Cum tratezi amețeala și vertijul | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Ioana Vodă

Oamenii vin la medic și zic, am amețit.

M-am trezit cu cap greu, nu mă pot concentra. Am senzația că eu stau și cum întorc ochii spre o parte, totul se mișcă.

Ce sunt acești otolizi dacă nu se explicăm?

Pietricele.

Pietricele, în ureche.

Si incepi anxietati, frici, panici, somatizari. Asta este principala cauza. Vertijul, ameteala, cefalea, tinnitusul. Nu-i normal sa am o groaza de vertija la omul tanar. Foarte mare atentie la cei care conduc si stiu ca fac asa ceva.

Dacă am fost la o nuntă și mă întorc acasă și îmi țiu eu urechile, l-ai tii inclus? Da!

Și avem foarte multe acest lucru. Vă rog frumos să nu luați pastile pentru așa ceva. Mai vin pacienții și spune, am venit să mă dați cu capul de tot, ca să mi scoateți pe toți. Să zici, wow, sunt un alt om.

Amâle, te salut! Dr. Mihaila aici, un nou episod boabe de cunoaștere. După cum ai văzut, vorbim despre amețeală, despre vertij, despre tinitus sau când țieuie ceva în urechi și o să vorbim și despre rău de mișcare. Acum vorbim despre amețeală, probabil că avem cu toții situații în care ne apucă așa o amețeală. Poate e de la deshidratare sau poate e de la oboseală sau poate te-ai ridicat brusc din pat și te apucă o amețeală care trece de la sine. Sau se întâmplă să ne întoarcem de la o nuntă sau de la o petrecere să ne culcăm în pat și să simțim cum toată camera se învârte cu noi. Atunci știm de ce se învârte camera cu noi. E mai nasol când ne trezim dimineața și după un stres major, de exemplu, deodată, fără niciun motiv, toată casa se învârte cu tine. Acela este un vertiș. O să vedem care sunt cauzele acestui vertiș sau care sunt cauzele reale ale amețelilor. De ce bunicii noștri, odată ce trec ani și ei avansează în vârstă, au anumită amețeală și ea devine tratabilă cu anumite medicamente? și o să vedem care sunt soluțiile reale. Mi-a plăcea să facem și diferența între ce este doar un disconfort trecător și să vedem care sunt semnalele de alarmă. Când oameni țeală, un vertij s-au înțiuit în urechi, trebuie să ne trimită la medic. Și ce medic trătează asta? Vreau să mulțumesc în primul rând Unicredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul Boabe de Cunoaștere și prin asta își reafirmă constant sprijinul pentru aceste inițiative educative. Și vreau să urez bun venit doamnei doctori Ioana Vodă, cu care discutăm despre aceste aspecte. Astăzi este medic primar Orele, doctor în științe medicale și ați mai văzut-o la noi la podcast. Ioana, bine ai revenit!

Mulțumesc tare, tare mult! Este onorant și o mare bucurie!

Mulțumesc! Ai revenit într-o nouă locație și sper că nu ai amețit până ai ajuns.

Foarte frumoasă, nouă! Miroasea nouă, miroasea proaspăt!

Da, vorbim despre amețeală, despre vertij și vreau să precizez înainte de a întreba care e diferența între cele două și cum oamenii de acasă ar putea să îl diferențieze, vreau să precizez că în manualele de medicină și în practica medicală, amețeală este o cauză frecventă de prezentare la medic, una dintre cele mai frecvente. Oamenii vin la medic și zic am amețit. Ori dacă te uiți la cauzele pentru care o persoană poate să amețească, te ia cu amețeală, ca să zic așa. De ce e atât de frecventă acestă, să zic, prezentare la medic pentru amețeală? Și care e diferența între amețeală și vertij?

Există un simptom. Simptom înseamnă doar simt și nu reparat boală. Simt că nu sunt în regulă. Și atunci apare acest cuvânt amețeală care de fapt nu prea definește specific judges simț. Unii spun amețeală și dacă au o senzație de moleșeală și dacă mă doare capul și dacă m-am trezit cu cap greu, nu mă pot concentra, sunt cam amețit, dar nu este obligatoriu amețeală. De aceea e foarte greu să spunem o definiție corectă termenului de amețeală. Nu ne place să întrebăm bine, bine, dă-ne niște detalii. La ce oră, ce făceai, în ce poziție, cum se manifestă, descrie cu cuvintele tale. Așa cum bine ai spus și corect ai spus, pot să fiu deshidratat. Suntem mulți care nu mâncăm de dimineață și plecăm și alergăm. Ne mai crește și pulsul, suntem tahicardici, simțim așa o palpitație, lasă că se întâmplă, mai bem o cafea, ne crește și mai tare pulsul, unii au și hipertensiune, alții fac hipotensiune cu puls mare, asta e foarte frecvent la tine și îi găsim așa. Şi sunt doar ameţiţi. Nu au boală, nu au vertij. Ameţeala asta, pentru că este practică, o inundaţie, vă daţi seama, pompează cu 120-140 o inimă şi normal că nu e regulă sus. E tot o periferie sus.

Fie pompează prea puternic, fie pompează prea puternic?

Pompează ineficient sau eficient, să spunem. Și atunci omul nu se simte bine și se cheamă amețeală. Sunt mulți care se duc la farmacie, bună ziua, am o amețeală și bineînțeles că primesc pastile pentru boala amețeală, care sunt pastile specifice pentru blocarea informațiilor despre amețeală. Și aici e lupta mea, domne, întâi să știți sigur că merită să vă luați pastiile, merită să verificați, să faceți tratamente îndelugate, merită să faceți o mie de remeneuri, CT-uri, angiouri, că sunt foarte mulți care fac foarte multe investigații și vin cu dosare.

Pentru ametează, știi că mi se întâmplă des și pe mine să mă sune prieteni sau cunoștințe, zică, doamne, bunicu', Are ameţeală, de trei ani îl caut, nu găsesc ce are. Ce care e problema cu bunicul? Că sunt mulţi astfel de bunici care...

La partea cu bunicul există, primul lucru care îl descoperim noi, eu sunt un om care văd extraordinar de mulţi ameţiţi cu vertij, asta este nişa pe care mi-am ales-o. însă ei sunt supramedicați. Au atâtea medicamente, o listă imensă.

Bunicii, da?

Bunicii. Și din nefericire, medicul de familie dă ceva, transcrie ceva. Mai vine pacientul de la neurologie, săracul neurolog nu-și vede informațiile medicului de familie. Și așa mai departe vine și cardiologul. Toți dau niște vasodilatatoare sau cine știe ce combinații. Bunicii noștri care poate că au o hipertensiune, bineînțeles că au o problemă la pompa inimii, dar au prea multe medicamente și ajunge prea mult sânge sus și ca urmare doar dacă mai oprim și e foarte greu un medicorelist care se apuce de vertigi Scrie stop atâtea medicamente vasodilatatoare cerebrale. Asta este principala cauza. Le luăm tensiunea culcat și-n picioare. Ce pățiți? Unde pățiți? Și avem surprize deosebite și până la urmă e o manevră foarte simplă. Ne luăm tensiunea și la stânga și la dreapta și găsim niște diferențe.

Și ce înseamnă asta? Adică diferențe în tensiune stângă-dreapta.

Exact. Asta înseamnă că pot să am o perfuzare diferită. Și perfuzarea aceasta diferită, asimetrică, se vede și sus. Adică deja începem să trimitem la investigații Asupra vaselor anterioare, carotidiniene, și e la modă, nu numai la vârstnic, am tineri și oameni, cum să zic, destul de sportivi, care moștenesc niște dislipidemii, colesterol mare. Fără să fie, și au niște ateroame sau mici anumite lucruri, sunt și pe circulația posterioară, care nu prea se vede la ecodopler, foarte puțin își fac niște investigații corecte de vedere a arterelor și venelor posterioare. Și dacă am dormit prost, stau într-o poziție proastă, fac o pensare pe o.

Arteră mai mică, Și apare amețeala?

Și apare amețeala. Însă tensiune diferită la mâini, asta este obligatoriu de investigat. Adică acolo mergeți pe cardiovascular, mergeți la medici și rugați să vă investigeze bătrânii și tinerii, oricare, pentru că acolo există o diferență de perfuzare și centrală.

E o diferență pe care o căutăm, pentru că știu că tensiunea diferă de la un braț la altul și de aceea se și recomandă că atunci când îți iei tensiunea să o consideri pe aia de la brațul la care e cea mai mare tensiune. Adică există o diferență fiziologică, dar unde apare, unde ne dăm seama că e o problemă?

Ne dăm seama când avem o diferență mare, semnificativă, adică cel puțin 20 de milimetri, 25 de milimetri, 30 de milimetri mercuri, adică scurt, 120 și aici am 160. Și atunci este clar că nu este în regulă ceva și mergem pe investigații cardiovasculare, precizez. Nu neurologice, omul a venit Pentru amențială, noi luăm o tensiune și îl trimitem la cardiovascular. E bineînțeles că îi facem o testare basic de echilibru. Îl punem să se culce, îl punem să se ridice, îi verificăm niște ochelari, noi punem ochelari de video, niște agmoscopii, asta înseamnă o chestie de urmărire a mișcărilor globului ocular care este direct legat de ureche.

I-am avut un plateau, nu la medicul, la ultima oară. Nu mai avea atât de s-o achilari. Și m-ați învărtit pe scaun și îmi făcea ochii așa.

