⁠⁠Exerciții Modulul 7 - Tehnica DESC

Salutare, bună seara, bună seara Maria, Estera, Irina și ceilalți care sunteți în spatele camerelor. Bine, toți sunteți în spatele camerelor, dar unii, camera deschisă s-a închisă. Salutare și ție, Dan! Dragilor, în seara asta am ajuns la modulul al șaptelea. Este un modul plin de informații valoroase, plin de substanță, plin de tehnici care vă pot ajuta în absolut salutale, Gabi și ție. Spuneam că informațiile astea din modulul al șaptelea, bine, ca și celelalte de altfel, vă pot ajuta foarte, foarte mult în toate relațiile. Când vine vorba de comunicare, este clar pentru oricine că nu există nici măcar o singură relație în care nu avem nevoie de comunicare. Așa că eu vă încurajez foarte tare să aprofundați informațiile din modulul al șaptelea și mai mult decât atât să conștientizați necesitatea lor și în celelalte relații. Adică atunci când vezi că nu îți funcționează relația la locul de muncă sau niște relații la locul de muncă cu colegii, cu șeful tău sau cu... prietenii tăi sau cu alți oameni din mediul în care tu trăiești, aduce aminte de modulul al șaptelea. Sunt aici extrem de valoroase lucruri care te pot ajuta să îți îmbunătățești relațiile. Nu e niciun secret faptul că totul pleacă de la comunicare, de la cum suntem pe interior. Hai să vă pun și PowerPoint-ul pentru seara asta. Deci în seara asta o să vorbim despre... vreau să aprofundăm tehnica desk și mai ales vreau să mă asigur că vă este clară și că o înțelegeți, pentru că de aici ne putem lua abordarea sănătoasă sau o abordare sănătoasă în relațiile noastre. Și spuneam că este o anumită ordine, vă spuneam asta și în modulul al șaptelea, dar vreau să vă repet și în seara asta. Este o anumită ordine în care eu recomand să se facă lucrurile și anume în primul rând trebuie să apară, da? Vă aduceți aminte de cei trei piloni ai comunicării? Reglarea emoțională, exprimarea și ascultarea. Deci în primul rând este nevoie de reglare interioară, pentru că fără reglare reacționezi impulsiv, reacționezi din traumă, reacționezi negativ și efectiv ți se taie filmul și nu mai poți aplica nimic. Sau dacă reușești să aplici vreo tehnică, ceilalți, nu doar partenerul, ci oricine, Nu uitați să dați like, lăsați un comentariu și să distribuiți acest material video pe.

Alte rețele sociale YouTube face mai vizibile materialele care sunt urmărite până la capăt.

