Ghid de fertilitate: prevenție și soluții | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Cristina Constantinescu

Și acum ceva timp auzeai pe șoptite așa că, uite, ei au făcut fiul sau...

Eu am avut nevoie de două fertilizări, practic, ca să obțin sarcina cu fetița mea. Dacă pacienta în jurul vârstei de 30 de ani nu are în viitorul apropiat dorința unei sarcini, cel mai bine este să prezerve fertilitate prin conservare ovocitară. Sigur că întotdeauna mai devreme e mai bine, mai mult e mai bine, La.

Fel cum poți să ai un depozit în bancă.

O asigurare de sănătate, de viață, de studii pentru copil.

La fel poți să prezervi, practic, tinereța ta biologică.

Noi nu vorbim doar de ovocite. Atenție! Stilul de viață, patologia asociată, vârsta la care purtăm sarcina. Nu congelăm ovocite și facem copiii la 60 de ani. Că nu o să fie bine!

Să zicem că au 30 spre 40 de ani.

30 spre 40 e diferența foarte mare. Asta, din punct de vedere al fertilității, pe mine mă doare, acest 30 spre 40. Nu ne jucăm de a Dumnezeu, ajutăm un cuplu care are probleme de fertilitate, la fel cum ajutăm un pacient care are gripă să treacă peste episodul respectiv cât mai ușor, cât mai repede, cu riscurile cele mai mici. Magia apare doar când trebuie să se întâlnească focitul cu spermatozoidul. Este copilul fiecărui cuplu în partea mea, nu este un produs al clinicii noastre.

Da, frumos spus.

Pe cât e de complicat, pe atât e de simplu.

Omule, te salut! Dr. Michael aici și în podcastul de astăzi vorbim despre fertilitate și ideea este că trăim într-o lume în care poți amâna aproape orice. Poți amâna o vacanță, poți amâna o relație, poți amâna o decizie care ține de propria ta carieră. Dar există un lucru pe care, din păcate, nu-l poți amâna. Este propria ta biologie și fertilitatea are propriul ei ceas, iar ovocitele nu țin de planurile tale de carieră, planuri de viață sau pur și simplu de nu sunt încă pregătită. Și discuția despre fertilitate în România este înconjurată încă de teamă și de rușine. Iar o femeie poate avea un diagnostic medical care necesită prezervarea fertilității sau poate avea pur și simplu o situație de viață sau nu are un partener potrivit și atunci intervine această tehnică medicală care te poate ajuta cu prezervarea fertilității. Așa că astăzi vorbim despre asta, despre cum poți să-ți protejezi fertilitatea și cum poți să-ți planifici viitorul în ritmul tău fără să te grăbești. Și vorbim despre asta cu doctor Cristina Constantinescu, este medic specialist obstetrică ginecologie în cadrul rețealei Regina Maria, care sprijină acest material supraspecializat în fertilitate. Cristina, bine ai venit la podcast!

Bună și mulțumesc tare mult de invitație!

E, de fapt, a douata apariție pe canalul nostru, pentru că te-am văzut și în materialul pe care l-am făcut despre fertilitate, în care am documentat tot traseul de la recoltarea ovocitului până la cuiv. Ce faci?

Bine, mulțumesc! Dornică să vorbim despre lucruri importante și despre a ajunge cât mai aproape de pacienții noștri pentru a înțelege problemele cu care ne confruntăm. Noi tot vorbim, dar parcă nu destul. Noi tot timpul facem asta, toată ziua facem asta, în cabinet, aici la voi, peste tot pe unde avem ocazia și totuși este un subiect încă prea puțin știut, discutat în realitate de către oamenii la care a trebuit să ajungă.

E într-adevăr încă învăluit în rușine? Adică e pacienților greu să recunoască că au vocite congelate sau că optează pentru asta? Sau le-i greu să apeleze către acest prezervat?

Cred, cred. Nu, chiar nu simt niciun fel de rușine sau de a te ascunde că vii la o clinică de specialitate, cred că este mai degrabă dificil în ritmul vieții noastre din zilele de astăzi, ca timp, ca și deplasări la clinici de specialitate. Se gândesc poate pacienții noștri că durează foarte mult, că e un proces foarte greu, e probabil că asta pune un pic pe pauză cel puțin un subiect de genul. Nu cred că este nici rușine și nu intră nimeni pe ușa din dos la noi în clinică.

Deci nu m-ai învăluit în rușine, dar acum ceva timp era, nu? Adică acum ceva timp auzeai pe șoptite așa că, uite, ei au făcut FIV sau...

Era foarte mult despre e vina ta. Sau e vina mea. Și căutăm vinovați în loc să căutăm soluții. Era mai mult despre asta, probabil. Din fericire, nu mai avem problema asta, dar avem multe altele încă. Încă suntem departe de ceea ce ne-am dorit să fim ca să ajutăm cât mai mulți oameni.

Și ceea ce mi se pare foarte mișto este că medicina vine cumva în întâmpinarea și în rezolvarea problemelor pe care societatea din zilele noastre le aduce cu ea. Pentru că în ziua de astăzi vrei să ai o carieră, vrei să ai o stabilitate, această stabilitate te deconectează social, deconectarea socială te face să-ți fie foarte greu să-ți găsești un partener și așa te prind de o anumită vârstă. Și medicina te ajută să poți să să-ți planifici totuși viitorul, să faci unuite rezerve, la fel cum poți să ai un depozit în bancă.

O asigurare de sănătate, de viață, de studii pentru copil.

La fel poți să prezervi, practic, tinereța ta biologică, o vocitară să zicem, o prezervi pentru viitor. De ce am face asta? De ce e important să faci asta? Și când ar fi cazul ca o femeie să se gândească la această rezervă sau la această prezervare?

Discutăm și despre bărbați, dar într-adevăr mare parte din o bucățică asta de prezervare a fertilității, de a putea avea aceleași șanse ca și acum peste cinci ani, să spunem, este mai mult despre partea feminină a copilului. Dar nu neglijăm bărbații, sper să apucăm să discutăm și despre laborația ala. Iar despre ovocite, ele nu vor mai fi peste 2 ani ce sunt acum, nu sunt acum ce-au fost acum un an pentru niciuna dintre noi, oriunde am fi, în orice colț al acestui glob pământesc. Și atunci sigur că întotdeauna mai devreme e mai bine, mai mult e mai bine și sigur că e poate un termen destul de greșit să prezervi fertilitatea, pentru că noi nu știm ce fertilitate avem. Noi putem prezerva ovocite, embrioni, spermatozoizi, putem să îi prezervăm cu o calitate mai bună decât peste 2 ani, 3 ani, 5 ani, dar fertilitatea înseamnă mult mai mult. Sigur că pornim de la subiectul în sensul ăsta în care prezervăm gameți, adică celulele reproducătoare, ovocite, spermatozoizi, embrioni acolo unde este cazul. Asta dacă din diverse motive ne dorim sau trebuie să întârziem apariția sarcinii în sine.

Și cum îți dai seama că apare dilema asta?

Când?

Să zicem că ovociții de la 25 de ani sunt mai sănătoși decât ovociții de la 30 de ani.

Au șanse mult mai mari să dea naștere la un embrion sănătos care se va transforma într-un copil sănătos.

Exact. A se citi ca fiind sănătoși. Mai sănătoși din punctul ăsta de vedere.

A avea puterea să meargă mai departe către un copil sănătos.

De când aveți, doamnă, puiul ăsta? De azi sau de ieri? De azi e mai proaspăt. Cam la fel e cu biologia, să zicem, nu? Într-un mod grosier.

Da, și puiii noștri au un număr limitat și după aia nu mai avem pui deloc. Deci nici măcar nu ne mai punem problema că sunt mai proaspăți sau mai puțin proaspăți.

Ok, dar se termină. De când e pui? Păi nu mai avem deloc, s-a terminat, s-a dus de pe rap. Bun, deci e mai bun ăla de azi decât ăla de acum 3 zile, chiar dacă ambii sunt comestibili, dacă vorbim despre pui de la supermarket. Aici, când vorbim despre ovocite, ăla de la 25 de ani e mai bun decât ăla de la 30 de ani. Dar merită la 25 de ani să-ți prezelvi ovocitele? Tu, neștiind dacă până la 30 de ani o să ai sau nu partener, sau care e vreun ghid care te îndrumă și zice, uite, dacă bifezi punctele astea, dacă vrei să faci carieră, nu planifici să ai un iubit, vrei să te muți în altă țară, oatevăr, ai 25 de ani, prezervă-l acum. Există vreun ghid în sensul ăsta?

Există ghiduri medicale. Acum o să vrem peste doi ani, nu poate să existe un ghid, că nici noi nu știm ce o să vrem peste doi ani. E mai greu. Trebuie doar să intuim sau să prevedem, să inițiem ceva proactiv. Și aici e într-adevăr subiectiv pentru fiecare dintre noi și diferit. Dar există cazuri în care trebuie și devine sfat medical și există cazuri în care ne dorim să facem lucrul ăsta. Noi spunem așa, în linii mari, că dacă pacienta în jurul vârstei de 30 de ani nu are în viitorul apropiat dorința unei SAR, ci cel mai bine este să prezerve fertilitate prin conservare ovocitară. Ce număr, ce calitate vor avea? Sunt multe alte discuții pe care le avem față-înfață cu pacienții noștri și încercăm să oferim detalii cât mai concrete, dar încă o dată plecăm și întotdeauna spunem pacienților aflați în situația asta că noi nu știm ce fertilitate vom avea ca și organism, ca și calitatea unui embrion, dar putem conserva o vocită care, indiferent de situații, sunt mai bune cele de acum față de cele de peste 5 ani. Asta-i clar. Este singurul lucru pe care îl putem spune fără doar și poate, cu dovezi medicale, dar restul, sigur, rămâne un drum de văzut în momentul respectiv. Dar în jurul vârstei de 30 de ani, fără dorința imediată de sarcină, pare să fie momentul oportun.