Da. Ideea este că urechia este un organ ascuns în os, în osul din spatele urechii și se vede foarte greu și pe remene și pe cete. Se încarcă greu. Există un remene special de urechie internă care Are un protocol, îți fac o dată și după aia stai patru ore și substanța de contrast trebuie să ajungă și să fac din nou acele achiziții imagistice și sincer durează mult, costă mult, foarte puțin știu să citească din medicii imagiști, ca urmare Să pui un diagnostic pe imagistica urechii este destul de dificil decât în anumite cazuri clare, malformații, otoscleroze, chestii clare. Însă majoritatea necesită teste fiziologice. Trebuie să-ți măsori urechea stângă, măsori urechea dreaptă. Trebuie să măsori să-mi dau seama dacă ești simetric sau cum spun eu, o asimetrie înseamnă că funcționezi într-un șlap și într-un pantofi cu toc.

Poate să fie un semn sau un simptom al, să zic, al funcționării nu în parametrii optime ai creierului, care poate fi cauzată, funcționare neoptimă care poate fi cauzată de, să zic, o problemă cardioasculară. Adică sângele nu mai ajunge cum trebuie, ajunge asimetric, creierul amețește, da? Ăsta nu este vertij, este o amețeală de o altă cauză pe care noi o căutăm și a spus că totuși le testați pacienților și echilibru. Echilibru sau pierderea echilibrului deja țin de vertij. Aici aș vrea să fac legătura și mi-ar plăcea să înțeleg ca să înțeleg ce este vertijul, mi-ar plăcea să înțeleg Ce este echilibrul? Pentru că echilibrul este așa un fenomen cu care ne naștem majoritatea și îl avem în viața de zi cu zi și pare o funcție fundamentală, pare ceva ce avem cumva de la sine, dar de fapt în spate este un mecanism activ care ne menține în echilibru. Și aș vrea să înțeleg cum rămâne corpul în echilibru ca să înțeleg după aceea cum îl pierde.

Funcția echilibrului este o funcție arhaică, așa cum bine ai spus. Sunt animale, sunt în dezvoltare, avem și la reptile obligatoriu echilibru și peștii trebuie să aibă echilibru și ei să știți că au vreo trei otolis, doi otolis, depinde de specie și sunt studiate toate aceste lucruri. Într-adevăr, avem nevoie să ne ținem echilibru de ochi, prima oară. Trebuie să văd unde sunt, ce fac, în ce poziție sunt și am niște repere vizuale. Adică dacă stau pe scaun, mă uit la tine și știu că stau pe scaun. Și că stau, mai ales că stau.

Ce vreau să precizez este că echilibru este o funcție activă a creierului și a organelor de echilibru care ne trimit în continuu informații pentru ca noi să simțim că stăm. Și un exemplu foarte bun este când stai în mașină și te uiți, nu știu, ești pasager în mașină. și te uiți la telefon și mașina din dreapta ta pleacă, dar creierul interpretează că tu pleci și nu-ți dai seama cum e posibil să stai în scaunul mașinii fără să simți nicio mișcare, dar de fapt te miști. Adică este o incongruență în informațiile pe care ochiul le vede și cum te simți tu. Dar scuze dacă am întrebat.

E foarte corect ce ai spus, pentru că noi avem echilibru static și măsurăm echilibru static. Avem aparate pentru echilibrul static și avem pentru echilibru dinamic. Adică sunt două lucruri total diferite. Utilizez cu totul altceva. Am alte reflexe. Dacă stau, mă uit și am reflexul vizual care informează creierul, cerebelul, toți centrii despre ce se întâmplă cu organismul nostru și cu capul. După aceea am musculatura posturală. musculatura postureala si mai ales cervicala, paravertebrala, spinala, care tot informeaza despre ce? Despre cum sta gatul, cum sta capul. Ca una este sa stau asa, cu capul intors intr-o parte si alta este sa stau cu capul drept. Si atunci eu ma aliniez cu verticala subiectiva pe care o vad. Si atunci eu sunt simetrica.

Asta e motivul pentru care nu stau așa.

Exact. Gândiți-vă că sunt oameni care au un banal torticolis. La transcurent, nu știu câți au avut din ascultători și măritori, dar ai cumplit. Te doare ceafa, ți-a înțepenit coloana cervicală, să vorbim elegant, dar am deja altă verticală subiectivă. Eu văd toată lumea mea a plecată deoparte. Am și durere cervicală, mi se strică reflexul cervico-vestibular care anunță urechile și toți receptorii stau în altă poziție decât au fost proiectați. Și ochii își schimbă imediat poziția, fundul de ochi, ca să încerce să redreseze. Eu o să știu sigur că așa e verticala. Altfel totul ar fi altfel. Și atunci avem chiar, apropo de situații, am avut o pacientă care ne povestea venită cu soțul disperată că a avut o problemă vestibulară și a avut un mare vertici, o criză. imensă, cu instabilitate rezolvată la spital și tot, tot, tot. Și a rămas. Îi schimbă tablourile în casă și le pune altfel. Și sunt aplecate toate cu anumit grad și când am făcut, avem și test, se cheamă test de verticală subiectivă.

Dar să știți, ea le schimba pentru că așa se păreau ei drepte, nu?

Suțul le punea așa, plecate, și ea tot le punea la loc și le zicea, nu, nu, nu, asta așa stă bine. Până când și-a dat seama, nu, domnule, stai puțin, că tu ai altă verticală.

Tu nu stai bine, da.

Da, într-adevăr, era aproape 4-5 grade, tot într-o parte. Tot capul lui compensa în partea cealaltă, dar de fapt și de drept avea o mare asimetrie rămasă. Acestea sunt și tulburări care sunt undeva în centrii superiore. Acest om nu avea numai o patologie vertiginoasă, el avea unul din releele electrice, te-am văzut cu un mic accident ischemic. Și ce să facem cu asta? Că rămânem așa? Luăm pastile și după șase luni, după opt luni, după un an? Nu! Acelui om i-am făcut o rechilibrare vestibulară, în sensul că am educat creierul și am spus stai puțin. Nu e așa cum zici tu. Noi avem alți fel de recepturi, a mutat, omul a conștientizat, a început să învețe și ca urmare există o plasticitate cerebrală indiferent de vârstă. Altcineva a luat locul acolo, s-a făcut un bypass, un scurt circuit.

Corpusul s-a adaptat la zona verticală.

S-a adaptat, am adaptat corect și atunci e un nou proces. Ștergi ce s-a... Adaptat greșit se cheamă maladaptare, că noi ne adaptăm, săracii, numai să funcționăm. Și unii se adaptează corect și atunci ați compensați și unii se adaptează prost, rămâne cu capul strâmb și în toate pozele va fi cu capul într-o parte sau evită.

Bun, astea sunt, să zic, afecțiuni care pot rezulta din această maladaptare. Dar dacă revenim la mecanismul echilibrurii, deci ați spus că echilibrul se formează prin ce vedem, prin acești mușchi cervicali care ne formează verticala, ce alte organe mai participă la echilibru?

Și receptorii din urechea interna. Pentru că urechea interna n-are decât receptorii. Și avem receptori statici. care sunt celebrele pietricele, cristale de carbonat de calciu, care se cheamă otoliți. Și deja toată lumea cred că în 2025 a auzit de ei și atâta i-am povestit și i-am arătat. Ei sunt totuși supuși gravitație.

Ce sunt acești otoliți, dacă putem să-i explicăm?

Pietricele.

Pietricele, în ureche, care plutesc într-un fluid.

Nu plutesc deloc, stau într-o magma gelatinoasă atașată foarte corect de magma gelatinoasă și ei își schimbă pozițiile în funcție de cum schimb eu poziția capului. De exemplu, dacă pui o frână bruscă și capul se duce în față, bineînțeles că toți Se duc în față și stimulează niște receptori din față utriculari și creierul săracu știe că capul lui este în față, deci contractă musculatura cervicală și pune capul la loc.

Asta-i tare, sunt niște reflexe din astea.

Sunt reflexe vestibulo, adică de ureche, oculare și ochii se adaptează imediat, ajung sus și tot timpul imaginea, ținta mea, privirea mea pe Trebuie să fie adaptată la mișcarea capului și gătului. Sunt niște reflexe excepționale. Reflexe fiind înseamnă nu știu de ele.

Corect. Sunt automate. Deci avem acești otoliți care eu dacă am închis ochii și am întors capul, eu chiar dacă nu văd că am întors capul, eu simt că el este întors pentru că otoliții aia s-au dus așa.

Și cervicala spune ce s-a contractat, cum s-a contractat. Deci am întotdeauna trei informații corecte.

Dar chiar și așa, dacă aș fi într-un scaun legat și n-ar trebui să mă contract absolut deloc la cervicală, cu ochii închiși și scaunul s-ar întoarce în poziția asta și să presupunem că aș ignora alte senzații de presiune și de gravitație, teoretic aș ști că m-am dus într-o parte pentru că otoliția aia reacționează după gravitație. Și totuși odoliții aceștia sunt implicați și în vertici. Când sunt implicați în vertici, ce se întâmplă?

Când îi pierd, când greutatea masei de otoliți de-n sânga nu mai este egală cu greutatea masei de otoliți de-n dreapta. Și ei plutesc și devin mai ușor. Am niște traumatisme. Omul a dat cu capul de un perete, de un dulap, adică să nu-ți închipui că trebuie să fie niște traumatisme enorme. Și post-traumatic pot să pierd niște otoliți și atunci brusc Niște otoliți cântăresc mai puțin aici, în plus pot să-i pierd. Și pot să-i pierd în niște structuri care n-ar trebui să aibă niciodată otoliți. Care sunt niște canale semicirculare, care sunt în toate pozele de la anatomie. Și sunt trei canale. Noi suntem o persoană într-un spațiu tridimensional. De aceea avem trei canale pentru anterior, lateral și posterior, față, spate. În care, acolo sunt altfel de sensori care n-au nevoie de otoliți, au ca niște lumânări, care anunță accelerații. Adică dau capul brusc într-o parte și stânga dreapta zice același lucru și creierul știe că capul lui se duce spre dreapta.

