O zi din viața unui NEUROCHIRURG | cu Prof. Dr. Horia Pleș

Astăzi vorbim despre creiere. El a văzut mult peste 10.000 de creiere. Peste 10.000 de creiere pe care le-a văzut, le-a atins, l-a operat. O să vedem cum arată o zi din viața unui neurochirurg. Un chirurg care operează pe nervi și pe creier.

Chiar

acum suntem in spitalul Regina Maria din Timisoara si o sa vedem cum arata o zi din viata unui neurochirurg. Un chirurg care opereaza pe nervi si pe creier. Este un chirurg care trebuie sa fie disciplinat, trebuie sa fie bine organizat, trebuie sa fie ferm, sigur pe el si calm atunci cand face aceste proceduri si sunt curios cum este el in rest. Buna dimineata! Ce faceti? Sunt cu echipa aici. Haideti, let's go! Sunteti

matinal! Da, așa m-am obișnuit de fapt. Eu am început neurochirurgia la București de foarte mult timp. Mentorul meu pe timpul acela era un domn, profesorul Arsenie. Cel târziu la 7 dimineața trebuia să fim la spital, poate și mai repede. Și atunci așa m-am obișnuit. O să vedem

un raport de gardă, o să vedem vizita la pacienți, operația de hernie de disc, o să vedem operația pe creier, explicată consultații și o să vedem tot ce face doctorul pe parcursul zilei. Ne-am

văzut pacienții și acum o să mergem la raportul de gardă. Raportul de gardă se ține aici, pe un etaj mai sus. Este raportul de gardă pe spital, adică toate specialitățile. O să dureze puțin mai mult, pentru că a fost sâmbătă-duminică, dar așa cam în jumătate de oră se va termina. Curios să văd cum e raportul de gardă aici. Da, da, sigur. La imagistică, pe weekend, au fost la RMN16 pacienți cu un total de 28 de segmente. Am avut un pacient acestea cu un angiocete de dorace și 4 erixuri, licențele ortopedice. Și din punctul dumneavoastră de vedere, unde-i localizată tumorul și care va fi rezultatul post-operator? Avem șanse să stea în terapie mai mult sau să... Nu, nu. Dacă nu apar boli de fond să se decompenseze, nu ar trebui să stea în terapie o zi. Așa ar trebui. Da, peste noapte.

Cam așa a fost raportul de gardă. Aici se ia pulsuri. Ce s-a întâmplat peste weekend și ce s-a întâmplat în ziua precedentă? Indiferent ce specialitate ești, tu ca medic vii în acest raport de gardă și vezi ce prezentări s-au făcut în urgență, ce urmează să fie operat, ce a fost operat și cum evoluează și inclusiv ai

șansă să înveți. O să-ți spun o

poveste? Da, orice, povestiți-mi orice. Imaginați-vă că

ei nu există. Am ținut... Într-un ciclu de cursuri, într-un oraș aici în zonă, nu-i spun numele, pentru medici, am ținut un curs de vreo 4-5 de minute despre hemoragia subarachnoideană, tratamentul hemoragiei subarachnoideane. Ceea asta când se rupe o malformație vasculară, cerebrală și avem sânge în cap. Amfiteatrul a fost plin, nu mai mergici, cum spun, nu folosesc un limbat sofisticat și la sfârșit au venit să mă fericită și unul dintre ei a spus, domnul doctor, dacă mai veniți pe aici, explicați-ne-n așa fel ca să înțelegem și noi ceva. Deci am realizat că am vorbit de geam în 40 de minute. Ei, și atunci m-am întors la colegii mei de la Spitalul Județean și le-am spus, na, totuși asta e diferența între centru universitar și celelalte spitale. Fără să vrei într-un centru universitar, trebuie să te pui la punct cu tot ce se întâmplă în lumea asta, pentru că ai studenți, ai rezidenți care te întreabă. Și s-a văzut și diferența între noi, între medici, până la urmă. Asta e situația. Fost împreună la raportul de gardă, care ați văzut a durat în jur de jumătate de oră. Acum trebuie să coborâm în bloc operator. Acolo ne vom schimba cu alte haine specifice blocului operator. Și avem prima operație acum. Și avem prima operație, da. Trebuie așteptat. Deci este vestiarul femeilor și este vestiarul nostru.

Bun. Păi ne-am echipat și acum mergem în... Da. Suntem

deja în bloc operator. Și acum ne îndreptăm spre sala numărul 4. N-are importanță numărul. Ok. Aici ar fi operația. Da. Unde facem noi intervențiile neurochirurgicale.

Acum e timpul cu care te-ai obișnuit deja, probabil. Domnul profesor se spală pe mâini, este spălatul chirurgical

în care

se spală de trei ori.

