Cum scapi de incontinența urinară cu Dr. Roxana Viașu

Ce mai poate întâmpla, doamna doctor, în momentul în care mă ridic o plasă mai grea sau strănut, să pierd puțină urină? Inițial o consideră un episod întâmplător. Nu este o problemă advăr, din sustinicilor, cel mai frecvent apare la vârsta mijlocie și cu o prevalență crescută odată cu înaintarea în vârstă, bineînțeles. Și atunci, în momentul în care pacientul consumă cafea, ciocolată, alimente picante, de asemenea putem vorbi de supraponderabilitate sau de obezitate, toate aceste lucruri pot determina și pot agrava acea slăbire a planșeului pelvin, cu, bineînțeles, această pierdere de urină.

Dar nu e normal să pierzi urină.

Nu este normal.

Ce funcționează cu adevărat și care sunt recomandările în funcție de severitatea incontinenței pe care o ai? Omule, te salut, Dr. Mihai, la aici un nou episod boabe de cunoaștere. După cum ai văzut, deja vorbim despre incontinență urinară și vreau să zic doar cifra asta. Una din trei femei trecute de 35 de ani are incontinența urinară. Una din treii și cifra asta tot apare în cercetările mele sau când ajung la acest subiect tot aud de această cifră și Mereu mă opresc și zic stai un pic, chiar așa e și mă duc din nou la sursă să verific dacă într-adevăr vorbim despre una dintre ei femei. Și de cele mai multe ori, majoritatea pacienților cu incontinență urinară trăiesc cu această păvară crezând că e normal, crezând că nu există soluții când de fapt există soluții și nu merg să caute ajutor. Fix despre aceste lucruri vorbim astăzi, așa că o să înțelegem ce-i incontinenta ordinară, la cine apare, când apare, cum se manifestă și ce soluții există. Toate astea Le vorbim cu doamna dr. Roxana Viașu, este medic primar în obstetrică, ginecologie, doctor în științe medicale și cu o experiență de peste 10 ani în domeniu și vreau să mulțumesc cu ReactivControl care susțin acest podcast și care fac posibil acest demers educativ. Roxana, bine ai venit!

Bine te-am găsit, Mihael, mulțumesc pentru invitație. Mă bucur să fim împreună și să discutăm acest subiect din continența urinară, considerat încă un subiect tabu pentru multe femei.

Adică, bine, putem să înțelegem de ce e tabu. Totuși, fiind atât de multe paciente, mă gândesc că ar trebui să nu mai fie tabu, nu? Un lucru care se întâmplă atât de des ar trebui cumva să se normalizeze, nu?

Teoretic da, dar pacienta acceptă destul de greu tot ce înseamnă probleme în sfera intimă, în sfera sexualității. Încă nu suntem destul de deschiși pentru a vorbi deschis în cabinetul medicului ginecolog sau urolog despre aceste situații.

Adică tu vrei să zici că pacientele au o rușine inclusiv în a vorbi cu tine despre asta?

Da, discuția referitoare la incontinență, de cele mai multe ori o pornesc eu în cabinetul de ginecologie, nu este o problemă care să vină pacientul per prim, am să îmi spună am o problemă, o cântușesc, îndedic greutăți sau am o problemă în a ajunge la toaletă, scapurină. De cele mai multe ori, în cadrul consultului ginecologic, eu sunt cea care întreabă pacienta dacă se întâmplă astfel de situații de incontinență, la efort sau urgență micțională.

Și poți să-mi descrii cum decurge regulă astfel de discuții și ce spun pacientele? De regulă minimalizează aceste simptome, efectele?

Da, nu le dezvoltă. Ele când se adresează medicului ginecolog se adresează pentru o altfel de patologie. Că vorbim de o patologie infecțioasă sau o metroragie, o sângerare, automat atunci putem detalia cum îi afectează calitatea vieții, simptomul pentru care ea s-a adresat medicului și de acolo descoperim că de fapt nu doar acelea sunt situațiile și ajungem la acest subiect de incontinență.

Poți să-mi descrii o astfel de interacțiune? Adică ce le întrebi pe paciente și ce spun ele?

Depinde pentru ce se adresează. Pacienta când vine în cabinet, am o sângerare sau și descoperim la consultul ginecologic și la ecografie, descoperim că este vorba de un fibrom. Fibromul este o masă tumorală care dă un volum uterului. Automat tot acest volum apasă pe acest planșeu pelvin, creând o presiune asupra vezicii și automat discutăm de o incontinență urinară. La o pacientă la care musculatura pelvină este slăbită.

Bun, o întreb, aveți incontinența și ce spun de regulă pacientele?

Se mai poate întâmpla, doamna, doctor, în momentul în care mă ridic o plasă mai grea sau strănut, să pierd puțină urină. Dar inițial o consideră un episod întâmplător. Nu privește cum este o sângerare sau o durere, o durere pelvină, o durere la contactul sexual. este cumva complementar sintomatologiei pentru care ea se adresează medicului.

Păi și uite, dacă ar fi să descriem, să zic, aceste episoade de continență normale, există episoade normale de incontinență sau orice incontinență este anormală? Sau cum le-am putea separa pentru cei care se uită acum și poate se gândesc, da, mai ridic ceva greu și mai îmi scapă un pic. Când e normal și când e anormal și trebuie să cauți soluții.

Incontinența urinară înseamnă o pierdere a urinei. Ea este patologică de cele mai multe ori. Bineînțeles există cauze care pot favoriza această incontinență și aici vorbim de băuturi. diuretică, ea irită vezica urinară și automat poate apărea această incontinență. Bineînțeles, factorii de risc vin și pe o nu neapărat patologie. Poate fi vorba de o structură musculară deficitară, slăbită. Și atunci, în momentul în care pacientul consumă cafea, ciocolată, alimente picante, De asemenea, putem vorbi de un indice de masă corporală de supraponderabilitate sau de obezitate. Toate aceste lucruri pot determina și pot agrava acea slăbire a planșeului pelvin. Cu, bineînțeles, această pierdere de urină.

Dar nu e normal să pierzi urină.

