trebuie începută, trebuie avută și, din nou, mulțumesc celor de la Agricola pentru faptul că sprijină acest demers educativ. Dacă aveți întrebări. Uite, avem acolo o întrebare, o să avem acolo o întrebare. Cine mai e acolo? Mai este o întrebare bună. O să le luăm pe rând?

Eu am o întrebare cu privire la cortizol, pentru că vedem în ziua de astăzi, este topic-ul pe social media. Și sunt curioasă dacă este un mit sau chiar este real, trebuie să existe o ordine în care să mâncăm alimentele din farfurie. Și las un pic desertul la o parte, da? Știm că desertul, dacă îl mănânci prima oară dimineața, cauzează spike-uri. Dar la prânz avem proteina, legumă și, nu știu, fibra să zicem, da? Care este ordinea în care trebuie să mâncăm, astfel încât să nu avem spike-urile astea de cortizor?

De glicemie, cred că vreți să știți.

Da, da.

Ok, ok.

Păi, spike-urile de glicemie și hipoglicelia crește cortizolul. E un test în endocrinologie în care facem hipoglicemie și vedem cum e cortizolul. Și cortizolul poate să crească, da? E normal să crească în momentul în care avem un stres major cum este hipoglicemia. Care înseamnă o glicemie chiar sub 70, nu mai e ce era pe vremuri glicemia de sub 50.

Care, culmea aceea, hipoglicimie, poate să fie dată fix de mâncat un desert pe stomacul gol.

E un adevăr, pentru că dacă avem un zahăr, și am văzut asta inclusiv la pacienții mei cu senzor, dacă mănâncă pe stomacul gol cartofi prăjiți, merdenele, burger cu cola, cu băuturi carbo-gazoase cu mult zahăr, fac hipoglicemie după, mai ales dacă au insulinorezistență, adică dacă nu le funcționează bine insulina și pancreasul. Și atunci îți apare și anxietatea aia, dar apare și o hipoglicemie, o foame reală și o nervozitate care îți crește cortizolul. Cortizolul îți dă foame și poftă.

Dar legați strict de farfuria de care ziceam mai devreme. Este adevărat că trebuie să începi, de exemplu, cu leguma și apoi cu proteina?

Cu legumă, cu proteină. Ai nevoie de o combinație de fibre, orică e leguminos, orică e legumă. cu grăsime sau proteină, ca să îți învelești cumva un pic stomacul și apoi colonul, ca să fie pregătit pentru făinosul rapid. Nu neapărat pentru zahăr. Pentru orez alb, pentru cartofi, pentru pâine albă. Da. Mai ales la unele persoane care sunt mai sensibile. Ok. Mulțumesc!

Corect, mai sensibile și dacă îmi permiți doar să adaug ceva. Într-adevăr, e inclusiv un studiu care e ușor criticat de anumiți oameni de știință, un studiu în care, într-adevăr, au fost luați niște studenți și au fost hrăniți, fie cu mâncare amestecată, fie au mâncat salată și după aia, după 15 minute de bea, au mâncat carbohidrat sau proteine și după aia, după alte 20 de minute, au mâncat, nu știu, făinoase. Și întrebarea e, ok, cine mănâncă așa? Cine se așeză la masă și mănâncă o salată și după aia, după 20 de minute, Italieni, într-adevăr, încep cu... Într-adevăr, ăsta e un contraargument bun, într-adevăr, sunt foarte multe astfel de popoare care mănâncă aceste culturi, unde se mănâncă acest antreu, mănânci ceva cu salas... Antipasto. Ce aș lua eu ca și concluzie din asta? Dacă poți să mănânci cum mănâncă italienii, să mănânci un antipasto din legume cu niște ulei de măsline, să-ți învelești stomacul cu astea și după aia să mănânci felul principal, atunci e ok. Dar nu aș merge până la extrema în care să am o farfurie cu pui, cu cartofi la cuptor și cu salată și eu să mă chinui să termin toată salata și după aia să mă chinui să termin tot puiu ca să las cartofii la final. M-aș bucura de mâncarea aia și aș amesteca-o.