Ne-am

dat cu o substanță dezinfectantă și acum o să intrăm în sală. De-abia aștept, sincer, să văd o hernie de disc

operat. Până dimineața! Până dimineața! Până dimineața! Ne pui acolo, te rog. Pacientul a dormit și a anestezat, și în poziție pusă. Sigur că ați mai fost în sala de operație, dar nu atingeți nimic ce e albastru și verde. Deci pacientul are o hernie de disc lombară, ca și nivelul între L5 și S1. Noi neurochirurgii spunem prescurtat L5. Bun, de ce vine să se opereze? Avea dureri groadice. Acolo este și vedecărierul. Dureri de spate și de picior. Se numește lombosceatică, deci dureri de spate și de picior. Au urmat tratament conservator, în sensul de acupunctură, fizioterapie, tratament medicamentos. Durerile nu au cedat. Și atunci s-a făcut o investigație prin rezonanță magnetică și această investigație ne arată foarte bine. Vedeți, și dumneavoastră, această hernie de disc. Asta e hernia de disc. Iar aici este o imagine din lateral, o imagine sagitala, iar aici avem imagine axiala, adica asa este slice-urile. Si aici e partea stanga. Aici e partea stângă, aici e partea dreaptă. Și se vede hernia aici, spre dreapta. El are lombosiatică dreaptă. Vedeți canalul frumos? Aici e canalul normal. Când coborâm, apare hernia în canal.

Ok. Deci ăla e canalul normal, da? Pe unde trecem mă duc la spinări și avem

hernia care... Da. Acum mă duc la... Se oprește la L1. Avem doar rădăcinile noastre. Ăsta e marele avantaj. Că de came avea măduvă, operația e mult mai dificilă, că n-ai voie să atingi măduvă. Dar aici sunt siguri. N-ai voie să atingi măduva, eu chiar o tai câteodată, dar știu cum să o tai. Dar o să fie altă discuție. Asta că se face sub control, sub neuromonitorizare.

Trebuie să vedem și celălalt plan, ăsta pe care a fost primul, ăsta în 13. Deci, practic, e o tăiere de continuitate. Continuitatea aici este întreruptă. Dar,

și acest disc este bolnav, dar discul poate fi bolnav și să rămână la locul lui, sau bolnav și să hernieze, să plece de la locul lui. Avea și deficit motor? Nu, nu are diferență. Dar putea să aibă, la volumul ăsta de hernie de disc, putea să aibă deficiență motoră, adică laba picioarele putea să nu o miște bine. Și

ce să faceți chirurgical? Adică ce faceți

în operație? Există mai multe păreri. Unii scot doar fragmentul herniat, dar eu chiuretez și spațiul intervertebral. Încerc să scot cât mai mult din disc, dar de fapt discul are două porțiuni. Un inel fibros, foarte dur și inextensibil și un nucleu pulpit. Un nucleu pulpos cu mult lichid. Nucleul pulpos are o miscare virtuală. Noi, dacă ne aplecăm înainte, el încearcă să împingă posterior. Dacă am face podul, el încearcă să fugă anterior. Noi, în timpul vieții, Ne tot aplicăm, ne aplicăm, ridicăm greutăți, deci el va împinge în inelul fibros posterior, va rupe inelul fibros, ligamentul vertebral comun posterior și așa apare hernia de disc. Atunci, pe secvența aceasta, e un T2 se numește, discul sănătos apare gri deschis, gri deschis, discul bolnav, pentru că se dezhidratează, apare negru. Și revin. poate fi bolnav și să rămână la locul lui, sau bolnav și să heneze. Și eu încerc să scot nucleul pulpos, dacă se poate în totalitate. Ca să nu recitim. Da, dar este o manevră parțial oarbe, la un moment dat, că tu simți cu pensa consistența nucleului pulpos față de inelul fibros, Dar la un moment dat nu-ți mai iese nimica și poți să ai impresia că ai scos tot nucleul pulpos și totul se recidiveze după câte baluni sau câțiva ani. Există pe plan mondial recidivă. Noi avem toți neurochirurgii, avem recidive de hernie de disc. Noi aici, în Chimișoara, am în jur de 3%. Statisticele din vest arată recidivă mult mai mare, dar de ce? Pentru că foarte mulți, cum spun, scot doar fragmentul herniat. Dar explică pacientului, scoatem fragmentul herniat, este o operație scurtă, dacă recidivează, mai operăm odată. Ei, în România, dacă recidivează și mai trebuie să te operezi odată, pacientul te face bo. Și atunci, așa am și învățat și conduitea mea, încerc să scot cât mai mult din disc. Acum la monitor, acolo e domnișoara, doctora Albătă, care va fi cu mine în operație.

Vă las repere acum ca să... Reperele

sunt niște cumva... marker anatomici, eu acum palpez creasta iliacă și mă orientez, dar dacă am dubii intra-operator, folosim și aparatul de radiologie. Dar fiind că L5 și S1, ultimul disc...

