Florin leads a workshop on setting boundaries in relationships. He teaches the "Sfântul Trio" frame (benefits for you, the other, and the relationship), a DESC+L communication technique, and a traffic-light escalation system. The core idea: boundaries prevent repeated hurt when they're clear, proportional, and communicated in advance.
Questions this video answers
73%
80%
Suntem live în seara asta. Bine ați venit cei care ați reușit să intrați în seara asta. Suntem la un subiect, probabil, dacă ar fi să mă gândesc așa să fac un top, poate în top 3 subiecte importante în relațiile noastre. Nu știu dacă e chiar corect topul ăsta, dar ideea este că e foarte, foarte, foarte important subiectul, cum punem limite sănătoase și eficiente în relațiile noastre. Dacă înțelegem corect subiectul ăsta, avem foarte mari șanse ca în relațiile noastre să nu se mai întâmple lucruri care ne rănesc, lucruri care ne Provoacă suferință și lucruri care se întâmplă în mod constant, repetat. Nu se mai întâmplă lucrurile astea în momentul în care înțelegi ce înseamnă subiectul ăsta și cum îl poți aplica. Sper din suflet că ați reușit să vă uitați peste Sper că ați reușit să vă uitați peste modul 8, să-l ascultați și să faceți exercițiile de acolo. Dacă nu ați reușit, nu vă trage nimeni de urechi, doar vă zic, ar fi bine să vă întoarceți, pentru că este un capitol fundamental când vine vorba de relații și când spun relații, nu mă refer doar la relațiile de cuplu, ci în toate relațiile noastre. În primă parte vreau să facem o scurtă recapitulare a unor lucruri pe care le consider importante, după care vreau să facem și un exercițiu ca să mă asigur că ați înțeles bine cum se face acea parte și că vă iese. Pentru ca limitele să fie Eficient puse, stabilite. Cei care ați urmărit modul 8, cred că vă aduceți aminte ce o să vă zic acum. Ceilalți, pe ceilalți poate vă fac curioși să spuneți, Aoleu, chiar atât de important e? Hai să mă duc să ascult. Da, ca o cadrare, înainte de a începe să vă zic ceea ce m-am gândit, Nu cred că o relație poate să funcționeze dacă nu există limite. Acum că limitele astea sunt foarte direct puse sau că sunt subînțelese, sunt agrăiate în mod tacit, asta e un alt subiect. Sunt și relații în care limitele nu sunt discutate chiar așa de direct cum învățăm noi. Sunt relații în care oamenii sunt destul de educați, sunt trecuți prin mai multe relații, au învățat mai multe lucruri, nici n-au atât de multe traume emoționale, astfel încât nu este nevoie să discute lucrurile astea chiar atât de direct. Dar în relațiile în care sunt două persoane sau cel puțin una în care sunt mai multe traume emoționale, educația este, cum să zic, n-a fost foarte multă educație în privința relațiilor și acolo unde se încalcă niște principii în mod regulat, acolo e nevoie de subiectul ăsta. Pentru ca limitele să funcționeze, e nevoie să aplicăm acest principiu, iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. De ce am pus principiul ăsta aici? Pentru că de obicei când vorbim despre limite, cei mai mulți oameni au tendința să pună limite dintr-o singură perspectivă și anume cea personală. Nu îmi convine ceva la tine, Te rog să încetezi cu comportamentul ăsta ca să-mi fie bine mie. Abordarea asta este ineficientă, deși este folosită de majoritatea oamenilor, pentru că este o abordare unilaterală, adică e doar despre mine. Mă deranjează? Ce faci tu? Te rog să încetezi cu comportamentul ăsta ca să-mi fie bine mie. Și când pun problema în felul ăsta, partenerul fără să stea prea mult pe gânduri, se întreabă, ok, dar cu mine cum rămâne? Așadar vreau să subliniez încă o dată, că nu cred că este prea mult, cât de important este ca atunci când vrei să stabilești o limită, nu doar în relația cu partenerul, ci în relație cu oricine, să îi arăți în mod clar ca acea limită pe care o pui este și în beneficiu lui, nu doar în beneficiul tău, este în beneficiul relației voastre dintre voi, chiar dacă este o relație profesională, o relație de prietenie, o relație cu părinții, cu copilul sau cu partenerul de viață. Așadar, pentru mine, principiul ăsta biblic este... ce să... cum să-l numesc? E sfânt, eu nu negociez. Iubește pe aproapele ca pe tine însuți. Adică e vorba de egalitate. Când suntem în relații, ne gândim și la noi, ne gândim și la partener. Când creezi un context de genul ăsta, când te bazezi pe un astfel de principiu, atunci relația poate să funcționeze, limitele vor fi respectate, pentru că cealaltă persoană înțelege că ești corect și ești echitabil și te gândești și la el, nu doar la tine. Scopul limitelor pe scurt, limitele nu sunt despre a deveni dur sau egoist, așa cum se întâmplă în cazul foarte multor oameni. Dintr-o dată, mai ales femeile care au trăit într-un rol de victimă, se trezesc pentru că au făcut dezvoltare personală pe nu știu unde și dintr-o dată dau cu piciorul în pământ și așa, cu atitudinile astea așa de luptătoare, îi spune partenerului sau oricui De azi înainte eu nu vă mai permit să, și lista-i lungă, nu vă mai permit să mă luați în râs, să mă tratați fără respect, nu vă mai permit să mă jigniți, nu vă mai permit să... Atitudinea asta este una dură, egoistă, și de regulă oamenii se uită așa, uite, cruciș, serios? Te-ai trezit tu acu' la 30-40 de ani să pui tu limite. De obicei, cu astfel de abordare nu faci decât să îi înstrăinezi pe oameni, Să tragă concluzia că a nebunit femeia asta ce-i cu ea și așa mai departe. Nu funcționează astfel de abordări. Știți deja, unele dintre voi ați încercat, ați văzut că nu este ok. Evident că lucrul ăsta e valabil și pentru bărbați. Deci scopul limitelor nu este despre a deveni dur sau egoist, nu este despre a te poziționa într-un rol de lasă că îți arăt eu de acum ce mi-ai făcut până acum, ți-ntorc eu de azi înainte, nu mai tolerez nimic, îți arăt ce înseamnă să fii dur, intransigent și așa mai departe. Nu, nu este despre asta. Limitele sunt despre a deveni întreg, despre a crea un spațiu în care și tu și partenerul puteți fi autentici fără să vă răniți reciproc, despre a învăța că poți iubi pe cineva fără să te pierzi pe tine și că adevărata dragoste nu îți cere sacrificii, ci echilibru. Structura pentru a pune limite În primul rând, am să vă tot spun la fiecare lecție, înainte să vrei să-l abordezi pe partener, e nevoie să lucrezi cu tine și din nou v-am zis aici despre procesul colapsului cuantic. Te deranjează ceva la partenerul tău? Lucrează pe procesul colapsului cuantic ca să te echilibrezi la nivel de minte și la nivel de emoție. Să nu mai fii încărcat emoțional negativ. Să nu mai fii în furie, în resentimente, în disperare. Și uite, după cum v-am spus aici, când starea ta interioară este una echilibrată, îți cresc șansele cu 73% ca partenerul să țină cont de limitele tale. 73%. Dacă ești într-o stare dezechilibrată, cu nervi, cu furie, cu resentimente, scad șansele cu 73%. Deci primul lucru, te deranjează ceva la partener, nu îl abordezi, ci lucrezi cu tine. După aia pasul 2, înveți tehnicile de comunicare eficientă și le repeti ca să le știi bine. Pasul 3, îți verifici energia din care pui limite. Stai și te întrebi. Cum sunt eu acum pe interior? Urmează să vorbesc cu partenerul meu. Cum sunt? Agitat? Nervos? Furios? Sunt într-un rol de persecutor? Urmează să-i dau în cap cu ceva? Cu niște reproșuri? Cu niște critici? Cum mă va percepe partenerul acum? Sau sunt în echilibru? Percep că ceea ce face partenerul este cu plus și minus în egală măsură. Dacă conștientizezi că ești în stare de echilibru, atunci ești pregătit să-l abordezi pe partener, pe șef, pe colaboratorul tău, pe omul cu care lucrezi, nu știu, cu cine ești în relație. Și după aia, evident că-i comunice regula sau limita ta, neapărat trebuie să incluzi și beneficiile lui, dacă va ține cont de limita pe care tu vrei să o pui. Și dacă este cazul, îi comunici care este și consecința în cazul în care nu ține cont. Și aici vreau să vă reamintesc faptul că în momentul în care tu îl abordezi pe partener, creierul lui în mod inconștient se întreabă, dar eu cu ce mă aleg din toată povestea asta? De aceea vreau să vă reamintez de Sfântul Trio care spune că o relație este compusă din trei entități, eu, tu și noi. Asta înseamnă că dacă vrei ca o limită să funcționeze, trebuie să-i arăți interlocutorului tău, partenerului tău, părintelui, colegului, șefului, că ceea ce urmează să-i spui este în avantajul tuturor, al tău, al lui și al relației dintre voi. Dacă lucrurile nu sunt prezentate în felul ăsta, nici să nu te aștepți ca limitele să funcționeze și nici să nu te miri când limitele nu vor funcționa. Nu mai insist pe Sfântul Trio pentru că am tot vorbit despre asta. Știți deja despre tehnica DESC? Ei bine, la modulul 8 am adăugat un L, L de la limită, pentru că ne ajută să obținem sau să punem limite într-un mod sănătos. Așadar, aici ce vedeți pe ecran este o combinație între Tehnica Desk, Sfântul Trio, pentru că dacă aplici Tehnica Desk așa cum înveți aici, automat sunt satisfăcute toate cele trei entități ale unei relații, eu, tu și noi. Și la final, după ce prezinti tehnică adesc, așa cum deja am învățat, ultimul pas, nou introdus acum, special la modul 8, este Limita concretă, adică e foarte important ca să îl anunți pe omul cu care tu vorbești, care este consecința care urmează să se întâmple în cazul în care el nu va ține cont de cerința ta. Și ca să luăm un exemplu, l-am și scris aici pe ecran, ar suna cam așa. Situația ca exemplu pentru tehnica de S pe care o folosesc ar putea fi partenerul în târzii acasă, nu te anunță, tu nu știi dacă să pregătești cină sau nu, atunci ar putea să suna cam așa, tehnică adescă aplicată. Când ajungi acasă fără să mă anunți, da, D de la descrie situația, când ajungi acasă fără să mă anunți, vorbești după aia despre emoția ta, mă simt neliniștită și confuză, S de la solicită clar și spune care-i nevoia ta, am nevoie să știu cu 60 de minute înainte când planurile se schimbă, După care îi vorbești despre consecințele pe care le veți avea toți trei. Tu, el și relația voastră. Da? Și la final adaugi limita sau consecința care se va întâmpla. Dacă situația continuă, eu voi face X lucru, adică dacă nu primesc informații la timp că vei întârzia acasă, o consecință ar putea să fie în voi face propriile planuri. Atunci el se așteaptă, știe că dacă nu vine acasă la 6 cum a zis și nici nu te anunță și vine la ora 7, la ora 7 pe tine poate o să te găsească cine știe pe unde, Nu uitați Este o limită naturală. Bă, dacă tu ai zis că vii la 6 și nu vii și nici nu mă anunțe, nu pot să stau o oră cu masa pusă să mă uit în tavan, nici să dați like, să lăsați un comentariu și să distribuiți.