Bun, deci 30 de ani. Ai 30 de ani, n-ai niciun plan să faci o sacină în viitor. Asta înseamnă că cel mai probabil, chiar dacă vei face copii, o să vină în ceva timp. Adică până să cunoști pe cineva, până să stai să plătești câteva ani cu el, până să decizi să...

E discuția despre copiii.

Exact. Durează timp. Deci mai bine să ai ceva pregătit.

Exact.

Plus că cred că poți să ții cont și de faptul că dacă ai ceva pregătit, o rezervă, dacă ai niște ovocite recoltate și pregătite la creogeneare, nu înseamnă că neapărat trebuie să îi folosești, nu?

Nu. Asta e o altă discuție, cât la sută din obocitele găsite în băncile speciale pentru așa ceva se folosesc. Din ce în ce mai multe citeam de curând partea de Australia, Noua Zelandă, la care ghidurile spun așa că nu se mai recomandă, pare ușor exagerat, inclusiv pentru noi ca și cadre medicale, dar asta se întâmplă în partea aceea de lume în momentul de față, ghidurile nu mai recomandă pacientelor de peste 37-38 de ani, în jurul vârstei de, să încerce pe cale naturală, mai ales dacă au congelate ovocite. Pentru că riscurile sunt mai mari și pentru că trebuie să, de după 37-38 de ani, un debate în jurul vârstei de, unii ar spune 40 chiar, dacă tot au făcut acest pas, să folosească acele celule de o calitate mult mai bună pentru a scădea inclusiv riscurile sarcinii în sine, apropo de calitatea embrionului, a viitoarei placente, a tot ce se dezvoltă de acolo.

Cred că unele persoane ar putea spune că sună a conspirației radicale, nu?

Și adicat că sună a conspirației, celelalte vor fi mai folosite dacă pacientele vor da curs acestor recomandări. În rest, nu. Eu nu am văzut nimic legat de asta și într-adevăr, dacă ne raportăm sau ne referim ca la o asigurare de viață, nici nu vrem neapărat să le folosim. Vrem doar să știm că avem aceași șansă dacă e nevoie.

Cu toate că dacă vine un studiu și zice clar că, uite, ovocite recultate la 30 de ani, crioprezervate, folosite la 38 de ani, duc la un risc mai mare de boli genetice, de whatever, de aberații cromozomiale și așa mai departe, decât să faci sarcina pe cale naturală la 38 de ani, atunci lucrurile par să prindă sens. E o asigurare în plus.

Este mai mic pentru că riscul genetic și cromozomii și calitatea ovocitului o dă vârsta.

Deci e mai bine să ai ovocit chiar dacă e prezervat de 10 ani să-l folosești pe ăla decât să ai o starcină pe care e naturală acum la 40 de ani.

Nici o informație medicală nu ne arată că suferă modificări în timpul perioadei de criogenare.

Nu.

Pentru un ovocit, la fel ca și pentru un embrion, faptul că a fost crioprezervat, congelat, un an sau cinci sau trei luni, este același lucru.

Și atunci de ce ajung femeile mult prea târziu la medic?

Pentru că am zis și la început este mai mult o problemă probabil de timp, de parte financiară sau de a ne gândi de a fi mai optimiști decât ar trebui poate în domeniul ăsta și de a ne gândi că se va putea. că nu există, că am un organism mânătos, că mă bazez pe el, ceea ce e foarte bine, foarte corect să îi dăm corpului nostru cât de multă sănătate putem din ce ține de noi. Partea proastă este că nu dăm noi calitatea ovocitelor, numărul lor, calitatea lor, indiferent ce facem, putem să le modelăm doar într-o foarte mică măsură.

Acum, ce poți face pentru a-ți prelungi cumva în mod activ fertilitatea? E ceva ce poți să faci? Ceva ce, nu știu, să compare, să zic, loturi de femei și să zic că, aha, uite, mâncarea asta sau activitatea asta sau medicația asta îți prelungește viața, calitatea opăcitelor și fertilitatea.

Calitatea ovocitelor nu o prelungim cu anii, că din potrivă ea scad odată cu anii. Asta concluzionăm și punem punct și din păcate nimic altceva nu ne poate face să schimbăm o părere bazată pe dovezile științifice. Doar că noi nu vorbim doar de ovocite. Atenție, noi vorbim de un organism care poate să ducă până la 9 luni, un copilaj care să se dezvolte normal, să se nască la termen și să ia și nota 10. Deci, acolo intervine foarte mult. Stilul de viață, patologia asociată, vârsta la care purtăm sarcina nu este mai puțin important. Nu congelăm o vocită și facem copiii la 60 de ani. că nu o să fie bine. Dar, într-adevăr, între 30 și 35 pentru multe din pacientele noastre e diferență mare de calitate și cantitate de ovocide și acolo va conta lucrul ăsta. Trebuie, într-adevăr, să raportăm și pentru cine va face diferența un proces de genul. La ce vedem noi în cabinet, la întârzierea mare a vârstei la care ne dorim să fim mame, sigur că e singurul lucru care ne poate crește șansa. Nu ne poate garanta ceva, căci din păcate n-avem cum să facem asta, dar ne poate crește șansa categoric. Și am zis așa. că fac tot ce ține de mine și încerc să nu mă odihnesc în viața asta medicală, în cariera pe care o desfășor, până când măcar jumătate din pacientele mele nu vin la prevenție și vin direct la tratament. Facem fertilizări in vitro, suntem clinici de specialitate. Astea sunt deja lucruri cunoscute. Din fericire, medicina a avansat foarte mult. Dar vrem să facem la fel ca în orice problemă de sănătate, prevenție. Pentru că vrem Eu vreau cu adevărat să facem 2-3, dacă se poate, și ne dorim copii dintr-o fertilizare, nu 2-3 fertilizări pentru un copil. Acolo va fi marea diferență.

Știi la ce mă gândesc? Că prevenția asta vine în viitor și cu posibilitatea de augmentare în morț, chiar după ce o să trecem de discuțiile de etică și de etică medicală. Prezervarea de ovocite îți dă și inclusiv posibilitatea de a studia acel ovocit, nu? Adică tu poți să vezi generica ovocitului respectiv, iar în fertilizare poți să vezi și generica embrionului și poți să vezi riscuri pe care le și poți preveni.

Da, se fac și biopsii de ovocit și biopsii de embrion în momentul ăsta pentru discuția de a prezerva ovocite. Nu discutăm despre asta, pentru că sunt alte afectări posibile ale ovocitului dacă începem să-l analizăm din mai multe puncte de vedere. În mediul natural nimeni nu-i face nimic. Ovarul îl eliberează prin proces ovulației, îl captează trompa și îl fertilizează apoi spermatozoizii din zonă. Așa că încercăm ca procesul să fie cât mai simplu, cât mai puțin dăunător. Sunt și lucruri care pot fi dăunătoare, depinde cât de tare intervenim în procesul ăsta. A colecta ovocite mature și a le crioprezerva pentru fertilizare într-un anumit moment intervenim minim absolut în procesul care ar fi fost altfel și natural, doar că vom folosi peste 3 ani ovocite eliberate de ovarele noastre la altă vârstă.

Dar eu am o curiozitate, dacă ei, de exemplu, recoltezi trei ovăcite și faci secvențiere genetică pentru unul din ele, ele sunt identice genetic sau sunt diferite?

Nici de cum! Sunt la fel de identice cum suntem noi cu frații noștri, dacă avem frați. Și unii dintre noi spunem că parcă n-am fi din aceeași familie, nu-i așa? Pentru că genele se încrucișează într-un fel în care fiecare organism este unic. Și dacă există pentru un cuplu o sarcină cu un făt cu probleme, nu înseamnă că vor fi toate la fel. Aceea a fost genetica acelui embrion.

Embrion, dar ovocitul?

Da, nici ovocitul, pentru că de acolo pleacă. De la ovocitele diferite, embrionii care se vor dezvolta apoi.

Ok, deci diferă.

Diferă, absolut.

Și legat de ovocite, poți să-mi descrii foarte, să dai o explicație foarte scurtă. Ce este acel ovocit și dacă există această analiză și cum pot femeile să vadă care e rezerva lor ovocitară?

Ovocit-ul e o celulă, la fel ca multe, multe miliarde de celule din corpul nostru, dar curiozitatea face, ca să fie, pe cât de importantă este, că e cea mai mare. Este singura celulă care se poate vedea cu ochiul liber și nu are nevoie de microscop dacă o avem plutind într-un lichid folicular, să-i spunem.

Am văzut-o la un laborator.

Este incredibil. Este celula de la care pleacă apoi formarea embrionului. Este celula care hrănește embrionul în primele zile de viață. Se fertilizează cu spermatozoidul partenerului, dar în primele zile de viață acel embrion depinde aproape 100% de nutrienții din ovocit. Celula e fabrica de care are nevoie embryonul să se dezvolte. Apoi intervine rolul spermatozoidului, bineînțeles, că sunt egali, își împart și cromozomii și rolul în dezvoltarea unui copil sănătos mai departe. Dar este o celulă incredibilă, este celulă fără care nu putem face nimic.

Mai are ceva în jur, când am văzut că înselepotează.

Da, e un complex cu un cumulus care o protejează. El se vede și el ca atare, dar împreună cu un cumulus. E un complex.

Și ce înseamnă așa o rezervă ovacitare sau rezervă ovariană? Cum se calculează ea?

Noi ca și femei ne naștem cu un număr de astfel de celule, care nu sunt toate mature, gata de lucru. Vor dormi până la adolescență în ovarele. fiecărei fete și începe la sub influența hormonilor, odată cu adolescența, cu partea hormonală a vieții noastre, să se elibereze în general câte unul în fiecare lună în ceea ce numim ovulație. Sunt celule care nu se reproduc, cu cele cu care ne-am născut, după ce se consumă pe parcursul vieții, cu acelea rămânem, se consumă astfel încât la un moment dat rămânem fără.

Deci te naști cu un număr finit care se termină.