Cum vă lăsăm aparatul de radiologie? Cum

îl... După 40 de

ani îndașea. Dar e greu pentru să

zicem un... Nu, chiar la nivelul ăsta nu. Dar, până în urmă, punem aparatul și poate și facem chestia. Un ac roz. Cu spray de ceaza? E dezinfectant, trebuie sa bagam un... Noi cand introducem aparatul, vedem coloana, dar... Care e nivelul? Si atunci introducem un ac si vedem daca suntem

bine sau nu. Am inteles, am inteles. A, ok. Acul acesta o sa fie repel. Au. Ok, aici e un lucru interesant. Doctorul și-a poziționat și-a găsit poziția vertebrei. A făcut un X și ca la darts, pac, și-a băgat acul în acel X. Și după aceea am înțeles de ce. De fapt, el palpează vertebrele. Noi le vedem pe o radiografie sau pe un CT, dar noi nu știm exact unde sunt ele în corp. Și el poate clinic să palpeze asta cu mâna, dar ca să verifice asta, inseră un ac care e metalic și care este un ghid. După care se face o poză, se face o radiografie, iar radiografia confirmă că acel ghid metalic, adică Acul metalic este în dreaptul leziunii, pentru că fix acolo urmează să se facă incizia și fix acolo, precis, se duce doctorul pentru a rezeca acel defect. Culorile

sunt asemănătoare, dar roșu intens este coloana lombară. Și noi suntem aici, practic. Care are cinci nivele. La pacientul nostru, hernia de disc a fost între L5 și S1, deci între ultimul arc vertebral roșu și sacru, care e cu albastru. Preoperator, ca să localizăm spațiul, întâi am folosit manual, am simțit pacientul fiind relativ slab, am știut cam unde suntem, am introdus ACU aici, în zona asta și am făcut, sau așa poate e mai bine să se vadă, și am făcut o radiografie de control să localizăm nivelul. Am știut că suntem unde trebuie. Hernia de disc Ea iese pe lângă o rădăcină, împinge o rădăcină. O vedem

aici. Deci asta este, practic, această imagine întoarsă.

Asta e hernia de vis și apasă o rădăcină. Deci este un conflict mecanic între nucleul pulpos care herniază și rădăcina nervoasă. Și pe pacient îl durea foarte tare

piciorul. Avea glombosiatica. Pentru că acest nerv era practic comprimat. Și ce vă doriți noi astră este să intrați pe aici,

ca să rezecați. Exact. Ca să ajung, ați trebuit să îmi iau puțin din hemilamă, așa se numește. Am luat jumătate din această hemilamă. Ăsta e momentul

în care ați... Freza, în care am

folosit freza. Freza stomatologică, să zicem că știe lumea ce e aia. Am luat puțin din os, am dat rădăcina la op și am ajuns Aici, la rădăcina asta galbenă din os. Alții nu ajungeam la ea. Am dat rădăcina puțin la o parte și am ajuns la hernie. Și am

scos hernie. Și am văzut că ați reziga ce ați făcut. A fost să rezigați herniele acestea. Era ca un clește chirurgical cu care

ați scos-o. Și am intrat și am chiuretat și spațiul. intervertebral, restul de roșu de aici. Inelul fibros a rămas pe margine. Inelul fibros este format din mai multe straturi, vreo 16 straturi. El rămâne ce-i alb. Am scos numai ce-i roșu. Din cauza asta nu trebuie un înlocuitor să se introducă în spațiul intervertebral, pentru că rămâne inelul fibros. Și, practic,

acest nerv, în momentul de față, s-a înliberat.

Nu mai este compresiune

pe nerv. Doctorul a scos partea aia albă pe care nu o să o putem arăta. A scos hernia de disc. A rezecat-o. Ceea care a apăsat pe rădăcina nervoasă. Dar ceea ce a făcut în plus a fost să chiureteze în interiorul acelui disc. partea pulpoasă, moale, a chiuretat-o și, practic, asta reduce mult riscul de recidivă. Este o manevră care este aproape norb pentru că tu nu vezi din interior. Doctorul am văzut că atunci când o făcea, băga chiureta și ridica capul din câmpul operator și mai degrabă simțea cu chiureta acea parte pulpoasă, Dar ea a fost îndepărtată acum complet, se vede că rădăcina nervoasă este deja liberă, nu mai are acea compresie și acum o să înceapă să facă hemostază și să închidă operație. care tehnic este, de fapt, teoretic, când o înțelegi și o explici, este simplă, dar tehnic e o operație grea. Este o operație într-un câmp foarte mic, foarte îngust și adânc și, da, e o operație care nu e deloc ușoară. Mi-a schimbat impresia despre ce înseamnă operația de hirnie de disc. Nu e o operație ușoară, îți dorește un chirurg cu experiență și care știe ce face acolo. Gata?

Regulă și aici mă aștept cu el, avea dureri grandice. Sunt convins că după masa așa în jur de ora, către acum 11, în jur de ora 5-6 se ridică deja și mi le dăm

drumul acasă. Serios, așa repede? Și durerile nu o să mai aibă? Nu o

să mai aibă. Sigur, astea îl doară. Cicată-l cea la spate, închidea. Doamn

profesor mi-a spus ca operația din sală de astăzi, operația de hemnie, e o operație simplă. Operați creier.