Acest material video pe alte rețele sociale.
Nu știu vii, nu vii, stau aici și te aștept. Nu este în regulă. Uite care e consecința. Bun. Care este importanța consecințelor? De ce trebuie să apară consecințele? Pentru că 80% din limitele Corecte sunt abandonate în două săptămâni. Ce înseamnă asta? Cât de corect ai pune tu o limită, cât de clar ar fi, dacă nu există și o consecință în cazul încălcării acelei limite, atunci, în două, trei săptămâni, persoana respectivă nu o să mai țină cont de limita pe care tu ai pus-o. Cu adevăr, fără consecințe, comportamentul nedorit De ce? Că așa sunt oamenii. Să nu intrăm în alte detalii. Așa este natural pentru oameni să facă ceea ce le e simplu de făcut. Și când tu le soliciți să facă altceva decât ce le e natural, comod, confortabil, Vor face poate pentru un timp, una, două, trei săptămâni, după care vor reveni la comportamentul natural și dacă tu nu crezi chestia asta cu privire la partener, gândește-te la tine. Că și ție partenerul să cere de multe ori niște lucruri și fie nu le faci, fie le faci pentru un timp scurt după care renunți. Nu zic că e valabil în privința tuturor lucrurilor, ci în privința unor lucruri pe care ți este mai greu să le faci. Și tot îți spune partenerul, mă, dar nu te-am rugat să nu mai faci chestia asta. Bine, bine, am înțeles. Și ar ții cont o săptămână, două, după care revii la comportamentul normal. Dacă nu sunt consecințe din partea partenerului către tine, niște consecințe destul de serioase, să zicem, poți să recunoști că sunt ani de zile de când partenerul te tot roagă să faci anumite lucruri, mă, și nu le mai faci. Tot îi spui că da, el tot așteaptă, mai aveți câte o discuție de aia uneori poate e o discuție foarte foarte amplă, tensionată, promiți că faci, poate de data asta nu te ține numai două săptămâni, poate te ține o lună, dar ușor-ușor iar revii la comportamentele tale obișnuite. Dacă nu sunt niște consecințe clare, sunt lucruri care se întâmplă de ani și ani la rând și tot așa se merge. De aceea e nevoie ca să existe consecințe. dacă lucrurile alea într-adevăr sunt super importante pentru tine și vrei ca partenerul să țină cont. Că dacă nu sunt niște lucruri foarte importante, atunci tu tot bați din gură cum se zice, partenerul tot promite că o să facă, până la urmă nu face și nu-i deranjul chiar atât de mare. că și la tine e valabil și la partener. Dacă sunt niște lucruri super importante de care chiar vrei ca partenerul să țină cont, obligatoriu trebuie să apară și consecințe. Repet, lucrul ăsta e valabil, mai ales în relațiile în care nu există foarte multă educație. Și partenerul nu își pune foarte multe întrebări și nu analizează foarte profund ce simți tu, dacă el nu ține cont de ce te-a rugat. Nu stă să analizeze. Pur și simplu tu îi spui, el nu ține cont, tu te superi un pic și aia e. Dacă partenerul nu analizează foarte mult, nu e obișnuit să aprofundeze relațiile, să se pună în locul tău, să împatizeze foarte mult cu tine, atunci nici nu o să țină cont. Dar sunt și relații în care odată îi spui partenerului, bă uite pentru mine e super important lucrul ăsta, te rog frumos să ții cont. Și pentru că este un om educat, un om cu bun simț, un om care înțelege foarte bine relațiile, un om care se pune mult în pielea celorlalți, nu numai în pielea ta, ci în pielea oamenilor. Stă așa și ajude cu lucrurile profund și înțelege impactul acțiunilor lui și dacă face și dacă nu face un lucru. Sunt și cazuri în care odată îi spui omului și ține cont. Dar rare sunt cazurile astea și cel mai probabil nu e vorba de tine și partenerul tău. Prin urmare e nevoie să apelăm și la consecințe. Și acum nu vreau să insistăm, dar vreau să vă aduc doar aminte câteva principii pentru stabilirea consecințelor. Dacă vrei ca aceste consecințe să fie respectate, ele trebuie să fie și sănătoase. Da? Și trebuie să respecte anumite principii, pentru că altfel poți să pui niște consecințe de te doare capul și pe tine și pe partener. Și sunt... Pot să fie disproporționate, pot să fie exagerate, pot să fie din cine știe ce film. Atunci, chiar dacă pui consecințe, dacă ele nu respectă anumite principii, nu se țină cont partenerul de ele pentru că îi se par exagerate, îi se par foarte dure, îi se par că nu au de-a face cu ce a făcut el, că nu sunt logice, nu sunt coerente. Și consecințele astea trebuie să respecte anumite principii, cum ar fi, trebuie să fie naturale și logice, nu arbitrare sau răzbunătoare. O consecință logică este, dacă nu mă anunți, nu te aștept la cină. Deci dacă nu mă anunți că întârzi, nu o să te aștept la cină. Asta e o consecință naturală. O consecință nenaturală ar fi, dacă nu mă anunț când târzii la cină, nu o să mai merg cu tine pe weekend la nu știu ce party. N-are nicio legătură! Ce legătură are faptul că nu te anunță când târzii la cină, cu amenințarea pe care tu pare că râzi bunoare? Nu o să mai merg cu tine la ziua prietenului tău sau nu te mai las să ieși duminică cu băieții? Înțelegeți? Este nenaturală, n-are logică. Îi vine partenerul tău să spună, stai mă puțin, ce legătură are una cu alta? Deci, consecința trebuie să fie naturală. Nu uitați Așa, de asemenea, consecințele trebuie să fie proporționale cu să dați like, să lăsați un comentariu și să distribuiți.
Acest material video pe alte rețele sociale încălcarea.
Proporțional înseamnă, uite cum e și la legile circulației. Deci când ai încălcat viteza cu 5 km la oră, primești o anumită amendă dacă ai încălcat cu 30 de km la oră primește altă amendă mai mare, deci dacă ai încălcat cu 100 de km la oră limita de viteză, atunci primește o amendă și mai mare. Tot așa trebuie să fie și aici. Dacă partenerul a încălcat o regulă, consecința trebuie să fie pe măsură, nu foarte exagerată, că atunci e dezaxată, da? De exemplu, dacă îmi târzi la cină și nu mă anunț, eu îmi fac propriile planuri. Asta este o consecință proporțională. În târzi pot să fac alte planuri. Este cam acolo, în zona aia. Exagerată ar fi divorțăm. Gata, nu mai am anunțat că în târzi am divorțat, am plecat, îmi caut altă soție, alt bărbat. Sau, consecința poate să fie prea moale. Mă supăr, dar nu fac nimic. Nici asta nu este ok. Bun, mai trecem mai repede. Consecințele trebuie să poată fi aplicabile de către tine, nu depinde de el. Îmi protejez timpul și fac ce am nevoie. Trebuie să fie orientate spre protecție și nu spre pedeapsă. Adică vreau să, consecința pe care o voi pune este pentru a-mi păstra siguranța, liniștea, viața și așa mai departe. De asemenea, consecințele trebuie să fie comunicate în avans, să nu fie surprize. Adică partenerul trebuie să știe din timp, măi, dacă face asta, se întâmplă asta. Nu este deloc în regulă să inventezi consecințe pe moment. Adică știi cam cum ar fi la alegerea circulației, să nu existe reguli, nu, să nu existe amenzi, și consecințe, să fie doar regulă, nu ai voie să treci pe roșu, dar tu nu știi ce ți se întâmplă dacă treci pe roșu. Și mergi cu mașina și ai trecut pe roșu, te oprește poliția și spune, doamna Crișan Alina, pentru că ați trecut pe roșu, am să vă iau permisul și o să faceți închisoare trei ani. Stai, stai, stai domnule, că nu mă așteptam la așa pedeapsă. Credeam și eu că îmi dați o amendă, poate cel mult îmi luați permisul, dar cum și închisoare, că n-am știut așa ceva, că dacă știam, n-aș fi trecut pe roșu. Deci, consecințele trebuie să fie comunicate din timp. Ai o discuție cu partenerul și spui-te, pentru mine lucrul ăsta e important, aș vrea să ții cont de el, dacă nu ții cont de el, ce va întâmpla asta. Și când se întâmplă, îi spui, doamna Crișan Alina, ți-am zis că dacă treci pe Roșu, îți dau atâtea puncte de penalizare, ți-au permisus și faci închisoare, n-ai ținut cont, ce să-ți fac? E vina ta. Ai știut, când ai trecut pe Roșu, ți-ai asumat și consecințele. Da, domnul polițist, așa e că știam că o să fac și închisoare. Mă așteptam la asta, mă gândeam că poate nu mă prindeți. Uite câte am prins. Așa trebuie să fie și în relație. Dar nu inventezi consecințele pe loc. Te gândești tu, m-am enervat că n-a ținut cont de mine. Ce consecință să-i aplic eu încât să lusture rău? Și pac, e dată o consecință de aia. Gata, m-ai supărat, ai întârziat la cină, di seară