Și numărul nu este același pentru orice fetiță care vine pe lume. Aici intervin mulți factorii, inclusiv sănătatea mamei în timpul sarcinii, pentru că este unul din organele care se formează în burtica mamei în timpul sarcinii.

Bun și la ce vârstă, să zicem așa, uite, întrebare foarte importantă, la ce vârstă recomazi oricărei femei să-și calculeze această rezervă ovariană și ce analiză e asta?

O descoperim destul de ușor printr-o analiză de sânge, hormonul antimülerian, AMH, în prescurtarea lui, care poate fi efectuat la orice laborator de analiză de sânge, în orice zi a unui ciclu hormonal, nu depinde de nimic altceva și ne arată... e un număr care se cuantifică și ar trebui să fie relevant vârstei. El se corelează cu vârsta. Și împreună cu ecografie transvaginale, adică un lucru extrem de simplu în cabinetul oricărui medic-ginecolog, putem trage o linie referitoare la nivelul de rezervă ovariană.

Dar cum se calculează? Adică ce vezi în sânge? Adică o rezervă ovariană mare secretă ceva diferit în sânge?

Da, fiecare din celulele, din ovocitele aflate în diversele faze de dezvoltare, secretă substanțe în valoarea finală a acestui hormon.

Și care-i vârsta? La ce vârstă recomandezi să se facă această analiză? Sper că înțeleg că există și femei care au o rezervă ovariană sub media vârstei lor și atunci ele ar trebui să fie și mai adevărat.

De la început, da. Și asta de obicei este un sfat medical, o recomandare medicală după orice ecografie transvaginală la care ovarele, ca și aspect, nu sunt ceea ce medicul s-ar fi așteptat încă o dată corelat cu vârsta.

Deci la ce vârstă mergem la această ecografie?

Oricând după debutul vieții sexuale. Pentru că un astfel de control ar trebui să fie anual. Prevenția în sănătatea femei include consultul ginecologic anual, la care pe lângă recoltarea pentru testul Papa Nicolau, pentru sănătatea colului uterin, avem și ecografia transvaginală, se poate face oricând după debutul vieții sexuale. Și ea ne arată, în afara riscului de chisturi, alte probleme de sănătate. Aici e și una din probleme, faptul că de multe ori din lipsă de timp sau poate o lipsă de comunicare, medicul se rezumă la a spune ești bine și acest ești bine înseamnă nu ai chisturi, nu ai tumori, dar un ești bine pentru o femeie tânără care își va dori să fie mamă ar trebui să însemne și evaluarea fertilității.

Și e ceva special ce face medicul pentru evaluarea fertilității?

Poate să pună un semn de întrebare apropo de aspectul ovarelor corelat cu vârsta și să recomande analize de sânge, cum este AMH-ul despre care vorbim și sigur că cu rezultatele pacienta poate avea o discuție, poate cu medicul, specialist în infertilitate, dacă își dorește ceva.

Am putea spune că de la vârsta de 20 de ani cred că orice femeie ar trebui să aibă o primă evaluare ginecologică sau cel puțin o primă evaluare ginecologică și cu evaluarea fertilității.

Da, care nu are neapărat scop de evaluarea fertilității în momentul ăla, dar trebuie să includă asta. Și asta trebuie să o știe doctorul în primul rând.

Și la 30 de ani, dacă nu ai planuri de a face un copil, e bine totuși să treci prin acest proces de congelare a ovăcitelor. Poți să mi explici ce presupune acest proces de congelare, de recoltare și congelare ovăcite pas cu pas? Ce simte femeia dacă doare sau nu, prin ce trece?

După ce avem discuția legată de felul în care îi cresc șansele dacă face acest lucru, să știe exact limitele unei proceduri de genul ăsta, dar și marile avantaje, că despre asta vorbim, face un set de analize, cele hormonale mai ales, în general noi recomandăm și analize genetice. pentru că dacă unul dintre organisme are un defect genetic, nici nu își dorește să conserve ovocite cu o anumită problemă. Adică este un barem de analize pe care îl recomandăm, care se poate face la absolut orice laborator, cu care pacienta vine și discutăm și apoi începe un tratament de stimulare a ovulației, pentru că dacă nu facem un tratament de stimulare a ovarelor să producă aceste ovocite pe care ne le dorim, practic ne-am putea.

Baza maxim pe Folicului.

Care sunt la nivelul ovarelor în stadii incipiente, la începutul ciclului hormonal, cresc cu tratamentul dat de noi, în medie 10 zile durează tratamentul, cam până în perioada în care în mod normal ar fi fost oricum ovulația, dar pot să crească 10 în aceeași lună și atunci când recoltăm să avem un număr mai mare, să nu facem procedura de mai multe ori.

Există efect adverse ale acestei medicații care, practic, forțează creșterea acestor foliculi?

Există reacții adverse la orice, la absolut orice, din fericire foarte puțină, tratamentul este de scurtă durată, disconfortul creat este minim, nu presupune durere fizică, recoltarea de ovocite se face sub sedare, sub anestezie intravenoasă de scurtă durată, pacienta pleacă de cele mai multe ori, la 2-3 ore după procedura de recoltare a ovocitelor, pe propriile picioare, către casă.

Și tu faci această stimulare în care ovocitele se dezvoltă numai mai mare?

Da, se dezvoltă folicul și înăuntrulor ovocitele pe care le căutăm.

Și tu faci o funcție transvaginală.

Exact.

Asta e important de menționat pentru că eu până să ajung în clinică la voi să văd funcția respectivă, Era o enigmă. Era o enigmă în sensul în care, în momentul în care am învățat la facultate despre punctia ovariană, am bănuit de atunci, în mod greșit, și mă gândesc câți mulți alți oameni bănuiesc asta în mod greșit, am bănuit că punctia, ca orice punctie, se face transvermel. Și mă gândeam, bă, totuși, adică e nasol să te înțepe prin piele, mușchi, alte țesuturi, peritoaneu, până să ajungă la ovară. De fapt, punctia se face transvaginală, adică prin mucoasă și traseul e destul de scurt și e dureros ulterior? Te doare ceva după aceea?

Nu.

Cât de mare e distanța între secimperetele vaginului și ovarul la care ajungi?

Vorbim de 2-3 centimetri, depinde și de poziționarea ovarelor, dar în general nu. Poate fi creat un disconfort abdominal minim sau moderat în funcție de numărul de folicul care se dezvoltă. Pentru că și dacă țintim și reușim, pentru că avem de unde ca și potențial să obținem 20 de ovocite la o singură stimulare, propunem asta pacientei, va ști ce presupune lucrul ăsta și de obicei nu. Cele mai multe paciente ne spun la finalul procesului că a fost mult mai ușor decât se așteptau. Asta pentru noi e un semn că trebuie să învățăm să transmitem cât mai corect lucrurile, fără să speriem, dar și fără să ascundem ceva cuiva. Adică nu e nimic ascuns, e ca la stomatolog, îți va spune ce doare, poate să fie disconfort, dar, din fericire, anestezicele și toate substanțele cu care lucrăm sunt suficient de avansate, cât să nu chinuim pe nimeni.

Care e media în momentul în care zicem, faci funcția și ai terminat procedura? Care e media durată a intervenției?

Cât durează, în funcție de numărul de folicul, poate să dureze de la 5 la 20 de minute.

Dar este super rapid, într-adevăr. Este foarte rapid. Într-adevăr, și eu când am fost în clinică, a fost mult mai rapid.

S-a tăiat mai repede decât...

Da, decât mi-aș fi imaginat. A fost pac-pac-pac, s-a terminat.

Pacul de funcție este conectat unui aspirator, practic, unui sistem de aspirație controlată, să nu se spargă ovocitele, cu anumă presiune și acolo lucrurile sunt destul de științifice.

Și le vezi pe ecran, le vezi cum...

Exact, dispar foliculii, se sparg în mod controlat. Ce ar fi întâmplat? Cât un folicul de genul ăsta se sparge în abdomenul fiecărei femei în fiecare lună, în perioada reproductivă, în perioada fertilă să-i spunem. De cele mai multe ori sunt paciente care se plâng de dureri în perioada de ovulație mai mare decât au la punctie, pentru că atunci nu se mai sparge folicul. Îl aspirăm noi.

A, corect. Da. S-au aspirat aceste ovăcite. Cât timp pot fi păstrate ovăcitele și în ce condiții se păstrează? Au o limită? Avem științific o limită? Care sunt cele mai bătrâni ovăcite?

Odată congelate, nu. Ele pot fi păstrate pe termen nelimitat. Sigur că nu s-a ajuns la mulți, zeci de ani, pentru că nu dorește nimenea asta, dacă pacienta le-a folosit sau nu. Există o taxă anuală de congelare, de costuri, pe care dacă nu și le mai doresc, nu le continuă.

Și rămân la păstrați. Și asta e ceea ce ține de femeie. Ce se întâmplă la bărbat? Când se prezervă spermatozoizi la bărbat, în ce situații și ce presupune procesul ăsta?

Sunt mai multe situații în care avem nevoie de crioprezervare de probe de spermă și să amintim câteva dintre ele, poate că cele mai frecvent întâlnite. Sigur că, la fel ca și la femei, nu am discutat deloc până acum de partea de patologie. Înainte de un tratament oncologic, oncofertilitatea este un domeniu care ne presiază în același timp foarte tare, pentru că acolo lucrurile trebuie să se întâmple cu rapiditate, cu rapiditatea cu care îți spună oncologul că ai timpul necesar să faci și asta înainte de tratament oncologic.

Asta în cazul în care, zicem, primește un pacient stânăl, 35 de ani, primește un diagnostic oncologic, trebuie să intre în tratament.

Da, la care va trebui să facă chimioterapie, radioterapie.

Și atunci e bine să facă această prezervare de olocită.

