Florin leads a live workshop on identifying unmet psychological needs behind relationship problems. Using Self-Determination Theory, he walks through a practical exercise: list negative behaviours, find your usual reaction, pinpoint which core needs (connection, competence, autonomy) aren't being met, then create contexts to satisfy them. The session covers real examples like phone obsession, ignoring, and infidelity.
Bun găsit și în seara asta. Mă auziți, Irina? Esterea, mă auziți? Bun, perfect. Suntem într-o nouă seară live pentru a discuta modulul al treilea. Ați avut o săptămână la dispoziție să vă uitați peste modulul ăsta. Sper că ați avut conștientizări faine, sper că s-au așezat niște lucruri, sper că ați înțeles unele lucruri care nu vă erau clare până acum. Și în seara asta vreau să lucrăm pe unul dintre cele mai importante exerciții pe care le puteți face vreodată când vine vorba de relația de cuplu. De fapt, nu e doar despre relația de cuplu, ci e vorba despre orice relație în care voi sunteți sau veți fi vreodată. Și anume, vreau în seara asta să ne concentrăm pe a identifica nevoile din spatele comportamentelor negative. Dacă ați ascultat modul al treilea, ați înțeles câte ceva despre asta. Am vorbit în înregistrarea din modul trei despre teoria autodeterminării, teoria lui Richard Ryan și Eduard Issy, conform cărăia Toate comportamentele noastre sunt doar niște simptome, sunt doar niște rezultate.
Da?
Noi, partenerul de viață, copiii noștri, prietenii noștri, orice unde pe fața Pământului, se comportă într-un fel sau în altul, determinați fiind de doi factori. Dacă au nevoile satisfăcute, Atunci se comportă pozitiv, frumos, drăgălaș. Dacă au nevoile încălcate, se comportă în diferite moduri negative. Asta este, pe scurt, ceea ce spune teoria autodeterminării. Practic, nevoile noastre ne determină comportamentele noastre. Așadar, noi ne comportăm într-un anumit fel ca să ne satisfacem niște nevoi. sau ne comportăm într-un anumit fel tocmai pentru că avem nevoile satisfăcute. Când avem nevoile satisfăcute, ne este mult mai ușor să fim prietenoși, amabili, empatici, înțelegători, drăgălași, săritori. Când avem nevoile încălcate, mușcăm. Ne enervăm, ne agităm, înțepăm, dăm replici usturătoare, aducem tot felul de argumente, dăm ochii peste cap și așa mai departe. Lucrurile astea în cele mai multe situații sunt inconștiente. De cele mai multe ori, comportamentele noastre ca reacție la nevoile încălcate sau satisfăcute Aceste comportamente nu sunt gândite. Nu stau eu și mă gândesc, păi uite acum am interacționat cu Irina, Irina mi-a încălcat mie nevoia de conectare, eu mă simt nu știu cum, ia mă să-i dau eu o replică ca să înțeleagă ea că mi-a încălcat nevoia de conectare. Nu stăm să ne gândim în termenii ăștia. și pur și simplu sunt în relație cu Irina, ea mă critică sau mă jignește, în corpul meu, în mintea mea de fapt, mintea mea percepe într-un anumit fel ce face ea, interpretează foarte rapid, îmi generează niște emoții, iar emoțiile îmi generează comportamentele și pur și simplu mă pomenesc fără să îmi propun că reacționez într-un anumit fel la ceea ce face Irina. Dacă stau și analizez și facem radiografie și știm și teorie, după aia putem să descoperim că eu am reacționat într-un anumit fel pentru că Irina s-a comportat nu știu cum, creierul meu a interpretat într-un anumit fel ce a făcut Irina și eu prin urmare m-am comportat într-un anumit fel. La fel este și cu partenerul. Eu fac anumite lucruri sau nu fac alte lucruri pe care el și le-ar dori să le fac. Mintea lui interpretează ce fac eu negativ sau ce ar fi așteptat pozitiv din partea mea. Deci interpretează lucrurile astea într-un anumit fel. În corpul partenerului se generează anumite emoții pe bază acestor interpretări. Și prin urmare partenerul începe să se poarte cu mine. pozitiv dacă ce am făcut eu este interpretat de către creierul lui ca fiind ceva pozitiv și se comportă negativ dacă creierul lui interpretează ce am făcut eu ca fiind ceva negativ. Reacțiile partenerului sunt cumva influențate de felul în care eu mă comport cu el. Ce aș vrea să vă spun Discuția de astăzi nu justifică în niciun fel comportamentele negative. De ce spun asta? Pentru că e foarte posibil ca unii dintre voi auzindu-mă spunând că partenerul se comportă negativ pentru că eu îi încalc niște nevoi, v-ați putea gândi că Partenerul nu are nicio responsabilitate în situația asta. Cu alte cuvinte, dacă partenerul se poartă negativ, cel care este de vină ești doar tu. Lucrul ăsta evident că nu este real. Știți deja perspectiva mea și vreau să o întăresc. Când vine vorba de o relație de cuplu, amândoi avem partea noastră de contribuție. Eu fac anumite lucruri, care generează în partener, e adevărat, anumite trăiri, dar în același timp și partenerul are partea lui de responsabilitate. partea lui în care ar trebui să analizeze ce fac eu, ar trebui să se gândească la faptul că eu nu fac intenționat niște lucruri, ar trebui să lucreze cu traumele lui încât să nu mai fie atât de sensibil, să îi sară muștarul atât de repede la un comportament de al meu. Are și partenerul multe de făcut în toată ecuația asta a relației. Însă pentru că partenerul nu este aici de față și pentru că partenerul nu lucrează cu el, în primul rând nu îl exonerăm de vină, da? Deci nu îi luăm responsabilitatea lui. Și în al doilea rând, dacă el nu este de față, cine ar trebui să-și dea interesul? Păi tu, cel care ești aici cu mine, nu? Dacă tot ești aici și rei să-mi vezi, relația voastră are o șansă, tocmai pentru că tu ești aici și înveți despre lucrurile astea, cum să te comporți diferit și cum să poți schimba ceva în relație. Nu înseamnă că ești obligat. Nu înseamnă că doar tu trebuie să faci lucrurile astea. Dar dacă tot ești aici, dacă tot îți pasă, atunci hai să vedem care-i partea ta de responsabilitate și mai târziu, mai încolo, o să vedem cum putem să-l influențăm și pe partener. să fie atent la lucrurile astea, să ștea interesul, să se preocupe și el de satisfacerea nevoilor tale. Pentru că da, și tu ai nevoie să... și la tine este important să... și pentru tine este important să ai nevoile satisfăcute. Pentru că știu că acum unii dintre voi vă gândiți, sau poate când ați ascultat modulul 3, ai Florin, ce bine vorbești tu aici că trebuie să satisfac nevoile partenerului meu. Dar mie, cine mi le satisface? Știu că constant întrebarea asta apare, fără să ți-o propui, numai te trezești cu ea în minte. Dar când începe partenerul să-mi dea atenție? Dar când începe să mă respecte? Dar când începe și el să mă întrebe care sunt nevoile mele? Care sunt dorințele mele? Cu ce mă poate ajuta? Și așa mai departe. Unii dintre voi chiar mai și scrie din când în când, fie pe grupul mare, fie în privat, și încercați să mă trageți de limbă, așa, într-un mod delicat, cum să fac cu partenerul să. Și ați văzut, cineva dintre voi și chiar râde acum, că poate se simte, dar nu ești singur, să știi că mai sunt și alții, ați văzut că eu, în mod delicat, vă zic, Mesajul ăsta e indirect. Eu vă zic așa, un mesaj tradus. În răspunsul meu pe WhatsApp îți dau, îți spun frumos. Dar mesajul meu indirect este potolește-te. Stai deocamdată cu tine, fă-ți partea ta de responsabilitate și ajungem noi mai încolo. Începând cu modulul 6, 7, 8. Acolo înveți cum să îl abordezi și pe parteneri dacă nu se mișcă nimic. Unii dintre voi înțelegeți mai repede, alții mai greu, dar eu am să vă zic în continuare, eu o să fiu fidel metodologiei și nu o să intru în capcana în care să vă spun cum să-l abordați pe partener înainte să vă asigurați Voi înși vă știți ce aveți de făcut, care e partea voastră. Deci înainte să îi ceri partenerului să își îndeplinească responsabilitatea lui, ai tu o responsabilitate de îndeplinit. Și dacă tu nu ți-o îndeplinești, eu am să spun foarte, foarte direct, n-o să te las. Efectiv, dacă aș putea aș veni la tine și ți-aș pune mâna la gură, Când vrei să vorbești cu partenerul, să-i ceri să facă ceva, te-aș pune mâna la gură și te-aș spune, nu, deocamdată asigură-te că tu îți faci partea ta de responsabilitate. Foarte bine. Și după aia trecem la cum îi ceri partenerului să facă și el ce are de făcut.
Bun.
Așadar suntem în seara asta la... modul al treilea și vreau să ne concentrăm pe, zic eu, unul din top 3-4 exerciții din toate zecile de exerciții pe care le-am pus în programul ăsta. Ăsta este unul dintre cele mai importante exerciții pentru că te ajută să înțelegi de ce partenerul se comportă negativ. Și când zic comportament negativ, mă gândesc la orice comportament te-ar enerva. că te critică, sau te ignoră, sau te înșală, sau te minte, sau nu cooperează cu tine la treburile casei, sau nu se implică în ce ai vrea tu să se implice, sau strigă la tine, sau... orice comportament te enervează, cu ajutorul aceea ce facem noi în seara asta, bine, ce facem noi în seara asta trebuie să aibă în spate acoperirea la ce am vorbit eu în modulul 3. Dacă n-ați ascultat, o să vă fie un pic mai dificil să înțelegeți ce vorbim în seara asta. Deci, exercițiul din seara asta o să ne ajute să înțelegem care sunt cauzele pentru care cineva se comportă așa cum se comportă. Și am încercat să fac cât mai simplu exercițiul ăsta, astfel încât să vă fie cât mai clar fiecăruia dintre voi. și mi-am notat aici, ca să vă aduc aminte, pe platformă la modulul 3 v-am pus un tabel, tabelul 1, care chiar așa se numește, tabelul 1, simptom plus cauză profundă, și acolo v-am oferit câteva exemple pe trei coloane, da? Pe coloana 1 v-am pus reacție negativă a partenerului, unele din reacțiile partenerilor și nu mai știu, 8, 9, 10 reacții, Pe coloana 2 v-am pus care ar putea fi nevoia încălcată care generează comportamentul de la coloana 1 și pe coloana 3 v-am explicat puțin cam cum percepe partenerul ceea ce faceți voi, comportamentul. Astfel încât să înțelegeți, aha, deci reacția asta vine din această nevoie pentru că partenerul interpretează ce am făcut eu în felul ăsta, ăsta și ăsta. Și acum întrebarea este aici pe ecran așa. Cum îți dai seama care este nevoia din spatele comportamentelor? Păi, în primul rând, ți-am pus acel tabel care să te ajute să-ți faci așa o idee și a doua modalitate este cea pe care v-am scris-o la punctul 2. Discuți cu partenerul. Uite, aș vrea să vă spun că este un instrument foarte simplu foarte ușor de folosit, dacă știi cum să-l folosești, e la îndemână și instrumentul ăsta poate să-ți dea răspunsuri aproape instant la aproape orice întrebare, dacă ai atitudinea potrivită, dacă asculți ce-ți spune partenerul aplicând dialogul imago despre care o să învățăm mai încolo. Dar până atunci vreau să vă spun că instrumentul ăsta mi se pare extrem de valoros și foarte puțin folosit. Sunt foarte mulți oameni care vin și mă întreabă pe mine, Florin, de ce face partenerul ăsta? Florin, ce are partenerul în minte? Florin... Și eu stau și mă gândesc, mă, dar tu ai vorbit cu partenerul tău? Este cel mai simplu și cel mai puternic instrument. Stai de vorbă cu partenerul. Măi, Estera, am observat că eu când fac lucrurile ăsta, Tu reacționezi în felul ăsta. Acum nu-i niciun secret că reacția ta este o reacție nu prea plăcută. Ești de acord de stăra cu mine? E stăra de din cap. Dă-mă din cap.
Așa.