nu mai facem sex. Ce legătură are una cu alta? Pare că ești cam frustrată, pare că ești cam deranjată, pare că exagerezi și nu are nicio legătură. Și nici nu știam treaba asta, că dacă știam că nu mai primesc sex în seara asta, fii sigur că veneam la timp sau dacă nu, măcar te anunțam. Ar zice el. Am dat exemplu ăsta cu sexul pentru că nu e foarte important pentru mulți bărbați, dar poate să fie orice altceva. De asemenea, când pui consecințe, trebuie să faci diferență între amenințare manipulatoare și consecință naturală. Cum ar suna o amenințare manipulatoare? Dacă mai strigi la mine, te părăsești și îți iau copiii. Asta este amenințare. Consecința naturală ar fi, dacă conversația devine agresivă, o să ies din camere până ne calmăm. Asta e o consecință naturală, pentru că vreau să mă protejez și pe mine, și pe tine, pe toată lumea. Bun. Și acum, pentru seara asta, vreau să lucrăm pe acest semafor, da? Verde, galben, roșu. Sper că vă aduceți aminte, cei care ați urmărit modul la loptule, Consecințele astea trebuie să fie pe etape, deci nu din prima aplici cea mai drastică consecință, ci este pe anumite nivele. Și am zis aici, doctorul Steven Porges, în teoria polivagală, explică faptul că Sistemul nervos răspunde diferit la diferite nivele de amenințare percepută. Pe scurt, verde înseamnă siguranță socială, prin urmare apare cooperarea naturală, totul este ok, putem colabora, doar îi spui ce te deranjează sau ce-ți dorești și partenerul ține cont. Galben este Trecem la următorul nivel, este alertă, e atenție, ne mobilizăm fără panică, văd ceva nu-i în regulă, te rog să fii atent. Iar roșu, e mai gravă situația, e pericol și e nevoie să luăm măsuri de protecție serioase. E grav, o să mă protejez ca să nu-mi fac și rău. Și aici vreau să subliniem doar partea asta, ca să ne fie ușor să putem aplica consecințe conform acestui semafor pe cele trei niveluri. Verde înseamnă invitație blândă, adică aș aprecia dacă ai face lucrul ăsta. Deci asta e formula, v-am și scris-o aici pe prima linie. Aș aprecia dacă. Deci prima dată când vrei să ceri partenerului tău să fac un anumit lucru sau să nu mai fac un alt lucru, îl iei ușor. Aș aprecia, mi-ar plăcea dacă ai face asta sau mi-ar plăcea dacă nu ai face chestia aia. Aș aprecia dacă ai putea să-mi spui când ajungi acasă mai târziu, mă ajută să-mi organizeze seara mai bine. Deci este o abordare liniștită, calmă, din optimism, presupui că partenerul vrea să coopereze doar că încă nu și-a dat seama că tu ai nevoie de lucrul ăla, e cu calm, cu liniște și așa mai departe. Sunt șanse ca partenerul să țină cont de o astfel de cerere dacă Aveți o relație bună dacă înțelege cât de important e pentru tine, dacă îi pasă suficient de mult de tine, dacă sunt mai multe condiții îndeplinite. Dar e foarte posibil ca partenerul să nu țină cont de asta și atunci tu, după 2-3 săptămâni, te duci la al doilea nivel al limitelor și anume galbenul, da? E limita fermă. Și aici îi spui mai apăsat un pic, seriozitate, mai multă claritate, dar și determinare. Cam așa. Am nevoie ca tu să ții cont de treaba asta sau de lucrul ăsta. Și v-am scris jos. ca cum m-ar suna. Am nevoie să știu când planurile se schimbă pentru că mă ajută să mă organizez seara și să nu-mi fac grijă. Pentru mine asta este foarte important. Deci ești mai hotărât. Asta e al doilea nivel. Și după asta, dacă partenerul tot nu ține cont, după 4-5 săptămâni scoate martirilea mai grea. Anume, dacă vei continua să faci asta, eu voi face asta. Dar, atenție, nu vorbești cu răutate, cu ranchiună, cu resentimente, cu amenințare, ci pur și simplu îi comunici cu tristețe, dar determinat, da? Deci fără furie, fără degetul îndreptat către el. Ți-am spus de două ori până acum, n-ai ținut cont de mine? Gata, până aici, cobor în milităria din pot, s-a terminat, nu mă mai tolerez chestiile astea, nu mă respecti, îți bagi loc de mine, ha-ha-ha, nu, nu așa. Și pur și simplu îi spui, dacă nu primesc informații despre schimbarea de program, și-anume faptul că întârzii la cină, voi începe să-mi fac propriile planuri fără să te întreb. Nu vreau să ajung aici, dar am nevoie să-mi protejez liniștea sufletească. Este o abordare fermă, după cum vezi, determinată, cu un credere în tine, foarte clară exprimată și acum urmează să vezi, de fapt nu, da, de aici pot să urmeze două lucruri, după ce ai pus limita în felul ăsta. Fie partenerul înțelege cât de serioasă e treaba, cât de importantă este pentru tine și atunci va ține cont, adică te va anunța dacă în târzie și ai obținut fix ce ai vrut, sau partenerul în continuare nu te anunță, dar tu nu mai stai supărat, nu mai stai făcând 13-14, te gândești, oare vine, oare nu vine, nu, ci pur și simplu vezi că nu te-a anunțat, ok, s-ai făcut planuri, exact ce vrei tu să faci, fără să te simți jignit, nerespectat sau mai știu eu cum. Pur și simplu nu te-a anunțat. Pentru el nu este important lucrul ăsta, n-a înțeles că este important pentru tine. Ok. Și tu îți vezi de planurile tale. Și seara când ajungi acasă, în cazul în care ai plecat, dacă partenerul tău ia la întrebări, băi, Mihailo, la șase jumate când am venit acasă mă așteptam să te găsesc. Luciane, ți-am zis că dacă nu vii la timp și nici nu mă anunți, eu îmi fac alte planuri. Dacă ai ales să nu mă anunți, eu am ales să îmi fac alte planuri. Dacă vrei pe viitor să te aștept, te rog frumos să mă anunți. Dacă nu, așa se va întâmpla de fiecare dată. Vă zic, când tu ești serioasă sau serios și tot aplici aceeași consecință și azi și peste trei zile și peste o săptămână, partenerul la un moment dat fie te ia în serios, adică te anunță sau ține cont de lucrul ăla pe care l-ai cerut, fie măcar tu știi că îți îndeprinești consecința pe care ai spus-o și nu mai ești frustrat, nu mai ești agitat, nu mai ai așteptări de la partener și îți vezi de treaba, de treaba ta. Bun. Foarte important. Treci la următorul nivel doar dacă nivelul anterior nu funcționează. Adică nu te duci direct la culoarea roșie. Da, prima dată e verde, după aia galben și după aia roșu. Da, deci nu sari peste nivele pentru că e nevoie să-i dai timp partenerului să se adapteze. Și aici ar mai fi un exemplu, dar l-am dat deja. când v-am vorbit despre celelalte... Da, am dat exemplele astea. Așa că acum aș vrea să facem live acest exercițiu doar pentru că vreau să mă asigur că ați înțeles cum se lucrează. Așadar, în primul rând, vă invit să vă alegeți o situație cu care vă confruntați în relația cu partenerul, Gândiți-vă la ceva ce nu funcționează, ceva ce partenerul face negativ și nu ai vrea să mai facă. Sau gândește-te la un lucru pe care partenerul nu îl face și ai vrea să îl facă. Care e acel lucru? Găseșteți o situație, După care vreau să vedem cum ați înțeles voi să aplicați acești trei pași. Pasul 1, verdele, aș aprecia dacă. Pasul 2, am nevoie să știu, plus uite ce beneficii vor fi pentru toți, aduceți-vă aminte de Sfântul Trio, eu, tu și noi. Și pasul ultim, cel cu roșu, dacă vei continua să faci X, eu voi alege să fac Y. Nu, aș vrea în seara asta să ne luăm timp să discutăm pe acești pași, ca să mă asigur că i-ați înțeles și că știți să-i aplicați cum se cuvine, pentru că altfel nu va funcționa toată treaba. Bun. Eugen a ridicat mânuța. Eugen, sper că vrei să lucrăm pe treaba asta. Poți să-ți deschizi microfonul.
Da, am doar o întrebare și foarte scurtă. Este forțat, uite, în cazul ăsta pe care l-ai dat, cu întârziatul de la lucru cu nu știu ce, să facem o chestie de genul, uite, ca să fie ok și pentru tine și pentru mine, hai să ne auzim pe la un 3,5-4, să vedem cum evoluează lucrurile în cursul după amiezii.
Da, poate să fie și așa. Asta e o măsură în plus ca să te asiguri că partenerul și-a duce aminte, că înțelege că e important pentru tine. Da, poate să fie și asta. E o măsură preventivă care poate să ajute să... să... nu. Ca la cină lucrurile să fie în regulă.
Mai ales dacă partenerul e orcoholic și știi că dacă l-ai lăsat acolo l-ar prinde miezul nopții. Știi, eu am am agreat o chestie de genul ăsta. Ne auzeam tot timpul pe la un 3,5-4. Programele se terminau pe la un 5-5,5 ca să vedem. Atunci eram mai în proximitate și știam cum evoluează lucrurile.
Se poate, clar.
Ok, bine.
Mulțumesc mult.