Nu este normal.

În momentul în care începi să pierzi urina, înseamnă că e ceva ce...

Nu trebuie să o ignori. Pierderea de urină nu trebuie ignorată. Cei mai multe paciente, în primul an, al doilea an, o consideră ca o întâmplare. Nu se adresează medicului, s-a întâmplat, am tușit, poate am tușit mai tare sau m-am strănutat. Trec foarte ușor peste acest simptom. Nu se prezintă. Ea vine la medic în momentul în care nu mai poate controla această pierdere, în momentul în care calitatea vieții ei este afectată.

De regulă, De ce vârstă vorbim, pentru că de multe ori avem impresia că e doar o problemă a vârstnicilor.

Nu este o problemă a varstnicilor, incontinuța poate apărea încă din copilărie, dacă vorbim de o malformație renală sau situații de genul ăsta. Cel mai frecvent apare la vârsta mijlocie și cu o prevalență crescută odată cu înaintarea în vârstă, bineînțeles. Dar nu este o problemă al vârstnicilor, ea poate aparea la... Orice persoană activă sexual cu o sarcină, sarcina de asemenea este un alt factor de risc, sarcinile multiple, nașterile, nașterea pe cale vaginală sau cezariană este adevărat, este o incidență mai mare în cadrul nașterilor vaginale din cauza traumei intrapartul. Acolo pot fi traume ale musculaturii, o elongație a nervilor pelvini și toate lucrurile acestea, bineînțeles dacă vorbim și despre o naștere instrumentală, cu atât mai mult o aplicare de forcep sau de vacum, cu atât mai mult aceste aspecte agravează simptomatologia. Apar și la sportive. sportivele de performanță. La persoanele vârstnice, bineînțeles, acolo putem discuta într-adevăr și despre o scădere a estrogenului și despre o scădere a elasticității vezici urinare de o capacitate a vezici mai mică și o frecvență, să spunem, mai mare. Dar incontinența urinară poate apărea la orice vârstă.

Și totuși, vârsta asta de 35 de ani este o vârstă de la care apare o incidență mai mare a incontinenței? Și de ce e vârsta asta de 35 de ani? Ce se întâmplă acolo?

După 35 de ani... impropriu spus premenopauză, dar fiecare persoană este diferită. 35-40 de ani deja cantitatea hormonală scade și pot interveni aceste schimbări locale.

Ai zis de naștere, deci nașterea naturală predispune fiziologic la incontinență, da? E un lucru pe care cumva trebuie să-l știm, nu?

Da.

Nașterea prin cezariană are și avut un efect asupra incontinenței?

Este mai frecvent în cazul nașterilor vaginale, dar și prin operație cezariană, acea pacientă susține planșeul pelvin, susține uterul și fătul. toată această perioadă de nouă luni de zi, este o presiune constantă timp de nouă lunii, că mai târziu discutăm de nașterea, indiferent de cum alegem să naștem cezariană sau vaginal, vaginal intervin aceste modificări, de exemplu, când la primii pare și mai este acea tranșă de epiziotomie care practic rupe, taie anumiți muști și atunci frecvența este mai mare pentru naștere vaginală, dar asta nu înseamnă că Trebuie să încurajăm pacientele la operația cezariană din cauza riscului ulterior de incontinență. Incontinența poate apărea atât la nășterea vaginală, cât și la cea prin cezariană. E adevărat, pacienta poate exersa anterior nașterii puțin musculatura pelvisului. Prin acele exercizii Kegel, care sunt la îndemâna oricui, se pot face oricând acasă, în confortul casei.

Dacă tu te-ai ajuns la asta, ce presupune aceste exerciții? Adică cum se fac exercițiile astea Kegel?

Exercițiile Kegel reprezintă contracția și relaxarea mușcului pelvin. Ele pot fi făcute, dacă ești începător, într-o poziție întinsă, picioarele flectate și îți imaginezi că oprești fluxul urinar. Aceia sunt mușchii responsabili de această incontinență, să spunem, în cazul deficitului lor. Contractie, relaxare, 3-5 secunde, 3 seturi cu 10-15 contractii și relaxări. Contează foarte mult, perioada în care tu contracti musculatura, același timp să-l oferi relaxări. Nu iese normal să ai mai multă contractilitate decât relaxare, deoarece acolo intervin spasmele musculare, care pot afecta ulterior.

Și unde le pot găsi oamenii? Unde găsim exercițiile corect făcute? Unde putem să ne documentăm asupra acestei lucruri?

Aceste exercizii pot fi făcute la o vizită la medicul ginecolog în timpul consultației. El, medicul, poate observa, poate îndruma pacienta să contracte musculatura și să o relaxeze și pe degetul practic care este în vagin în timpul consultului poate observa dacă contractă cum trebuie sau nu.

Ok, adică ginecologul poate să te îndrume înspre aceste intercepții și să te învețe, nu?

Și să te învețe. Pacienta este sfătuită să își imagineze că ar opri jetul urinar sau că încearcă să elibereze gazele intestinale. Deci contracti practic planșeul. Contracti planșeul, dar nu contracti abdomenul, nu contracti fesele, nu alți muști. Și medicul ginecolog te poate orienta. Contragi bine, relaxezi bine, altfel dacă tu ca pacient nu poți identifica acești muști, poți fi îndrumat către un fizio-kinetoterapeut care te poate ajuta cu toate aceste proceduri.

Ok. Deci am putea spune că ai putea fi un fel de instructor Kegel.

Se poate spune așa ceva.

Poți să faci singuri acasă exerciții, da?

Da, bineînțeles. De asemenea, pentru distracția pacientelor pot merge la kinetoterapeut și acesta are un dispozitiv în care sunt anumite sonde vaginale, se introduc în vaginul pacientei, evident, și sunt conectate la un monitor. Ea poate observa în timpul contracției și relaxării aceste unde care îți descriu mai bine exercițiul, dacă faci bine sau nu faci bine.

Ai un fel de feedback.

E un fel de biofeedback, da.

Ce tare! Dar ce-i fizioterapeutii astea? Că mă gândesc că nu e orice fizioterapeut. E cineva specializat pe chem, nu?

