Cum să te Detașezi Emoțional de o Relație Toxică Florin Amariei

Când am ajuns la filoanele de aur ale vindecării, practic am început să-mi dau seama de comportamente toxic pe care le-am avut, în special foarte evident în relațiile de grup. M-am dus, mi-am cerut iertare, am început să vindec. Mi-am pus întrebarea în ce măsură mi-au oblivit pe mine comportamentele toxicele ale foștilor parteneri și am găsit rana după rana, rana după rană și am învățat să mi le sărut singur.

Andreea, te salut. Mă bucur foarte tare că putem să discutăm unul la unul, deși ne cunoaștem din cadrul programului de atâta timp, am putut mai interacționa prin scris, însă este prima dată când stăm și vorbim față-înfață. Pentru mine este o bucurie să pot vorbi cu... nu-mi place să le zic cursanți. Sunt oameni, colegi de-ai mei, de la care eu învăț ceva, ei învață ceva de la mine, așadar nu mă suprapoziționez. Mă bucur că putem să fim în ocazia asta împreună. să vorbim cadera egal la egal despre viața ta sau despre anumite bucăți din viața ta, despre experiențele prin care ai trecut și vreau să spun de la început, contextul în care vom discuta lucrurile astea, sunt foarte mulți oameni pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului oameni dezamăgiți. oameni care sunt dezamăgisi de ei înșiși, de eforturile pe care ei le-au depus, de încercările la care au tot apelat de-a lungul timpului și au făcut... Sunt unii care chiar au muncit, unii mai puțini, dar unii chiar au muncit cu ei și au fost rezultate foarte slabe, și-a ajuns la dezamăgire, a ajuns să spună, nu merită să mai dau interesul, nu merită să mai lupt, nu merită să mai citesc, nu mai merită să merg la cursuri, nu merită să fac terapie pentru că oricum viața e de căcat, sau de rahat, sau cum vrei tu să spui. Și stând de vorbă cu acești oameni, îi vezi așa cum v-a resemnați, dar o resemnare de aia care este, mă, doare rău de tot. Doare rău. Și speranță în viața acestor oameni. Nu mai vezi. În privirea lor se vede o... Cumva se simt condamnați.

Da, știu.

Asta e viața mea. N-am ce face, trebuie să mă împac cu ea, fie că-i vorba de finanțe, fie că-i vorba de job, fie că-i vorba de relații, fie că-i vorba de sănătate, fie că-i vorba de altceva. Ce să faci? Nu mai vezi că dau așa neputincioși de numări și asta este viața. Ei bine, am ales să fac interviurile astea cu oameni, nu pe care eu i-am căutat, ci pe oameni care s-au oferit. Am întrebat doar atât. Sunt între voi oameni care ați avut niște schimbări în viața voastră? Dacă da, scrieți aici în comentarii. Și tu ai fost una din persoanele care ai spus, mai mult, nu mai știu exact cum ai scris, tu n-ai scris un simplu eu, cum au scris alții. Tu ai zis mai mult pe acolo, nu mai știu. Acum, dacă îmi dădeam seama că aș fi vrut să-mi aduc aminte ce ai scris, poate citeam înainte. Dar nu contează. Și, Andreea, suntem astăzi aici. Să ne adresăm oamenilor care caută ceva concret în jurul lor, caută o inspirație. Caută o luminiță așa la capătul tunelului. Oare chiar mai există oameni care se schimbă? Oare chiar mai există oameni care pot să schimbe ceva din trecutul lor? Pentru că pe noi trecutul ne urmărește. Și ce am trăit noi în trecut, ce decizii am luat în trecut, ce experiențe am trăit, toate ne influențează în prezent. Și sunt atât de mulți oameni care se întreabă, băi, mai există informație, mai există ceva pe Pământul ăsta care să funcționeze, care să dea niște rezultate, care să ne ajute să, nu știm, să ne schimbăm viața, să ne schimbăm ceva la nivelul minții, să începem să trăim și altfel de lucruri în sufletul nostru, să experimentăm și altceva. Se mai poate? Și astăzi suntem aici cu tine. Andreea, bine ai venit! Spune-ne două, trei cuvinte despre tine. cine ești, de unde vii, ce consideri tu că e necesar să știe lumea așa despre tine, poate despre job, dacă ești într-o relație, poate o pasiune de-a ta, chestiuni de-astea care țin de tine, dar poate puțin mai generale și după aia intrăm mai în profunzime.

Da, o să încearcă Florin când am spune că sunt în grupii în ceea ce te privește, că te urmezi dinainte de a face cursul, am participat la câteva webinaruri, pe care le-am registrat incognito, pentru că tu nu trimiți înregistrările, și în disperarea la momentul respectiv de a îl forța pe partenerul pe care l-aveam să-l asculte și el, că el refuza categoric să aibă contact cu astfel de informatii. Așa că ai un fan vechi în mine. Mă numesc Andreea, fac în curând 44 de ani, Mulțumesc! Felicitări! Fac de 18 ani resursă mare în IT. Mi-am avut o carieră minunată, pe care sper să o încheie curând, pentru că am alte cale. Acum nu pentru că nu-mi place, a fost un hobby pentru mine și ești în continuare, dar calea mea este alta. Am descoperit dintre timp. Am vrut să-i prezentar un eveniment pe care vreau să-l organizez la sfârșitul august, că am avut suficient de multe relații dezamăgitoare cât să devin o specialistă în lecțiile pe care le-am extrat de acolo. Și deși nu sunt certificată ca terapeut, la un moment dat am început formarea, dar nu este pentru mine. Sunt foarte orientată spre soluții și concret și nu am răbdare pentru clienți ca mine, care se vin acum o cimbatistă ședință după ședință pe aceeași problemă până când au Conștientizarea cea mare care determine și schimbarea de comportament. Și atunci mi-am acceptat limitele și mi-am folosit abilitățile să dea drumul la altceva în paralel, care mi se potrivește să aliniat cu ceea ce sunt eu și cum sunt eu ca persoană. Adică concrectă și poate directă. Cred că cea mai bună dovadă a evoluției mele în urma cursului tău este faptul că mă simt foarte confortabilă să fie eu, pe cameră, ca viitoare persoană extinsă, cealaltă. Este un vis pe care eu îl am din sudenție. O singură dată am avut curajul să-l văd o dată de scurt. Sunt perfect sănătoasă pentru cei care ascultă aceste regionale.