Bună sugestia. Mulțumim și noi. Bun, cine ar vrea să lucreze pe procesul ăsta, pe schema asta, pentru că vreau să mă asigur că vă este clar, că n-aveți dubii, că nu vă este dificil. Cine vrea să ridice mânuța sau să-și deschide direct microfonul, că nu vă văd pe toți. Și vreau să vă reamintesc faptul că în program v-am dat mai multe tipuri de consecințe, inclusiv ultima consecință, cea mai severă, cea nume despărțirea, vă rog să ascultați acolo, pentru că e foarte important să înțelegeți că sunt mai multe tipuri de consecințe. începând de la retragere, de la protejarea timpului tău și mai multe până când. Ultimul nivel, dacă nimic și nimic, nimic nu funcționează, luăm în calcul și separarea, divorțul, dacă lucrurile pe care partenerul continuă să le încalce sunt super importante pentru voi, sunt chestii de principiu, chestii fundamentale și peste care nu vrei să treci. Apropo, pentru că toți suntem la capitolul ăsta cu limitele, Asta mai zic, mai trag cumva de timp. Poate cineva dintre voi își face curaj și vrea să lucreze. Eu cred în relația, să zic, relația pe viață. Știți deja că am o relație cu Ana de 28 de ani. Dar eu nu cred în relația pe viață cu orice preț. Adică nu cred că este în regulă să rămâi într-o relație dacă... De fapt, eu văd așa. Rămânem împreună doar dacă ne este bine amândurora. Cum stabilim asta sau cum ne dăm seama că... sau cum ajungem la concluzia că ar trebui să ne despărțim? Din perspectiva mea, lucrurile ar trebui să se întâmple cam în felul ăsta. Dacă lucrurile nu funcționează bine în relație, ne dăm interesul ca să reparăm. Îmi dau eu interesul, sper că-și dă interesul și partenerul, citesc, fac terapie, cer ajutor specializat sau cerem ajutor specializat și dacă după tot efortul nostru ne dăm seama că drumurile noastre sunt diferite, fundamental diferite, Nici eu nu vreau să renunț la drumurile mele, la principiile mele, la ce este super important pentru mine și nici partenerul nu vrea să renunțe, că sunt lucruri identitare și lucruri care mă împlinesc pe mine și dacă atunci sunt total diferite direcțiile vieții noastre, vieților noastre, atunci ce rostare să mai rămânem împreună. Din păcate, în situația asta, consider că e oportun să întrerupem relația. De ce? Pentru că nouă ne este mai bine, suntem mai fericiți separat. Genul ăsta de despărțire este fără uși trântite, fără reproșuri, fără traume emoționale, fără bagaj emoțional negativ. Pur și simplu, Noi avem direcții diferite, principii diferite, stil de viață diferit, lucrurile fundamentale la noi nu sunt comune, ci sunt foarte diferite. În cazul ăsta, de ce să mai împărțim aceiași relație? Nu ne mai regăsim în relația asta. Dar, atenție, din perspectiva mea, ruptura asta ar trebui să intervină doar după ce fiecare dintre noi, sau măcar eu, da? Poate partenerul nu vrea. Eu am lucrat serios pe toate taiurile care mă deranjează la partener și după ce am cerut ajutor și specializat, nu doar dacă am făcut ce am știut eu, că poate eu nu-mi dau seama de niște lucruri pe care ar trebui să le fac, atunci cer ajutor specializat. Dacă astea două lucruri le-am făcut, și nimic nu funcționează, nu reușim să fim pe același drum, atunci consider că e bine să ne despărțim. Și da, cred că lucrul ăsta e important de comunicat și în relația cu partenerul. Băi, uite, lucrurile astea sunt importante pentru mine. Hai să văd care lucruri sunt importante pentru tine. Să vedem, eu pot să țin cont de lucrurile care sunt importante pentru tine? Tu poți să ții cont de lucrurile care sunt importante pentru mine? Trebuie să fie o discuție matură, așezată, liniștită, și transparentă, sinceră. Și dacă partenerul îți comunică, da, uite mă, sunt niște lucruri pe care tu mi le ceri și le pot face, dar sunt niște lucruri pe care mi le ceri și nu le pot face. Și atunci eu îi spun, băi, alea sunt foarte importante pentru mine, ori fi importante pentru tine, dar eu nu pot să le fac. Ok, nu vreau să te forcez, Nu e ok să pun presiune pe tine, dar vreau să știu un lucru. Eu nu vreau, nu că nu pot, nu vreau să continui viața alături de un om care nu ține cont de asta, asta și asta. Sunt lucruri fundamentale pentru mine. Dacă astea lipsesc în relație, pentru mine relația asta nu are sens. Și nu vreau să o continui. Ce vreau să zic este că... Divorțul, separarea ar trebui să apară într-un context echilibrat, într-un context matur, într-un context în care partenerul a știut la ce să se aștepte, pentru că eu i-am comunicat. Nu este o surpriză peste noapte, o surpriză sau o decizie pe care eu la nervi, la frustrare, gata, am decis să mă despart. Nu. Uite, pentru mine sunt importante lucrurile astea. Dacă tu nu vrei sau nu poți să ții cont de ele, atunci eu aleg să nu fiu în relație asta. Bun. E cineva dintre voi care vrea să... să facă exerciții din seara asta? Vreau să văd cum l-ați înțeles.
Bună seara!
Salutare, Marian! Hai să vedem!
Hai să încerc. Eu nu mă simt foarte bine, dar încerc.
Ești răcit, bolnav sau ce?
Da, mă doare capul. Tușesc. Mă pregătesc să intru în schimbul 3 acum la muncă. E numai bine. Bun.
Apreciem că vrei totuși să lucrezi. E un test și pentru tine. Și atunci hai să vedem. Care ar fi situația?
Dau un exemplu acum cu băiatul. am un băiat de șapte ani și astăzi i-a dat mama lui acces la consolă o oră și în momentul în care l-a anunțat când i-a venit și rândul fratelui lui să se joace, nu prea-i respectă rândul și mama lui i-a zis că dacă Mai pune mâna pe consola fratelui, va închide televizorul. Bineînțeles că n-a ținut cont, ea a închis televizorul, așa cum i-a spus, și el a plecat din cameră și când a plecat din cameră i-a zis, hita mă-tii, nu știu ce i-a auzit, el unde a auzit, practic a înjurat. Ideea e că lucrurile astea, că de asta am rământ și puțin uimit, la noi în familie nu se obișnuiește să ne vorbim așa unul altuia, chiar dacă ne supărăm sau ne înervăm să ne înjurăm pe altul, chiar dacă n-a fost o înjurătură propriu-zis, gestul în sine contează. Acum el a venit la mine în dormitor, era mai extra nervoasă și am stat de vorbă cu el și vreau să știu dacă am sărit vreo etapă din astea trei, din cei trei pași. În primul rând i-am explicat că lucrurile astea nu se fac și nu se vorbește așa în familie. Era puțin cam agitat. L-am atenționat. Dacă eu vorbesc cam cu el și încerc să-i explic, încerc să-i explic pentru el că trebuie să învețe. Dacă nu este atent în timp ce vorbesc cu el, nu îl pot ajuta. Și data viitoare se vor aplica direct consecințe dacă el nu este atent la ceea ce vorbim și mai ales când se vorbește frumos și când se vorbește calm și nu e nimeni suparat. Am reușit să îl fac să fie atent. I-am explicat unde a greșit. L-am pus în primul rând să recapituleze ce s-a întâmplat. Cap, coadă din perspectiva lui. Cum s-au întâmplat lucrurile, Să povestească el cu gura lui. Sunt percepții întotdeauna diferite și e normal să-l ascult și pe celălalt ce pădere are. L-am întrebat dacă pe noi ne-a auzit vorbind așa în casă, a spus că nu. L-am întrebat de ce crede el că noi nu vorbim așa cu el. sau noi de ce nu ne vorbim așa cu el și a zis că pentru că aduce ceartă, aduce supărare în casă și că nu este în regulă și i-am spus că mai mult de toate este lipsa de respect cu ceea ce s-a întâmplat acolo. E o lipsă de respect față de mama lui pentru că mama lui l-a anunțat ce se va întâmpla dacă nu își respectă fratele și alea au fost acțiunile lui. Nu văd de unde este supărarea lui, ținând cont că mama lui l-a atenționat înainte, i-a spus ce se va întâmpla dacă nu respectă, nu a respectat, s-a întâmplat ceea ce i-a spus și practic doar i-a pus o limită și el trebuia să o înțeleagă. I-am explicat că data viitoare, dacă Acum se va explica cum este corect să se comporte. Data viitoare, dacă va trece linia roșie și să se ajungă până în punctul ăsta în care el să aibă reacția să înjure să se comporte fără respect față de cei din jurul lui în maniera ta, Se vor aplica direct consecințele și nu va mai exista acest dialog pentru că i s-a explicat deja o dată și trebuie să înțeleagă de primul rând. Dacă din cauza jocului a avut reacția respectivă, nu va mai avea acces la jocul respectiv. O perioadă destul de lungă de timp, v-a mai mult.
Nu i-ai zis perioada? Trebuia să-i zici că perioada lungă poate să fie o zi pentru el și o zi poate e lungă. În capul tău poate e o lună și în capul lui poate e o zi.
Păi nu, că el oricum are acces, normal are acces decât miercurea și dumnica la consolă și asta nu întotdeauna miercurea, în principiu rămâne decât dumnica.
Paranteză scurtă, aici ar trebui să fie clar, nu o să mai ai acces la consolă X zile.
X, ok.
Deci perioada lungă e foarte vag. Fii sigur că în mintea ta e ceva și în mintea lui e altceva.
Da, da, da. Și am zis că până acum l-am amenajat puțin, în momentul în care au fost consecințe, nici fratele lui nu s-a mai jucat pe consolă, nespunându-i fratelui, fiind mai mic, Nu prea a ținut el cont de sâmbătă, din nimic, că n-a mai băgat consola deloc în priză. Și am zis, data viitoare nu o să mai procedez așa, pentru că n-ar fi corect față de fratele lui, ca el să suporte aceleași consecințe ca și el, deși doar el ar greși. Așa că data viitoare, când va fi consecința respectivă, fratelul lui se va juca, el nu se va juca, doar se va uita și va fi foarte greu.
Asta mi se pare foarte important, să nu-l amesteci și pe fratele lui. Sunt două persoane distincte și discuți diferit. Bravo!
Da. În ideea am, să zic așa, am profitat puțin, ținând cont că este mai mic, are cinci ani, nu prea e el fan foarte mare jocuri. Doar nu am deschis discuția despre jocuri în dumnica respectivă. Dacă își aduce la minte, bine. Dacă nu, a rămas cânt. trebuia să se joace. Dar am încercat să fac să nu pară o pedepsă pentru cel mic faptul că nu am băgat în duminica respectivă deloc consola. După care i-am spus să ducă la mama lui să-și ceară scuze sau nu. L-am întrebat și acum ce e de făcut ca să pot să-l pun pe el să gândească. Acum ce este de făcut? Mi-a spus că trebuie să-și arăt scuze și am zis că a făcut un lucru destul de grav. Și este posibil ca mama lui să nu-l ierte din prima, mai ales că este foarte supărată. Și va trebui să aibă răbdare și să o aștepte până când își va... să-și arăt scuze acum, dar dacă va fi respins sau îi va spune că nu-l va ierta, va trebui să aștepte un moment când ea se va mai liniști și să își mai ceară scuze și să mai vorbească cu ea despre situația respectivă.