Da, sigur, noi între noi am spus că este o operație simplă, dar nu este corect, de fapt. Fiecare operație are importanța ei. Și la o unghie încarnată, pacientul vrea, după ce i-ai scos unghia, vrea să fie bine. Ea face parte din categoria operațiilor mai simple, să zicem pentru noi, pentru neurochirurgi, dar până la urmă este o operație adevărată. Și vreți să vă spun că în istoria mea neurochirurgicală am văzut și un mort la operația de hernie de disc? Este adevărat. Medicul neurochirurg nici nu ajunsese în sala de operație, la anestezie pacientul a făcut stop cardiac, Dar totuși era internat la neurochirurgie pentru operație de hernie de dist. Și atunci revin. Este o operație mai ușoară pentru noi, dar nimic nu este simplu până la urmă. Acum e vorba despre mine. Eu care operesc creieri de atâta timp, operațiile pe creier clar sunt mult mai dificile. Și ca idee, la un moment dat, nu o să se repete niciodată și până la urmă e bine că nu o să se repete. Am în istoria mea neurochirurgicală, am o operație care a dura 19 ore. A fost cea mai lungă operație? A fost cea mai lungă. O să spuneți, bun, bun, dar 19 ore nu rezistă nimeni. Exact, nu rezistă nimeni 19 ore. La 2-3 ore am ieșit sau la 4 ore am ieșit un sfert de oră, jumătate de oră și au intrat colegii mei, dar în final, probabil că din 19 ore, 16 ore tot eu am fost care am operat. A fost o malformație vasculară cerebrală mare care se rupsese.

Puteți să-mi arătați o operație pe creier?

Neurochirurgia și poate chirurgia cardiacă a beneficiat în ultimii ani de tehnologie, care e foarte importantă. Tehnologie, neuronavigație, care îți arată cel mai scurt drum Ca să ajungi la o tumoră în creier, este vorba de aspiratorul ultrasonic care îți distruge tumora printr-un fenomen de cavitație, ecografii intraoperatori, tot așa pentru localizarea tumorii și mai ales neuromonitorizarea. Ce înseamnă asta? Neurofiziologia care te ajută, dar revin, am înțeles, întrebarea care te ajută să face ablația tumorii, deci cită o reducție fără să lezezi structuri importante ale creierului. Deci noi avem activitate electrică până la urmă. Și tracturile, fascicolele nervoase care pornesc de la creier spre membrele superioare, spre membrele inferioare, tractul cortico-spinal, spre exemplu, nu trebuie să lezăm intra-operator. Avem arii elocventă, ce înseamnă arii elocventă? Centrul vorbirii. Sau ariile motorii, zonele care coordonează motilitatea în mâini, picioare. Și atunci, ca să nu lezezi, acestea sunt monitorizate din punct de vedere electric. Și neurofiziologul nostru, specialitatea se numește neurofiziologie clinică. Nu există în România specialitatea asta. Neurofiziologii care există în România, de fapt, fac o competență.

E medic? Care monitorizează activitatea electrică a

creierului în timpul operației. De obicei, neurologii au această competență, dar specialitatea ca atare nu există. Noi colaborăm. cu un românde al nostru, dar care lucrează de 20 de ani în Spania. A făcut această specialitate fiind în Spania și lucrează la Barcelona de 20 de ani. Și spitalul are capacitatea și, cum spun, conducerea spitalului îmi permite ca de câte ori am o operație complicată să-l aduc pe acest neurofisiolog clinic din Spania aici. Și există două... Nu toate operațiile pe creier au nevoie de așa monitorizare. De exemplu, ce o să vorbim despre o operație de tumoră de insulă are nevoie de monitorizare și mai ales măduva. Puteți să-mi arătați ce ați operat aici? Nu știu dacă... Nu se vede acolo? Ba da, se vede. Această zonă, am ales special creierul normal, aici are numai nuanțe de gri și de negru. Și atunci tot ce-i alb este tumoră. Ce tumoră este asta? Tumoră de insulă se numește. Este adică ca și zona anatomică, imagistic. Am bănuit deja preoperator că este o tumoră de grad mic, low grade glioma. Trebuie să, să specific poate pentru și cei care o să ne urmărească, nu trebuie să-i sperie cuvântul tumoră. Tumora nu e obligatoriu să fie cancer, că toți spun, a, am tumoră, gata, e sfârșitul meu. Nu! Sunt și tumor benigne. Sigur, am putea să folosim altă formulare. Proces înlocuitor de spațiu. Dar e prea lung, și atunci spunem tumoră. Tumora poate fi malignă sau benignă. Dau exemplu de tumoră benignă, meningiomul. care dacă-i scoți în totalitate, în fine, este Simpson 1, dacă-l scoți, poate că recidivează, dar recidivează după 20 de ani sau când. Și atunci, între timp, se face urmărirea imagistică și la cel mai mic semn de recidivă poți să intervii. Nu mai aștepți să devină așa de mare ca aici. Și atunci, imagistic, am bănuit că în cadrul tumorilor, cu un anumit grad de malignitate, este un gliom de

