Cum să-ți protejezi articulațiile și sănătatea oaselor | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Vlad Predescu

Dacă vorbim de accidentele pe ghețu și iarna când ieșim din bloc, pe primul loc ar fi desigur fracturile. Nu te mai poți aplega, nu mai poți să te supări nici piciorul peste cadă, să te sui într-un autobuz, adică handicapul tău funcțional pentru viața cotidiană e groasnic.

Eu sunt curios, tu iei vreun supliment pentru sănătatea oaselor tale?

De departe, sportul e cel mai bun întăritor al oaselor și al articulaților. Cu cât faci mai multe exerciții care îți stimulează masa musculară, îți stimulează propriocepția și echilibru, cu atât ai șanse mai mici să cazi sau să te împiedici.

E ok mersul pe bicicletă pentru genunchi?

Genunchiul este o structură extrem de complicată și extrem de deșteaptă. Există pacienți care pot trăi corect, fără riscuri, cu un ligament în crucișat anterior. La menisc e foarte important să-l salvezi. Acum 20 de ani se spunea scoater.

Putem să definim artroză? Ce înseamnă artroză?

Noi știm că undeva în jurul vârstei de 50 de ani cam toți vor face grade variate de artroză. Secretul este.

Omule, te salut, Dr. Mihaila aici și te invit la un nou episod din podcast-ul Boabe de Cunoaștere și de data asta vreau să vorbim despre oase. E atât de important să vorbim despre oase, pentru că... Orice facem, orice am face, ne sprijinim in aceste oase. Si de multe ori nu ne gandim la articulatiile noastre, la oasele noastre, decat atunci cand incep sa ne doara. Cand se rup, cand facem o entorsa, cand facem o luxatie sau cand incepe sa te doara genunchiul sau ambii genunchi si nu stii ce sa mai faci. Asa ca e atat de important sa vorbim despre sănătatea articulațiilor și a oaselor, cum prevenim aceste probleme, cum menținem acest sistem osos sănătos, dar și ce avem de făcut când începe sănătoare și care sunt soluțiile. Deci astăzi vom vorbi despre cele mai frecvente accidentări, cum am zis, despre luxații, despre întorse, până la rupturi de ligamente și de menisc. O să vă arătăm ce este un menisc, ce se întâmplă când ai o ruptură de menisc și ce intervenții chirurgicale există în acest sens, discutăm despre durerile persistente de genunchi, problemele coloanei sau cele ale șoldului. Și toate astea vor fi discutate astăzi cu doctorul Vlad Predescu. Este unul dintre cei mai respectați medici ortopediști din România. Este șeful secției de ortopedie la Ponderous Academy Hospital, parte a Regina Maria. Este singurul ortoped din România acreditat ca chirurg de excelență de către prestigioasă instituție Surgical Review Corporation din Statele Unite. Este membru al Academiei Americane de Ortopediești și al societății europene de traumatologie sportivă, chirurgia genunchiului și arteroscopie. Așa că hai să vorbim despre sănătatea oaselor noastre cu doctorul Vlad Predescu. Vlad, te salut și bine ai venit la O Abede Cunoaștere.

Salut, Mihai, mă bucur că ne-am întâlnit în sfârșit și sper să rezolvăm o parte din misterele acestei specialități minunate.

Corect. Știi, ne reîntâlnim pentru că ne-am mai văzut în sala de operație. Probabil că pe doctorul Prădescu îl recunoașteți puțin. Te-am văzut cu mască. Deci putem să te recunoaștem doar de la nas așa în sus. Când am fost în video care s-a numit O zi din viața unui spital. Am intrat la Ponderas în sala de chirurgie ortopedică și am văzut cum dădai cu ciocanul niște articulații, niște... should, cred că era atunci.

Exact, chiar ne-ai prins în timpul unei intervenții chirurgicale de protezare a should-ului și, într-adevăr, urmărindu-te, mi s-a părut foarte interesant că ai pus accentul, era prima oară, deși ai terminat medicina și ai fost alături de noi multă vreme și, văzând din perspectiva ta, mi s-a părut foarte interesant cum se vede și totul mi-a pus problema că, de fapt, stăm atât de mult cu ciocanul și lovim și chiar facem o anumită muzică. Exact.

Ar merge, cred că ar merge o muzică. L-am mai avut pe Marius Moga aici, am invitat tot. Tot într-un proiect făcut de Regina Maria, în care s-a făcut un remene-song, cred că ar merge și un orthopedic song făcut pe ciocane.

Da, dar nu avem numai ciocane, că avem și fierăstraie, avem și mașini de găurit, astfel încât fiecare face alt sunet.

Oamenii buni românezi, nu plecați nicăieri pentru că vorbim despre lucruri interesante. Ajungem mai târziu despre ciocane. Deci o să dăm trigger al res și vă anunțăm când vorbim de ciocane ca să dați skip să mergeți mai departe. Hai să rămânem în zona asta artopedie. De ce e atât de importantă acest domeniu al ortopediei pentru noi și de ce avem nevoie de sfaturile voastre de fapt până să ajungem la ciocane?

Într-adevăr, o întrebare dificilă și aș încerca să răspund scurt, dar aș vrea să ne ducem un pic în istorie, fiindcă mi se pare foarte important și foarte interesant cum a început ortopedia. În primul rând, cuvântul ortopedie vine din orthos, care însemna drept, liber, fără diformitate, și paidos, care însemna copil. Dacă călătorim în timp, ne gândim și ne amintim că de fapt copiii aveau foarte multe diformități, erau strâmpi, ne gândim la niște mii de ani în urmă, și atunci a apărut o preocupare cum să stăm drepti. Și așa a apărut primul, să zicem, grăunte al acestei științe. Și un alt lucru foarte important, tot așa în istorie, undeva cică în urmă, cu vreo 15.000 de ani într-unul dintre morminte, a fost întâlnit o fractură de femur, de fapt a fost descoperit un schelet care avea o fractură de femur îngrijită, pusă în niște atele. Și atunci istoricii au legat acel moment de momentul în care am început să ne îngrijim semenii și să nu-i mai abandonăm undeva în junglă. fiindcă realizăm că în acea vreme o fractură era echivalentă cu moarta, fiindcă nu mai puteai să te întorci în tribul tău, nu mai puteai să scapi de animalele sălbatice și nici nimeni nu te mai îngrija, erai abandonat. Acum.

15.000 de ani s-a pus prima atelă... Am putea.

Spune da, prima atelă, conform unor istorici, acum nu avem noi exact în cărțile noastre, dar undeva în urmă cu 15.000 de ani este datat ca primul gest ortopedic. Ulterior a apărut Hipocrate, de care cu toții știm, care ne-a învățat cum să reducem o luxație, fiindcă luxația de care vom vorbi mai târziu vom vedea că este extrem de invalidantă și înseamnă compromiterea irreversibilă a unui membru. Și în felul ăsta, încet încet, oamenii au realizat că ortopedia este vitală pentru a trăi, pentru că ea de fapt ne redă și ne permite să ne mișcăm. Mișcarea noastră este legată strict de un sistem osos perfect, de un sistem osos integru, drept, că de-aia spunem ortopedie, și odată ce avem un sistem osos drept și capabil să se miște, de fapt trăim. Mișcarea înseamnă viață și tot ceea ce putem face cu.

Ea. DREPT ACUM CAND MI-AI ZIS DE DREPT M-AM GANDIT LA CONSTRUCTII SI NU STIU DE CE GANDUL MI-A PLACAT LA BOLOBOC VOI AVETI IN ORTOPEDIE VREUN FEL DE BOLOBOC CU CARE SA OBSERVATI DACA E DREPT CE INSTRUMENTE AVETI PENTRU A OBSERVA SAU PENTRU A VERIFICA CA CEEA CE FACETI E DREPT.

Avem și un boloboc, există și boloboace electronice în momentul de față, dar astea sunt în zona de protezare, pentru că protezele necesită o implantare extrem de exactă. Și atunci când implantăm o proteză de șolți sau de genunchi, nu ai voie să ai abateri mari în ceea ce privește gradele sau milimetri. Deci o faci.

La boloboc, mi se pare incredibil că totuși seamănă atât de mult, adică ai ciocană, ai fierăstrău și ai și boloboc, și o faci la boloboc electronic. Corect, o să vorbim și despre robot. Mi se pare interesant cum a ajuns chirurgia robotică și în ortopedie și la ce te ajută ea de fapt. Dar până atunci, hai să vorbim despre, să zic, cele mai des întâlnite accidentări, care sunt cele mai frecvente accidentări care se întâmplă. În special, uite, acum iarna, când a dat ghețușul, să zicem, pe stradă, ai ieșit din scară și ai alunecat, sau te duci la schi și acolo te duci special ca să aluneci, dar uneori nu aluneci cum.

Trebuie. Sigur, am putea împărți aceste accidente. Hai să le spunem accidente sportive, dacă le spunem legate de sporturile de iarnă, și am putea să le numim accidente casnice, care nu sunt chiar casnice, dar când cădem în fața blocului. Dacă vorbim de accidentele pe ghețuș, iarna, când ieșim din bloc, pe primul loc ar fi desigur fracturile. Și aici vorbim în special de fracture ale membrului superior, pe primul plan fiind fracturile în jurul pumnului, medical sunt fracturile de epifiză distală de radius, pe primul plan, ca și.

Frecvență. Adică în partea.

Asta de sus. Exact. Și pe locul 2 ar fi fracturile de șold, pentru că de regulă, dacă mai avem și un pic de osteoporoză, șoldul este primul care se rupe și se rupe la un accident banal, alunecăm pe gheață, cădem pe o scară, Dacă suntem și în partea a doua vieții, atunci osul este mai fragil și apare fractura de șod. Dacă ne ducem către zona de sport și ski, și aici este o întreagă discuție, sunt acele accidente care în general sunt în jurul genunchiului. Fie că nu ne sar schiurile, fie că nu avem echipamentul potrivit, fie că nu știm foarte bine să schiem. Aici avem întorse, avem luxații și avem acele rupturi ale ligamentelor, unde pe primul plan este ruptura de ligament în crucișata anterior și ruptura.

De menisc. Hai să rămânem la fracturi. Fractura de membru superior ai spus. Membru superior e de aici in jos, da? Mână, când zice mână ne referim doar la asta, de regulă, în termeni, să zic, populari, asta e mână, nu? Dar îi zice membru superior pentru că, de fapt, doar asta este mână. Și membru superior înseamnă toată partea de aici. Ai spus de partea distală de epifiză, de radius? Da. Ce se întâmplă? Am căzut, am pus mâna și se fracturează aici, nu? De regulă cădem.

Pe spate sau cădem în fund și reacția de apărare este să pui mâna jos, normal. Ai cum să.

Previi asta? Pot să cazi într-un fel corect? Poate dacă ai.

Avea un pic de reflex și atunci când cazi să asociești o mișcare de răsucire, de rostogolire. Dacă ne uităm cum cad cei care fac judo sau lupte libere, ei întotdeauna nu cad ca un bolovan și rămân acolo. Ei se rostogolesc.

Împărțind un pic energia și disipând-o. Asta.

Ar fi singura indicatie posibilă, dar asta ține de reflex și ține de antrenarea căderii, pe care în principiu nu o facem și puțini dintre noi ne putem gândi că ne-am antrenat vreodată cum să cădem. Dar mi s-ar.

Părea super util în special pentru oamenii în vârstă să se antreneze, să cadă corect, pentru că îți ia unul mai puțin să te antrenezi să cazi decât să te recuperezi după orice fel de fractură. Unde ai putea să te antrenezi? Există oare cursuri.

De antrenament? Există, dar nu m-aș duce, dacă vorbim de oamenii în vârstă, nu m-aș duce către antrenarea căderii, ci m-aș duce către prevenirea căderii. Și atunci dacă vorbim de acest aspect, oamenii în vârstă în principiu ar trebui să se ducă către o zonă de mișcare, de antrenare a echilibrului, a propriocepției. Și aici există într-adevăr programe și se fac în special în țările din vest programe pentru seniori. în care există un soi de kinetoterapie și este încurajată mișcarea, eu personal o încurajez ori de câte ori, îi întâlnesc la consultații, este încurajată mișcarea de balans, de echilibru. Practic, cu cât faci mai multe exerciții care îți stimulează masa musculară, stimulează propriocepția și echilibru, cu atât ai șanse mai mici să cazi sau să te împiedici. Bă, Ioreac, pentru.

Că oamenii în vârstă cad nu neapărat ca lune că pe gheață, ci pentru că efectiv își pierd acest echilibru, pierd funcționalitatea mușchilor care nu participă doar la mers, ci fix la menținerea acelui echilibru și am citit niște statistici destul de îngrijorătoare care spun că peste o anumită vârstă, nu știu, 65-70 de ani, în momentul în care un senior cade și are o fractură de șold, riscul lui de deces în primul an crește vertiginos. Pentru că rămâi imobilizat, lapat, din cauza acelei fracturi, o perioadă lungă de timp? Aici sunt de.

Acord, dar nu sunt de acord. Pentru că este adevărat, dacă nu intervii, ce-aș spune direct, chirurgical. Într-adevăr, noi știm că rata sau riscul de deces în studiile pe care tu le-ai citit e undeva de 20 până la 25% la o fractură de should la un senior, mai ales dacă nu este tratat optim și nu este tratat cât de repede. Ce înseamnă cât de repede? Practic orice fractură la un senior trebuie pe regulă operată și operată în primele 24 de ore. Dacă tu reușești să operezi repede, corect, corect ce înseamnă, să poți să fixezi acea fractură, astfel încât seniorul a doua zi să poată să calce membru inferior, dacă vorbim de membru inferior, să calce cu toată forța, sigur, cu un cadru, fiindcă are nevoie de echilibru, că nu poate să zboare din prima zi, dar să calce și să înceapă imediat mișcarea. Dacă tu reușești asta și îl ridici și nu-l ții în pat, seniorul ăla va avea un parcurs bun. Dacă nu faci asta, el va uita să meargă. Uită să meargă, după aceea se lenevește, nu mai vrea să se ridice din pat și rămâne legat de pat. Problema de fapt.