Uneori nu e doar despre cum spui, ci este despre ce energie pleacă din interiorul tău. Așa, deci fără reglare emoțională reacționezi impulsiv pe pilot automat și fie nu mai poți aplica nicio tehnică pentru că te iau toți dracii și vorbești necontrolat și nu mai știi de tine, fie aplici o tehnică în mod corect, dar energia interioară anulează tot efectul, După aceea vorbim despre exprimare, foarte important să setezi tonul relațional, cum te exprimi, contează foarte mult. Din păcate pentru noi Nu, pentru mulți dintre noi nu sunt atât de importante cuvintele, sensurile, frazarea, felul în care așezăm cuvintele în propoziție, felul în care ne exprimăm. Pentru mulți dintre noi e, bă, am vrut să-ți zic ceva și am zis cum mi-a venit. Nu! Uneori poți să spui fix cum îți vine și este în regulă, dar alte ori, pur și simplu, nu funcționează. pentru că transmiți mesaje pe care n-ai vrea să le transmiți, mesaje greșite, mesaje care atacă, mesaje care lovesc, mesaje care jignesc. De aceea e foarte important să fii atent la cuvintele tale, la ce cuvinte spui, cum le spui, cum te exprimi. Și v-am dat un document cu foarte multe greșeli pe care noi le facem în comunicare. Dacă nu l-ați citit, vă rog frumos să-l citiți. Este extrem de valoros și o să vă aducă foarte multe conștientizări. Dacă n-ai conștientizări, nu știi ce greșești. Dacă nu știi ce greșești, o să continui să faci lucrurile alea. Dacă continui să le faci, relațiile nu o să funcționeze. După aia o să te întrebi, dar de ce s-a supărat? Dar ce nu i-a convenit? Dar cu ce am greșit? Că eu am făcut Ce am știut, am avut intenții bune. Da, dar intențiile nu ți le-a putut citi nimeni, în schimb cuvintele tale ți le-a putut citi. Expresia de pe față ți-a putut o citi. Și da, de multe ori oamenii se rezumă doar la cuvintele noastre și nu reușesc să vadă dincolo. Intenția, motivația. Și da, nu este corect ca noi să-i acuzăm că ei se uită la cuvintele noastre și nu se uită la ceea ce este în spate. Nu putem să-i acuzăm pe asta, pentru că ei judecă pe baza ceea ce noi spunem, pe baza ceea ce exprimăm. De-aia e foarte important și ce spunem, cum spunem. Și în final, al treilea pilon este ascultarea empatică, care este Poți să zici că cireașa de pe tort este o artă să stai, să asculți, să-ți pui gândurile pe pauză, să-ți pui argumentele pe pauză în timp ce vorbește celălalt, să nu te grăbești să tragi concluzii după 3-5 cuvinte pe care le-a spus. Lasă că știu, gata, am înțeles, stai, stai, stai, stai, gata, și le întrerupi, că ai înțeles, tu ascultă până la capăt, pentru că ascultarea nu este doar despre a înțelege tu, Ascultarea este și despre a-i transmite celuilalt că ceea ce spune el este important. Chiar dacă tu ai înțeles, abține-te din a-ntrerupe pe celălalt, pentru că faptul că-l asculti până la capăt, că-l asculti empatic, că stai acolo în poveste, îi transmiți respect, îi transmiți că e valoros ce spune el, îi transmiți că-l vezi, că-l auzi, că-l înțelegi, că-l accepti, Și dacă omul se simte înțeles, dacă se simte ascultat, o să vezi că e mult mai receptiv la ce urmează să spui tu. Dar dacă în timp ce el vorbește, tu-ți faci discursul, tu te aprinzi, tu-ți faci toate socotelele tale, judecățile tale, l-ai întrerupt, stai puțin că am înțeles ce ai spus, dar vreau să-ți zic eu acum. Dacă ai o astfel de abordare, De regulă din partea celuilalt o să întâmpini opoziție, o să întâmpini respingere, o să întâmpini defensivitate, o să întâmpini tot felul de reacții, ca să nu mă lungesc. Tot felul de reacții, dar numai înțelegere nu, numai liniște nu, numai ascultare nu, numai ce trebuie nu. Așadar, toți cei trei piloni sunt foarte importanți într-o comunicare, Și acum aș vrea să vă mai spun un lucru. Dacă pare obositor să fii atent la toate lucrurile, și ce energie ai în interiorul tău, și cum te exprimi, și cum asculti, și cum stai, și cum te uiți, și cum gesticulezi, și cum o faci pe aia, și cum o faci pe aia, și cum o faci pe cealaltă, dacă toate lucrurile astea apar obositoare când vine vorba de relații, aș vrea să-ți aduc aminte de alte domenii din viața ta în care trebuie să fii tot timpul atent dacă vrei să rămâi în viață, și aici mă refer la condus, când ieși cu mașina, cu motocicleta, cu bicicleta, cu un mijloc de transport pe drumurile publice. În momentul în care te-ai suit în autovehiculul pe care îl conduci, în secunda respectivă te-ai conectat la o mentalitate și anume În fiecare secundă trebuie să fii atent. Cine vine din față, dacă vine spre tine, dacă te duci spre el, dacă e curbă, dacă e drum drept, dacă trebuie să semnalizezi, dacă plouă, dacă ninge, ce viteză ai, cum să-ți adaptezi viteza la condițiile de mers, dacă sare vreo căprioară sau vreo pisică sau vreo om în fața mașinii. La tot felul de lucru trebuie să fii atent. Dacă ai de făcut un drum de 10 ore, în fiecare secundă din cele 10 ore tu trebuie să fii conectat acolo. E obositor? Aș putea să spun că e obositor, dar e necesar. E necesar dacă vrei să rămâi în viață și dacă vrei să ajungi la destinație. Nu-ți poți permite să spui, a, păi pentru mine să fiu atent la toate regulile de circulație, și la cum plouă, și cum ninge, și cum se plimbă ăla, și cum vine ăla. A, e prea obositor. Eu o să mă urc în mașină și o să conduc cum vreau eu. Poți să faci asta. Dar te ia dracu. În câțiva metri ai dat cu mașina într-un gard peste cineva, te-ai accidentat. Cine știe ce prostii faci? O să vezi că lucrurile nu funcționează așa. Dacă ești doctor, nu poți să îți permiți să zici, băi, acum eu am o operație și știi ce, mă duc și știu că durează 3 ore operația, eu o să fiu atent 10 minute, restul mă relaxez. Nu poți, ești atent, ce tai, ce coși, ce lipești, ce faci, tot, tot, tot, la tot ce faci acolo ești atent. Spune-o oricare alt domeniu din viața ta și o să vezi că pentru a face performanță, Pentru a reuși e nevoie de atenție continuă. Să-ți dai interesul, să citești, să te informezi, să progresezi, ești atent la comportamentele tale, la comportamentele celorlalți, să anticipezi. De ce crezi că în relații ar trebui să fie lucrurile altfel? De ce crezi că ai putea să vorbești oricum cu ceilalți, să-i tratezi oricum, să îi jignești, să îi repezești, să te porți oricum și ei să zică, da Florine, da e în regulă să te porți cum îți vine, că eu nu sunt așa sensibil. Nu poți să faci asta, nu poți să ai așteptarea asta. Știu că noi ne-am aștepta, sau nouă ne-ar plăcea, ca în relații să fie așa cum ni se tot bagă în cap. Sunt tot felul de mizerii pe internet, în dezvoltare personală sau în alte părți, când ni se spune. Ar trebui să fii în relații în care să fii acceptat fix cum ești. Serios! Serios! Păi bă, dacă eu mă enervez într-un moment și-mi vine să-ți dau în cap, eu ar trebui să-ți dau în cap că așa îmi vine mie? Nu vă vine să credeți. Da! Sunt unii oameni care atunci când se enervează, le e mult mai confortabil să-ți dea un pumn în cap sau să-ți dea o palmă sau să te înjure sau să te împingă, că așa le vine în momentul ăla. Că s-au enervat și nu se pot controla. Controlul pentru unii oameni este mult mai greu decât să-ți dea în cap. Și unii pot să-ți dea în cap și nu se simt vinovați. Că se gândesc ei că ai meritat-o. Da, și dacă eu sunt genul ăla care când mă enervezi vreau să-ți o zic cum îmi vine. Sau dacă mă supăr vreau să mă retrac, așa îmi vine. Sau dacă îmi vin niște cuvinte la gură să ție le spun exact cum îmi vine. Și eu o să am pretenția ca tu să mă tolerezi, nu că să mă tolerezi, să mă iubești, să mă respecti, să mă accepti așa cum sunt și să îți mai fie și drag de mine. Că așa se vorbește în toate locurile, în multe locuri de pe internet, da? Să te iubească așa cum ești. Da? Să te accepte așa cum ești. Bă, hai să fim serioși! Noi așa cum suntem, mulți dintre noi avem foarte multe traume emoționale și ne vine foarte natural să ne comportăm... ...indezirabil. Ca să nu zic grosolan, să nu zic bădăran, să nu zic în alte cuvinte. Nu putem să avem pretenția asta. De aceea consider că este extrem de important să înțelegem că relațiile presupun atenție, presupun grijă, presupun preocupare, presupun educație, presupun interes pentru celălalt, interes pentru cum reacționează celălalt, la ce fac, la ce spun, la ce sunt eu. Toate lucrurile astea despre care vorbim aici, Sunt necesare, dacă vrem să avem relații sănătoase, cu oricine. În momentul în care lăsăm armele jos, în momentul în care lăsăm preocuparea asta pentru a fi atenți în relații și zicem, băi, eu mă comport cum îmi vine, o să vedeți cum se deteriorează relațiile. Oricât de bună ar fi relația cu cineva, Nu există o potrivire 100% între felul în care ești tu și este celălalt, încât fix cum te porți tu să-i fie pe plac celuilalt și fix cum este el să-ți fie ție pe plac. Nu se poate așa ceva. Nu știu de ce am simțit nevoia să vă zic lucrurile astea, dar sper că vă sunt de folos. Da, relațiile presupun interes, presupun preocupare, Și așa cum îmi place mie să spun, presupun efort, conștient și continu. Cine nu este pregătit pentru așa ceva, înseamnă că nu este pregătit pentru relații. Bun. Spuneam că în seara asta vreau să vorbim despre tehnicadesc. Tehnicadesc este... O tehnică ce funcționează foarte bine, dar țin să menționez că e foarte important ca înainte să aplici tehnica asta, e importantă reglarea ta emoțională. Nu uitați, am tot vorbit, vă rog să ascultați din nou modulul 7 sau să-l ascultați dacă nu l-ați ascultat. Acolo vorbesc foarte mult de reglare emoțională. Ăla este lucru sfânt. Nu trecem peste el. Dacă ai făcut primul pas și hai să vă spun încă o dată ce înseamnă pentru mine reglarea emoțională, de ce pasul ăla e cel mai important și nu pasul 2, comunicarea, exprimarea. Dacă mă enervează ceva la partener, dacă mă deranjează ceva la partener, primul lucru pe care îl fac nu este să mă duc să-i spun, uite mă deranjează asta la tine. Asta e tendința noastră. Primul, primul, primul, primul lucru pe care îl fac atunci când mă deranjează ceva la partener este eu stau cu mine. Am procesul colapsului cu anticlan de mână și mă duc și fac cei șapte pași până, până mi se echilibrează percepția despre cine este partenerul și ce face partenerul. Deci până când eu nu ajung la percepția de ceea ce face partenerul este în egală măsură bun și rău, Cât timp eu mai păstrez ranchiună, cât timp mai păstrez frustrare, cât timp mai păstrez indignare, cum a putut să fac așa ceva, cât timp eu mai am acolo resentimente, cât timp mai am percepția că ce face el este mult mai rău, adică are mai multe părți negative decât pozitive, Eu nu mă duc să vorbesc cu partenerul. Deci cât timp sunt în stare de dezechilibru emoțional și dezechilibru de percepție în primul rând, care duce la dezechilibru emoțional, nu mă duc să vorbesc cu partenerul. De ce? Pentru că o să stric tot. Nu o să funcționeze. Așadar primul pas, mă reglez emoțional, mental sau mă reglez percepțiile care duc la echilibru emoțional și după aia folosesc tehnicile de la pilonul 1 despre exprimare și una din aceste tehnici este tehnica desk. Tehnica Desk care poate fi folosită în orice relație, și cu copilul, și cu părinții, și cu prietenii, dar și cu partenerul tău. Evident că poți să folosești Tehnica Desk și în relațiile de afaceri. Dacă vrei să negociezi ceva cu cineva, aplică Tehnica Desk. Bine, adaptată evident. Ști ce am scris aici? Câteva din locuri, din situațiile în care poți aplica tehnica desk, când te deranjează ceva și vrei să schimbe, când vrei să ceri ceva pozitiv, când vrei să stabilești o limită fără să pari că îl controlezi pe partener și așa mai departe. Cei patru pași ai tehnicii desk, după cum știți dacă ați ascultat modulul al șaptelea, sunt aceștia. descrie obiectiv situația fără judecată, exprimă emoțiile reale, nu acuzații mascate, solicită comportamentul dorit și exprimă-ți nevoia pe care o ai, și ce vine de la consecințe win-win, adică ceea ce îți cer eu ție să nu fie doar în avantajul meu, ci să fie în avantajul amândurora. Așa... Și acum vreau să luăm foarte pe scurt fiecare pas în parte, să vi le explic, să vi le readuc aminte, pentru că după aia vreau să vă ofer ocazia în seara asta să două, trei persoane dintre voi, până mă asigur că ați înțeles, aș vrea să vă ofer ocazia să treceți prin acești patru pași pentru a îmi da mie feedback conform căruia să știu că voi știți cum să aplicați cei patru pași. Și în timp ce lucrăm, ce vă explic eu pașii, vă rog ca voi să lucrați. Deci în primul rând, uite ce te încurajez să faci, fix acum. Alege o situație din relația cu partenerul tău, ceva ce te deranjează și ai vrea ca partenerul să schimbe. De exemplu, seara când vine de la muncă, partenerul tău stă pe telefon în loc să vorbească cu tine. Ăsta e doar un exemplu. Tu gândește de la ceva din relația cu partenerul tău, ceva care nu-ți prea cum vine și ai vrea ca partenerul să schimbe. Da, deci ăsta e primul lucru pe care te inviți să-l faci acum. Dacă n-ai partener, găsește o relație în care ești acum, cu o prietenă, cu un prieten, cu un coleg de muncă, cu copilul, cu părintele tău, nu mai contează. Cu cineva cu care ești în relație sau, da, ești în relație cu o persoană, oricare altcineva decât partenerul, găsește un lucru care te deranjează, ai vrea să nu-l mai facă și în locul lui să facă altceva. Care-i acel lucru, notează-ți-l, Pentru că după aia o să mergem mai departe. Și acum, după ce ai ales acest lucru care te deranjează la partener, primul pas este să stai față în față cu persoana asta, partenerul sau oricine ar fi, și să descrii comportamentul pe care îl observi la el, dar fără să îl judeci, fără să-i evaluezi, fără să-i interpretezi, fără să-i emiți judecăți ascunse. și ar suna cam așa. Când văd că în ultimele cinci serie ai stat pe telefon după cină timp de una-două ore, că după aia o să continui, dar, dar primul pas este să te asiguri că exprimi doar ceea ce ai văzut, comportamentul lui. Fără interpretări, fără judecăți de valoare, fără evaluări, da? Și simplu, uite, observ că faci chestia asta și când faci lucrul ăsta, atât, la pasul 1, doar atât. Să te asiguri că poți să spui ceea ce vezi în mod curat, fără interpretări, fără judecăți, fără evaluări, fără nimic. Doar observi acel comportament și-l exprimi. Deci asta e pasul unui cel mai simplu. După care ajungem la pasul al doilea, iar la pasul doi e important să vorbești despre emoțiile tale. Cum te simți tu? Deci nu vorbi despre el, nu vorbi despre cum îl interpretezi tu în mintea ta, nu vorbi despre cum ți se pare ție ce face el, ci vorbește despre cum te simți tu. Și aici aș vrea să facem o distincție. care o să aducă foarte mult și claritate în relațiile voastre, dar și foarte mult liniștere și evident, tehnica va funcționa foarte bine. E important să faci distinție între pseudo-sentimente și sentimente autentice. Deci când vorbești despre emoțiile tale sau despre sentimentele tale, asigură-te că nu îl acuzi pe partenerul tău. Pseudosentimente sunt genul de emoții care maschează niște atacuri, care maschează niște judecăți. De exemplu când îi spui partenerului mă simt manipulat. În realitate mă simt manipulat nu este o emoție. Asta nu există niciunde într-un dicționar de emoții, oriunde cauți, nu există. Mă simt manipulat. Manipularea nu este o emoție. Mă simt controlat, mă simt judecat, mă simt atacat, mă simt nerespectat. Toate astea sunt doar niște interpretări că el te ignoră, că el te atacă, că el te manipulează, că el te judecă, că el nu știe ce face. Toate astea sunt doar interpretări, nu sunt emoții. Așa-i limbajul, limba română, mă simt ignorat, mă simt judecat, mă simt atacat, dar în realitate astea nu sunt emoții autentice. Emoții autentice sunt tristețe, bucurie, fericire, dezamăgire, îngrijorare, teamă. Așa mai departe, astea sunt emoții. Deci noi trebuie să învățăm, la pasul ăsta al doilea, care sunt emoțiile. Ce trăiesc eu în corpul meu și aia să-i exprim. Deci vă rog frumos la pasul al doilea să faceți distinții între interpretarea pe care o am eu și eu spun partenerului, mă simt înșelat. Mă simt judecat. Toate astea sunt de fapt niște acuzații indirecte pe care le aduci partenerului. Cu alte cuvinte îi spui, ești un înșelător, ești un trădător, ești un manipulator, ești un nerespectos. Ăsta este mesajul ascuns care arunce la oameni. Și de asta reacționează negativ. Pentru că imediat te poate contrazice omul și spune, stai, stai, stai, stai, stai! De ce spui că nu te-am respectat? De ce spui că te-am înșelat? Cum poți să zici că te-am manipulat? Când tu îi spui, mă simt manipulată, el imediat sare și te contrazice și spune, nu-i adevărat, nu te-am