grad mic. Ce ați făcut aici? De ce era

provocatoare această operație? Pentru că zona anatomică e foarte importantă. Aici coboară tractul corticospinal și dacă e afectat tractul corticospinal, pacientul post-operator rămâne paralizat. N-am făcut nimic. Leziunea e pe partea stângă. Noi, pe partea stângă, în marea majoritate, centrul vorbirilor la oameni este pe partea stângă. Undeva aici. Și atunci scopul e să faci și to reducția cât mai mare, să scoți cât mai mult din tumor. Dar

să nu atingi acel centru vorbirii. Să

nu atingi centrul vorbirii, să nu rămână

paralizat post-operator. Poate să fie sau pe stânga sau

pe dreapta centrul vorbirii? Da, dacă ești stângaț chiar de mic, de mic, de mic, poți să ai centrul vorbirii și pe dreapta. Dar în majoritatea cazurilor este pe stânga. Cum putem ști asta preoperator? Am putea ști, dacă ai un serviciu de radiologie foarte bun, prin rezonanță magnetică poți să afli unde este centrul vorbirii. Pentru că face o investigație funcțională. Îi face tremenei și el vorbește în același timp sau nu vorbește? Da, sunt anumite teste, citește pe un ecran ce cuvinte să-l spună și atunci Și este diferență, apropo, între bărbați și femei. La bărbați se activează cam 1-2 centrii. ai vorbirii la femei și activează tot. Serios, da. În sensul și occipital, unde e partea vizuală și în emisferul celorlalte. Deci, apropo de atenția distributivă pe care le au femeile. Dar, oricum, știi totuși unde-i centrul vorbirii. Noi n-am avut ocazia să facem această investigație. Există posibilitatea în orașul Timișoara, unde se face remene funcțional și vedem acest centru. Există, ca

și părintează, există alte diferențe între creier de bărbat și creier de femeie care se pot vedea pe testele astea funcționale?

Da. Cred că dacă ați vorbi cu un psiholog, ar fi mai bine. Sunt mici diferențe. Sunt mici diferențe, tocmai ca și localizare. Ok. Ca

și localizare. Bun. Deci, înțeleg așa. E o tumoră mare, insulară, cum i-ați spus. Insulară. Și

situația e de centrul vorbirii. În centrul vorbirii și aici nu trebuia să lezăm tracturile cortico-spinale să nu rămână pacientul paralizat. Că degeaba scoți toată tumorul și rămâne paralizat. La urmă, calitatea vieții post-operator contează foarte mult. Să nu poată să vorbească deloc și să rămână paralizat și tu să te lauzi post-operator când faci control, am scos tumorul în totalitate, nu cred că e corect. Și să-ți iasă un G2 ca și grading. Deci cum am spus, tumorul care merge spre benignitate. Mai degrabă scoți, dacă poți, 80-90% din tumoră, lași intenționat puțină tumoră lângă centrul vorbirii, lângă tractul corticospinal și tumorul o să recidiveze. Dar recidivează în 8-10 ani. Între timp se pot investa și alte lucruri în medicină, între timp tu faci un follow-up, un control imagistic și dacă crește, poți să reintervii operator. Și aici am folosit această neuromonitorizare, ca să perșii electrofiziologul, permanent îți spune dacă te îndrepsi spre tractul sau nu. Eu stimulam, aveam, o să vedeți într-un filmuleț cum stimulam intra operator, fac un mapping intra operator cu o sondă și el îmi spune mai ai 10 mm, mai ai 5 mm, mai ai 20 mm. Deci dacă ai 20 mm până la tract, rezeci mai liniștit. Când ajungi în apropiere, sigur. Îți spui oare are dreptate neurofiziologul ăsta sau gresești și aparatele lui, că și asta se poate. Și atunci monitorizarea lui cu experiența mea, ajungem la un monitor comun. Și ți-ai minte că la o intervenție operatorie nu m-a oprit și m-am oprit eu. Ok. Și am zis, măi, nu știu, în potențiale evocate văd că sunt bine, dar eu mă opresc și simt eu că mai departe nu-i bine. Da. Tehnologia. Tehnologia e foarte importantă pentru că ajută pe cei tineri, care imediat după ce termină specialitatea, să facă aproximativ ce fac eu după o experiență de 40 de ani. Eu poate n-am nevoie de monitorizare tot timpul, sau de toată aparatura asta, de neuronavigație, dar ei au nevoie și atunci pot cumva să facă ce fac și eu. Sigur, indiferent că-i chirurgie, că-i urologie, că-i neurochirurgie, experiența contează foarte

mult. Puteți să-mi descrieți operația asta, ca să ne putem imagina și eventual... Da.