Chestia asta am o observație de făcut aici. Ceri scuze odată și la revedere, nu de 10 ori. Asta mi se pare important ca el să înțeleagă gravitatea. Și ai făcut foarte bine că ai zis asta, că l-ai întrebat pe el de ce este atât de rău să înjuri. Asta ar trebui ca el să conștientizeze de ce nu înjurăm pe oamenii, cum se simt oamenii, că dacă nu înțelege implicațiile cuvintelor urâte, își ceară scuze mecanice. Și după aia, este foarte bine că l-ai îndemnat către cereri de iertare, dar... Cred că cererea de iertare sau procesul ăsta de împăcare n-ar trebui să fie un proces greoi. Tu îți ceri iertare, dar vezi că maica ta s-ar putea să nu te ierte, că e foarte supărată, tu o să te simți prost, o să mai aștepți, o să te simți respins, după aceea ar trebui să-ți ceri iertare și mintea lui e, aoleo, și așa mi-e greu să-mi ceri iertare odată, poate trebuie să-mi ceri de două, trei, patru ori. Deja devine cererea de iertare o chestie foarte greoaie. Și e posibil ca pe termen lung să evite să-și mai ceară iertare sau să evite să fac anumite lucruri care dor pe ceilalți doar pentru că vrea să evite cererea de iertare, că procesul ăsta din păcare e foarte dificil pentru el.
Și cum ar trebui să procedez în condițiile în care, eu știu că acum dacă se duce la soția mea să-și arăt iertare, nu va fi feedback-ul, adică să îl ierte la imediat, să-i spună da, te-am iertat și să se încheie acolo. Eu am încercat după să-l pregătesc de.
Da, da, da, am înțeles ce ai vrut să faci. Păi trebuie să vorbești cu soția ta să înțeleagă faptul că dacă copilul vine și-ți cere iertare, ea atunci se spună ok, te iert, asta nu înseamnă că durerea mea dispare instant, asta nu înseamnă că nu m-a durut ce ai făcut. Asta nu înseamnă că de acum înainte poți să mă jignești din nou. Trebuie să explice. Cererea de iertare înseamnă doar că în momentul ăsta am înțeles că ți se pare rău, eu nu îți port resentimente, nu mai sunt supărată pe tine, dar faptul că te-am iertat nu presupune că tu pe viitor poți să mă înjuri din nou pentru că ai primit iertare atât de rău. Iertarea mea arată doar că eu vreau să reluăm relația, dar vreau să reluăm relația pe baza unor principii și unul din principii este nu ne înjurăm. Are sens pentru tine, Marian?
Da, da.
Asta trebuie să fie și în relații. Da? Dacă noi am greșit unul față de altul, partenerul îți cere iertare, faptul că îl iert repede, Nu este un indiciu, nu este un mesaj, ok, te-am iertat repede, deci nu m-a durut. Fals. M-a durut. Sau nu este un mesaj că, a, dacă te-am iertat repede înseamnă că n-a fost atât de grav și înseamnă că poți să repezi pe viitor. Nu. Iertarea rapidă înseamnă doar că eu sunt suficient de matur. încât să pot să trec peste momentul ăsta, înseamnă că îmi doresc împăcarea, iertarea este un mesaj, că îmi doresc reloarea relației. Nu am de gând să ies din relație. Atunci eu cred că împăcarea și iertarea trebuie să vină ușor, nu trebuie să fie procesul ăsta greoi, dar trebuie să fie îndeprinte și condiția asta. Cel care a greșit să recunoască impactul, implicațiile, mă, îmi dau seama că ce am făcut eu te-a durut. Te-a rănit. Dar îmi pare rău și pe viitor vreau să nu repet chestia asta. Deci iertarea e un mesaj că ne refacem relația pe alte principii. Dacă m-ai înșelat, iertarea presupune că intrăm în relație fără infidelitate. Dacă m-ai jignit, iertarea presupune că reintrăm în relație fără jigniri. Dacă m-ai tratat fără respect, iertarea, chiar dacă e rapidă, presupune că îi reluăm relația, dar cu respect de data asta. Și așa mai departe. Are sens?
Da, da. Ok.
Uite ce cred eu, că sunt două lucruri aici, Marian. Primul lucru ar fi... Deci băiatul tău se face vinovat de două chestii și cred că trebuie puse limite în două direcții. Unu cu consola și doi cu înjurăturile. Adică văd două situații diferite. Și în situația cu consola e nevoie să urmezi acești pași, verde, galben și roșu, tu sau soția ta sau amândoi de fapt. Voi amândoi părinții trebuie să vă uniți și să stabiliți în special pasul 2 și pasul 3 și după aia să îi comunicați copilului.
Da, despre beneficii.
La pasul 3, adică pasul 2, că primul ar fi... Hai să-l lăsăm așa cum le-am pus aici. Pasul 3, cu galben, lipsește În ambele situații, și în privința consolei și în privința înjurăturilor. Adică ce beneficii are băiatul ăsta de șapte ani dacă ține cont de limita cu consola și se joacă doar cât ați spus voi? Care-s beneficiile lui? Asta nu cred că i-ai transmis, cel puțin nu mi-ai dat de înțeles. Că iei transmis tu și nici soția. Deci cred că copilul nu știe ce beneficii are el dacă respectă timpul de jucat pe consolă.
Practic se joacă constant. Alt beneficiu nu-l văd aici. Cum adică?
Nu înțeleg, cum adică se joacă constant?
Adică nu-i mai sare rândul, că practic...
Ah, ok. Trebuie să găsești mai multe beneficii astfel încât să fie puternice pentru el și să înțeleagă că dacă el respectă timpul de consolă, îl va ajuta și pe el, nu numai pare că este doar în favoarea voastră. Și uite unul din beneficii, ca să te ajut un pic să mergi într-o direcție, să începi tu să cauzi beneficii reale pentru băiat. Poți să-l întrebi chiar pe el. Cum îl cheamă pe băiat?
Florian.
Florian. Ce beneficii crezi că vei avea tu dacă respecti timpul de consolă și nu îl depășești? La ce te ajută respectarea timpului stabilit, o oră, miercurea sau o oră, duminica? Și aici discuți cu el și ajută-l să găsească suficient de multe beneficii. Că învață disciplina, învață să se țină de reguli, Înțelegi?
Da, da, da.
Cum îl ajută și după aceea de la beneficiul ăsta ajută întreabă pe Florian, cum te ajută pe tine faptul că înveți să te ții de reguli sau să fii disciplinat? Ce beneficii îți aduce asta în viață? Și el o să-ți zică, păi dacă sunt disciplinat, disciplina asta o să mă ajute și la materiile de la școală, o să mă ajute și în sport, o să mă ajute și trebuie să legi beneficiile astea de valorile lui. Care sunt cele trei valori ale băiatului tău? Atunci întreabă-l ce beneficii va avea în valorile lui dacă el respectă timpul de consolă. Și când o să găsească suficient de multe beneficii, o să-i fie foarte clar că el are o oră pentru consolă și-o respectă ora aia. Îl ajută să-și controleze emoțiile, îl ajută să-și gestioneze mai bine timpul, îl ajută să păstreze relația bună cu voi, îl ajută să... Mă rog, mai multe. Stai, eu o să le caut acum. Înțelegi? Deci e foarte important pasul 2. În cazul consolei, și tot aici pasul 2. Mă rog, ăsta cu limitele și beneficii. Dar galbenul. Care sunt beneficiile băiatului tău în valorile lui dacă el nu mai înjură? La fel. Aici ar trebui de căutat ce beneficii are el. Că dacă la el nu ajung beneficiile vorbirii curate, vorbirii respectoase, nu o să-i fie ușor. De asemenea, consecința, deci partea cu roșu, trebuie să fie foarte clară și în cazul consolei, dacă depășești timpul de o oră, miercurea, sau când îi spuneți voi, uite care va fi consecința. Și trebuie să-i fie foarte clară consecința asta. Aceeași consecință o comuni și tu și soția ta. Nu trebuie să fie două consecințe diferite. O dată ce ai spus copilului, te-ai uitat la ceas și dacă el depășește, aplici consecința. să nu fie bruscat. De asemenea, aici între noi fie vorba, nu știu dacă tu te-ai jucat vreodată pe calculator, ai văzut că uneori mai ai câteva minute, trebuie să ajungi și tu la capăt cu nivelul ăla, cu ce joc. Ar fi aiurea exact când a sunat ceasul și tipa că i-ai scos din priză.
Nu sunt rigid.
Nu trebuie să fie absurd.
Nu sunt absurd, adică chiar dacă am depășit poate odată o oră sau așa, După.
Aceea, când vezi că s-a încheiat ora, cât mai ai din jocul ăsta? Și atunci el trebuie să-ți zică, băi, uite, mai am cam 10, 12 minute, 7 minute, un sfert de oră. Poți să fii îngăduitor cu asta, dar dacă vezi că mereu se întâmplă treaba asta, după aceea trebuie să stabili tu o altă oră, un alt criteriu. Fie accepti că de fiecare dată depășește cu 10-15 minute, Și atunci mai degrabă decât să depășească mereu, mai bine pui o oră și un sfert din start, știi? Uite ăsta e timpul, o oră și un sfert. Ideea este că trebuie să fie consecințe. Care e consecința în cazul în care depășește limita? O știți acum, i-ați comunicat-o copilului.
Da, dar asta cu depășitul limitei lui la consolă, da, o știe. Dacă îți depășește limita, următoarea duminică sau următoarea mercurie care vine nu se manejează.
Și în cazul jurăturilor, tot așa, trebuie să fie o consecință. Dacă mai vorbești urât, nu-i alegeri.
Poți să stai pe mine dacă îți stai în liniște. Dacă nu vrei să stai în liniște, va trebui să pleci. Și vorbim după aia.