manipulat. Dar dacă tu vii și-i spui, mă simt tristă, niciodată nu o să poată să vină să-ți spună partenerul sau oricine, nu-i adevărat, nu ești tristă. Chestia asta nu o poate contrazice nimeni. Sunt dezamăgită. Când ai făcut chestia asta, am devenit sau am ajuns să fiu dezamăgită. Nu o să poată să te contrazică nimeni să spună, nu-i adevărat, nu cred că ești dezamăgită. Vedeți diferența? Dacă îi spui, m-ai manipulat, te poate, mă simt manipulată, el poate să te contrazică, să spună nu-i adevărat, nu te-am manipulat. Dar dacă tu își spui, sunt confuză și nu știu cum să-i interpretez ce-ai făcut tu, el nu poate să-ți spună, ba nu, nu ești confuză. El nu are din cât să respecte ceea ce ai zis tu. Are sens ce zic? Dați un semn. Ramona, Irina, Alina, Lucia. Are sens? Ok. Deci e foarte mare diferența asta. Iar dacă tu într-adevăr simți că partenerul chiar te manipulează, dacă simți, nu există simt că mă manipulează, simțămintele sunt altceva. Dar dacă tu chiar percepi că el te manipulează, cum poți să-i spui asta fără să trezești în el defensiva? În loc să îi spui, mă simt manipulat, pentru că ăsta nu este un sentiment autentic, ci este doar o evaluare cognitivă, da, îi spui că, bă, tu ai o intenție ascunsă, poți să îi spui mai degrabă, uite, când faci chestia asta, sau când spui cuvintele astea, eu simt confuzie. Sau eu simt teamă. Sau simt furie. Sau simt neputință. Astea sunt emoții autentice, da? Deci cu alte cuvinte, când îți vine să-i spui partenerului sau cuiva că te simți nerespectat, că te simți manipulat și astea ar fi acuzații indirecte, sapă mai adânc. Ce se află în spatele percepției tale când spui că mă simt manipulat? Care este emoția pe care o trăiești cu adevărat, de-ți vine să spui că te simți manipulată sau manipulată. Și atunci poate îți vine să spui, bă, confuzie. Asta e emoția mai profundă. Sau simt teamă, că nu știu, mă pot baza pe tine, nu mă pot baza, ești sincer sau nu ești sincer, da? Simt teamă. Sau poate simt furie, când dau seama că ai vreo intenție ascunsă. Dar eu nu vin să-ți spun ție că tu ai o intenție ascunsă, ci când faci asta, Eu simt furie. Hai să vă mai dau niște exemple. Uite, v-am pus aici pe ecran niște exemple ca să vedeți cum puteți să exprimați niște emoții fără să le atacați pe celălalt. În loc să îi spui, mă simt manipulat, gândește-te ce emoție este în spatele percepției tale de a te simți manipulat. Confuzie, nesiguranță și atunci poți să-i spui așa, uite mă simt confuz și nesigur și mi-e greu să înțeleg intenția ta. Vezi ce clar sună? Și nu te poate acuza cu nimic, nici nu te poate contrazice. Sau în loc să-i spui mă simt nerespectat, că asta ar fi o acuzație indirectă, că el este nerespectos, poți să-i spui, mă simt trist și frustrat când nu iau parte la o decizie, pentru că pentru tine, a nu lua parte la o decizie, este lipsă de respect. Dar nu te duci și spui, mă simt nerespectat, ci poți să-i spui, uite, sunt frustrat când nu mă implici în deciziile casei. Sau, pentru tine poate, când ridică tonul, E lipsă de respect, dar nu te duci și spui tu nu mă respecti sau mă simți nerespectat, ci spui când ridici tonul mă simt trist sau mă doare. E tot o modalitate de a-i spune că nu te respectă, dar este fără acuzație, fără atac. Sau în loc să-i spui mă simt atacat, mai bine îi spui mă simt speriat și încordat când ridici vocea. Pentru că dacă vezi că el ridică vocea, așa îți vine să-i spui normal. Mă simt atacat. Și el o să spun două ori nu te atac, eu doar vorbesc. Și imediat te-a contrazis, te-a anulat și după aia apare lupta între voi. Nu, în loc să-i spui mă simt atacat, spune uite mă simt speriat. Când ridici vocea, sunt încordat. Te poate contrazice? Poate să-ți spun, hai mă Ramona, că nu ești încordată sau nu ești speriată. Poate să te contrazică? Nu mai poate. Aia e Ramona, sincer. Nu te poate. Dacă tu îi spui, băi, eu sunt speriată când tu ridici tonul, Nu poate să contrazică, că el e setat pe anuț, dar adreptat în nicio situație, mă rog, e altceva. Dar noi vorbim de oameni normali, nu vorbim de oameni care ar trebui să meargă la psihiatrie și se ar trebui controlați de psihiatru. Noi vorbim de oameni normali, bineintenționați. Dacă are niște probleme psihice și tu, indiferent dacă tu îi arăți laptele și spui că e alb, îi spune că e negru, omul ăla trebuie un pic controlat. Dacă ești într-o astfel de relație, atunci nu mai avem ce povesti. E deja alt nivel acolo. Adică nivelul de traumă e atât de mare încât și de tensiunea dintre voi este atât de mare pentru că s-au produs atât de multe traume între voi, încât da, tot ceea ce faci este interpretat aiurea, este judecat aiurea și da, orice îi spune nu funcționează. Dar și în cazul ăsta e nevoie de multă răbdare, e nevoie ca tu să începi să formulezi cum trebuie, toate lucrurile, să fii atent la tot ceea ce comunici, cum comunici, o să vezi că ușor, ușor se detensionează lucrurile. Și da, e nevoie și de un ajutor pentru partener, dacă el este chiar foarte, foarte, foarte traumatizat emoțional în relație cu alții sau cu tine. Cheia teoretică de aici este asta. Pseudosentimentele atacă identitatea celuilalt. Ești un manipulator, ești lipsit de respect, ești un atacator, ești un persecutor. Mă simt persecutat, mă simt atacat, mă simt manipulat, mă simt nerespectat. Ăsta este un atac la identitatea celuilalt. Și nu așa ar trebui să arate comunicarea. În schimb, sentimentele autentice expun vulnerabilitatea, adică vorbești despre tine. Mă simt confuz, mă simt trist, mă simt singur, sunt dezamăgită, sunt descurajată, da? Vulnerabilitatea generează empatie, acuzația generează defensivă, atac. Și uite, am făcut o chestie pentru voi. Pe platformă mâine veți găsi un material nou pe care l-am făcut astăzi și am să vă pun, aici v-am pus doar una, două, trei, patru, cinci, șase exemple v-am pus, dar pe platformă cred că aveți câteva zeci de exemple. Pe coloana din stânga veți vedea pseudo-sentimente, acuzații mascate și în dreapta emoții autentice posibile care ar sta în spatele pseudosentimentelor. Ca să vă fie ușor să vă exprimați. Deci când îți vine să-i spui partenerului mă simți jignit sau jignită, gândește-te, asta este o acuzație. Ți-am pus aici, uite la punctul 3, ți-am pus care ar putea fi emoțiile din spate. În spatele faptului că tu te simți jignit ar putea să stea rușine, vulnerabilitate sau te simți vulnerabil, te simți furios sau nesigur. Coloana din dreapta ar trebui folosită în limbajul tău față de partener. Sau în loc să spui mă simt controlat, poți să îi spui când faci chestia asta, comportamentul ăsta, eu mă simt frustrat sau mă simt sufocat sau mă simt lipsit de libertate sau mă simt neliniștit sau mă simt furios. Astea sunt lucruri pe care tu le simți. Ceea ce am scris pe coloana din dreapta ar fi indicat să folosiți în exprimarea voastră ca partenerul sau interlocutorul să nu se mai simtă atacat. Presupunând că am înțeles pasul al doilea, sper că v-ați făcut și voi, acolo v-ați scris cum ce emoții simți când partenerul face ceea ce ai notat la început. Și acum vreau să trecem la pasul al treilea. Pasul care spune solicită. Solicită comportamentul și de fapt aici sunt trei lucruri importante. Ar fi important să ceri comportamentul specific, ce îți dorești de la partener. E important să spui și care e nevoia ta. De ce vrei ca partenerul să facă lucrul respectiv? Care e nevoia ta în situația asta? Și tot aici ar fi important să-i oferi partenerului și două variante. De ce? Deja ar trebui să știți, când îi spui partenerului doar un singur lucru, practic îl forțezi să facă așa, fix așa cum vrei tu. Dacă-i oferi variante, practic îi satisfaci nevoia de autonomie. Ai putea să faci așa sau așa. Și uite cum ar suna. Vă spuneam că exemplul pe care l-am luat, ca să vă fie ușor să mă urmăriți, este că partenerul vine acasă și stă pe telefon în loc să stea cu tine. Atunci, la pasul al treilea, cererea ar suna cam așa. Cererea specifică ar fi, aș vrea să petrecem 30 de minute după cină, fără telefoane, deci e ceva specific, ceva concret, După aia vorbesc și despre nevoia din spatele cererii. Am nevoie de conexiune, am nevoie să mă conectez cu tine. Asta este nevoie universală și o transmit partenerului tău. Și după aia respect și autonomia. Când ai putea să stăm de vorbă sau să fim doar noi doi, fără telefoane, fără altceva? Seara? Înainte de meci? După meci? În altă parte a zilei? Dă-i niște variante. Între 10 și 11 aș vrea să stăm fără telefoane, fără televizor, fără internet. Și îl crapă de nervi și spune, băi, femeie, între 10 și 11 e prima repriză în Champions League și nu o să mă prinzi. Sau am eu nu știu ce super importantă între 10 și 11. Iar dacă tu vrei fix la ora 10, nu sună bine. Atunci oferi variante. Când ar fi mai potrivit și pentru tine să stăm 30 de minute doar noi doi? Da? Deci la pasul al treilea, spune ce comportament nou îți dorești de la el, spune care e nevoia pe care vrea să îți o îndeplinească cu acel comportament și oferă-i două variante pentru a putea alege sau discută cu el, sfătuiește-te, da, când ar fi potrivit pentru tine sau cum ar fi potrivit pentru tine să faci lucrul ăsta care este important pentru mine. Și acum vreau să vă ofer ocazia să notați acolo să vă faceți pasul 3. Voi la pasul 1 v-ați ales care e comportamentul care vă deranjează la partener și acum lucrăm pe exemplul acela și vă rog frumos să vă faceți pasul al 3-lea, să sune bine. Care e comportamentul nou pe care el ceri partenerului, care e nevoia pe care nevoia ta pe care ți-o va îndeplini acel comportament, de ce vrei? Este o fiță? Că așa ai tu chef să-l vezi pe partener că stă în genunchi? Și că vrei tu să-l vezi tu umil, umilit sau smerit în fața ta sau să satisface cu adevărat o nevoie? Pentru că dacă pare că e doar o fiță din partea ta, vrei tu să-l vezi că ține cont de tine, știi? Vreau te rog frumos să stai 30 de minute cu mine ca să văd, sunt eu mai importantă sau telefonul? Până vă faceți voi tema, pasul 3, hai să vă povestesc o întâmplare reală, 100% Ca să înțelegeți mai bine de ce e important să spui și care e nevoia pe care ți-o satisface, nu doar așa că vrei tu să facă chestia aia. Înainte să fiu căsătorit cu Ana, am avut o iubită și era cam fițoasă, un pic cu destule trăsăturna cisiste, avea o nevoie de autonomie foarte mare, deci voia să se facă fix cum voia ea de foarte multe ori, Și am ajuns la un moment dat într-un parc, și stăteam noi pe iarbă, sprijiniți de un copac, și povesteam frumos. Era primăvară, și la un moment dat îmi cade, nici nu știu prin ce lună, martie, aprilie, mai nici nu știu când sunt cărăbușii. Și la un moment dat, cum stăteam noi și vorbeam, mi-a căzut un cărăbuș fix în palmă. La care eu zic, bă, ce drăguț e cărăbușul ăsta. La care ea, aa, aruncă-l, aruncă-l. Și eu stau și mă uit la ea, dar ce ești așa panicat? Stai că nu-ți face nimic! Aruncă-l acum să te văd eu că-l arunci! Zic, băi, stai că nu-ți face nimic și nici nu-l arunc pe tine, mă uit la el... Deja am început să... Mi se părea că face din povestea asta, dita mai povestea, știi? Aruncă-l acum! Zic, hai să nu exagerăm, oricum nu-l arunc pe tine, îl țin doar în palmă. La care ea, nu mai știu exact cuvintele, dar ideea sigură a fost asta, "- Pe ce? Cărăbușul e mai important decât mine?" "- Deci dacă eu sunt mai important decât cărăbușul, acum te rog să-l arunci." "- La care, mă? Serios? Așa apoi e problema." "- Da, vreau să văd cine e mai important." "- Cărăbușul sau eu?" "- Bă, tu ești mai importantă, dar nu o să arunc cărăbușul." "- Pentru că nu îl pun pe tine, nu o să te zgârie, nu-ți face nimic." Și în timp ce eu i-o explicam, ea se ridică și spune, "- Da? Deci cărăbușul e mai important decât mine?" Și-a tulit-o. Efectiv a plecat, m-a lăsat acolo un fund pe iarbă, sprijinit de copac și a plecat. Ăsta e genul de cerere care nu va fi luată în seamă. Pentru că eu, mi se dă mintea peste cap, stai mă puțin, de ce îmi ceri să fac chestia asta? Care este explicația? Dacă ai alergie la cărăbuși, dacă te-a mușcat vreodată unul și era să mori, nu știu, ai făcut șoc anafilactic, abar n-am, este ceva... Dar vrei tu să vezi dacă contezi tu mai mult? Nu, nu așa se pune problema. Bă, uite, îmi doresc chestia asta pentru că, uite, am o nevoie foarte mare. Asta e nevoia mea. De asta o să cer comportamentul ăsta. Ar trebui să aibă și un pic de logică, da? Și să se vadă că este o nevoie fundamentală, nu e așa dorofiță de-a ta. Că vrei tu să-l vezi pe partener smerit, umilit, căzut în genunchi, săc, săc, săc, ți-am făcut-o. Nu, nu despre asta e vorba. Bun... Și ultimul pas este... Consecințe. Deci când vorbim despre consecințe, știți deja, ne referim la rezultate, la efecte, la beneficii. Cu alte cuvinte, cu ce te alegi tu dacă faci ce te rog eu? Aș vrea să vă mai spun încă o dată, poate la unii dintre voi n-a ajuns informația asta, dacă Te-ai uitat la multe filme sau ai citit multe carti de dragoste sau carti de dezvoltare personala scrise de temiri cine. Sau daca ai auzit pe nu stiu unde, nici nu mai conteaza. Ca tu esti atat de dragut, esti o persoana atat de frumoasa, atat de simpatica, atat de unica, atat de speciala, incat partenerul ar trebui sa stea cu tine doar pentru ca tu respiri. Doar pentru ca tu esti cine esti. Tu esti Florin. Tu esti Ileana Cosânzeana și indiferent cum te porți și indiferent ce simte în relație cu tine, indiferent dacă are beneficii sau dacă nu are beneficii, omul ăla ar trebui să stea în relație cu tine pentru că tu ești cineva, tu ești special, tu ești... toată lumea de pe planeta asta ar vrea să fie cu tine. Deci dacă încă mai crezi că cineva ar rămâne cu tine, ar face ce vrei tu, ar renunța la ce este important pentru el, doar de dragul tău, pur și simplu că tu ești în viață, că tu ești acolo în casa aia, fără ca să aibă și el niște beneficii de acolo, în valorile lui și în cele șapte are ale vieții, beneficii conștiente sau inconștiente. Deci dacă încă mai ai așteptarea asta, Vreau să-ți spun că vei trăi multe frustrări de-a lungul vieții, te expui multor dezamăgiri. De ce? Am să-ți o zic cât pot de simplu, cât pot de curat, cât pot de sincer. Nimeni nu o să stea cu tine în lumea asta pe eternelung și împlinit, fericit, Dacă el n-ar avea beneficii, nu contează, intelectuale, emoționale, fizice, sexuale, financiare, materiale, spirituale, sociale, dacă n-ar avea beneficii, nimeni nu ar sta cu tine. Dacă n-are niște beneficii, conștientizate sau neconștientizate, nimeni nu ar face niște lucruri pentru tine doar că ești tu, Florin, marele nu știu cine. Nu există așa ceva. Orice om în relație, oricât de pur ar fi el, oricât de spiritual, oricât de frumos ar vorbi el, conștient sau inconștient, el rămâne în relația respectivă și face niște lucruri pentru acea relație, pentru că, repet, conștient sau inconștient, are niște beneficii de acolo. Așadar, dacă tu vrei ca partenerul să facă niște lucruri care sunt importante pentru tine, nu te aștepta ca el să le facă pur și simplu, că ei le-ai cerut tu. Uite mă iubire, pentru mine e foarte important lucrul ăsta, ai vrea să-l faci? Și el se uită la tine și spune, oh da, tu ești Florin, cum să nu fac? Nu face. Sau dacă face, îl ține săptămână, două, trei, după care renunță. sau dacă face, va avea frustrare și neîmplinire în suflet și simte noduri în gât și se gândește, cum pot să scap de chestia asta pe care mi-a cerut-o și oricând mă enervează maxim, că nu înțeleg de ce să fac, de ce e așa fițos, de ce e așa pretențios. Deci, dacă vrei ca partenerul să facă niște lucruri pentru tine, este vital ca el să înțeleagă că acea cerință pe care tu o faci, Îți aduce, ție beneficii, că normal de aia îi ceri să facă lucruri la cela, dar îi aduce beneficii și partenerului. Ăsta este scopul pasului 4. Să te ajute să formulezi cererea ta, încât partenerului să-i fie foarte clar, aha, dacă fac ce-mi cere Ramona, mie îmi va fi mai bine aici, aici, aici. Beneficii puternice, beneficii reale, beneficii pe care eu le percep ca fiind beneficii. Și în acel moment eu voi spune, bine Ramona, bine Irina, bine Lucia, dacă-mi ceri chestia asta, o să țin cont de ea, pentru că-mi dau seama că-mi va face bine și mie. Poate nu o să-ți spun cu cuvintele astea, dar în sufletul meu o să spun, ok, ești rezonabil. Îmi dau seama că cerința ta nu e doar o chestie egoistă, nu e doar despre tine, nu e doar despre ego-ul tău, nu e doar despre narcisismul tău, nu e doar despre fițele tale, nu e doar despre nevoile tale. Îmi dau seama că este și despre mine. Îmi dau seama că te gândești și la sufletul meu. Îmi dau seama că te gândești și la valorele