Și după ce văd că e stăra de din cap, o întreb. Maestrea, pentru binele relației noastre și fără să te judec, fără să dau în tine, fără să interpretez aiurea, vreau să îmi spui și mie pentru binele nostru, în primul rând ca să te înțeleg eu mai bine și ca să știu să mă port mai bine cu tine, poți să îmi spui și mie ce te-a determinat să te comporți așa? Eu am spus o chestie care în alte situații nu te agită, nu te enervează, dar astăzi am spus același lucru și tu te-ai enervat, sau tu ai strigat la mine, sau tu mi-ai întors spatele. Poți să-mi spui și mie ce te-a determinat să reacționezi în felul ăsta? Care era de fapt nevoia ta? Care era de fapt nevoia din spatele acestei reacții? Tu ai reacționat așa pentru că ai vrut să-mi transmiți, indirect, ceva. Că eu calc pe un bec, calc pe ceva ce doare și-aș fi vrut să mă port altfel. Deci care-i nevoia ta în situația asta? Atât de simplă este întrebarea asta. Partenerul s-ar putea să spună, da, am strigat la tine pentru că m-ai izbi de perete. Nu m-ai ascultat. Sau am simțit că vorbești degeaba. Sau am simțit că îmi îngrădești autonomia. Sau am simțit că nu ți-i cont de mine. Sau am vrut să-ți atrag atenția să fii mai atentă la mine. Sau cine știe, o să-ți zică el răspunsul lui. Vă rog frumos, nu subestimați valoarea discuției personale cu partenerul. Dar atenție, spuneam că pentru ca partenerul să fie deschis cu tine și sincer, e nevoie să înveți să aplici cei trei pași ai dialogului IMAGO, despre care o să vorbim în alt modul, dar până atunci cei trei pași sunt oglindire, validare și empatie. Deci dacă tu vrei ca partenerul să fie foarte deschis cu tine, să știe exact ce e în mintea lui, trebuie să oglindești ce spune el, trebuie să validezi ce spune el și trebuie să îi empatizezi cu el. Când aplici acești trei pași, într-un mod așa ca la carte, o să vezi cum partenerul tot mai mult o să se deschidă și o să afli toate substraturile din mintea lui, din sufletelul lui. Dacă în schimb partenerul se deschide și îți spune ceva și tu ai altfel de reacții, dai ochii peste cap, te miri, ridici din sprânceană, aduci contraargumente, te deranjează, cum adică să spui tu chestia asta? Chiar așa? Reacții de genul ăsta nu fac decât să-l facă pe partener să spună, bă da prost am fost eu că m-am deschis. Cine m-a mâncat pe mine undeva să-i spun partenerul ăsta, ia uite ce sare la mine, stare la beregata mea. Ia să tac eu data viitoare să nu-i mai spun. Bun, deci astea sunt două modalități prin care poți să îți dai seama care este nevoia din spatele partenerului. Aveți tabelul 1 din platformă, vă ajută, sau discuți direct cu partenerul. Eu am făcut chestia asta, am văzut că tu ai reacționat în felul ăsta, poți să-mi spui reacția ta de unde vine? Care este nevoia ta de fapt? De ce ai reacționat așa? Inconștient, ce ai vrut să-mi transmiți de fapt? Și el atunci s-ar putea să-ți spună, da, m-am agitat, m-am agitat, am strigat la tine, știu, sunt de acord. De fapt am vrut să-ți spun că-mi pasă de tine. Sau eram îngrijorat că nu știam nimic de tine. Sau mă temeam că nu o să ții cont de mine. Sau nu știu, o să-ți zică el ce era.
Bun.
Și acum haideți să vă să vă arăt cum ați putea să lucrați. În primul rând v-aș invita să notați. Eu am scris aici top 5 comportamente negative ale partenerului, dar puteți să scrieți top 10, câte vreți voi, toate comportamentele negative pe care partenerul le are și nu știi de ce se comportă în acel fel. Notează-ți-le, să le ai, să-ți fie clare ție. Pentru seara asta îți recomand să alegi unul din aceste comportamente. La pasul 3 îți recomand să te gândești cum reacționezi de obicei. Deci pasul 3 este doar un pas de conștientizare. Să te gândești, mă, ce fac eu de obicei când partenerul se comportă așa, negativ, Compartamentul pe care l-ai ales la pasul 2 de exemplu, da? În partenerul se comportă de obicei așa. Cum reacționez eu? Ce fac? Mă enervez? Mă activez? Mă retrag? Îi cer să nu mai facă lucrul respectiv? Îi cer să facă altceva? Îi spun că mă deranjează? Îl critic? Îi spun cu frumosul dar dintr-o energie negativă? Cum mă comport eu, cum reacționez eu de obicei la comportamentul ăsta negativ al partenerului? Repet, pasul 3 este doar pentru a conștientiza ce faci tu de regulă în situația în care partenerul face chestia aia care nu-ți place. După aia, tot aici la pasul 3, foarte important să conștientizezi care-i tendința generală Te concentrezi pe cauză, de ce se comportă așa, ce să afli nevoia din spate, sau te concentrezi pe simptom, pe comportament, că nu-ți place comportamentul, că vrei să-l schimbe, că ai vrea să-l înlocuiască cu alt comportament. Și hai să vezi că de obicei, trebuie să fii sincer cu tine, de obicei te-ai concentrat pe nu-mi place comportamentul ăsta și te rog să-l încetezi cu el. că poate până acum în cursul ăsta, nici nu te-ai gândit că ar trebui să-ți pese sau să te intereseze care este cauza comportamentului negativ al partenerului. Și o să descoperi la pasul 3 că în cele mai multe situații, partenerul făcea un lucru negativ sau face, tu te concentrezi pe simptom, adică pe acel comportament, îi ceri să renunți la acel comportament, Iar reacția partenerului de obicei este, nu-mi pasă, nu țin cont, nu mă interesează, nu o să-mi schimb comportamentul. Și poate unii dintre voi o să spuneți, Florine, în cazul meu nu este așa, mi-e chiar mi-a păsat de cauza din spatele comportamentului, mi-e chiar mi-a păsat de nevoia partenerului. Și partenerul tot s-a comportat negativ cu mine. Dacă te afli în situația asta, vreau să spun că ești într-o mare păcăleală, ești într-o mare minciună, pentru că te îmbeți cu apă rece, crezând că tu i-ai satisfăcut partenerului nevoile, i-ai arătat înțelegere, i-ai arătat sprijin, dar nu așa cum era în mintea ta tu, i-ai arătat înțelegere și sprijin pe bune. Adică partenerul chiar a simțit din partea ta acceptare, chiar a simțit din partea ta validare, chiar a simțit din partea ta respect, chiar a simțit din partea ta că îți pasă de el, chiar a simțit că ai intenții bune, chiar s-a simțit sprijinit cu adevărat în ce e important pentru el, chiar s-a simțit liber în prezența ta și cu toate astea să comporta negativ cu tine. Mă, sunt două variante aici. Fie tu te-ai mințit sau nu neapărat că te-ai mințit, nici nu ți-ai dat seama că tu faci niște lucruri și doar în capul tău sunt acele lucruri, dar la partener nu au ajuns. Și de asta partenerul se comportă negativ, că el nu a perceput pe bune, nu a perceput că tu faci lucrurile alea pentru el. Tu crezi că l-ai acceptat, dar el nu s-a simțit acceptat. Tu crezi că l-ai sprijinit, dar el nu s-a simțit sprijinit. Tu crezi că i-ai oferit libertate, dar el nu s-a simțit liber în relația cu tine. Tu ai spus de la gură, îți ofer libertatea, fă ce vrei, dar în momentul în care făcea ce voia, tu te supărai, făceai o grimasă, îi arătai că ceva nu-ți convine și el, inconștient, nervul lui vag, a perceput mesajul fără cuvinte, fără lucrări de cercetare detaliate puse pe masă. Pur și simplu a perceput că el în prezența ta nu poate să fie liber. Atunci, în concluzie, el a început să se comporte negativ și când spun comportament negativ, merg în două direcții, comportament agresiv pe față, te înjura, vorbea urât, agresiv, mă rog, certuri și scandaluri, ton ridicați, așa mai departe, sau comportament pasiv-agresiv, adică se retrăgea, tăcea, ținea în el, sau, mă rog, poate și la timpul prezent. Deci, dacă tu ai impresia că ai făcut toate lucrurile astea, ei s-a desfăcut nevoile și partenerul totuși se comportă negativ, ar putea să fie situația în care tu crezi că ai făcut lucrurile astea, dar partenerul nu a simțit, nu a perceput, nu a ajuns la el, că într-adevăr îi s-a desfacit nevoia de conectare, îi s-a desfacit nevoia de competență, îi s-a desfacit nevoia de autonomie, el n-a simțit treaba asta și atunci Înseamnă că tu ai trăit într-o bula ta, ai crezut că faci toate lucrurile bine și de fapt nu s-a întâmplat asta. Sau mai este o a doua variantă, când tu într-adevăr ai satisfăcut pe bune complet aceste nevoi partenerului, el totuși s-a comportat negativ cu tine, te-a respins, s-a purtat urât, te-a mințit, te-a trădat, nu știu, nu te-a tratat cu respect, te-a înjurat sau chiar face lucrurile astea în prezent și în cazul ăsta, dacă tu chiar pe bun ai făcut aceste lucruri, știi care este explicația? Partenerul tău e nebun. trebuie să ajungă la spitalul de nebun, trebuie să ia tratament, înseamnă că e ceva neregulă cu el. Pentru că nu e posibil ca tu să îi satisfaci toate nevoile astea pe bune și el să se comporte în continuare negativ cu tine. Nu are logică, nu este științific, nu este conform felul în care suntem noi structurați.
Da?
Deci fie tu crezi că ai făcut, dar n-a ajuns la partener, Tu cumva te-ai amăgit, crezând că faci, dar de fapt nu făceai, sau varianta a doua în care tu chiar ai făcut sau faci, îi satisfaci nevoile partenerului, el tot se comportă negativ, mă, înseamnă că e o problemă gravă cu el. Părerea mea este că trebuie să scapi repede de el. Dacă ai scăpat, felicitări.
Bun.
Are sens pentru voi ce zic acum? Dați așa măcar un pic din cap. E clar? Ați înțeles ce am zis? M-am făcut suficient de clar? Mirella?
Da?
Bun. Cătălin? E clar?
Nu-i clar? Nu.
Cătălin, dacă nu-i clar, uite, aș vrea să nu trec mai departe. Și vreau să-mi spui ce anume nu este clar. Uite, o să deschid microfonul. Stai să vedem. Că vreau să-mi spui ce nu este clar. Înainte să merg mai departe. Deschide-ți microfonul.
Încerc să-mi iau și notice și să merge un pic cam repede.
Asta o să-ți iei tu notițe mai clar după ce închidem live-ul, vine înregistrarea mâine și n-am cum să stau să vorbesc atât de rar până vă luați voi notițe. Deci asta era problema.
Da, că vreau să-mi iau notițe ce spuneți aici.
Ok, bine. Mă gândeam că este altceva ce nu e clar.
Nu, cu amăgire și faci de toate și poate nu-mi percepe de azi, că încerc să trecesc la următoarele idei și atunci eu nu pot să împătesc.
Am înțeles, am înțeles, am înțeles.
Am serial dacă nu materialul și...
Da, Cătălin, da, cel mai bine, ăsta e marele avantaj, că rămâne înregistrat totul și poți să revii ori de câte ori și să notezi chiar cuvânt cu cuvânt din ceea ce zic eu.
Că mie un material de trei ore, mie îmi ia 12 ore să-l parcurg.
Te înțeleg, așa fac și eu când este un curs unde e multă informație și e nevoie să mă opresc, durează mult. Dar felicitări că faci asta, înseamnă că o să se lege ceva de tine.
Încă o chestie și cu asta nu mă mai rețin. Nu există exerciții și pentru persoanele care nu mai au partener? Eu aș vrea să lucrez, dar n-am cu cine.
Păi tu poți să lucrezi pe fostele partenere. Să stai să te gândești. De exemplu, exercițiul ăsta. Să ai în minte o fostă parteneră. Care era comportamentul ei negativ? Cum te comportai tu de obicei? Cum reacționai ea? care era poate în situația aia, care era nevoia din spatele acelei reacții pe care ea o avea, sau, mai există o variantă, să aplici aceste exerciții pe cineva apropiat, fie un prieten, fie cu cineva cu care tu interacționezi mai des, ca să te obișnuiești cu aceste abordări, pentru că lucrurile despre care vorbim noi aici, eu am tot zis, sunt principii general valabile. Deci lucrurile despre care vorbim nu sunt valabile doar în relația de cuplu. Sunt valabile și în relația cu un copil dacă ai, cu prietenii tăi, la locul de muncă. Aceleași trei nevoi sunt prezente în viața tuturor oamenilor. Deci oriunde mergi tu, când vezi că cineva se comportă negativ, exact ce facem noi acum tu poți să aplici în relație la muncă. Dacă mergi și vezi că cineva urlă, te gândești mă ăla urlă pentru că are o nevoie nesatisfăcută acum. Care o fi nevoia lui? Și poți să faci exercițiul ăsta. Am înțeles.
Deci mi-am umplut deja două agende.
Te cred. Am cursanți care au câte șapte, opt, zece caiete de notițe și exerciții.
Așa dacă scriu, mai ușor trece prin ăsta, că altfel nu vă vorbești.
Așa este. Fiecare are modalitatea lui de a învăța și pentru unii cea mai bună modalitate este vizuală. Să vadă acolo scris, notat, totul. Așa este. Eugen, văd că vrei să spui și tu ceva. Da.
Bună Florin. Mă auzi?