Orice alte celule, celulele reproducatoare, sunt foarte sensibile tratamentelor toxice, nocive. Și atunci e bine să fie prezervate înainte de astfel de tratamente, pentru că nu știm dacă își vor mai reveni atât ovocitele cât și spermatozoizii sau în cât timp. E bine la vârsta la care se întâmplă asta și ce ne dorim în următorii ani. Deci partea oncologică masculină este mai mult ca sigur prima ca și prioritate de crioprezervare probe de spermă, după care alte patologii, gen bolile autoimune, patologiile la care trebuie să urmeze un tratament toxic pe termen îndelungat, tratamentele hormonale, vorbim inclusiv de unele condiții de muncă sau de sporturi practicate gen ciclism. În țările în care ciclismul este dezvoltat, profesioniștii din sportul acesta primesc recomandare de congelare de probe de spermă înainte de.

Și în ziua de astăzi. Vorbim de cicliși profesioniști, nu?

Exact. De federații, de societăți în care se primesc astfel de recomandări medicale. Vorbim de tratamente pe care nu neapărat că trebuie, dar își dorește să le facă un bărbat. Cum sunt cele de fitness, cele care susțin dezvoltarea masei musculare, acolo pute nici nu mă pricep atât de mult ce pot să tot ia, dar am văzut probleme mari pe calitatea spermei și după perioade lungi de la astfel de tratamente.

Te referi la culturici care fac tratament cu steroizi pentru dezvoltarea, hiperdezvoltarea masei musculare? și acești steroizi sau injecții cu testosteron sau tratamente care creze creția de testosteron pot să influențeze calitatea spermei. Și în cazul acela, bărbatul, chiar dacă vrea să facă acele tratamente, poate să crie o prezerve spermatozoiz pentru prezervarea, să zic, a spermatozoizului.

A calității spermei, pentru că, sigur, afectarea poate să fie pe perioadă limitată, dar nu știm cât. Și atunci cel mai bine primește recomandarea să criogeneze probe de scris.

Deci și în cadrul, să zic, culturismului se fac aceleași recomandări. Practic, cum se întâmplă și la cicliști.

Acum, eu știu că ar trebui să se facă. Eu nu știu exact cu cine discută un bărbat înainte de tratamente. Sper că cu un medic. Și atunci ar trebui să primească. Da, dacă pur și simplu pe comprul sau la recomandări medicale, asta chiar n-aș putea să spun, dar avem solicitări de genul.

Mie deja mi-e frică de comunitatea de cicliști. Cred că am mai avut un podcast în care tot așa am spus că, într-adevăr, cicliștii au un risc mai mare de desfuncție erectilă, de exemplu. Dar înțeleg că e vorba despre super cicliști profesioniști, adică ciclistul ăla care merge 30 de zile pe lună câte 12 ore pe zi sau pe bicicletă. Nu vorbim despre ciclistul care merge Nu vorbim despre ciclistul care merge la muncă o oră pe zi. Dacă te duci la muncă cu bicicleta, nu trebuie să-ți prezervi sperma. Cel puțin nu este un motiv pentru a-ți prezerva spermatozoizii. Dacă faci ciclist de performanță, vorbește cu antrenorul tău, în schimb. Există studii care arată că, într-adevăr, șocurile la nivel perineal pot să ducă la infertilitate. Bun, deci bărbații spuneai că au mai degrabă aceste indicații, să zic, înaintea unui tratament oncologic sau în timp ce de.

Domenile de activitate care pot să afecteze.

Cu toate astea, și spermatozoizii unui bărbat scad în calitate odată cu vârsta, dar nu atât de rapid. Adică noi să zicem că nu avem o rezervă limitată, noi putem să creăm spermatozoizi alălung.

Exact. Ca un exemplu care poate să ușureze perspectiva aceasta, avem așa. Spermatozoizii care se obțin astăzi din troi ejaculare s-au produs acum trei luni. Trei luni de zile este citită, spermatogeneză.

Corect, da, așa e.

Și atunci ovocitul care se eliberează luna asta prin ovulație la pacienta de 40 de ani s-a produs acum aproape 41 de ani de când s-au format ovarile în burta mamei.

E o diferență mare de vârstă.

Cam asta e diferența. Cam de-asta ne temem de vârsta ovăcitelor și este unul din motivele pentru care vârsta feminină din cuplu e un factor care atână mult, mai mult decât vârsta masculină. Dacă.

Ai un cuplu de 30 de ani, ovăcitul ei are 30 de ani, spermatozoidul lui are 3 luni. Și asta e și motivul pentru care știu că de multe ori la bărbați se recomandă schimbarea stilului de viață și renunțarea la fumat și așa, măcar cu trei luni înainte.

Minim trei luni, dar orice tratament are o cură de trei luni, după care poate repeta analize să vedem dacă există îmbunătățiri, spre exemplu.

Alte motive pentru care bărbații aleg să prezerve spermatozoizi? Există acest motiv social? Pentru că aici avem clar o diferențiere, deci avem congelare medicală și congelare socială.

Da, la bărbați vorbim mai mult de congelare medicală și de cazurile în care Partenerul unui cuplu care își dorește copiii lucrează în afara țării sau face navetă sau este foarte puțin timp acasă și atunci crioprezervăm probe de spermă cu care vom lucra în sensul inseminării sau fertilizării în vitro, chiar și în absența dânsului. Astea sunt iar motive de crioprezervare.

Cum abordezi tu cazurile sociale și de câte ori ți s-a întâmplat să ai, să zic, o pacientă care se confunde dorința ei de libertate cu presiunea socială că trebuie să facă copil sau poate vrea ea să ia decizia de a-și amâna maternitate și de a-și planifica altfel viața. Cum vezi aceste situații? Cât de des vezi aceste situații diferite în cabinet?

Zilnic. E incredibil pentru că fiecare cuplu din fața noastră e un cuplu unic, problemele lor sunt diferite, chiar dacă vorbim de anumită patologie comună la mai multe paciente sau la mai multe cupluri, asta nu are nicio legătură cu faptul că sunt un cuplu unic. Fiecare cuplu are o problemă și uneori problema este că unul dintre membrii nu-și dorește la fel de tare ca celălalt membru al cuplului copilul în acel moment, întârzierile, punerile pe pauză mai lungi sau mai scurte vin din problemele lor care nu țin neapărat de partea medicală. Și cu asta ne confruntăm zilnicul și cu asta trebuie să luptăm.

Uite aici văd o soluție pentru că și eu am întâlnit cupluri în care, să zicem că au 30 x 40 de ani.

Treizeci spre patruzeci e diferența foarte mare. Din punct de vedere al fertilității, pe mine mă doare acest treizeci spre patruzeci. Treizeci și unu sau trei? Spre patruzeci. Rămânem acolo. Nu mai avem treizeci.

Să zicem că avem un cuplu în care am doi patruzeci de ani și ea își dorește un copil. El parcă nu vrea un copil. Poate are un copil dintr-o altă creznicie, poate are alte temeri, whatever. El nu-și dorește neapărat un copil. De regulă, astfel de presiune îi poate despărți, nu? Pentru că ea își dorește acum un copil, ea nu-și dorește acum un copil. Când există, de fapt, și ar putea să existe această cale de mijloc mediată, medical, când ea în loc să simtă că trece fiecare zi degeaba sau trece fiecare zi în gol, ea vine și face ceva, face prezărvare a uvăcitelor și știe că s-au oprit la vârsta asta și mai au timp, nu știu, două ani să se decide dacă fac sau nu.

Exact așa. Iar apropo de o situație de genul, avem paciente care decid, sfătuite de noi în anumite cazuri, să congelăm o parte din ovocite așa cum sunt ele separat ca și ovocite și să fertilizăm câteva ovocite pe care le obținem cu sperma partenerului pentru a obține embrioni.

Cum e mai bine? Să ții o văcite și sper mă separați?

Dacă sunt un partener cu care știm, ne gândim, sperăm că ne vom dori un copil în viitorul apropiat, e bine să obținem embrioni. Pentru că sunt mult mai rezistenți și, în primul rând, pentru că vedem dacă s-au obținut și ce calitate au. Când noi vorbim de fertilitate, pe care am hotărât de la început, că nu o putem ști doar congelând o văcite. Fertilitatea înseamnă să se formeze un embrion ca acel ovocit să aibă puterea mai departe să-și facă treaba. Să fie o fabrică bună.

E ovocit proaspăt, spermatozit proaspăt, face embrion și congeleze embrionul.

În medecin zile cât stă un embrion în laborator în cursul unei fertilizări in vitro, te-i congelăm.

E o diferență între embrion implantat imediat și unu congelat?

Nu. Din potrivă.

Nu îl afectează că stă la frig?

Își oprește metabolismul. E ca și cum nu s-a mai dezvoltat din momentul respectiv.

E o tehnică rapidă de congelare?

Da, în momentul ăsta se lucrează cu tehnici despre care știu mai multe colegii noștri din laborator, dar într-adevăr absolut minunate. Dacă acum 10 ani una din temeri era legat de o vocită, era teama și mai mare de a rezista la decongelare, Se punea în discuție faptul că trebuie să obținem cât mai multe ovocite să le congelăm pentru că o parte, uneori destul de mare, nu rezista la decongelare. Apropo de tehnicile și de a face așa ceva cu o singură celulă. Încă o dată, câtă sensibilitate e într-o singură celulă? Într-un embrion, acolo sunt deja mii de celule.

Și cum îi decongelați acum?

Prin tehnici moderne de congelare rapidă care să nu-i afecteze și la care rata de supraviețuire cel puțin la noi în clinică să fie mult peste 98%. Nu ne mai e teamă de asta, la fel cum nu ne mai e teamă de embrioni congelați.

Și zici că e mai bine să congelezi direct ambrion?

Categoric da, fără doar și poate trebuie să existe varianta asta.

Deci înseamnă că un cuplu care să zicem că sunt două persoane și se iubesc, vor să rămână împreună și se gândesc cum să vreau un copil, sau poate unul nu este suficient de pregătit acum. și au 40 de ani. Momentul devine foarte tensionant pentru că nu poți să zici, ok, hai că vedem în doi ani. Diferența între o femeie de 40 și 42 de ani iar e foarte mare, nu?

E foarte mare.

E foarte mare și atunci...

Din punct de vedere fertil.