Și când dotoliții aia se pierd și ajung acolo, se lovesc de aceste lumânări și urechea dreaptă spune că accelerează într-o.

Parte și cealaltă zice altceva. Nu este obligatoriu. Aici vreau sa spun pentru cei care asculta, pentru ca sunt convinta ca te asculta si doctorii, nu numai pacientii, e plastic sa spun ca imi pleaca un otolit si stiu eu sigur ca ajunge pe lumanare. Am unii care nu sunt dat asazi la lumanare si pur si simplu raman blocati. Și fac ca un dop. Și atunci am o masă de lichid între otoliții mei blocați și lumânarea respectivă și orice mișcare foarte simplă. Îmi dă niște stări cumplite. Îmi dau seama că ceva nu e regulă. Nu trebuie să se învârtă, doar știu că nu e regulă. Pentru că o ureche zice corect despre mișcare și o ureche zice o aberație.

Asta e vertijul.

Și asta este un vertij pozițional. E adevărat că e benign că nu se întâmplă nimic, nu mor, n-am tumor, n-am nimic și este recidivant. Recidivant înseamnă la orice mișcare pățesc ceva. Și asta este cumplit pentru că la un moment dat iei pastile, pastilele strotilează niște centrii mai sus și începi să simți mai puțin. Așa e corect să-ți spun, mai puțin. Dar nici o pastilă de pe lumea n-aș putea înghiți să mute mie dopul de otolitii de pe canalul, nu știu care, canalul orizontal să zicem. Dar la orice mișcare orizontală în sensul unde am pierdut otolitii, eu voi avea semnale. Nu pot să dorm pe dreapta, de exemplu, nu pot să întorc brusc capul spre dreapta, ceva nu merge. Și nu e obligatoriu să am o criză enormă să se învârtă. Criza enormă am avut-o undeva de mult și am rămas cu niște crize mici, subțiri, de fracțiuni de secundă, dar cu un mare disconfort. Și ajung să fac fobii, nu mai mișc, nu mai suport, am senzația că eu stau și cum întorc ochii spre o parte, totul se mișcă. Și încep ansietăți, frici, panici, somatizări, nu suport dungile și uite așa...

De ce nu suport dungile?

Pentru că se repere. Eu îmi țin ochii după repere și merg după repere. Dar dacă am foarte multe dunci care mă deranjează, fiindcă de câte ori mă mișc, la fiecare mișcare, creierul princepe ceva da și ceva nu. Și atunci nu suportă nimic care este fix și standard. În aceste condiții, oamenii ajung și la psihiatrie, ceea ce nu e rău măcar să le spună că nu sunt foarte bolnavi. Dar rău este când ajunge anxietatea, frica și panica, se amplifice atât de tare simptomele, încât nu-ți mai dai seama dacă anxietatea, frica e prima și întâmplător are și un verdiș simplu, banal, cu niște otoliți care nu sunt la locul lor. Asta este o boală și se cheamă VPPB și așa vreau să o țină minte pacienți. E un vertici de poziție, e paroxistică, începe și se oprește repede și e benign. Benign înseamnă că nu e malign, adică nu înseamnă nimic, nu înseamnă boală gravă. Otolitii, țineți minte, mituri nu se văd la RMN, nu se văd la CT, nu se văd nicăieri decât în nistagmusuri, iar nistagmusurile nu se pot vedea cu ochiul liber, decât dacă sunt niște crize mari și acelea sunt majoritatea centrale a WC-urilor. Dar crize de otoliti mici, intorc capul si se intampla ceva, acolo va duceti la un doctor care are ochelari special de vazut asa ceva si experienta sa ti-i pune la loc corect. Este o cauză mecanică.

De ce ai o cauză mecanică? Ai o pietricică care îți blochează un, să zic, o conductă acolo și fluxul prin acea conductă pe tine te anunță cum stai cu echilibru în lume. Stai blocat, una oreche zice ceva, alta zice altceva, te ia cu amețeală. Vertij. Ochelariile, vreau să-i explic pentru oameni, sunt niște, ei arată ca niște ochelari, dar în interior, în loc de lentile, sunt niște camere care îți filmează ochii și se face întuneric.

În infraroșu sunt camerele, oamenii nu văd absolut nimic.

De ce nu vezi? Pentru că dacă ai vedea, atunci ochiul are reper și se uită la un punct fix. Când e întuneric, tu nu mai ai reper și ochiul e liber. Îl amețiți pe pacient. Îl punem exact în pozițiile în care amețește. În ochi încep să se uită aiurea pentru că nu mai au semnalul cum trebuie din urechie. Așa se pune diagnosticul de otolit.

Practic, noi suntem ca și cum am fi sub pleoapele lui. Corect? Tu nu vezi nimic și îți dai seama că toată lumea închide ochii când amețește și atunci noi facem exact același lucru. Doar că îi rugăm pe pacient să țină ochilari deschiși să ne dăm seama de sens, de viteză, dacă e rotator niște, dacă este strânga, dreapta. E foarte important pentru că așa citim Care canal? Ce ureche? În ce parte a canalului? Pentru că și acolo am o problemă. Există mai multe feluri de otoliți săriți și nu vreau să intru în acest debate. Se cheamă multicanal. O să ai, dacă singur, intri pe internet și cauzi otoliți. Găsești în engleză, în română, în franceză, o mie de manevre de repoziționare pe care oamenii și fac acasă.

Eu am făcut manevre de-astea și nu știu dacă m-a ajutat manevra sau nu.

La unii e puțin mai bine, dar cei care nu e mai bine trebuie să se oprească. Nu să încerce de două, trei ori, pentru că își împrăștie otoliții în toate canalele. Și atunci, în loc să am doar într-un singur canal, pot să am în mai multe canale și atunci repoziționarea corectă e de la capăt. Și trebuie scos canal cu canal otoliții din fiecare, în mai multe ședințe.

Există un scaun foarte deștept.

România are două scaune deștepte care se cheamă scaune de repoziție mecanică. Asta înseamnă că te pun într-un scaun și te leg. Și tu spui, de fapt am stabilit dinainte cu ochelarii pe ce parte nu e bine, te pun pe partea respectivă și scaunul mă ajută să te țin exact cât trebuie, văd exact cum trebuie.

E motorizat sau cum e?

Este motorizat, da. Dar nu face el singur, e nevoie de mine. Tot eu trebuie să știu în ce poziție. Dar te mișc atât de repede și te sucesc corect în niște unghiuri corecte încât când ieși de acolo, după aproximativ 10 minute, Într-adevăr, ai otoliții puși corect!

Șmecher! Îmi place scaunul ăsta!

Păi sunt câteva în Europa, câteva în lume. Este un scaun foarte bun pentru cei cu patologii cervicale. Am fost operat, nu îmi mă manipulă cervicale. Îs graviduță și fac sarotoliții. Sunt prea mare și doctorul prea mic și nu poate să mă manipuleze, să mă învârtă pe toate părțile. Sau am multicanal și atunci trebuie să dau de mai multe ori aceste repoziții și atunci le fac corect pe scaun.

Sunt curios, există alte modalități de a scoate acei ototlisi? Este ceva microchirurgie?

Nu, niciodată. Nu se văd la remene, nu se văd nicăieri. Sunt la nivel de microni, unii sparți sunt probabil la nivel de nano și se văd doar la microscop, electronic, post-mortem. Așa că, exclus, se vadă cineva. Deci, fără acești ochelari, exclus, să putem să ne punem diagnosticul însă. Țineți minte, este o boală mecanică, ca urmare tratamentul este mecanic și vă rog frumos să nu luați pastile pentru așa ceva.

Foarte important. Deci ameteală nu înseamnă că te duci la farmacie și zici, doamnă, dați-mi ceva, doamnă farmacist, domnule farmacist, dați-mi și mie ceva de ameteală, că nu are ce pastilul să-ți dea să scoată pietricelele alea microscopice. Se pot repoziționa și acasă, poți să încerci. Ce le putem spune oamenilor care se uită și care odată au o ameteală? O bănuiesc că este vertici de cauza asta a otolitilor. Cum se cheamă aceste tehnici? Unde le pot găsi?

Se cheamă tehnică de repoziționare otolitic.

Și practic îți arată cum te pui cu capul pe spate, cum stai acolo 30 de secunde, te întorci cu capul pe spate într-o parte, după aia te ridici. Sunt diverse poziții în care trebuie să stai în pat anumite 10-20-30 de secunde, astfel încât forța gravitațională să tragă o toalită ala cum ar veni.

Dar tu îți închipui cât stai, pentru că tu nu îți dai seama. Tu îți dai seama numai că nu mai ametești pe partea aia sau aia, dar eu aș vedea-o. Nistagmusul corect și stau exact cât trebuie. Până când am scos tot sotoliții. Pe când tu, care nu faci decât în orb, nu știi. Și atunci începe, eu de exemplu urăsc aceste repoziții acasă, fără control vizual, adică un doctor să vadă sau măcar un kineto, sunt kineto care lucrează excepțional dar au aceste ochelari. Dar trebuie să știe ce face, pentru că altfel este atât de rău, scot mult mai mulți otoliți și e mult mai rău și e greu să refaci ceva după ce ai stricat. Deci mai bine nu faci nimic și eviți să dormi pe partea care nu e bună. Este de o mie de ori mai bine decât să-ți faci repoziție. Fiecare canal are un anumit tip de repozitie. Deci nu merge ce repozitie fac pentru canalul posterior stâng, merge cu ce fac eu pentru canalul anterior drept.

Deci sunt diferite tehnicile.