Bună observația asta, că-i posibil că unii să-ți fie întrebat oare de ce? Pur și simplu o dorință de a ta.

Da, și pentru că nu mai asociez feminitatea cu părul lung și aranjat și așa mai departe, ci cu costare. Consider că o femeie poate să fie îmbrăcată în orice, machiată cu orice. Dacă este energie femenină, este femenină. Și din momentul în care am început să mă tunt atât de scurț, șocându-mi toată familia, evident, măi, că mi-a măcunes unglu cu bandană, ca să nu mă vadă de cinism, mă fac de rușineț.

Încă, la vârsta asta, este o autoritate care încearcă să îți spună ce și cum.

Pentru că mamele sunt mame și tații sunt tați și așa rămân, așa cum au fost când au crescut. Ce se schimbă este maniera în care îi vedem noi. Și atunci, practic am deschis scala asta. Spune, care a fost marea schimbare? În urma cursului tău, dacă îmi permiți să intru direct în subiect, Da.

Aș fi vrut să știu cum ai luat legătura cu mine, sau cum m-ai găsit. Foarte simplu.

A fost foarte clară. A fost ceva reclamă de Facebook, ne-am participat la câteva webinaruri de ale tale, din dispararea de a salva relația toxică, în care eram de altfel, care a și dus la un diagnostic de sindrom post-traumatic, ulterior la finalizarea acestei relații. În continuare, cred că Dumnezeu pur și simplu ai stăt până aici. M-a scos, efectiv, din relația respectivă, că o dependență era atât de intensă, încât nu puteam să ies. Știam că sunt cu o dependență, dar nu puteam să ies. Iar terapia pe care o făceam, vorbită, în privat, nu mă ajuta. Mă întorceam și mă întorceam și mă întorceam. Eram într-un circuit la care nu găseam corpita să ies. Și m-am înscris la curs, erau terminate înscrierele, ca să văd că Dumnezeu chiar a avut grijă de mine. și s-a eliberat un loc. Și nu numai asta, dar știu că, nu mai știu cine m-a sunat, oricuvă oricineva din echipa ta, pentru că am apărut așa tamne-sam în echipă, am primit și o reducere care s-a încadrat fix în bugetul pe care aveam o minte pentru poste. Să se aliniază lucrurile, să se aliniază. Chestia asta se întâmplă întotdeauna prin iembrie, Când m-am înscris eu, iar când am primit confirmarea de la voi că s-a eliberat un loc și că mă pot înscrie, că așteptam următoarea tură a cursului, contextul în care eram era în felul următor. Logodicul meu toxic tocmai ne-a despărțit sărăm pentru că îl prinseasem că mă înșeală din nou. M-am dus direct în groapă, dacă depresii la recurentă pe care le aveam înainte și pe care nici măcar nu puteam să mă gândesc că sunt depresii recurente. Râdea de mine că sunt într-o perioadă autistă, când aveam nevoie de foarte mult timp personal, dar de fapt am descoperit ulterior că erau niște depresii destul de profunde pe care le acopeream cu un hârtie higienică pentru că mirosul o prătare. Asta cu afirmații pozitive și optimism și foarte mult alcool, foarte multe țigări. și câteodată perioada de viața moroasă aproape promiscă, absolut chaotică. Era ca să pun hârtie peste ceea ce mi-a fost atât de atare în lăuntul meu. De data asta, pentru că am fost luată prin surprindere, iluzia în care eu trăiam era atât de puternică în ceea ce o privește pe cez de mică, încât refuzăm să văd ceea ce era exact în fața mea. Așa că m-am dus direct în groapă. Nu mă așteptam să mă așele și a doua oară, Mă alează pe scandalul pe care l-am avut după prima infidelitate a lui, care a fost chiar la începutul relației, și m-am dus direct în groapă. M-a luat prin surprindere treaba asta.

Când spui că te-ai dus direct în groapă, poți să fii un pic specifică, să nu facă cineva proiecții, să înțeleagă ce stare aveai tu, cum erai tu atunci când spui că te-ai dus în groapă.

Eram atât de lipsită de energie, încât făceam niște eforturi pur mintale, pentru că nici corpul, nici sufletul nu mă ajutau ca să-mi fac treaba la muncă. Așa aveam minte faptul că trebuie să-mi fac treaba ca să-mi rămân și fără loc de muncă. Asta era singura chestie. Suntem adesea întinse pe povorul din sufragerie, incapabile să mă mișc. Uite, așa mă dau lacrimele când mi-aduc aminte că este o perioadă care a fost încărcată. Nu plângeam atât de mult, cât era o stare de mort viu. Respiram, mâncam, visam în continuu la cum ne vom împăca. Cred că a fost o reacție de tipul omului care se lasă de droguri, care trece prin această etapă de... Corpul urlă, îmi era rău, m-au durut umerii. Aproape un an de zile ulterior am citit că nu aveam nimic medical. Era o rezistență la schimbare, pur și simplu corpul era atât de împortat în dorința asta disperată de a vă împăca cu el.

Și povara. Și povara sufletească.