Deci în cazul înjurăturilor trebuie să stai de vorbă cu soția ta și să găsiți o consecință pe baza criteriilor pe care le-am pus aici. Să fie consecințe naturale și logice, proporționate cu încălcarea, aplicabile de către voi, orientate spre protecție, comunicate în avans. astfel încât el să știe clar dacă mai folosește cuvinte jignitoare, asta va fi consecința. Și trebuie să îi comunicați copilului vostru și, când mai folosește, să fie aplicată consecința, fără excepție.
Da.
Bine, Marian, mulțumim frumos!
Ok, mulțumim!
Bun... Dragilor, mai este cineva care vrea să încerce, pe cazul lui, Să vadă cum ar fi în situația lui. Mădălina, hai te rog deschide-ți microfonul.
Bună seara!
Salut Mădălina! Hai să vedem care-i situația.
Eu mă confront cu problema că ridic vocea când discutăm în general.
Cine? Partenerul sau?
Da, da, partenerul despre el. Se pierde răbdarea foarte ușor.
Bun.
Ridică vocea.
Cum ar suna verdele, invitația blândă, aș aprecia dacă...
Aș aprecia mult dacă ai păstra un ton respectos atunci când avem discuții de genul acesta.
Bun. Foarte bine. Îi spui asta și-l lași să treacă 2-3 săptămâni și să vezi ce se întâmplă. Poate o lună. După care, dacă el continuă să ridice tonul, treci la nivelul 2. Cum ar suna?
Am nevoie să putem discuta amiabil. Așa reușim să ne înțelegem mai bine. Uite, când ești mai calm, eu simt să mă deschid mai bine și crește conectarea dintre noi.
Foarte bine până aici, dar mă întreb unde-s beneficiile lui?
Ne conectăm mai bine.
Păi, pentru el conectarea este un beneficiu real sau e beneficiu pentru tine?
Pentru amândoi bănuiesc.
A, bănuiești. Poate pentru el nu este un beneficiu real. Care sunt valorile lui, cele trei valori ale lui?
Cred că relațiile sociale, banii și familia.
Crezi, nu e sigur. În al doilea rând ar trebui să găsești beneficii pentru valorile lui. Și aici trebuie să apară. ce beneficii va avea în relațiile lui sociale. Dacă tu nu mai ridici tonul la mine, uite cum te va ajuta în relațiile tale sociale. Dacă tu nu mai ridici tonul la mine, uite cum te va ajuta în job-ul tău, la profesia ta. Dacă nu mai ridici tonul la mine, uite cum te va ajuta în valoarea ta numărul 3. Deci până nu faci clare chestiile astea, o să fie o cerere super egoistă. E despre mădălina doar. Procesul acolo, te rog să te uiți, e doar despre tine. și în mintea lui apare întrebarea, bine, bine, dar eu? Deci aici, la pasul 3, hai mă să spunem pasul 2, că, maoleo, ce nu-mi place că am pus pasul 3. Uite, așa trebuie să apară aici. Dați puțin, vreau să corectez, că nu... Pasul 1 ăsta nu e pasul 1. Așa, pasul 2 și pasul 3. Deci aici neapărat trebuie să ții cont de Sfântul Trio, care spune relația trebuie să se desfacă eu, tu și noi. Tu aici te-ai inclus doar pe tine și ai inclus și relația. Dar el lipsește el și este fundamental. Dacă el lipsește din povestea asta, pot să jur, nu o să țină cont de tine.
Băi și ce beneficii ar putea să aibă dacă nu mai ridică vocea?
Nu mă întrebe mine, trebuie să-i afli valorile lui și să afli ce este important pentru el. El asta trebuie să audă. În mintea lui mereu apare întrebarea, de ce aș ține cont de ce îmi cere mădălina? Asta este o întrebare pe care orice om și-o adresează în momentul în care e pus în fața unei alegeri. Conștient sau inconștient, noi mereu ne întrebăm, de ce aș face asta? Hai cu mine la plimbare, dar de ce aș veni? Ce câștig eu de aici? A, că vrei tu. Nu mă interesează atât de mult persoana ta. Nu existi doar tu pe pământul ăsta. Nu ești tu. Niciun om, nu uitați asta, niciun om nu-i dispus să facă lucruri pentru celălalt dacă nu are și el ceva de câștigat. Emoțional, financiar, material, spiritual, social, nu contează ce fel de beneficii. Dacă mie nu-mi iese nimic, Poate fac odată, poate fac de două ori, poate fac de trei ori, dar la un moment dat mă satu și zic bă stai că nu mai merită. Nu mai merită. Tot am făcut pentru tine dar eu nu am împlinire, nu am satisfacție, nu mi-aduce bucurie, nu mi-aduce liniște, bă nu mi-aduce nimic. Fac chestia asta ca un robot, nu mă mai împlinește și la un moment dat nu mai vreau să fac pentru tine, Madalina. Dacă cererea ta nu-i aduce beneficii clare lui, unul, Nici n-are vreo să-i ceri, nici nu-ți mai bate capul. Dacă nu-i găsești beneficiile, nu-ți mai bate capul că numai să răcești gura degeaba, pari pretențioasă, pari fițoasă, pari din aia care tot timpul ai ceva să ceri, cerșetoare, că el nu o să... nu-l mișcă. Uite, tu când vrei să-ți scoți un ban din buzunar, da? Vine cineva și-ți cere, dar tu trebuie să ajungi într-o situație în care să dai banul. Tu, conștient sau inconștient, te întrebi, bă, de ce să dai eu banul ăsta? Tu nu ieși pe stradă și arunci cu bani în stânga și în dreapta, așa, vezi pe cineva, ia de aici 3 lei. Nu! Dă-i cuiva 3 lei dacă ai o convingere că l-ai ajutat pe omul ăla, ți se întoarce ție. Sau dă-i 3 lei că cumpere o pâine și-ți satisfaci foamea. Sau dă-i nu știu câți bani acolo pentru că îți aduce liniște sau relaxare. Dă-i banii pentru că primești ceva înapoi. Auți, dă-i banii în concediu, dă-i banii și nu primești banii înapoi. Tu primești relaxare, un peisaj, marea, muntele, mă rog, unde te duci tu. Da? Tu dai bani și primești altceva înapoi. Liniște, relaxare. Și tu consideri că schimbul ăsta este echitabil. Te duci la anul viitor și anul viitor și tu dai bani și primești altceva decât bani. La fel este în orice relație. Tu-i ceri ceva partenerului să facă și în mintea lui imediat apare întrebarea. Așa ai construit creierul.
Da?
Nu-i defect. Nici el, nici unul dintre noi. Creierul nostru este construit și se întreabă constant. Bun, bun, bun, Mădălina. Mi-ai cerut să fac asta, dar eu cu ce mă aleg? Și vezi ce ai făcut tu? Eu mă bucur că ai făcut greșeala asta, că acum noi suntem la învățat. De asta eu tot insist, hai să văd cine vrea. Pentru că ai ieșit la Iveală, ce ai făcut tu? Acum a scos la Iveală tendința noastră naturală. Îți cer să faci asta pentru că îmi va fi mie bine. Asta e tendința noastră naturală. Fără să... Deci, creierul nostru în mod natural, când face o cerere, e pentru binele personal. Tot așa, creierul nostru în mod natural, când ni se face o cerere, ne întrebăm, bun, am văzut beneficiile tale, dar ale mele? Creierul nostru tot timpul se gândește, bă, dar mie ce-mi iese? Și când fac o cerere și când mi se face o cerere? Așa că trebuie să ne fie clar tuturor, dacă mă duc la un partener și îi spun, dă-mi 3 lei, 3 lei însemnând orice, stai cu mine, vorbește cu mine, vorbește mai frumos, petrece timp cu mine, nu știu, dă-mi 3 lei, el se întreabă, bun îți dau 3 lei, dar ce îmi dai înapoi? Ce primești eu înapoi? Și când eu îi spun, dacă îmi dai ăștia 3 lei, o să primești înapoi pâine. Dacă pâinea nu e perceput ca beneficiu pentru el, că el e sătul, a mâncat, lui nu-i trebuie pâine, tu poți să-i spui că îi dai 100 de pâini, o să zic că-mi interesează. Deci tu trebuie să te interesezi care-i nevoia lui în acel moment. Poate el nu vrea de 3 lei pâine, ci poate vrea o bere. Atunci trebuie să-i spui, bă, dăm 3 lei, 3 lei însemnând orice, că-ți dau o bere. Ia de aici 3 lei. Dacă pentru el berea este beneficiu, o să-ți dea 3 lei. Dacă nu, tu poți să-i dai 100 de beri. O să zici că nu mă interesează berea. Da, da, uite, toți bărbații beau bere. Nu mă interesează ce fac toți bărbații. Mie nu-mi trebuie o bere. Mie-mi trebuie apă minerală, sau mie-mi trebuie cola, sau mie-mi trebuie must de coacăze, ca Barnham. Deci trebuie să vezi care-i nevoia lui în momentul ăsta. Nu te duci la el cu cererea ta și spui, uite, fă-mi cererea asta, fă-mi mie pe plac, pentru că uite ce... și se întoarce la tine.
Bun.
Ultimul pas, care ar fi? Consecința clară. Dacă tu continui să strigi la mine...
Eu aleg să mă retrag până ne calmăm amândoi și putem discuta amiabil sau chiar să renunț la discuție pentru ziua respectivă.
Da. Merge. Aici e bine.
Ok.
Dar nu uita, pașii ăștia îi faci treptat. Te duci prima dată cu invitație blândă, liniștită, lași să treacă timpul 2-3-4 săptămâni, vezi ce face. După aia îi prezinți galbenul. Atenție, vezi că treaba e serioasă. Uite care e limita mea, uite ce îmi doresc, uite beneficiile tale. Și ale mele, dar uite-le pe ale tale. Iară nu mai lași 2-3 săptămâni, 4, și vezi ce se întâmplă. Și după aia ai spus consecința. Uite, dacă alegi să continui așa, uite am vorbit cu tine frumos acum o lună și lumate, acu' trei săptămâni iar ți-am zis, uite cum te-ar ajuta pe tine, văd că tu totuși nu ți-i cont de asta, uite să știi că o să te respect, înțeleg că pentru tine e modul natural de a striga, Uite să știi că în momentul în care aud că strigi, eu o să mă retrag în camera cealaltă, pentru mine nu e deloc plăcut, o să refuz discuția, nu că te refuz pe tine, refuz o discuție în termenii ăștia. Și când te liniștești, și când sunt și eu liniștită, putem relua discuția să fie amiabilă. Dar nu uita... Înainte să-l abordezi, procesul colapsului cuantic pe taiul ăsta, strigă la mine, ridică tonul la mine, da?