Da.
Ok. Ce faci când...
Ok.
Mergi spre celălalt. Îl întrebi. Ok. Văd că la ce am făcut eu acolo tu ai reacționat în felul ăsta. Care e cauza? Care e nevoia?
Ok.
Când celălalt nu Poate că nu poate sau nu vrea să le caute, să le înțeleagă și reacțiile sunt fie agresive, fie... Știi, din păcate eu am lucrat în asigurări și în asigurări te învață să înțelegi când celălalt din față te minte. Atunci apar ceea ce se numesc false obiecții.
Ok.
Practic te trimite după castraveți, pentru că el nu are curaj, nu are verticalitatea să spună, uite bă, asta mă supără, uite asta mă tereajă. Deci, fie agresiv, fie te minte. Ce faci atunci?
Ce faci, exact ceea ce învățăm în seara asta, și anume, încerci să, nu încerci, îți bați capul să înțelegi, îți bați capul să înțelegi care este, deci, tot ceea ce ai spus tu, care e comportamente agresive sau te minte, Acoperă.
De fapt clauza reală.
Sigur că da. Acestea sunt comportamente negative.
Ok.
Și în cazul ăsta, comportamentele astea negative vin tot pe fondul, tot în contextul sau tot generate fiind de faptul că această persoană percepe că în relația cu tine are niște nevoi nesatisfăcute. Să-ți dau un exemplu. Cineva te poate minți pentru că percepe el că în relația cu tine nevoia lui de conectare este încălcată. Ce înseamnă asta? Însă, eu acum îți fac așa o radiografie, eu intru profund acolo, în interiorul cuiva, ca să te fac să înțelegi. Deci cei mai mulți oameni care te mint, ei nu vor ști să-ți explice lucrurile astea. Ei pur și simplu te mint și cu asta basta.
Corect.
Însă, noi stăm și învățăm care este psihologia umană. Când ajunge cineva să mintă? Cineva ajunge să mintă, bine, sunt mai multe explicații, dar una din explicații este asta. a învățat cândva, cel mai probabil în copilărie, că în momentul în care el spune adevărul, a luat o notă proastă, vine, îi spune acasă mamei că a luat nota proastă, mama se supără, se uită urât la el și spune, mă nenorocitule mă, eu îți dau de toate, îți dau carioci, îți dau stilou, îți dau ghiozdană, îți dau de mâncare, îți dau de toate. Toate condițiile ți le crezi și tu nu înveți mama ta de copil. Jop, jop, două lacuri.
Mă faci de rușine la școală.
Mă faci de rușine, toate alea. Atunci copilul se gândește. Am luat notă proastă, am spus adevărul, am recunoscut nota și mama m-a bătut. Opa!
Păi nu mai bine tac din gură?
Nu mai bine tac sau nu mai bine o mint? Că până vine ea la școală și până află ea ce nota am luat, poate să calmează, poate când o să afle nota o să o prindă într-o stare mai bună și nu o să mă bată și atunci copilul spune tata viitoare o să o mint. După aceea se mai întâmplă copilul, e o altă scenă. A fost afară, a fost nu știu ce.
Se formează obiceiul, da.
Exact, se formează obiceiul de a minți. De ce? Pentru că atunci când a spus adevărul, a fost pedepsit. Pedeapsa înseamnă orice. Mama n-a mai vorbit cu el, l-a pus la colț, nu l-a lăsat să mai meargă afară, i-a luat jucăriile, cu tare, cu tare, cu tare. În toate cuvinte, el învață.
Dar nu poți să faci asta declarând sus și tare că primele două principii din viața ta sunt cinstea și corectitudinea.
Eugen. Eugen, eugen, eugen. Hai să rămânem aici. Hai să rămânem aici. Prima dată trebuie să înțelegem de ce minte cineva. Și pe scurt, fără să intrăm în multe detalii, că eu vreau să mă concentrez să înțeleagă toți cursanții un anumit lucru. Cum să afle care este cauza comportamentelor negative. Și asta vreau să rămânem aici. În concluzie, cineva minte pentru că percepe că în relația cu acea persoană pe care o minte are niște nevoi încălcate și cel mai probabil Nevoia pe care el consideră că este nesatisfăcută este nevoia de conectare. Și anume, dacă eu spun adevărul, mama, soția, prietenii, cutare, o să mă pedepsească. Cu ce? Cu tăcerea, nu o să mai vorbească cu mine, se distanțează, tra-la-la, tra-la-la. Și eu, pentru că nu vreau să pierd relația cu soția mea, am somint Nu vreau să pierd relația cu prietenii mei, am să-i mint. Cu alte cuvinte, în spatele minciunii, stă dorința mea de a fi conectat cu ei. În contextul ăsta apare de cele mai multe ori minciuna. Că percepe creierul meu așa, dacă eu le spun adevărul, o să-i pierd. Eu nu vreau să-i pierd. Cu alte cuvinte, în relația cu ei, eu percep că nevoia mea de conectare este încălcată. Cu alte cuvinte, eu nu mă mai simt în siguranță emoțională cu ei spunându-le adevărul. Și pentru că nu simt siguranță emoțională, adică, băi, îți spun adevărul în față, dar dacă îl spun, ce o să mi se întâmple? Și trebuie să primesc asigurarea aia verbală sau non-verbală din partea celuilalt? Florine, orice îmi spui, numai spune-mi adevărul. N-o să mă supăr, n-o să mă retrag, n-o să-ți întorc spatele, n-o să te disprețuiesc, n-o să te desconsider, n-o să te părăsesc, n-o să aia, n-o să aia, n-o să aia. Am eu siguranța asta, Irina?
Asta e nevoia de conectare sau nevoia de acceptare?
Nevoia de acceptare este inclusă în nevoia de conectare. Dacă ai fi ascultat moduluri și ai fi urmărit și materialele... Acolo i-am explicat. Sunt trei nevoi mari psihologice. Nevoia de conectare, competenta si autonomie. Si fiecare nevoie in parte are niste subnevoi emotionale. Nevoia de acceptare este inclusa la nevoia de conectare. Cu alte cuvinte, cand tu mi incalci nevoia de a fi acceptat, se rupe conectarea dintre noi. Daca tu nu ma accepti, eu nu mai pot sa fiu conectat cu tine, nu mai sunt conectat cu tine. S-a rupt. Și deci, dacă tu mi-încalci nevoia de conectare, s-a terminat povestea. Așadar, minciuna apare în contextul în care cineva nu se simte acceptat, ci se simte pedepsit, pus la zid, și așa mai departe. Cu alte cuvinte, dacă vreau ca soția mea să fie sinceră cu mine, mă duc la ea și îi spun, Oana, presimt că ai făcut ceva grav. Vreau să ai certitudinea că, indiferent ce-mi spui, N-o să te părăsesc, n-o să te lovesc, n-o să te critic, n-o să te judec, n-o să te tratez fără respect, n-o să mă ui de sus în jos la tine, și așa mai departe. Vreau să fii sinceră cu mine. Relația noastră se bazează pe sinceritate. Dacă o să îmi spui adevărul, n-o să scadă iubirea mea față de tine. Vreau adevărul din partea ta pentru a ne conecta mai bine, nu pentru a-mi găsi motive să te lovesc, să te disprețuiesc, să te înjosesc, așa mai departe. Dacă eu reușesc să-i transmit și cu cuvinte, și prin limbaj non-verbal, și să vină și o energie din partea mea, încât soția mea să spună, bă ăsta chiar e sincer, chiar pot să fiu deschis, atunci trage aer în piept, nu mă aveți că lasă umeri în jos și spune, ok, o să-ți zic. Și ea spune, Da, uite, mi-am dat niște mesaje cu Ixulescu. Dacă în momentul ăla, reacțiile mele sunt la așa ceva, chiar nu mă așteptam. Asta... Și mă vede că explodez, știți ce se întâmplă în creierul ei? Să fiu a dracului, să mor, să-mi... Bă, data viitoare nu mă mai deschid. Până aici, s-a terminat. Dar dacă eu am reacția Ok. Poți să-mi povestești mai mult despre asta. Vreau să înțeleg și eu cum de ai ajuns să-ți dai mesaje cu alt bărbat. Vreau să te înțeleg. Și tac naibii din gură. Și tac din gură și cu sprâncenele, nu le mai ridic. și cu limbajul nou-verbal, și stau acolo și sunt curios. Cum de ai ajuns tu în situația asta? Ce s-a întâmplat în mintea ta, ce s-a întâmplat în relația noastră, încât tu ai ajuns să scrii mesaje cu altcineva? Și-o lasă să-mi spună. Și prima dată o să-mi zică chestiile alea care nu sunt chiar atât de grave, pentru că creierul ei va da lucrurile alea care nu sunt atât de grave ca să se protejeze un pic, să testeze cumva terenul, și va spune, păi, nu știu ce, aia din aia, din motivul ăla, ăla, ăla, Dacă eu în continuare am reacție sănătoasă, așezată, echilibrată, o să văd cum ea începe să se deschidă. Se deschide și mai mult și eu rămân acolo în oglindire, validare, empatie și o ascult și nu mă agit, și nu mă înfoi, și nu mă încordez. Atunci începe să se deschidă tot mai mult și dacă la final primește din partea mea un OK, am înțeles, ce putem face acum, cum putem repara asta, ce ai de gând tu să faci, hai să vedem cum putem repara. Dacă asta este atitudinea, data viitoare se va deschide din nou și se va deschide și se va deschide. Dacă în schimb din partea mea apar mesaje V-am mai zis, nervul nostru vag, în mai puțin de 200 de milisecunde, citește, este specializat în a citi toate încruntările noastre, toate microexpresiile, tot ce pleacă de la noi negativ. Dacă soția mea vede la mine o încruntare, o spânceană ridicată, numai un pic am dat capul așa pe o parte, a neacceptare, a indignare, a respingere, Bă, cum ai putut să faci așa ceva, mă, nenorocito? Deci dacă eu transmit mesaje de genul ăsta, pot să vă promit că tu nu trebuie să spui niciun cuvânt acuzator, ci numai expresia ta corporală, partenera se va închide. Și nici nu o să știi de ce. Nu o să ai explicațiile. Ți le dă Florina acum. Dar tu de la partenera ta nu o să le afli niciodată. Păi și ce trebuie să fac?
Să fac anestezie facială? Ce trebuie să fac?
Ce trebuie să-ți faci? E nevoie de o setare mentală înainte de a-i pune întrebarea. Pentru că cei mai mulți dintre noi eugen, la noi este o disonanță. Și anume, vrem pe de-o parte ca partenerul să fie sincer, dar în același timp vrem ca răspunsul pe care ne-l dă să fie acela pe care noi ne-l dorim. Foarte mulți dintre noi nu suntem în punctul în care, nu suntem suficient de maturi încât să pretindem de la parteneri sinceritate și, doi, să fim pregătiți ca partenerul să fie sincer. Ne apucă toți dragii când vedem că partenerul este sincer.
Păi ai spus foarte bine chestia cu disonanța.
Da, te rog. Uite, ăsta e un exercițiu foarte practic. Eu încerc să-ți explic ceva foarte, foarte profund.
Nu vroiam să trec de la momentul de disonanță. Știi? E important acolo.
Eu te cred. Dar dacă ai făcut asta în relația cu partenera ta în timp ce ea vorbea, eu te-am văzut că tu erai pregătit să povestești. În momentul în care eu Păi tu nu mă ascultai. Uită-te la Irina. Vezi cum mă ascultă Irina sau Cătălina? Deci la ei se vede 100% limbajul că mă ascultă, la tine este 10% mă ascult și 90% pregătit să mă întrerup și să-mi spui ceva. Ăsta e un mesaj non-verbal că tu nu primești 100% ce-ți zic eu. Dacă eu aș fi partenerul de viață și m-ai asculta așa, eu acum fac un exercițiu de... Eu continu să discut cu tine pentru că ești cursantul meu și eu vreau să te învăț. Dar dacă soția mea m-ar asculta cum m-asculte, eu nu aș continua discuția. Da, nu aș continua discuția. De ce? Pentru că ea nu ascultă ce îi zic eu. În timp ce eu îi spun ceva, ea își pregătește replica, întrebare și așa mai departe. Iar asta nu este discuție, asta nu este dialog, este monolog. Dacă eu, în timp ce vorbesc, tu îți pregătești replica sau întrebările, înseamnă că tu nu ești 100% conectat cu ce zic eu. Dialogul are loc altfel.
Dar ce spui tu? Cum adică e monolog? Tu spui ceva, eu vin cu replica.
Dar dacă eu nu pot să-mi duc discursul până la capăt și tu vrei să mă întrerupi în mijlocul ideii principale, înseamnă că, în primul rând, mie mi este încălcată nevoia de competență, Eu nu mă mai simt competent în momentul ăla. Vezi cât e de complicată treaba asta, e o gen cu relațiile. Da. De asta nu funcționează relațiile, pentru că sunt niște lucruri...