Sunt total diferite. Sunt tehnici, se denumesc diferit. Acum avem... Stau și vi le spun pe toate, dar au denumiri frumoase după doctori. De exemplu, pentru canalele anterioare avem o denumire, se cheamă Iacovino, care este un neurolog frumos și tânăr din Argentina, Buenos Aires. Și a inventat o manevră de repoziție acestor... Otoliţi. Există celebrule Pley, este un doctor din Statele Unite care a fost atât de urât şi nu l-au crezut şi a fost un paria o mare parte a vieţii. Acum e celebru pentru că îi facem repoziţiile respective. Există un fracesc care se cheamă Simon şi atunci te iau de aici, te trântesc în partea asta. Ne bazăm pe gravitaţie, pe acceleraţii să ştim ce facem.

Aşa făcea Simon, îi lua şi îi trântea?

Da, și eu fac. Mie îmi plac manevrele franțuze și iau și merg mai repede pentru că scap mai repede și scot mai mulți otoliți. Și de aceea mai vin pacienții și spun că am venit să mă adas cu capul de tot, ca să mi scoate pe toți. Dar pacienții noștri sunt treinuiți, înțeleg ce li se întâmplă. Trebuie să precizez că dacă ai pierduat otoliți, poți să-i pui la loc, controlat, pe toți și să ai 5 ani, 10 ani, 15 ani impecabili. Se poate să mai faci o prostie, mai dai cu capul de ceva, mai faci un traumatism, mai faci alte probleme și iarăși pierzi o toliție, dar măcar nu mai o iei de la capăt cu remeneuri, CT-uri și cu investigații să te sperii. Atunci, acel om scrie în scrisoarea lui, te rog frumos să revii în criză, lângă criză, pentru că știi despre ce e vorba. La orice persoană care te cunoaște din clinică și știe ce să-ți facă. Deci poate să recivilizeze, nu vă speriați, nu e grav, însă nu stați mult timp pentru că se cronicizează, se lipesc unii de alții, fac dopuri care sunt foarte greu de scos.

De ce se întâmplă ca femeile peste 50 de ani, după 50 de ani, suferă mai des de vertici decât bărbații?

Osteoporoza. Deci noi suntem mai osteoporotice decât bărbații și noi aici avem otoliții din carbonat de calciu, care sunt efectiv pietricele, sunt niște oase.

Deci e o ligatură între osteoli și osteoporoza?

Da, bineînțeles, pentru că și hipovitaminoza D, care este, ce să spun, acum toată lumea are hipovitaminoza D și nu stăm la soare și ne dăm cu creme de toate felurile ca să nu cumva să pățim ceva și absorție vitamină D foarte slabă și nu de calitate. O mai pierdem, că sunt mulți cu gastric sliv, aveți grijă dragi colegi și prieteni, că am o groază de colegi și prieteni care au apelat la așa ceva. Acolo sunt malabsorțiile, chiar dacă îi iau pe gură, nu merge. Mai bine fac injectabil sau mai bine verific. Deci există legătură între o toliță dovedită, între o toliță și vitamina D, între o toliță și calciu, între o toliță și fier. Vreau să specific aici, pentru că am greșit că n-am pomenit decât patologiile vasculare, ateromatozele, dar pot să fie un anemic și atunci sigur pot să pierzi o toliție. Pot să nu fie anemic, există niște sindrome care acum Suntem în studiu cu ele, nu le dăm de capăt, oamenii nu sunt anemici, au fierul foarte mic. Și doar să le dai fier și nu mai amețesc. Deci e clar că în metabolismul otoliților și a sistemului nervos fierul transportorul de oxigen este foarte important. Alte cauze sunt trombofiliile și vreau să le...

Cauze ale vertijului?

Vertijului care e legat de femeii. Femeia are pierderi de sarcină. Doamne ferește, sunt unele cu pierderi de sarcină. O dată, de două ori te duci și te investigezi. Mai faci teste în sarcină și găsești că ai o trombofilie și o să zică doctora, a, toată lumea are trombofilie. Da. Poate că suntem mulți cu gene trombofilice. Dacă suntem asimptomatici, suntem perfecți. Dar dacă începem să avem simptome, înseamnă că trebuie să ne căutăm.

La ce simptome trebuie să fie atent un pacient care are gene de trombofilie?

Păi să ne gândim ce face trombofilia. Înseamnă că trombocitele care sunt tot ale noastre se lipesc mai ușor și facă microtrombi în anumite situații. Nu tot timpul, în anumite situații. Un exemplu. Merg într-o vacanță și stau nemişcat într-un avion 5 ore, 7 ore. Stau 7 ore la servici și am avut prea mult de lucru și nu mă mișcă de acolo. Stau în paci, dor, nu mă mișc deloc și nici nu fac sport și sunt și mai durdulie și așa mai departe. Mă doare cap. Mă doare capul de nu mai pot din când în când. Iar îmi vine, iar îmi pleacă. M-am săturat de câţi neuroni am văzut. Deci toate aceste mecanisme sunt de fapt vasele de sânge care pot fi, închipuiţi-vă cu ochii minţii, ocupate de microtrompi care îi fac din când în când. Sunt deshidratat la vase mici. Este o boală de vase mici. Vertijul, ameţeala, cefalea, tinitusul. Toate acestea intră în boli de vase mici și să știi că există diagnostic, internațional, neurologic, boala vaselor mici. Acum nu ajungem la extrema-moa-moa, cum se cheamă, ca așa se cheamă acea boală, dar când îi faci un remene cu substanțe de contrast, vezi că nu-ți se perfuzează corect creierul acelui om. A fost la Doctor House odată ceva de genul ăsta. Și există și au oameni, dar sunt oameni cu mâini reci, picioare reci permanent. Ăștia n-au o vascularizație bună, trebuie să le miște. Dacă mai au și o trombofilie și dacă mai au și o anemie și sunt și cu hipovitaminoză D, nu te întreba că amențești și că pierzi o toliție. Adică sunt prea mulți factori care se unesc și ajungi să faci.

Și practic trombofilia asta, care presupune că aceste trombocite se unesc și formează mici trombi, pot forma mici trombi și în zona care ține de echilibru.

Bineînțeles, în vasul de sânge care irigă o ureche.

Dar asta nu ține de otoliți, ține doar de o hipovascularizație.

Primesc sânge otoliții mei? Nu. Și ce pățesc? Îi pierd.

Ah, deci tot ține de otoliți, tot ajungi la otoliți.

Finalmente, toate bolile de urechie internă, care înseamnă că ori am o presiune prea mare, cum e Mengeru, ori am o hipovascularizație, pot să dea pierdere de otoliți. Dar e secundară, nu e din cauza otolitului.

Dar în final, dacă mi se învârte camera cu mine, în final tot otolitul e plecat, nu? Și e pierdut și crează asta. Sau pot fi otoliții perfect normali și o să am...

Pot fi otoliții și normali, dar nu mai am... O cale. De exemplu, mi-a murit un nerv. Mi-a mai primit sânge nervul. Mi-a murit sau a fost inundat un nucleu din bulb, care este stația 1 și se cheam accident vascular bulbar. Sau mai sus, stația 2, stația 3, AVC-ul, CNV-ul.

De cele mai multe ori vorbim despre otoliți. Vreau să vă întreb așa, că nu știu cum se întâmplă, că în ultima vreme am experiență în toate subiectele pe care le abordăm în podcast, experiență personală, din păcate, de ca pacient. Am avut cele două episoade de vertiș. Primul episod a fost acum vreo 8 ani, cred, când am trecut printr-un stres. Aveam un proiect de prezentat și am lucrat la el super mult și am și investit în el și era să-l pierd complet. În fine, eram într-un stres profesional major, cum n-am fost probabil niciodată, poate doar la examene. Bine că examenele le dăm în tinerețe când suntem stresați, dar suntem puternici atunci. Deci am trecut printr-un stres major care efectiv m-a pus la pat pentru cateva zile, deci se invartea casa cu mine, nu stiam ce sa fac. Deci efectiv se invartea toata casa cu mine, trebuia sa ma pun in pat sa stau nemisicat, se calma, daca ma ridicam din nou se invartea casa cu mine. Atunci am zis ca poate, nu stiu, e de la oboseala, m-am odihnit si in cateva zile mi-a trecut. A doua oara s-a intamplat, dupa ce am terminat de filmat un calup lung de medicul, știu că m-am sunat și atunci și trebuia să plec a doua zi imediat la o conferință, eram tot așa foarte obosit, m-am trezit, casă se învârtea cu mine și am făcut acea manevră. Am căutat-o pe net, am găsit pozițiile, am făcut manevra, parcă mi s-a redus cam 80% din vertigi, mai am eu de 50 minute și am plecat, n-am avut nicio problemă. Și știu că v-am mai sunat de câteva ori când mai apăreau stări așa ușoare de amețeală, după perioade în care eram stresat cronic, să zic constant. Multe lucruri de făcut, nu neapărat stres major, dar te concentrezi și simți că lucrezi cu mintea și cu creierul și cu stresul și cu energia de dimineața până seara, zile la rând și apare acea mețeală care parcă zice, hai măi, odihnește-te. E ăsta vertij și poate fi într-adevăr el cauzat de aceste episoade de stres, fie cronic, prelungiți sau acuți, dar nasol.