mele. Îmi dau seama din cererea ta că noi doi suntem un cuplu. Suntem niște parteneri. Nu mă folosești pe mine ca să-ți fie ție bine. Deci abordarea asta De la pasul al patulea, te rog, fă lucrul ăsta, îmi va face bine și mie, sunt onest, recunosc, îmi va prinde bine și mie, dar îți va aduce și ție beneficii, este o abordare care arată mentalitate de parteneriat. Da? E ca într-un contract. Când iei PIX-ul în mână și semnezi contractul, îți este clar ce drepturi ai, ce beneficii are celălalt, dar și care vor fi beneficiile tale. De aia pui mâna pe PIX și semnezi, pentru că tu conștientizezi și beneficiile tale. Pasul 4 te va ajuta pe tine să pui problema în așa fel încât partenerul să spună OK, este un contract, cu ghilimele de rigoare, cinstit. Are sens pentru el. Îi vine să ia pixul în mână și să semneze. Să spună, bine, o să fac lucrul ăsta. Din moment ce tu, aici, din moment ce partenerul, când te aude cerându-i un anumit lucru, oricât de clar îi l-ai spune, dacă el nu-i dispus să-l facă pentru tine, înseamnă că el nu percepe că are beneficii reale de câștigat dacă face lucrul respectiv. Cum sună ce vă zic acum? Știu, poate să sună enervant, poate să sună primitiv, poate să sună superficial, poate să sună din sfera egoismului, dar așa funcționează ființa umană. De asta avem în creierul nostru un centru de recompensă. Da? Care se activează în momentul în care cineva face un lucru pentru noi. Sau când noi facem un alt lucru pentru cineva, se activează sistemul de recompensă, dacă noi conștientizăm că avem niște beneficii de acolo. Dumnezeu nu ne-a pus în creierul nostru acest sistem de recompensă așa. Aiurea. Ăla are un rol. Ăla ne motivează să facem anumite lucruri în viața asta. Motivația internă vine în momentul în care eu conștientizez că fiind în relație cu tine, făcând niște lucruri pentru tine, implicită va fi bine și mie. Altfel intrăm în zona de masochism, intrăm în zona de victimă, intrăm în multe zone patologice, când eu fac niște lucruri pentru tine, fără ca să-mi dau seama că am beneficii reale de acolo. Am insistat suficient de mult aici pentru a vă convinge Dacă n-am făcut-o în materia de curs, măcar în seara asta, sper să vă fi convins că este vital, ca în momentul în care stai de vorbă cu cineva, indiferent cine ar fi acea persoană, să te asiguri că îi prezinți într-un mod clar, explicit, beneficiile pe care el le va avea, dacă va face ce îl rogi tu. Și aici v-am dat și 4 pași. care să vă ajute să puteți aplica acest pas 4. În primul rând, află-i valorile partenerului și este un principiu al lui Demartini care spune, vorbește în valorile partenerului ca să ți se îndeplinească valorile tale. Vedeți principiul? Vorbește în valorile partenerului, adică arate partenerului ce beneficii va avea el în valorile lui, ca să ți se îndeplinească valorile tale. Cu alte cuvinte, vrei ca partenerul să ține cont de valorile tale? Vrei ca partenerul să te sprijine în valorile tale? Ei, ordinea este asta, sprijină-l tu în valorile lui, arată-i tu mai întâi ce beneficii are el în valorile lui dacă face ce l-ai rugat, apoi o să vezi cum se întoarce roata. O să vezi cum și el va spune, ok Florin, acum voi ține și eu cont de valorile tale. Ar fi frumos ca prima data partenerul să se trezească și să vină să țină el cont de valorile tale? Să-ți spună, Ramona, am avut un vis azi noapte și în vis mi s-a arătat că fiecare om are niște valori și uite până acum la 40 și ceva, 50 de ani, n-am știut de subiectul ăsta al valorilor și uite, Ramona, aș vrea să țin cont de valorile tale. Care sunt valorile tale? Cum poți să te sprijini în îndeplinirea lor? Ce frumos ar fi, nu? Dici ce? Partenerul n-are vise din astea. Nu visează. La știri nu sunt date știri de genul ăsta. Și doar știri de alea că ăla a violat o paieră, ăla a furat, ăla a mințit, ăla nu știu ce a făcut. La știri nu există informații despre care vorbim noi acum. La bere, când merge partenerul tău la bere cu prietenii, nu o să afle informațiile astea. Când partenera ta o să meargă la bârfe cu prietenele ei, nu o să afle informațiile astea. Iar dacă partenerul tău nu este aici cu noi la curs și dacă partenerul tău nu a citit cărțile pe care tu le citești și nu este la cursurile la care participi, tu ghiși ce? Partenerul tău nu o să afle informațiile astea. Dacă nu le află, nici nu o să le pună în practică. Iar dacă tu stai cu mâinile așa și aștepți ca el să facă primul pas, o să mai treacă 100 de ani și nu o să facă. De aceea, Prima persoană conștientă din cuplul vostru ești tu. Asta nu trebuie să te facă să te îngâmfi, să te mărețești, da, să, mamă, cine sunt eu? Ci pur și simplu tu ești mai binecuvântat, să zicem, că ai acces la informațiile astea și dacă vrei să fii, cum era vorba lui Mahatma Gandhi, fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. Da? Și începe tu să ții cont de partener și o să vezi cum se schimbă lucrurile. Așadar, pasul 1 de la pasul 4. Află-i valorile partenerului. Pasul 2. Găsește 10 beneficii majore pentru fiecare valoare a partenerului. Dacă partenerul are 3 valori principale, gândește-te, acțiunea pe care eu, eu cer partenerului să facă, ce beneficii îi va aduce partenerului în prima lui valoare? 10 beneficii. După aia, care sunt alte 10 beneficii pe care le va avea partenerul în valoarea lui numărul 2? După care, care sunt 10 beneficii pe care partenerul le va avea în valoarea numărul 3? Și aici, atenție, mare, mare, mare, mare de tot. Asigură-te că acele 10 plus 10 plus 10 beneficii sunt beneficii pe care partenerul le percepe ca fiind beneficii. Nu ce ți se pare ție ca ar fi beneficii, că îi spui partenerului, știi, dacă tu nu o să mai stai seara pe telefon, ci o să stai cu mine, Uite ce beneficiu o să ai. O să povestim mai mult. Primul beneficiu. Să uită partenerul. Ce naiba beneficiu e ăsta frate? Că pe mine nu mă interesează, pentru mine ăsta nu e un beneficiu că stau mai mult de vorbă cu tine. Că pentru mine relația nu e în valori. Pentru el o valoare este job-ul, sunt banii, afacerea, prietenii. Da? Sau tu poate vii și spui, știi? Dacă tu o să stai mai mult de vorbă cu mine, o să-ți dezvolți abilitățile de comunicare și o să poți comunica mai bine cu mine." La care el se uită și se gândește, dar nu mă interesează comunicarea cu tine, mă interesează comunicarea cu clienții mei, mă interesează comunicarea cu șeful meu, mă interesează comunicarea cu oricine altcineva, dar nu cu tine. Pentru că s-ar vedea ca partenerul să fie într-o perioadă în care nu este interesat de relația cu tine. E dezamăgit, e descurajat, vrea divorțul. Deci poate nu îl mai interesează asta și dacă tu îi preziți un alt fel de beneficiu, ăsta e beneficiu în capul tău, dar nu în capul lui. De asta e foarte important să faci lista cu trei valori ale lui și beneficiile pe care le găsești să fie beneficii pe care el le consideră ca fiind beneficii. Altfel, tot exercițiul se duce în cap și nu o să funcționeze nimic. Deci pasul ăsta al 4-lea trebuie să aprindă o grămadă de luminițe în mintea partenerului. Deci dacă eu o să stau cu Irina 30 de minute seara de povești, o să mă ajute chestia asta în business-ul meu, o să mă ajute asta în relația cu prietenii mei, o să mă ajute asta în hobby-urile mele. Da mă Irina, vin încoace. Nu stau 30 de minute, stau o oră cu tine la povești. Până eu nu conștientizez care vor fi beneficiile în valorile mele, tu poți să vorbești, poți să-mi citești romane cu beneficii pe care le vei avea tu, fiul tu, maică-ta, bunică-ta, toți, toată neamul tău, pentru mine nu o să conteze. Pentru că eu vreau să aud beneficiile mele, să facă click la mine. Și după ce ai găsit câte 10 beneficii pentru fiecare valoare, deci o să ai în total 30 de beneficii, După aia, crează-ți discursul cu pasul 1. Descrie situația. Pasul 2. Vorbește despre emoțiile tale. Pasul 3. Solicite schimbarea comportamentului și vorbește despre nevoia ta. Și pasul 4. Arată-i consecințele. Aici, la pasul al patrulea, din astea 30 de beneficii pe care le-ai căutat, alege câte 3 pentru fiecare valoare, cele mai puternice. Când o să te duci acolo cu pomelnicul de beneficii, stai să-ți citezi, beneficii 1, beneficii 2, beneficii 10, beneficii 12, beneficii 15, beneficii... Bă, femei, stop, stai, oprește-te! Nu, din alea 30, alege-le pe cele mai importante, cele mai puternice 3 beneficii pentru fiecare valoare. 3 pentru prima, 3 pentru a doua, 3 pentru a treia. Și te duci la partenerul tău și îi spui... Uite aici cum ar suna totul pus cap la coadă. Când văd că în ultimele cinci sere ai stat pe telefon după cină timp de una-două ore, doar ai descris comportamentul, apoi vorbești despre emoțiile tale. Mă simt singur sau singură și îngrijorată în privința relației noastre. Nu îl ataci cu nimic. Pasul 3. Solicită schimbarea comportamentului. Aș vrea să petrecem 30 de minute seara fără telefoane, pentru cât am nevoie să mă conectez cu tine, vorbești despre nevoia ta și apoi satisfaci nevoia de autonomie. Când ai prefera să facem asta? Seara sau în altă perioadă a zilei? Da? După care îi vorbești despre consecințe, beneficii. Cred că asta mi-ar face bine atât mie, ești sincer și recunoști, cât și ție. Și acum îi spui ce beneficii va avea el în cele trei valori ale lui, dacă va face ceea ce tu i-ai cerut. Da? Deci beneficiile astea sunt personalizate, nimeni nu-ți poate da lista cu aceste beneficii, nimeni nu poate să-ți dea răspunsurile. Poate unul dintre voi mă întreabă, ce beneficii ar putea să aibă soția mea, dacă face ce-i cer eu? Nu știu, trebuie să o cunosc pe soția ta. Și tu o cunoști cel mai bine. Eu nu o să știu. Eu o știu pe soția mea și știu ce beneficii ar percepe ea, dacă ar face ce-i cer. Dar soția ta trebuie să vezi ce-i important pentru ea. Ce caută ea în relație. Pentru că despre asta este vorba. Beneficiile au de-a face cu ce caută partenerul în relație sau cu ce caută el în viață. Ce-i important pentru el. Dacă face ce-i cer eu, îl va ajuta în ceea ce este important pentru el? Asta este întrebarea la pastoral 4. Cum îl ajută ce-i cer eu să facă pentru mine în ceea ce este important pentru el în viață? Are sens ce zic? E clar? Bun. Și acum, dragilor, presupunând că voi ați făcut în timp ce eu v-am explicat că ați parcurs acești pași, aș vrea să văd care dintre voi ar vrea să lucreze pe acești pași. Vă spun care este scopul, eu vreau să mă asigur că voi ați înțeles exercițiul. Să dorm și eu liniștit, vi l-am explicat bine, a fost clar pentru voi. Dacă da, pot să pun și eu capul pe pernă liniștit. Ramona m-a aplaudat. Mă gândeam că ridici mânuța. Așa, ia să vedem aici. Deci Maria vrea să lucreze cu noi. Maria, imediat. Vreau doar să mă uit aici un pic peste... Vreau să mă uit peste întrebări, după care imediat intri tu. Da, Maria? Adevărat, ce vorbe frumoase și adevărate spui. Mersi Mădălin, Alex Clar, Mădălina are sens, Irina spune, în ce context putem folosi termenul de manipulare? Irina, nu știu ce să zic. Tu, în funcție de când percepi tu că ești manipulată. Fiecare dintre noi se simte manipulat poate în diferite contexte. Depinde ce înseamnă pentru tine manipulare și în acel context, a, tu mă întrebi când putem folosi termenul de manipulare. Depinde de nivel de traumă emoțională a partenerului tău. Dacă ești un partener mai sensibil și care are sensibilități la cuvântul ăsta, recomandarea mea este să nu-l folosești deloc. În relație cu cineva mai echilibrat emoțional, mai matur emoțional, mai așezat, Poate așa mai în glumă, poți să-i spui, bă, uite, atitudinea asta a ta sună un pic ca manipulare. Dacă atmosfera este relaxată, dacă e așezată, poate că ar merge să-i spui. Dar dacă e foarte, foarte sensibil și l-ai făcut manipulator, s-ar putea să... Trebuie să analizezi un pic contextul, să vezi, e momentul potrivit, nu-i momentul, trebuie să vezi ce relație ai cu omul respectiv, cât de repede se simte atacat, că uneori se simte atacat numai când te uiți lung, dacă nu mai faci și manipulator, e da foc. Deci trebuie să analizezi un pic, dar nu cred că este o formulă fixă. Irin, Andreea, practic la pasul 2 trebuie să ne ferim de a spune că avem emoții ce implică acțiunea celuilalt, da? Exact, mă simt manipulată, judecată, neibită. Cel mai simplu să evităm vorbe la participiu. Da, Andreea, foarte bună observația. Florin spune super, super tabelul că emoții, da? Mulțumesc că o să-l primiți cu toți. Brun, un exemplu cu cărăbușul. Mersi, Cătălin. Dan, Ștefan, care sunt cele șapte ari ale vieții? Cele șapte ari ale vieții sunt, le-am dat și pe platformă, le poți găsi și acolo, dar sunt astea. Avem așa, arile pe zona masculină, avem financiar, profesional și mental, trei ari pe zona feminină, familial, fizic și social și încă o arie pe zona neutră, spiritualul. Eugen, Florin, tu vorbești despre cum să ne comportăm noi, cum să ne echilibrăm înainte să începem o discuție despre ceva ce ne deranjează la partener, ceea ce presupune să ne luăm timp și să facem acea introspecție. Da. Dar ce facem dacă nu avem un partener care să fi parcurs cursurile tale, nu vine cu claritate și cu echilibru în interacțiunea cu noi, ci vine cu tensiune, cu agenda ascunsă, de care de multe ori nici măcar nu este conștientă, cu tipare comportamentale toxice din familia de bază. Cum ar trebui să reacționăm noi atunci când instantaneu, fără timp de analiză și echilibrare? Foarte bună întrebarea. Primul lucru. La întrebarea asta am răspuns în detaliu în modulul 1. unde am explicat foarte mult ce înseamnă sau de ce este important ca chiar dacă suntem în relație cu un astfel de partener pe care tu l-ai descris, să înceapă totul de la noi. Pe scurt, ideea este așa. Dacă eu sunt în relație cu un om care mușcă și mușc și eu, s-a terminat totul. Dacă eu sunt în relație cu un om care critică și se activează foarte repede și mai critic și eu și mă activez și eu repede, s-a terminat totul. În schimb, dacă eu sunt în relație cu acest partener care mușcă, se activează, critică, reproșează, este mereu activat, dar eu sunt dezactivat, sunt matur, sunt așezat, sunt echilibrat, vin cu o altă abordare, am răbdare, pentru că înțeleg că el reacționează din traumă, din frici, din convingeri limitative și așa mai departe, și eu am atitudinea potrivită, deja lucrurile încep să se schimbe. Pe moment, nu. Dar mi-a explicat foarte bine în modul 1. Se schimbă în timp. Pentru că în prima dată se schimbă percepția partenerului despre mine. Își dă seama că eu nu mai sunt în situația în care îmi ușc, critic, își gludec, îl atac. Și asta durează ceva timp până el începe să mă perceapă ca fiind un om așezat, un prieten, unul care îi vreau binele. Și după ce o să schimbe percepția asta, o să vezi că ceea ce faci tu va avea sens, va avea efect. Apoi, Cum ar trebui să reacționăm noi atunci, instantaneu, fără timp de analiză și echilibrare? V-am dat în modulul 7 și tehnici pentru a vă regla atunci când sunteți pe frontul de luptă. Deci sunt două categorii de tehnici care te ajută să te echilibrezi. Prima categorie este cea mai sănătoasă și pe asta vă recomand. Știi că te deranjează ceva la partenerul tău, îți iei timp, lucrezi cu tine, faci preventiv activitatea asta de echilibrare. Știi că partenerul urmează să... oricum o să facă, mâine, puimine o să facă ceva. Tu lucrezi de pe acum cu tine, te echilibrezi la nivel de percepție și emoție. În momentul în care el va face acel lucru, tu nu o să mai fii activat. Dar după cum spui, sunt anumite situații care te iau prin surprindere. Ce faci? V-am dat tehnicii de reglare emoțională pe moment. Cum să respiri, cum să faci, da? Deci la capitolul, la pilonul ăsta de reglare emoțională, vi l-am dat pe toate astea. Vă rog să le luați de acolo din curs. Da, e adevărat, uneori ne ia prin surprindere ce face partenerul, ne activăm și noi, că avem și noi traumele noastre, Ce facem în situația asta? Aplicăm tehnicile pe care vi le-am predat deja. Eu m-am hotărât să lucrez în relația cu tatăl meu, mă deranjează comportamentul lui. Foarte bine, Cătălin. Mădălina, le găsești la documentul cum găsim beneficii în situații grele. Area mentală, financiară, spirituală, ok. Cele șapte arei sunt cariera, finanța, ok. Am zis că e mănuță, cred că a alunecat mouse-ul. Bun. Manipularea este o stare, nu un sentiment, zice Irina. Poate să fie, da, clar nu este sentiment. Bun. Hai să vedem. Prima dată a ridicat mâna Irina. Acum să... Și după aia a ridicat mâna Ramona. Bun. Irina... Maria, scuză-mă. Poți să-ți deschizi microfonul. Și hai să vedem pe ce ai lucrat tu. Salut Maria! Care este acel comportament pe care n-ai vrea să-l mai vezi la partener sau la cineva?