Este imobilizarea, în special la vârsta seniorului, pentru că dacă imobilizezi un tânăr de 25 de ani, chiar și o lună la pat, el se va recupera rapid. Un senior însă pierde din masa musculoară, pierde din rezistența osoasă și în momentul în care l-ai pierdut într-un pat timp de o lună, recuperarea e aproape imposibilă la același nivel. Adică putem fi de acord că, de fapt, problema nu este fractura, problema este ceea ce urmează după fractură dacă nu intervii rapid. și anume aceea imobilizare de lungă durată. Dar aș vrea să explicăm ce înseamnă acestă fractură de șolt sau de cap femural. Ai cum să ne arăți pe mulajele de astăzi? Unde se rupe? Ce se rupe?

Am un mulaj de șolt. Hai să-l vedem așa în linii foarte mari. Ăsta este un.

Mulaj al unui bazin. Aici ar veni piciorul. Deci aici este piciorul, asta este bazinul. În spatele tău e fundul cum ar veni succesele. Corect. Și aici.

În fața aceasta este articulația șoldului, care este o articulație sferică, după cum vedeți, iar cercul acesta, sfera aceasta, este de fapt capul femural. Aici avem bazinul și aici avem membrul inferior, piciorul. Este felul în.

Care osul din picior, femurul, se leagă de corp și e interesant cum, dacă ne uităm la o persoană anatomic, piciorul pare să vină în continuarea corpului, nu? Sau corpul vine așa în continuarea piciorului. Dar articulația vedem că nu se duce în sus. așa, ea se duce în bazin în interior. Deci practic avem acest unghi și ăla e de fapt problematic, nu? La cădere. Da.

Aici fractura, dacă vorbim de fractura la vârstnic, este o fractura colului femural care este în jurul, la joncțiunea dintre capul care intră în bazin și femur și picior, cum ai spus, sau fractura undeva aici, în jurul acestei creste, care se numește o fractură pertrohanteriană. Pe locul 1 e colul, pe locul 2 e pertrohanteria, aici se rupe, asta este fractura de, hai să o numim de fragilitate, în.

Specific că Dacă vă place videoclipul, nu uitați El cade așa, pe picior. Așa, sau poate... Își cade în.

Lateral, nu? Cade în lateral, dar poate să cade și cu piciorul sub el sau poate să facă și șpagatul, deci poate să cade în diverse poziții. Cert este că.

Greutatea corpului lui se pune peste acest col femural și aici apare o tensiune mare care să dați like, să lăsați un comentariu și să distribuiți acest material video pe alte rețele sociale troznește la un moment dat acesta. Da, sau îl.

Forțează într-o, să zicem, într-o mișcare bruscă așa, de rotație externă, cază așa și forțează foarte mult și aici pocnește. Atunci te confrunti cu două tipuri de fracturi pe care trebuie să le operezi cât de repede, cum spuneam în primele 24 de ore. Una are ca și sancțiune protezarea și a doua are ca și sancțiune păstrarea membrului inferior de apunerea unei tijele speciale care să-ți permită de asemenea să calci a doua zi pe picior. Deci ori pui.

Tijă, ori protezezi doar articulația shoulder-ului. Doar articulația shoulder-ului.

Dar și aici proteza trebuie să fie perfectă, pentru că el trebuie să calce de a doua zi fără nici o problemă, fiindcă altfel, dacă îl ții în pat, uită să mai meargă, îi scade evident motivația și dorința de a trăi și nu am făcut nimic. Și poți cu.

O proteză în ziua de astăzi să mergi a doua zi? Da. Poți să.

Mergi să calci complet pe picior și aici, poate detaliem, poate un pic mai încolo, contează foarte mult modul de abort. Adică, cum tăiem, vezi, aici sunt o grămadă de mușchi. Și mușchii ăștia.

Se ocupă de mișcarea șoldului. O grămadă sunt mușchi peste tot, adică ai un păienjăniș de mușchi și tu ca să ajungi până la proteza aia ca și chirurg, tu trebuie să dai la o parte.

Din acei mușchi, corect? Avem două variante, ori îi tai, ori îi dai la două parte. Foarte bine ai spus. Varianta, hai să o numim clasică, sau un pic istorică, este să îi tai. Fiindcă dacă îi tai, evident că ajungi mai ușor aici. Și atunci faci un act chirurgical care ție, ca și chirurgă, ți se mai ușor. Varianta de dat la o parte se numește un abort minim invaziv, în care tu nu tai nimic, numai îi întinzi. Intri printr-un interval natural care există, sigur că e mai mic intervalul, sigur că vezi un pic mai prost, deci ai nevoie de experiență, dar în momentul în care nu i-ai atins, recuperarea merge extraordinar de repede cu dureri foarte mici. Îți permite ca în ziua operației deja să ridici și să înceapă să meargă, să facă primii pași și cu dureri post-operatorii foarte mici. Deci aici este secretul. Nu e numai o proteză bună, este și un abor minim invaziv. Sigur, nu poate să fie foarte mic, fiindcă proteza e totuși mare. Nu pot să vorbim de o încizie de un centimetru. Dar o încizie undeva la șase, opt, până în zece centimetri este o încizie rezonabilă ca și dimensiune în care tu poți să intri și să faci această operație. Te-am așemirat când.

Ai povestit în sală, când am fost în sală și dacă ți-o ții aminte îmi ziceai asta e abordul minim invaziv și eu vedeam incizia și ciocanul și minim invaziv în să zic în chirurgia generală minim invaziv ai văzut cum e cu niște pensete mici cu niște găurele mici aici în ortopedie minim invaziv înseamnă cu într-adevăr că dai la o parte mai mult nu nu dai e foarte interesant cum povesteai acum mi-am adus aminte de acel banc în care vine chirurgul la la mecanic și mecanicul zice, a, păi da, la voi e același lucru, adică ai pun manual, o procedură, schimbi o piesă. Și chirurgul zice, da, dar uite, încearcă să-mi repare motorul cu el pornit. Și de fapt e același lucru. Te uiți la acea machietă și ți se pare că ar trebui să fie simplu să pui o articulație acolo, să schimbi articulația șoldurii, dar de fapt e pe un corp care este viu, care funcționează și care are toate celelalte țesuturi peste, trebuie să și ajungi acolo. Am vorbit despre articulatia șoldurii și o să ajungem și la chirurgia robotică, puțin mai târziu, sau despre proteze și cum se fac, ce se face în acel caz. Doar un singur.

Punct, că ne-am oprit și la fracturile acelea de epifiză distală, de care n-am spus. Și ele sunt legate de osteoporoză, fiindcă de regulă se rupe tot după vârsta de 60 de ani. Când suntem mai tineri, mâna noastră este mai puternică. Și majoritatea și aici este o tendință, tendința nouă este către chirurgicalizare și mai puțin către tratamentul ortopedic, fiindcă sechelele rămase după imobilizare sunt destul de importante, astfel încât există situații în care nu mai poți să scrii foarte bine, nu mai poți să ții stilou în mână dacă nu este perfect redusă fractura. Nu mai putem lucra la computer, care deja este o problemă. Acum 20 de ani, seniorii nu erau preocupați să lucreze la computer, acum sunt preocupați și atunci este nevoie de refacerea anatomiei, motiv pentru care tendința este către chirurgicalizare, dacă fractura este deplasată sau există mai multe fragmentele. Deci evident, punctul 1 este să ne aducem la ortoped, să facem o radiografie. Dacă fractura este fără deplasare, se va imobiliza într-un aparat gipsat, pentru o perioadă de vreo șase săptămâni. Dar dacă e cu deplasare, dacă are cominuție, trebuie operată. Ce înseamnă asta?

Poți să-mi explici ce înseamnă? Pentru că oamenii, într-adevăr, merg la ortoped, merg la camera de gardă și li se spune, e cu deplasare, fără deplasare, ce înseamnă asta? În general, dacă.

Cele două fragmente osoase sunt deplasate mai mult de câțiva milimetri și nu pot fi puse la loc anatomic, adică la loc înseamnă prima nevră externe, ortopedic, deci nu chirurgical, prima nevră externe cu un pic de anestezie locală, se trage, se repoziționează fragmentele osoase. Și dacă reuși să le pui anatomic, cap la cap, doar prin manevre inverse procesului de formare a fracturii, atunci, în regulă, pui un aparat lipsat și lucrurile merg foarte bine. Dacă nu poți asta, sau dacă sunt mai multe fracmețele, este ușor de înțeles că nu mai ai cum să le pui la loc fără să intervii chirurgical. Atunci, printr-o mică incizie, se pune o plăcuță cu niște șuruburi și reușesc să poziționez corect și repede să încep recuperarea ca să nu spiersi mobilitatea degetelor și a mâinii. Ok. Că tu.

Suntem la fracturii, Putem să povestim puțin și despre fractura de claviculă, că tot ne-ați operat de curând, un coleg care probabil că editează chiar acum acest podcast. Cum apare fractura asta de claviculă și ce ați operat.

Acolo? E o fractură desîntâlnită și acum avem o patologie foarte interesantă, sunt tot mai mulți practicanți ai Downhill-ului. Adică avem bicicletă și nu mai mergem pe asfalt, ci mergem cu bicicleta pe munte și coborâm pe munte și este o fractură care este în creștere, pentru că multă lume cade la bicicletă direct pe umăr și sunt mulți bicicliști care cred că au avut această fractură. Mai sunt accidentele de snowboard în care tot așa cazi pe umăr și sigur mai rar pot fi accidente caznice în care mai cazi pe niște scări, mai rău. Când cazi direct pe umăr, umărul preia toată forța, clavicula nu este un os trept, este un os care are forma literei S și când preia, șocul are tendința să se rupă la un moment dat. și se rupe de regulă pe la jumătate, într-o singură bucățică, dar colegul de ex pe care vorbim a avut o fractură cominutivă cu vreo două fragmente. Cominutivă ce înseamnă? Cominutivă înseamnă că nu ai doar două fragmente osoase, adică nu este ruptos în două, să vă spunem așa, ci este rupt în mai multe bucăți, ceea ce e foarte prost. Imaginați-vă că n-ai două piese de pus la loc, ai nevoie de făcut patru, cinci pieze, practic faci un puzzle în timpul intervenției chirurgicale. Și aici te ajuți cu diverse șurubele pe care le folosești, mai prindi un fragmentel, mai pui alt fragmentel la loc și în final peste toate vine o plăcuță cu niște șuruburi ca să asigure poziția corectă acestor oase pe parcursul vindecării. Plăguța aia rămâne acolo sau o scoateți? Aici părerele sunt împărțite. Trebuie să o scoți numai după ce se formează calus, adică numai după ce se sudează, asta înseamnă, se sudează oasele. Dar nu e obligatoriu să o scoți. Dacă pe pacient nu îl deranjează, recomandările nu sunt să scoți, adică plăcile moderne îți permit să faci examen remene, fiindcă există o teamă că dacă am un metal în mine nu pot să fac examen remene, ceea ce e fals, putem face examen remene, Și dacă nu te deranjează, nu ai de ce să te mai supui unei noi intervenții chirurgicale, dacă vorbim de clavicul. În alte zone, dacă vorbim de plăci, se recomandă după 2 ani, 2 ani jumate, pentru că ar putea deranja și ar putea să ducă la o osteoporoză sub placă. Deci nu este o osteoporoză reală a osului și o evoluție normală, dar protejând excesiv osul, metalul, fiindcă metalul preia forțele și nu mai sunt duse la os, înmoaie după aia.

Osul. Pentru că nu mai pui presiune pe os. Probabil că vorbim despre oase mari care preiau presiune. Dar la claviculă nu e nevoie. Există reacții adverse? Poate să respingă corpul o astfel de placă? Nu. Atunci când.

Vorbim de respingere, de fapt vorbim poate de o infecție cu virulență scăzută care a apărut în jurul plăcii și asta duce practic la respingere. Dar dacă nu ai nimica, aceste metale toate sunt metale inerte, conțin foarte mult titan, undele sunt numai din titan și sunt bine tolerate, încât nu putem vorbi de respingerea unui metal pur și simplu. Cred ca la.

Bicicleta, ca tot ați menționat, și eu merg cu bicicleta ultimul vreme. Și acolo cred că trebuie învățate niște scheme de a te rostogolic, în caz, nu? Ca să nu.

Cazi direct. Da, sună foarte bine. Și eu merg cu bicicleta și fac downhill. Și stând de vorbă cu băiatul meu mi-a explicat că secretul este că atunci când cazi să reușești să te rostogolești, să te dai peste K. Mi-a explicat, mi-a arătat niște filmulețe. Evident, arată foarte bine pe un film. Cum fac și.

Motocicliștii. Când vezi că cade un motociclist, se învârte de vreo 20 de ori, se dă peste cap și după aia se ridică și merge. Exact. Pentru ei.

Pare simplu. Eu n-am reușit niciodată să fac așa ceva și nu știu cum ar trebui să fac, dar sunt optimist. Sper să n-am.

Nevoie. Apropo de fracturi și de vindecare, există vreun regim care te ajută să vindeci mai repede o fractură? Nu știu, poate mă ar interesa și remedii naturale sau ce se povestește prin popor sau dacă există și date științifice care ar arăta cum un anumit tip de aliment te-ar ajuta mai rapid la vindecare. Eu aș începe.

Prin a spune ce nu te ajută la vindecare, că este foarte important lucrul ăsta și aici, pe primul plan, este nicotina. Serios. A, ok.

Pentru că face, ca la orice operație, face.