Sunt specializați, da. Sunt specializații în patologia urinară. Are acces la informație, adică aceste exerciții sunt detaliate. Sunt foarte multe site-uri care detaliază exercițiile și îți arată cum trebuie să faci corect. Sunt la un simplu clic pe Google, găsești foarte multe site-uri.

Despreincontinențaordinară.ro e un astfel de site. O să lăsăm jos în descriere și pe site-ul despreincontinențaordinară, fix așa scris, Putem să găsim informații despre Kegel și cum...

Da, și detaliază destul de bine cum se fac ele, la ce interval. La început este bine pacienta să facă contracția, să o facă corect și să înceapă cu o perioadă de contractilitate și de relaxare mai mică, 3-5 secunde, cât poate.

Deci trei secunde contracti, trei secunde relaxezi.

Și faci lucrul ăsta de 10-15 ori, te oprești, te relaxezi, respiri și faci trei seturi.

E ca și cum ai spune ca să oprești jetul de urină.

Dar nu trebuie să faci lucrul ăsta când urinezi.

Deci nu ne antrenăm când urinăm.

Nu, poți face asta eventual o singură dată să încerci să identifici acei moșchi, dar nu o faci constant, pentru că acolo riști să creezi un spasm, să dezvolți o infecție urinară.

Dar poți să încerci asta, adică mi se pare mișto de exercițiu, adică să o încerci odată în timp ce urinezi ca să vezi ce mușchi se contractă ca să oprești.

Da, după care dezvolți acasă. Și poți inițial, ești în pat, ulterior poți și când ești la cumpărătură sau stai la semafor, ești în mașină, lucrurile astea se pot face destul de ușor, nimeni nu vede în jurul tău. tu vei întări acest plan și eu și atunci șansa ca să ți se întâmple la un, nu știu, la o întâlnire, la un hohot de râd sau așa, sunt destul de mici.

Te-aș fi făcut foarte tare, eu aș normaliza exițiile kegel, la modul că, ce faci, fată? Bine, eu trebuie să luam o cafea, făceam niște kegel. La modul ăsta. Adică la modul ăsta ar trebui să facem existințele Kegel. Dar mai mult decât data ajută și pe bărbați foarte mult existințele Kegel. Nu neapărat la incontinență, dar sunt tot felul de alte beneficii despre care poate vorbim într-un alt episod.

Nu?

Dar ajută și pe bărbați să facă Kegel.

Bineînțeles, incontinența urinară se întâmplă și la femei și la bărbați.

Dar nu doar în continensă, și la potență înțeleg că ajută, și la adenomă de prostată și multe alte, sunt o grămadă de alte beneficii care merită documentarea.

Planșeul pelvin, unul din rolele lui, este într-adevăr acesta de stimulare a plăcerii sexuale.

Ejacurare pe coce din nou este un alt lucru care ajuta în ameliorarea acestei ejacurări pe coce. Bun, deci kegel îl poți face oricând, la o cafea, când stai în mașină și mă gândesc în felul următor, deci acolo avem mușchi striați pe care îi putem controla exact cum faci mușchi la sală. Asta înseamnă că efectul l-am putea descrie ca fiind asemănător cu efectul pe care îl ai, de exemplu, dacă nu știu, ai o postură care nu-ți place, te duci la sală o lună, faci exerciții și odată vezi vizibil că te îndrepti, pentru că musculatura, cum să zic, capătă tonus. Asta se întâmplă. Ai un tonus muscular care e prezent constant, același lucru se întâmplă și când facem exerciții Kegel, Bineînțeles, vorbim de aceeași,

vorbim, sunt grupe diferite de mușchi, dar este un mușchi cu aceleași proprietăți ca restul mușchilor din organism. De asemenea ei, dacă sunt prea multe, tot ce este mult este și bun, este un mușchi care poate obosi într-un exercițiu făcut într-un mod exagerat, el poate deveni suprasolicitat și atunci în momentul în care tu chiar ai o problemă, vrei să dușești strănuții, mă ridici o greutate, cu un mușchi suprasolicitat, tu nu vei mai putea face față, presiunile sunt diferite și atunci risc să ai această inconveniență.

Adică să nu exagerăm cu existințile, Kegel, dar e bine să le facem. Cred că ar trebui să le facem ca pe o rutină, așa înțeleg, la fel cum și sala e o rutină. O lună la sală ca să-ți întrezi spatele și după aia nu te mai duci. Trebuie să te duci constant la sală. La fel și existințele Kegel pentru cineva care, cel puțin are probleme de incondiță urinare, ar trebui să le facă constant, nu?

Da, cu perzeverență. Cât de constant?

Adică ce înseamnă să nu depășim?

3 seturi a câte 10-15 repetări pe zi sunt suficiente. Ele trebuie doar făcute corect, executate corect.

Bun. Ai vorbit despre factorii predispozanți pentru incontinență urinare, ai spus despre greutatea în plus, sporți de impact sau persoanele foarte sportive, nașterea, indiferent că este prin naștere vaginală sau prin cizarianul, sarcină general. Ce alți factori pot să predispună la apariția incontinenței urinare?

Patologia, infecțiile urinare, bolile neurologice, aceste aspecte vin cu, dar acolo discutăm despre un alt tip de incontinență, de incontinența micțională de urgență. Este un alt tip de incontinență. Aceasta apare pe o hipercontractibilitate a mușcului vezical, mușcului de trusor. Pacienta descrie senzația bruscă apărută și imposibilitatea de a ajunge la toaletă pentru a urina.

Și ce e de făcut? Deci apare brusc senzația aceasta de mers la baie.

Da.

cât timp persistă această senzație, adică sunt zile la rând în care persistă sau trăiește, la ce trebuie să fie atent de pacientele?