Spune exact ce s-a întâmplat. Azi a venit partenerul meu acasă din Cluj și a ales să-și petreacă timpul cu colegii săi de muncă încă două ore aici în oraș și să nu vină acasă. Asta m-a făcut să mă simt super prost. Ok. Și așa am zis, când văd că areți să petreci timpul tău cu colegii de serviciu, mă simt insignificantă și neiubită. Aș vrea să petrecem, asta nu sunt sigură dacă e ok, aș vrea, când vii acasă, din altă orașcă, de obicei el lucrează în afara pântului Gheorghe, de unde locuim, când vine acasă să-și petreacă prima dată timp cu noi, cu familia, nu cu prietenii. Este prea mult să cer? Așa ceva, sau este?

Eu acum, în timp ce tu îți formulai cererea, eu m-am pus în pielea lui, și eu pot să-ți spun cum m-aș judeca eu cererea ta dacă relația noastră nu ar fi bună. Deci sunt două situații diferite. Când eu mă simt ca bărbat, acum eu sunt bărbatul tău, dacă eu mă simt foarte aproape de tine, cererea ta o să-mi sune super, super, super bine, dar dacă pentru mine nu contează atât de mult relația, ci contează mai mult prietenii, Deja în momentul în care îmi ceri să stau prima dată cu tine înaintea prietenilor, deja se va să se rupe în mintea mea în primul rând și în al doilea rând sunt foarte curios să te întreb așa și de ce aș petrece eu prima dată timp cu tine și nu cu prietenii? Asta e întrebarea la care eu aștept cu sufletul la gură răspunsul. Dacă nu îmi dai un răspuns pertinent care să conteze pentru mine foarte mult încât să zic, a, da, dacă ăsta e beneficiu mare al meu, petrecând timp prima dată cu tine și după aia cu prietenii, gata, Maria, prima dată cu tine. Vreau să văd, la ce beneficii te-ai gândit tu? 3 plus 3 plus 3. Care sunt valorile lui? De fapt, prima dată, hai, continuă cererea la pasul.