Sigur că da. În primul rând, vertijul, după cum ai descris singur, vertijul este fluctuant. Doi, are grade diferite. Eu am crize mari, am crize medii, am crize mici. Contează, dacă vorbim de vertijul de poziție de tip otolitic, acest VPPP, vertij paroxistic pozițional Bening, contează cantitatea de otoliți pierdută. Deci, dacă am un nor mare de otoliți, o să amențesc rău și trebuie să fac mai multe manevre sau trebuie să am o criză enormă, dar trebuie să am și la repoziție o criză mare. Dacă nu am la repoziție criză, am o problemă. N-am mișcat ce trebuie și n-am făcut ce trebuie. Deci, în general, noi ne bucurăm, noi cei care lucrăm cu aparate, să avem trei crize. Am pus pacientul în poziția exacta descrisă de el, am găsit-o și provoc criză la noi în cabinet. De acolo îl rog să stea până când s-a terminat. El zice gata, dar la mine încă se mai învârt ochii. S-a terminat învârtirea ochilor, îl mut în cealaltă parte, iarăși se învârtă ochii și zice iarăși amețesc puțin. Da, da, da, știu, e normal, eu fac asta. Și apoi rădic brusc în fund și are a treia criză care este cumplită, care reprezintă de fapt deblocarea, devidarea acelei urechi, acelor canale și pur și simplu așezarea otolițiilor la loc în magma gelatinoasă unde trebuie să stea și norul a fost foarte mare. Păi câți oameni care își fac singuri repozițiile acasă au trei crize corecte? Zero, vă spun eu, pentru că nici n-au răbdare. Se sperie atât de tare că a provocat criza în partea cealaltă de a sărit. Și nu stă până la decantare completă. Pentru că noi ce așteptăm? Decantarea completă și așezarea lor, după care nici nu avem voie să ne mișcăm de acolo. Acolo rămâi pe patul ăla, blocăm patul și tu rămâi acolo cel puțin 10 minute nemișcat. Asta inseamna o repozitie corecta. Ceea ce ai facut tu. Eu nu promovez nicăieri în lume să faci ceea ce e. Dar pentru că n-aveam încotro. Și mai ales că te văzusem înainte și știam sigur că asta ai. Ți-am zis, ții minte ce ți-am făcut. Poți să vezi și pe televizor și da, poți să-ți faci. Pentru că trebuia să te depanăm înainte de plecarea cu avionul. Dar nu pot să spun că sunt fericită când oamenii își fac singuri toate manevrele. Pentru că poți să greșești. Doi, la tine este o problemă. Tu ești un om care, în primul rând, că ești medic și când povestim știi care este problema și ai înțeles-o. Doi, mănânci sănătos, ești foarte atent, nu cred că ai fierul jos. Nu cred că ai vitamina D jos. Adică ai grijă de tine și îți iei suplimentele necesare, îți faci analizele de sânge. Ascultători, făceți-vă analizele odată. Nu exagerăm, dar făceți-vă niște analize. În sensul că fierul nu este bine dozat. Câteodată se face doar feritina sau se face doar sideremie. Am feritina bună, nu mai fac sideremie. Nu, nu, nu. Acolo văd în sideremie. Și nu știu, unii au de la vitamina B12, care și aia este extraordinar de importantă.

La mine analizele sunt ok, mănânc într-adevăr ok, dorm.

Dar probabil că ai o anumită sensibilitate la stres și tu strângi vasele de sânge, așa mi-închipu eu. Sunt oameni care, dureri de cap ai din când în când? Ești un om migrenos. Acum începem o mică consultație online, în direct. Problema cea mare este că se întâmplă ceva clar, că stresul în principiu poate să fie și de bine. Și atunci tu nu ai pățit niciodată amețială la stres de bine. Ce ai păzit numai la stres de rău. Exact. Acolo trebuie verificat că e tensiune, că e puls, verifică strombocitele, că s-ar putea în anumite perioade de stres să fie suficient să-ți iei un aspirin care să-ți facă sângele mai subțire și să nu mai ai absolut nicio problemă.

Deci e posibil să fie...

Să fie somnul care nu ți este suficient de bun. Adică se cheamă disfuncție ce faci, nu e boală ce faci.

Ideea este că într-adevăr din ce înțeleg și ce mi-ați mai povestit este că poate fi o hipercoagulabilitate cauzată de stres sau care A cărui trigger este un stres excesiv, corect? Ai un stres, se coagulează prea tare sau se strâng vasele prea tare și din cauza vasculară se provoce acest vertij?

Eu zic că da. E o poveste, nu avem dovezi.

Dar aveți pacienți care se vin la cabinet concret să zică, doamne, m-am stresat foarte tare și m-au luat cu vertij?

Da, dar îi mai întreb, ai și fumat? Ai și băut cafele? Pentru ca să am toți factorii în momentul acela. Și depinde ce ai mâncat, că dacă ai stat și-ai lucrat și-ai nebunit și-ai mâncat toate prostiile și-ai băut multe cafele, atunci cu siguranță că ne ajută și alți factorii. Deci majoritatea cauzelor sunt multifactoriale și țin de om. Însă tot acolo ajung. La vascularizație corectă a capului? La calitatea otolitului care trebuie să fie bună, care se strică cu vârsta. Da, asta este fiziologic. Dar nu-i normal să am o groază de vertige la omul tânăr. Nu ne plac vertigele la bărbatul de 50-60 de ani, care ar trebui să fie o forță de otolit. Iar dacă se repetă și iarăși se repetă, vă rog frumos să vă puneți întrebarea, de ce eu? De ce mi se repeta? Si va uitati in neam, in istoricul familial. Ce boli au avut in familie bunicii, mama, mai este cineva cu ameteli, mai este cineva cu tiuieli, ce s-a intamplat acolo si cu siguranta ca o sa gasiti piste de urmarit ca sa va gasiti cauza acestor vertige recurente.

Da, eu ca si finalitate dupa ce am avut acele episoade mi-am dat seama ca eu nu am voie sa ma strasesc prea mult sau prea puternic si mi-am setat asa un nivel de la care nu mai imi pasa. Adica imi pasa de lucrurile din jurul meu Dar până la un anumit punct. Dacă stresul e prea mare, prefer să nu-mi pese decât să mă stresez până să ajung la vertij. Pentru că ajung să mi-anulez lucruri și să nu mai, adică să, când ai vertij, efectiv, nu mai faci nimic. Trebuie să rămâi în pat și trebuie să stai acasă până îți trece vertijul. Ești disfuncțional.

Cinci lucruri pe care să le faci dacă ai vertij. Obligatorii.

Care?

Te oprești de unde ești. Din ce poziție ești. Ești atent. Ce făceam? Și atunci, dacă m-am ridicat de pe stânga, aha, de pe stânga mi-a fost rău. Te uiți la un deget, te uiți la un obiect strălucitor și îl fixezi. Nu închide ochii. De multe ori s-ar putea să se învârte mult mai rău când închizi ochii decât dacă fixezi lucrurile acelea. Pui bărbia în piept și respiri încet și lent. Nu intra în panică cu gâfăială, pentru că faci hipercapnie și o să se facă și mai rău. Deci te uiți fix și respiri lent și numără. Numără ceva greu. Adică numără câte secunde. Ia să văd cât mă ține ăsta. 1, 2, 3, 4, până până la 10 trebuie să se termine. Respirația dâncă, lentă, fixare de puncte. Pur și simplu nu mișc capul și mă așez undeva. Pericolul să îmi pierd echilibrul, să îmi spar capul sau să fac cine știe ce altă patologie este mult mai mare. Deci astea sunt basic. Mă blochez unde sunt și nu-mi pasă de ce zice lumea, mă așez și pe un trotoar. Foarte mare atenție la cei care conduc și știu că fac așa ceva. Pentru că devin un pericol pentru ei, pentru neamurile din mașină și pentru ceilalți.

Păi și ce să facă? Asta am înțeles.

Se imediat fixează în față, nu mișcă capul și se duc la margine și opresc. Și rămână mașină, nu se ridică din mașină. Își pun bărbia piept și fac același lucru. Fixează un punct de pe volan, respira adânc și așteaptă să se oprească. Bineînțeles că poți să dea telefon la una alta și să anunțe sau nu se mișcă, sta cu cuminții. Deci avem nevoie acolo de câteva secunde de liniște, de pace și de nemişcare ca să se așeze absolut tot. Sunt unii care se liniștesc. Imediat, pentru ca stiu ca otolitii si otolitii nu mai au nicio problema, isi pun barbie a piept si pot sa functioneze mai departe, dar daca nu stii ce ai, poti sa fii de fapt intr-un accident vascular. Si atuncea, vezi, incerci sa te ridici, daca nu esti in stare sa stai in picioare si totul continua sa se invarta si e mai rau in picioare decat sezand. atunci te duci la prima, așteaptă salvarea și te duci la prima cameră de gardă și faci CT și examen neurologic.

Cum faci mai exact diferența între un vertij și un accident vascular cerebral?

Vertijul de otoliți, omul poate să meargă, n-are greață, n-are vomă, n-are durere de cap, nu vede dublu, nu amurțește, poate vorbi corect, poate gândi, poate număra corect greu. De ce spun acest lucru cu număratul greu? Pentru că sunt atacurile de panică care sunt cumplite și sunt mulți oameni care ajung la camera de gardă odată, de două ori și ăia le fac EG, EKG, CT-uri, o mie de investigații și ăla este teribil, înspăimântat și ăla de fapt face niște atacuri de panică cumplite. Acela va putea să numere de la 100 din 3 în 3, dau un exemplu. Ceea ce un accident vascular niciodată nu o să numere de la 100 din 3 în 3 în jos. Degeaba respiră lent, degeaba fixează. La el se rautateste, isi da seama ca nu e regula si trebuie sa se verifice. Deschid gura corect, simt ca el nu isi da seama. Inchid ochii, amandoi, amortesc, vad dublu, am o durere cumplita de cap. Acestea sunt toate semne de centralitate. Te duci că se întâmplă ceva în capul tău, mult mai sus.

Adică AVC.