Eu vreau să spun că mănânc câteva gur de pui cu salată înainte. Da' câteva, înseamnă trei, patru, nu înseamnă că trebuie să te umfli doar cu puiul și salată. Dar dacă ne uităm la toate culturile care mănâncă mult făinos și dulci, oricum sunt italienii și francezii, ei nu au probleme cu obezitatea așa de mare. Și una dintre motive este asta. Pe lângă mișcarea mai multă pe care o fac.

Cine mi-a spus, miroasa mâncare, nu?

Da.

La mine acum a ajuns de-a mea. Ok, mai avem acolo o întrebare?

Bun.

Am o întrebare legată de tot acest marketing construit între testele genetice personalizate, individualizate, apropo de microbiom, ce mănânci și faptul că la un om poate funcționa mai bine Carnea roșie, să zicem la altcineva, mai mulți legumele și sunt curios dacă din experiența ta crezi că e doar marketing, e un marketing bun față de aceste teste în care trimiți un sample de salivă și îți dă înapoi recomandări de ce să mănânci, cum să-ți construiești toată baza de nutriție sau e pe bune sau nu e pe bune?

Eu am o vorbă, adevărul e undeva la mijloc. Nu avem încă toate studiile care să arate că aceste teste de nutrii genetică, pentru că așa se numesc, sunt evidence-based. Adică nu le avem pe studii mari de populații. Doar că e clar că suntem diferiți și că o parte din noi înseamnă și genetica noastră. Și că da, există oameni care procesează mai repede niște alimente sau alcoolul sau cafeina și alții care nu. Și sunt niște studii, studiile care sunt deja demonstrate, sunt studiile pe alergii. Sunt niște studii de sânge care îți arată la ce cumva ești intolerant și intens intolerant și dacă le combini cu un studiu de microbiotă care îți arată că și Aia are cumva niște afectări mari, poți să știi ce să scoți o perioadă și cum să reintroduci și cum să îți modulezi, cum să-ți schimbi un pic flora intestinală încât să o ajuți să te ajute. Doar că lucrurile sunt foarte la început aici și mai avem de învățat.

Asta așa este. Cumva ce știm în momentul de față este că medicină personalizată o să avem probabil undeva în 5-10 ani, nu mai rapid. Pentru medicină personalizată, asta înseamnă că trebuie să cunoști, în primul rând, genomul de bază și microbiomul de bază al populației noastre. Noi, de exemplu, nu avem un genom românesc. Și acum începe un studiu în care și eu sunt implicat, se cheamă RoGen, în care vom secvenția, prin niște fonduri europene, 10.000 de genoame românești. Pentru că tu degeaba faci un test de nutri-genetică și zici ok, gena asta este asociată cu o intoleranță la cafea, la populația din Brazilia sau din state. La noi, gena asta poate să înseamne complet altceva. Cred că o genă codifică proteina asta dacă asta e prezentă. Dacă cealaltă este absentă, proteina asta se schimbă în funcție de cealalte două gene. E atât de complexă încât avem nevoie de o bază care de abia acum se construiește. Pot să vă zic că în discuția pe care am avut-o cu Tim Spector, unul dintre cei mai mari cercetători în ceea ce înseamnă microbiom și testarea microbiomului, ei au o testare pentru microbiom și întrebarea mea a fost cât de relevant este rezultatul pe care îl primești. Mihael, noi față de ceilalți care testează microbiom și îți dau 30 de foi cu recomandări, ne avem cea mai schaustivă testarea microbiomului, dar recomandarea pe care o dăm noi oamenilor este pe jumătate de pagina a patru. Cred că asta e tot ce știm cert. Urmează să avem, într-adevăr, foarte mult marketing, viitorul ne rezervă super multe informații personalizate despre genetica noastră, despre microbiomul nostru. Acum cred că suntem atât de la început încât e mai bine să rămânem la năut cu fibre și suntem siguri că suntem ok. Mai avem acolo o întrebare. O.