Așa. Încât m-am dus la chiropractor. Făceam sport foarte mult, nimic nu pătea drumul la spate și la corp. Mi s-a oprit menstruația complet, ca și șoc de asemenea fiziologic. Știam că mă apropie de menopauză, dar nu era încă timp. Dar am luat o primă decizie diferită în momentul respectiv. Chiar înainte să mă spui la cursul tău, nu am băut. De obicei, când îndrăm pe depresie, beam alcool. Foarte mult am fost la limita, n-am zis ce, alcoolismului, cât am un embețiment funcțional în istoricul meu. Dar de data asta am zis că trec prin stare și nu peste. Din nou, eu sunt o persoană credincioasă, dar nu sunt religioasă, dar literalmente cred că am fost aceeași spirituală. Cred că atunci am fost ghidată, Dumnezeu la modul cel mai serios, de ceva forță, pentru că gândurile astea veneau din altă parte. Andreea nu bea alcool. Nu mânca emoțional. First Reaching, ca să dai drumul la corp, să dai drumul la energiile blocate, astfel încât să începi să colaborezi cu corpul. Reacții complet diferite față de ceea ce făceam înainte, când mă duceam în păstările astea profund încărcate negativ din punct de vedere emoțional. Și PAC, a apărut cursul tău. Exact în acest context, În paralel, lucrăm de trei ani la o afacere, am dat drumul la ceva aplicații de matrimoniale între timp, dar care era permanent blocată și, în diferent ce făceam, se bloca. Nu știu, un programator care a plecat și cu banii și cu codul, nu găseam alt programator, am deschis un blog scris, nu aveam inspirație. Punctul în care eu am început să lucrez pe cursul tău era, de asemenea, de un blocaj inspirațional pe articole, care se declanșoase din octombrie. Nu aveam idei, mă puneam să scriu. Blank. Total. Distărare totală. Tot ceea ce investise în bani, în creșterea aplicației, plecase odată cu programatorul, care mă țepuise ca dreaptă, nu era prieten de-al meu. Așa și aveam încredere. Nici nu m-am gândit că se va întâmpla asta și ăsta era punctul. De aia zic că eram într-o groapă. Singura anchora pe care o aveam era în muncă de care, de asemenea, eram dependentă. Circuitul ăsta de dependență, de alcool, fumat, muncă, era dintotdeauna în viața mea, doar că eram mândră. Nu eram mândră că fumez, dar mi se părea că sunt foarte simpatică la veție, mi se părea că sunt o tipă foarte destupată la minte, că nu consider sexul chiar așa o experiență spirituală, și că se poate practica că sunt eu mai tare decât bărbatul. Eram în această competiție. Eu, de fapt, pe tine și după mine. Dacă mai ne o să vadă acest interviu, o să fie complet oripilată. Vreți să vă domnesc că ești și a pe tine. Mi se părea că sunt o femeie foarte energică, că pot să lucrez, aproape fără oprire, 19 ore, să dorm 2-3 ore și să iau de la capăt. Ce tare sunt eu? Că de fapt era un circuit de dependențe neidentificate. Când vrește să-mi spună cineva că sunt dependente, doar l-a afumat. Recunoștem. Atât. Și-a părut cursul tău, în acest context, pe care ințel l-am zis că să nu-l fac. Am zis, bă, dacă tot am vrut, chiar dacă nu mai sunt cu nenica, dacă mă schimb eu atât de mult, încât el își dă seama ce a pierdut și se întoarce. Asta a fost funcția pentru care m-am...

Deci te inscris ca să-l întorci pe el din drum.

Exact, exact. Și-am făcut primul modul, cel de valori.

Așa...

Am o vorbă cu o prietenă de-ale mele că mi-a spart creierii modulul respectiv. Mi-a spart toate tiparele, pe mai multe chestii. Unu, când am făcut testul, Am fost surprinsă, pentru că, fiind codependente, eram surprinsă că valoarea numărul 1, care va ieși, va fi relația de cuplu, de care eu tot trag și tot încerc să construiesc, pentru a construi o familie diferită de cea pe care am avut-o eu la origine, care a fost profund toxică, din păcate. Și am crezut că o să iasă valoarea numărul 1, ca să descupăr că, de fapt, desfătarea personală este valoarea numărul 1, pentru că e munca și pentru că e relație. Marea surpriză. Așa, și a doua mare surpriză a fost că de puțin mă cunosc. Eu care faceam deja terapie de foarte mult timp, am văzut diversi terapeuti, tot s-au luat de ateliere și așa mai departe, intram semn în aroganța omului spiritual, băi, hai să te explic cum se face, cum se lucrează, cât de terapie am făcut. Eu eram torbă de carte, într-adevăr, dar în niciun caz torbă de carte în ceea ce mă privește. Eram atât de conectate de emoțiile mele și de ceea ce înseamnă Andreea, Cazul multor oameni. Da, da. Iar un alt concept, nu mai știu dacă din modul 1 sau modul 2, care din nou mi-a spart cuparele atât de tare încât am intrat într-o crize de identitate colosală, la momentul respectiv, în spiritualitate se numește Noaptea Neagră a Sufletului. The Dark Night of the Soul. Conceptul de diferit înseamnă doar diferit.

Modul 2, da.

Am fost și momentul în care am început să conștientizez propriile comportamente toxice. Nu a fost amuzant, pentru că imaginea mea despre mine construită pe disperarea de a nu mă percepe ca ultimul om, ceea ce de fapt era în lăuntul meu, ca și imaginea despre mine însă, mi-a fost surprinzător complet pentru oamenii din jur, care mă vedeau foarte sigură pe ea, mai ales la un plan profesional, și acum sunt arogantă, recunosc. Așa că...

Ce simpatică ești!

Dar foarte multă lume nu știa că eu sunt fresh în relațiile de cuplă, că sunt adesă fresh în viață de familie, de origine, că sunt adesă fresh în relațiile cu prietenii. Și așa mai întâi poate nu știau lucrurile astea pentru că aveam grijă să le țin privat, cum și simplu, în momente de omilință extremă și pentru că mi-era rușine. De ele. Exact. Și construisem o imagine prin care era Andreea, zâna cea bună. Rolul de salvator este impropriu spus. Băgăm ajutorul meu pe gâtul tuturor ca și cum ar fi crescut niște gâște înainte de a-i părea. Fără să i-ai întreb dacă am nevoie, n-am nevoie. Ficeam chestia și pe plan personal și profesional. Mi-am trimis fără excepție tot partenerii la terapie. Eu însă Cu mult înainte de a merge la terapie, de a decide că ar trebui să merg eu, că aș avea nevoie și mi-a prins de bine. Prin urmare, când am înțeles că diferit înseamnă diferit și atât, mi-am dat seama că eu consideram o zână fără noroc. Pentru că mi se întâmplau lucruri când, de fapt, eram eu însă toxică, atât în relațiile cu generați, cât mai ales în relația cu mine.