Exact. Și atunci te gândești că dacă vrei să rămâi cu persoana respectivă dar vrei să amâni în momentul ăsta sau nu ești sigur pe el, poate se schimbă planurile în doi ani sau poate că decizia asta ține de lucrurile care urmează să se întâmple în viitor, e mult mai bine să te duci și să faci măcar pasul ăsta, să ai un embrion congelat și zici, hai că vedem.

Sigur că da. Și vom vedea calitatea. Acolo, formând embrionul, deja trecem la multe etape după. Deci nu doar, nu vorbim de crioprezervare ovocite, dar fertilității cu ce discutăm noi mai devreme. Ci de a forma embryon care se pot intusiv testa genetic, dacă tot discutăm de un cuplu în jurul vârstei de 40 de ani. Și atunci vor ști cu o siguranță cât mai mare ce se obține, care e fertilitatea lor până la urmă în momentul ăla.

Deci e mai ușor să testezi genetic embryonul decât ovocitul?

Da.

Ok, deci poți să folosești genetic și.

Asta se practică la scară la...

Câți embrioni? Adică ai un singur embrion sau dacă ai 10 ovocite poți să faci 10 embrioni?

Sigur că da, depinde cât se dezvoltă, că nu toți vor avea aceași calitate. Adică din 10 ovocite obținute în aceeași lună, cu același tratament, apropo de unicitatea lor...

Cum alegi între embrioni?

Se congelează, toți cei care primesc un scor bun de congelare, scorul dă embriologul prin clasificare.

E o clasificare.

Da, de aspectul lui, ca celule. Un embryon e format din două zone în mare, cea internă din care se va dezvolta copilul în sine și cea externă din care se va dezvolta viitoarea placentă.

Părinții, aici e o zonă, intrăm într-o zonă etică dar sunt curios cum o vedem. Medicina, într-adevăr, are foarte multe probleme dedică la care nu te gândești până nu te alovești de ele. Părinții pot alege embrionul? Sigur că da. Dar de exemplu, dacă testezi, ai doi embrioni, ai recoltat. Ai doi embrioni, crei o prezervație.

Da.

Și i-ai testat genetic pe amândoi.

Da.

Și vine cuplul și zice, vrem să facem embrion transfer.

Să punem în neuter unul din embrioni.

Și banca de embryon zice, bun, pe care îl doriți? Vreți băiețelul ăsta cu ochii verzi sau vreți fetița cu ochii albaștri?

Păi nu vrem băiețelul cu ochii verzi, că nu-l știm pe băiețelul cu ochii verzi. Că testarea genetică înseamnă doar să primim informația care are un număr corect de cromozomi. Nu ce cromozomi sexuale are și niciun caz genele care traduc culoarea de ochi.

De ce nu?

Pentru că nu, cel puțin nu în Uniunea Europeană, nu la noi în țară.

Că nu e etic. Ca să nu alegi în funcție de sex sau de caracteristici.

Bineînțeles.

Dar teoretic tu știi datele alea, adică poți să le știi.

Laboratorul care a testat embryonul nu le știe, nu le transmite. Noi personal nu le știm. Poate să vină să insistă oricât își dorește o pacientă. Eu cel puțin îi spun cu mâna pe suflet că nu știu acele informații.

Ai informații despre riscuri care țin de anumite afecțiuni?

Sindroamele genetice, exact pentru ceea ce se testează embrionul, că și testările astea au anumite limite. Nu putem să testăm riscul să facă diabetes zahărat la 50 de ani. O predispoziție. Poti după ce se naște organia. Adică noi ne putem testa de predispoziții și acolo e o mare poveste. Ce facem cu predispozițiile alea dacă aflăm că da, există un risc mai mare să. Cum trăim cu informații astea.

Inclusiv la Regina Maria, anumite teste de aici, nu poți să le faci până la 18 ani.

Dar da, da, le putem face teoretic oricând. Întrebarea e ce facem cu acele răspunsuri, cât de tare ne stresează să știm lucruri pe care nu le putem controla. Dar asta-i altă discuție. Iar la embryon nu știu.

Asta-i povestea de etică. Am ținut să țin aceste întrebări, pentru că fix... Etica medicală asta decide și din etica medicală rezultă legi care nu te lasă să faci anumite lucruri. Deci chiar dacă știința ți-ar putea spune din acești cinci ebioni pe care i-ai în bancă, două sunt fetițe, trei sunt băieți, asta e culoarea ochilor, asta e înălțimea pe care o prăjești și astea sunt predispozițiile pentru boli, pare logic să le știi, dar de fapt n-ar fi etic să le știți și n-ar fi etic să alegi după aceste criterii. Există doar un scor de sănătate a acelui embrion și informații care țin de sindrome genetice, pentru că nu vrei să n-aștepti.

Exact. Dacă un embrion are sindromul Down, un cromozom 21+. Și atunci, practic, pe lângă riscurile acelei sarcin sau să se afle de-abia în sarcină acel lucru, dacă se află la 4 luni de sarcină că fătul are sindrom down, o eventual întrerupele de sarcină, e un risc pentru sănătatea mamei. Adică noi dorim să scădem riscurile medicale. Nu ne jucăm de a Dumnezeu. Ar fi pentru mine o mare tristețe să se ajungă la ceea ce dădeai exemplu mai devreme.

Și asta ține de etică și apropo, dacă aveți chef de un podcast despre etica medicală și etica medicală, să zicem, acum ne atinge rar, dar în viitor ne va atinge din ce în ce mai mult. Adică, în momentul în care o să poți să-ți iei și să-ți copiezi informațiile din creier într-un cloud, Cine mai ești tu etic? Ești ăla din cloud sau dacă ăla din cloud este transportat într-un alt creier? Care mai ești tu? Ești tu cel de aici sau ești tu cel de acolo? Sunteți copii identice? Nu mai sunteți copii identice pentru că aveți experiențe complet diferite din momentul în care creierul tău a fost transplantat în altă parte. Aveți experiențe odată diferite. Deci sunteți două entități diferite? Cine nu mai are proprietatea pe care o ai tu? Etica medicală o să fie un domeniu, adică e și un domeniu al prezentului, o să fie și al viitorului. Deci dacă vreți un podcast despre etica medicală, scrieți în comentarii, ar fi și un podcast foarte interesant. Ajungi la lucrurile la care nu te-ai fi gândit altfel. Bun, deci revenind la subiect, avem embrioni prezervați. Există un scor foarte simplu de sănătate pe care îl dă embriologul, se implantează cel mai sănătos embrion.

Cel cu șansele cele mai mari să devină o sarcină în curs. Dar sigur că astea le discutăm cu pacienții. Nu alege banca de embrioni. Alegem noi împreună cu pacienții. Aceștia sunt embrionii pe care avem și pe care vă doriți să îl... Ei nu diferă foarte mult.

Dar același lucru se întâmplă la șansă, așa cum se întâmplă și în mod natural.

Exact. Dacă s-ar fi întâmplat în mod natural, cine făcea o selecție sau cine hotărăa pe cine dă la o parte și pe cine nu?

Tot șansa întreghile mele, deci același lucru e și aici.

Bine, la urmă sunt embryonii noștri, sunt viitorii noștri copii. Asta s-a putut luna asta, spre exemplu, din celulele noastre. Ne plac, nu ne plac, e vreo iamu mai frumos, mai cu ochi albaști. nu e cu putință.

Ai observat o creștere a numărului de femei care vin să facă această crioprezervare din, să zic, motive sociale, adică congelare socială. Din nou, explic ce e congelarea socială. E când vrei să prezervi o vocite sau o imbrion din motivele tale sociale, de muncă, de parteneri de viață, de alegere, de planificare a familiei.

În ultimul timp mai mult, totuși puțin față de ceea ce ar trebui cu adevărat, am avut anul ăsta un soi de val cu paciente tinere și foarte tinere. Poate că nu întâmplător, au fost așa un grup de paciente care se și cunoșteau de studente la medicină, la post-liceală sanitară, la partea cu informații medicale mai multe. Fii sigur că ea are o concluzie a faptului că acolo unde este informație corectă au venit și și-au dorit, chiar au venit la vârste la care nu recomandăm asta. În anul 2-3 de facultate, adică la 21-22 de ani și după o verificare completă de sănătate și de fertilitate, le-am zis că ne întâlnim peste câțiva ani, pentru că nici ovolcitele de la 20 de ani riscă și acelea riscă să nu aibă calitatea cea mai bună.

Serios?

Da, la fel cum și când trebuie să alegem. Când e cea mai bună? Evităm să fie în 19-20 de ani. În general spunem 25-35 de ani ca și interval de vârstă, dar sigur că poate fi 23-24 până în 35.

Ok, asta-i tare. Adică au nevoie de o anumită perioadă de maturizare să fie ok. Asta ar putea să fie și cea mai potrivită vârstă pentru a avea o sarcină sau nu neapărat?

Asta este cea mai potrivită vârstă. Noi așa suntem...

Adică mai e bine 24 de ani decât 20?

Da.

Biologic, da?

Din punctul de vedere biologic, da. Riscurile șopstetricale și ale nașterii și ale uterului de dezvoltare și de tot, la vârstele extreme, sunt la fel de mari.

Serios?

Da.

Nu știam asta. Creiam că e bine cât mai repede, cât mai bine. Adică la 20 de ani e mai bine decât la 25. Dar v-am spus că 24-25 e vârsta ideală la care e bine să începi.

Exact.

Și se duce vârsta asta spre 30.