Vasoconstricții. Corect. Și aici nu suntem ca în reclamele alea în care punem diverse lucruri pe pachetul de țigări, ci este o realitate că în chirurgia ortopedică, atunci când trebuie să se formeze os, adică să faci calus când ai o fractură sau când faci o operație de corecție a unui ax a membrului inferior, adică o osteotomie, Nicotina reprezintă o contraindicație și se recomandă, dacă ai timp și dacă poți să renunți la nicotină atunci când vorbim de o operație cronică, să renunți cu șase săptămâni înainte. Cu șase săptămâni.

Înainte de actul chirurgical. Dacă vorbim de.

O operație cronică. Sigur că dacă ai o fractură nu mai putem vorbi să renunți la nicotină. Dar reușiți să-i.

Convegeți pe pacienți să se lase de.

Nicotină? Unii da, unii.

Nu. În ce procent.

Aproximativ? N-am urmărit personal, unii sunt înțelepți și renunță și aici aș accentua nu numai pe cei care fac aceste operații pe os, vorbim de cei care fac operații pe ligamente. Fiindcă am vorbit de ski, de exemplu dacă luăm în calcul reconstrucția ligamentului încrucișat anterior, acel ligament pe care îl rupem cu toții la ski, toate studiile arată că rata de neintegrare a noului ligament este undeva cu 10-15% mai mică față de la un fumător, față de un nefumător. Deci succesul operației.

E cu 15% mai mic la un fumător, pentru că fumează. Și dacă se lasă cu 6 săptămâni înainte de intervenție.

Riscurile devin egale. Devin egale pentru.

Că în șase săptămâni cumva sistemul tău cardiovascular se adaptează cu vase noi și atunci vindecarea este la fel. Deci acesta ar.

Fi un motiv cum să zicem nu ne vindecă mai bine. Alt motiv ar fi un deficient sănătos de proteine, fiindcă dacă nu avem proteine în structura a calusului intră într-o primă etapă înseamnă să se formeze așa matrice de colagen. și avem nevoie de proteine. Fie că avem proteine animale, fie că suntem, poate dacă suntem vegetariani, dar să ne luăm proteinele.

De unde trebuie. Deci pentru vindecarea fracturii e bine să avem suficiente proteine. E și vreo recomandare? Pur și simplu multe proteine? Sau e vreo recomandare de gram pe kilogram? Nu avem recomandare.

Sau cel puțin eu nu știu, dar e important să avem o dietă corectă. În final despre ce vorbim? Vorbim de o dietă corectă în care să ai proteine, în care să nu fumești și să nu faci vasoconstricție din diverse motive, să nu ai un aport tot așa foarte interesant de medicamente contra osteoporozei care blochează remodelarea osoasă. Există, la seniori au problema asta în care iei tratamente excesive pentru osteoporoză și dacă se întâmplă să ai o fractură în momentul ăla, în principiu cam trebuie să oprești tratamentele de osteoporoză până la vindecare. Dar astea sunt cazuri mai rare. Și dacă vorbim de lucruri pentru formarea de calus, nu putem spune că putem accelera vindecarea osoasă, fiindcă oasele au un ritm al lor clar de vindecare. Dar e important să avem un nivel de calciu normal în organin și de vitamina D și să nu facem, să zicem așa, prostii în sensul că să nu respectăm indicațiile.

Ortopedului. Dar nu-mi dați un aliment care mă ajută să-mi crească.

O săptămână. N-avem un aliment minunat. Cu toate că în popor, de exemplu, există oameni care își fiau coș de ou, le pisează, le amestecă cu miere, fac o pastă.

Și... Sună logic, nu? Că coajă de ou e tare, osul e tare, nu? Da, iau un.

Pic de calciu, dar eu cred că dacă avem, adică, cred eu, dacă avem vitamina de destulă, calciu destul, un aport proteic normal, deci o dietă normală, lucrurile.

Evoluează corect. Suplimente cu colagen?

Suplimentele cu colagen putem duce în două direcții discuției. Dacă fac bine sau rău. Și începe prin a spune că sigur nu fac rău. Și aici este foarte important că oricâte ori luăm ceva trebuie în primul rând să fim siguri că nu ne face rău. În al doilea rând aici lucrurile sunt împărțite, depinde pe cine întrebi. În general medicii reumatologi au rezultate un pic favorabile la suplimentele cu colagen, pentru că ele pe de-o parte au un pic efect anti-inflamator și-ți scad durerea, deci e bine, și dacă-ți scad durerea și nu trebuie să iei anti-inflamatoare, ci doar niște suplimente, e mult mai bine, fiindcă anti-inflamatoarele în exces au efecte toxice, cardiovasculare și digestive, și iar nu-i bine, deci trebuie să scăpăm de ele, deci e bine cu suplimente. Dacă vorbim de refacerea cartilajului articular, care este una dintre temele, poate, cele mai fierbinți în lume, la ora actuală, aici poate să ajute unei dintre ele o idee atunci când sunt niște leziuni pe cartilaj superficiale, la început. Sunt simtomatice când.

Sunt așa? De regulă nu.

De regulă nu sunt simtomatice. Când leziunile pe cartilaj devin simtomatice, întotdeauna sunt deja profunde și de foarte multe ori necesită un gest chirurgical. Deci nu te.

Mai ajută colagenul în cele profunde, în refacerea lor, dar poate fi totuși util ca ușor anti-inflamator. Și te mai.

Poate ajuta un pic în cele, noi nu avem o articulație în corp, avem zeci de articulații în corp și toate articulațiile care au cartilaș hialin pot teoretic să fie distruse sau să aibă leziune artrozice sau pot să aibă ceva. Și atunci și aceste suplimente acționează și pe articulațiile tale sănătoase. Prin urmare, chiar dacă ne ducem punctual pe o articulație bolnavă, poate efectul lor nu este atât de mare, dar dacă te duci pe tot corpul, evident că au un efect benefic, mai păstrează, mai hrănesc articulațiile pe care le avem. Eu sunt curios.

Tu iei vreun supliment pentru sănătatea oaselor.

Tale? Suplimentul meu pentru sănătatea oaselor e mișcarea și sportul. Ok, dar nu.

Iei suplimente pe lor, ok? Mi se pare atât de tare, știi că putem să vorbim foarte mult despre suplimente, suplimentele sunt un subiect foarte vast, pentru că ele pot acționa ca niște medicamente, unele suplimente, unele au dovezi foarte clare și indicații foarte clare la anumiti pacienți, altele sunt așa, se dau și se prescriu după urechi, e o industrie uriașă, dar în final, știi cum te ajută? Cred că cel mai bun răspuns pe care poți să-l ai, cel puțin așa, la nivel afectiv, este atunci când întrebi un specialist într-un domeniu dacă ia un supliment fix pentru, să zic, area în care are el expertise, știi? Și mă ajută chestia asta, adică da, ok, te ajută un pic de colagen, te ajută, poate să influențeze, știi? Dar când eu văd că tu nu iei niciun supliment pentru oase și articulații și că sportul este cel mai bun supliment, asta mă convinge și pe mine că n-am de ce să iau niciun fel de alt supliment. Iau cel puțin, ca persoană sănătoasă momentan din pătere osuasă. Da, de departe.

Sportul e cel mai bun întăritor al oaselor și al articulaților și pe care trebuie să-l faci adaptat și corpului și structurii tale osuase, să vorbim așa, fiindcă există oameni care au să zicem, diverse anomalii la nivelul genunchilor și pentru care, de exemplu, genoflexiunile nu sunt grozave și pricinuiesc durere și dacă acestor pacienți le dai exact acest tip de sport, pentru el sportul va fi un dezastru. Și v-am spune, dom'le, eu fac genoflexiuni și mă dor genunchii și cum să mă duc eu să fac sport? Dar tocmai pentru că este o alegere greșită a tipului de mișcare. Deci nu toți suntem făcuți să facem același tip de sport, care este foarte important. Și atunci noi trebuie să ne ducem cu toții într-o zonă de confort. Că tocmai am vorbit sau n-am vorbit foarte mult de ski. Există tendința să facem cu toții ski. Dar nu prea e. o idee foarte bună, pentru că unii dintre noi nu au abilitățile de a aluneca, nu ai abilitatea de a-ți controla echilibru de a cădea, unii au niște diformități la nivelul genunchiului, cum ar fi, de exemplu, picioarele acelea în X, se numește genu valgum medical. În X. Și.

Există și în paranteză. Aș vrea să vorbim și despre ele la un moment.

Dat. Așa. Picioarele astea, de exemplu, în X, predispun către leziune de ligament încrucișat anterior, mai mult decât picioarele în paranteză. Și atunci tu, dacă n-ai un tonus muscular bun, dacă ai niște picioare rușe, să zicem, mai subțiri, ai eventual și nix, nu ai făcut niciodată sport și n-ai o abilitate în a cădea. Mai ușor cu.

Schiurile sau poate doar la pantaia de.

Începător. La baza pârții sau la afterski o să mergi. Da, corect. E.

Mai bine? E mai bun snowboard-ul din punctul ăsta de vedere? Pentru că ține picioarele cumva imobilizate? Da, snowboard-ul nu.

Duce la leziuni de ligament în crucișat anterior, fiindcă ambele picioare sunt blocate, dar e snowboard-ul, înțeleg. Dar la snowboard poti sa ai predomina lesiunile de partea de sus a trunchiului, clavicula, membru superior, adica mai iti strici o mana, mai dai cu capul sau cu coloana cervicala, ca desi ori zbori in cap. Dar genunchii sunt întregi, într-adevar. Știi cum sporturile.

Astea de iarnă sunt atât de mișto și e atât de ușor, bănuiesc că e la fel ca la motor, nu merg pe motor, dar bănuiesc că e la fel cum se întâmplă la motor, începe să-ți placă atât de tare, încât te duci cu vitează mai mare, faci câte o schimbă, dar nu ești pe de plin pregătit. Și eu mă regăsesc în situația asta des și zic ok, Pune un pic de frână, mergi încet, bucură-te de... Adică să merg cu o viteză la care dacă cad știu că pot să o rezolv. Nu cu o viteză mare în care să mă duc în cap și să se întâmple toate.

Lucrurile astea. Asta clar. Și dacă prinzi o zi din aia cu zăpadă mare, spune-mi tu ce faci ca snowboarder când te vezi într-o zăpadă așa până spre genunchi. Cum te vei duce atunci? Cum îți controlezi bucuria de aluneca? Te vei repezi cu o furie extraordinară și cu o plăcere nebună. Ceea ce facem cu toții. Ne așteptăm acele.

Zile. Apropo de sporturi, ai spus că mergi cu bicicletă și vreau să profi de asta. E ok mersul pe bicicletă pentru genunchi? Da, e ok.

În general, genunchiului și șoldului, fiindcă vin mulți pacienți la noi care au artroză, adică acea degenerare a cartilajului articular, și dacă vorbim de artroză la nivelul șoldului și genunchiului, Acestor articulații de fapt le place mișcarea fără încărcare. Ce înseamnă fără încărcare? Adică să nu ducă greutatea corpului. Fără impact. Și atunci dacă tu ai o articulație cât de cât afectată deja și totuși vrei să faci sport și e bine să faci sport, după cum spuneam, este esențial, atunci o mișcare fără încărcare, cum ar fi bicicleta, cum ar fi inotul, aquagym-ul, rowing-ul, sunt mașinile alea de... sunt dispozitivele acelea. Aparatele alea in.

Care tragi, da, asa ca si cum.

Ai vazut Lina. Exact. Rowing-uri sunt foarte bune pentru articulatiile tale, sa tii un tonus muscular, sa le misti, ca sa combati rigidizarea lor, fiindca de data ce s-au rigidizat si incepi sa-ti pierzi mobilitatea, cam ai nevoie de un ortopest sa te opereze, de regula sa te duci.

Catre o proteza. Mi s-a intamplat mie, mi s-a intamplat sa ma sperii, ca mi-am luat o bicicleta de acum cateva luni, Dom'le, și mi-a plăcut, adică îmi place încă, dar când am luat-o și am început să merg cu ea și mi-am adus aminte de bucuria de a merge cu bicicleta, mi-am făcut într-o zi, prima zi în care mi-am luat bicicleta, un gravel de la Specialized. Ne-am făcut toată treaba și mi-am găsit treburi extra în oraș și când, dacă aveam de mers, nu știu, de la Floreasca până în centru vechi, făceam și două ture de helstrău până ajungeam acolo. Am făcut vreo 50 și ceva de kilometri în oraș în ziua respectivă, A doua zi am făcut vreo 30 de kilometri și vreau să zic că la finalul zilei mă dăreau genunchii foarte tare, dar cum să zic, mă ardea toată articulația genunchiului la modul că mi-era greu noaptea să calc, mă trezeam noaptea și mi-era greu să calc pe picior din cauza genunchiului. Și m-am speriat foarte tare, mi-era greu să țin un frâut, totuși bucuria de a merge. Am continuat să merg, dar mai puțin. În timp mi-am revenit și de atunci mi-am pus întrebarea dacă cumva e afectată articulația genunchiului sau am suprasolicitat-o fără să fie obișnuită. După aia a dispărut. Adică acum pot să merg cu bicicleta mult și nu.

Mă doare nimic. Păi eu deja ai spus câteva lucruri care sunt esențiale. În primul rând, Gravel-ul e o bicicletă minunată, să vezi ce bine merge pe munte și ce ușor poți să urci și să te plimbi printre copaci, ca să creștem un pic, să te provocăm un pic mai mult pe zona asta, să părășești un pic asfaltul și poate fi alături de noi prin natură. Mergem cam o dată la două weekend-uri. Și aici ne ducem la mișcarea care se face și afară și sub soare și îți mai dă și niște vitamina D, fiindcă am vorbit și de osteoporoză și m-ai întrebat cum să ții moane moasele sănătoase, păi mișcare și mai mult mișcare la soare decât într-o cameră închisă. Dar revenind, antrenamentul, pentru că bucuria ta a fost extraordinară, din nimic ai mers 50 de kilometri, cred că pe orice om l-am luat și l-am pune brus la 50 de kilometri după o anumită vârstă, nu mai reușești așa brusc să facă și atunci tu trebuie doar să te antrenezi, dacă începi cu 10 km în interval normal, după 2-3-5 săptămâni crești la 20, adică progresia într-o mișcare evită supra-solicitarea asta și în final ceea ce ai simțit. Și nu în ultimul rând, era un moment în care niște suplimente, suplimente din astea nutritive, te-ar fi ajutat un pic, scădeau inflamația. Ce suplimente? Din astea cu cartilaj, care ajută un pic la... Asta era întrebarea.