În primul rând, ca și cauze de multe ori, aici de asemenea discutăm de stil de viață, de dietă, îndepărtarea factorilor de risc, alcool, cafea, alimente picante. Factorii de risc trebuiesc îndepărtați, la fel dacă discutăm de o patologie, tusea este unul din factorii agravanți, ea poate apărea atât la fumători cât și la pacienții asthmatici. Infecția urinară, bolile neurologice, un accident vascular, un Parkinson pot întreține această incontinență de urgență. De aceea, ca și tratament, de cele mai multe ori se merge pe eliminarea factorilor, pe o respirație, momentul în care ai o urgență, nu alergi la baie. Dacă alergi la baie, automat nu faci decât să agravezi starea.

Păi și cum? Ce faci dacă ai urgență și te oprești?

Te oprești, te așezi, inspiri, automat în momentul în care noi inspirăm, diafragmul se ridică și atunci eliberează presiunea din musculatura pelvină. Putem contracta și relaxa de câteva ori brusc mușchii pelvisului. Și așteptăm să treacă senzația de urgență. O dată ce ea a trecut, putem merge la toaletă. Este foarte important să amânăm această urgență! Ea poate apărea și nu este normal la primul impuls să mergem la toaletă, deoarece vezica noastră acceptă 350-500 de mililitri de urină. În momentul în care noi, la primul impuls, mergem la toaletă, nu vom face decât să scădem această capacitate vezicală. Vezica are niște indicatori, să spunem așa, de presiune. care dau impulsul sistemului nervos, trebuie să merg la baie. În momentul în care eu merg golesc, atunci sensibilitatea acestor receptori scade. Odată ce ea scade, întotdeauna voi avea senzația că trebuie să merg acum, chiar dacă eu am 50-100 ml.

Bun, și cum negociezi? Adică vrei să mergi la baie?

Totul ține de antrenament. Poți să-ți educi acest mers la baie printr-un jurnal inițial și vizita la ginecolog. În momentul în care pacienta vine și spune, doamna doctoră, am o situație, pierd urină, atunci medicul îi recomandă să-și facă un jurnal de micțiune. cât lichid bei, cât elimin, care este ritmul, la ce interval te duci la bai. Bun, pe baza acestui jurnal de emicţiune pacienta ştie, eu merg la toaletă din 60 în 60 de minute, pot să-mi pun ceasul sau să fiu atentă la oră. Și din 60 în 60 de minute să merg la toalet. Asta să fac până când nu am niciun fel de scurgere, ulterior să cresc acest timp. Din 60 în 60 merg în 75. Ideal să ajung la o urinare la 3-4 ore. Asta este normalul.

Nu poți să-ți faci rău dacă aștepți? Sau să faci mai rău? Așa mă gândesc. Așteptați impresia tu o menție a căror nu poți să creezi mai multă iritație? Sau tocmai să faci ca vezi ca să fii și mai sensibil pentru că amâni?

Nu amânc, eu trebuie să încrez volumul urinar. Trebuie să o obișnuiești. Există aceste variante sau varianta în care, în momentul în care apare urgența, să mai amânc un minut, două minute. Toate lucrurile astea contează. Trebuie să merg într-o ritmicitate. Frecvența normală a urinărilor e undeva de 8 la 24 de ore. Pacienta cu incontinență urinează de mult mai multe ori. Ia și pe timp de noapte.

De câte ori poate să urineze o pacientă cu incontinență?

De 15-20 de ori pe zi. Pentru că ea nu păstrează o capacitate vezicală mare. Și la fiecare, cât că merge la baie pentru 2-3 picături, consideră urinat.

Constipația poate să favorizeze și a incontinența?

Bineînțeles, constipația este de asemenea unul din factorii de risc, deoarece crește presiunea intraabdominală. În momentul în care presiunea intraabdominală este mai mare decât capacitatea musculatorii pelvisului de a genera acest dezechilibru, poate apărea constipație. Rectul vine în vecinătatea vaginului și atunci tot acest bolus fecal face compresie și scade volumul vezicii și automat pacienta poate experimenta scurgere vaginală.

Uite, una dintre situațiile întâlnite des este pacienta care merge la sală, face efort, ridică greutăți și observă că atunci apare incontinența urinară și ea renunță la sală ca să nu se mai întâmple asta. De ce se întâmplă la sală și ce sfat ai avea pentru aceste paciente?

Într-adevăr, sportul creează presiuni destul de mari. În momentul în care alerg, în momentul în care mă alerg pe bandă sau sar, presiunea este destul de mare. Poate că la acel moment musculatura este mai obosită, nu face față în momentul acela solicitărilor pe care tu le dorești. Nu înseamnă că dacă mi se întâmplă lucrul ăsta, trebuie să renunț la sală. Pentru că sedentarismul încrește indicele de masă corporală, intru într-un cer vicios și atunci pot să fac sală, dar pot să regresez puțin în exercițiu, dacă ridic o greutate de 20-30 de kg. Poate că Să o reduc cu 5-6 kg, să văd dacă în continuare fac pierdurină. De asemenea, pot să înlocuiesc exercițiile. În loc să alerg, merg pe bandă sau pe bicicletă. Să găsești varianta de a păstra sportul ca o rutină, dar să am grijă să nu se întâmple și aceste pierdări.

Știi, am început discuția vizavi de faptul că majoritatea pacientelor nu vorbesc despre asta. De unde vine această rușine și de ce majoritatea pacienților cu incontinent să trăiesc în așastă tăcere? Și cum i-am putea motiva totuși să meargă și să vorbească despre asta?

Pacientele... o consideră ca o regresie, ca o umilire și atunci ele nu se adresează. Există și mitul acela că am îmbătrânit, e normal, nimeni nu vorbește în jurul meu, este un subiect tabu, e normal, trebuie să mă obișnuiesc cu lucrul ăsta. De asemenea, mai face referire eventual și la nu știu, primii ani din viață în care controlul acesta sfincterian este una din primele abilități învățate și atunci pacienta o percepe ca o regresie. Ea pierde respectul pentru ea, se consideră inferioară etaloanelor de societate, de performanță și atunci este afectată calitatea vieții. Ea se va retrage din toate lucrurile astea. De aceea este important să vorbim foarte mult și pacienta să simtă deschiderea medicului ginecolog sau medicului de familie, personalului specializat să ceară ajutorul. Odată ce ele discută acest lucru, atunci vor prelua controlul asupra organismului.