Nu te-am auzit, fiindcă ăștia de sub mine dau cu bor mașina într-o maximă veselie, a trebuit să-mi pun căștile, că nu te mai auzeam deloc.
Bun. Acum m-auzi?
Da, da.
De asta sunt atât de greoaie relațiile, atât de dificile pentru majoritatea oamenilor, pentru că sunt niște lucruri de genul ăsta pe care oamenii nici nu le știu, nu le înțeleg, mulți nici nu le acceptă și după aceea se miră că relațiile nu le funcționează ca lumea. Așadar, nici nu mai știu exact de unde am plecat, dar uite asta se întâmplă și în relații. Când ești întrerupt în mijlocul unei idei foarte importante, intră partenerul cu povestea lui, o să învățați asta în capitolul 6, Că asta este una dintre greșelile fundamentale și cele mai des întâlnite. Când partenerul spune ceva, când este conectat cu sine și cu tine și tot spune, spune să-l întrerupi, iei ideea lui și o continui pe a ta, asta de fapt este una dintre greșeli care duce la deconectare dintre cei doi.
Ok, îmi cer scuze pentru chestia asta.
Nu e vorba de asta. Eu acum folosesc asta ca material didactic. Eu nu m-am supărat. Dar vreau să pun pe masă niște lucruri ca să înțelegeți cu toții de ce se blochează de multe ori comunicarea și de ce ajung oamenii din jurul nostru să spună, bă, nu mai am chest să vorbesc cu ăsta, că îmi bat gura degeaba, că... Ei folosesc niște cuvinte mai simple, dar la bază oamenii simt că în discuții nu le sunt satisfăcute nevoile. Atunci aleg să se retragă și te duci să-l întrebi, dar ce ai mă, de ce nu mai vorbești? Da, din nume și spune, nu știu, nu știu, că nu știe să-ți zică.
Ok, dacă tot s-a pierdut șirul, hai să întrebenim puțin la ideea de disonanță pe care ai menționat-o. Eu văd problemele astea apărând atunci când unul dintre partenerii, uite foarte interesant ai dat exempluul ăsta, ea își dă mesaje, probabil cu un conținut quasi sexual, cu un coleg de la lucru. El observă chestia asta. Ce se întâmplă? Unde e disonația? Pe el chestia asta îl deranjează foarte tare. Ea, într-un mod surprinzător, nu simte că ar fi vreo problemă. Dar care e problema? De ce? Ce este așa? De acolo-i disonanța. Și pot să încerc eu să-i găsesc cauza și că tu ai zis, hai să vedem cum putem repara. Dacă ea nu simte că a greșit cu nimic, ea nu vrea să repare. N-are nici cea mai mică intenție. Dar ce tot vrei să reparăm? Ce ți se pare ți așa? Ești nesigur pe tine că îmi dau câteva mesaje cu un coleg? Care-i problema?
Eugen, eu pot să respect experiența ta dacă tu ai trecut pe aici. Însă în ceea ce vorbești tu, eu pot să identific niște lacune, niște lipsuri. Și în același timp vreau să-ți spun că în continuare ești concentrat pe comportamentul partenerului și mi-ai dat exemplu de reacția asta pe care ea poate s-o aibă, că nu recunoaște, că nu-și dă seama de implicații. Și eu în continuare o să te aduc aici și mă bucur că tu ești așa ca trenul pe linie, o ții pe-a ta, pentru că în felul ăsta cred că le este clar, sper că o să-ți fie și ție clar foarte repede sau cât mai repede, dar în felul ăsta cred că o să le fie clar și cursanților ce se întâmplă de obicei în relații. Tu în continuare ești focalizat pe De ce se poartă ea așa? Uite cum se poartă. Eu îi spun că își dă mesaje și nu e ok, ea spune, dar ce-ai greșit în asta? Deci tu în continuare ești concentrat pe atitudinea ei. Nici vorbă.
Îmi pare rău, m-ai înțeles greșit. Trebarea mea, din păcate nerostită, a fost, și eu ce fac în contextul ăsta?
Exact asta vreau să-ți răspund.
Ok.
M-aș fi bucurat să-mi pui întrebarea, sau nu, m-aș fi bucurat, ar fi fost mai ok, mai aliniat cu mesajul din curs, să vii să-mi povestești scena anterioară cam așa. Eu mă duc, observ că ea își dă niște mesaje cu cineva și stau și mă întreb oare de ce își dă mesajele cu bărbatul respectiv. Aia era întrebarea de bază. Tu te-ai concentrat pe reacția ei. După aia, al doilea lucru. Tu îi spui că ai văzut mesajele sau că știi de mesaje. M-auzi?
Da, da.
Tu îi spui de mesaje și reacția ei este, da ce-am făcut, ce mare lucru. În situația asta, pentru tine este deranjant că ea nu recunoaște. Ce este important pentru mine? Și vreau să ajungă la toți cursanții astea. Pentru mine nu este atât de important că ea respinge acuzațiile mele, că ea nu vede cât de grav este că și-a dat mesaje cu altcineva? Nu asta este problema. Ăsta e doar un simptom. Pentru mine este important... Hai să facem o treabă. Dragilor, ceilalți care sunteți aici prezenți, spuneți-mi ce este important acum. Când ea nu recunoaște, scrieți vă rog în chat, vreau să văd dacă e cineva care a înțeles ce trebuie să faceți. Când ea nu recunoaște că își dă mesaje cu alt bărbat. Când ea spune, dar ce mare lucru, ce ar trebui să faci tu, dacă ești soțul ei, da? Ce nevoie are ea? Bravo Aurora! Ce a adus-o în acest prac? Bravo! Să văd nevoia pe care o avea? Bravo! Să mă întreb ce este în spatele comportamentului. Bravo, Estera! Deci, aici, rolul tău este dublu. Să te întrebi, de ce a simțit nevoia să-și dea mesaje cu alt bărbat? Și a doua preocupare este, de ce nu recunoaște ea implicațiile faptului că-și dă mesaje cu alt bărbat? De ce nu vrea să-și recunoască? Da, măi Eugen, te-am rănit. Da, am dat mesaje cu alt bărbat, nu e ok. Da, știu că dacă îmi dau mesaje cu alt bărbat, te îndurerează foarte tare. De ce nu recunoaște ea asta? Asta e întrebarea mea. Asta este preocuparea. Asta ar trebui să mă concentrez. De ce nu recunoaște ea că este în neregulă să-și dea mesaje? De ce îmi ascunde treaba asta? Da, Carmen, trebuie să iei focusul de pe tine. Exact. Deci faptul că eu îi spun, vezi oamena că îți dai mesaje cu alt bărbat și nu-i ok și ea refuză să recunoască că își dă mesaje sau refuză să recunoască că e grav și are atitudinea de, nu știu ce-i cu asta, mie îmi spune că ea în relație cu mine nu se simte în siguranță, nu se simte văzută, nu se simte înțeleasă, nu se simte liberă să spună fix ce gândește. Pentru că dacă, ar fi foarte deschisă, foarte sinceră și ar lua-o cumva. În funcție de relație, pedepsa e foarte diferită. Fie nu mai vorbesc cu ea, fie divorțez, fie o pedepsesc într-o formă sau alta. Și atunci, nu mai zic estera, asta este deja întrebare de master. aproape de doctorat, cu ce am participat eu, ce nevoie am încălcat. Te rog, Claudia.
Ideea este că eu am întrebat ce n-a fost ok sau ce nu am făcut eu de Tu ai ales să le trimiți mesaje frumoase și atenții altor doamne și mie nu. Și răspunsul a fost poker face. Dar exact, n-am făcut nimic. Problema e că am întrebat de ce am făcut ceva greșit. Nu am făcut ceva ca să știu ce pot să fac pe viitor, să încerc să mă corectez. Și am zis, nimic. Și zic, ok. Și atunci, doamnele, colega de servici, celelalte doamne, ce au făcut concret? Nimic. Și am zis, ok, atunci nu o să mai fac nicio nimic. Dar ce rost are să... nu știu. E destul de ciudat. O să.
Învățați în modul 6 și 7 despre energia interioară, ce pleacă din interior. Deci vreau să mai dau în maxim 3 minute, vreau să încheiem subiectul ăsta, că noi n-am făcut nimic din ce mi-am propus în seara asta. Dar vreau să înțelegeți ceva. De multe ori, ce spunem noi cu cuvinte, este contrazis de expresia noastră facială, de atitudinea noastră, de limbajul non-verbal și de energia care pleacă din interior. de foarte multe ori este contrazis și noi nici măcar nu ne dăm seama. Și pentru că e foarte mult de povestit și din respect pentru voi și pentru că vreau să păstrez procesul, parcursul programului, n-am să vă predau acum ce oricum am predat în modulul 6 și 7. Dar vreau să înțelegeți pe scurt așa. Degeaba spun eu, Claudia, Eu pot să spun același lucru din două energii, din două stări interioare. Pot să te întreb. Dar de ce ai simțit nevoia să dai mesaje a altor femei?
A, nu, am zis că mi-ar plăcea să-mi...
Stai, stai, stai puțin.
Ascuze.
Îi dau doar exemplu. Ca să vedeți diferența. Dar de ce ai simțit nevoia să dai mesaje a altor bărbați? Mă întreb eu pe nevastă mea. Dar de ce ai simțit nevoia asta? Ia uite, vezi gesturile mele? Îți spun eu, la întrebarea asta nu.
O să-mi răspund niciodată.
Niciodată nu o să-mi răspundă nevastă-mea când o să am atitudinea asta. Dar de ce ai simți nevoia să dai mesaje altor bărbați? Chiar nu înțeleg. A doua variantă. Cum de-ai simți nevoia să dai mesaje altor bărbați? E foarte greu să înțeleg. Aș vrea să înțeleg asta pentru că vreau să ne apropiem mai mult. Și indiferent, Ce răspuns îmi vei da, vreau să știi că nu se schimbă nimic în negativ în relația noastră. Ați văzut diferența? Cum te simți în nevoia să dai mesaj altor bărbați? E aceeași întrebare.
E formulată diferită.
Tonul este altul. Umerii mei sunt lăsați. Nu mai sunt în poziție de luptă. Sunt într-o altă poziție. Sunt cu umerii lăsați. Sunt curios. Toate astea se simt, nu se simt, se citesc. Nervul nostru vag, împreună cu neuronie oglindă, fac o traducere aproape fidelă. Fac o traducere aproape fidelă. Sunt mari experti în criminalistică, în minciuni și așa mai departe de la FBI care analizează comportamentul nostru și expresiile noastre faciale și efectiv când cineva vorbește acești experti opresc, pun pe pauză la fiecare secundă și observă o sprânceană ridicată, mimica feței, expresia corporală, tot, tot, tot, tot. lucru pe care nervul nostru vaga îl face, fără să punem noi pe pauză toate astea. Și atunci partenerul aude cuvintele tale, dar citește altceva din felul în care tu te comporți. Și după aia spui, bă, dracului ăsta, l-am întrebat ce aș putea să fac diferit, dar nu mi-a răspuns. Păi de-aia nu ți-a răspuns, că ți-a simțit agitația din interior, ți-a simțit nervii, ți-a simțit frustrarea, a simțit energia din interior care clocotea. și nu mai funcționează nimic. De-aia eu vă tot spun, mergeți pas cu pas cu programul ăsta și o să înțelegeți pe parcurs lucrurile, pentru că toate au o noimă. Eu degeaba vă ofer acum niște tehnici de cum să vorbești cu partenerul dacă în interiorul tău nu se întâmplă o schimbare. Degeaba îți ofer toate tehnicile din lume, cele mai bune de pe planeta asta dacă ți le ofer, și tu le aplici ca la carte, cuvânt cu cuvânt, Dar dacă în interiorul tău, în continuare, te simți nedreptățit, ești frustrat, ești agitat cu privire la ce face partenerul, ți se pare ție că ce face el nu e ok, că cumva te-a nedreptățit, cumva te-a... mă rog, ești agitat în interiorul tău, se simte în exterior, se va transmite în exterior fără ca tu să-ți dai seama. Și după aia te miri și spui, bă dar nu funcționează nicio tehnică. Păi de-aia nu funcționează, că partenerul a citit toată energia ta interioră.
În momentul ăsta nu mai fac nimic pentru că am început să mă iubesc pe mine mai mult și în momentul în care vorbești cu o statuie, cel mai chestiu nu mai vorbești. Și atunci mă focusez pe mine și prin nevoile mele și restul sunt detalii. Fiecare alege ce face mai departe.
Claudia, dragă, dacă tot suntem în cadrul unui program în care învățăm despre relații, am să-ți zic cu tot dragul, Atitudinea pe care tu o ai acum este o atitudine defensivă și pasiv-agresivă.
Da, e adevărat.
Care revine tot din traumă.
După ce ești jignit, umilit și lovit, nu mai...
Corect. Corect. Te cred. Și ăsta e primul pas. Din atitudinea aia de hai să ne luptăm, te duci în partea cealaltă, dar tot o extremă este. Hai să mă retrag, hai să nu mai spun nimic.