Mea aici, a scrise. De-astea cu condroitină.

Și... Condroitină și glucozamină.

Sunt eficiente? Un.

Pic da. Toate, toate, toate astea cu condroitină, glucozamină, cu mesemez, fac un pic scade inflamația, au un pic efect antiinflamator, crezi lubrifiere articulară. Merg în acut, adică... Merg... Calcium.

Vitamina D din suplimente e bun la ceva, sunt studii care sa le confirme eficienta. Pentru vârsta noastră.

Nu, sau nu știu, hai să nu zicem pentru vârsta noastră, ci pentru prima parte a vieții aș spune că nu, fiindcă acolo corpul produce și avem o alimentație, să zicem, corectă și stăm destul de mult afară. Pentru că să nu uităm faptul că vitamina D este dependentă de soare. Știm deja din copilărie când ne dădeau părinții în lunile cu râul pe alb, vitamina D și suplimente și după aceea ne trimiteau afară la soare. Și acum, pentru că mișcarea în aer liber a scăzut, există tot mai multe deficiențe de vitamina D. Vitamina D este legată de absorpția de calciu și atunci ne întrebăm de ce nu avem oasele foarte puternice sau de ce facem osteoporoză dacă noi nu mai facem nicio mișcare în aer liber și nu ne mai vedem soarele. Trebuie să-ți dau un exemplu ce ține de ce e mai important, suplimente sau mișcare. Și cât de important este pentru sistemul nostru osos, că vorbim de oase, ca ele să fie puternice, mișcarea. Cea mai simplă asociere este cu ceea ce se întâmplă cu cosmonauții, care sunt și bărbați, care sunt și tineri. Și s-a văzut foarte clar că după ce au stat pe stațiile stea orbitale și au stat în cosmos, vorbim de câteva luni sau șase luni, cât stau ei de regulă, când se întorc din imponderabilitate, toți au osteoporoză. Și au osteoporoză mare. Și de unde? Ai putea să le dai calciu și ai zice, am rezolvat problema. Sau vitamina D, că au acolo destulă. Dar din păcate nu au, nu rezolv nimic, fiindcă de fapt ei stând în imponderabilitate, nemergând, ne pun în presiune pe os, care osul este o structură vie, care se întărește și se remodelează pe măsură ce poartă greutatea noastră și pe măsură ce o supui unor forțe, Oasele lor se remodelează în sens negativ, se subțiază, devin mai moi, se rarefiază și îi fac osteoporoza.

Astronautii n-ar mai avea osteoporoza, dar se pare ca efectul este nul al acestor suplimente in cazul lor. Si stii cum, legat de vitamina D, intr-adevar si acesta e un supliment relativ safe pentru ca, sa zic, supra doza de vitamina D se face la doze mari, cu toate ca sunt oameni in online care recomanda sa iei 10.000 de unitati de vitamina D in fiecare zi, ceea ce e absurd si poate sa-ti faca rau. Dar în final, știi, culmea este că pe foarte multe studii mari, meta-analize, pe cohorte gigante, cum este Studio Vital, care este în dezvășurare pe vitamina D, arată că vitamina D, suplimentară de vitamina D, nu are absolut niciun beneficiu în boli cardiovasculare, cancer, mortalitate, supraviețuire, pentru că vitamina D pare să fie un marker al sănătății tale. Adică dacă te duci, În pădure, cu bicicleta, o să ai un nivel bun de vitamina D pentru că ai fost în pădure cu bicicleta și pentru că te-a văzut soarele, dar efectul benefic îl are toată mișcarea și toată activitatea care duce la acel nivel de vitamina D. Tot pachetul, într-adevăr, tot pachetul și dacă iei doar ambalajul nu o să rezolvi treaba, dar, într-adevăr, n-ai altă soluție, înțeleg și perspectiva medicului la care vine un pacient care este sedentar pe care n-ai cum să-l scozi tu din casă și atunci ai la îndemână o vitamină pe care să-i o dai, într-adevăr, chiar dacă ea probabil că face foarte puțin, adică e foarte puțin benefică spre deloc, probabil. În fine, Înțeleg, înțeleg. Știi cum la calciu e? Am mai auzit un mit și vreau să mergem mai departe după mitul ăsta. Și vreau să te întreb pe tine ce părere ai. Asta o spun de regulă veganii care spun, hei, nu mai bea lapte, pentru că laptele are calciu, dar calciuul ăla din lapte, din contra, scoate propriul tău calce din oase. E vreo bază științifică.

Pentru asta? Eu n-am găsit-o. Sigur că sunt tot felul de mituri. Cred că dacă tu ai o dietă, practic dacă ai o dietă echilibrată, ești afară, te vede și soarele, cred că nu mai ai nevoie de nimic. Putem să ne dozăm vitamina D? Într-adevăr, la vitamina D este destul de multă știință în jurul ei și poate este chiar mai importantă decât calciu. Și de exemplu, la vârstnicii care cad, care au traumatisme, care nu s-au mai mișcat de mult, s-a văzut că vitamina D, nivele ridicate, dacă poți să le dai repede intravenos, crește un pic tonusul muscular. Vitamina D, nu vorbim doar de efectele ei asupra imunității, cardiovascular, deci la ce s-au uitat studiile astea, dar ceea ce știm noi este că pe sistemul muscular, lipsa de vitamina D, Într-adevăr.

Cele mai bune rezultate la vitamină D, care chiar sunt documentate și acolo, în această categorie de vârstă, într-adevăr sunt beneficii, sunt la vârstnici. Vârstnici, pacienți oncologici în vârstă, acolo pare că vitamină D, într-adevăr, dă rezultate bune. Hai să mergem mai departe și să vorbim despre celelalte accidente de care mi-ai povestit. Ai zis de întorse.

Luxații și... Așa, să le definim. Tot timpul auzim, am avut o luxație, am avut o întorsă și trebuie să facem diferența. Întorsa este, hai să ne gândim cum să o explicăm, este o întindere a ligamentelor. Deci, practic, dacă ne gândim că articulația noastră are două suprafețe, nu? Că este formată, este un os deasupra și unul de desubt. Când cădem și supunem articulația la o forță anormală, la o forță excesivă, cele două suprafețe s-ar putea, dacă mergem la mână, dacă acestea s-ar imaginea că sunt cele două suprafețe articulare, când cădem le supunem la o tensiune, ele se destind un pic, dar ce-i important? Rămân în contact. Deci există același raport anatomic între cele două suprafețe articulare. Nu se întâmplă nimic rău, să zic. Asta e întorsa. S-au întins niște ligamente, poate și s-a rupt unul dintre ele, dar cele două suprafețe au rămas în.

Contact. Îi putem spune întindere.

Sau sunt lucruri diferite? Întindere ar fi, să zicem, un stadiu, unul ale întorsei, fiindcă întorsele au vreo trei stadii. În un stadiu incipient doar întindem un ligament, în un pic mai avansat se rupe o parte din ligament, dar încă rămâne în continuitate și în ultimul stadiu se rupe ligamentul de tot. Dar totuși, suprafețele articulare rămân în contact, care este foarte important. La luxație, ne imaginăm că tot asta este articulația noastră, când se rupe ligamentul, cele două suprafețe ies. Deci nu mai sunt în contact. Și își revinți sau nu contează? poa să-și revine dacă articulația e o articulație mică, mai rar, sau nu-și mai revin deloc și rămân ieșite. Deci, s-au sărit articulația și atunci aia este luxație. Unde avem cele mai.

Dese, să zic, întorse și luxație? Întorsa, pe locul întâi.

E la genunchi. Evident, la genunchi și gleznă. Ăstea sunt cele două locuri unde avem entorse, dar dacă ne gândim la luxație, pe primul loc este luxația de umăr, luxația scapulohumerală. Luxația de umăr. Și de ce? Iartă-mă că nu îți spun că am început cu istorie, când am zis că Hippocrate, la început, ne-a învățat și a început să reducă luxații. Pentru că pe primul loc, ca și frecvență, este luxația de umăr, scapul o humerală, și Hippocrate a fost primul care a reușit să pună acest umăr la loc printr-o manevră cunoscută și astăzi sunt numelele de manevra Hippocrate. De aici, fiindcă sunt multe, și atunci ai nevoie de ajutor. Gândește-te că umărul ți-a rămas sărit, brațul tău devine balant, că nu mai poți funcționa, plus că o luxație, când s-a produs, deci când au ieșit suprafețele articulare, ce avem noi în spatele articulațiilor de răură? Pachetele vasculare și nervoase. Și atunci tu apeși pe vase, pe nervi, doare, nu mai mișcă, poți să ai și leziuni vasculare, să apeși pe artere și să-ți scadă fluxul sangvin, cu tot felul de alte complicații. Practic, asta este una dintre puținele urgențe ortopedice. Dacă articulația s-a luxat, trebuie să o repoziționezi de urgență și.

Cât mai repede. Întâlnim despre oameni care fac această luxație de umări, dar sunt obișnuiți cu ea, tot o fac în continuu și zic, ah, mi-am luxat umărul, stai, tragem-o așa, făm așa, nu stai când revine, stau un pic și își revine la loc. De ce se întâmplă.

Asta? Pentru că luxația, dacă se produce odată, se numește o luxație traumatică obișnuită pe care tu trebuie să o tratezi corect. Corect înseamnă nu numai să o repoziționezi la loc, dar înseamnă și să ții acel umăr imobilizat pentru 3 săptămâni. Pentru că dacă ne gândim să-ți sară o articulație, nu înseamnă că doar îți sare. În momentul în care ea iese, când ies suprafețele articulale una față de cealaltă, când se pierde acest raport, se rupe capsula, se rupe ligamente, adică distrugerile părților moi din jurul articulației sunt foarte mari aceste distrugere. www.LegendaVie.ro se vindecă, dar nu întotdeauna. Sigur că aici sunt noanțe. Punerea în repauză a articulației și imobilizarea duce la vindecare în multe cazuri. În alte cazuri nu e suficient și trebuie să facem și un gest chirurgical, să coși un ligament, să reconstruiești.

Dar revenind la luxație de umăr, deci ți s-a luxat odată umărul, e o luxație traumatică, trebuie să o tratăzi corect, mi se pare foarte importantă informația asta, și să ții umărul imobilizat 3.

Săptămâni. Cum se ține umărul imobilizat? După trei săptămâni ai șanse mari ca lucrurile să meargă bine. De regulă nu prea te tratezi corect. Și atunci poți să miști repede, umăruți, dai bandajul jos că nu-l poți suporta și sunt o felul de alte cauze. Și-ți sare din nou pentru că nu s-au vindecat ligamentele. În momentul în care ți-a sărit a doua oară se numește luxația recidivantă. Dacă ți-a sărit și începe să-ți sară de două, de trei, de cinci, de nouă ori, atunci zici lasă că nu-i nicio problemă că mi-l pun eu la loc. Fiecare episod de instabilitate strică mai mult ligamentele, strică cartilajul articular și la un moment dat faci artroză. E aceeași poveste ca și la genunchi, când dai o ruptură de ligament în crucișat anterior și în care pacienții nu se operează la timp, rămân cu un genunchi care le fuge, le scapă și încet încet, în 10 ani, fac rupturi irreversibile de menisc, rupturi irreversibile de cartilaj și în final ajung la artroză. Și atunci orice luxație, dacă le devine recidivante, indicație chirurgicală și numai chirurgicală postrata. Să stabilizezi, să coși acele ligamente, să le pui la loc și să refaci practic anatomia și stabilitatea articulației. Dar.

Poți face asta la luxația recidivante de umor, chiar dacă, să zic, umorul ăla se luxează de ani de zile? Tu poți să mai găsești acele ligamente pe care să le coși? se.

Fac diverse proceduri adiționale. Fie că e norocos pacientul și regăsești ligamentele și le coși artroscopic, adică cu camera de luat vederi, fie dacă acest lucru nu se mai poate pentru că tu practic ți-ai tocit articulația, poți să faci niște procedeie adjuvante din cadrul chirurgiei deschise, în care muci o mică bucățică de os pe care o pui în față ca o frână, să nu-ți mai sară articulația, sau alte procedeie. E.

Complicată operația asta pentru umări?

Dacă este o operație simplă în care tratezi luxația recidivantă și nu trebuie decât să pui acele ligamente la loc, e o operație care durează până într-o oră și nu e foarte complicată. Dacă nu te-ai tratat la timp, într-adevăr, atunci ai nevoie de tehnici auxiliare și devine mai complicată și chiar să.

Apelezi la chirurgia deschisă. Problema la acest humor care se luxează în continuu nu e doar faptul că se luxează, ci faptul că face această ardroză. Putem să definim ardroză? Ce înseamnă.

Ardroză? Ardroza, de fapt, ați văzut că suprafețele articulare sunt acoperite de un cartilaj din acesta, alb, lucios. Cel mai simplu exemplu e când mâncăm un picior de pui, e cartilajul ăla, alb, lucios, neted, în articulație. Așa sunt toate articulațiile noastre, ăla este cartilajul hialin, și acel cartilaș e o structură extrem de nobilă și extrem de prețioasă. Un cartilaș ialin? Nu. Dar am un genunchi care dacă ne uităm și este bine de văzut, să zicem, dacă-l vedem așa, dăm la o parte, asta este rotula, în fața e rotula cu tendonul rotulean, o dăm la o parte și deschidem așa frumos genunchiul, Și dacă ne uităm așa la.

El... Deci partea asta e cartilajul hialin.