Da. La 32 de ani începe declinul hormonal al nostru ca femei. Până acolo e un platou de vârf hormonal. Din jurul vârstei 32-33 de ani începe declinul care nu se simte imediat. Deci de-aia vârsta asta de cut-off, Diferă la fiecare, dar trebuie să spunem o cifră și atunci rămâne în jurul vârstei de 35 de ani cu scăderea destul de bruscă a fertilității după. Dar brusc nu e același lucru pentru toată lumea, pentru că depinde cât a fost fertilitatea de mare. Trebuie să facem tot ce ține de noi să fim sănătoși, să ne întâlnim, să ne auzim peste nu știu cât, 10 ani, 15 ani și să vedem dacă până atunci dezvoltă protocolele medicale un scort de fertilitate încă de la naștere, adică nu contează vârsta. un alt marker care să ne poată spune cu ce fertilitate ne naștem fiecare dintre noi ca femei și nu doar ca număr de ovocite, ci și ce calitate au, ce posibilitate să dea naștere la embrion, pentru că acolo un ovocit trebuie să aibă anumită capacitate ca să dea naștere embrionului. Vorbeam de fabrică. Fabrica celulară trebuie să funcționeze corect, nu doar să existe. Trebuie să existe, trebuie să fie frumoasă exterior, interior, să funcționeze corect, de asemenea mai multe lucruri care fac un embrion și un copil sănătos apoi. Atunci, lucrurile astea, o mare parte din ele sunt Sunt ghidate genetic și sunt convinsă, cu cât știi mai multe, că trebuie să se ajungă la un alt fel de scor pe care dacă îl știm din adolescență și dacă mamele sunt sfătuite să le facă fetițelor la fel cum se face vaccinul pentru HPV de la 13-14 ani, când ele încă nici nu au neapărat puterea de a alege sau de a ști exact pentru ce-l fac, Asta să fie la îndemâna mamelor, fetelor tinere și apoi la cine are nevoie, ca să fie mult mai bine selectate cazurile care au nevoie de prezervare, de fertilitate, de a se grăbi, să zic așa, sau de a nu lăsa pe ultimul loc copilul.

Ce beneficii crezi că ar exista dacă lucrurile astea sau ce beneficii medicale pentru sistemul medical și pentru societate vor exista când toate lucrurile astea se implementează în viitor? Adică educație pentru fertilitate, prevenție, prezervare la populația de risc.

Crește gradul de reușită medicală categoric. Reușita medicală înseamnă un copil sănătos cu care să poată să plece în brațe cuplul care și-l dorește din maternitate și atunci toți pașii ăștia sunt părți mici din întregul care înseamnă să plecăm acasă cu un copil sănătos. Clar trebuie să crească rata de succes, pentru că din fericire, tot bazat pe medicina care ne ajută cu tot ce ține de anti-aging și de sănătate, sarcina poate să fie fără riscuri mari dusă la 43 de ani. Dar dacă avem ovocitele de la 32 de ani, crioprezervate sau embrioni obținuți de atunci, pentru că noi lucrăm cu asta fără să o numim așa, cu cei mai mulți dintre pacienții noștri care vin și fac o fertilizare in viitor pentru că își doresc un copil. Deci nu vorbesc că își doresc prezervarea fertilității, își doresc un copil. Dar se obțin trei embryoni. Ceilalți doi rămân crioprezervați până peste 2, 3, 4 ani când își doresc al doilea copil.

Mamă, și sunt frații în timp alu ăsta al altul. Ăsta s-a... Ce tare! Deci ăsta primul s-a născut acum.

Da.

Și după aia în trei ani mai fac încă unul, dar a cărătorit trei ani în timp.

Obținuți, în același timp, șansele lor de sănătate, de calitate, de a nu se fi întâmplat ceva cu părinții în cei trei ani, patru ani, sunt mai mari. Plus că nu se reiau tratamentele din punct de vedere al costurilor, al riscurilor.

Corect, nu trebuie să mai stimulezi.

Absolut nimic, decât pregătirea unui embryo transfer ca pentru orice altă sacină pe cale naturală, cât mai naturală.

Ce tare! Dar sunt curios, ce zici oamenilor care zic, a nu asta nu e ceva natural sau prea ne jucam cu biologia? Cred ca bănuiesc că există și reținerea asta și reținerea asta vine din neînțelegere. Nu înțelegi ce fac acolo, doctrinilaborator să obțină o sarcină. Eu am fost acolo și am văzut și o să spun părerea mea din nou. Dar cum abordezi tu această reținere?

Este destul de simplu. Pe cât e de complicat, pe atât e de simplu. Dacă înțelegem că embrionul pe care îl ajutăm să vină pe lume este embrionul lor, pe care dacă n-ar fi avut poate alte probleme de fertilitate, l-obțineau pe cale naturală. Adică nu vine nimeni să cumpere ceva. Iar dacă asta e o joacă, Doamne ajută să ne jucăm cu cât mai multe domenii medicale în felul ăsta, în care sunt milioane și milioane de copii veniți pe lume cu tratamente de fertilitate, care altfel nu ar fi existat. Ne uităm la ei. În clasă la școală la fetița mea sunt cel puțin șase din 22 de copii pe care îi știu eu că au ajuns pe lume și sunt în viața părinților lor cu ajutorul tratamentelor de fertilitate. Și se întâmplă asta cu fiecare dintre noi. Deci deja nu vorbim de cucubau sau de ceva. Este ceva necunoscut sau desperiat doar pentru cine nu-și dorește cu adevărat să se oprească un pic să cunoască, să citească sau să afle. Sau să spunem doar, nu e bine, nu e de mine, nu e ceva, nu știu, natural sau cum, nu e ceva... nu știu cum îl numesc unii, dar noi nu ne prea mai confruntăm cu probleme de genul ăsta, pentru că din ce în ce mai mulți oameni au nevoie de astfel de tratamente și le primesc cu brațele deschise, părțile grele, dificile rămând partea financiară, a timpului, a clinicilor puține într-un oraș sau într-o țară sau a deplasărilor din provincie către orașele cu clinici de specialitate, astea devin lucruri mult mai grele.

Eu când am fost la voiniclinică în Fertility Institute, Când am observat acel traseu și am observat, am fost în sala de prelevare, am văzut prelevarea ovocitului, transferului prin acel geam și o să lăsăm link la acest material în descrierea podcastului, cum îl ia embriologul, cum îl vede la microscop, cum îl pune la incubat și am documentat totul, am filmat totul inclusiv cum este spermatozoidul acela pac lovit peste cap ca să amețească un pic și după aia este injectat sau mă rog e implantat în Până la implantarea acelui embrion, efectiv în fiecare gheț se simțea magia adusă de părinți. Adică eu nu vedeam un copil făcut de doctori. Eu vedeam doctorii asistând acest proces miraculos, la fel cum un dentist te asistă să ai dinții sănătoși rezolvând o ciocare.

Sunt toți dinții tăi.

Exact, te repară. Te duci cu dinții tăi și un specialist cu știință ia și îți face dintele să fie sănătoși și tu pleci de acolo. Tu nu te gândești că e nenatural să mănânci sandwich-ul ăsta că doar trebuie să ai o careie și te doară dinții. Tu mănânci cu niște dinți foarte sănătoși. E pur și simplu o asistare. E ca și cum un loc să mergi pe jos, te-ar lua autobuzul și te-ar duce două stații. E ceva nenatural în asta? Nu e un ajutor, ești același tu. E nenatural că te afli în piața victoriei cu 5 minute mai repede decât dacă ai merge pe jos? Nu. Ești doar în calea victoriei cu 15 minute un pic mai rapid pentru că ai fost asistat de o tehnologie. La fel de și aici. O asistare e ceva ce ajută un proces care undeva în mod natural între ghilimele se blochează, dar în final e același copil natural care crește în burta mamei și se dezvolte acolo.

Sigur că da. N-au ce face colegii noștri fără celulele de unde pleacă embrionul. N-au... Sunt lipsiți de magie. Magia apare doar când trebuie să se întâlnească focitul cu spermatozoidul, când trebuie să se formeze acel embryon. este fix același moment cu care el ar fi ajuns în mod natural de pe trompele uterine de unde se formează în mediul natural și vine neuter prin plantare.

Că implantarea naturală, tu nu știi când se întâmplă, e norbie, adică este acolo, se întâmplă cândva, în alea trei zile, oricând, trei sau cinci zile poate să fie maxim.

În medie cinci zile, de la formarea lui până la...

Da, dar aici e singurul moment în istorie când tu chiar poți să vezi minunea cum se întâmplă.

Rămâne un punct strălucitor acolo pe ecran și e prima poză pe care o primește. A doua, pentru că primește poză și cu embrionul, cum arată după decongelare, cum își reia metabolismul. Și în ordinea asta avem poza cu embrionul, locul unde a fost pus în uter pe ecran și bineînțeles că la fiecare din pacientele care trec prin etapele astea ne dorim următoarea poză când confirmăm ecografic sarcina. Și de acolo, minune!

Și apropo de asta, ce emoții observi cel mai des în rândul femeilor care vin să discută despre congelarea asta ovocitelor?

Cele mai multe paciente care vin la congelare de ovocite sunt, sau ce puțin așa le percep eu, foarte puternice. Sunt femei proactive, care inclusiv în joburi, în viața, de zi cu zi, nu lasă lucrurile la voia întâmplării. care vor să prevină și vor să-și crească șansele. Sunt paciente care îmi și spun, absolut nimic pe lumea asta nu am obținut ușor, deoarece nu mă aștept să obțin nici sarcină ușor, eu am venit. Să nu fim pesimiști, să o luăm totuși cu optimism și cu bucurie. Dar nu, mie mi se închid ușile în nas, așa că eu am venit să-mi fac treaba, pentru că dacă nu o să îmi pare rău. Indiferent ce decize luăm, că o facem sau că nu o facem într-un anumit moment, atunci se fie asumat. Am paciente care sunt extrem de împăcate cu gândul că suntem într-o etapă la limită în care facem lucruri cu șansă de 1%. Sunt paciente care nu știu pentru că n-au informația sau n-ajung unde trebuie, dar în ultimul timp ne confruntăm cu cazuri care spun foarte clar. Mie mi s-a spus de acum doi ani, trei ani, că dacă îmi doresc un copil să mă grăbesc, că am endometrioză, ovare polichistice, boli autoimune, care îmi vor afecta într-un fel sau altul fertilitatea, dar nu a fost din diverse motive pentru mine o prioritate în momentul ăla. Și acum mi-i asum. Și este o asumare pe de plin și cu atât mai mult mă consumă cazurile în care pacienta înțelege acel 1% sau 5% rată de succes, dar este ceea ce poate să facă și o face din plin pentru că nu a făcut-o altădată când i-a fost recomandat să o fac.