Deci imaginați-vă că trebuie să iasă scalpul, pielea capului, scalpul, care e o manevră dureroasă. Acolo pacientul trebuie să fie anesteziat. Se taie-o sus, în forma unui capac, se numește volet, Osul nu doare, dar totuși trepidațiile alea când cu fierăstrăiu electric tai osul, e destul de neplăcut, mai ales la un pacient care are tumoră cerebrală. Și ajungi la dura mater, la învelișul creierului. Dura mater doare. Deja iai porțiunea care doare. Pacientul trebuie să fie anesteziat. Și de ce specific asta? Se taie dura mater și câteodată se mai folosește în afară de neuromonitorizare și wake surgery, adică chirurgia cu pacientul. Și se trezește acum, nu? Da, și se trezește la momentul respectiv și atunci tot așa stimulezi zonele din creier să vezi unde-i centrul vorbirii sau unde-i centrul motor. Pacientul vorbește, stă cineva cu un ecran și zice ce e asta? O paru, o măr, o bacă, o casă și tu stimulezi, stimulezi și pacientul răspunde la întrebări și la un moment dat Se oprește. Și așa se blochează. Electrofizorul zice, gata, acolo e centrul vorbirii. Și acolo faci un marker, că știi că acolo nu ai voie să rezeci. Și tot așa faci o harcă pe creier și atunci rezeci unde nu-i zona periculoasă. Acum mergem în sală pentru a doua intervenție. Da, da, da. Mergem pentru a doua intervenție. A doua intervenție, până la urmă, este tot o hernie de vis. Doar este o hernie de vis recibivată. A fost operată în urmă cu trei ani în altă țară, deci nu la noi. Bine, nu are astea importanță, recidiva apare peste tot. O să fie puțin mai complicată datorită cicatricii care o are fost operator, dar până la urmă în mare seamănă cu prima operație.

Bun. Și după sală ne vedem, mergem la aceste consultații, nu? Da, da.

Ok, sigur.

Ați terminat a doua operație?

Am terminat, dar am ieșit din a doua operație. A fost mult mai dificilă decât prima. A fost o recidivă, un pacient operat nu în țara noastră. Și atunci operația e mai dificilă, dar în final totul e în regulă. Acum o să ne despărțim puțin, că mă duc, am consultații în policlinică și ne vedem după consultații. Câte consultații aveți? Păi eu nu consum mult. Nu consult mult, în jur de 5-6, pentru că stau mult de vorbă cu pacientul, mă uit la investigații. Am colegi în altă parte a țării care își spun 20 de consultații pe zi. Nu, eu 5-6, mai mult nu. Ok, și le dedicați

timp, ce consultați acum, ce cazuri aveți?

Nu știu, nu știu ce o să fie, coloană și creier, probabil. Ok. Păi o să vă spun după ce am văzut. Bun,

păi ne vedem atunci în două ore, probabil,

nu? Da, cam așa. Ok, bine. Sporți! Ați terminat? Am terminat. Ce ați făcut? Sigur, am avut patologie diversă, în sensul că am avut, de exemplu, o tumoră apicală de plămâni care prinde plexul cervical și pacientul avea dureri foarte mari în mâna. O să trebuiască funcționat de către chirurgii torace și vedem în continuare ce o să facem din punct de vedere neurochirurgical. Am văzut o tumoră cerebrală, o tumoră de hipofiză. De fapt, tot cerebralul e de o tumoră

de hipofiză. Cum abordați hipofiză?

E prin nas? Dacă tumorul e mare, intrăm prin cap. Și dacă e microadenom, de sub 10 mm, da, transfenoidal, prin nas. E sigur, și patologie obișnuită pentru policlinică, discopatie a hernii de disc.

Știți, așa că v-am prins acum spre final de zi, am câteva curiozități pe care vreau să vi le pun. De exemplu, dumneavoastră... Cum ați ales neurochirurgia, ținând cont că neurochirurgia e considerată una dintre cele mai grande

specialități? Da, în anul 1 de facultate s-a nimerit să fie un stagiu la neurochirurgie. Și mi-a plăcut. Și atunci am spus, dacă se poate, o să fac neurochirurgie. Și când am terminat facultatea, eu am prins și trei ani de stagiatură în perioada mea, am mers și la țară puțin, M-am dus la examen ca să intru în specialitate. Pe timpul ăla se dădea la București. Au fost șapte locuri pe țară. Eu un an de zile am crezut că am luat ultimul loc, că am fost al șaptelea, dar de fapt am fost al șastelea. Dar nu asta contează. Din cele șapte locuri am intrat și eu. Specialitatea la București, așa se făcea pe timpul acela. Mi-a plăcut Bucureștiul foarte mult, interesant. M-am adaptat repede în București. Dar am venit înapoi acasă, la Timișoara. Ce