Partea asta de aici este cartilajul hialin, care e o structură albă, netedă, lucioasă. Aici avem meniscurile, care sunt de asemenea niște structuri cartilaginoase extrem de nobile și importante și care sunt cel mai dezrupte. Și în mișloc aici vedeți că există niște ligamente, dacă desprind așa, se numesc ligamentele încrucișate și este ligamentul încrucișat anterior și posterior. Cel anterior este cel care se rupe în accidentele de ski și acum vor fi practic nenumărați, vine perioada în care destul de mulți pacienți din păcate vor veni în serviciile de ortopedie cu ruptura de ligamentelor încrucișate anterioare. Bun, ne întoarcem la cartilajul de care spuneam că m-a întrebat de Artros. Și acest cartilaj care este pe toată suprafața articulară, și atât pe femur cât și pe tibie, dar orice articulație sinovială. Și pe umăr, și pe cod, și la articulațiile mâinii, deci peste tot există cartilaj, pentru că piesele aflate în mișcare trebuie să aibă o mișcare fină, o mișcare regulată. Atunci asta este structura de alunecare. Când cartilajul ăsta se strică, încet încet el se degradează și degradarea lentă și irreversibilă a cartilajului articular duce la artroză. Adică este o boală a cartilajului, caracterizată prin dispariția lui și prin pierderea acestui efect fin de mișcare în articulație.

Dar de ce la umăr, la această luxație constantă, împierd acest cartilaj hialin?

De ce fac artrozii? În momentul în care se lovește umărul și iese din articulație, tu îl lovești acest cartilaj hialin și el îl distruși prin lovire. Îl lovești. Ca și când ai tot timpul cu un ciocan în el. La genunchi, el se strică prin faptul că... tu îl uzezi, fiindcă articulația genunchiului este o articulație care funcționează în încărcare, adică duce tot timpul greutatea corpului și atunci aici îl uzezi, la fel cum ai uza un cauciuc de mașină. Asta.

E important de reținut că artroză înseamnă că tu uzezi și strici acel cartilaj, versus artrită, care e cu ită, este inflamația articulară. Deci artrită, inflamație, artroză, uzură. Coxartroză.

Ce înseamnă? Coxartroza înseamnă uzura cartilajului articular de.

La nivelul șoldului. Ok, asta e coxartroza. Și gonartroza?

Uzura cartilajului articular de la nivelul.

Genunchiului. Ok, deci artroza genunchiului este gonartroza.

Și artroza șoldului este coxartroza. Deci.

Practic ai OZĂ care se strică cartilajul și GONA sau COX îți arată localizarea lui. COX artroză short, GONA artroză genuine.

Simplu. Și putem continua. OMA artroză e la nivelul umărului.

Omartroză e la nivelul umărului în urma unei luxații recidivante, de exemplu. Sau.

Poate să fie o boală degenerativă.

Alte denumiri din astea care localizează?

De exemplu, rizartroză, care este artroză.

La nivelul bazei policelui. Deci, mai există. Dacă vă place videoclipul, lăsați un.

Like și abonați-vă la canal. crate, întindea pacientul pe jos, se descălța, lua brațul pacientului, punea o contra extensie, un picior, practic călcâiul, le introducea în axila pacientului și apăsând cu călcâiul înspre axilă și trăgând de mână în sens opus, reușea și repoziționa umărul, le introducea din nou în articulația scapului. Am.

Văzut că în ziua de aia sunt alte metode în care poți să duci cumva mâna sus Exact, corect.

Sunt vreo 5 variante descrise în literatură de reducere a articulației scapului humerale. Unele sunt cu mâna în sus, așa cum ai descris tu și cu o secvență de rotații. Altele sunt folosind un spătar de scaun și folosești contraextensia la spătarul de scaun. Varianta mai elegantă, evident, este subsedare în care primești o anestezie ușoară și cu anestezie se reduce articulația pentru că practic durerea duce la contractură musculară și în momentul în care medicul încearcă să-ți reducă umărul, practic tu te contracti, e normal, te aperi și atunci acea contractură.

Împiedică practic repoziționarea articulației. Dacă ai o luxație de umăr, ți-a ieșit umărul din articulație, ce faci? Suni la ambulanță, iei un taxi până la spital, camera de gardă? Te uiți pe YouTube să vezi cum se repoziționează și încerci să faci asta acasă? Nu, ar trebui să te duci.

La spital sau poți să ai norocul că acel care îți oferă primul ajutor, care poate să fie un paramedic sau asistent de ambulanță sau salvamontul să știe să-ți reducă umărul pe loc, fiindcă reducerea luxației scapul-ocumenerare face parte din manevrele acestea de prim-ajutor. Și există țări unde oamenii învață să facă aceste reduceri și să-ți poată asigura prim-ajutor direct pe pârtie sau pe munte când ți s-a întâmplat și nu să stai șase ore cu un umăr luxat că nu știe nimenea să-l pună la loc, dacă vorbim de prim-ajutor. Bun.

Hai să mergem spre genunchi, zic, și dacă poți să ne arăți tot așa pe macheta asta cum arată o întorsă de genunchi, adică ce se întâmplă, ce se rupe și după aia m-ar interesa să ne oprim fix la ligament nu încrucișat să înțelegem ce se rupe și ce ai de făcut și la menisc pentru că auzim des despre menisc dar nu prea știm ce e, unde e și ce se întâmplă acolo.

Genunchiul este o structură extrem de complicată și extrem de deșteaptă. Are o grămadă de ligamente atât în afara articulației cât și în interiorul articulației. Aici dacă te uiți, din păcate lipsește bucățică asta. Vezi că începe aici o structură și se continuă aici. În mod normal ar fi trebuit să fie și aici pe acest mulaj.

Asta e partea laterală. Deci partea exterioară a piciorului. Deci.

Vezi, avem o parte exterioară care e pe interior. și altă parte exterioară care e pe exterior, tot așa vedem aici niște.

Mici puncte de insecție. Deci asta e partea exterioară a piciorului, asta e pe interior. Și asta.

E fața. Și el te privește așa pe tine. Așa avem întorsele de regulă, sunt că îți răsuciești un pic așa piciorul sau caz foarte, cu el mult flectat.

Așa. Cu el mult flectat. Cu el.

Mult flectat sau cu el depărtat de corp și răsucit și trage în primul rând de ligamentele acestea care se numesc ligamente colaterale. Acum e.

Logic de ce se întâmplă la ski, pentru că ski-ul este greu, are o suprafață mare și poți să te prinzi cumva de ski și.

Să-Ți întorci... Și asta e mișcarea de răsucire.

A lui. Ok, când ai această mișcare de răsucire, ai practic o entorsă. Ai o.

Entorsă, exact. Și apoi entorsa asta poate să fie ușoară, că ai tras un pic de ligamentul ăsta și nu s-a întâmplat nimic, s-o să devină gravă când tu.

L-Ai rupt de tot. Când ăsta ce ligament, cum se.

Cheamă? Ligamentul colateral medial. E cel care.

Se rupe cel.

Mai des? E cel care se rupe cel mai des și care este într-un fel prietenul nostru, fiindcă dacă ligamentul colateral medial se rupe, este un ligament care de regulă se vindecă numai prin un tratament ortopedic. Adică dacă îl imobilizezi într-un gips, într-o orteză, 90% din cazuri, chiar dacă a fost rupt, s-a vindecat. Dar cum.

E posibil că se rupe, dar nu complet, nu? Adică cum recresc fibrele alea? Păi.

De-O parte că nu se rupe complet, și atunci ai niște fibre care rămân, pe de altă parte, chiar dacă se rupe, uneori se poate rupe numai despre femur, și rămâne aici în continuitate, în atașament, și se prinde, se revascularizează și se reprinde de... Ah, ok.

Deci bucățica asta, practic, lasă-mă să arăt, Asta de aici rămâne, se rupe aici de aia rămâne și.

Se prinde de os. Dacă forța continuă și se răsucește, rupe ligamentul încrucișat anterior, care sunt cele de aici din față. Față, răsucim, tragem de ligamente colaterale, facem flexie și acestea sunt încrucișate. Dacă ne ducem la ligamentul încrucișat anterior, este principalul stabilizator al genunchiului pe mișcări de pivotare, răsucire, schimbare bruscă de direcție. Deci ligamentele colaterale care sunt aici, așa, ne lasă să avem nevoie de ele ca să mergem în picioare. Vezi? Merge așa. Și când stai, genunchiul nu poate să se miște dreapta-stânga. În momentul în care stai cu el drept, nu poate să se miște dreapta-stânga și poți să mergi. Adică e o mare problemă dacă nu ai aceste ligamente, pentru că efectiv nu poți merge. Deci acestea sunt vitale. Dacă ajungem la încrucișatul anterior, Cu el rupt, poți să mergi. Și asta este o păcăleală a pacientului, pentru că pacientul, când își rupe ligamentul în crucișata anterior, își spune, dom'le, am putut să merg. Nu s-a întâmplat nimica. De ce să vin la doctor?

Dar e ceva ce nu poți să faci, să-ți dai seama? Da. Poți.

Să nu pivotezi. La pivotare, răsucire. Ce înseamnă? A pivota... E greu să-ți spun. Răsucire. Așa? Da. O răsucire bruscă a genunchiului. O schimbare bruscă de direcție. Vrei să mergi înainte, dar fugi brusc și te întorci și te duci în dreapta. Asta e o mișcare de cum principalele mișcări de pivotare, sau dacă ne gândim la sporturi, fotbal, basket, handball, sunt principalele sporturi în care ai nevoie de pivotare. În momentul în care ai ligamentul ăsta rupt și vrei să pivotezi, îți fuge genunchiul. Pac, tinde-ți tibea să iasă de.

Sub femur. Și ligamentul acesta încrucișat, el nu crește așa bine înapoi, nu? El nu mai crește. Dar tu când îl operezi, îl.

Coși înapoi? Aici s-a încercat foarte mult, s-a încercat multă vreme să se coasă acest ligament și prin coaserea lui s-a observat că pătrunzând lichidul articular, deci lichidul sinovial, este principalul adversar al vindecării. Atunci tu îl coși, dar nu se vindecă pentru că lichidul sinovial este inamic. și s-a renunțat la coasere și s-a dus chirurgia către reconstrucție. De aia noi spunem reconstrucția ligamentului încrucișat anterior și nu salvarea sau coaserea. Ce înseamnă reconstrucția? Reconstrucția înseamnă așa că noi îl abandonăm, deci nu încercăm niciun gest să-l reparăm și recoltăm un ligament dintr-o altă zonă din jurul genunchiului, fie de pe spatele lui, fie din fața lui, sunt mai multe zone. Această fâșie de nou ligament o împletim creăm un șiret, apoi introducem camera de luat vederi, artroscopul, care e acea cameră mică de 5 mm care intră în genunchi, și sub control artroscopii creăm două tunele osoase, unul femur, unul tibie, tragem ligamentul pe care noi l-am împletit din nou ligament recoltat de la pacient și îl fixăm cu niște șuruburi. Acum s-ar fi principiul reconstrucției. Destul de complicat. Nu e simplu, e destul de pretențios, pentru că dacă nu faci foarte bine această intervenție, ligamentul pe care tu l-ai transplantat nu se integrează, nu devine al tău. Și dacă nu devine al tău...

Și ce succes are operația asta.

În funcționalitatea genunțelui tăier? Operația, să zicem, defăcută de succes, cu grefă integrată, cu un pacient care din punct de vedere psihologic este perfect, are rată de succes undeva de la 90-95%. Dar avem și eșecuri. Avem eșecuri fie prin neintegrarea grefei, pur și simplu tu ai făcut un transplant, l-ai făcut bine, dar grefea nu s-a prins. Undeva rata de neintegrare a grefei e undeva de la 5% raportată în literatură. Apoi avem eșecuri datorat faptului că există un impact psihologic al acestui traumatism asupra pacientului. Gândește-te că treci printr-un act chirurgical, apoi vine o operație, vine o perioadă de recuperare destul de serioasă care durează niște luni bune, te reîntorci fericit la sport și rămâi cu o teamă, rămâi cu o frică, că tu ți-ai rupt ligamentul și ce faci dacă mai cază încă o dată pe genunchi și rupi din nou ligamentul. Și unii oameni nu pot să depășească această teamă și nu pot să mai atingă nivelul de performanță anterior rupturii.

Vreau sa te intreb cum stie un om, pentru ca lucrurile par destul de alambicate, pe de o parte avem incredere in puterea corpului nostru de a se repara, Avem simptome pe un genunchi de exemplu si zicem lasa ca trece si dupa aia merg si m-am regenerat Dar se pare ca acest lucru poate fi defavorabil pentru ca poate ne-am reparat gresit si era mai bine daca mergeam la ortoped de la inceput Care sunt seamnele exacte ca trebuie sa ajung la un ortoped cand am orice problema la genunchi fie de functionalitate fie de durere?

Păi sunt două semne foarte clare. Durerea este de fapt primul semn care ne aduce pe noi la doctor.

Cred că trebuie să te doare.

Păi nu aș merge la prima un semn dureros, pentru că atunci s-ar crea o adevărată fobie. De fapt nu fobie, nebunie. Dar cred că dacă tu ai o durere care persistă, după două săptămâni, trei săptămâni, două-trei săptămâni, două-trei săptămâni, o durere care nu trece la antiinflamatoare, care se repetă și e o durere care este asociată de regulă și cu pierderea, poate, a mobilității, cu creșterea în dimensiunea articulației, adică acea umflare articulației și dacă este asociată, poate, și cu un pic de instabilitate, adică nu mai ai încredere și-ți scapă genunchiul, îți fuge, dar e un moment foarte clar că ar trebui să te duci la ortoped. Alt semn, dacă cumva nu e durerea primoară, instabilitatea ar trebui să fie alt semn. Pentru că de regulă, ceea ce e foarte interesant, fiindcă tot am vorbit de ligamentul încrucișat anterior, de regulă ligamentul încrucișat după ce s-a rupt, hai să zicem așa prima săptămână, Începe ușor, genunchiul începe să meargă din ce în ce mai bine inițial și nu te mai doare în final nimic. Și rămâi cu un alt semn, și anume instabilitatea. Când tu vrei să pivoteze, scapă.