Care sunt consecințele de regulă în viața socială, la călătorie, la muncă, la socializare cu oameni ce încep să pierdă pacientele și poate nu își dau seama la început, dar pierderea asta vine așa treptat cu cât problema incontinenței se acutizează.

În primii ani, pacienta, cum am mai spus, o ia ca un eveniment întâmplător. Ulterior, își dă seama că ceva se întâmplă, dar încearcă să maschieze. Începe să poartă haine mai largi, închise la culoare, folosește protecție, acele absorbante, pentru incontinența urinară. Iar această teamă de accidentări, de miros, le teamă că mergând într-un anumit cerc de prieteni sau așa, va pierde urină, cei din jur vor simți un anumit miros. și atunci ea ușor-ușor se retrage din viața aceasta socială. Nu va mai vrea să meargă la întâlniri, se gândește înainte să meargă într-un loc, dacă are acces la toaletă, cât de greu este să facă acest lucru. Și ajunge să-și cartografieze toate toaletele. Am astăzi o întâlnire cu prietenele la mall, ok. Care sunt toaletele de proximitate? Pot merge acolo. Dacă este un loc nou, prietenele o invită într-un loc nou, de cele mai multe ori ele ajung să refuze această invitație. La fel ca și cu călătoriile. Acest gen de paciente evită să mai călătorească. Tocmai din cauza opririlor frecvente la băi și călătoria cu avionul este una din... Pacienta nu va mai dori să meargă nici cu avionul pentru că accesul este limitat la băi.

Corect, pentru că poți să mai stai la coada. Deci, faptul că ți-ai cartografiat băile e un semn, nu? Că ai o problemă. Faptul că știi foarte bine unde sunt băi și ți-e frică să te depărtezi de ele.

Da.

cum e afectată viața sexuală în cazul pacientei cu incontinență urinară.

destul de afectată pentru că pacienta omite, să spun asta, partenerului și atunci, din dorința de a nu întâmpina un accident, evită partenerul, evită apropierea, evită contactul sexual, găsește de fiecare dată scuze să nu se întâmple acest contact, iar partenerul nu vede incontinența cât vede refuzul și atunci, bineînțeles că Toată această apropiere, în loc să fie o conexiune între cei doi, nu va genera decât ansietate. Și lucrurile pot merge într-o defavoare a relației de cuplu.

Înseamnă că ideal ar fi să vorbească cu partenerul despre asta, nu?

Cu siguranță. Discuția cu partenerul o să-i scadă anxietatea până la 50-60%. Trebuie să-l considere prietenul ei înainte de toate și împreună să găsească soluții. Secretomania omoară intimitatea mai mult decât o face afecțiunea medicală. Și atunci, alături de parteneri, poți găsi soluții și un act sexual. Există strategii în care pacienta urinează înainte de actul sexual. Poate folosi anumite protecții pentru pat, dacă ea are teama aceasta. pozițiile de asemenea, o poziție în care partenera este deasupra sau într-o poziție laterală, nu va pune atât de multă presiune pe uretră și atunci șansa ca aceste pierderi sunt mult diminuate. Și bineînțeles că dacă e să fie un accident, partenerul știe, poate fi considerată un accident de cuplu și lucrurile merg mai departe.

Adică mă gândeam acum timp ce te ascultam, Eu cred că foarte puțin bărbați ar avea o problemă cu asta. Adică nu înțeleg secretomania direcția asta, pentru că e o chestie din asta, e un șif de perspectivă în care noi avem impresia că ceea ce ni se întâmplă în noi e foarte grav, dar de fapt oamenilor din jur efectiv nu le pasă de acest lucru, adică n-ar băga în seamă un lucru care pe noi personal le deranjează. Mi se pare că ăsta e fix un alt fel de lucru. Adică eu cred că orice Orice femeie care are această problemă, dacă ar povesti o deschis bărbatului de lângă ea, cred că ar primi mult mai multă înțelegere decât se așteaptă.

Cu siguranță partenerul își dorește să aibă femeia, partenera, fericită și împlinită. Cu siguranță ar căuta variante să treacă peste acest obstacol.

Uite, dacă e cineva care ne urmărește acum și are această problemă și nu a purtat discuția asta cu partenerul, cum s-o înceapă? E vreun ghid în direcția asta sau vreo recomandare? Cum se duce la partener și spune, uite, am incontinență urinară, așa o face? Ce e de făcut?

Îl invită la o limonadă, nu alcool, nu o cafea, deoarece sunt stimulente irritative pentru vezică.

Și îi spune, uite, hai să-ți spun de ce nu mi-am luat cafea.

Așa. Am eliminat acest factor. Dar pe un teren neutru, nu în dormitor, la o plimbare în parc, poate discuta cu partenerul. Uite, am o problemă, este o problemă musculară, nu ține de mine. Întâmpin de ceva timp această situație în care eu dacă ridic greutăți, dacă dușesc la contact, pierd urină. Nu înseamnă că nu sunt atrasă de timp. Perfect!

Cât e frumos! E foarte șmeche. Îmi place mult că avem acest ghid de a comunica cu partenerul despre incontinență. E o problemă musculară. Poți să spui și că una dintre 3 femei peste 35 de ani, uau, dacă avem 3 prietene peste 35 de ani, una din ele, nu știm care, dar sigur are problema asta. Deci nu e atât de rar. E des întâlnită problema asta. Și ai zis că cumva ne gândim după aia și la soluții. Am conștientizat asta. S-a resipit secretomania și ansietatea. Deja ne înțelegem. Căutam amândoi soluții. Soluția înseamnă în primul rând să punem un diagnostic corect. Cine pune diagnosticul? Unde mergem? Care e specialistul la care ne adresăm?

Depinde de care medic este mai aproape ca și accesibilitatea programărilor. Putem începe cu medicul de familie. Medicul de familie poate recomanda anumite analize, analize de sânge și analize urinare ca să excludă o infecție urinară, după care tot el ne poate ajuta cu un bilet de trimitere către medicul ginecolog sau urolog. La îndemână este medicul ginecolog și de cele mai multe ori medicul ginecolog este cel care pune diagnosticul și ulterior îndrumat către un kinetoterapeut sau către un urolog. Deci aș recomanda pacientelor să întrebe medicul de familie pentru că odată accesat acesta, specialistul de acolo lucrurile decurg normale.