Și tu creai? E o realitate, nu ți se întâmplă.

Evident, victima e sa. Nu puteam să mă filofilă pe chestia asta. Nu știu, șefii care erau toxic și nu mă apreciau, partenerii care erau toxic și nu mă apreciau, partenerii nevindecați, eu fiind o zână care vine cu atât de multă energie de iubire, absolut codependente. Fără tine nu poți să trăiești. Normal că nimeni nu vrea să trăiască cu cineva care nu poate să trăiască cu el. Din fericire, n-a durat mult etapa asta de criza de identitate asta, ca să dau unicul celor care se gândească, mai bine ca mine, decât să trec în cea trecută, Andreea. Așa că, într-adevăr, mi-a fost greu. A durat puțin, trei săptămâni. Și acum ți-mi mintea, pentru că au fost trei săptămâni lungi, intense, în care picau măștile. Andreea care face bine tuturor. Andreea care este mai bună decât multă lume. Andreea care este blândă. Andreea care salvează. Andreea care este strălugitor de inteligentă. Andreea care, în general, este mai bună decât celelalte o primate de capitol. Și mai ales Andreea care, doamne ferește, nu este niciodată toxic în comportament. Doamne ferește. Nu se întâmplă așa ceva. Zenele nu fac așa ceva. Avem aripioare.

Exact. Exact.

Și ce s-a întâmplat a fost că au început să ia, s-a început să văd propriile comportamente toxice, când băgam ajutorul pe gât, când criticam, când foloseam informațiile personale pentru a ataca personajelor cu care le relaționăm în cadrul unui conflict în care ei trebuia să câștigă. Prin faptul că eram pe o energie masculină și feminină și atunci normal că eram dezicribată permanent, ca persoană heterosexuală, da? Energia cu care eu mă simt bine și mă comport natural este cea feminină, care se definește princep prin blândețe, prin ascultare și prin a urma un bărbat, nu un băiețel. Un bărbat care vine cu o acțiune fermă și blândă. Nu prinde de gât muiere tufă, da? Ci vine și îmi spune foarte ferm, nu convine că faci chestia asta, hai să negociăm. Asta e energia masculină, bărbătească și nu băieţerească. Şi mi-am dat seama că de fapt eu eram bărbatul care punea mâna în gât, unui omul de-azi care îi făcea pipi din picioare şi era mândru de chestia asta, şi mâna şi spuneam, tu, muieră masculină, dacă-ţi dau un alt efect afiş. Şi făceam chestia asta prin comportamentă, e masculan pe toţi. Şi după aia eram surprinsă că apare infidelităţi, apară putere care este foarte intensă, și așa mai departe, nimic nu vă susțin florii din asta. Nimic. A fost un șoc total pentru mine. Am continuat să fac exercițiile. De ce a durat atât de puțin? Da? În vant de că fiind prinsă, nu prins, implicată în foarte multe grupuri spirituale, atât în România, dar cât mai înăsănsurizat, unde este o comunitate colosală de milioane de oameni, care vorbesc despre această noapte neagră a sufletului sau crize de entitate pentru cei care înțeleg mai bine conceptul. Așa, mi-am dat seama că de fapt am totul de comportament de degătat, pe care le pun în curtea celuilalt. Era bine. A durat puțin pentru că mi-am dat voie să accept treaba asta, mergând pe principiul că dacă accept, înseamnă că pot să schimb. Nu poți să schimbi ceea ce nu vezi. Nu poți să schimbi o pereche de pluci care stau prost, dacă nu te uiți în oglindă. Și te uiți în oglindă, vezi că te stau prost și atunci decizi să îți iei o pereche de pluci care stă mai potrivită. Ce am învățat ulterior, n-am făcut toate exercițiile la cursul tău, dar am ascultat toate registerurile și acum îmi simt că mergeam sport dimineață și te ascultam. Să mergeam la ligață și așa mai departe. și în ideea de a face o altă activitate, pe mine înseamnă să nu fie prins în rezistență. Păi la sfârșitul acesta, încă unul care vine și zice chestii. Când ai altă ocupație, mi te se eliberează de gândurile care resping ceea ce spune trainerul și cumva am constatat că se asimilează mult mai bine. Am constatat că, de fapt, nu ne schimbăm, ci ne întoarcem la noi înșine.

Ne regăsim.

Da. Da. Și în momentul în care am avut această conieștializare, când mă întorc la mine însă, am început să-mi aduc amintele cum eram eu. Că am fost o fetiță foarte timidă, extrem de analitică, tot timpul cu ochii pe mâna, cu veloacrăle astea mari. Am vrut învăța să ascult, pentru că eu am vorbit târziu, deși sunt foarte vorborață acum, A fost inițial o mască, vorbesc foarte mult ca să nu trebuiască să spun ce nu combine. Dar acum sunt încă în proces de a învăța să și ascult, dar am făcut o combinație între Andreea mică, care era atât de timidă încât nu putea să vorbească pentru că se bloca, de fapt, și Andreea adult, care a transformat masca, de fapt, într-o combinație destul de equilibrată între ascultare, și comunicare și cumva am reușit, în proporție destul de mare, să nu mai ascult în ideea de a da replică, ci de a primi informație de la celălalt. Este minunat succesul.

Minunat, extraordinar ăsta. Foarte fain.

Și ce s-a întâmplat după aia a fost absolut magic. Gândește-te că te dai pe topogan de la Aqua Magic, care este la temperatura perfectă soare, temperatura perfectă apă, Te bucuri de proces și te duci într-o baltă mare de nestămate care nu te lovesc. Că și succesul trebuie să fie complicat. Prima chestie care a fost înimitoare pentru mine a fost că am început să îmi slăbesc fără dietă. Echilibrându-se niște lucruri intern, a fost o luptă... Eu m-am născut obeză, m-am născut un copil de 4,5 kg, deci m-am născut obeză și am totuși și luat pe chestia asta, nu există dietă pe care să mă fi ținut și sport pe care să mă Da, și în continuu gras, gras și din ce în ce mai gras. Cu cât eram mai rezistentă la mântoarea, puneam mai multe măști pe mine, ce face că punem măști pe noi?