Neapărat.
Sunt foarte mari șanse că dacă lucrezi pe taiul ăsta, nici să nu mai strige la tine. Bun. Foarte bine, Mădălina. Mă bucur că ne-ai arătat tendința naturală ca să fie o lecție pentru toți. Mulțumim.
Mulțumesc și eu.
Bun. Dragilor, și acum câteva principii pentru succes înainte de încheiere. Nu uitați lucrurile astea. Esența limitelor sănătoase sau câteva lucruri fundamentale despre limitele sănătoase. 1. Trebuie făcute din stare echilibrată. Pentru asta e nevoie să faci procesul colapsului cuantic.
2.
Găsește beneficii pentru amândoi. Apropo de ce am vorbit acum cu Madalina. 3. Comunicare clară și empatică. Nu atacuri sau ultima atumuri. 4. Fii consecvent în aplicare, întâi verde, după aia galben, după aia roșu, cu intervale suficiente între cele trei abordări și fii consecvent. Mai înseamnă ceva, când ai spus că aplice o consecință, te ții de ea. Acum dau seama că asta n-am zis în tot cursul, nici în curs și nici în seara asta. Deci foarte important, când ai stabilit consecința, Când te-ai zis, băi, dacă tu mai vorbești în felul ăsta, eu o să ies din cameră. Nu, data viitoare când mai vorbești în felul ăla, îl anunți. Fii atent, măi, Mirel, știi că am vorbit, că în momentul în care ridici tonul la mine, eu aleg să nu mai stau în discuție, pentru că nu consider că e respectos și mă agită, mă tensionează, prin urmare aleg să ies din cameră. Și te-i duci, Nu stai și tolerezi, și te superi, și transmizi mesajul, bă, ți-am zis că o să plec, dar de fapt eu nu plec. Nu. I-ai zis că o să pleci, ai plecat. Și faci asta și azi, și mâine, și poi mâine. Și la un moment dat se întâmplă ceva, dacă tu aplici în mod constant acele consecințe despre care ai vorbit. Fie că-i vorba de copil, fie că-i vorba despre orice altceva. Mamă Florine, ce fain faci acolo, cum mă masezi pe Monica. Bravo vouă! Așa îmi place că vă văd aici împreună. Frumos. Punctul 5. Nu pune limite împotriva partenerului, ci pentru a proteja dragostea dintre voi. Asta are de-a face tot cu principiul iubește pe aproape ca pe tine însuți. Limita pe care o pun nu e doar în favoarea mea și împotriva ta. Ți-arăt eu de acum nenorocitule ce o să ți se întâmple. Nu. Punem o limită care să protejeze dragostea noastră, să ne fie mai bine amândouă. Nu confunda limitele sănătoase cu revanșa emoțională. Până acum m-ai călcat în picioare, de azi înainte mă ridic, stau în picioare, am scos sabia și îți arăt eu, de gata, nu mai sunt proasta satului, de azi înainte îți arăt cine sunt eu. Asta e revanșa. Nu, nu, nu. Limitele sănătoase nu separă, ci conectează. Ele creează spațiu sigur în care amândoi partenerii pot fi autentici fără să se rănească reciproc. Și succesul vine din aplicarea consecventă acestor principii. Bun, dragilor, dacă mai aveți întrebări pe subiectul ăsta cu limitele sau vreun caz pe care vreți să lucrați și vreți să vă asigurați că puneți limite într-un mod sănătos și eficient, scrieți-mi pe grupul de WhatsApp și o să vă dau răspuns acolo. Mâine va fi încărcat pe platformă următorul modul al nouălea, cel despre stilurile de parenting, Ne apropiem de acest subiect care este, zic eu, foarte, foarte important și des întâlnit în relațiile noastre, stiluri de parenting diferit. Un partener are un stil de parenting permisiv, celălalt autoritar, cum ne armonizăm, cum ajungem la echilibru. Bun, Eugen, văd că vrea să mă întrebe ceva. Florin, scrisesem în chat, dar n-ai observat.
Nu-i nicio problemă. Întrebarea mea era așa. Dacă ce-a făcut ea m-a durut foarte, foarte tare, de ce e important să-i acord iertarea din prima, mai ales când îmi dau seama că scuzele ei sunt absolut formale, cu totul și cu totul nesincere, că nu înțelege nici măcar, așa, nu zgârie la suprafața, cum să zic, nivelului, nu înțelege cu cât de mult a greșit, ci se vede că nu regretă cu adevărat ce a făcut.
Și câtă subveniță mi-a produs.
Deci, dacă înțeleg, dacă simt că lucrurile nu sunt reale, nu sunt adevărate, de ce se ia cordiertarea?
Uite de ce, uite cum văd eu. Eu fac diferență între iertare și reluarea relației. Iertarea nu presupune neapărat reluarea relației sau continuarea relației. Iertarea este pentru mine. Eu îți ofer ție iertarea, dacă pot să zic așa, pentru că dacă nu te iert, asta înseamnă că eu păstrez resentimente în interiorul meu care mă utrăvesc pe mine. Și eu nu vreau să fac asta. Și atunci, iertarea înseamnă, de fapt, nu-ți mai port pică, nu mai am resentimente, nu te mai urăsc, nu mai sunt nervos, nu mai sunt agitat, nu-ți doresc răul, nu mai sunt plin de încărcătură emoțională negativă. Iertarea înseamnă m-am eliberat pe mine. Și acum, Dacă în ceea ce spune partenerul, în cererea lui de iertare, eu consider că nu este autentic, nu e sincer, nu...
E doar formal.
E doar formal. Dacă asta e percepția mea, că s-ar putea să mă înșel, aici trebuie să accept că e doar o percepție a ta. El poate e sincer, dar nu știe să-i exprime. Deci sunt două situații. Tu poți să percepi că nu este sincer, fie că el într-adevăr nu este sincer, Sau, fie că nu știe să exprime, că nu are limbajul, nu a exersat suficient de mult.
După ce ești aproape de 30 de ani împreună, înțelegi când e sincer și când nu.
Sau tu poți să percepi nesinceritatea la el și din cauza traumelor tale. Dacă te-ai fript cu ciorbă, sufli și-n iaurt. Și poate într-adevăr în situațiile anterioare nu a fost sincer și pe baza trecutului tu îl judeci și în prezent ca fiind nesincer, dar poate acum chiar e sincer. Dar nu contează asta. Important este așa. Dacă tu percepi la el nesinceritate, percepi că nu a înțeles impactul acțiunilor lui asupra ta, Dacă percepi că el nu înțelege gravitatea momentului, ia în râs, ia prea ușor, da și ce dacă te-am înșelat, iartă-mă, hai că nu e un capăt de țară, hai să trecem peste. Dacă ți se pare superficial, dacă ți se pare că nu e acolo, nu vezi un pic de regret la el, nu vezi durere, nu vezi nimic, atunci sunt două lucruri pe care eu le-aș face. Eu vorbesc despre mine. O iert, ca să mă eliberez pe mine. Și iertarea, hai să zic prima dată ce aș face și după aia explic fiecare lucru în parte. Deci o iert, ca să mă eliberez pe mine, să nu mai port veninul ăla în mine. Și doi, îi spun foarte clar, draga mea, Felul în care tu ți-ai cerut iertare pentru mine este superficial, lipsit de profunzime, îmi dau seama că nu înțelegi implicațiile a ceea ce ai făcut, prin urmare eu aleg să nu continui relația asta. Dar te-am iertat. Iertarea nu presupune neapărat că eu continui relația cu tine. Iertarea înseamnă doar că eu mă eliberez la nivel emoțional. Și cum pot să mă eliberez la nivel emoțional? Fac procesul colapsului cuantic, că ăla mi-aduce echilibru, înțeleg că din ce a făcut partenerul, n-am avut doar de pierdut, ci am avut și de câștigat. Și asta pe mine mă echilibrează, mă liniștește, dar asta nu mă obligă ca eu să tolerez în continuare situația în care el mă va înșela din nou, sau mă va trata fără respect din nou. Pentru că e foarte posibil că dacă cererea lui de iertare este superficială, deformă, și așa mai departe, el doar să-și ceară iertare ca să putem relua relația, dar el are de gând să continue în aceiași termeni. Iar eu nu vreau în aceiași termeni. Și atunci, eu fac distinție foarte mare între iertare, care înseamnă eliberare emoțională, și continuare relației. A ierta pe cineva nu înseamnă în mod obligatoriu să continui relația cu el. Iar da, pentru mine ceea ce ai spus și pentru mine este foarte important, dacă soția mea, să zicem, că ar face o chestie foarte, foarte gravă, pentru mine, ca să pot să trec mai departe, să reiau relația, să continui relația, ar fi foarte important să o văd sinceră, implicată, să înțeleagă profunzimea a ceea ce a făcut. Altfel nu aș vrea, poate că aș putea, dar nu aș vrea, să continui relația în termenii respectivi. Bun, mulțumesc Eugen. Alex, văd că tu aici l-ai ajutat cu niște beneficii. Ok. Iertarea este necesară pentru liniștea sufletească. Da, Irina, mă bucur că ai văzut și tu asta. Resentimente pe care le iei cu tine în următoarele relații, fiind încă rănit, foarte bine Carmen, de asta ai nevoie să ierci, ca să nu pleci cu resentimente, cu bagaj emocional negativ, pentru că știi ce înseamnă de fapt neiertarea? Neiertarea înseamnă de fapt că eu păstrez o amintire negativă despre ce mi-ai făcut tu și asta înseamnă de fapt o traumă emoțională, mai mare sau mai mică. Pentru că eu car cu mine acea situație, despre care eu percep doar minusurile. Și dacă rămân cu o situație, în mintea mea, la care am văzut doar minusurile și aia m-a durut rău de tot, e de fapt o traumă emoțională. Astea sunt traumele emoționale.