Da, dar am spus că vreau să vorbim, termen. Uite când vrei, când poți, niciodată nu se vrea, niciodată nu se poate. N-avem ce să vorbim, că ești spălată pe creier. Că așa sunt toți psihologii și toți, a, că niște, a, că are băpa pe bani, ești pe spal pe creier. Și cu asta încheiat orice discuții. Și atunci discuțiile nu există. Nici măcar salut, bună ziua, am venit, am plecat, la revedere, pa. Și atunci ce rost au? Adică o să muncesc cu mine atât cât o să pot și restul Dumnezeu cu mila. Pentru că fix ca la o căruță. Dacă ai o căruță cu doi cai la care unul trage și unul stă pe loc sau trage dreapta, Căruța aia n-are cum să meargă înainte, decât cu...
Știu.
Deocamdată v-am tot zis, hai să nu ne gândim la celălalt cal. Că el stă pe loc sau ea scuzează.
A, nici nu vreau să mă gândesc.
Deocamdată vreau să mă gândesc la mine. Însă, e foarte important. Din ce energie îmi propun să lucrez cu mine? Dacă îmi propun să lucrez cu mine din energia, bă, am înțeles că așa-i sănătos.
Exact.
Am înțeles că am nevoie...
Indiferent de ce îmi vrea partenerul sau nu, eu oricum o să lucrez cu mine.
E una.
Și dacă eu încep să lucrez cu mine, dar în continuare mă uit la partener ca la un... Nesimțit, nepăsător, ignorant, unul căreia nu-i pasă, irecuperabil, n-ai cu cine, că e... Dacă în sufletul tău tu vrei să lucrezi cu tine, pentru că, conștient sau nu, îl consideri pe partenerul tău inferior, irecuperabil, asta nu este o energie sănătoasă.
Nu.
Eu vreau să lucrez cu mine ca să fiu un om mai bun. Eu vreau să lucrez cu mine pentru că trebuie să-mi asimilez, să-mi integrez ali mele pentru că toți au AVM, pentru că vreau să fiu un exemplu pentru copiii mei și pentru că vreau să fiu un om integru.
Ok.
Nu-i că n-ar fi capabil. Dumnezeu mă ierte de parte de mine, nu aduc astfel de acuzii.
Bine. Bun.
Foarte bine. Hai să mergem mai departe. Hai să mergem mai departe și să facem ceea ce mi-am propus pentru seara asta, că chiar vreau să înțelegeți asta. Deci, în primul rând te invit să-ți notezi mai multe comportamente negative ale partenerului, oricare ar fi ele. Al doilea lucru, alege un comportament pe care vrei să lucrezi. Pasul trei, stai și analizează ce ai făcut până acum când partenerul a făcut de regulă comportamentul ăsta, care ți-a fost atitudinea, ce ai zis, cum ai reacționat, Asta ar fi bine să stai liniștit, să fii sincer cu tine, pentru ca să înțelegi de ce partenerul se tot închide, se tot retrage. Vreau să vă spun un lucru foarte clar. Dacă partenerul în continuu se tot retrage, se tot închide, tot luptă cu tine, tot este defensiv, tot este într-o luptă continuă cu tine, ăsta-i semn foarte clar, că acolo ceva în abordarea voastră, tu față de el și el față de tine, ceva nu-i în regulă. Deci trebuie să trecem de pragul ăsta. Deci pasul 3 este cu scopul de a conștientiza ce ai făcut până acum și nu a funcționat, pentru că dacă partenerul s-a tot retras, s-a tot închis, înseamnă că ceva ai făcut acolo și trebuie să conștientizezi La pasul 4, care este cauza din spatele comportamentului? Adică, care este nevoia nesatisfăcută? Și foarte important este să înțelegeți că aceeași reacție a partenerului poate avea ca sursă 1, 2 sau chiar 3 nevoi nesatisfăcute. Adică s-ar putea ca uneori partenerul să strige la tine și tu te întrebi, bun, strigă la mine. Care este nevoia nesatisfăcută în momentul ăsta? O fi nevoia de conectare? O fi nevoia de competență? Sau o fi nevoia de autonomie? Ei, răspunsul este acesta. Poate să fie doar una dintre nevoi Poți să fie două nevoi sau poți să fie trei nevoi încălcate. Deci nu este obligatoriu ca să fie doar o nevoie încălcată. Poți să fie două sau chiar trei nevoi. Ca sursă la același comportament negativ al partenerului. Și acum vreau să vă dau un exemplu. Să spunem că partenerul ridică tonul la tine, strigă la tine. Asta e reacția. care te deranjează. Și tu stai și te întrebi, bă, ce nevoie i-am încălcat eu acum? Ei bine, partenerul ar putea să strige la tine pentru că i-ai încălcat nevoia de conectare.
Cum?
Pur și simplu, tu stai pe telefon, îl ignori, el vorbește cu tine, tu în continuare stai pe telefon, îi mai zici din când în când, da, da, zi, că te aud, și la un moment dat el strigă la tine și spune, dar mai lasă, n-ai vreodată, telefonul ăla din mână. Ei bine, în contextul ăsta, dar mai lasă-mă aibă o dată telefonul din mână, cu tonul ridicat. Care-i nevoia pe care partenerul percepe că i-ai încălcat-o? Păi nevoia de conectare. El nu s-a putut conecta cu tine. Da? Telefonul, în opinia lui, era o piedică în conectarea cu tine. Și atunci el a ridicat tonul și a spus, dar mai las o dată telefonul ăla din mână, nu te mai supor când stai pe telefon. Ce ai tu de făcut în situația asta? Să te gândești, mă, de ce a strigat el? De ce a strigat și mi-a zis să las telefonul din mână? Care o fi nevoia pe care ar fi vrut să o satisfac? Este clar în contextul ăsta că nevoia de conectare este cea care el percepe că nu este satisfăcută? Este clar? Mirella? Ioana? Dați un semn? E clar pentru voi. Da? Deci telefonul, în situația asta, practic stătea între voi doi. Nu vă mai puteați conecta. Atunci era să-mi țin nevoia? A să-mi țin nevoia. Avem timpul pursul ăsta să strige. Las-o o dată telefonul ăla din mână. Hai să ne uităm mai departe. Ar putea să fie nevoia de competență la mijloc. Și anume, partenerul poate a încercat să repare ceva prin casă și nu i-a ieșit. Și tu faci o glumă de-aia sarcastică, mare profesionist ești tu, de ce n-ai chemat pe cineva să repare? Te-ai băgat tu, ai stricat mai rău. Și în contextul ăsta, partenerul s-ar putea să strige la tine, să ridice tonul. Da, dacă ești tu mai priceput, de ce nu repari tu? Și strigă la tine. Nu, în contextul ăsta. De ce a strigat? Ce nevoie simte el că i-a fost încălcată? Păi în contextul ăsta, nevoia de competență. Dar el a încercat să fie competent, a încercat să repare ceva, să demonstreze că-i priceput la ceva și tu l-ai criticat pentru asta, nu ai văzut eforturile lui și în situația asta percepția lui este că ai încălcat nevoia de competență și prin urmare a ridicat tonul la tine, a strigat la tine. Dar ar mai putea să fie și un alt context în care el strigă la tine. Va să fie contextul în care i-ai încălcat nevoia de autonomie, și anume, tu îi spui ce să fac, îi spui ce să vorbească într-un anumit grup, la o anumită întâlnire, tu îi spui cum să se poarte, mă rog, te porți ca un tătic, cu copilul sau ca o mămică, și la un moment dat, el, pentru că se simte controlat, ridică tonul la tine și spune, bă, nu îmi spui tu mie ce să fac! cu tonul ridicat. Și ăsta este deja un alt context în care el ridică tonul la tine. Deci ați observat, în toate cele trei contexte, el a ridicat tonul, dar în situația asta a fost alt context. A ridicat tonul la tine ca să-ți spună, nu îmi mai dicta ce să fac cu viața mea. Cu alte cuvinte, el ți-a spus, nevoia de autonomie mi-a încălcat-o. Nu m-a mai lăsat pe mine să decid. Așadar, la pasul 4 vreau să vă spun că este un lucru foarte, foarte important pe care trebuie să-l faceți de fiecare dată. Nu vă ghidați doar de comportamentul negativ. Adică, nu întotdeauna când partenerul, să zicem, rămân la exemplu ăsta, strigă la tine, iese din același motiv, din aceeași cauză. Uneori poate nevoia de conectare să îl determine să strige la tine, uneori faptul că i-ai încălca nevoia de competență îl determine să strige la tine, alteori faptul că i-ai încălca nevoia de autonomie îl determine să strige. Deci observi, același comportament negativ poate să aibă trei cauze. Înainte să mergem mai departe, este clar ce am zis acum?
Da?
Dați-mi din cap un pic, Mihaela, Mirella, Ramona, Ioana, bun. Așadar, contextul te ajută să-ți dai seama despre care nevoie este vorba. Uneori poate fi o singură nevoie, alteori pot fi două nevoie sau uneori pot fi trei nevoie. Și acum vreau să vă mai dau niște exemple ca să înțelegeți. Comportament negativ. Partenerul nu cooperează.
Da?
Sunteți de acord că ăsta e un comportament negativ? Tu ceri să facă ceva și el nu face. Da? Deci comportament negativ. Care nevoie ar putea să stea în spatele acestui comportament negativ? Adică ce nevoie încălcată, nesatisfăcută, poate să îl determine pe partener să nu coopereze. Ce înseamnă că nu cooperează? N-are chef să facă ce îi ceri tu. Îl rogi să ducă gunoiul? Nu duce. Îl rogi să stea cu copilul? Nu stă. Îl rogi să te ajute la gătit? Nu te ajută. Îl rogi să ieșiți undeva? Nu vrea. Nu vrea să facă nimic.
Bun.
Ce nevoie i-ai putea încălca încât partenerul să ajungă să spună, n-am timp să fac ce-mi zici tu? Păi, poate să fie o nevoie, două sau chiar trei nevoi în diferite contexte. Și ți-am scris aici pe ecran. Contextul îți arată care este nevoia de fapt încălcată. Să zicem că tu ai fost foarte ocupat săptămâna asta, azi vorbii doar despre chestii practice, logistice, foarte puține intimitate. Și tu îi ceri partenerului să te ajute la treburile casei. Da, voi ați stabilit ceva împreună și îi ceri să te ajute la treburile casei. Iar el nu vrea să te ajute în contextul ăsta. Adică în contextul în care voi nu v-ați conectat emoțional. În situația asta, Nevoia pe care el crede, sau percepe că este eu în calc, este nevoia de conectare. Practic el se simte deconectat de tine și înainte să te ajute la treburile casneice, parcă ar vrea să stea un pic în brațele tale, parcă ar vrea un pic să discutați și după aia să vă apucați de treabă. Mergem mai departe. El ar putea să nu coopereze cu tine pentru că percepe că îi încalci nevoia de competență. De ce? Uite în ce context. Săptămâna trecută, să zicem că tu, partenerul a făcut o chestie, nu i-a ieșit prea bine, și să zicem, nu știu, a spălat vasele, da? Și nu le-a spălat el prea bine, așa cum se întâmplă uneori prin familie, te duci, după el verifici și îți pui mâinile în cap și spui, doamne, uite, nici vasele nu știi să le speli, lasă că le spăl eu în locul tău. Ei bine, data viitoare când îl rogi să spele vasele, ce crezi că va face partenerul? Spalele, Mirelo! Dacă n-a fost bine cum le-am spălat și m-ai mai și criticat, spalele! Cu alte cuvinte, îi ceri să coopereze la ordinea în casă, să spere și el vasele, și nu o să mai vrea! Nu o să vrea să coopereze. De ce? Pentru că ieri, alaltă ieri l-ai criticat pentru cum a spălat vasele, practic i-ai transmis inconștient că este incompetent și în mintea lui s-a așezat ceva. Dacă oricum sunt incompetent, de ce să mai încerc? Dacă oricum ce fac eu nu-i bun, nu o să mai încerc data viitoare. Uite, în contextul ăsta, când îi încalci nevoia de competență, el ajunge să nu mai coopereze. Are sens?
Bun.
Hai să mergem la a treia nevoie, să vedeți în ce fel, când îi încalci nevoia de autonomie, s-ar putea să nu coopereze cu tine. Exemplul 2, dacă îi spui constant ce să facă, cum să se îmbrace, când să tacă, când să vorbească, ce să mănânce și așa mai departe, dacă îl tratezi ca pe un copil, practic, când o să-i ceri să facă ceva, el va intra într-un act de rebeliune. O să-ți zică, da, pe ce măs copilul tău să fac ce vrei tu? Și, practic, o să-ți ignore instrucțiunile, tocmai pentru că tu nu-i mai respecti autonomia. Nu-i mai satisfaci nevoia de autonomia. Adică nu-l lași pe el să decidă cu ce se îmbracă, ce mănâncă, ce spune. Atunci, el, pentru că se simte sufocat, controlat de tine, ajunge să spună... Nu fac ce-mi zici. Ia să văd.