Exact, exact.

Asta nu e cum ar fi. Pur și simplu. Era ca și cum aș fi avut o șupe de cojoacea de blană, având așteptarea ca eu să fiu suflă. Da? Și ca lumea să mă perceapă ca fii suflă. Suflă. N-ai cum. Ai șapte straturi de blană pe tine, Andreea. Arăți grasă. Și toți aceste straturi, de fapt, erau chiar printr-o grăsime care a început să devină extrem de năsănătoasă. Eram bătrână în relația anterioară, am câteva poze, mă întreabă lumea dacă merită să facă terapie și le trimit poze înainte și după. Pentru că arătam de 4, 7, 50 de ani plină de rituri, supraponderală, Dar mai ales îmbătrânită. Că te îmbătrânește să te lupți cu tine împreună.

Enorm. Te epuizează.

Enorm. Enorm. Arătăm ca dracu. Ca dracu. Normal că mi-a trebuit un nenică care la rândul lui arăta ca dracu de 50+. Da? Pentru că eram un aliniaț. Ne reflectam unul pe altul. Ultimul, am descoperit tot în cadrul cursului oglinzile. Și dacă te-am înjurat, Hai dacă aș cumelă! Mulțumesc pe Pluton! Pentru că este foarte inconfortabil să ajungi la concluzia că toată lumea te oglindește. În momentul de față consider aceste oglindești o binecuvântare. În mintea mea s-a formulat un mesaj de genul, Slavă Domnulie că mă oglindește Florin, acum și aici, și nu îmi permite să fiu tâmpită încă X ani cu diverse oameni și mai ales să rănesc. Partea de care mi-a fost cea mai rușină a fost că am rănit, m-am dus peste o grămadă de parteneri și oameni din trecutul meu și mi-am cerut iertare, a fost absolut vindecător.

M-am dus și mi-am cerut iertare pentru.

Comportamentul toxic, a fost absolut vindecător pentru că reacția pe care o am avut au fost vindecătoare și iertătoare, ca să primesc feedback-uri de la ei, prin faptul că tu ai venit și ceri iertare, m-am vindecat eu pe mine. A fost extraordinar procesul. Recomand ați dracului orgoliu, la o parte, că în cel mai rău caz omulețul vine și spune, da, ai fost întâmpit.

Și mai mult de atât se întâmplă numai bine.

Exact. A fost extraordinar procesul. Iar în momentul de față este o binecuvântare oglinda, pentru că îmi arată, de fapt, rănile. Am și dat drumul la un vlog, între timp, în care am la un moment dat o O registrare care se numește, nu există relații dureroase, există doar relații care îți indică ce răni ai de vindecat.

Ce frumos!

Da, da. Și atunci, absolut toate momentele dureroase din viața mea au devenit o binecuvântare, pentru că, pur și simplu, am descoperit filomul de aur, care este acoperit cu căcat. Încerci să știți că folosesc un termen, dar și aurul trebuie să sapi în pământ Treci peste balegile vacilor care mănâncă acolo de pășune, te stai cu degetele până dai de aur. Când am ajuns la filoanele de aur ale vindecării, practic am început să-mi dau seama de comportamente toxic pe care le-am avut, în special foarte evident în relațiile de cuplu. M-am dus, mi-am început iertare, am început să vindec. Mi-am pus întrebarea, în ce măsură m-au oblivit pe mine comportamentele toxicele ale foștilor parteneri? Și am găsit rană după rană, rană după rană, și am învățat să mi le sărut simplu. N-am mai avut nevoie de X sau Y să-mi spună că sunt minunată, pentru că nu eram, în primul și primul rând, dar deveneam minunată pe măsură ce sărutam acea rană și se vindeca. Pentru că am început să mă descoper eu pe mine. Copilul din mine, masculul din mine, mai ales femeia din mine și să le echilibrează încetul cu încetul. Iar în momentul de fărănță nu poți să zici că sunt mamă echilibrului, nici nu mi-ar propuse de din călugării budiști. Eu cred că călugării budiști nu s-ar descurca în lumea noastră, că este foarte mișto să fii zen, că ești încorporat de niște tigrișori simpatici și hrănit de alții. Iar vine o tunănică și lucrează într-o corporație, așa, cu manageri care nu au făcut niciun lucru personal și care a venit să coordoneze 50 de oameni și lăsa toată bucuria. Fii tu echilibrat acolo și atunci stăm de vorbă. De-aia nu este un target pentru mine. Am acceptat chestiul călătorii de viață. Am slăbit. Ce nu am slăbit, am început să accept. Fie că sunt niște straturi, dă-le-n IV. Am încetat să mai am targetul să adăug ca la 20 de ani, da? La 20 de ani aveam cinci de șocul în Talie. Aveam un vecin care era fașinat și mă cuprindea cu palmele de Talie. Vai de mine, Andreea, ce bună ești în funcție astea. Da. Înțelegi că eram ca un pahar. Ok, acum sunt la 80. Dă-i pacea. Dă-i pacea. Am iaut vorba cât timp eu aș face cu mine. Dacă mă n-ai pinte, you know? Așa.

Da, asta este iubirea de sine.

Da.

Să te iei așa cum ești.

M-am schimbat stilul de îmbrăcăminte. Pe măsură ce am devenit mai feminină, am trecut de la veșnicii pantaloni, la... nu mai pot să port pantaloni, pentru că nu mai sunt în aliniere cu mine. Așa chiar la cum sunt, sunt mai feminină decât eram înainte. Din atitudine. Am început să mă mișc altfel. Mi s-a îmblânzit vocea. Nici nu știam că am voce frumoasă până când m-am făcut prima registrare pentru un blog. Știu eu. Și mi s-a spus Andreea, vocea ta face toți banii, nu-ți trebuie față. Cred că a fost un filmpet subtil de... Poate fața ta nu este neapărat de sticlă, așa, dar e foarte pozitivă.

Nu, cred că a vrut să zică ce a zis, că ai o voce foarte faină.