Genunchiul. Cum îl scapă? Adică îl simți.

Că... Îl simți că fuge și nu mai ai stabilitate pe el. În picioare, când ești în picioare. Un moment foarte simplu de instabilitate pe care îl poți recunoaște. Poate tu vei spune, stai domnule, că eu nu joc nici fotbal, nici handball, de unde știu eu că am ligamentul crucișat anterior rupt. când ne dăm jos din mașina mică. Este un moment în care tu pivotezi pe un genunchi flectat, pe care te dai jos. În momentul în care tu te dai jos din mașina mică, îți apare instabilitatea. Și pacientul de multe ori îți spune, dom'le, știi, eu am foarte mare grijă când mă dau jos din mașină, că am văzut că îmi fuge genunchiul. Dar dacă sunt atent, nu mai îmi fuge. Dar ce înseamnă atent? Tu te dai cu musculatura contractată jos, eviți orice pivotare, orice răsucire, și atunci oarecum te păcălești. Că tu ai ligamentul rupt, Dar pe de altă parte, nici nu te duci la doctor, fiindcă zici... Și aici se deschide o altă temă de discuție, ca să complicăm lucrurile, fiindcă nimic nu este simplu în ortopedie, dacă orice ligament în crucișat anterior trebuie rupt, trebuie operat sau nu trebuie operat.

Aici se împart discuțiile. Există pacienți.

Care pot trăi corect, fără riscuri cu un ligament în crucișat anterior rupt. Nu mulți, pentru că de regulă ai nevoie de intervenția chirurgicală, dar dacă știi să alegi pacientul potrivit în funcție de cum arată genunchiul lui în funcție de axul biomecanic, în funcție de tonusul muscular pe care îl are și nu în ultimul rând în funcție de ceea ce face el cu acel genunchi, adică cu numărul de ore de sport pe care el le face pe săptămână. Ce.

Tare, îmi place foarte mult să aud asta pentru că pui cumva în perspectivă nu doar acel mic ligament pe care tu poți să-l repari, ci tot restul, ce face cu el, cum sunt mușchii care îl mențin, la ce îl folosește pe acel genunchi. Evident, noi.

Tratăm totuși oameni și oamenii au nevoi diferite, au aspirații diferite, suntem diferiți și atunci nu putem să punem toți oamenii într-o cutie și să spunem, facem un remene, vedem la remene că îi rup, gata, treci la operație, treci la operație. Ai un procent de oameni care pot fi foarte fericiți să funcționeze normal, neoperați. Fiindcă și eu o intervenție chirurgicală, noi sigur, suntem chirurgi și spunem că totul e bine. Dar uneori nu e bine într-o.

Intervenție chirurgicală. Știi cum, aici apar desconfuziile care sunt și în dezavantajul medicinei pentru că am auzit foarte mulți oameni spunând asta. Am căzut la schi, m-am dus la ortoped, mi-a zis să fac remene și mi-a zis că îmi trebuie operație. Și ce ai făcut? Păi nu m-am operat. Păi când a fost? Acum 3 ani. Cum ești? Bine.

Exact. Și atunci te gândești, mă.

Genunchiul ăsta e ceva ciudat cu el, adică la un moment dat îți vine și ție să-ți pui întrebarea asta, dacă, băi, am o problemă la genunchi, nu mai duc, nu mai duc, că dacă, dacă ai tu de simplu, dacă pot să nu mă operez și să fiu bine, de ce să mă operez? Dar, de fapt, da, îți trebuie un raționament foarte, foarte critic și foarte axat pe pacient. Îi trebuie acelui pacient această operație, că poți să o faci, dar are.

Nevoie de ea. Exact, adică nu tre' ce tre' să fim de fapt, tre' să fim onești cu pacienții noștri, pe de-o parte, să fim corecți, sigur, să cunoaștem tot ce înseamnă legat de patologia respectivă, fiindcă uneori pot să nu-i oferă o intervenție chirurgicală poate printr-o lipsă de cunoașterea ta, dar alteori poate să-i oferă această intervenție poate printr-un pic de prea multă agresivitate. Adică onestitatea și corectitudinea cu pacientul tău ca și chirurg este esențială. Și în primul rând să nu uităm că suntem medici și în primul rând ar trebui să ne gândim că nu trebuie să facem rău pacientului prin tratamentul pe care îl propunem și după aceea trebuie să ne gândim etapa a doua în care să-i facem bine. Nu operăm orice pe bandă. Ăsta-i viziunea mea, nu vreau să.

Vorbesc despre acea viziune. E o viziune corectă pe care ar trebui să o învețe cred că toți, dar și medicii sunt toți diferiți.

Până la urmă. Iartă-mă că te-am întrebut, că mai e aceeași poveste, dacă vorbim de ligament, lângă ligamentul încrucișat anterior e meniscu. Asta.

Vrem sa te intreb, poti sa ne arati care este meniscu cat tot auzim de acest meniscu si care e treaba cu el, ce face el.

Acolo? Vezi, daca il deschidem asa, vedem ca avem femurul care este asa, vedem ca avem femurul care e aici, deci acum genunchiul, asa e drept genunchiul si.

Asa e flectat. Asta e femurul, asta e coapsa si asta e ce e de jos.

Sub genunchiul, sub tibia. Si vedeti ca daca ne uitam asa, Este o congruență foarte bună și se potrivește foarte bine, mă rog, e un pleonază, se potrivește femurul cu tibia prin faptul că mai există aici o structură care realizează o congruență foarte bună ale celor două suprafețe articulare. Aceste structuri, de pe exterior, sunt meniscurile articulare. Ele sunt două. Unu pe interior, unu pe exterior.

Din ce material sunt făcute? Este.

Un fibrocartilaj, un material suficient de moale ca să absorba șocurile, dar suficient de dur ca să nu se rupă. Și ce face acest menisc? Meniscul ăsta ne-a făcut de faptul că îți asigură și el stabilitatea articulației, că altfel ar juca... E ca un cauciuc, ca o garnitură, nu? E ca o garnitură. Exact. Îți asigură o dată stabilitatea, dar mai face un lucru foarte important. uniformizează forțele de presiune în articulația genunchiului. Dacă forțele de presiune cresc foarte mult, fiindcă dacă am tăiat meniscule și asta ne-au arătat studiile și știm și din practică le-am aruncat, Forțele de depresiune cresc foarte mult pe cartilaj. Și cartilajul dacă este prea presat, la un moment dat începe și se crapă la fel cum se crapă un geam. Și începe să se crape un pic, după aceea se crapă mai mult și în final se rupe de tot. Și facem din nou artroză. Aceea uzură și articulația se strică. Deci pentru o articulație a genunchiului sănătoasă pe timp lung, ai nevoie de meniscuri să fie bune. Punct 1. Ai nevoie de ligamentele încrucișate, ca am vorbit, să fie bun, să nu scapă genunchiul. Și nu în ultimul rând, care poate să fie o altă temă de discuție, un ax normal. Adică genunchiul să nu fie strâmp.

Să nu fie acele picioare în paranteză sau în X. Pentru că dacă sunt în paranteză sau în X, problema este că apeși doar pe o parte a meniscului. Corect.

Apeși doar pe o parte a meniscului sau pe o parte a articulației, întotdeauna meniscul la un moment dat începe să se rupă, fiindcă el nu e făcut să fie supra-solicitat și cartilajul începe să sufere și începe să se crape și începe artroza. Dacă vrei o asociere, merge asociat dacă ne gândim la roți sau la cauciucul de la mașină, Când roata merge excentric, întotdeauna cauciucul se tocește pe o parte. Când te duci să schimbi cauciucul, primul lucru ce spune la serviciu? Îndreaptă-ți geometrie. Îndreaptă-ți roata. Cum faci.

Geometrie la.

Genunchi? Geometria la genunchi e o provocare și sunt niște operații care sunt vechi dar s-au redescoperit datorită tehnologiei informatizării și roboticii și această geometrie se face printr-o intervenție chirurgicală care se numește osteotomie. Pentru că ce facem? După niște unghiuri calculate, creăm o fractură incompletă, pentru că nu poți să îndrepți altfel un os care-i strâmb. Tai un pic de os, de fapt creezi o fisură. Și făcând acea fisură devenind elastică, îndrepți piciorul. Nu se face după ce se termină creșterea osvasă. E destul de complicat și e destul de pretențios, pentru că trebuie să fim foarte exacti. Gradul de toleranță e undeva la.

2 grade de eroare. Nu poți să îndrepsi picioarele alea și prin kinetoterapie, exerciții? Nu poți să lucrezi un pic.

Asupra acelor picioare doar în perioada de creștere cât există cartilajele de creștere deschise.

Deci e foarte important pentru părinți să observe dacă picioarele copilului sunt strâmbe într-o direcție sau alta și cred că există, pentru că piciorul ăla crescând, tu poți să dezvolți musculatura pe o parte sau pe alta și să duci osul într-o anumită direcție. pe de o parte în stadiile.

Incipiente și pe de altă parte poți să faci niște operații mici de blocare a cartilajului articular pe o parte ca piciorul când crește să se îndrepte. Și.

Asta e mai simplu decât să o rezolvi prin osteotomie. Cum se cheamă picioarele în paranteză.

Sau în X? Picioarele în X se numesc picioare în genu valgum și picioarele în paranteză care sunt acei genunchi, îi spunem noi de fotbaliși sau de cărăreți, se numesc.

Genu varum. Genu varum. Acel tip de picior te predispune la o problemă cu meniscul, corect? Cu.

Menisc și cu artroz. Ai predispoziție, deci nu vorbim de.

Traumatism, vorbim de predispoziție. Ce pot face acei pacienți pentru a preveni dacă nu facă cele o steotomii și corectarea? În principiu, dacă sunt foarte activ.

Noi știm că undeva în jurul vârstei de 50 de ani cam toți vor face grade variate de artroză. Cam toți. Și unii care sunt mai norocoși fac artroze mai incipiente, mai puțin severe și pot să o duc așa pe tot parcursul vieții, dar alții, acea artroză, acel cartilaj este mai fragil, să zic din punct de vedere genetic, se strică și au nevoie de intervenții de protezare. de protezare sau de corecție axului piciorului. Aceste osteotomii personalizate le numim noi, fiindcă le facem cu ajutorul unor ghiduri printate 3D și cu ajutorul unui computer care ne măsoară toate aceste unghiuri și asta ar fi să zicem nouătatea pe tipul ăsta de chirurgie. Sigur că nu e nimic nou să facă aceste osteotomii, poate de zeci de ani. Dar noutatea vine din informatizare și din faptul că ne diminuăm foarte mult erorile pe care le putem face de calcul și de adaptare a acestor unghiuri.

La nevoile pacientului. Ți-e foarte tare că această digitalizare și inteligență cu care tehnologia vine, se infiltrează atât de frumos inclusiv în științe atât de precise, cum e medicina și cum e zona asta, chirurgia, ortopedice. Înainte să ajungem la proteză, vreau să te mai întreb de menisc pentru că auzim descă acest lucru, am o ruptură de menisc, trebuie să mă operez. Ce se întâmplă de fapt cu un menisc la un traumatism și ce.

Operezi acolo? Foarte bună întrebarea și chiar eu vreau să spun că și aici avem un pic de nevoie să stăm de vorbă cu pacientul, să-l înțelegem și să personalizăm un pic tratamentul, la fel cum am vorbit și de ligamentul încrucișat anterior. Deci odată că meniscul dacă se rupe, se poate rupe în foarte multe feluri. Asta este primul mesaj. Și nu orice tip de ruptură are nevoie de o intervenție chirurgicală. Doi la mână. Când meniscul se rupe, de regulă apare durerea. Deci, în final, cum ajungi la ortoped? Că te doare, cum spuneam. Și atunci, o ruptură de menisc duce la durere, duce la o reacție lichidiană și se umflă piciorul, duce la faptul că pacientul nu mai poate să meargă foarte mult sau mai deloc, sau nu poate să facă o genoflexiune completă.

Și rămâne înțepenit. Din cauza rupturii sau din cauza.

Fragmentului care se pierde pe acolo? Nu uitați crează acea urgență care se numește genunchii în blocași. Și ce face pacientul? Fragmentul s-a deplasat între femur și tibie, deci bucata asta de ei s-a rupt, și atunci tu rămâi așa cu genunchiul flectat, și când vrei să-l întinzi, bucata asta de menis se o pune în tindere. Și ai un deficit de extensie, adică nu-l să dați like, să lăsați un comentariu poți și să distribuiți acest material video pe alte rețele sociale face drept, așa, și rămâi cu el așa blocat. Poți să-l îndoi, dar nu poți să-l întinzi. Și rămâi flectat. Tu zici, mă, e bine că poți să îndoi. Problema nu e că poți să îndoi. Problema e că nu poți să întiinzi. Și în momentul în care nu poți să întiinzi, genunchiul ții se blochează în flexie și începi să ai probleme. Nu mai poți să stai cu el drept, apare... Dar simți că nu poți să-l.

Mai duci înapoi. Simți, simți. E ca un papuc care se blochează în ușă, nu? Și nu se închide, trebuie să-l...

Simți. Și are un moment în.

Care.

Tu trebuie să-l operezi. Acum, când m-ai întrebat de menisc, la menisc e foarte important să-l salvezi. Acum 20 de ani se spunea, scoate- Și eu când am început ortopedia, lucrul pe care ți se spunea, ai venit scurub, scoate-l, ce mai stai, altfel altceva n-ai ce să faci. Cred că.

Pe moment nu se întâmplă nimic, îl scoți și rezolvi problema.