AVC-uri, care înseamnă accident vascular cerebral, care poate să fie de două feluri. Pe scurt, ischemie s-a strâns și nu mai primește sânge și nu se vede mare lucru la remene, dar asta nu înseamnă că n-ai făcut. sau accident s-a spart vasul respectiv si atunci am hemoragie si se vede la CT si atunci inseamna ca am avut o tensiune enorma, vase de proasta calitate, combinatii cu diabet si cu multe alte boli. Ramane tot in neurologie internat acolo. Recuperarea lor acestor accidente vasculare care au pornit cu vertici trebuie sa se faca rapid, dupa ce l-a pus pe picioare A descoperit că acești oameni nu fac, majoritatea sunt posterioare și nu ajung cu pareză, cu paralizie, să-și târie picioarele sau să facă patologii groaznice. Acești oameni vor ieși din spitale în principiu la 7-10 zile, însă nu merg bine. Nu pot să conducă, nu au voie să conducă, pentru că ochii în continuare au un istagnus, când întorc capul totu se mișcă în reloare. Dacă stau acasă, cum stau în România noastră, șase luni, pe diverse pastile, nu contează cum se cheamă ele, nu se mișcă, își plâng de milă și se gândesc, Doamne, cum bine că am scăpat cu viața, este o atitudine din punctul meu nefericită total și mi-ar place teribil să zic că nu, hai să citesc. Ce înseamnă recuperarea? pentru că a fost un vertij central. Recuperarea vertijului central are nevoie tot de plasticitate, tot de aceleași mișcări, tot de reeducare, tot de învărțit cu scaunul rotator și în loc să stai șase luni să te recuperezi sau trei luni să te recuperezi, în două săptămâni dacă vii când ești acut. Acut ce înseamnă? Creierul își vede Problema, marele vertij. Și atunci imediat își face o adaptare corectă. Nu își face maladaptare. Scap de o maladaptare de o lună, două, trei. Ceea ce este ideal. Deci avem oameni care au avut AVC-uri și care după două săptămâni nu mai aveau absolut nimic. Și erau compensați, erau simetrici. Altfel, testele, la șase luni, la un an, le găsești asimetrice. Ei merg cu pastilele luate pentru că asimetria nu se vede, nu vede creierul, dar ea e acolo. Deci, așa cum te duci la fizioterapie și îți freci mâna dacă ai amorțelii sau ai o pareză minoră, așa trebuie să faci și pentru simetrizarea urechilor și a creierului.

Vreau să te întreb ceva. Acest PPPD, adică Amețeală Persistentă Posturală Perceptuală, ce este? E o formă de vertij? Să e doar o amețeală? Ce este când se întâlnește?

PPPD. Are așa o denumire foarte simpatică. Noi zicem 3PD. Care, ai spus foarte corect, e o amețeală, este posturală, deci obligatoriu trebuie să fie de postură, în picioare, când merg. O percep eu, de-aia e perceptuală. Ceilalți nu văd. Adică eu zic, auleo, mă bălângă, parcă sunt pe barcă, am o senzație că trag într-o parte. Și îmi întreb neamurile, chiar trec, că trag într-o parte? Nu, nu tragi într-o parte. Dar tu ai percepția că ești pe barcă, că ți se mișcă totul cu tine, că ești în reloare, că ai un cap greu, că nu funcționezi, că totul se mișcă, dai din ochi, iarăși se mișcă, ajungi să fii ca un roboțel.

Deci mi se pare că s-a amețit cumva.

Și ți se pare că ai amețit. Dar când noi facem testere de amețeală, că acești oameni disperat săraci au terminat cu remeneurile, au terminat cu neurologiile, au terminat cu nu au niciun fel de deficite, deci nu și-au pus fierul în regulă, deuri, e tot ce am vorbit noi. Și totuși nu funcționează corect. Aici este o problemă de serotonina și de simetrizare centrală. Adică trebuie să ajungă pentru că oamenii ajung fobici, nu mă mai mișc, nu mă mai duc nicăieri, își schimbă viața, își schimbă meseriile și își schimbă viața și altora, că nu e ușor să treci cu așa ceva acasă. Problema cea mare este că există foarte mulți care iau doar pastile și ajung și ajung pe parte de psihiatrie. Însă dacă nu-și fac reeducarea vestibulară, adică să-și pun... Ce nu pot să fac? Asta. Asta trebuie să faci. Nu pot să fixez un punct, nu pot să mă mișc și să citesc și să dau din cap în același timp. Asta trebuie să ajungi să faci. Nu suport aglomerațiile, oamenii nu mai ies în moluri. Nu suportă zgomotele puternice, îi deranjează orice mișcă și orice se întâmplă în jurul lor.

Este un fel de somatizare asta?

Este un fel de somatizare. Mie nu-mi place acest diagnostic. Eu sunt un om care pun foarte rar de nevoie PPPD-ul și îi trimit În două locuri, la reducare vestibulară, adică să facă ședințele corecte, care înseamnă desensibilizare corticală. Adică îți dau toți stimuli, îți pun niște imagini cumplite, niște găuri de viermi, constelații, tot ce nu suporți. În aglomerații, oameni care să vină mulți spre tine, cu liftul sus-jos, cu viteze mari.

Și te reduci, încerci să te obișnuiești acolo.

Și sunt ședințe de 30 de minute. în care la început ai senzația că nu o să stai niciodată acolo. Dar cum e posibil ca după 3-4 ședințe de jumătate de oră să zici, wow, sunt un alt om? Cei care le-au cronicizat e adevărat trebuie să aibă ajutor pentru prescrierea unor medicamente inhibitor de recaptare de serotonină, că n-am voie să le spun numele, și oricum nu se dau pe rețete normale și oricum trebuie urmărit acel tratament. Deci este boală, e recunoscută de prin 2017.

Interesant că e. Deci e amețeală persistentă posturală perceptuală, adică ți se pare. Tu o percepi.

Iar noi doctorii nu vedem nimic în teste.

Dar adică e printre puținele situații în care pacientul vine la tine ca medic și zice ei am amețeală și tu zici ți se pare. Dar de fapt ăsta e diagnosticul.

Nu vrei sa zici, omul acela nu vrea sa auda asemenea diagnostic, ci vrea sa auda, ai teste corecte sau ti-am gasit o asimetrie. Noi suntem fericiti cand gasim o asimetrie, ca stim exact in ce sens sa-l invartim, luminile si stimularea optocinetica, ochiii joaca un rol exceptional, sa fixeze corect si doi, sa lucreze cu ochii inchisi ca sa-si restabileasca exact ce vorbeam noi la inceput. verticala subiectivă, orizontala subiectivă și să nu aibă nevoie de repere fixe, care acei oameni nu pot să le aibă.

Am acoperit întrebările legate de vertij și aș vrea să transform un pic atenția către tinnitus și asta mă interesează să știu la început. Ce este tinnitusul?

Tinnitusul este o denumire în engleză a zgomotului perceput în cap sau în urechi. În franceză se cheamă acufenă, în engleză tinnitus, până la urmă sunt sunete pe care pacientul le aude și se cheamă Tinitus perceptual, dar să știți că există și un tinitus obiectiv. Ăsta îi zicem subiectiv, că noi nu-l auzim, dar putem să-l măsurăm. Există un anumit tinitus care se aude. Deci eu am avut șansa în viața asta să găsesc o pacientă care mi-a zis, doamna doctoră, ascultați-o un pic. Lângă mine se aude ceva, toți, și am înregistrat-o cu telefonul, și am înregistrarea.

Se auzea tinitusul ei?

Și se auzea tinitusul. Și de fapt sunt contracturi saccadice, așa se auzea, ale mușchiului scăriței. Este descrisă, e foarte rară.

Ce tare!

Cum să zic, este obiect de studiu. Cred că doamna respectivă nici nu știu că a plecat ulterior din țară, că am sunat-o să mai registrez încă o dată în alt mod, dar e făcute în toate testele și am găsit exact ce are și e descris în literatură.

E ca și cum ai vedea halucinația altui om.

Și există tratament, bineînțeles că acum sunt niște tehnici cu toxină botulicnică în mușchiul acela care trebuie să deschizi urechea. În sfârșit, să nu vorbim de acest tinnitus obiectiv, pentru că este atât de rar. Eu l-am văzut o dată în 20 ceva, 30 de ani. Acum, există un tinnitus subiectiv, eu îl aud, dar pot să-l descriu corect. Poate în primul rând trebuie să știu dacă e pe stânga, pe dreapta. Vreau să-mi fac temele înainte ce mă duc la un doctor ca să știu exact despre ceva. Vreau să dau note la tinitusul meu, de la 0 la 10, ce intensitate are. Tot timpul aceeași intensitate, constantă, nu fluctuează și, mai important, este un tinnitus unic, cu un singur sunet sau sunete multiple și mă interesează de asemenea dacă este în tot capul și este modificabil. la anumite poziţii ale capului, adică dacă întorc capul sau apăs undeva, unde-ţi spun eu, simplu pe vasele carotidiene sau întorc foarte tare capul, se blochează, se opreşte puţin acel tinnitus sau mai am tinnitusul care deschid gura şi se accentuează şi acela este un tinnitus care este al articulaţiei temporomandibulare, al mușchilor maseteri contractați. Deci există și alte tipuri. Deci nu neapărat tinitusul este doar al urechii. Noi avem măsurători, nu celebra audiogramă care o face toată lumea. Audiograma poate să fie o audiogramă extinsă. Majoritatea audiometrelor sunt până la 8 kHz. Oamenii de obicei descriu ceva care este în jur de 12-14-15 Hz. Există clinici care au. Teste foarte deștepte, care merg până la 20.

Ce legătură are audiograma cu tinnitus?

Măsori nervul. Vezi dacă nervul omului respectiv este bun sau dacă este scăzut pe frecvențe înalte. Doi, există un test care se cheamă acufenometrie. Adică cauți acel tinnitus. Și este prin încercări. Aia pe frecvență grave. Și iei fiecare frecvență, iei intensitatea și la un moment dat paginul zice, ăsta este.