Deci nici nu contează.

De fapt, probabil asta contează, ce a ajuns la tine și ce ți-ai luat tu de aici.

M-am făcut peste oamenii de la muncă și am cerut o dublare de salariu pe care o meritam. Pentru că mi-am dat seama că la muncă dădeam gratuit o grămadă de daruri care costă. Sunt gratuite în relația de cuplu, în sensul că nu costă bani, că este un schimb. Dacă eu sunt blândă cu tine, am pretenția, mi-o așteptarea, să fii blând cu mine. Dacă eu comunic, vreau să facem un schimb de comunicare și așa mai departe. Dar nu sunt bani acolo. Dar am muncă. Faptul că știu să vând, știu să comunic, știu să fac un interviu. știu să vând compania și să o comprezi, este contractul. Iar eu dădeam lucrurile astea pe gratis. Și mi-am stabilit prețul personal în câmpul muncii. Și uite așa am sărit prin a fi, mă mai obținând să spun chiar cuvintele, dar foarte supletită la ceea ce sunt eu ca oameni, că sunt foarte bună pe ce fac. Sunt, probabil, în top 5-10% la nivel de Românie ca și recruter. Sunt foarte bună. Dar nu mai este rușine să spun că sunt foarte bună. Pentru că sunt. Și atunci am început să fiu plătită și uite așa m-am ajuns să fiu plătită la nivel internațional. În momentul de fapt, pentru că m-am dus pe după, nici n-au crâcnit. Și m-am dat seama că știau deja valoarea mea, dar se bucurau de faptul că eu mă subapreciez.

Exact. Deci asta este o revelație super mare. Sper să audă toate femeile. Cred că și bărbați au nevoie. Foarte multe femei, dar nu, în general, și bărbați, nu numai femei. Da, asta este tot ce ai zis. Pur și simplu ai văzut că am stat și am savurat. Foarte fain, foarte fain. Sper să audă toată lumea și asta. Te rog, continuă. Nu vreau să te întrelup.

Blogul a început să aibă succes. surprinzător sau nu, în rândul bărbaților mai mult. Când mi-am dat seama că blogul meu este un cumul de... Hai să vorbim pe limba tuturor. Tu, Zoltan Părăș și mai este o tipă, Andreea Pap. Sunt singurii oameni care sunt în spații public pe care i-am găsit eu, care sunt capabili să-și ducă limbajul de specialitate la un nivel cât de cât aproape de omul care are un minim de cultură de limbaj. Da? Doar că voi, fiind persoane un pic mai publice decât mine, vă permiteți sau nu să fiți mai direct. Și atunci a făcut blogul în care am luat experiența mea de viață, care s-a întâmplat, sau nu, să fie foarte bogată. Am trecut și prin decesul miei frate, și prin decesul tatălui, și prin concedieri multiple, prin relații abuzive, la mult sau mai puțin, prietenii dezamăncitoare. Am literalmente o experiență mai bogată decât oamenii care au peste 80 de ani. Pentru că n-am zis nu. Ce mi-a stărit curiozitatea m-a îmbăgat. M-ai puțin bucap, dar asta mi-a adus informație pe care acum pot să o folosesc, cumulând cărțile, cursurile, probrile, conștiența și proces de dezvoltare, să le pun într-un bloc foarte simplu pentru oameni care pânduc mașină, fac caca dimineață și ascultă ceva care este pe limba lor. Iar cu banii suplimentari pe care i-am câștigat, în sfârșit am putut să merg așeza un programator, profesionist, un designer, profesionist și am făcut... Mi-am întâlnit visul. Doamne, visez la LIA din 2007. Am visat acest proiect, ulterior am descoperit că visele sunt, de fapt, o comunicare a intuiției, care este disparată, pătând la uși, la minții, bă, dar deschidești tu porțile alea, că vreau și eu sex la imbeală, minteam. Nu și nu. Lasă-mă în pace, rămânem noi hașeri.

V-ați zis pe două cuvinte despre proiectul ăsta? Că poate unii oameni nu știu despre ce-i vorba. Două, trei cuvinte care reprezintă locul în care sunteți.

Pentru aplicațiile matrimoniale, care va combina partea de dezvoltare personală și care este în esență un proiect social, din punctul meu de vedere, că nu este numai pe dating, este și pe relaționarea cu poziția ta, că te-ai mutat nou în oraș, cum m-am mutat eu în Brașov, că suntem concetățeni noi doi.

Wow, nu știam.

M-am mutat în 2009 și nu știam pe nimeni și am implorat un coleg de serviciu să iasă cu mine la bere. Așa, ulterior am învățat să iei singurul la beret, dacă este cazul. Adică îl pot scoate eu pe mine la date. Dar la vremea respectivă nu e la un punct în care sunt acum. Și pur și simplu poți să te băgă. Eu cu cineva sunt la un beret. Deci îți dă posibilitatea să stabilești un cerc de socializare, că suntem animale sociale, avem nevoie de asta.

Exact, exact.

Plus opțiunile de dating. Ce este diferit? Am făcut o transparentă. Cine vrea sex, își pune pe profil că vrea sex. Nu mai merge pe supraș, că lasă că o păcălim sau îl păcălim. Nu, fratele, îți asumi. Și la următorul release o să începem să combinăm sfaturile practice de dating și de dezvoltare personală prin chestii care sunt disturbing. Ajută-mă să te aduc. Mai mult sau mai puțin șocante. Doamnă dragă, când îți pui o poză cu decolteul până în guric, asumă-ți Faptul că personajul care te contactează vrea doar să facă ses cu tine pentru că asta este energia pe care o transmiti. Vrei să stai de vorbă cu un om care te cunoaște? Prezintă-te cum ești tu. Dă jos masca de machiaj. Da? Nu spune nimeni să nu te conturezi. Bă, dar nu te tape tapă. Da? Pentru că în momentul în care machiajul modifică complet trăsăturile, minți. Cum poți tu să minți și să ceri unui bărbat să fie onens cu tine? Da? Și el își pune hârtie igienică în portofel ca să fie mai gras. Așa cum noi ne punem sutiene cu purete. Mințim toți. Hai să nu mai facem chestia asta. Și exact pe principiuul ăsta am făcut aplicația, care va deveni un proiect social pentru că vreau să nu crească scap de mine, că vin să facem colaborări pentru partea de dezvoltare personală. Îi arunc în groapă ale ei lor, dar nu fără instrumente.