Și știi ce e interesant apropo de asta? Și asta am văzut pentru prima dată la acea conferință la care am fost împreună la Timișoara anul ăsta și era o conferință despre fertilitate, despre FIV, despre prezervare a fertilității și era un public inclusiv Fete tinere care optaseră pentru prezervarea de ovocite pentru că au o prietenă foarte bună, dar în vârste care se chinuie să...

Din ce în ce mai multe paciente de ale noastre de aia vin, pentru că văd prin ce trece un cuplu apropiat ca să obțină o sarcină. Și poate atunci conștientizează cât de tare își vor dori la un moment dat, pentru că e greu poate să ne transpunem undeva unde acum am alte treburi, nu-mi doresc copil. Cât de tare o să-mi doresc la un moment dat un copil? Cât de important...

Când vezi prietena ta bună ca să-i chinuie, te gândești că poate n-ai vrea să trăiești prin asta.

Și de obicei nu de la început, dar asta se cam întâmplă după ani de zile de chinuială a cuiva, adică când vezi că lucrurile pot să ajungă undeva unde nu ți-ai fi închipuit. Toată lumea spune că e mai greu după vârstă, dar nu va fi greu mie. Tindem să gândim așa și într-un fel de bine, că ne protejăm. Nu va fi mie greu, îi este vecinei. La fel cum noi am fost învățați că bolile sunt în cărți, nu trebuie să le avem pe toate când am făcut școală de medicină. Trebuie să ne menținem. Noi suntem bine, suntem aici să-i ajutăm pe alții. Așa și pacientele noastre multe consideră că problemele de fertilitate sunt pentru prietena, vecina, sora sau... doar că dacă este cineva apropiat și chiar empatizează și trece împreună cu persoana respectivă prin tratamente, își schimbă percepția. Am observat asta, adică paciente care au venit acum la un control de rutină și care spun nu-mi doresc copil și sunt foarte hotărâte, ferm convinse, într-un timp relativ scurt, un an, doi, vin cu atitudine cu care copilul este poate cel mai important și singurul lucru pe care și-l doresc atunci. Ce se întâmplă între timp, tot apropo de ce aflăm, ce cunoaștem din jur, poate să schimbe lucruri.

Tu, medic, ai trecut printr-o luptă asemănătoare și mi-ai spus înainte de podcast că e ok să vorbim despre asta.

Da, eu le spun tuturor pacientelor mele gândindu-mă că poate le ajută și le spun de obicei recunosc în fața unui eșec, de exemplu eșecul implantării unui embrion, și le povestesc cum eu am avut nevoie de două fertilizări practic, două puncti ovariene și trei embryotransferuri ca să obțin sarcina cu fetița mea și că dacă exista medicamentul minunel, luam eu din prima și asta o folosesc exact în scopul ăsta în fața uneori a ieșecurilor. pentru că noi nu putem decât să facem lucruri corecte până când embrionul care are cu adevărat puterea să o facă, o va face, încă o dată, dacă nu se fac greșeli. Vorbim de pași corecțiai tratamentelor, dar nu orice embrion pe care reușim să îl ajutăm să se formeze în laborator va fi un copil sănătos. Asta trebuie să știm și noi ca medici și pacienții noștri, pentru că ei se formează mulți embrioni și în mediul natural. Apropo, ai putea să-mi dai un procent Din ceea ce îi crede la întrebarea câte sarcini formate oriunde în lume, într-un an de zile, nu se știe vreodată că au existat.

Câte sarcini și naturale obținute naturale. Nu se știe vreodată că au existat. Ca și procent.

Din toate sarcini neformate. Ce înseamnă sarcini? Să se fi format un embrion.

Dar noi ne-am știut din ele. Poate 50-50 aș zice. Dacă mă întreb, mă gândesc că e o număr mare. Adică mă gândesc că din toate sarcini neformate, 50% ajung la maturitate, 50% nu ajung.

Peste 50% din sacile formate pe cale naturale oriunde în lume nu se știe vreodată că au existat. Părinții, părinții, nimeni nu știe că a fost un embryon acolo. El se formează... pe trompele uterine și în primele zile de dezvoltare, cele pe care la o fertilizare in vitrole petrece în laborator, se oprește în evoluție sau tinde o implantare ușoară în uter după primele zile și se oprește din evoluție înainte să se știe că a existat, înainte să dea semne, gentezi de sarcină pozitiv sau întârziere de menstruație.

Și e evacuat într-o menstruație obișnuită.

E menstruație, vine menstruația până la urmă dacă hormonii de sarcină n-au progresat. De ce? Pentru că deformat se formează foarte mulți embryoni. Ei trebuie să aibă și acea putere de care tot vorbim, competența necesară să se implanteze, să meargă mai departe. Or, la fertilizările în vitru, asta se întâmplă, pentru că știința ne ajută, ei se formează mulți, mai mulți decât s-ar fi format în mediul natural, poate. dar tocmai că din ei doar o parte vor fi un copil sănătos.

Ce îmi spui tu e important de știut pentru a ne acorda cumva la realitate, pentru că într-adevăr avem impresia că pe cale naturală sarcina odată formată merge la final. Ce spui tu este că mai puțin de una din două sarcini ajunge la final. Una merge la final, și nici măcar.

Nu la final, să se știe că există, să fie confirmată. Pentru că dintre acestea multe sunt problemele sarcinii, avortul precoce în primul trimestru, care are aceeași rată la fertilizări cu sarcina naturală. Deci acolo intrăm în aceleași posibile probleme ale obstetricii deja. Dar să se știe că s-a format, să se știe că a existat. Pacienta care spune n-am rămas niciodată însărcinată are foarte mari șanse să greșească fără să știe.

Tu ca medic ginecolog și practicând medicina asta a fertilității, cum a fost pentru tine acest traseu al fertilizării in vitro?

Cred că a fost mai simplu, foarte ușor de acceptat. Adică eu recunosc, fără să epatez, că nu mi s-a părut nimic greu. Sunt din categoria pacientelor care îmi spun că tot ce am obținut, am obținut cu muncă și dacă obțin prea ușor, poate nici nu mă bucur suficient de ce am. Așa că trebuie să fie greu. Trebuie să fiu un pic cu luptă și să simt că am participat. Am început să-mi fac tratamentele de fertilizare in vitro împreună cu soțul meu când aveam 32 de ani, când sarcina întârzia sapară și când aveam defectul profesional prin care știam că ovocitele îmbătrânesc. și a fost cam singurul motiv legat de analize sau de problemele. Deci am plecat la drum cu șansele maxime din cât poate să aibă o fertilizare, pentru că nu erau alte probleme cunoscute sau ca rezultate ale analizelor. Și cu toate astea a fost nevoie de două recoltări de ovocite, de formare a embrionilor și de reușită la al treilea embriotransfer.

La al treilea? Deci a fost unul din trei?

Am fost în rata de succes. Apropo de rata de succes, de ce cu tot ce știm în momentul ăsta nu merge undeva mai departe de 35-40% în toate categoriile de vârstă și de patologie? Pentru că foarte mulți embrioni care se formează atât natural cât și prin fertilizare nu sunt de fapt un organism care se devine un copil sănătos. De-aia se formează, de-aia avem mai mulți, de-aia dăm o șansă maxim din ce ține de noi fiecăruia în parte până la acela care În orice caz.

O dată ce știi că pe cale naturală doar una din două sarcini știm de ea și probabil că toată una din trei ajunge la final, pe cale naturală, poate pe acolo, în zona asta, Atunci și șansele de reușită ale unei fertilizări evitră de 35-40% pare acolo, adică nu mai pare ceva, nu mai pare o tehnică inferioară.

Nu, nu, nu, niciun caz. Și ținând cont de faptul că de obicei o aplicăm pacientelor cu fertilitate scăzută, deci noi vorbim de natural în categoria pacienților fertili, fără probleme. Una e la 24, 25, 26 de ani, ce vorbeam mai devreme, dar rata de succes se menține și la 40 de ani. Adică și pacienții în jurul vârstei de 40 de ani sunt în aceeași rată de succes, ceea ce face cu atât mai minunat rezultatul.

Chiar trecând prin această experiență sau cum te ajută pe tine trecerea prin această experiență, prin fertilizare în vitro, tu personal, cum te ajută această experiență să vorbești cu pacientele tale, să le înțelegi mai bine?

Eu știu foarte bine cum mă ajută pe mine, nu știu dacă reușesc să le transmit lucrul ăsta, pentru că suntem diferiți, pentru că nu trebuie să avem pretenția că vom înțelege pe toată lumea, pentru că mâine nu ne înțelegem nici pe noi. Pe mine m-a ajutat întotdeauna să încerc să nu-mi plâng de milă, să nu fac nimic care să adune așa nori negri deasupra mea, să consider că prin atitudine îi împrăștii și what to do next, adică ce facem mai departe, care e pasul următor, ce schimbăm, ce îmbunătățim, că până la urmă o să fie bine. Nu am avut absolut niciodată vreun gând că nu o să fie bine, ceea ce nu putem spune când anume, cu care dintre embryoni, pentru că încă o dată nu știm ce va presupune competența lui de a-și face treaba, dar noi să ne facem corect cu cât mai multe lucruri care să ajute. Asta le spun pacientelor mele, dar cu toate astea sunt paciente pe care nu le ajută lucrul ăsta. Pentru că tindem unor să rămânem în, de ce nu a fost bine, nu neapărat ce pot să fac mai departe, nu mai vreau să mai fac nimic mai departe. Acolo ne blocăm. Ne blocăm când pacienta, înainte de rezultat, spune, este singura încercare, este ultima, eu nu mai fac nimic după asta. Pentru că ne blocăm și noi, știind că facem tot ce ține de noi, dar că poate să nu fie. ultima incercare de care avem nevoie și ea poate să aibă copiii pe care și dorește, dar nu e asta ultima încercare.