Întrebare mai mult personală. Pufuleți sau Pringles, repetitive aproape zilnic la copii.

Ce înseamnă, păreri? Ceva.

Rău. Ceva.

Rău. Bun, altă întrebare, mai bine, nu glumesc. Dacă.

Vă uitați, mai ales pe Pringles, tot ce înseamnă alimente care au 10 rânduri. Pringles-ul sunt o pastă de cartofi cu mulți aditivi și cumva lucruri și sare care ne fac să nu ne mai oprim. Dacă noi ca adult care putem să luăm decizii bune pentru noi, nu ne putem opri și nu mâncăm atâta Pringles. Mâncăm atâta sau toată cutia. Un copil nu o să poată să se oprească, pentru că el nu are lobul frontal, care e bine dezvoltat, să-l facă să se oprească. Nici.

Eu nu l-am, să știi, că nici eu nu pot să mă opresc. E bine dezvoltat, dar e absolut imposibil să te oprești. Cert este că, dincolo de Pringles, care este doar una dintre majoritatea brandurilor de mâncare procesată, au laboratori. Eu, de exemplu, i-aș explica copilului meu următorul lucru. Cutia asta pe care vrei tu să-ți o cumperi. Firma asta trebuie să vândă cutia asta. Ei investesc 10% în produs, în calitatea produsului, în ingrediente și 90% merge în echipe de marketing care fac studii. Cum putem să păcălim acest copil? Care sunt culorile pe care copilul o să pună mâna? Au laboratoare mari, imense, în care iau sute de copii, sute de oameni și studiază care este nivelul de coacere care să producă cel mai apetisant crunch când îl mănânci. Toate chipsurile astea nu sunt la întâmplare crunch-uri și crunch-ul ăla este fix o anumită frecvență. Adică au prăjit la diverse temperaturi, au copt la diverse temperaturi acele cipsuri și fix ăla care a provocat cea mai mare spaine de dopamină, ăla a fost pus în aplicare. Și așa este studiat tot. Este un laborator în care noi suntem șoarecii de laborator și se alege cel mai bun produs care te va păcăli. Și atunci copilul ăla, adică... Copilul ăla ce puțin, pe mine asta nu mă mai impresionează, îi mănânc și așa, dar copilul ăla o să zică, ia uite frate, vor să mă păcălească. Păi de ce, eu sunt fraierul lor, vor să mă păcălească? Da, să știi. Adică asta e la nivel psihologic, cam așa abordez eu situația cu copiii mei, iar pe de altă parte, Știți cum? Cipsurile alea au, într-adevăr, ne-e frică să ne gândim, au 10 ingrediente. Sunt 10 ingrediente, 25, care sunt nocive, sunt toxice pentru microbiomul nostru. Față de un morcov, care dacă ne uităm la fibrele pe care le are un morcov, și fibrele sunt lanțuri de carbohidrați puși într-o anumită formă și poc, unul are aici un ciot, unul are un ciot și în funcție de asta sunt fibre cu structuri diferite. Un morcov are mii de fibre, de structuri diferite. Adică un morcov are mii de ingrediente, micro-ingrediente pe care nici măcar nu le știm, nici măcar nu le-am studiat. Sunt atât de mici și atât de nesemnificative și atât de multe încât ne avem cum să le studiem. Dar sunt mii de ingrediente benefice pentru noi față de o sărăcie de 10 ingrediente toxice pentru microbiom și coloact peste pupăzau și investit 90% din buget pentru a ne păcăli să cumpărăm aia. Și cred că la nivel individual asta ar putea să fie un motiv să mâncăm mâncare integrală, gătită în casă, care miroase cum miroase cea de acum. Și vreau să vă zic că tot acest prânz delicios a fost creat special de șef Cezar Bunteanu, cu care urmează să vorbim în a doua conferință. Sunt pregătite din ingrediente integrale de la carte blanche, bucate pe roate. Un meniu atent supravegheat de nutriționist Adrian Ungureanu. Ce vă propun este să gustați în toate și să vă uitați și să încercați să rețineți cum arată o masă gustoasă și sănătoasă.