Odată ce ajunge o pacientă la tine, de exemplu, ce investigații urmează, ce analize se fac?

Totul pornește dintr-o anamneză, dintr- o discuție cu pacienta și să încercăm să aflăm cât mai multe lucruri. Istoricul obstetrical, foarte important. Jurnalul micțional, dacă pacienta îl are, dacă nu îl are, atunci o rugăm timp de trei zile să țină acest jurnal, să aflăm cât mai multe, cât de lichide bea, cum urinează, la ce efort pierde urină, toate aceste aspecte ce țin de partea de incontinență. După care, patologia asociată, dacă mai are și alte probleme de sănătate, după care vine examenul ginecologic cu ecografia să eliminăm un prolaps, un fibrom. Ulterior, pacienta va pleca cu un diagnostic și cu o recomandare personalizată, de ce exerciții ar trebui să facă, și să urmărim în dinamică evoluția acesteia. Este o examinare prin care de cele mai multe ori o fac medicii urologi, aici o să cerem ajutorul medicilor urologi, de evaluarea presiunilor intravezicale și din uretră. De cele mai multe ori este efectuată preoperator. Până la probele urodinamice, de obicei mergem pe un alt fel de tratament conservator. Și dacă nu observăm niciun fel de îmbunătățire, atunci într-adevăr mergem mai departe cu probele urodinamice și intervenție chirurgicală în cazul în care nimic nu a mai funcționat.

Ce funcționează cu adevărat și care sunt recomandările în funcție de severitatea incontinenței pe care o ai? Cu ce începe pacientele care doar au primele simptome și cum ajungem până la operație?

În primul rând, pacienta trebuie să schimbe stilul de viață, să introducă sportul, să elimine factorii de risc, să meargă la medicul ginecolog. De aici, ea va fi învățată ce pași să urmeze acasă. Acel antrenament vezical, acele exerciții Kegel, care o vor ajuta, va întări planșeul pelvin, De asemenea fitoterapia. Fitoterapia câștigă din ce în ce mai mult teren în managementul simptomatologiei urinare odată ce diagnosticul este pus corect. ea nu înlocuiește întărirea planșeului, întărirea musculaturii sau nu înlocuiește operația, dar ajută. Și atunci, în momentul în care pacienta este îndrumată să exerseze, să-și exerseze mușchii, poate asocia această fitoterapie. Pentru incontinența urinară putem discuta de semințe de dovleac, putem discuta de magneziu, Soia și semințele de tuflea conțin fitoestrogen. Ajută pacienta cu incontinență și în perioada de menopauză. Acești fitoestrogeni sunt produse extrase din plante care mimează estrogenul, hormonul feminin. Și atunci vorbim de o creștere a troficității vaginale. de o ameliorare a uscăciunii, acel sindrom urogenital. Merișorul de altfel, merișorul pentru infecțiile urinare, el nu omoară bacteriile, ci pur și simplu împiedică aderarea bacteriilor pe mucoasă și atunci, în momentul în care pacienta consumă apă, se spală aceste bacterii. Vezica urinară eliberează, elimina aceste bacterii Magneziu de asemenea relaxează musculatura, împiedică spasmele vezicale, crește capacitatea vezicală și atunci pacienta nu se mai simte, acționează mai mult în această incontinență de urgență și pacienta nu mai are aceiași urgență de a merge la toalet, dar repet, Trebuie tratamentul de bază, antrenamentul, schimbarea stilului de viață. Dacă discutăm de supraponderabilitate, atunci pacienta trebuie să găsească soluții de a slăbi. Sportul reprezintă unul din aceste elemente de ajutor. Chiar dacă se întâmplă accidentări la sport, trebuie să găsească soluții de a înlocui exercițiile, de a reduce frecvența lor sau intensitatea lor. Și, bineînțeles, există și medicamente. Adică, dacă niciunul din aceste procese nu a ajutat, există terapia medicamentoasă, acea clasă antimuscarinică, care relaxează musculatura, creează o capacitate mai mare urinară și ajută pacientul să amelioreze simptomatologia.

Deci practic e o plajă largă de intervenții pe care le poți face. Stil de viață, sport, exerciții Kegel. Ai vorbit despre această fitoterapie care e important să fie în doze standardizate, despre care știm că au un efect pentru că sunt testate. Și există și această medicație, pe care ți-o prescrie medicul, care ai spus că relaxează musculatura, dar în ce fel? Adică relaxează musculatura vezici urinare și atunci vezi ca poate să aibă...

Odată ce ea este relaxată, automat fibrele musculare se lungesc, practic, și atunci capacitatea urinară se mărește. Fibrele se destind și atunci și capacitatea este mărită.

Bun. Dacă toate astea nu funcționează, există încă o etapă, adică intervenția chirurgicală. Când e nevoie de ea?

Când toate celelalte metode nu au dat rezultate.

Și ce presupune, de fapt, intervenția chirurgicală? Ce se face?

Intervenția chirurgicală presupune o refacere a structurilor planșioului pelvin. În momentul în care musculatura este slăbită, structurile anatomice cad. Și atunci putem vorbi de o prolabare. Prolabare prin peretele vaginale anterior a uretrei sau a vezicii. Și atunci, în intervențiile chirurgicale, putem folosi o anumită bandeletă care se poziționează intravaginal la jumătatea uretrei. Iar acesta va conferi suportul necesar continenței uretrale.

Apropo de asta, pe piață există tot felul de reclame și tot felul de alte proceduri și aparate care sunt promovate pentru incontinență. Ce nu funcționează sau ce nu are dovezi?