Încerci să inuți frecvența aceea.

Exact. Tu descoperi că este pe 4 kHz și că este la 50 dB și are putere mare. 50-60 este mare.

Și la ce te ajută?

Și mă ajută pentru că dacă el îmi spune, știți, eu de fapt și trag o pușcă sau ascult muzică tare. Toată copilăria, știți, n-am avut bani și... Eu am fost chelner pe la o discotecă și când îi faci și audiograma, are căderile exact pe 4 kHz, aia e traumă sonoră. Și trauma sonoră cu tinnitus-ul pe 4 kHz înseamnă că exact zona aceea din melcul nostru nu funcționează. Și știi exact care-i cauza și poți să îi spui ce să nu facă. Și dacă e proaspătă...

Mai are ce să facă?

Da, dacă este proaspătă se dau medicamente. Se dau antioxidant, se dau vitamine, pentru că sunt niște neuroni și niște celule cu fire de păr în cap, se cheamă celule ciliate, care vrem să facem ceva cu ele, să le resuscităm.

Deci eu cum cred, dacă am fost la o nuntă și mă întorc acasă și îmi țiu eu urechile, l-ai tinituz?

Și avem foarte multe acest lucru. Dar acela e un tinnitus bilateral, că nu o să stăm noi cu ureche într-o boxă ca să fie unilateral. Eu nu vreau să sunt soră cu trauma sonolă unilaterală. Trebuie să am un ghinion teribil. Sunetele sunt peste tot. Și trebuie să stau cu minte și să dorm, pentru că în somn se refac foarte bine neuronii. De aceea audiogramele nu se fac. După o traumă sonoră sau seara. Eu am alta auz și alta măsurătoare seara față de măsurătoarea celuiași om. Dimineața, la 8 dimineața, după ce n-a auzit zgomotul străzii și toate nebunile, e mult mai bun auzul de dimineață. Deci îmi trebuie recuperare. Deci după o nuntă, îmi trebuie o recuperare corectă cu somn bun. Îmi trebuie o hidratare corectă ca să am vascularizație bună. Nu am voie să beau cafea și nu fumesc pentru că îmi strâng vasele de sânge din condă, fac o baie caldă ca să fac o bazodilatație.

Și ce am auzit că dacă... Ai fost la discoteca de exemplu și te-ai întors și ai acel tinnitus pe o anumită frecvență. Am auzit așa o anecdotă că de fapt aia e frecvența pe care ai pierdut-o și pe care nu o mai auzi, că au murit nervii care aud frecvența respectivă și ăsta e ultimul lor strigăt, nu o să mai auzi frecvența aia niciodată.

Celulele respective din zona respectivă sunt atât de stimulate încât într-adevăr pot pierde firele de păr receptorii și zona respectivă este ca de frișată la nivel de receptor. Nu pierd nervii. Însă celulele se regenerează. Aceste celule sunt aceleași care le pierd, de exemplu, la gentamicină și le pierd bilateral. Trebuie să iau gentamicină, trebuie să iau vancomicină. Și rămân surd după un tratament de genul ăsta. Și ce mă fac? Decât să mor, mai bine iau antibioticele respective. E adevărat că poate că existau și alte soluții mai puțin atât de dure și ototoxice. Dar ototoxicitatea, care fie este traumă sonoră, fie este chimică, a dovedit în timp că aceste celule au putere regeneratorie. Nu enormă. Adică să nu discutăm că așteptăm vrăji sau face Dumnezeu refacerea tuturor celulor, dar mică regenerare există și există medicamente. Deci există medicamente care regenerează neuronii, care ajută la regenerare, care sunt dovedite. De exemplu, o plantă celebră care este Ginkgo Biloba din copacii frumoși de Ginkgo Biloba deschide vasele celulare și face neuroplasticitate și se dă o plantă să face un tratament de câteva zile cu vasodilatatorul și cu neuromodulatorul respectiv. Zincul, zincul foarte este excepțional în cantități, nu vreau să fac promovarea nimănui, dar sunt antioxidant, sunt vitaminele B-uri care se dau așa ceva, se dau chiar și cortizon pentru că este o traumă.

Asta e în acut, dar în cronic, să zicem un pacient care are tinitus de ani de zile, mai are vreo șansă să-l vindece sau trebuie să se obișnuiască să trăiască cu acel tinitus?

Depinde de care este. Avem foarte multe etiologii, cauze la acest tinnitus. Este foarte important. Este o microvascularizatie. Tocmai am vorbit de microvascularizatia urechii în tinnitus. Dacă am vase de calitate proastă, sunt și în vârstă și am și colesterol mare și am și foarte multe alte lucruri acolo și am și o Vârstă, nervul se duce, că noi vorbim la nivel de celule, vascularizație de celule și vorbim de vascularizație de nerv. După 70-80 de ani aproape toți avem o neuropatie. Dacă avem diabetă, o avem mult mai devreme și atunci ajută teribil de mult aceste medicamente care sunt pentru neuropatia. Neuropatia nervului auditiv există, vă rog să vi-o tratați, așa cum vă amorsezi vârfurile degetelor sau aveți tot felul de nevralgii și le tratați și merg mai bine cu un acitioctic, de exemplu, sau cu alte plante. Bineînțeles că trebuie să vă tratați și vă duceți pe neurologie sau vă duceți la oreliștii care se ocupă de așa ceva în mod special. Nu înseamnă că trebuie să luați medicamente pentru verdiș, pentru țiuit. Vă rog frumos să nu le amestecați că n-au nici o legătură.

Totuși bănuiesc că există cazuri în care acest tinnitus rămâne acolo și nu ai ce să-i faci. Cum te obișnuiești cu el? Ce faci să te obișnuiești să trăiești cu un zgomot în urechi toată viața?

Se cheamă tinnitus therapy și există, englezii sunt model de publicare corectă și informare excepțională a pacientului și eu îi rog pe românii să-și traducă de pe toate site-urile lor Pentru că până la urmă este un beca prins pe scoarță în care creierul și-l vede și este super deranjant. Că e în stânga, că e în dreapta, că e în tot capul și omul nu mai poate să se concentreze. Una din întrebările noastre este Dacă vă uitați la un meci, mai auziți țiuitul. Pentru că eu sunt atentă la altceva. Este zgomot în cameră și dacă sunt atât de, și-mi place meciul respectiv, pasionant și nu-l mai aud. Asta înseamnă că s-a mascat, el n-a plecat de acolo. Dar s-au prins toate becurile pe scoarța respectivă și creierul nu-și mai vede. Unicul bec a prins. De aceea, seara la culcare, când e liniște, când e pace, când sunt singur în pant, Îmi bâzâie îngrozitor și îmi vine să mă strâng de gât, răspunsul este nu. Dacă te-ai investigat și ai încercat să faci tratamentele respective, pentru că contează foarte mult, după ce dăm noi tratamente, după ce descoperim ce au, majoritatea, când vin la control, întrebarea noastră este mai bine, mai prost sau la fel. La toți le scade la minim jumătate zgomotul respectiv. Bineînțeles că nu putem să jurăm că dispare complet, dar Trebuie să și te împrietenești cu el și să îți pui o muzică de fond, mascarea tinitusului, care trebuie să fie diferită. Fiecare om are un anumit tip de zgomot și atunci unora le face bine valul mării, altul își ia cilipit de păsărele, altul niște râuri, picături, s-au pus o muzică și se cheamă mascarea, cu zgomot de fond, mascarea tinitusului. Dacă deja e mascat înseamnă că ești un om care ți l-ai mascat singur și nu mai trebuie să faci un mare lucru.

Tinnitus pulsatil e corect sau denumim așa acea senzație când simți cum îți bate inimă, când simți pulsul în urechie, e un tinnitus pulsatil sau nu are legătură cu tinnitusul, pur și simplu ți-auzi bătările inimii.

Nu, este foarte bună întrebarea ta. Tinitusul pulsatil este de multe feluri. De exemplu, dacă am o tită, împulsează tipanul roșu, dar mă și doare, e și foarte cald, poate să și încurcă și este o tită și este o congestie, toate vasele le simt cum pulsează. va trece cu tratament, cu aspiratie imediat. Am un tinnitus, poate ca pulsativ, daca imi pun capul si mi-apas si de fapt apasand pe articulatia temporomandibulara, pe toata zona respectiva, mi-aud arterele si venele si vin oamenii, vai mi-auda pulsatia, domne stai linistit si eu daca fac asa ceva, incep sa mi-aud vasele de sanje. Există însă un tinnitus care este nu foarte periculos, dar este important și trebuie căutat. Este cel care nu se schimbă și l-am tot timpul, pulsație concomitentă cu pulsul, adică dacă pun mâna, îmi caut singur pulsul sau mă rog îmi iau un aparat și văd exact pulsațiile care sunt concomitente cu pulsul și fac anumite mișcări și le opresc. Asta înseamnă că pot să descopăr că am o patologie vasculară în capul meu, care sunt periculoase, pentru că pot să fie tot felul de fistule, pot să fie tot felul de anevrizme, pot să fie stenoze de vene, pentru că eu când apăs, practic blochez mai mult și artera, dar și vena și îmi rămâne sus mai mult sânge. Deci contează foarte mult și acolo deja trebuie să ajung la un alt fel de doctor. Se cheamă neurolog vascular, care să-mi citească o investigație cu substanță de contrast, care să-mi vadă arterele și venele, să-mi descopere chestia asta și îmi pune o mică umbreluță care se cheamă stent și nu mai pulsează tinnitusul meu, nu-l mai aud deloc, am scăpat de el.