Te leg asta foarte clar, Florin, dar în loc să mă rânească emoțional, să zicem, exagerăm puțin, ar fi băgat un cuțit în mine, da? Să zicem cumva că nu-i port resentimente pentru asta, dar rana de cusit rămâne acolo și durează niște luni până se vindecă.
Nu-i așa. Orice rană doare sau orice lovitură doare, cât timp eu mă uit doar la minusurile loviturii. În momentul în care reușesc să văd și plusurile, ajungem la echilibru. Și acum eu te invit, Eugen, să nu vorbești din trecutul tău.
Știu, dar nu am altceva. Îmi pare rău, dar astea și erai foarte important pentru mine ca să știu dacă cumva voi ajunge într-o situație similară care-i conduita, știi?
Da, deci ideea-i așa. Când o să lucrezi...
Pericolul este că dacă n-am vindecat chestia asta, o să o repet, știi? Asta-i chestia nasoală.
Așa-i. Și pe viitor, Ideea e următoarea. Când o acțiune a cuiva îți produce foarte multă durere, înseamnă că tu din acea acțiune percepi doar minusurile sau mult mai multe minusuri decât plusuri. Și atunci, noi acum vorbim pe ceva ce nu ai făcut, dar eu îți recomand că când chiar treci printr-o situație de asta, să lucrezi serios procesul colapsului cuantic de la cap la coadă, să lucrezi acolo cu pic și hârtie în mână, să găsești zeci de răspunsuri în total la toate cele șapte întrebări și după aia mai putem povesti. Dar până nu faci procesul ăsta, măcar pe un tai serios de la cap la coadă, vorbim pe niște chestii imaginare pe care e foarte greu să le creezi, e foarte greu să le simți. De ce spun asta? Sunt atât de mulți cursanți care mărturisesc exact ce zic eu. În teorie, e una, când am lucrat concret pe procesul colapsului cuantic s-au schimbat lucrurile.
Am încercat, dar pur și simplu sunt în niște blocaje teribile și nu reușesc nicicum.
Te cred. Te cred tocmai de-a, eu zic, să lucrați în grup. Găsește pe cineva de aici care la fel este blocat ca și tine și vă puneți întrebări unul la altul. Și faceți echipe, doi câte doi sau trei câte trei. Vă ajută foarte mult asta.
O să scriu pe grup să văd dacă există disponibil.
Cine vrea. Bănuiesc că mai sunt și alții care lucrează mai greu. Și acum eu îți pun ție întrebările și tu răspunzi. În altă ocazie tu îmi pui mie întrebările și eu răspund. Și începem să ne ajutăm. Așa se face că sunt atât de mulți cursanți care au ajuns să fie recunoscători Pentru un divorț să fie recunoscător pentru infidelitate, să fie recunoscător pentru cancer, să fie recunoscător pentru cine știe ce boală, pentru faliment, pentru tot felul de situații foarte dificile, au ajuns să fie recunoscători doar în urma lucrării pe procesul colapsului cuantic. Dar asta ai nevoie să o experimentezi, nu să ți-o imaginezi cum ar fi. Imaginația e una și să lucrezi este cu totul altceva. Da, Carmen, deci am zis că asta este foarte important, resentimentele pe care le iei cu tine în următoarele relații, fiind încă rănit.
Da.
Deci, repet, iertarea... Da, eu pot să ofer... iertarea are, de fapt, două beneficii majore. Și pentru mine, că mă eliberează de toate resentimentele astea, care efectiv sunt venind pentru mine, dar îi oferă și partenerului o eliberare. Da? E foarte important. Andreea. Florin, dar atunci când iertăm pe cineva nu înseamnă că ne suprapoziționăm acelei persoane? Dacă spunem te iert, nu înseamnă că nu am echilibrat acțiunea făcută de acea persoană? Da, asta este deja nivelul mai avansat. De asta am și vorbit, bine ai zis Andreea, am și vorbit de mai multe ori. Când eu lucrez pe procesul colapsului cuantic pe ceva ce mi-a făcut partenerul, Ajung să înțeleg că ceea ce a făcut are și plusuri, nu doar minusuri, plusuri în egală măsură cu minusurile, și atunci eu nici nu mai simt nevoia ca partenerul să-și ceară iertare. Nu mai simt nevoia și nu mai pretind asta. Dar în același timp, Andreea, am așteptarea ca partenerul nu să-și ceară iertare neapărat, Dar am așteptarea ca partenerul să vadă implicațiile acțiunilor sale, să înțeleagă că acțiunea lui rănește, acțiunea lui rupe relația, acțiunea lui e lipsită de respect, acțiunea lui, mă rog, ce-o fi, depinde despre ce-i vorba, pentru că dacă el nu înțelege consecințele, implicațiile acțiunilor lui, le vor repeta. Aduceți-vă aminte ce am tot zis, echilibrarea trecutului nu presupune justificarea viitorului. Faptul că eu lucrez pe niște acțiuni, pe care eu le-am făcut și sunt negative și mi le echilibrez, nu înseamnă că le repet pe viitor.
1.
Faptul că eu lucrez pe niște acțiuni ale partenerului, pe niște taiuri negative ale partenerului, nu înseamnă că le voi tolera pe viitor, neapărat. Pe unele poate le voi tolera și le voi îngădui că nu sunt fundamentale, nu sunt, să zicem, foarte, foarte importante. Dar alte acțiuni ale partenerului, chiar dacă mi le echilibrez, nu le voi tolera pe viitor. Să zicem o infidelitate, da? Poate o echilibrez infidelitatea respectivă, dar asta nu înseamnă că o să o tolerez pe viitor. Pentru o acțiune negativă din partea unui partener este nevoie de 5 taieri pozitive. Asta cum este? Nu, nu, nu. Nu e... Nu. Poate tu faci referiri la ce spune Gottman și anume pentru cinci... Da, Gottman zice, poate la asta te referi, că dacă ai o interacție negativă cu partenerul, după aceea să existe cinci interacțiuni pozitive. Dacă la asta te referi, da. Estera, că tot ziceam că nu mă deranjează nimic la partener. Sunt ok pașii, situația cu care mă confrunt. Partenerul meu nu respectă timpul în care trebuie să stea cu copiii. Pas 1. Aș aprecia dacă am stabilit un program de comun acord să-l respecti. Pas 2. Am nevoie să știu că atunci când e ziua ta de a sta cu copiii, eu pot să fac lucrurile care mă încarcă și care-mi plac, iar beneficiile tale sunt următoarele. Eu sunt calmă și voi avea energie pentru a sta cu copiii când e ziua ta liberă și tu vei putea face ce îți place. Da, e bine. Te rog să mai sapi aici la beneficiile lui și să pui și alte beneficii care poate să fie mai puternice pentru el. Dacă nu vei respecta asta și nu o să stai cu copiii când e ziua ta, eu o să stau cu ei, dar o să-mi iau ziua liberă într-o zi când va fi ziua ta liberă. Da, poate să fie o consecință de asta. Corect. Partenerul meu m-a rugat să te întreb de ce mă deranjează că el vrea să plece în munți pentru zile și eu să rămân acasă cu copiii. Nu știu, Maria, tu ai tu răspunsurile tale. Nu știu de ce te deranjează pe tine. Caută-ți-le tu. Poate să fie foarte multe răspunsuri aici. Cum interpretezi tu plecarea lui în munți? Cum o interpretezi tu? Ce interpretare îi dai? Florin, înregistrării cursurile din ediția a 2 apar pe platformă, vorbesc de cele actuale, nu de cele din prima ediție. Da? Există. La fiecare... Hai să vă arăt. Hai să vă arăt imediat. Să mă loghez și eu în cont. Imediat. Uite, aici apar. Deci te duci la cursurile mele. Așa, să zicem că ești în programul Legacy Eli, dai click pe el și uite unde apar. Să zicem la modulul al 3-lea, da? Aici unde vezi că se face cu roșu este materia de curs cea înregistrată, iar aici, la exerciții practice, este ceea ce vorbim noi în fiecare marți-seară. Uite, dau click și aici se deschide ceea ce vorbim noi. Deci ceea ce vezi acum pe ecran este ce vorbim noi marți-seară. Același lucru este valabil, uite, mergem la modul al cincilea, aici Prima dată scrie modul 5, Cum să construiești siguranță emoțională pentru anxios. Dacă dai click acolo, aia e materia de curs, aia pe care am predat-o și a fost încă încă încă încă încă încă încă încă încă încă încă încă încă încă încă încă încă încă.
Încă încă încă încă încă încă încă.
Încă încă încă încă încă încă încă.
Încă.
La fel la modul 6, e materia de curs, cea principală, și aici este ce vorbim marți-seară. La modul 7, la fel, materia de curs, cea înregistrată mai demult și pusă pe platformă, iar aici, ce vezi aici, este iarăși ce am discutat noi marți-seară. Și acum la modul 8, după cum vezi, este doar materia de curs, așa, care a fost încărcată săptămâna trecută, dar nu mai există execiții. De ce? Pentru că le-am discutat în seara asta. Și mâine o să apară aici încă un buton cu exerciții modulul 8. Da? Sper că este clar. Bun. Deci toate alea sunt înregistrate. Cu drag, Dani. Mersi. Bun. Dragilor, dacă mai aveți întrebări pe ce am discutat până acum, cu mare drag vă răspund. Scrieți-mi-le pe WhatsApp și sunt la dispoziția voastră. Vă urez mult spor în modulul nouă, cu stilurile de parenting diferit, permisiv și autoritar. E super important subiectul ăsta. Mihaela mă întreabă, Florin, ce-ți face piciorul? Ai reînceput plimbările cu motorul? Da, Mihaela, mersi de întrebare. Piciorul să zicem că e refăcut cam 70-75%, dar pot să merg, pot să am și cu motorul și pe jos, am început să și alerg. Sunt anumite poziții unde mă mai doare, dar mă feresc de ele. Dar e bine, mersi frumos! Bine, dragilor, vă doresc o seară frumoasă, binecuvântată și să ne revedem cu bine! V-am îmbrățisat cu drag!
Pa, pa!
More from Florin
Exercitii modul 9 Cum il abordezi pe partener daca are un stil de partenting diferit
NU tolera așa ceva în Relația Ta dacă nu Vrei să Ajungi o Victimă - Florin Amariei