Mă obligi?
Sunt bărbat? Sunt femeie în casa asta? Sunt matur? Adult? Deci... Lipsa cooperării poate să apară și în contextul în care încalci nevoia de autonomie. Asta înseamnă că tu, când vezi că partenerul nu cooperează, de exemplu, când se comportă în felul ăsta negativ, tu trebuie să stai să îți pui întrebarea. Hai să vedem care-i contextul în care partenerul nu cooperează. Și analizând contextul, tu poți să-ți dai seama care-i nevoia nesatisfăcută. Dacă el nu cooperează în contextul în care nu v-ați conectat emoțional, știi că nevoia încălcată e nevoia de conectare. Dacă partenerul nu cooperează în contextul în care a făcut un lucru și tu l-ai criticat că l-a făcut prost, înseamnă că i-ai încălca nevoia de competență și de-aia nu cooperează, simte că nevoia de competență e încălcată. Dacă el nu cooperează în contextul în care tu îi impui să facă niște lucruri și el spune nu vreau să fac ce îmi zici tu, înseamnă că nevoia de autonomie este încălcată. Are sens pentru voi? Ce zic? E logic? E clar? E pe înțeles? Ia să vă văd. Irina, Claudia, Cătălin, e clar?
Bun.
Hai să mai dau un exemplu. Partenerul te ignoră, adică nu vorbește cu tine. De ce te ignoră partenerul? La fel, partenerul te poate ignora din mai multe cauze. Una din cauze ar putea să fie nevoia de conectare, și anume, ați avut o ceartă în care l-ai rănit emoțional, apoi ai trecut peste ce ai zis, așa ca și cum nu s-a întâmplat nimic, Partenerul stă și se gândește, bă dar chiar nu-și dă seama că m-a rănit, că m-a îndurerat. Și pentru că tu nu-ți dai seama și nu spui nimic, pur și simplu partenerul poate alege să nu mai vorbească cu tine. De ce? Pentru că se simte rănit. Simte că nu-ți pasă, că nu ai recunoscut durerea lui. Și în situația asta el pur și simplu alege să te ignore, să nu mai vorbească. Pentru că s-a simțit deconectat de tine. Însă ar putea să te ignore sau să nu vorbească cu tine și în alt context.
2.
Pentru că i-ai încălca nevoia de competență. Adică poate le-ai criticat în fața altora pentru ceva ce nu știa să facă. Ai râs de el. Doamne, ăsta zici că are două mâini stângi. sau când conduce prost, îl faci de râs în fața prietenilor lui sau a încercat nu știu ce business și nu i-a ieșit și după aia a râs de el, da? sau îi reproșezi, tot felul de chestii că nu te pricepi, nu-ți iese niciodată nimic, nu mai strigi banii și așa mai departe. Ei bine, în contextul ăsta, ca reacție la felul în care îl tratezi, partenerul s-ar putea să se închidă, să nu mai vorbească pentru că se simte umilit, se simte incompetent, și nu mai vrea să se expună. Și, în contextul ăsta, nevoia pe care i-ai încălcat-o e, de fapt, nevoia de competență. Este și nevoia de conectare în contextul ăsta, de fapt, să am în două. Sau, partenerul, după cum am zis și la exemplu mai devreme, nu cooperează, poate să fie și nevoia de autonomie care stă în spatele comportamentului său, adică faptul că nu vorbește. Și anume, dacă tot îi dictez ce să facă, cum să vorbească, cum să se exprime, cum să se poarte, dacă îl corectez constant, sau puteacă la un moment dat partenerul să spună, bă, nu mai îmi pun mintea cu omul ăsta, cu femeia asta, mai bine mă retrag, stau în banca mea, nu-i mai spun nimic. Și atunci simte cumva că în tăcerea lui, în liniștea lui, în retragerea lui, măcar controlează ceva. Tăcerea este a mea. Fac ce vreau în carapacea mea. Măcar ăsta e singurul lucru pe care poate să-l controleze. Că în relația cu tine nu mai poate controla nimic. Simte că a pierdut total controlul.
Bun.
Deci după cum ați văzut și aici, la același comportament, partenerul te ignoră sau nu îți vorbește, pot să fie mai multe cauze. Poate să fie o cauză, a doua, a treia. Nu. Tu ca să afli de ce nu îți vorbește partenerul, trebuie să te gândești care-i contextul. În ce context partenerul nu îmi vorbește. Și când îți pui întrebarea asta, de fapt tu afli care nevoie este încălcată. Și ultimul exemplu pe care vi-l dau este cu infidelitatea Evident că subiectul ăsta e mult, mult, mult mai amplu, dar doar așa ca exemplu, ca studiu de caz. De ce este partenerul infidel? Când ajunge partenerul să fie infidel? Să flirteze cu altcineva, să trimită mesaje, să creeze conexiune emoțională sau fizică, sexuală cu altcineva. În ce contexte? Păi poate să fie în contextul în care îi încalci nevoia de conectare, adică relația voastră este rece, formală, nu prea există intimitate între voi, nici emoțională, nici fizică, nici sexuală, atunci partenerul simte că nevoia lui de conectare nu este satisfăcută, nu se poate conecta profund cu tine și o modalitate disfuncțională pe care el o știe pentru a satisface nevoia de conectare este că se duce în relație cu altcineva, și are o aventură fie emoțională, fie fizică, sexuală, da? Deci îi încalci nevoia de o conectare, nu mai este conectat cu tine, se conectează cu altcineva. Sau infidelitatea poate să apară în alt context, când îi încalci nevoia de competență, adică dacă îl critici constant pentru cât de prost face lucrurile, dacă nimic din ce face el nu-i suficient de bun, Atunci ar putea ca partenerul să întâlnească o persoană care îl apreciază pentru ce face el, care îl încurajează. Hai, nu-i nimic. Și ce dacă ai greșit? În continuare o să îți ia să... Atunci se simte competent în relație cu altcineva și poate să dezvolte o legătură amoroasă cu o persoană care îl sprijnă, îl încurajează, care-i satisface cineva de competența. Sau, infidelitatea poate să apară într-un alt context, și anume când îi încalci nevoia de autonomie. Adică îl îngrădești. Da' unde ești? Da' cu cine te duci? Da' de ce te îmbraci așa? Da' nu mai ieși, da' prea mult stai cu ăia, prea mult stai cu alea, prea mult vorbești cu nu știu cine. Ar trebui să faci mai mult. Practic tot timpul îl controlezi, îl sufoci. Și la un moment dat găsește partenerul tău pe cineva, care îi oferă libertate de plină, care... nu-i comentează niciodată cum cheltuie banii, cum își organizează programul, cu ce prietenii iese, nu-i judecă niciodată deciziile, practic partenerul întâlnește pe cineva care-i oferă libertate totală, nu-l controlează în niciun fel, la un moment dat se simte liber, se simte autonom și este foarte natural, foarte ușor să dezvolte o relație extraconjugală.
Bun.
Deci v-am arătat ce am vrut să vă arăt că pentru același comportament negativ pot să fie mai multe nevoi neîndeplinite. Rolul tău este ca atunci când partenerul se comportă negativ să stai, să spui cu sinceritate întrebarea în ce context a apărut acest comportament negativ al partenerului și prin urmare hai să văd care este nevoia pe care i-am încălcat-o.
Da.
Deci ăsta a fost pasul 4. Și acum apare pasul al 5-lea. Da, deci la pasul 4 afli care este cauza din spatele comportamentului. Și la pasul 5, evident că e nevoie să creezi un context în care partenerul să aibă acea nevoie satisfăcută. Cum poți să-i satisfaci nevoia? Asta o să învățăm în modulele următoare, deocamdată nu vreau să mai insistăm pe asta, pentru că o să vorbim în continuare. Și în seara asta aș vrea măcar două, trei exemple din partea voastră să iau și vreau să văd cine dintre voi ar vrea să lucreze. Eu mi-aș dori să fie altcineva în afară de cei care au mai lucrat. Vreau să ofer ocazia și altora. Și aș vrea să facem acest exercițiu simplu. Alege un comportament negativ al partenerului tău Pasul 2. Spune cum te-ai purtat până acum, cum ai reacționat până acum când partenerul a făcut acel comportament. Apoi pasul 3. Hai să aflăm care este cauza din spate, nevoia. Și la pasul 4 asta o să vorbim la modulele următoare. Deci cineva dintre cei care nu au mai vorbit până acum mi-ar plăcea dacă s-ar oferi și ar spune bă uite aș vrea să lucrez eu pe un comportament negativ al partenerului. Cine vrea? Nu știți niciun comportament negativ pe care partenerul are? Un comportament! Nu știu oricare ar fi el! Hai sa luam ca exemplu. Nu, deci nu trebuie sa fie neaparat, ba ar fi bine daca ar fi ceva real, nu trebuie sa-i inventezi. Dar nu trebuie sa fie, nu stiu ce comportament foarte greu, foarte, un caz foarte greu, dar vreau asa, ceva simplu macar. Dar orice comportament. Samuela, hai sa vedem. Stai putin, ca am vazut ca a ridicat altcineva in mana.
Madalina.
Madalina? Te rog deschide-ti microfonul.
Bună seara, la toți!
Bună!
Bună!
Ia să vedem! Bună!
Mă auziți?
Da!
Mi se pare că se plânge mereu.
Bun. Se plânge mereu partenerul. Se plânge de ce? Se plânge că?
În general. Bacă plouă, bacă e timp urât, bacă îi convine una alta. Dacă am plecat prea devreme, trebuie să plecăm mai târziu. Asta percep eu de la el, că e mereu nemulțumit. Probabil asta ar fi TAI-ul.
Hai că acum nu lucrăm pe TAI. Nu aș vrea să mergem pe metoda de martiri. Acum ne concentrăm pe teoria autodeterminării, pentru că vreau să facem un singur lucru, să aflăm care e nevoia nesatisfăcută din spatele comportamentului său negativ. Doar atât vreau să facem. Pentru că e foarte important că tu nu știi ce să faci în situația asta. Dacă nu știi de ce se plânge, pe tine te deranjează în continuare că el se plânge, se plânge, se plânge, dar când te gândești ce să faci ca să nu se mai plângă, nu știi cum să îl ajuți. Așa că hai să vedem. Se plânge și în privința ta sau se plânge doar în privința altora, a vremii, mai știu eu?
În general, și și, da. Este foarte pesimist, să zicem din fire.
Ok.
Ca să putem să identificăm exact nevoia care este nesatisfăcută, ar trebui să luăm un exemplu concret. Dăm o situație în care el s-a plâns. Pentru că noi trebuie să vedem ce nevoie are el nesatisfăcut atunci când se plânge. Și dacă vorbim în general, pot să-ți spun din start că el se poate plânge în toate cele trei situații. Că are nevoia de conectare încălcată, de competență sau de autonomie. Dar ca tu să știi ce ai de făcut încât să înceteze plânsul lui, tu trebuie să identifici într-o situație specifică care a fost acea nevoie nesatisfăcută. Dă-mi o situație concretă în care el s-a plâns.
Uite.
Spre exemplu, se plânge că nu sunt destul de afectivă cu el. El vrea mereu cu picuri de genul...
Bravo! Un exemplu foarte bun. Dacă se plânge că nu ești foarte afectivă, care-i nevoia nesatisfăcută?
Conectarea.
Te-ai prins, bravo! Înseamnă că are nevoie să se conecteze cu tine. Simplu. Dacă el se va conecta cu tine, ce se întâmplă cu comportamentul lui? Se plânge. Ce crezi că se va întâmpla?
Se dizolvă? Nu se mai plânge?
Hai să vă dau un exemplu. Nu știu dacă ați ascultat, nici nu mai știu dacă am spus în modulul 3, în înregistrare sau nu, dar ideea e așa. Gădește la copilul tău. Copilul plânge. Da, copilul are 2 ani. Plânsul este un comportament negativ. Care sunt variantele prin care tu poți să îl faci pe copil să înceteze plânsul? Varianta 1. Îi dai două palme peste gură, îi spui dacă mai plângi, te omormă copilul și poate să tacă copilul. Da, depinde. Dacă l-ai bătut suficient de mult până la 2 ani și îți știe de frică și s-ar putea să închidă gura pentru că este frică de tine și știe că își o ia rău de tot și atunci până se încetează din cauza fricii că l-ai amenințat, că îi dai la fund. Sau, asta e varianta nesănătoasă. Care e varianta sănătoasă ca să îl determini pe copil să tacă din gură?
Să-l iei în brațe, să-i dai atenție, să te conectezi cu el?
Și dacă copilul lui este foame de moare și tu îl iei în brațe și îl ții în brațe?
Să-i hrănești nevoile fiziologice.