Bine, Andreea.

Și asta o să facem. Am dat drumul la business, am lansat, am ieșit din dependența de muncă, n-am mai stat peste program de peste un an jumate, decât cu titlul de excepție, chiar excepțională, n-am mai lucrat în concedii, n-am mai lucrat, pentru că am identificat dependențele. Și ce, peste ce că cad cu hârtia. Sunt ori întreji la muncă. Bă, ăla, ăla, ăla, ăla. Nu, neman. Gata. Și am avut și relația tampon, de care aveam nevoie, după relația toxică pe care am avut-o, în care am învățat ce înseamnă iubire adecurată. Ăsta a fost, Roroc, fost două luni de vulnerabilitate totală, reciprocă, total, pur și simplu. N-a vrut niciunul să stea fără haine și nu mă refer la partea fizică. Așa culme este că n-am făcut sex până la două luni, dar a fost o vulneratate emoțională atât de puternică și am constatat că dragostea nu doare. Mă pișc pe toate blogurile, mesajele de pe Facebook, cântecele care promovează statutul de victimă și că dragostea nu doare. Dragostea doare. Nu, dragii mei, dragostea adevărată Nu doare pentru simplul fapt că pornește de la sine. Cât timp am și din nou o înregistrare pe blog care spune dacă eu, singura relație de care avem nevoie, este cea cu noi înșine. Dacă aia este blândă, ceilalți sunt opțiuni. Nu zic că nu m-am vărsat o lacrimă când s-a terminat, dar m-a durut. Pentru că nu am mai permis omulețului să se înfigă în sufletul meu și eu să mă înfig în sufletul lui într-o încleștare. Nu. A fost o dragoste care a fost așa, cu spațiu între noi. Prin urmare, când s-a terminat, doar ne-am depărtat, nu ne-am rupt. Și atunci n-a durut. N-a durut. Pentru că dragostea adevărată nu doare. Este o relatorie minunată, pot să-ți vorbesc o zi întreagă despre lucrurile pe care le-am trăit în perioada asta, dar îți ocup foarte mult timp și așa am depășit timpul.

Andreea, nici m-am uitat atât acum dau seama cât e ceasul. Nu e bai, am stat pur și simplu și am savurat fiecare cuvânt, expresiile tale. Mi-am dat voie să fiu aici cu tine, să te cunosc, să te înțeleg, să mă apropii și consider că într-adevăr este ceva revelator ceea ce ți s-a întâmplat, vindecător. Și am rezonat și eu foarte mult cu ceea ce ai povestit aici. Te-am văzut pe tine, n-am văzut doar niște vorbe, niște hai să vă zic și eu ceva.

Te-am văzut pe tine.

Te-am văzut pe tine aici. Și sunt absolut convins că o să ajuți foarte multă lume prin ceea ce ai spus astăzi aici. Nu mă un pic mai zic și după aia te las, că am vrut tot să mai zic. Uite, la tine momentul ăsta când erai foarte jos, cum ai zis, tu în groapă, și momentul în care ai ajuns să fii foarte bine, să te redescoperi, n-a durat nu știu câți ani de zile, cum cred unii oameni. Regăsirea poate să se întâmple într-adevăr în 20 de ani, dacă este un proces mai lent și poate nu atât de conștient, dar regăsirea se poate produce și mai rapid dacă tu oricum aveai o bază foarte bună, dar care cumva era acoperită, era umbrită, era blocată. Aș avea într-un moment foarte greu în viața ta și uite ocazia asta pe care ai avut-o și ți-ai dat voie să o ai cu programul meu, practic a făcut ca să poți accesa ceea ce tu deja ai construit de-a lungul timpului, refer la resurselele faine, bune, Și ai putut ca într-un timp foarte scurt și cu sprijin, cu ghidare din partea mea, să te reinventezi, să te regăsești într-un timp scurt. Și ce vreau să subliniz este că să nu înțeleagă oamenii că procesul ăsta de a te regăsi, a începe să te iubești, a începe să trăiești, să te simți viu, nu trebuie să dureze neapărat 100 de ani.

Nu, doamne!

Regăsirea noastră, adică procesul nostru de vindecare, cred că durează o dată viață. Dar ce vreau să spun este că să ajungi să trăiești, să ajungi să fii pe picioare ta, să ajungi să fii independent, nu presupune neapărat zeci de ani de muncă. E adevărat, tot ce suntem noi se construiește în timp, puțin câte puțin. Dar cred că a trece de la un anumit nivel la altul nu presupune neapărat 20 de ani. E posibil ca să fie un moment care declanșează efectiv resursele pe care tu ți le-ai dezvoltat de-a lungul anilor și pe care nu le foloseai. E ca atunci când ai o mașină sau un telefon care are foarte multe opțiuni și tu folosești, mergi cu o mașină, să zic un supercar cu 600 de cai putere și tu tot timpul mergi cu 80 de km la oră pentru că ți-e frică. de poliție, ți-e frică de accident, ți-e frică de competențile tale de șofer, ți-e frică de cine știe ce. Și la un moment dat vine cineva, pune mâna pe tine și spune, bă, tu ești un șofer bun? Tu ai o mașină bună? Dă-i drumul. Mergi cu 300 la oră. Și dintr-o dată spui, wow, n-am crezut vreodată în viață că eu pot să merg. Păi tu aveai abilitățile astea, tu aveai resursele astea, numai că tu nu le vedeai, erau îngropate de frici, de rușini, de vinovății, de tot felul de măști pe care ți le-ai pus pe tine, astfel încât ți-ai blocat pur și simplu potențialul. Și potențialul ăsta poate să fie efectiv deblocat, în câteva zile, săptămâni, dacă sunt exercițiile potrivite, bine, dacă ești și tu într-o stare potrivită să-ți dai voie să lucrezi cu tine, și lucrurile astea chiar se pot întâmpla așa cum ți s-a întâmplat și ție, într-un timp scurt. E foarte fain. Te rog.