este recomanda unui student care vrea

să meargă spre neurochirurgie? Un student care vrea să meargă spre neurochirurgie trebuie să înțeleagă că e foarte multă muncă. Foarte multă muncă. Programul ăsta, gen sindicat, cum e acum, că șoapte ore și până te duci acasă, nu faci neurochirurgie. Nu reușești. Da, trebuie respectat programul, ITM-ul îți spune că atât ai voie să lucrezi, dar nu o să iasă neurochirurgia adevărat niciodată din tine. Cred că v-am povestit dimineață în mașină, când ne-am întâlnit, La București începeam cel mai târziu, la 7 dimineața, și plecam când se târna programul, cum se întâmplă și astăzi. Este ora... acum și e ora 6. Ne-am întâlnit la 7 dimineața, nu e ora 6. Când se târnă, și mergem să vedem, merg să văd și pacienții operați astăzi. Mai durează jumătate de oră. Până te schimbi, până... Sunt 12 ore. Deci e un program lung. E un program lung. Dar satisfacțiile sunt mari. Sunteți mulțumiți acum de tot ce... Da, m-a întrebat cineva dacă ar fi să mă întorc în timp, dacă aș face acea specialitate. Da, aș face acea specialitate. Sigur că acum am și alte idei. Tot timpul regret că n-am reușit să fac mai mult. Cu toate că se pare, unii s-o cotesc ca, din punct de vedere profesional, sunt un neurochirurg de succes, dar eu sunt veșnic nemulțumit. Parcă ar mai fi trebuit să... Ce v-ar fi plăcut? Nu, nu, că ar mai fi trebuit să fac ceva. Dar neurochirurgia e atât de stufoasă în ora actuală că trebuie să recunoaști, trebuie să echipezi supra-specialități. Avem așa... neurochirurgie pediatrică, traumatologie craniocerebrală, patologia tumorală, chirurgia vasculară cerebrală, spinală, neurochirurgie funcțională. Eu sunt neurochirurg vascular pe partea asta a țării. Și aici aș fi dorit să fac mai mult. Nu pot să

le fac. Legat de asta, Că ați spus că dacă ați călătorit în timp și ați avut o carieră de... aveți o carieră care e deja de 40 de ani, da? Deci sunteți neurochirurgi

de 40 de ani. 44. 44. Acum 44 de ani am început-o. Bun. Și

ați văzut toate transformările, adică ați văzut neurochirurgii. Neurochirurgia de la început,

fără tehnologie. Eu pot să spun că am prins neurochirurgia modernă în evoluție. Poate de asta. Și știu să le fac pe toate, pentru că le-am prins treptat. Cineva care începe specialitatea, acum nu mai poate să facă ce fac eu. Sau colegii mei care sunt de vârsta mea. Trebuie să se hotărăscă pe o scopra specialitate, clar. Cum diferă

neurochirurgia de acum față de cea pe care ați văzut-o la început, când ați început? O bai

de mine, nu are nicio legătură una cu alta, efectiv. Erau niște metode rudimentare pe timpul acela incredibili, dar salvam oameni. Totuși salvam oameni. Dar era foc. Foarte greu în sensul că trebuia să știi foarte multă clinică. Acum te bazezi mult pe investigații imagistice, care te ajută enorm, și pe tehnologia care am vorbit noi, mai înainte de a intra parcă în a doua operație, am vorbit puțin de tehnologie, care ne ajută mult să progresăm și să nu punem pacientul în pericol. Sau să fie cât mai puțin în

pericol. Ați operat zeci de mii de cazuri. E vreun caz pe care, fără niciun motiv, vi l-aduceți aminte așa și vă gândiți la el? E ceva ce v-a

impresionat în vreun fel? Da. Deci, în primul rând, și acum, după atâți ani, mă impresionează că trebuie să operezi un copil. Mi este greu. Și acum... m-a ales dacă are 2-3 ani, 5 ani, poate 5 ani, poate la 2 ani încă nu știe pe ce lume este, dar la 5 ani știe deja, la 5 ani, 6 ani, 7 ani. Și mă impresionează și acum, intru greu, nu că intru greu, îmi fac treaba perfect, dacă există perfecțiune în medicină, nu există. Îmi fac treaba foarte bine, dar mi-e greu, când știu că operez un copil. Dar un caz așa de care m-aduc aminte, fiind neurochirurgul vascular în zona asta și am în jur de 1800 de anebrisme operate, era o doamnă de 20-24 de ani, născută de curând, i s-a rupt anebrismul. și în operație.

Ce înseamnă anevrizmele? Este o malformație

vasculară cerebrală, deci peretele unei artere se dilată sub forma unei sac. Deci în creier,

în loc de o arteră, e ca

un balon umflat. Da, da. Normal, acest perete dilatat nu mai are această rezistență ca restul vasului și la un puțin hipertensiv se rupe. Și face o sângerare în creier și în funcție de cât de mare este sângerarea, statisticele arată că în primele 24 de ore mor un sfert din oameni. Nu ai ce să le faci. Acolo, în desângerarea mai mică, ajung la intervenții operatorii. pe timpul acela. Acum există și variante neuro-radiologilor endovascular, cei care intră pe vase. Și țin minte că am intrat în operație. Și se întâmplă frecvent, dar în cazul pe care vreau să-l povestesc, s-a rupt din nou în intraoperatoarea anivismului, chiar la limita vasului. Și pentru câteva fracțiuni de secundă, am avut impresia că nu o să pun clipul. Clipul este o agrafă specială care se închide vasul. Că nu o să pot să pun clipul, că n-am unde. Și clipa s-a dilatat. I-am zis, uite, o perenză, o femeie, are 24 de ani, acum a născut, are un copil mic și s-a rupt anevrismul, eu nu pot să rezolv și o să moară. Dar asta e o poveste care mi s-a părut lungă, lungă, dar acolo a fost o fracție de secunde. Am pus clipul, s-a închis anevrismul, A doua zi, femeia nu avea nimic. Și chiar am spus cu colegii mei, uite, pe muche de cuțit a fost. Era să nu fie și acum este. Foarte, foarte impresionant așa. Da, într-adevăr. Legat de