Studiile sunt limitate. Acum există într-adevăr și partea aceasta de marketing. Unele sunt documentate, ale altele mai puțin documentate. Putem vorbi și de partea aceasta de tehnologie nouă, laserul, undele electromagnetice. care într-adevăr au o parte bună, cum este laserul. Laserul, într-adevar, ajută, dar pe partea de stimularea colagenului. Laserul folosește unde termice care, odată poziționate intravaginal, creează mici microfisuri care vor stimula colagenul. Automat crește elasticitatea și troficitatea vaginală, dar ea nu are rol în incontinența urinar. Cum de asemenea, sunt mai multe variante de scaune care folosesc unde electromagnetice. Într-adevăr, sunt foarte bune. Îți imită exerciziile Kegel. mii de vibrații, de contracții, dar este o procedură de moment, este o procedură costisitoare.

să contract abdomenul, dar n-au niciun fel de...

Da, dar nu te învață. Nu te învață cum să o faci tu acasă. Și atunci, de fiecare dată, ai nevoie de câteva ședințe, ulterior vei reveni să repezi procedura pentru că musculatura ta este slăbită.

Ce zici de PRP?

PRP-ul este o procedură minim invazivă, se face cu plasmă proprie, Ajută la regenerarea celulară, dar de asemenea este limitată ca și timp, ca și intervenție. Va trebui să o reface.

Ai recomandat cuiva cu incontinență să facă PRP?

Poate ajuta. Dacă ea este injectată de-a lungul uretrei, permeabilitatea și continența este mai mare, într-adevăr.

Am auzit de niște, așa se cheamă Yoni Eggs, ouăle de jad. Pot ajuta la întărirea planșeului?

Nu există studii pentru aceste ouă. Într-adevăr, ele sunt mai mult folosite în zona aceasta de wellness, de spiritualitate.

Da, dar cum funcționează? Ce sunt astea? Poți să ne explici?

Sunt niște dispozitive din diferite materiale, de cele mai multe ori piatră sau element semiprețios care este destul de conturat, se introduce în vagin și atunci...

Ce e, o piatră, nu?

O piatră. O piatră care se introduce în vagini și stimulează contractilitatea vaginală.

Cum o stim? Păi e o simplă piatră, nu? Ce faci? Contracți pe ea?

Contracți pe ea și în momentul în care tu contracți musculatura pe ceva existent, atunci contractilitatea aceea, mă gândesc, crește pragul contractilității.

Păi și nu e pe tine, ca ginecolog, nu te deranjează ca pacienta să aibă o piatră în vagin?

De aceea spun că nu sunt studii ca și remediu pentru incontinența.

Anecdotic, adică ai avut paciente care au venit și ți-au zis, doamne, am avut un ou ăsta de jad și am exerțat pe el și mi-a trecut. Anecdotic, ai rezultate? Există rezultate?

Nu, dar am un rezultat că, într-adevăr, pacientul a venit de la mine în cabine, dar cu infecție, nu cu rezolvarea problemei de incontinență.

Prea bine, e un corp străin, chiar dacă îl igienizezi, îl speli, tot strânge, în timp ce îl porți în vagin, strânge bacterii, nu?

Bineînțeles. Și atunci pacienta se adresează pentru aceste situații. Mai pot face dermatite în momentul în care spală acest ou cu diferite substanțe. Pot apărea dermatite, o reacție alergică la produsele folosite.

Cât de mare e? Sau sunt pe dimensiuni?

Sunt pe dimensiuni.

Și cum faci? Umbli cu el sau stai pe loc cu el? Cum se procedează? Vreau să înțeleg, sunt curios.

În principiu sunt trei dimensiuni. Se începe cu dimensiunea cea mai mare pentru că pacienta reușește să strângă mult mai bine bacinul. Este invers decât avansat folosește un ou mic, ești începător folosește oul mare. Poate da senzația că te ajută, dar să nu uităm, studiile sunt făcute pentru antrenamentul structural al musculaturii, nu pe procede de acest tip.

Uite, am mai văzut pe TikTok că circulă acest remediu care se cheamă saună vaginală.

Da.

Ce-i asta?

Sauna vaginală este un instrument, un dispozitiv, mai bine spus, care merge pe principiul saunelor de wellness, în care apa aceea fierbinte elimină aburul și pacienta se așează pe acest dispozitiv. De asemenea, este foarte popular în zona de wellness, dar nu sunt studii, nu recomand.

E periculos, nu? Adică poți să ai arsuri din cauza asta?

Arsuri, infecții, dermatite. De cele mai multe ori la zona aceasta de wellness se folosesc plante, se folosesc uleiuri. În momentul în care folosești lucrurile astea și aburul acela acționează asupra vulvei, că de fapt totul acolo se va opri, vaginul, să nu uităm, este o cavitate virtuală. Nu ai o zonă în care să acționeze acest abur, să ajungă la vezică. Ce

alte lucruri din astea, să zic, care sunt potențial periculoase ai mai auzit? De ce alte lucruri ai mai auzite pe internet sau promovate pentru incontinență?

Să nu bei apă, automat asta înseamnă deshidratare. Deshidratarea se traduce printr-o capacitate limitată a rinichiului de a produce urină. Acea urină produsă conține mult amoniac, amoniac care ierită reții vezicali și creează spasme. Spasm, hiperactivitate musculară. De asemenea, un alt lucru care circulă destul de este acela, oprește jetul urinar ca să exersezi. nu este recomandat din cauza riscului de infecție, de urină automată. În momentul în care urinezi, corpul se relaxează, contract musculatura, nu voi face decât bacteriile care se află la nivelul uretrei să urce retrograd în vezică, unde este un mediu prietenos, un mediu ud, umed, cald și se va stimula dezvoltarea bacteriilor. și atunci voi face infecții urinare, vesica aceea se va crea acel spas muscular, că vesica nu știe ce s-a întâmplat, se produce acel spas și de acolo modificate capacitățile vesicale.

Zim te rog, cum ar trebui să aibă grijă pacienta cu incontență urinare de propria higienă?