Aș vrea să te întreb așa spre final și de suplimente. Există tot felul de suplimente pentru o amețeală. Sper că am înțeles din acest episod că amețeală sau vertijul pot avea multe cauze. E bine să le cauți cu un medic și să ai un diagnostic sau măcar o suspiciune pe care să începi să o tratezi poate cu suplimente care funcționează. Ce funcționează de fapt? Din punct de vedere științific și e dovedit științific că funcționează din punct de vedere a suplimentelor.

E o intrebare foarte grea pentru mine pentru ca nu sunt fan supliment. Nu sunt fan pastile și eu nu iau suplimente decât dacă îmi găsesc deficitul. Sunt fan în a căuta ce-mi lipsește sau ce nu mai am suficient la vârsta mea. Și m-am găsit cu tot felul de nebunii, de lactoze, de fructoze, de scoperim crcei și atunci acolo e clar că o să-ți meargă bine un magneziu și îți găsești și deficitul și atunci normal că trebuie să-l iei. Povestea suplimentelor e foarte grea de discutat și de comentat și de judecat. Pentru că există suplimente care sunt corect dozate, sunt controlate și acelea sunt foarte bune și ușor absorbabile. Pentru că ce nu știe poporul român este că Farmacia suplimentelor nu este controlabilă, nu trece prin Agenția Națională a Medicamentului și firmele respective nu sunt controlate exact în fiecare pastilă ce conține. Adică contează dacă eu din copacul gincobiloba știu că îmi trebuie numai frunză și vine o firmă și îmi zice gincobiloba este, dar de fapt este rădăcină sau este tulpină și procentul de frunză este extraordinar de puțin. sau o firmă corectă care scoate niște ingrediente care sunt foarte toxice, niște acizi gincolici. În sfârșit, am fost pasionată de chestia asta și m-am apucat să fac fitoterapie cursuri și să-mi dau competența să înțeleg unde greșesc, dacă greșesc. Și am învățat doar să citesc foarte corect prospectele și etichetele. Aici trebuie să fiți atenți. Cine le face, unde le face, ce conține. Dar terapia de fapt își spune cel mai corect efectul. Am făcut terapie 10 zile cu chestia asta, trebuie să văd un efect. Dacă nu văd absolut niciun efect, nu cred în terapii de 6 luni un an cu suplimente care să facă o vrajă și să trebuiască obligatoriu luate.

De acord. Ioana, tu pregătești acum un congres dedicat Vertijului și TINITUS-ului la București, 18-19 septembrie. Poți să ne zici ce inovații bat la ușă, ce discutați la acest congres, ce e nou și ce oameni mișto vin în București, din toată lumea să vorbim despre, să vorbească medici despre Vertij și TINITUS.

Este un congres internațional și Pentru că suntem puțini care studiem, suntem pasionați de vertij. Mulți se lovesc de el, dar nu că fac foarte multe și am investit foarte multă minte și mult timp în așa ceva. Am hotărât să aducem străini. Foarte mulți străini. Și avem numai străini. Și minți luminate din alte domenii. Pentru că congresul este multidisciplinar, având în vedere Simptomul vertij în boli autoimune, în bolile endocrinologice și avem pe profesorul Corin Badiu de la Parchon care este un nume și vorbește despre hormone, despre toate patologiile cu cortizon mare, cu cortizon mic, ce se întâmplă cortizonul, are rol în vertij. De asemenea avem pe doamna profesorul Glădăreanu de hematologie, pentru că sângele e important. Avem anemiile, avem policitemiile, avem sindromele paraneoplazice, avem trombofiliile, care ne destupa mintea si incercam cu societatea dansei, societatea de trombofilii de discutat aspecte comune. Când tratăm vertijul și când doar punem diagnostice de simptom, nu îi transformăm în boli, îi iau altă boală acești pacienți. De asemenea, avem invitați din Franța, avem o președinte de societate de tinitus. a țărilor francofone. Este societatea Afrepa și este Marie-Josée Fresc care vine și care este o luptătoare, stă la Paris și a făcut timp să ajungă la București. Avem președintele societății de ajutor și de cercetare în domeniul vertijului de sunt cercetători de la instituturi de cercetare. Congresul nostru se cheamă Clinician Meet Researchers, adică am zis ok, noi suntem foarte deștepți, citim, dar avem nevoie și de cercetări să ne explice exact despre ce e vorba și îl avem pe domnul Shabert. Cristian care este președinte de societate europeană. L-am și luat co-președinte pentru că eu nu puteam să ajung la aceste nume celebre. Avem cercetătorul și descoperitorul, inventatorul scaunului celebru TRV care vine la București și este tot francez și vine și ne povestește povestea otolitului Ultimile descoperiri în cazul otoliților.

Cred că am putea să mai tragem un podcast după acest eveniment să vedem ce noutăți mai există în otoliții.

Încercăm să găsim o strategie și un model deimplementat la camera de gardă. Când ajunge acolo trebuie să știe cine. Acea asistentă și acel urgentist. Paramedicul care vine în salvare, să știe ce se întrebe și tu să știi ce să spui. Adică lucruri care să facem niște algoritme de lucruri care în străinătate funcționează mult mai bine. Vertijul costă enorm. Costă enorm pacientul, pentru că pacientul plătește în România foarte multe. Toate testele nu sunt de contabile, din nefericire, să vedem ce minune o să avem, însă costă enorm statul. Gândiți-vă că acești pacienți fac foarte multe remeneuri, CT-uri, angiouri, stau internați în spital pe perfuzii. O perfuzie costă mai nimic, lângă 10 euro, O cazare într-un spital ajunge la 100 de euro pentru stat și noi o plătim toți. Și omul nu primește absolut nimic decât perfuzii și stai liniștit ca să nu mori acasă, stai aici că te țin în supravieghere dar nu că-ți face mare lucru, ai remeneuri, CT-uri, totul este normal. Deci trebuie să încercăm să schimbăm pentru că este... în favoarea pacientului, în primul rând, care scapă de stresul acesta enorm și poate să se ducă înapoi la servici, poate să conducă mașina, poate să-și reia viața. Este o patologie invalidantă, poate să devină cronică și este teribilă și pentru pacient și pentru stat.

Vreau așa spre finalul acestui podcast să transmit un mesaj oamenilor care se uită la podcast și care au amețeală sau vertij, le au constant, trăiesc cu ele și se gândesc că o să treacă de la sine. Ce mesaj ai avea pentru ei?

Trebuie să fiți suficient de determinați să doriți să opriți ceva. Așa este în viață pentru toate, nu neapărat pentru vertici. Dacă e ceva ușor, m-am obișnuit și nu fac nimic. Este durerea de șale, este durerea de cap și trebuie să ajung la o hernie și la un blocaj ca să mă duc să fac ceva. La vertici este cam același lucru. Puteți să aveți o chestie banală care este un otolit sărit și cu care trăiți de mult timp. Nu l-ați pus la loc cum trebuie, nu l-ați verificat și ați zis, lasă, mă mai duc eu altă dată. Puteți să vă duceți într-un centru specializat, corect, cu verificare corectă a otoliților odată în viață. Nu vă trebuie de multe ori, măcar știți ce aveți. Iar la cei care se știu și au deja investigațiile făcute și nu au reușit să-și găsească un tratament corect, Sunt terapii noi, terapii locale, sunt protocoale noi, s-au inventat tot felul de lucruri. Mai vizitați-vă medicii la care ați fost de mult de tot și încercați să găsiți o comunicare excepțională, pentru că până la urmă informare este tot. Iar dacă într-o hârtie, într-o scrisoare medicală vi s-a spus aveți aceste teste bune și testele vestibulare, scaun rotator, probe calorice, care înseamnă că stimuleze gal, stânga cu dreapta, cu apă caldă, cu apă rece, posturografiile, mișcările foarte bruște ale capului, videohead impulse, sunt niște teste obligatorii pentru un om cu vertij cronic. Dacă toate aceste teste vă sunt normale, nu mai insistați să luați pastiile de vertij și de ureche, pentru că nu acolo este soluția. Vă căutați sângele, vă duceți la hematolog, vă căutați de boli reumatologice, vă faceți inclusiv antigene anti-cancer pentru că există sindromele paraneoplazice, vă căutați. Nu stați cu patologii cronice.

Nu stai cu amețeală și cu vertici, te duci și te cauți.

La inimă, la neurologie, peste tot te duci și te cauți.

Poate fi semnul unei alte afecțiuni cu care tu trăiești și nu e ok. Bun, păi Ioana, mulțumim mult de tot că ai venit la al doilea podcast, ai participat la al doilea podcast Babu de Cunoaștere și avem acum informații foarte utile despre vertici, despre tinnitus, despre cum faci diferența între un vertici și un AVC. Știm acum Mai multe lucruri despre otoliți, nu-i așa? Știm când trebuie să fugim la camera de gardă, pentru că e posibil să nu fie otoliți, e posibil să fie o altă problemă mai gravă. Și mă bucur că reușim să postăm acest podcast astăzi, chiar în săptămâna mondială a vertijului. Deci suntem în săptămâna mondială a vertijului și avem acest podcast. În câteva zile tu ai congres și îți urez succes la acest congres. Și da, îți mulțumesc ție că ai fost Că ai rămas la acest podcast până la final. Mulțumesc Unicredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul Babe de Cunoaștere. Ioana, mulțumim mult de tot pentru toate informațiile.

Eu vă mulțumesc tare, tare mult. Este o ocazie excepțională. Voi faceți niște emisiuni excepționale. Este o onoare și vă doresc tuturor să nu fiți amețiți, să scăpați de amețeală și dacă aveți prieteni cu amețeală, doar să-i informați corect, pentru că merităm. Mulțumesc frumos!

O modă informație este să le trimiteți acest podcast.

Bun!

Mulțumim mult Ioana, mulțumim mulție!

Mulțumesc foarte mult!

Pe curând!