3, solicitarea. Aș vrea când vii acasă prima dată să te oprești la noi. Da. Care-i nevoia? Nevoia?

Păi așa am zis. Să.

Simțim.

Că ai.

Ajuns.

Acasă. Vărbește despre nevoia.

Ta. Să știm că ai ajuns acasă și primii suntem noi pentru tine. Noi suntem cei mai.

Importanți pentru tine, ok. Și.

Ai oferit variante. Da. Nu sunt variante. Când vine acasă... Vezi? I-a.

Încălcat deja nevoia de autonomie. El are doar o singură variantă. Când vine acasă, direct la tine. Deci tu nu i-ai dat variantă. Și nu o să funcționeze. Ți-o spun de pe acum. Pentru că tu, e clar că în cererea ta te gândești doar la tine. Mă refer la pasul 3. Până aici, deja s-ar putea nici să nu mai audă pasul 4, pentru că... Stai mă, stai, cum adică? Da' nu-mi dai deloc de ales. E ceva de genul, nu știu dacă tu ai pățit, Maria, când plecai de la școală și îți spunea maică-ta, direct acasă să vii, nu te mai oprești pe câmpul de joc, nu te mai oprești scolul, acolo vii direct acasă. Bă, când erai în clasa a doua... strândeai de timp, îi spuneai, bine, mami, vin direct acasă. Dar ție îți mai venea să stai un pic cu prietenii la joacă, nu? Sincer. Da.

Da, da, așa este. Așa o faci.

Tu acum cu soțul tău, care are 40 de ani sau câți ani are el. Auzi, mă, copile, când vii de acolo, să nu te mai oprești cu prietenii, să vii direct acasă. Cam așa sună, Maria. Da.

Înțeleg, văd. Și cum ar putea să sună altfel? Nu știu.

Învârte-O. Învârte-o, analizează-o. De ce tu vrei neapărat să vină acasă prima.

Dată? Păi da, pentru că avem doi copii care le este foarte important și întotdeauna plânc copiii când pleacă de acasă și îi sunăm și întotdeauna plânc copiii și aș vrea ca și el să vadă asta și.

Să știe că... Dacă vine cu două ore mai devreme acasă s-a.

Rezolvat toată problema. Da, da, vede copiii și copiii se liniștesc.

Dar el cât stă plecat de acasă? Zile. El.

Lucrează de obicei în fiecare parte a țării. Câte zile stă? Acum a stat doar o zi. Dar înainte stătea trei zile, cinci zile din aprilie.

Anul ăsta. Trei zile? Trei zile. 24 cu 24 și cu 24. Câte.

Ori sunt?

Dar din aprilie până acum am avut șapte zile sau maxim zece zile în care ne-am.

Întâlnit. Ok, eu încerc să te ajut să înțelegi ceva. Dar eu nu sunt împotriva ta. Eu vreau doar să te ajut ca să-l convingi pe el să vină mai repede acasă. Și ca să te ajut să faci treaba asta, prima dată trebuie să te ajut să vezi de ce nu funcționează varianta ta. Are sens ce fac eu? Da! Deci scopul meu nu este să-ți spun, băi, Mario, obișnuiește-te cu ideea că el va petrece timpul doar cu prietenii. Nu asta vreau să zic eu. Vreau să zic că abordarea pe care o ai tu, nu-l va convinge să vină prima dată acasă. Da. Pentru că nu are sens pentru el. Știi de ce? Când se gândește, am stat trei zile plecat de acasă. Trei zile înseamnă 24 cu 24, 48 de ore și cu încă 24 înseamnă 72 de ore. 72 de ore au stat copiii fără mine. Au murit? N-au murit. Dacă mai stau două ore fără mine, o să.

Moară? N-o să moară. O să o mănânce nervii mamei.

Maică-sa, Maria, a rezistat 72 de ore fără mine? Da. A rezistat cu copiii 72 de ore? Da. Încă două ore. O să moară, Maria, dacă mai stă cu copiii? Bă, n-o să moară. Așa-și face calculurile un bărbat. Nu o să moară. Și atunci el se zice, bă, mă duc cu prietenii, mai stau un pic cu ei, mă simt bine. Mai stau cu prietenele la joacă și după aia ajung acasă. Gândește-te la tine când erai.

Copilă. Bine, atunci asta nu pot să cer. Deci tu.

Când erai copilă și veneai de la școală și mai voiai să stai cu copilul. Dar nu este copil. Stai, stai un pic. Tu, când veneai de la școală, Și mai voiai să stai o jumătate de oră cu prietenile la joacă? Era din cauza că nu iubeai pe mama ta?

Nu, era vorba despre mine. Da, era vorba despre.

Nevoia ta, ca copil, să stai cu prietenile tale cât te simțiai bine cu prietenile tale. Asta însemna că nu iubeai pe mama ta? Nu.

N-Avea de a face cu ea. Bravo! Exact.

Asta e valabil, cred că și pentru el. Pentru el, prietenii contează foarte mult. Da, contează. Îi dau liniște, îl relaxează. Cine știe ce găsește el în relația cu prietenii? Și acum fii atent aici, discutăm noi doi. Eu n-aș vrea să afle el discuția noastră, asta e pentru tine. De ce crezi că el preferă să stea cu prietenii încă două ore și să nu vin acasă? Ce crezi că găsești în relația cu prietenii și.

Nu găsești acasă? Păi de acum încolo să fie mai mult acasă. Acum se termină sezonul de muncă. Răspunde-te, rog frumos.

La întrebare. Ce crezi că găsește el în alea două ori.

Prieteni? Liniște. Ce să găsească? Liniște. Acasă nu găsește. Liniște.

Crezi că e importantă liniștea.

Pentru el? Da.

Atunci, dacă acasă nu găsește liniște și e importantă pentru el liniștea, crezi că o să vrea să vină acasă cu două ori mai devreme? Nu. Maria, eu vreau să te felicit că ești sinceră și ai curajul să te privești în ochi. Dar doare! Eu știu că doare. Rolul meu aici nu este să pun plasturi pe rană, să suflu. Rolul meu este să te ajut să înțelegi niște lucruri. El evită să vină acasă pentru că caută ceva și nu găsește acolo. Și sunt foarte mulți bărbați, nu-i doar bărbatul tău. Sunt foarte mulți bărbați care preferă să plece cât mai repede de acasă. Când au de plecat undeva, dacă ar trebui să plece la ora cinci, el pleacă la cinci fără un sfert, la cinci fără douăzeci, la patru jumate, cât mai repede să plece. Iar când ajunge, preferă să ajungă cât mai târziu, își mai caută treabă, o mai lungește. De ce? Pentru că acasă pentru el nu-i locul păcii, liniștii, armoniei. Deci preocuparea pentru tine, Maria, acum discutăm un pic, lăsăm un pic deoparte exercițiul. Preocuparea pentru tine, Maria, nu este să-l fac să vină mai repede acasă. Pentru că... Auzi, lasă puțin acum scrisul că poți să te.

Uiți după aia la înregistrare. Poți uita.

După aia la înregistrare. Vreau să fii cu mine, mie îmi place cum ești aici cu mine. Îmi place că ești prezentă. Dacă tu te concentrezi pe al determinat să vină acasă, mai repede, și el vine acasă, dar nu găsește ce are nevoie, și din potrivă opusul, spunem ce va simți.

El acasă. Gol. Goliciune. Adică... Nu vadă... Se zice bine goliciune sau.

Gol? Da, da, da. Nu se va simți împlinit. Da. Se va simți forțat să stea acasă, într-un mediu în care nu-i place. Și atunci, ușor, ușor va dezvolta mai mare repulsie față de casă. Dacă simte că îl tragi cu forța. Ai încercat vreodată să forțezi? Forțează tu pe cineva să mănânce. Când nu vrea să mănânce, o să vezi ce.

Face. Ce se întâmplă? Dă mâncarea peste tot. Dă cu.

Mâna peste mâncare, strânge gura, ține gura strâns, strâns, strâns. Încearcă un animal să forceze să vină spre tine, când el nu vrea să vină spre tine. Ce face? Trage. Așa se întâmplă și cu oamenii. Dacă el n-are tragere de inimă, dacă nu-i vine natural să vină acasă, Preocuparea ta nu este să-l faci să vină acasă, pentru că va dezvolta și mai mare aversiune, și mai mare nemulțumire, și mai mult dezgust, și mai multă nemulțumire dacă tu îl forțai să stea acasă. Care trebuie să fie preocuparea ta? Să se simtă acasă. Ai spus tot. Preocuparea ta nu este să-l faci să vină acasă, ci preocuparea ta este ca atunci când este acasă să se simtă, zi-mi tu.

Cum. Că-i acceptat, că-i iubit, că are timp aici să facă ce vrea el. Hai să-ți zic.

Altfel. E foarte bine ce spui, dar vreau să-ți fie și mai clar. El acasă trebuie să se simtă cum se simte cu prietenii. Nu asta-i preocuparea ta, Maria. Cum se simte el cu prietenii? Ce face cu ei? Cum vorbeste cu ei? Cum îl ascultă prietenii? Care este relația lor lui cu prietenii? Și chestia aia tu să încerci să o recreezi acasă. Și atunci îți spun eu ce se va întâmpla. Ei va fi drag să vin acasă, să fie cu tine, să fie cu copiii. Nu o să mai trebuiască să-i ceri, ce o să vrea el. O să le spună el prietenilor, bă băieți, mă duc acasă, că am o nevastă, mă așteaptă, mi-e drag de ea, mi-e dor de ea. Așadar, preocuparea ta trebuie să fie acum ce găsește el în relația cu prietenii. Și uite ce îți recomand. Când vine acasă, în loc să-i spui, băi, mi-aș dori să vii mai repede acasă sau de ce n-ai venit acasă, cred că mai folositor ar fi să-l întrebi, și cum a fost cu prietenii? Și arată-te curioasă, fără judecată, fără noduri în gât, fără reproș, ci curioasă. Și cum a fost cu prietenii, și despre ce ați vorbit, și cum te-ai simțit cu ei, și tra-la-la, și tra-la-la, și lasă-l să spună. Și el o să înceapă. Dacă tu ai o atitudine, aplică dialogul lui Maogo, da? O glindește, validează, empatizează. Adică fii super deschisă la tot ce îți povestește el, fără să judeci, fără să negi. Și tu doar înregistrează. Aha, au vorbit despre asta, s-a simțit așa. Deci asta caut el în relația cu prietenii. Și doar atâta. Bă, mulțumesc că mi-ai zis, mă bucur pentru tine că te-ai simțit bine cu prietenii, acum mă bucur că ai venit acasă, niciun.

Reproș, nimic. Și cum pot să mă abțin? Cum poți să.