asta... Bănăresc că având o experiență atât de mare și atât de multe cazuri, ați avut și cazuri în care era probabil că alții nu le-au dat nicio șansă și poate ați intrat în operație cu... Vreau să întreb dacă ați avut cazuri în care șansele lor erau mici și după aceea, în anii de zile, i-ați văzut

pe stradă mărcându-i mersul sănătos. Exact. Noi vedem... vin câteodată comatoși, mai ales malformațiile basculare, rupte. Sunt, vin comatoși, îi vezi în pat, în pijama, îi operezi, îi găsești tot în pat, stau în reanimare o săptămână, o lună și pleacă acasă. pleacă în condiții foarte bune. Și când vin peste o lună, nu-i recunoști. Așa este, nu-i recunoști. Sunt oameni normali, vin să-ți mulțumească și tu nu știi... zic, da-ți-mi biletul de ieșire, că nu-l recunoști, că tu l-ai văzut într-o stare proastă în spital. Și mai am o ultimă

întrebare, înainte de a merge să-l vedem pe pacientul pe care l-a supărat dimineața. Credeți că este... sau cum vă explicați și progresul medicinic și succesul de născut în operație, dincolo de doar intervenția umană. Adică, credeți că este și altceva care este deasupra

pacientului și al chirurgului? Da, zâmbesc, pentru că... Al altei, sau ieri, am văzut emisiune, nu știu dacă îl știți, pe George Grigoriu, O emisiune în care erau trei prieteni de-al mei, profesorul Ciurea, Cornel Toader de la secția de chirurgie, neurochirurgie vasculară de la Bagdazar, Arsenie și doi studenți. Noi am scos împreună un tratat acum și au fost invitați și li s-a pus întrebarea asta dacă la un moment dat în operație simt și ceva deasupra lor. Profesorul Ciurea a spus clar, divinitatea. Eu, dacă eram acolo, îi contradiceam doar parțial. Este experiența. Asta spunea, la un moment dat, minile operează, aparent, fără controlul tău. Dar nu-i adevărat. Este experiența, până la urmă. E adevărat. Nu te mai gândești și minile funcționează. Dar parcă trebuie să fie și ceva sus acolo. Adică, ok. Trebuie să te ajute. Bună ziua! Feminin în limiziună, așa. Bună ziua! Bună ziua!

A, Dumitru e... Dumitru s-a

văzut primul. Bună ziua! Vreau să veniți să-ți cunoscuți

ceva de unde ai venit. Da, am o emisiune la Antena 1, Medicul se cheamă, și un podcast. Da, acolo am văzut,

da. Aha, ok. Wow, ok. Da. Deci, care o să... Anima mi se simte

foarte bine. Ok, adică nu aveți durere acum? Nu mai am nicio durere, durerea a

plecat. Ce să zic, fericitări, impresionându-mă.

Vreau să vă mulțumesc că m-ați ținut și ne-ați ținut de fapt lângă dumneavoastră toată ziua. A fost o experiență interesantă și chiar mi-a plăcut să văd cum arată o zi din viața unui neurochirurg.

Eu sunt bucuros că ați venit și ați avut răbdare să stați atâtea ore lângă mine. Acum mă simt și eu destul de obosit și mă gândesc dacă să mă duc la sala de sport sau nu. Mergeți de regulă? Merg de regulă, că mă revigorează puțin. La un moment dat, în operații din așa foarte lungi, a început să mă doară spatele. Și după ce m-am dus la sala de sport, să știți, acum rezist. Fără nici o problemă. Și probabil că

e sănătos și pentru creier, nu? Da.

Și oxigenează. Super. Bine, mulțumim mult. Să ne mai vedem. Numai bine. Ceau. Numai

bine. La revedere. Ok, asta a fost o zi din viața unui neurochirurg. Am văzut ce face un neurochirurg de dimineață până... Până aproape de seară, acum profesorul Pleșcea a terminat consultațiile și, după cum ne-a spus, pleacă la sala de forță, unde nu mai avem acces. Noi filmăm o zi din viața unui neurochirurg, adică treaba noastră se oprește aici, în spital. Ce îmi place, însă, este că ziua lui continuă cu lucruri sănătoase pentru creier. Și cred că e de la sine înțeles să se întâmple așa un om care a văzut peste 10.000 de creiere și a pus mâna pe ele și le-a operat, e un om care în primul rând își dorește să și-l păstreze pe al lui sănătos. Și cel mai bun lucru pe care îl poți face sau printre cele mai bune lucruri este să faci sport. Și acolo a plecat profesorul Pleș. Acolo sper că pleci și tu și acolo o să plec și eu chiar acum. Ciao!