Bravo, mă dă iubirea și răspunsul corect. Abordarea sănătoasă este, te preocupă care-i nevoia care îl face pe el să plângă. Că el poate să plângă din 10 motive. Că este foame, că este sete, că îl doare burta, că îl dor dinții, că te simte pe tine departe, că este somn, că aia, că cealaltă, poate să plângă din multe motive. Și el doar plânge și tu nu știi ce are copilul ăsta. Și le iei în brațe și tot îl legești, tace un minut de ușear, se apucă de plâns și spui, dar nu mai știu ce să-i fac. Cum îl faci pe copil să înceteze plânsul? Trebuie să descoperi nevoia. Dacă este foame, singura soluție eficientă este să-i dai să mănânce. În momentul în care îi dai să mănânce, practic tu i-ai hrăni nevoia. Ea s-a desfăcut nevoia. Ce se întâmplă cu plânsul?
Se oprește.
Se oprește. Nu mai trebuie să-i spui tu, dar termină-mă copile cu plânsul. Dacă într-adevăr aia a fost nevoia lui, foamea, și tu i-ai dat să mănânce, va înceta plânsul. Dacă nevoia lui era de apă, îi dai apă, încetează plânsul. Dacă nevoia lui era de somn, îl pui la culcare, va înceta plânsul. Dacă nevoia lui era de atenție, de iubire, îl iei în brațe, îl iubești, te joci cu el, încetează plânsul. Dacă tu le îmbrațe în timp ce lui este foame, nu o să înceteze plânsul. Tace un minut, două și iar începe, iar începe să plângă. Până nu-i dai să mănânce, deci ar fi genial. Dacă copilul lui este foame, tu le îmbrațe, legea, nu-i trece foamea. Că ar fi mișto așa, n-ai mai cheltui banii pe mâncare. Le crește doar cu legănat. Nu, trebuie să dai să mănânce, frate. Lucrul ăsta e valabil, deci ce v-am zis eu acum e valabil în vința nevoilor fiziologice, am încă abia dormit așa mai departe, dar exact lucrul ăsta e valabil și în domeniul nevoilor psihologice, nevoile emoționale. Dacă partenerul tău are nevoie de conectare cu tine, poți să-l încurajezi tu că, mamă, ce bărbat de treabă ești, mamă, ce descurcăreț ești, bă, te laud, îl apreciezi, poți să îi hrănești orice altă nevoie, Dacă nu te conectezi cu el așa cum are el nevoie, c-o fi prin sex, c-o fi prin discuție, c-o fi prin îmbrăcișări, c-o fi prin... Habar n-am cum vrea el să se... Unii se conectează jucându-se. Hai să ne jucăm. Hai să ne plimbăm. Habar n-am. Fiecare se conectează în modalitatea lui. Deci dacă tu nu îi dai să mănânce când îi este foame, degeaba îi dai apă, că el o să urle în continuare, o să se plângă în continuare, o să se comporte în continuare negativ. Așa că dacă el se plânge în prezența ta că nu ești suficient de afectuasă, tu poți să faci să înceteze plânsul lui doar într-o singură condiție. Bine, sunt două condiții, două situații. Bărbate, dacă te mai aud plângându-te, am divorțat de tine, variantă nesultă, sau varianta sănătoasă, să te interesezi, să te preocupi. Ce înțelege bărbatul meu prin conectare? Cum vrea el? Ce înseamnă pentru el afectivitatea? Cât de afectuasă ar trebui să fiu eu? Care sunt gesturile pe care ele le consideră ca fiind afectuase? Cine și-a deschis microfonul, vă rog să vi-l închideți. Deci asta trebuie să fie preocuparea ta. Care sunt acele comportamente ale mele? pe care eu să le manifest astfel încât el să le considere drept comportamente afectuase. Pentru că în relație cu un bărbat comportamentul afectuos ar fi ceva, în relație cu bărbatul tău alte comportamente ar fi dovadă de afectivitate. Dar l-ai identificat foarte bine. Se plânge că nu ești afectoasă, înseamnă că nevoia de conectare nu este satisfăcută. Nu se simte aproape. Bravo, Mădălina! Altcineva?
Mulțumesc!
Estera.
Zim comportamentul negativ al partenerului și hai să identificăm cauza sau cauzele.
Comportamentul negativ ar fi... M-am auzit aici?
Da.
Perfect. Că nu vin și din partea lui anumite lucruri. De exemplu.
Adică nu...
Eu stau cu copiii, coleg în fiecare zi, o dată la două seri, facem curândul, și când văd că e prins într-o treabă, stau și cântă la pian pasiunea lui, ok, te las în seara asta, îi coleg eu pentru că văd că... Faci ceva ce-ți place, culc eu. Și mă aștept, ca de-a rândul lui, dacă vede că nu mă simt bine sau am ceva de lucru, să fac același lucru pentru mine. Știu că-i o așteptare poate.
Întrebarea mea pentru tine este, te aștepți să facă ceva sau îl rogi să facă ceva și nu o faci?
Mă aștept, asta e greșeala.
Atunci poți să uiți. De-mi alt exemplu. Dacă doar te aștepți, îți spun din start că e atitudine greșită. Nu e sănătos. Vă rog frumos. Mulțumesc, Esthera, pentru exemplul tău. Vreau să vă zic tuturor celorlalți. Partenerul tău nu este Dumnezeu încât să-și dea seama să-ți ghicească gândurile. O să învățați în modurile următoare cum să cereți ceva partenerului încât el să spună ok, fac, sau să zică nu, fac. Dar ca idee, dacă nu te-ai exprimat, să te aștepți doar... Poți să-mi găsești alt comportament negativ?
Îi spun ceva și nu mă uit?
Sau, hai totuși să rămânem la ăsta. Hai că-i interesant.
Dar poate să fie și cazuri în care...
Nu mai puțin, hai că-i foarte interesant și ăsta. Și cred că se identifică multă lume. Hai să zicem altfel la ceea ce ai zis tu. Tu ai zis că nu faci ce mă aștept eu. Hai să zic altfel. Am putea să spunem că comportamentul negativ al partenerului este că nu se interesează ce așteptări ai tu?
Da, poate să fie și asta.
Sau nu-i pasă de așteptările tale, nu-i pasă de nevoile tale?
Poate să fie, da.
Bun.
Care ar putea să fie nevoia nesatisfăcută care îl poate determina pe partener să nu-i pese de tine?
Cred că principal e conectarea.
Explică-mi foarte bine, dar vreau să văd dacă ai înțeles de ce. Sunt de acord cu asta.
Dacă nu e interesat de mine, e pentru că eu nu caut interes. Poate eu nu mă simt interesat de el să caut conectare. Adică nici eu nu sunt interesată de a mă conecta cu el și, în urmă, nici el nu este interesat de mine. Cumva sunt legată.
Bravo! Estela, felicitări pentru conștientizare! Hai să mergem mai departe să săpăm. Vreau să-ți mai dau o explicație la nevoia de conectare. Sunt răspunsul la întrebări. Cum se numesc întrebările alea? Întrebări retorice.
Dar, no.
Când îi pasă unui om de tine? Când se simte conectat cu tine sau când se simte deconectat?
Bineînțeles, conectat.
Vreau să spun că unii oameni nu vor apropierea de partener tocmai pentru că înțeleg că atunci când se apropie de partener trebuie să-i pese mai mult de partener. Trebuie să țină cont. Chiar recent am întâlnit pe cineva care spune, bă, nu vreau să mă apropie de ea. Nu vreau ca daca ma apropii de ea, dupa aia are o gramada de pretentii. Dar ca idee, in momentul in care cineva tine cont de tine, inseamna ca e conectat cu tine. Daca nu tine cont de tine, inseamna ca este deconectat. Adica nevoia de conectare este nesatisfacuta. Adică nu e acolo apropiere, nu e conexiunea emoțională, nu se simte însiguranță emoțională poate, nu se simte suficient de aproape de tine, nu vă cunoașteți foarte bine, nu există o interacțiune așa foarte apropiată, poate nu este nici acceptare foarte multă. Cu alte cuvinte, nevoia de conectare nu e așa cum ar trebui să fie. Concluzia mea este asta, Estela. Dacă vrei ca partenerului să îi pese de tine, de nevoile tale, nevoie să înveți să învățați să vă apropiați mai mult.
În perioada asta nu caut neapărat apropiere. Nu știu dacă e bine sau nu. Caut să schimb lucruri la mine, pentru că e mult mai ușor să îmi caut lucruri care nu îmi plac mie, mie-mie, sau ce mi-ar plăcea partener la mine, decât invers. Încerc să să schimb lucruri la mine, astfel încât să vad o schimbare și după aceea să merg încet spre el.
Bun, e foarte bine. E foarte bine, dar ca idee, ca temă pentru viitor, dacă vrei să dispară comportamentul ăsta lui nepăsarea, e nevoie să înveți să vă apropiați, pentru că nepăsarea apare de obicei în contextul în care nu există o conectare profundă. Adică, dacă nu există conectare profundă, de ce mi-ar păsa de tine? Dar asta-i pe viitor, e foarte bun focusul tău, ține-o tot așa deocamdată. Concentrează-te pe tine, pe ce ai tu de făcut, schimbă-ți comportamentele ale negative, mergi înainte. Dar până atunci, uite ce poți să faci. Învață să-ți pese ție de nevoile lui, învață să-ți pese ție de dorințele lui, de obiectivele lui, de visurile lui, da? Și o să vină ziua când și el o să întoarcă treaba asta. M-auzi? Te-ai blocat?
S-a blocat. Bun.
Diana!
Da, da. Bună!
Bună, Diana!
Comportamentul negativ al partenerului meu, sau cel puțin cel care mă deranjează cel mai mult, e faptul că fuge de responsabilitate. Mereu când e... Nu știu, când avem... Uite, inclusiv acum. E plecat de o lună și jumătate de acasă. Noi ne-am cam deconectat ultima perioadă, iar reacția mea la deconectarea noastră a fost că am tot încercat să explic ce ar trebui să facă, cum să facă lucrurile. M-am enervat, l-am criticat, comparat. M-am enervat pe el, am venit spre el cu multe telefoane, mesaje și i-am spus, dar de ce nu vrei să faci nimic pentru noi, pentru relația noastră? Uite, eu am nevoie de tine, de iubire, de atenție, iar tu pur și simplu nu faci nimic.
Bravo! Felicitări că reușești să vezi ce ai făcut, Iurea, și că recunoști. Bravo ție! Care a fost reacția lui la reacțiile tale?
Cumva eu am încercat să, până acum, până să încep cursul ăsta, am încercat să am o atitudine, sunt puternică, eu fac față la tot și cumva acum am căzut în extrema cealaltă și am devenit așa, nu știu, mai vulnerabilă, mai sensibilă și am spus lucrurile astea cumva. Iar reacția lui a fost, a, ok, acum ești mai sensibilă, ești mai... Cumva nu mă așteptam la treaba asta, mă așteptam să aprecieze. Uite, numai ești așa, știi, stană de piatră, numai ești așa, tu aia puternică, poți să fii și în alt fel, poți să fii și sensibilă, poți să fii și... Iar reacția mea la reacția lui a fost ok, bine, am înțeles.
Bun.
Hai să le luăm pe rând. Eu am zis mai devreme că comportamentele negative pot să fie generate de trei cauze. Că e încălcat nevoia de conectare, de competență sau de autonomie. Fie una dintre ele, fie două, fie toate trei. Hai să luăm un exemplu concret. Ai spus că el fuge de responsabilitate. Ce înseamnă că nu își recunoaște partea de responsabilitate dintr-o situație sau ce înseamnă când spui că fuge de responsabilitate, la ce te referi?
Păi uite, eu îi tot spuneam sau veneam către el să-i spun, băi, uite, eu am nevoie din partea ta de iubire, de conectare, efectiv de conectare simțeam nevoia să mă conectez cu el. Când vorbeam cu el, pur și simplu, el era prezent fizic, nu era pe telefon sau ceva. Eu țineam un monolog, el era ok, am înțeles, o să încerc să fac ceva. O să încerc să procedez altfel. Asta s-a întâmplat odată, de două ori, de trei ori, iar în final eu am venit cu toate reacțiile astea, cu critica, cu comparația, cu... Îi tot spuneam, nu știu, ce am nevoie de la el, cum să facă lucrurile, îi dăteam exemple. Iar el în final, nu știu, a ales calea mai ușoară, ca să zic așa, de a pleca.
Bun.
Sunt mai multe comportamente pe care tu le-ai avut în mai multe ocazii, da?
Da, da.
Bun.
Pentru ca tu să afli care este într-adevăr cauza sau nevoia pe care tu i-ai încălcat-o, ar fi bine așa să faci. E o situație în care tu i-ai cerut afecțiune sau ce i-ai mai cerut tu. După aia, în acea situație, te uiți la reacția ta din acea situație și noi aflăm în acea situație ce nevoie ai încălcat. Dacă vorbești la general, Mie mi-e foarte clar că i-a încălcat toate cele trei nevoi.