Te abții? Lucrează procesul colapsului cuantic. Pe tine te-a deranjat acum că nu a venit direct acasă, da? Da. Ăsta este taiul pe care tu trebuie să lucrezi. Procesul colapsului cuantic, cei șapte pași. De asta v-am zis eu că prima dată, înainte să faci exercițiul ăsta tehnicadesc, trebuie să faci procesul colapsului cuantic. Anume, toți pașii. Ce beneficii ai tu din faptul că el nu vine direct acasă? Și așa mai departe, tot procesul. Îl faci, o să vezi tu cum te liniștești în sufletelul tău, în interiorul tău și după aceea o să-ți fie ușor să vorbești cu el. Sau mai ușor. Are sens? Bine, da. Maria, ești elevul perfect. Da, e foarte bine, ai potențial și așa se face. E foarte important să-ți dai voie, să ajungi la tine, să recunoști Ce e ok și ce nu e ok. Deci, practic, tu ai atitudinea de învățare și asta o să te ducă foarte repede sus. Bravo! Super! Mersi! Drag! Ramona! Hai să vedem! Bună.

Seara tuturor!

Bună.

Florin!

Înainte de a-mi spune ceea ce ai de zis, să presupunem că tu ai lucrat deja procesul colapsului cuantic pe ceea ce urmează să spui acum. Să presupunem că ești echilibrată mental, emoțional, ai făcut exercițiul ăla și acum vrei să prezinți Problema partenerului de viață sau nu știu pe ce persoană lucrezi. Te ascult. Pe cine vrei să lucrezi în primul.

Rând? Pe soț. Pe soț este un exemplu în oglindă cu cel redat de Maria. Cred că este o problemă universală a noastră a femeilor care încercăm să facem ceva să salvăm relația, situațiile în care ne aflăm fiecare dintre noi și cred că fiecare ne batem de aceleași situații. Bravo! Cam aceleași. Și este exact același lucru, doar că eu am formulat-o în alt fel, că mă deranjează că nu stă să asculte cursul împreună cu mine, pentru că, așa cum vezi acolo, scrie Ramona și Florin. Am pornit împreună pe drumul acesta, m-a apostrofat că de ce m-am trecut doar eu acolo, a acționat să se înscrie și el în ce apare pe ecran, dar este absent. Așa cum spunea Maria, a fugit acum de casă înainte de a începe cursul. Și auzindu-te ce frumos vorbeai tu, adică toți așteptările pe care le am eu, cum nu vreau să se strâmbe, nu vreau să facă grimase, nu vreau să... adică nu vreau, nu le percep, mă simt atacată de fiecare dată când sunt întreruptă. El a plecat. Deci, mă deranjează că nu stă să asculte cursul în ceea ce privește comunicarea dintre noi, abordarea unei comunicări constructive și eficiente și armonioase în familie. Ok. Repet, te întrerup.

Un pic și te las după aia. Presupunem că ai parcurs deja procesul colapsului cuantic. Mă deranjează că Florin nu ascultă cursuri. Pe asta ar trebui să lucrezi. Cei șapte pași. Îi știi? Nu. Nu îi știi. Nu. Te duci la modulul.

1.

Și există acolo un video care așa se numește Procesul colapsului cuantic și acolo trebuie să treci acest TAI. Știi ce înseamnă TAI? Da. Acest TAI, Florin nu ascultă cursul, îl treci prin toți cei 7 pași. După aia de-abia are rost să lucrezi pe exercițiul ăsta tehnicadesc. Altfel o să fii încărcată emoțional, plină de dragi, de energi, de frustrare, degetele se fac, uite așa, simte energia deja, că ești foarte nemulțumită că el a fugit și dacă tu o să mergi la el, Toate cuvintele corect puse, dacă energia interioară este una de... Aoleu, ce mă deranjează că ăsta nu-i prezent aici la curs, nu o să funcționeze. Dar presupunând că ai făcut procesul colapsului contic, te-ai liniștit la nivel de percepție și emoție, Așa să văd cum ai lucrat pe acest exercițiu, cum i-ai prezentat, care sunt propozițiile pe care tu îi le-ai spune, dar repet, pe un fond de emoție echilibrată. Eu tot insist cu asta, pentru că foarte mulți dintre voi, uite, ca și în cazul tău, eu nu te știam. Nu știam dacă ai lucrat sau nu, procesul colapsului cuantic și uite am ajuns la modulul al șaptelea și tu încă n-ai lucrat. Ca și tine sunt foarte bune, eu nu te cert aici, eu doar vreau să observ ceva și să vă arăt de ce nu funcționează unii de lucruri. Și ca tine, sunt și alți cursanți care sar niște etape și la final o să zică, păi dar nu funcționează. De asta nu funcționează, pentru că, uite, e ca la operație. La operație sunt niște pași. Prima dată ți se fac analize, ești tinută sub observație, ești dus în preoperator, doctorul se spală, se dezinfectează, ți se face anestezia cu tare. Sunt o grămadă de pași până doctorul pune mâna pe bisturiu. Deci sunt foarte, foarte multe lucruri. Dacă ai o anumită infecție, ți se tratată infecția. Deci sunt foarte, foarte multe chestii. Nu, dacă doctorul al pune din prima mâna pe bisturiu, fără să parcurgă toți acei pași anteriori, te-ar omorâ de foarte multe ori. De aceea, lucrurile au anumită o ordine. Cu tot dragul din sufletul meu, ți-l zic, mi-aș dori ca să... Acum nu mă adresez doar Ramona, ci tuturor. Vă rog din suflet, urmați acești pași, pentru că ei nu sunt puși acolo, am vrut eu să fac o structură că așa s-au mai structurat. Nu, au o logică. Ca să funcționeze pasul 3, e nevoie să faci pasul 2. Iar ca să funcționeze pasul 2, trebuie să faci pasul 1. E ca și cum tu acum vrei să scrii compuneri frumoase, dar tu n-ai învățat alfabetul. N-ai cum. Te chinui, încurci literele, stăm aici și durează foarte mult. E încurcată treaba. Bun, presupunând că ai făcut primul pas la reglare emoțională, acum vreau să văd cum ai înțeles tu tehnica desk. Descrie comportamentul soțului tău. Cum îl ai spune? Dacă ai fi față în față cu el, ce.

Îi ai spune? Observ că fugi de fiecare dată la începerea cursului, mă simt dată la o parte, abandonată.

Nu, stai, stai, stai. Numai puțin, am spus la pasul 1, descrie comportamentul, și am pus liniuță, fără acuzații, fără interpretări. Din propoziția ta, spune-mi care cuvânt ar trebui să dispară de acolo. Și vă rog pe ceilalți care ați ascultat, scrieți care e cuvântul. Te rog, mai citește odată și îi rog pe ceilalți să scrie, nu vreau să-l zic eu. Care e cuvântul care arată ceva ce nu trebuie, o acuzație, o interpretare? Ia să vedem. Uite, colegii deja au început să spună Eugen, Mădălina, fugi din curs, Irina spune, gata, deja te-au prins și colegii. Cuvântul ăla n-are ce căuta acolo, aia e interpretarea ta. Tu trebuie să spui doar acțiunea concretă pe care îi lo face. Care e aceea, curată?

Că pleci... Atunci că pleci.

La... Că nu particip.

Că nu particip. Da. Nu participi.

La curs. Sau alegi să pleci. Da. Alegi să pleci, e curat. Fugi, e deja...

Acuzator.

E acuzator. I-ai băgat deja un băț în gard, Deja de la primul pas începe să muște. Văd că ar putea să fie alex și retras, dar parcă mai curat este observ că alegi să nu participi la curs. E simplu, e curat, fără încărcătură emoțională, e mai curat. Deci încercați să folosiți cuvinte cât mai curate, fără încărcătură emoțională, fără acuzații, fără nimic. Bun, pasul al doilea. Vorbește despre emoțiile tale. Cum te simți tu când el nu participe la.

Curs? Mă simt dată la o parte, abandonată, dezamăgită. Mă simt neputincioasă în reglarea relației noastre în ceea ce privește comunicarea și atmosfera interioară. Bun.

Este ceva din ce spui tu acum care l-ar putea acuza? Vă rog, ceilalți ați sesizat care ar fi două Eu am sănătizat două, așa zis, emoții, care nu sunt emoții, sunt abandonată, bravă Mădălina. El s-ar putea să spună, hai mă, lasă că, uite și Estera, l-a simțit, s-ar putea să spună, hai bă Românu, te abandonezi, nu te abandonezi, pur și simplu nu vreau să particip la curs. Ce legătură are abandonul cu, poate nu-mi place de mă ca lui Florin. sau mă simt dată la o parte, bravo Lucia, așa asta era, hai mă că am una, de ce e personal s-ar putea să-ți zică? N-are legătură cu tine. Eu nu vreau să ascult cursul pentru că nu-mi place ce spune Florin. Sau cine știe de ce pleacă el? Abar n-am. Dar în ceea ce ai spus tu, astea două le-am simțit și eu. Abandonată și dată la o parte, n-au ce căuta.

Acolo. Celelalte da. Și cu ce aș putea înlocui? Păi.

Le-Ai zis pe toate celelalte. Că nu am o stare de spirit bună, sau mă simt, nu știu, ai mai zis.

Acolo ceva? Reputincioasă, da. Reputincioasă, da. În regularea relației, da. Pe partea de comunicare, da.

Da, poți să spui că mă simt tristă. Bravo, Florin! Foarte bine! Neglijată, Irina, iarăși s-ar putea să-l acuze. Hai mă, te neglijezi, două ore stai cu Florin, cu cursanți, ce neglijare e asta? Singură, da, s-ar putea, uite, sunt singură, mă simt singură, da. Bravo! Bun. Ok. Da, Irina, am înțeles acum. Bun. E clar, Ramona? Da. Bun. Hai să vedem pasul al treilea. Solicită comportamentul nou, spune care este nevoia ta, de ce ai avea nevoie ca el să facă ceea ce vrei tu, și ofere și variante, două variante. Aș vrea să.

Discutăm despre modul de comunicare dintre noi atunci când consider că ai disponibilitate. Când ar fi posibil acest lucru pentru a avea o comunicare și o atmosferă armonioasă? Deci.

Care-I comportamentul concret pe care îl soliciți?

Acordarea de timp în care să învățăm să comunicăm reciproc, dacă nu ascultă cursul. Ăsta-i altceva.

Da. Dar, Michel, în ce ai scris tu nu ai.

Scris așa. Nu am scris. Probabil doar în mintea mea. Deci.

Vezi, e foarte important. Dacă eu nu observam asta, tu te duceai la el și îi spuneai așa să comunicăm. Și în mintea lui era despre ce femeie, despre.

Ce le spune. Da, da, da. Deci.

Aș vrea să petrecem timp să învățăm despre comunicare, e cu totul altceva. Cerința clară, să învățăm despre comunicare. Al doilea lucru de la pasul 3, care e nevoia pe care el ți-ar îndeplini-o? De ce ai tu nevoie de asta? Ca altfel s-ar putea să creadă că vrei să-l înveți, să-l pui la învățat așa, că ești tu Ramona și vrei tu să-l pui la învățat. El vrea să înțeleagă care-i nevoia ta. Ce nevoie ți-ar satisface el dacă ar învăța despre comunicare? E o nevoie a ta, Ramona, asta? Sau e o fiță? Dacă e o fiță, sincer, mă, Ramona, nu am chef să învăț despre comunicare. Dacă e o nevoie, s-ar putea să iau un.

Calcul. Are sens ce zic? Da. Are sens. Exprimarea stărilor sau aducerea la cunoștința lui a stărilor. Vorbește despre nevoia ta. A stărilor mele, da. Eu.

Sunt soțul tău, eu sunt Florina, acum soțul tău și spunem Florina aș vrea să învățăm despre comunicare pentru că nevoia mea este.

De a-mi exprima stările interioare în anumite interacțiuni. Și atunci de ce nu.

Înveți tu singură? Dacă vrei să înveți cum să-ți exprimi. Automat, care.

Duc la liniștea interioară. E mai simplu.

Și mai știu. Care-i nevoia ta? De ce ai tu nevoie să învăț și eu despre comunicare împreună cu tine?

Cred că m-ai lovit unde e problema, că probabil de asta fuge el. Că el consideră că nu are o problemă. Să.

