A speaker (male) recounts past controlling behaviour in his marriage: for about 22 years he forbade his wife from dyeing her hair and dictated her clothing, believing 'different' meant 'wrong'. He now rejects that stance, recognizes his past role as both persecutor and would-be savior, and wishes someone had told him earlier what he is saying now.
Mi-era obișnuit, mi-era natural rolul de persecutor și salvator. Cu mentalitatea asta am intrat în relație de cuplu cu soția mea. Și mi-era natural să-i spun soției mele, chestia asta nu-i bună la tine. Pentru că o iubeam. Și n-ar fi bine să-ți mai aranjezi părul în felul ăsta sau să te vopsești. Pe vremea aia credeam că nu e foarte bine să te vopsești. Și o soție a mea nu s-a putut vopsi ea cu 22 de ani, că eu credeam că nu-i bine. Și aduceam argumentele. Și trebuia să se îmbrace într-un anumit fel, că așa credeam eu că-i bine. Și dacă nu făceam care îmi plăcea și mie. Și pentru mine, acum 20 de ani, diferit însemna greșit. Acum gândesc diferit este doar diferit. Punct. Dar pe-atunci diferitul era greșit și foarte rău că ești așa și trebuia să o corectezi. Habar n-aveam despre ce vă zic. Mi-aș fi dorit că acum 22 de ani să-mi fi spus cineva lucrurile pe care vi le zic eu vă acum.