E chiar mai bine pentru pacient că scapă de el. Și nu are nicio complicație. Dar ce se întâmplă? La 20 de ani, cam toți pacienții care s-a scos meniscu fac artroză. Și s-a văzut că meniscu nu este ceva de care noi putem scăpa. Nu e un apendic care să zici am scăpat foarte bine, o să fie bine. Ci are niște consecințe groaznice asupra sănătății genunchiului că faci artroză, începi durerile, începi pierderea de cartilaș. și ne ducem de unde am pornit, ne întoarcem de unde am plecat.

Dar în concluzie, la menisc, el se poate rupe din cauza unui traumatism în funcție de cum se rupe medicul stabilia și se ocupa ceea ce intervenție.

Se face? Exact. Mergem pe salvare, care înseamnă suturi a meniscului. Se coase. Sigur că și aici sunt rupturi care se pretează, astea se coase, sunt rupturi care nu pot fi cu sute. Depinde foarte mult momentul în care te duci la ortoped. Că dacă te duci cu un menisc rupt după șase luni sau opt luni, nu mai ai ce să coci. Aș atunci că l-ai stricat de atât de mult, încât atunci când pui firele, evident că nu ține nimic. Și nu în ultimul rând, o treabă care tot așa apare în... viața pacienților și îi stresează foarte mult și mă bucur că m-a întrebat, există o clasificare a rupturilor de menisc un pic din zona imagisticii. Adică te duci, faci remene și găsești leziune de menisc, asta e varianta dulce, care ți se spune leziune de menisc gradul 1, gradul 2, gradul 3. Alții spun ruptură de menisc, gradul 1, gradul 2, gradul 3. Ei imaginează-se că atunci când nu ești avizat și auzi termenul de ruptură de menisc, nu și nu te mai interesează gradul, fugi la ortoped și ești disperat că este ceva absolut groasnic. Nu e nimic. Aici e frumusețea. Deci ortopedul, dacă e onest, îți spune ruptura de menisc de gradul 1, de gradul 2, chiar și de gradul 3, nu are nicio indicație chirurgicală. Într-un anumit caz. În majoritatea cazurilor. Consensul de menis publicat în Franța cu vreo 5-6 ani chiar insistă pe povestea asta, inclusiv în cadrul rupturilor de menis de gradul 3, să-l lași pe pacient vreo 2-3 luni. să zicem așa, să se perpelească, o folosim să vorbim așa popular, adică să facă niște kinetoterapie, niște anti-inflamatoare, bicicletă, poate și o infiltrație și 80% dintre pacienți dacă îi trateze așa, nu au nevoie de nici o intervenție chirurgicală, deci.

Scap de operație. Până la gradul 3 și gradul 4... Obligatoriu l'operez, aici n-avem ce negocia.

La gradul 1, 2, 3, dacă te uiți la pacient, dacă te uiți la gradul lui de activitate, ajungem din nou să adaptezi tratamentul și la pacient, nu ai nevoie de nici un gest chirurgical. Și atunci și pacientul ăla poate să trăiască liniștit și nu intrăm în panică, să îmi iam rumeniscu, să fug, deci trebuie să ne uităm la ei.

Dar nu s-a inventat un menisc artificial? Avem de toate. Avem si menisc.

Artificial. In lume a inceput si transplantul de menisc. Avem cazuri in care a trebuit sa inlocuim si am putut sa inlocuim meniscul cu un menisc artificial. Astea sunt cazurile in care tu ramai de tot fara menisc. Vorbeam ca daca ramai fara menisc, faci artroza. Si ce facem pentru paciente? Tie.

Din ce e facut? Este.

Dintr-Un poliuretan din asta foarte dens, foarte dur. Ce face bine? Rămâne o perioadă în articulație și pacientul se simte bine. Sunt studii care arată undeva 5 ani, 6 ani, 7 ani, dar după aceea încet, încet este lizat și îndepărtat de corp. Dar e o soluție de a mai fura niște timp. În final ne interesează să furăm timp și să nu ne lovească artroza.

Când suntem tineri. Transplantul de menisc practic se adă la un donator cadaveric, mă gândesc, și necesită imunoterapie, imunosupresie? Nu, aici suntem norocoși că atât.

În cazul transplantului. Și funcționează bine? Funcționează, aș numi potrivit, pentru că este o structură, nu toate se integrează.

Adică poate să apară acea liză.

Și în cazul ăsta. Poate să apară respingere și extruzie, numim noi, aluncarea meniscului dintre suprafețele articulare, dar tot așa noi nu ne propunem să întinerim de tot genunchiul, ci ne propunem să câștigăm timp în lupta cu artroza și să ducem pacientul poate către 60, 65, 70 de ani fără artroză și când l-a lovit atunci să punem.

O proteză. Dacă nu ținem cont de aceste lucruri, n-am ajuns la medic, mi-a sărit meniscul și am stat așa, mi-a sărit ligamentul încrucișat și l-am lăsat așa, se lezează cele două suprafețe articulare, fac artroză și la un moment dat ce se întâmplă? Mă doare foarte tare și singura soluție este Proteza de genunchi. Poti sa ne explici ce e proteza de genunchi si cum o schimbi? Asta mi se pare ca deja se duce in zona de science fiction. Nu stiu cat de greu este sa schimbi o proteza de genunchi, dar mi se pare incredibil ca poti sa schimbi o articulatie atat de importanta si sa ai o viata absolut normala, pentru ca asa cum am inteles de la tine, cu o proteza de genunchi poti sa mergi normal, sa alergi si sa.

Ai activitatea absolut normala. Da, aici aș putea zice că sunt mândru că sunt ortoped, pentru că ortopedia a schimbat cu totul calitatea vieții pacienților odată cu apariția protezerilor. Prima proteză practic, nu vorbim de istorie, hai să zicem primele proteze eficiente și care s-au început să fie folosite pe scară largă au fost cele de Shoal, prin anii 70. Și de atunci, apărurile au fost, unul dintre pionierele a fost în Anglia, ulterior s-au extins în Statele Unite. centrii destea mixte de cercetare, iar genunchiul a apărut într-o colaborare europeană-americană care a fost de foarte mare succes. Practic ai luat aceste articulații însepenite, în care pacientul avea un handicap locomotor important, și ai reușit din nou să le redai mobilitatea și mersul. Prima a fost popularizată în The Lancet când, dacă vorbim de Schold, a fost concertă, chiar operația secolului a fost numită în The Lancet, pentru că a avut atât de mare succes și a redat atât de repede mobilitatea pacienților, pentru că în anii 70 predomina coxartroza, nu prea făceam leziuni la nivelul genunchiului, fiindcă nu eram atât de sportiv și nu erau atât de multe traumatisme. Și atunci pe primul loc era artroza șoldurului. Și artroza șoldurului înseamnă niște handicapuri de funcționare foarte grave. Puteți da un exemplu. Când te-a lovit... când a avansat foarte mult artroza la nivelul șoldului, nu te mai poți încălza singur, nu te mai poți îmbrăca singur, nu mai poți să-ți pui ciorapii, nu mai poți să-ți trași pantalonii. Deci.

Nu vorbim doar de... sau nu vorbim de fractură aici, vorbim pur și simplu de această, cum ai zis, coxartroză, adică articulația asta de la nivelul șoldului, unde se implantează piciorul în corp, să zicem așa, se strică. Ok, și nu te mai poți încălța, ai zis, nu te mai poți.

Aplica? Evident, nu te mai poți aplica, nu mai poți să te ridici piciorul peste cadă, să te sui într-un autobuz, adică handicapul tău funcțional pentru viața cotidiană e groasnic. Trecem peste faptul că ai durerii, trecem peste faptul că mergi schiopătat, ai nevoie de baston, de cadru, adică lucrurile te transformă de fapt într-un om normal, într-un om cu adevărat handicapat, nu numai pentru societate, dar și pentru familia ta. Imaginați dacă nu te poți spăla singur ce faci. Trebuie să vină altcineva să te spele. Și lucrurile se complică. Și prin această operație, ce face ortoped? Uite, pot să-ți arăt așa la... Ce facem noi pe Rafa? Practic articulația shoulder-ului care este complet distrusă, o înlocuim cu articulație nouă, după cum vezi aici, este o mică bilă.

Seamănă cu originalul. Aici practic, ăsta este piciorul pe care îl ții tu, aici ar fi corpul, aici e spatele, ăsta ar fi fesele de aici dacă le-am împedea. și.

Aici vezi, asta este, vine o mică tijă care intră pe femur în jos, ca să stabilizăm, tija asta poate fi cu cimenț sau fără, se duce niște centimetri buni, ca să poată să țină și să poată să aibă presiune suficientă. 10-12 cm se duce. Sunt modele mai lungi, sunt modele mai scurte, dar astea sunt variante tehnice. Are o bila, care de regula este de metal sau de ceramica, de diverse dimensiuni, ca sa aiba uzura mica, fiindca altfel, daca uzura este mare, nu tine proteza. Apoi punem o alta cupa, vezi aici, pe bazin, și are un insert în interiorul acestei cupe care este un insert, poate să fie tot de un plastic dur sau de ceramică. Și atunci ai o articulație nouă, spunem de ceramică pe polietilenă sau de metal pe polietilenă, ea vine după niște unghiuri și care se mișcă aproape ca.

Un șold normal. Pacientul simte care este această proteză?

În proporție de 90% dintre pacienți, după un an de zile, nu mai.

Simt nimic. Adică te simți normal ca înainte.

Și aici lucrurile se împarcă. Sunt foarte multe avansuri tehnologice și sunt foarte multe variații. Una dintre ele este legată de abort. Și dacă îți amintești, la început am vorbit de abortul minim invaziv. Pentru că dacă proteza este pusă printr-un abor minim invaziv, te recuperezi extrem de repede. Spuneam că seara deja faci primii pași. Și avem pacienți care la 3 săptămâni deja de la operația de protezare conduc mașina. Deci este important să știm până unde ține handicapul post-operator și cât de repede ne integrăm. Apoi, reîntoarcerea la diversia, dacă vorbim de chirurgie minim-invazivă, un lucru foarte, foarte important e legat de faptul că sângerează mult mai puțin acest act chirurgical și la ora actuală nu mai folosim transfuzia de sânge, este altă nouătate. și nu, în ultimul rând, se deschid aici niște ferestre de discuție, vorbind de implanturile personalizate și implantate robotic, care deja înseamnă altă tehnologie, care e deja.

Prezentă în viața noastră. Robotul ăla ce te ajută, de exemplu, în operația asta? De exemplu, vezi că trebuie să.

Fie foarte bine pusă această cupă în jurul bazinului, vezi, trebuie să folosim toate reperele osoase, ea nu iese din conturi. Robotul te ajută să nu ai vicii de poziționare, să pui exact proteza.

Pe anatomia pacientului. E important de precizat că când zici implantate robotic, e că tu le implantezi robotic, nu? Tu ești chirurgă care implantează robotic, folosești robotul ca pe un instrument. În loc să ai ciocanță, în loc să ai bisturiu, ai robot. Adică ai un instrument mult mai precis în a face ceea ce tu.

Îți propui să faci. Mi-ar place să spun că noi stăm, bem o cafea, stăm de vorbă și robotul muncește, dar chestia asta nu este reală. Este de fapt, avem un braț haptic, un braț robotic pe care noi îl conducem și cu ajutorul căruia facem gesturile chirurgicale importante, cu ajutorul lui facem.

Tranșele osoase. Chiar, eu obișnuiu să te întreb pe chirurgii care vin în podcast la noi, l-am întrebat și pe prof. Rinald Popescu, te întreb și pe tine, pentru că scenariul pe care l-ai povestit acum e... O să vină. E prezent. Da, nu, scenariul în care bei o cafea și robotul îți pune proteza. Întrebarea e când. Când crezi tu că devenit vine, dar când crezi că o să bei o cafea în timp ce robotul pune o proteză și te doar dai OK.

Eu zic ca in ortopedie, poate in vreo 20 de ani, cred ca in 10 ani o sa vin scenarii in care robotii o sa ne spuna cum sa facem, dar tot noi o.

Sa facem. O sa-ti indic eu zic ca, uite, poate mai bine asa. Exact, adica.

Acum ce facem, de planul in final, cum functioneaza o proteza implantata robotic sau personalizat pentru pacient, oricum ai da-o, Se face un examen CT al întregului segment, dacă vorbeam de should, e de a should, dacă vorbim de genunchi, o să fie al genunchiului. Se face un examen CT foarte amănunțit, exportăm acest CT computer tomograf către calculatorul robotului care reconstruiește modelul virtual al articulației pe care noi urmează să o.

Protezăm. Deci deja ai oarecare indicație de personalizarea implantată? Deja știi. Deja știi cu ce.

Te confrunți. După aceea vii și iei proteza și analizezi care este cea mai bună formă de proteză care să se potrivească cu anatomia pacientului și o implantezi după niște unghiuri, fiindcă protezele funcționează după niște unghiuri, că tu de fapt ce faci? Refaci anatomia și geometria articulației respective. Portabilia înseamnă foarte multă știință exactă și multă geometrie. Și refaci această geometrie. După care validezi planul pe computer, deci să zicem așa, ai operat deja prima oară pacientul și apoi exporți acest plan brațului robotic și pui în operă, în timpul intervenției chirurgicale, planul pe care tu l-ai făcut înainte. Dar planul tu îl faci ca și chirurg. Tu ești mintea care decide cum poziționează proteza. Adică tu ai niște mici ghidaje.

În momentul în care operezi? Este știința.

Din spate și ai toate ghidajele în care tu decizi cum implantezi proteza. Ăsta-i prezentul. De aceea spun că peste 10 ani, probabil, după ce roboții vor analiza cum gândim noi ca și chirurgi, vor veni cu o soluție sau o medie și vor spune cei mai buni, nu știu, o mie de chirurgi de pe planeta asta, pun așa proteza de șol. De azi înainte, voi trebuie să o puneți așa. Ăsta va fi probabil peste 10 ani în care ei ne vor spune exact cum să punem proteza. Și poate peste vreo 20 de ani o să facă ei, nu știu, Dar, oricum, mai rămâne ceva, și ne.