Ne îmbunătățim relația și comunicarea din relația noastră, din niște familie, mai dau colegii de.

Exemplu, dar trebuie să zici tu. De a schimba Macazul de la o atmosferă rigidă încordată la una relaxantă, de a putea merge liniștit la fel să-și desfășoare activitățile personale, pentru că n-ar mai fi vulcanul acela în mine, Și m-am oprit, că n-am scris 10, n-am scris... Hai puțin.

Acum tu te-ai dus la pasul 4. Pe mine m-ar interesa la pasul 3 să-mi spui care-i nevoia pe care tu ai vrea să ți-o satisfac eu, soțul tău, dacă învățăm să comunicăm împreună. Care e nevoia ta? De ce ai tu nevoie să învățăm împreună? De ce nu vrei să înveți singură? Asta e întrebarea mea ca soț al tău. De ce Ramona nu vrei să înveți singură? Învață singură! De ce vrei să învăț și eu cu tine? Ce nevoie ai tu? Care nevoie îți va fi satisfăcută dacă eu învăț împreună cu tine?

Dialogarea armonioasă. Contre pătrunderea, între noi doi, ca și familie. Să ne apropiem? Apropierea implicită, da. Apropierea implicită. Poți.

Să o spui simplu. Când ai pus-o cu aia, contre pătrunderea, nu știu, poate voi vorbiți în limbajul ăsta. Eu cu nevastă-mea nu vorbesc. Dacă ea m-ar lua contre pătrunderi... Spune-i simplu. Mă, nevoia mea este să mă simt aproape de tine. Sună mai uman, mai permanește? Da, exact. Nevoia mea este să mă simt aproape de tine sau nevoia mea este să mă simt conectată cu tine. Și când învățăm împreună despre comunicare, eu mă simt mai conectată cu tine. Adevărat, da. Așa. Și după aia tot aici ar fi important să-i oferiți și variante. Când ai vrea să învățăm? În timpul cursului, marți-seara de la ora 6, vrei în weekend, vrei dimineața, vrei la prânz, vrei seara, când ai vrea să faci întreaba asta? Neapărat trebuie să-i oferi variante. Nu îi impune să fie seara la curs, marți-seara. Nu. Poate nu-i place. Poate nu-i place mama ca mea. Poate nu-i place că-l văd ceilalți colegi. Nu știm de ce nu vrea să fie el. Poate o să afli într-o zi. Dar important este, uite, eu mi-aș dori să învățăm împreună despre comunicare, asta-i cerința. Nevoia mea este să mă conectez cu tine, să mă simt aproape de tine și apoi îți ofer variante. Când ai vrea să învățăm împreună? Seara, dimineața, marțea, joia, duminica, când ar fi mai potrivit pentru tine? Și o lași așa și vezi ce spune și el. Și acum mergem la pasul al patrulea. Care sunt cele trei nevoi ale lui, cele trei valori ale lui, top trei valori?

Activitatea profesională, sportivă și prietenii. Bun. Și acum, cerința.

Asta a ta de a învăța împreună despre comunicare, trebuie să o legi de valorile lui. Ce beneficii va avea el în business-ul lui, în afacerea lui, în profesionalul lui, în viața lui profesională, ce beneficii va avea dacă va învăța să comunice împreună cu tine? Trebuie beneficii cele mai puternice, trebuie să le ai clare ca lumina zilei. Dacă nu le ai, nici nu deschide subiectul cu.

El. Nu le am. Nu le ai. Trebuie să le.

Cauți, trebuie să le gândești. Bine, prima dată, așa trebuie să faci, trebuie să găsești 10 beneficii pe care ele le va avea în viața lui profesională dacă învață despre comunicare împreună cu tine, nu singur, împreună cu tine, 10 beneficii din care te uiți bine la alea 10 și după aia alegi 3 cele mai puternice. După aia te gândești la a doua lui valoare. Care ai zis că era a doua valoare a lui? Sportul. Ce beneficii va avea el în sportul pe care îl face dacă învață să comunice împreună cu tine? Cum îl ajută? 3 beneficii foarte puternice în valoarea lui sport. Și după aia, a treia lui valoare, ai spus că sunt prietenii. Nu. Ce beneficii va avea în relație cu prietenii lui, dacă el va învăța despre comunicare împreună cu tine? Da? Nu. Și când ai astea 3 plus 3 plus 3 beneficii, câte 3 beneficii la fiecare valoare, și sunt foarte clare, și ești foarte sigură că acele lucruri pe care tu le vei spune vor fi percepute de către el ca fiind beneficii și nu doar în capul tău, atunci te duci cu cererea asta, cu tehnica desk și prezinți pasul 1, pasul 2, pasul 3, dar atenție, te rog să repeți foarte, foarte bine discursul ăsta, să nu sune mecanic, să nu sune învățat, să nu sune ca acum, noi acum suntem la școală. Dar tu atât de mult trebuie să-l repeți înainte încât să-l internalizezi, să-l faci al tău, să te duci la el cu emoție, să te duci la el din stare echilibrată și din stare de prezență. În niciun caz nu o să stai cu foaia în mână, nu ai telefonul. Nu, eu foarte serios zic, că acum nu te cunosc pe tine, dar știu ce s-a mai întâmplat în alte situații, știi? Mă vezi că se duce și spune, măi, iubire, stai să-ți zic ceva. Când faci asta, știi poezia aia de la, cum spuneam noi, poezia de la grădiniță? Rică nu știa să zică. Rău, rățușcă, rămurică. Tra-la-la-la-la-la-la-la. Deci asta sună a poeziei învățată. Și dacă sună a poeziei învățată, s-ar putea să-l apuce râsul și s-ar putea să-ți dea fliț, să zică, hai, pleacă de aici. Deci trebuie să zici ca natural. Iar pentru asta e nevoie să repeți, să stai cu tine, să tot spui, nu deschide subiectul repede. Deci, în primul rând, îți recomand să fii autentic. În primul rând, ia procesul colapsului cuantic, trece chestia asta, partenerul nu stă la curs sau nu învață despre comunicare, trece prin toți cei șapte pași. După ce te-ai echilibrat, știi ce înseamnă echilibru? Ramona, în povestea ta? Tu în momentul de față, faptul că el nu participă la curs, percepi ca fiind cu mai multe plusuri sau cu mai multe minusuri? Sincer, deschis rapid. Cu mai multe minusuri. Bravo, exact. De asta te și deranjează. Trecând prin procesul colapsului cuantic, trebuie să ajungi la percepția că Fie că stă la curs și învață împreună cu tine despre comunicare sau despre relații, fie că pleacă, este cu plusuri și minusuri în egală măsură, ambele variante sunt. Da. Deci e nevoie să iei procesul colapsului cuantic, te rog frumos, să asculti în primul modul tot ce am predat acolo. Deci asta înseamnă echilibru. Dacă stă cu mine la curs, e cu plus și minus, în egală măsură. Dacă pleacă și nu stă la curs, e cu plus și minus, în egală măsură. Și când ajungi la percepția asta de echilibru, te duci la tehnica desk și iei fiecare pas în parte, să fie curat, totul să fie curat fiecare pas, și îl repeți, îl repeți, îl repeți până face parte din tine. Ca temă de casă pentru tine, Ramona, și pentru Maria, pentru că voi două ați lucrat, vă invit ca după ce vi se așează tot ce am discutat noi aici, pe pasul 1, pasul 2, pasul 3, pasul 4, să ne scrieți pe grup, pe grupul mare, și să vedem cât de curat ați lucrat, cum ați ajuns voi la formulări din astea curate. Bine? Da. Bun. Bravo și ție, Ramona! Felicitări pentru deschidere și pentru disponibilitatea de a învăța, de a accepta ce e ok, ce nu e ok. Asta este o atitudine potrivită pentru învățare. Când stai cu mintea deschisă să înțelegi de ce nu e ok o formulare, care formulare e mai ok, aha, am înțeles asta, aha, o să fac asta, asta e atitudinea care te duce mai sus, care te ajută să evoluezi. Și te fericit.

Pentru asta. Mulțumesc, Florin. Cu drag.

Bun. Văd că mai este aici o întrebare de la Estera. De fiecare dată când facem exercițiile cu taiuri, îmi e foarte greu să găsesc taiuri negative ale partenerului. Mă blochez aici de fiecare dată. Găsesc ușor taiuri negative la mine. și pentru el e foarte greu. E ceva greșit sau mă concentrez prea mult ce fac eu negativ? Păi, pe de-o parte, cred că Estera te concentrezi foarte mult pe ce faci tu negativ, pentru că... Cel mai probabil, din ce îmi dau eu seama, ești într-o relație de subordonare față de el, probabil îl consideri pe el superior ție, îl consideri pe el superior și pe tine inferioară. Cred că îl vezi pe el un pic mai bun, mai sus decât tine. Atunci te-ar ajuta să-ți adresezi o întrebare. Ori de câte ori vezi ceva pozitiv la el, să te întrebi în ce formă ai și tu acel lucru în viața ta. Să vezi că ceea ce apreciezi la el ai și tu. Ăsta e unul din exerciții. Chiar te rog, fix în momentul în care apreciezi ceva la el, gândește-te care-i forma și contextul în care tu ai exact ceea ce face el. Are sens? Estera pentru tine? Da? Bun. Bun, dragilor, asta a fost exerciția pentru seara asta. Înainte să ne despărțim, aș vreau să vă reamintesc celor care sunteți în programul Legacy Core că asta a fost pentru voi ultima întâlnire din programul Legacy Core. Însă, dacă vreți să continuați, aveți posibilitatea să prelungiți, să mergeți mai departe. Mai sunt încă trei module. Modul al 8-lea este despre cum punem limite sănătoase, din perspectiva mea un modul fundamental, cum punem limite sănătoase și eficiente. Limite, când vorbesc despre limite, mă refer la situația în care partenerul face o chestie pe care tu i-ai spus să nu mai facă, ai făcut și echilibrări, ai aplicat și tehnica desk, l-ai ascultat și ai aplicat și dialogul imago, Și cu toate astea, partenerul nu vrea să țină cont de niște lucruri. Ce faci în situația asta? Da, vedeți, mergem de la profund, la mai profund și mai profund. Acum, presupunând că ați făcut totul tot ce ați învățat până acum și totuși nimic nu funcționează, mergem la artileria grea. Și anume, cum punem limite sănătoase și eficiente. Ăsta e modulul al 8-lea. După aia ajungem la modulul 9 în care vorbim despre stiluri de parenting diferit. Unul dintre voi are stil permisiv, iar altul are stil autoritar. Ce facem ca să ajungem la stil de parenting echilibrat încât să nu mai suferim nici noi, nici copilul? Iar modul la 10-lea este, ce să zic, încoronarea întregului program în care vorbim despre cum poți să faci ca toate comportamentele pe care le-ai învățat în Legacy să dureze pe termen lung. Pentru că dacă nu faci niște exerciții speciale, sunt foarte mari șanse ca tot ceea ce ai învățat, puțin câte puțin, să dispară în câteva săptămâni sau câteva luni. Așadar, puteți să faceți prelungirea. Dacă vă doriți asta, îmi scrieți mie sau soției mele Oana și vă ajutăm. Sper că facem și Legacy 3, eu nu aș vrea, dar asta e veste bună, tocmai am vorbit cu echipa, o să facem și Legacy 3. Estera spune nu neapărat, dar nu mă mai deranja că am lucrat, ce e în spatele unui comportament. Estera, dacă nu te mai deranjează că ai lucrat pe chestiile alea, Doamne ajută-i! Bravo, ce să zic, felicitări! Ai ajuns deja la un nivel foarte mare, e foarte fain. Bravo ție! Bun, dragilor, vă îmbrăcișez, vă doresc o seară frumoasă. Dacă mai aveți întrebări, dacă sunt neclarități, aștept să mi le scrieți pe grup și ținem aproape. Pa, pa! Seară bună!