Pentru pacientele cu incontinență urinară există absorbante speciale. Așa cum există absorbantele pentru perioada menstruală, același lucru se întâmplă și cu absorbantele pentru incontinența urinară. Ele cumva sunt diferite, sunt concepute diferit la modul că Absorbantele pentru incontinența urinară sunt create să poată agapara un volum mai mare comparativ cu cele menstruale în care ele sunt proiectate pentru un lichid vâscos, un lichid care este în picături. cum este menstruația, la micțiune este diferit. Cantitatea este mult mai mare și automat absorbantul acela trebuie să îți iesă spre ea tot volumul. De asemenea, diferența între cele două este faptul că absorbantele care sunt create special pentru incontinență au un neutralizator de pH și automat pacienta care folosește acest tip de absorbant Nu trebuie să se temă de cei din jur că o percep diferit. În rest, nu ar trebui să existe o higienă diferită decât cea de zi cu zi. Nu ar trebui să existe. Doar să fim atenți la tipul de absorbant folosit.

E de evitat cel pentru menstruație, nu?

Da. Sunt lucruri total diferite.

Uite, spre final, aș vrea să facem așa un rezumat. Dacă mâine ar veni la tine o prietenă foarte apropiată de tine și ți-aș spune, Roxana, uite, vreau să zic că am incontență originală, zi-mi ce să fac. Ce recomandăria e? Ce i-ai spune așa ca un scurt ghid de două minute de ce ar trebui să fac?

În primul rând, aș felicită-o pentru curajul că a deschis acest subiect și o voi invita la mine în cabinet. În primul rând, să discutăm, să-mi povestească mai mult despre prin ce trece, care este frecvența urinărilor. Vin-o și spune-mi, detaliază-mi cum urinezi, la ce interval, ce cantitate. O voi pune să țină un jurnal de micțiune pe care să-l analizăm amândouă. în egală măsură, schimbă stilul de viață, elimină factorii de risc, o voi învăța, voi face un examen ginecologic și o ecografie să eliminăm orice altă patologie. Voi verifica dacă acea musculatură, dacă știe să facă exercițiile, aceste exerciții Kegel, aceste exerciții de antrenament al musculaturii. Dacă le va face corect, le voi introduce în schema ei personalizată. Dacă nu, o pot trimite la un specialist pentru a-o învăța cum să-și contracte și cum să-ș relaxeze musculatura. De asemenea, o pot învăța că există, dacă discutăm de o incontinență moderată spre severă, cum să comunice cu partenerul să-l aibă alături în acest proces. O voi învăța strategiile în care ea poate avea un contact sexual în siguranță și îi voi recomanda atât partea medicamentoasă și fitoterapia și o urmăresc îndeaproape de cum evoluează.

Și uite pentru, să zic, femeile care se uită acum la podcast și care știu că au această incontinență și au conștientizat că da, că într-adevăr nu e ceva de neglijat, poate e ceva ce au crezut că e normal să vină cu vârsta, dar înțeleg acum că nu este normal, dar totuși au această reținere, această rușine de a vorbi despre asta, care e absolut normală. Cum le-a încurajat să deschidă discuția despre asta, fie cu partenerul, fie cu medicul, fie cu cineva apropiat?

Nu tăcerea este soluția și ea trebuie să înțeleagă că odată ce solicită ajutorul și va avea curajul să discute deschis cu medicul ei de tot ce experimentează, atunci tot acest control va fi preluat de către ea. Nu este singură, suntem foarte mulți specialiști, le putem ajuta, dar singurul lucru pe care îl recomand pacientei să vină și să vorbească deschis, să nu ascundă pentru că nu va putea controla la un moment dat singură toate aceste simptome și îi va scădea calitatea vieții, nu va mai avea un rol activ în societate. De fiecare dată ea se va izola. Și nu este cazul pentru că există soluții.

Exact. Există soluții de la început până la sfârșit. Poți să elimine așastă problemă, poți să o ții sub control, poți să faci exerciții care să-ți mențină acest fitness al planșelului pe vin și să diminueze aceste simptome și nu există soluții medicale reale. Deci, ce rețin eu este așa și cu asta mi-ar plăcea să rămână toată lumea. Una dintre ei femei are această problemă. Deci e o problemă fiziologică, e poate o problemă evolutivă, nu? Pentru că poate că acest sphincter n-a fost făcut pentru presiunea pe care o avem în poziția ortostatică și el slăbește, e tras de gravitație în jos și iată că apare această incontinență. Există soluții. Una dintre ei femei înseamnă că dacă ai nouă prietene trecute 35 de ani, probabil că trei dintre ele au această incontinență urinară. ar vorbi între ele, probabil că le-ar fi mult mai ușor să gestioneze toată treaba asta.

Dar pot veni împreună. Pot veni împreuna și atunci pot gestiona mult mai ușoară lucrurile astea.

Exact. La mine a funcționat asta. Eu am făcut chegăl acolo. Eu am făcut asta. Și lucrurile astea pot să dea rezultate mai bune. E important să vorbești în primul rând cu medicul tău, pentru că acolo poți găsi soluții și e important să vorbești despre asta cu partenerul tău. Cred că e o discuție care, în realitate, cred că e mult mai simplă decât ne așteptăm ca ea să fie.

Sigur că da. Noi așteptăm pacientele să fie deschise și cel mai important, nu sunt singure în toată lupta aceasta și soluții există. De ce să trăiești cu o frică când ai ajutorul la un telefon distanță?

Exact. Chiar mă gândeam acum că dacă ai Nu faceți asta bine, sau puteți să faceți asta, dar dacă ai 10 prieteni și le trimiți random share la acest podcast, 3 din 10 o să le ajuți. puteți să faceți și asta. Mulțumesc foarte mult pentru tot ce ne-ai povestit.

Mulțumesci și eu pentru asta.

Și mulțumesc cu reactiv control pentru faptul că ați prijnit acest episod și iată că avem informații despre incontinență, știm ce este, știm cât de des se întâlnește și știm acum ce avem de făcut. Îți mulțumesc și ție că ai rămas până la final. Dacă ai ceva de povestit, Scrie-le jos în comentarii. Dacă ai întrebări la care nu ai primit răspuns, scrie-le jos în comentarii și noi revenim cu răspunsuri. Roxana, mulțumesc! Ceau! Pe curând!