Și reușești să le transmiteți acest mindset?

Încercăm și pentru că suntem diferiți și relațiile cu pacientele sunt diferite și încerc să le învăț și să oferim fiecarei paciente ce are nevoie. Să plângem mai mult înainte să ne ridicăm, să continuăm cu cine pare să aibă nevoie de asta sau, din potrivă, să nu plângem deloc cu cine nu are nevoie deloc de lucrul ăsta, ci de ce facem mai departe și de plan. Planul B întotdeauna, ce facem dacă acum nu-i bine. Pentru că multe paciente nu acceptă lucrul ăsta. De ce? Să nu fie bine și gata. Nu am cum să trec mai departe. Dar noi spunem, vom face tratamentul acesta la care dacă din păcate rezultatul nu este cel pe care ne-l dorim, asta este de făcut. Și e greu să înțeleagă, dar de ce nu fac ce-i bine de la început? Nu e logic să-mi trebuie asta. Pentru că lucrăm cu corpurile umane diferite și pentru că nici noi știm ce e corect să facem, dar nu care din variante va fi fix ce are nevoie în momentul ăla organismul mamei.

Îmi place foarte mult ați generat, pentru că e așa, ok, vrei să plângem, puteți să plângem, dar hai să ne și ridicăm și să vedem care e următorul pas, nu gata, doar asta fac și gata, nu. Următorul pas este să încercăm și să...

Și încerc întotdeauna un plan B dinainte de eșec. Deci dacă înainte de un posibil eșec ai un plan B, pacienta reușește să înțeleagă că ăla există, că nu e o scuză. Că nu vin după un eșec să spun, știți, trebuia să facem de fapt altfel. Nu era discuția dinainte de pașii corecți către reușită. Și care din ei va fi cu succes, din păcate, nu ține de noi întotdeauna.

Cum crezi că arată viitorul? Cum ți-l imaginezi tu, lucrând în domeniu, văzând ce se scrie, ce se studiază și cum galopează știința? Care crezi că e viitorul? Crezi că vom avea acele ferme de oameni? Sunt acele filmulețe din viitor, distopic aparent?

Nici nu mă uit la ele, dar făc să le cred. Nimic science fiction, nimic. Vrem doar o realitate empatică, bazată pe știință, dar nu dusă la extrem. Ce puțin asta îmi doresc eu și nici nu percep altceva în niciun caz. Nu ne jucăm de a Dumnezeu, nu facem nimic de genul ăsta. Ajutăm un cuplu care are probleme de fertilitate, la fel cum ajutăm un pacient care are gripă. să treacă peste episodul respectiv cât mai ușor, cât mai repede și cu riscurile cele mai mici. E important să nu facem rău. Rămânem medical vorbind acolo unde am fost învățați încă din facultate. Non-nocere este primul principiu medical. După care, dacă putem face bine cât de bine și să fim corecți cu cât de bine putem face, rămâne ceea ce suntem datori când ne punem capul pe pernă seara. Restul, dacă pacienții noștri uneori înțeleg lucrul ăsta sau cred că e de fapt o scuză de a noastră, e partea a doua. Dar cine reușește să înțeleagă că nu e o scuză, ci e doar limita unui tratament, nu venim să cumpărăm mobilă. Dacă venim să cumpărăm mobilă și n-a ieșit conform măsurătorilor, fabrica de mobilă trebuie să facă alta. Dar de ce nu am o garanție? Și în ultimul timp întrebarea este destul de frecventă. Da, câtă garanție? Dar nu se poate. Suna e scrocherie să nu mi ofer o garanție. Noi nu oferim o garanție că nu oferim un produs, un serviciu. Veniți să vă ajutăm să vă obțineți propriul copil pe care să-l luați acasă. Și este copilul fiecărui cuplu în parte. Nu este un produs al clinicii noastră. De aceea când pacienții spun, fără dumneavoastră, dar ați fost Dumnezeu pe pământ, nu sunt de acord cu asta. Aprecierea este minunată, dar nu e despre asta. Este despre a face lucruri corecte și dacă totul era bine în momentul ăla, a fost cu succes. N-am făcut mai puțin la pacienta care în acea zi are un rezultat negativ. Asta e.

Da, frumos spus. Care ar fi un ultim mesaj cu care ai vrea să rămână, nu știu, o fată care se uită acum la acest material și care își pune întrebări? Cu ce mesaj ai vrea să rămână din acest podcast?

Tratamentele de fertilitate sunt și vor fi din ce în ce mai folosite. Sunt comis, apropo, de unde ne vedem în viitorul apropiat, din diverse motive, dar vor fi din ce în ce mai folosite. Să le folosim la timp? să le folosim cu un plan bine pus la punct și îmi doresc să fac ceea ce am zis mai devreme, doi, chiar trei copii dacă părinții își doresc, dintr-o singură fertilizare, nu trei, patru, cinci fertilizări in vitro ca să reușim să obținem o sarcină. Iar diferența la ceea ce am spus acum este enormă, cu toate că nu pare sau pare o frază scurtă și seacă, este enormă raportat la emoții, timp, banii, tot ce se poate consuma în astfel de tratamente și atunci prevenția rămâne cel mai important lucru pentru care vrem să ne luptăm. Până acum ne-am luptat foarte mult pentru tratamente. O facem în continuare, că cine n-a făcut prevenție acum 10 ani, va face tratament. Dar cine face acum prevenție, va face peste 10 ani lucrurile mult mai ușor de realizat, mai repede, cu riscuri mai mici, cu un drum mai scurt, cu bani mai puțini.

Și să faci prevenție, înseamnă să îți să o verificăm.

În primul rând ne avem nevoie de jumătate de ori de discuție și de evaluare pe partea feminină sau a unui cuplu, dacă el există, dacă nu a pacienților separați, ca să putem să facem planul corect. Uneori nu e vorba doar de prevenție, e vorba de congelare. Prevenția poate să însemne peste cât timp trebuie să revin, dacă acum totul pare bine, dar eu încă nu am sarce.

Te mai am o întrebare. Dacă ai de exemplu, uite, îți imaginezi o fată care are 40 de ani. și nu este la menopauză.

Sperăm, că la 40 de ani nu ne dorim la menopauză.

Deci 40 de ani, este în perioada fertilă, nu are un partener, nu știe când o să aibă. La vârsta asta încă, întrebarea este, mai merită să îți prezervi ocite?

Nu.

De ce nu?

Pentru că ar trebui să aibă, statistic vorbind, un număr de 30 și ceva spre 40 de ovocite crioprezervate ca să aibă șanse de cel puțin un embryon corect genetic mai apoi.

Multe adică.

Foarte multe. Lucru care nu se merită, care devine extrem de dificil, de greu, de costisitor. De-aia am spus până în 35 de ani ideal, da? Congelăm ovocite la 36-37 de ani congelând un număr mai mare. pentru o siguranță mai bună, pentru o șansă mai mare în viitor, dar la 40 nu. De obicei, la 40 de ani, o femeie împlinită din toate punctele de vedere, știe dacă își dorește copil, nu neapărat când în viitor, când nu își planifică o sacină la 45 de ani. Chiar dacă ea se va întâmpla, dar nu cred că intră în planificare. Și atunci, dacă își dorește un copil și nu are partener, recomandăm mai degrabă să obținem embrioni cu o probă de spermă de la donator, dar să avem embrioni. Să vedem ce capacitate fertile mai au ovocitele, nu doar să le congelăm, ci să le punem la treabă, eventual să testăm genetica embrionică, am vorbit mai devreme, ca să avem un lucru mult mai palpabil, mai aproape de ceea ce va însemna fertilitatea ei.

A fost cât se poate de clar și cât se poate de la obiect. Îți mulțumesc pentru tot ce ne-ai prezentat astăzi.

Eu mulțumesc pentru ocazie.

Știi la ce mă gândeam când ascultam ce-mi povestești? Că ăsta e unul din acele podcast-uri pe care nu o să le poți urmări la viteza 2X. De multe ori urmărești podcast-uri și știi că poți să pui pe YouTube pe 2X. Că mai vorbește omul, vorbește mai lent și vrei să aflii mai repede ce vorbește. La tine nu se va putea, pentru că n-o să mai poți asculta dacă pui la 2X. Tu ai vorbit la 2X. Bine, ai vorbit la 2X.

Am început să vorbesc rar.

Ai vorbit foarte tare. Asta e rar.

Asta e rar.

Da. Ai vorbit însă foarte concentrat. Mulțumesc foarte mult pentru aceste informații și pentru prezență. Mulțumesc și ție care a rămas până aici, până în acest moment al podcastului. Dacă ai întrebări, dacă sunt lucruri pe care Nu le-am acoperit. Dacă vrei să abordăm acest subiect și din alte perspective sau întrebări concrete, lasă-le jos în comentarii. Dacă ai o poveste de povestit, dacă ai trecut prin fertilizare în vitro sau dacă ai o vocite sau un imbrion prezervat, și vrei să împarți asta cu noi, scrie jos în comentarii povestea ta sau dacă n-ai nimic de împărțit, dar ești curios ce au comentat oamenii, du-te în comentarii și verifică comentariile. Noi le citim pe toate, eu le citesc pe toate și ne bucurăm de fiecare poveste. O să lăsăm în descrierea materialului și acel vlog pe care l-am făcut din Fertility Institute în care am documentat, într-un vlog de 20 de minute, cred că are, am documentat pașii unui FIF de la început până la implantare. Cred că e unul dintre vlogurile mele preferate în ceea ce privește mersul în clinic și văzut lucruri care se întâmplă, pentru că am învățat multe lucruri și e unul din rarele momente în care vezi cu ochii tăi miracolul cum se întâmplă acolo. Poți să-l vezi și tu dând click pe link-ul pe care lăsăm în descriere. Mulțumesc Regina Maria pentru faptul că sprijine acest podcast și mulțumesc Ție Cristina din nou pentru prezența.

Chiar multumesc!

Ceau! Pe curand!