Rămâne și noi. O să aștepte de la noi așa un OK în semn de respect.

Poate. Poate. Pentru că în următorii.

40 de ani nu o să mai fie nevoie nici de OK. O să stăm doar lângă pacient să-i zicem, acum a dormit? Gata, s-a terminat operația, totul a fost în regulă. Robotul și-a făcut treaba. Știi unde.

Apar probleme? Și aici sunt niște discuții fără... Ce faci dacă îți pică robotul?

Sau dacă vine pacientul nemulțumit după aia. Dom'le, nu... Dai vina pe robot.

Dacă îți plică robotul și tu nu știi să operezi fără robot, e.

O mare problemă. Știu cum la avioane, nu știu dacă ai sezizat când călătorești, când zbori cu avionul, uneori avionul e cam instabil, nu? Îl simți așa când aterizezi, că face stânga-dreapta. Ăla e din câte am înțeles, mi-a văzut un pilot, Ăla e momentul în care pilotul care pilotează acel avion, care știe de mult să aterizeze singur, are acea cursă, una din zece curse obligatorii, sau nu știu care numărul exact, dar una din zece curse obligatorii în care e obligat să aterizeze el de mână, fără pilot automat, tocmai pentru a-și păstra într-un antrenament acela. Dar o simți, adică când avionaut aterizează singur pe pilot automat, aterizează fortelin. Și lumea mai e și aplaude, zice, mă, ce bine aterizat. Dar când simți că se mai mișcă așa, e momentul ăla în care aterizează pilotul, că trebuie să mai învețe.

Să nu uite. Aha, nu știam de treaba asta, dar la noi, dacă cumva se întâmplă ceva cu robotul, senzorii sunt loviți, se decalibrează, orice, în momentul ăla, chirurgul trebuie să preia și să fie capabil să termine operația. și viitorul chirurgilor va fi acelor chirurgi care vor ști să rezolve complicațiile protezării. Pentru că odată ce ai ieșit din standardizare, robotul nu mai poate să anticipeze nimic. Și atunci orice complicație, orice viciu tehnic sau orice anomalie pe care o registrezi în timpul actului chirurgical trebuie să o preiei tu. Sau să nu mai vorbim de chirurgia de revizie, adică acea chirurgie în care tu trebuie să schimbi deja o proteză implantată, Acea chirurgie în care deja trebuie numai deocamdată poate să facă și în care tu trebuie să reconstruiști complet o articulație distrusă, să scoți proteza veche, să montezi una nouă și de aici chirurgia se dezvoltă foarte mult. Poți să.

Ne povestești despre proteza de genunchi, cum funcționează ea? Da, că.

N-Am prezentat-o. Și deseori, exemplu, pacienții noștri cred că atunci când vorbim de o proteză de genunchi, îi tai cu totul genunchiul și îl înlocuiești cu o bucată de fierță sau de lemn. Ceea ce nu e așa, da? Deci nu știu, se vede foarte bine aici. Nu vorbim de toată această piesă, da? Că ăsta este un mulaj al genunchii, sau privim genunchiul din față. E.

Interesant, că din ce am înțeles eu din acest podcast, este faptul că aici ai acel cartilaj, care face artroză și se strică. Exact. Îl înlocuiești cu această piesă de proteză. Aici aveam menisc și iată că ai un menisc A, aici ai o combinație, nu mai ai cartilaj cu menisc, ai o combinație, nu? Ai o combinație, corect, foarte bine.

Adică combini cartilajul, combini meniscul, vezi aici un pintene, dacă ne mai amintim, aici erau niște ligamente încrucișate. Pare mai.

Logic să ai pintene.

Acolo. Și ai un pintene aici care.

Ține... Proteza e o articulație mai deșteaptă.

Un pic, nu? Încearcă să fie. Cel mai deștept e genunchiul, pentru că încă nu avem protezele perfecte. Și vezi, dacă o deschidem ca să vedem că nu îndepărtăm atât de mult, vezi, asta este de fapt femurul, și ce facem? Practic se curăță acel cartilaj articular la fel ca și cum ai curăța un măr de coașă. Deci nu luăm o felie de, nu știu, un centimetru sau mai mult din orice, ci îndepărtăm câțiva milimetri din cartilajul articular. Și după ce îi îndepărtăm, prelucrăm într-un anumit fel suprafața osoasă, și apoi cu ciment venim cu acest manșon metalic, la fel ca și cum am pune o proteză dentară. Asta este partea de pe femur, aici este tibia, și vezi, facem tot așa o tranșă foarte subțire, în care secționăm drept tibia, venim cu o altă piesă metalică, și tot care se leagă de os cu ciment, cimentul se întărește pe loc, intra operator și între cele două piese avem această piesă de plastic, îi spunem noi de polietilenă, este o polietilenă cu duritate foarte ridicată care face oficiul de cartilaj, de menisc și de ligamente încrucișate. Și în felul ăsta genunchiul funcționează, după cum vezi, cu flexie și extensie. Acum, Genunchiul este destul de pretențios și genunchiul are o toleranță de câteva grade, un plus sau un minus, după care uneori genunchiul poate să rămână un pic dureros, poate să rămână un pic nefuncțional, pentru că este atât de complexă articulația genunchiului și mecanica genunchiului încât ea nu poate să fie replicată perfect de către implantul metalic. Și asta e o realitate, aici este o mică limită și sunt pacienți care pot să simtă articulația genunchiului ca nefinta lor. Ai senzația de amorțeală, mai ai niște mijdure reziduale, mai ai un mic.

Disconfort. Lipsește probabil că și lipsește senzațiile, să zic, senzoriale pe care le avem în mod normal, de proprie ocepție, nu?

La nivel genunchi. Lipsește un pic proprie ocepția, pentru că vezi că noi înlocuim destul de mult. Am spus meniscuri, am spus ligamente încrucișate, am spus un pic de cartilaj.

În viitor, în protezarea genunchilor, o să fie niște articulații de-astea inteligente care să se cupleze cumva la sistemul tău nervos central și să-ți dea și-o ușoară proprie ocepție pentru calitatea vieții, nu? Cum să zic, protejezi și ai grijă de o articulație, de o proteză, fie că vorbim de șolc, fie că vorbim de genunchi, e vreun manual de utilizare cu care să ai grijă de.

Aceste proteze? Sunt mai multe etape. În primul rând ar trebui să te operezi cu indicație și cu indicație spun că proteza trebuie pusă atunci când boala a ajuns în ultimul stadiu. Nu trebuie să te operezi pentru o durere ocazională. Când durerea ți afectează complet calitatea vieții tale, ăla e momentul în care tu trebuie să te operezi. Deci nu fugim la prima durere și ne imaginăm că dacă avem arteroză, egal proteză. Deci primul lucru e indicația. Al doilea lucru trebuie să fie implantul de foarte bună calitate. și protezele care există la ora actuală, hai să, deși pare un pic exagerată asocierea, dar ar spune că sunt și ele ca mașinile. Sunt producători, nenumărați producători pe piață, există diferite concepte, Pentru că practic nu este una care să fie cea mai bună. Și atunci trebuie să te duci spre o zonă a unui implant dovedit științific, cu multă vechime, cu longevitate mare și cu milioane de implantări, că este un implant bun. În al treilea nu trebuie implantată corect. Și asta e treaba noastră. Ca și chirurgi să ne facem treaba de meșteri. să fie corect implantată, fiindcă dacă proteza nu este corect implantată, nu funcționează. Fie se luxează, fie are dureri, fie nu ai mobilitate bună, și atunci evident ești nefericit. Deci după ce am implantat-o bună, vine și rândul tău, pentru că nu poți să spui că nu ești de vină. Și trebuie să-ți faci o recuperare bună, să cooperezi cu kinetoterapeutul, să-ți dezvolți ulterior sistemul muscular și ajungem din nou la mișcare, adică nu înseamnă că mi-am pus proteză și nu mă mai mișc, da? Înseamnă că facem mișcare, facem sport și nu în ultimul rând să-ți întreții cât de cât sau să-ți controlezi greutatea. Nu vorbim aici că te îngrași câteva kilograme. Dar dacă începem cu niște excese de știu eu, 15, 20, 30 de kilograme, aceste proteze vor fi distruse pur.

Și simplu printr-o uzură. Probabil că ajută și înainte de operație să slăbești, nu? Ajută și înainte de operație. Dar.

Ceea ce s-a observat, s-a observat că pacientul dacă slăbește înainte de operație oarecum forțat de doctor, de rușine a chirurgului, dacă el nu e conștient, slăbește, îi pune în proteză și după ce îi pune în proteză se îngrașă.

La loc. Și atunci nu e bine. Noi.

Spunem așa o glumă că cu proteza ajunge mai repede la frigider. Dar e o realitate. Adică e foarte importantă motivația pacientului și psihicului și sigur, noi îl motivăm, dar avem nevoie de el pe tot parcursul acestei excursii. Și dacă se întâlnesc toți acești factori, speranța de viață a protezii e undeva la 20 de ani la ora actuală. Este o supraviețuire statistică, pentru că aproximativ 80-90% din preoteze funcționează, 10-15% nu mai funcționează, se uzează. Nu vorbim că toate țin. Vorbim.

Că marea noră majoritate. Și.

Încep să se uzeze. Și atunci când încep să se uzeze, ceea ce este foarte, foarte important este să vii din când în când la medic și să verifici gradul de uzură a acestui implant, mai ales după 12, 13, 14 ani de la implantare, Pentru că dacă descoperi semne precoce de uzură, noi putem interveni atunci mult mai repede și să facem operația de schimbare. Pentru că dacă intervini mai repede, ea e mai ușoară. Dese ori vin pacienții după 3 ani, 4 ani de suferință cu proteze instabile și când vin aici cu proteze instabile, operația de schimbare devine extrem de dificilă, ai nevoie de transplanteos, ai nevoie de proteze speciale și lucrurile se complică. Deci iata, nu e chiar un manual, dar trebuie sa ne asiguram ca facem totul maxim de bine cat este.

Posibil. Bun, păi Vlad, am învățat o grămadă de chestii interesante astăzi care țin de articulații, de luxații, de întorsii și despre aceste aceste proteze care devin din ce în ce mai sofisticate și cumva dacă le înțelegi și le vezi cum le-ai arătat tu, parcă ți-e mai ușor să le accepti și să cauți o astfel de soluție, înțelegând când ai nevoie de această soluție. Ce sfat l-ai da oamenilor spre final pentru pentru sănătatea oaselor și articulațiilor lor, care ar fi acel lucru pe care ai vrea ca toată lumea să-l facă de la început, pentru a evita, să zic, nevoia acestor acestor proteze și acestor intervenții și, din nou, dacă poți să ne zici unde te pot găsi.

Oamenii. În primul rând aș începe cu sfârșitul, oamenii mă pot găsi în Ponderas Academy Hospital și uite, vorbind cu tine, realizez că și site-ul meu ar trebui să-l updatez un pic și promit că poate pentru următoarea noastră întâlnire să-l fac.

Un pic mai atractiv. Care-i site-ul că îl trecem în.

Descriere? VladPredescu.ro Și în fine, acolo m-am axat mai mult pe zona de chirurgicală și de protezare și acolo am rămas un pic în urmă. Îl am scris acum vreo 7-8 ani și e cazul să aduc toate aceste informații noi. Am fost un pic cam leneș, am fost foarte ocupat, dar acum m-ai convins și eu o să-l updatez. Deci mă găsiți în Ponderas Academy Hospital, iar dacă vorbim de sfaturi, eu aș accentua mișcarea care este Pe departe, cel mai important lucru care ne menține sănătoși, iar eu sunt un fan al mișcării în aer liber, știu, e cam greu, în București e și mai greu, dar ori de câte ori putem să combinăm mișcarea de sală și pe care o facem, dar cu ceea de mers în aer liber, de munte, de trekking, de outdoor pe scurt, Că putem să alergăm și în herăstrău, nu trebuie să alergăm pe bandă, putem alerga și face turul herăstrăului, putem merge cu bicicleta în pădurea Băneasa, pentru că producim și vitamina D, împreună cu o dietă bogată, normală, atât în proteine cât și în calciu și lactate, și cu o viață cât de cât echilibrată. Atenție, fără multă țigări, fără multe țigări și nu în ultimul rând fără mult alcool. Nu ți-am spus ultima veste sau ultimul studiu că s-a observat că dacă bărbații beau mai mult de două pahare de alcool pe zi și ai femeile mai mult de unul pe zi, o perioadă foarte lungă de timp, din nou oasele vor avea de suferit și vor scădea ca și calitate și ca și rezistență.

Am uitat să întreb, cafeaua ne afectează.

Oasele? Aici e o poveste lungă, că scoade calciu, că îți blochează un pic absorpția, eu aș putea să spune că mi-ai întrebat ce fac eu, eu sunt un mare cafegiu, fără cinci cafele pe zi.

Nu funcționez. Sim, același lucru, avem multe lucruri în comun. Păi bine, trebuie să ne vedem înseamnă la... O cafea pe care subem inainte de un trekking din asta pe munte, cu.

Bicicletele. E cea mai buna treaba, abia aștept.

Păi eu o să revin la tine cu un mesaj să vedem când facem muntele la și bicicletă. Cine știe, poate se mai lăută cineva acestui trekking. Bun, păi îți mulțumesc foarte mult pentru prezență, pentru tot ce ai povestit aici. Cine știe, poate urmează un, să zic, o a doua editie acestui podcast despre ortopedie, așa că dacă aveți întrebări, scrieți-le jos în comentarii, dacă aveți povești de povestit, mergeți jos în comentarii și scrieți-le, dacă n-aveți nimic de povestit, mergeți în comentarii și vedeți ce povestesc alți oameni. Vă mulțumesc că ați rămas cu noi până acum și cam atât. Pe curând și ne vedem săptămâna viitoare la un alt podcast. Ciao!