Ce.

Gust are, ce satisfacție vă dă și cum o să vă simțiți voi la final și în următoarele câteva ore sau pe parcursul acestei zile după ce ați mâncat această mâncare. Și încercați să asociați aceste două lucruri. Mâncarea asta super sănătoasă și gustoasă cu felul în care vă simțiți. Și cred că copilul ăla interior care tot vrea să mănânce tot felul de chestii o să fie mai convins să mănânce ceea ce trebuie. Aș.

Vrea să știu care este opinia dumneavoastră referitoare la consumul de apă în timpul mesei și cum influențează în mod real digestia. Consumul de apă nu influențează digestia, pentru că noi secretăm tot timpul sucuri gastrice, dar dacă vrem să mâncăm mai mult la o masă, atunci e bine să nu bem prea mult lichid în timpul mesei. E că dacă noi mâncăm în mod natural foarte puțin, sau avem o perioadă în care nu avem apetit și nu vrem să slăbim, atunci e bine să ne focusăm pe mâncare și să nu bem prea multă apă. Altfel, e important să bem și apă în timpul mesei, dacă ne cere corpul nostru asta. Și știu că e un mare mit, dar doar atâta a rămas. Corect.

E o mică pericolos să nu te hidratezi în timpul mesei. De fapt, s-a făcut și un studiu în care s-au introdus niște senzori în stomacurile participanților și s-a măsurat nivelul de acid gastric din stomac. Și se pare că supoziția asta e că dacă tu bei apă în timpul mesei, îți diluezi acea aciditate și nu mai digeri cum trebuie. Aciditatea aia revine super rapid în apă. Adică în decurs de câteva, 3-4 minute stomacul e înapoi atât de acid cât îi trebuie ca să digere mâncarea. Deci dacă ți sete, bea liniștit la masă. Eu.

Fac parte din acea categorie de glimele de nebuni care își calculează macronutrienții în fiecare zi. Și challenge-ul care rămâne tot timpul cu mine este legat de proteină animală vs. proteină vegetală, pentru că știm că cea vegetală nu este la fel de asimilabilă ca cea animală. Ce raport ar trebui să calculăm la cea vegetală? Eu, de exemplu, o pun la jumătate. E corect? Da.

Ar fi bine jumătate pentru copii și adolescenți chiar de o trei. Și încă cea animală, da. Doi.

La jumătate față. jumătate.

Ca și grame de proteină, adică în loc de 100 grame de proteină vegetală, să zicem, calculăm 50 ca și aport asimilabil. Și tot legat de asta, care recomandați că este cantitatea de proteină pentru o persoană activă pe zi? Nu.

Există o cantitate de proteină fixă, pentru că cantitatea de proteină Depinde de momentul din viața sau vârsta unui om, de momentul zilei, adică dacă tu faci mai multă mișcare sau nu. Dacă tu ai trecut după o răceală, unde ți-ai folosit o parte din sistemul imunitar și deci ai nevoie de mai multă proteină. Sau ai o perioadă, uite, în care ai făcut o operație, ieși la bat și ai nevoie de extra proteină să te refaci. Dar aș putea să zic, minimum este 0,8 grame pe kilogram corp de greutate ideală și maxim 0,8, 0,9 în boală renală asta e. Și pentru sportivi, maximum 2 grame. Pare că nu mai există beneficii dacă ai mai mult de 2 grame pe kilogram corp. Păi.

Se transformă în glucoză teoretic și este procesat eficat și ajungem, nu? Da. Mulțumesc!

Și supra-solicită partea renală. Bun.

Păi da, mulțumesc. Întrebări foarte la obiect și întrebări care completează informațiile pe care le-am avut la această conferință. Amalia, îți mulțumesc din suflet pentru tot ce ne-ai prezentat și tot ce ne-ai învățat astăzi. Cu.

Mare drag. Mulțumesc mult de invitație și de întrebări. Bun.

Mulțumim mult și mulțumim pentru atenție. Mulțumesc.

Mult!