E o situație concretă, dacă îți vine în minte. Da, da, da. Îi spuneam, nu știu, hai să lăsăm copilul cu bunica și să mergem și noi la plimbare în parc. Stau la o înghețată să facem ceva noi doi.
Hai să lăsăm copilul la bunica, să ieșim noi doi în parc. Bun, până aici am înțeles. După aia?
Reacția lui, asta ar trebui să zic acum, nu?
Asta e cerul lui, da? Să lăsăm copilul la abunica și să ieșim în parc.
Da, o oră, nu știu, în parc, spre exemplu.
El ce a zis?
El a zis că, nu știu, e obosit pentru că face naveta, de la muncă, în fine. Nu era de acord cu lucrul ăsta că trebuie să petrecem oricum timp noi trei, în niciun caz noi doi. Iar eu insistam la momentul respectiv pe timp noi doi, de petrecut timp noi doi împreună.
Și tu cum ai reacționat aici în situația asta?
M-am enervat, am spus tot felul de chestii, l-am comparat, l-am criticat, i-am spus că Dar de ce relația noastră nu e importantă? Și că orice e mai important decât relația noastră.
Bun.
Comparația. Ce nevoie încalcă? Când îl compari pe el cu altcineva, care e prima nevoie pe care el o va percepe inconștient că îi încalci?
Competență. Nu sunt suficient de bun.
Poate să fie și competență, bravo. Nu sunt suficient de bun ca XYZ, bravo. Dacă el nu se simte suficient de bun, care-i reacția normală a copilului din el? Dacă tu-i transmiți că nu ești competent.
Nu sunt bun, nu știu. Du-te la altul și lasă-mă-n pace.
Bravă, nu-mi pasă, nu mă interesează. Bravă, ai identificat. Ce alte nevoie ar mai percepe că este încălcată când îl compari? Eu am zis asta în modul, nu știu dacă ai reușit să asculti modulul al treilea, sau să mai zic și în modulul 4, nu știu, e sigur pe unde am zis-o. Nevoia de conectare este nevoia mare, nevoia mare psihologică, dar ea mai include niște subnevoi. Și una din subnevoile care este inclusă la nevoia de conectare este nevoia de a mă simți unic. De-aia mă simți special în ochii tăi. Dacă tu mă compari pe mine cu alt bărbat, ce nevoie mi-încalci?
Înseamnă că nu mai sunt unic. Conectare.
Exact. Nu mă mai vezi doar pe mine, nu mă iei pe mine așa cum sunt. Tu l-ai văzut pe altul. Păi bă, dacă l-ai văzut pe altul, du-te cu ăla, că ăla o să satisfacă nevoile. Cu alte cuvinte, mi-a încălcat nevoia de conectare. În momentul în care m-ai comparat, s-a rupt conectarea între noi. Eu nu mai sunt conectat cu tine, Diana. Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă de invitația ta, nu-mi pasă de propunerea ta. Du-te, plimbă-te. După aia, când tu i-ai propus, poți să-ți aduci aminte exact cum i-ai propus să iasă la plimbare? Sau măcar aproximativ cum i-ai cerut, cum i-ai spus?
I-am zis, uite, nu vrei să ieșim și noi, nu știu, la o plimbare în parc, în seara asta, după muncă, după toate cele? Cumva, cred că i-am încălcat și nevoia de autonomie, nevoia trei, pentru că nu am venit. Vrei să ieși în parc să faci ceva diseară, să facem ceva? Am zis, hai să facem X lucru către el.
E foarte, foarte, foarte bine cum ai identificat. Deci varianta pe care tu ai abordat-o si care a ajuns la el a fost... Eu in seara asta nu am varianta decat sa ies la plimbare. Daca ies la plimbare zbai abun, daca nu ies la plimbare sunt ratat. De aia ma si compar cu XYZ. Abordare sanatoasa ar fi fost... Măi, Cosmin, cum te simti? Ai venit de la munca, cum esti? Măi, sunt obosit. Crezi ca te-a relaxat in seara asta o plimbare de jumate de ora sau te-a relaxat mai mult? Hai să vedem. Că sincer vorbind, n-aveam chef de plimbare în fiecare seară.
Da, da, asta clar.
Școala de cuvinte, nevoia de autonomie este satisfăcută când îi oferi omului variante, două, trei variante, în care el poate să aleagă. Când îi pui doar o singură variantă în față, dacă o acceptă, e băiat bun, dacă o respinge, e băiat rău, atunci el, la nivel inconștient, percepe că tu nu-i dai spațiul, nu-i dai variantă de ales și dacă e un copil rebel, va spune, știi ceva, plimbă-te, nu spui mie ce să fac. Se încordează, sau dacă se activează copilul supus din el, știi, din instanțele, copil adult și așa, părinte, dacă se activează copilul supus din el, va spune, bine mă, hai să ieșim, ca să fie bine, să nu te superi pe el, și o să iasă, dar iese îmbufnat, îl târâie după tine. Și nici aia nu e ok.
Da.
Așadar, după cum ai văzut, toate cele trei nevoi sunt încălcate cu o abordare de genul ăsta.
Da, da.
Felicitări. Este clar acum?
Da, da, da. Am înțeles, am înțeles.
Deci, concluzie. Partenerul nu vrea să facă ce îi spun eu. Ăsta e comportamentul negativ. Prima întrebare este, hai să vedem de ce refuză. Ce nevoi am încălcat? În cazul tău, și conectare, și competență, și autonomie. Cum să facem diferit în modurile următoare o să tot învățăm.
Da, da. Le-am încălcat ca să zic așa ca o glumă, ca o paranteză pe toate trei cu brio în cazul ăsta.
Da, bravo.
Exact. Bravo. Mulțumesc, Diana, pentru cum ai lucrat, că cred că a fost clar și pentru ceilalți și foarte bine. Mulțumesc.
Mulțumesc și eu.
Bun.
Dragilor, cam asta este ce avem de făcut. Mă bucur că exemplul ăsta cu Diana a fost foarte clar și ușor de înțeles, tocmai ca să vă fie clar tuturor ce aveți de făcut pe viitor. Și vreau să vă mai ofer aici un mini-test care să vă ajute pe viitor să identificați mai ușor care nevoie este nesatisfăcută.
Și am scris așa.
Când apare un comportament negativ, întreabă-te foarte rapid.
1.
În situația asta concretă, specifică, partenerul are nevoie de atenție, de conexiune, de acceptare din partea mea? Dacă da, înseamnă că e vorba de nevoia de conectare. A doua întrebare. Cumva în situația asta, partenerul se simte neapreciat de mine, incompetent, nesprijinit în ceva ce este important pentru el? Dacă răspunsul la întrebarea asta este da, cel mai probabil în această situație ai încălca nevoia de competență. Și-a treia întrebare care are de face cu nevoia de autonomie. Cumva în situația asta partenerul s-a comportat așa negativ pentru că s-a simțit îngrădit de mine sau s-a simțit controlat sau ca în cazul Dianei a simțit că nu are opțiuni, trebuia să facă neapărat cum am zis eu, că dacă nu făcea așa, indirect îi transmiteam că nu-i băiat bun, dacă, dar înseamnă că i-a încălcat nevoia de autonomie în situația asta. Așadar, prima întrebare care îți dă un răspuns de da foarte clar în minte, este un semn că acolo este nevoia cu care trebuie să lucrezi, nevoia pe care ai încălcat-o. Dacă îți vine să răspunzi cu da la două întrebări sau chiar la toate trei întrebări, înseamnă că în acea situație Tu i-ai încălcat de fapt două sau chiar toate cele trei nevoi. Uite cum zicea Diana, ați văzut, și în cazul ei, în situația asta ea, prin acea întrebare simplă, care îți vine să spui, ce mama n-ai bi fratele, el l-am invitat la o plimbare, dar nu le-am dat în cap, zici că l-am omorât. O invitație la plimbare, pusă într-un context în care partenerul nu-i pregătit, nu are chef, nu-i conectat cu tine, pus într-un context în care nu-i dai opțiuni, singura variantă bună pentru el în seara aia este să iasă cu tine la plimbare, că altfel iese rău, pus într-un context de asta o invitație care este absolut firească, practic te poate pune într-o situație în care îi încalci toate cele trei nevoi. Poate nu-i evident că o să refuze, dar o să spui că e un rău și că e nepăsător și o să reacționezi și se termină seara foarte, foarte nasol. De ce? Pentru că nu am fost atenți la nevoile din spatele comportamentului.
Da. Bun.
Dragilor, pentru seara asta aș vrea să ne oprim aici. Astea au fost... ideile pe care am vrut să vi le las și exercițiile cu care am vrut să vă las în seara asta. Așadar, pentru viitor, ori de câte ori partenerul ajunge într-o situație, se comportă într-un mod în care nu este pe placul tău, prima întrebare este care e nevoia nesatisfăcută. În modulele următoare, mâine o să fie încărcat modul LAL 4-lea, în care o să vorbim despre cum să te porți cu partenerul care are atașament evitant. Modulul ăsta este în special gândit pentru cei care aveți un atașament anxios, cei care vreți să-l controlați foarte mult pe partener, cei care vă activați foarte repede când partenerul nu face ce vreți voi, cei care fierbeți în suc propriu, aule, face partenerul aia, aș vrea să facă pe aia la altă, Pentru cei care vă temesc că partenerul o să vă abandoneze Pentru cei care vă întrebați constant dacă partenerul vă mai iubește, dacă vă mai place, dacă mai este interesat de voi Modulul ăsta este A. Pentru cei care sunteți geloși Da, Diana, și pentru tine, da, pentru cei geloși, pentru cei care au tendința să controleze comportamentul partenerului, da, pe unde umbli, da, cuie ai mai dat like, de cine-ți mai place, mă mai iubești, te mai gândești la mine, ți-e dor de mine, da, de ce nu-mi răspunzi la mesaje mai repede, da, de ce nu ieși cu mine la plimbare, da, de ce nu stai cu mine la discuții, da, de ce nu stai cu mine la gătit împreună aici, de ce stai tu în camera cealaltă la televizor, Pentru partenerul anxios este modulul numărul 4. Vă invit cu mare drag să-l ascultați cu atenție. Ah, și încă ceva, modulul 4 este pentru toți cei care aveți tendința să-l bâziți pe partener. Știți, muscaț în țarul care te bâzie constant, care în loc să stea liniștit, să-și pună niște întrebări, să caute răspunsuri întihnând liniște, e partenerul care, bă, are o întrebare, imediat vine și ți-o adresează. Mă, dar tu te-ai gândit un pic înainte, în mintea ta, așa să găsești tu răspunsul? Nu, nici n-ai avut timp. Tu ține întrebarea, eu și-i adresez partenerului. Ai o îndoială, nu stai să te liniștești tu, să-ți pui tu întrebarea, să calculezi. Nu, tu direct te duci la partener, îi spui îndoiala ta, îi spui neîncrederea ta. Deci practic tu ce ai în cap imediat te exprimi, te agită ceva imediat, arăți agitația ta, ți-e foarte greu să te calmezi în interiorul tău, să te echilibrezi, să raționalizezi lucrurile, te ia valuri, ești foarte emoțional. Modulul 4 pentru aceștia este să învățați cum să vă purtați cu partenerul evitant. Partenerul care-i mai tăcut, care-i mai distant, care-i mai rece. Pentru că voi, dacă aveți un atașament anxios și nu știți cum să-l abordați pe evitant, nu faceți decât să-l îngrămădiți efectiv în carapacea lui. Îl afundați acolo în lumea lui, tot mai rece, tot mai distant, tot mai nepăsător. Așa. Așadar vă invit cu mare drag să urmăriți modulul al patrulea cu pix și hârtie în mână. Mâine o să fie încărcat pe platformă și dacă o să fie lucruri care nu vă sunt clare să mi le scrieți, vă rog, pe grupul mare, vă rog din suflet, scrieți-mi pe grupul mare pentru că odată ce îmi scrieți pe grupul mare, eu pot să răspund și să afle toți răspunsul la întrebarea voastră. Eu știu că unora dintre voi vă place să scrieți în privat. Nu mi-e greu, eu oricum răspund la întrebări. Ați văzut că vă răspund și în privat. Dar pentru folosul tuturor, vă rog, scrieți-mi pe grupul mare. Dacă chiar este ceva super, super, super personal, normal că îmi scrieți și în privat. Dar dacă vreți să fie de folos și celorlalți, scrieți-mi pe grupul mare. Bun, acestea fiind spuse, vreau să încheiem în seara asta și vă invit să mergeți în modulul al patrulea. Dacă nu ați ascultat celelalte module, vă invit cu drag să le reascultați sau să le ascultați, să veniți din urmă. Bun, seară frumoasă și nu uitați, prima dată întrebați-vă care-i nevoia nesatisfăcută. Pa, pa! Seară bună!
More from Florin
Exercitii modul 9 Cum il abordezi pe partener daca are un stil de partenting diferit
NU tolera așa ceva în Relația Ta dacă nu Vrei să Ajungi o Victimă - Florin Amariei