Cred că ajută lumea să adaptă time frame-ul meu, deci intervalul de timp de la groapă la ceea ce eu numesc primul Everest, Din martie până în iunie. Martie, aprilie, mai. În iunie eram teafără. Eram teafără, da? Traumele cu care eu am intrat în programul tău sunt traume intrauterine, traume de naștere, abuz la creșă fizic și sexual, Abuz în familie, abuz în relații, plus autoabuzarea, pentru că am mers foarte bine pe patern, de la 18 ani încolo când am devenit adult, am continuat exact ceea ce învățasem. Deci nu vorbesc de faptul că m-am părăsit un nemic pentru alta, așa a fost o traumă, vorbesc despre niște chestii care au fost extrem de grele în trecutul meu relațional, dar scutuitoare, de care știam. Ce a făcut diferența, a fost că mi-am acordat o oră pe zi, fără excepție. Dragii mei care stați pe budă și vă căcați o oră citind ziarul, luați frumos un caiet și stați pe budă și faceți exercițiile de la Florin, pentru că exact asta am făcut. Nu am făcut schimbări colosale în programul meu, activități de prost gust, de genul browsing pe Facebook, pe YouTube și așa mai departe, le-am înlocuit făcând exercițiile de la tine. Nu am scopit timp suplimentar. Iar, dragile mele mame, care folosiți foarte mult statutul de mame, ca să nu aveți timp de nimic care vă implică, puteți aruncați cu roșii în mine, dar vă mințiți. Eu nu am copii născuți de mine, dar am două, trei locuri de muncă în momentul de față, trei copii înfiați, de care am grijă, Trei animale de companie de care am grijă, da? Citesc, ascult și fac sport. Sunt felul meu de mamă. Chestia pe care o spuneați, nu am timp pentru că am copil, înlocuiți-o, nu am timp pentru că nu vreau să o fac. Măcar fiți o născută voi, dvs. Pentru că nu există să nu ai o oră pe zi ca să te vindeci. Nu există așa ceva. Nu există așa ceva. Măcar hițănești voi cu voi, nu vreau. Nu vrei, nu te plângi. Dar dacă vrei, găsești ora aia, nu trebuie să faci toate exercițiile de admin, chiar la două luni se fac cursuri. Mi-a luat mai mult. Dar o oră pe zi nu există să nu găsești. Și practic asta a fost diferența. Am luat acea oră, m-am uitat ce activităță am eu fiecare zi, în care trec Google. Da? Și am folosit acea oră pe zi. Că după aia, din plăcerea, am expandat acest timp. Pentru că îmi face plăcerea dacă nu îl ai mai mult de atât. Asta pot să spun sigur. Indiferent de contextul personal, nu există, există, nu vreau.

Exact.

Am pornit cu acea oră. acea oră în care exact asta făceam. Exercițiile.

Ce-am trăiat, cred că nici nu are rost să te mai întreb dacă consideri că a meritat investiția de timp, bani și energie în programul ăsta. Este evident ce ar urma să spui și sunt convins că dacă ar fi să dai timp înapoi și să știi felul în care s-au schimbat lucrurile în viața ta în urma informațiilor din program, sunt convins că ai spune, da, mă întorc. Întorc și iau încă o dată decizia asta.

Eu vreau să refac programul. Unul dintre avantajele este că rămâne informația disponibilă pe platformă și după ce termin cu lansarea afacerii și așa mai departe, că acum este solicitantă ca și timp, eu vreau să reiau exercițiile. Sunt convinsă că cu mintea de acum o să am alte conștientizări.

Exact. Super. Păi, Andreea, cred că va fi Spun eu vindecător pentru oamenii care te vor urmări. Mie mi-a făcut o reală plăcere să stau aici, să te ascult, să simt de-a dreptul energia și m-ai luat în călătoria asta cu tine. Te-am văzut acolo jos în groapă, întinsă pe parchet, te-am văzut. Te-am văzut supraponderală, te-am văzut în starea aia în care te vedeai neputincioasă, te-am văzut cu alcoolul, te-am văzut cu țigara, te-am văzut în starea aia în care îți spuneai asta e. Dar te-am și văzut, am văzut leoaica aia din tine, tigru, nu știu cum vrei să-i zici, în care ai spus, gata, stop, până aici.

Lupoaica, asta este totul meu nou.

Ok, Lupoaica. Am văzut cum te-ai ridicat și ai zis, până aici. Mai a avut momentul ăla de conștientizare, de trezire și ai spus, băi, nu știu ce urmează să fac, dar o să fac ceva pentru mine. Și-mi iau viața în propriile mâini și nu mă mai plâng și nu mai îmi permit să... să fiu dusă de val, să mi se întâmple lucrurile. Eu crez realitatea mea, nu vreau să lasă să se întâmple lucrurile în viață. Am văzut lucrurile astea, ai fost plastică. Și acum, aș vrea să-ți spun că consider că Merită să te duci spre oameni și să scrii, să vorbești, să împărtășești din experiența ta. Ai cât, cât ce-ți trebuie. Ai poveste, ai o experiență, știi ce înseamnă să fii într-o tabără și după aia să ajungi în partea cealaltă. Ai vocabular, fluență, cursivitate. Ești și foarte amuzantă cel puțin pentru mine. Așa. Foarte vie, colorată în tot ceea ce povestești și cred că poți să ajuți foarte multă lume. Chiar mă bucur că am avut ocazia asta.

Pentru că dacă vrem o viață altfel trebuie să vini noi altfel.

Da.

Mulțumesc pentru oportunitatea de a-mi spune povestea.

Să rămână și eu că ai vrut să-ți spui povestea și păstrăm legătura.

Cu drag, orice ai nevoie.

Mult succes! Mult succes și abia aștept să mai ascult povești și întâmplări din viața ta, să ne spui tuturor cum merge și afacerea și celelalte aspecte ale vieții. Andreea, te îmbrăcim!

Și eu te aștept pe voi! Pa, pa!