Exercitii practice - modul 4

Bună seara! Bună seara! Salut în primul rând pe cei care au camera deschisă, pe Gabi și pe Irina și pe Dan, sau Ștefan, sau Dan Ștefan. Mă bucur să vă revăd. Salut și ție, Mihaela! Dacă mai sunt și alții pregătiți să ne arate fața, m-aș bucura să vă mai văd și eu la față, că mâine pe mâine se termină cursul și pe unii nu v-am văzut niciodată. Salutare și ție, Carmen! Bine ați venit în seara asta. Suntem la modulul 4. Ar fi trebuit ca săptămâna asta să ascultați modulul 4 și să faceți exercițiile de acolo. Modulul ăsta este în special gândit pentru cei care au un stil de atașament anxios, dar evident că se potrivește și celor care au un stil de atașament securizant, pentru că scopul modulului 4 este să vă ajute să vă purtați într-un mod sănătos și eficient cu cei care au un atașament evitant. Nu o să fac introduceri lungi și fără sens, pentru că presupun că cei care ați fost interesați de subiectul ăsta ați ascultat, ați urmărit modulul 4. Dacă nu ați reușit să faceți, nu vă pedepsește nimeni. Să vă invit să vă întoarceți la modulul 4 și să îl urmăriți. Mă refer și la partea de teorie, dar și la partea de exerciții. Sunt destule exerciții acolo. care să vă ajute pe deoparte să vă calmați în interiorul vostru, să nu mai fiți agitați. Știți că cei cu atașament anxios sunt foarte predispuși la a se activa, a dramatiza lucrurile, a exagera, a le interpreta. și prin urmare de aici, din starea asta interioră agitată, vin tot felul de reacții emoționale față de partener și aici mă refer la reproșuri, la gelozie, la dorința de a-l controla, la suspiciuni, nu mai ai încredere, te agiți foarte mult și așa mai departe. Așadar, Recomandarea mea este ca dacă nu ați reușit să urmăriți modul ăsta, să-l luați la Wookisit pentru că este extrem, extrem de important și foarte valoros. Este informație de foarte bună calitate care o să vă ajute să vă domoliți acest atașament anxios. Pentru seara asta, Pentru seara asta vreau să ne concentrăm asupra unui exercițiu. Ați văzut, cei care ați urmărit modulul, că sunt foarte multe exerciții și toate sunt cu scopul de a vă ajuta în două direcții. Pe de o parte, reglare interioară, că de aici pleacă totul, și pe de altă parte, să știți cum să-l abordați pe partenerul vostru care are un atașament evitant. Și din toate exercițiile pe care le-am pus pe platformă am gândit un alt tool care are câte ceva din mai multe exerciții și vreau în seara asta să lucrăm așa cu 2, 3, 4 dintre voi ca să mă asigur că înțelegeți exercițiul ăsta și că îl puteți face singuri acasă atunci când vă apucă. Îmi spun vabucă, pentru că ăsta este un termen pe care unii care au atașament anxios îl folosesc și spun ceva de genul, băi, când mă apucă stările alea, simt că îmi pierd mințile, simt că îmi pierd controlul, nu mă mai pot controla, îl bâzâi, îl sâcăi, îi scriu, îl sun, deci nu mă mai pot stăpâni, simt că o iau razna. Așadar, Haideți să vedem despre ce e exercițiul de astăzi. Sper din suflet că cei care aveți atașament anxios ați făcut exercițiul de la secțiunea esențial, exercițiul cu vindecarea traumei de abandon, pentru că cei cu atașament anxios prin În mod special au o rană de abandon. Deci cea mai mare teamă a persoanelor cu atașament anxios este că vor fi abandonate. Și din teama asta că vor fi abandonate vin toate fricile, anxietățile, reacțiile emoționale, de aici vine dorința de a controla pe partner, de aici vine gelozia, de aici vine suspiciunea, de aici vine neîncrederea, de aici vine starea asta de agitație interioară. Deci cea mai mare teamă a unui om cu atașament anxios este teama de a fi abandonat. și v-am compus un exercițiu special tot pe baza metodei de Martinii, procesul colapsului cuantic special gândit și adaptat pe rana de abandon. Deci vă invit din suflet să faceți acel exercițiu că el vă va regla din interior ca să aveți o stare bună, așezată, echilibrată când partenerul face anumite lucruri care nu vă plac, lucruri specifice Cel cu atașamente evitante, clar că partenerul ăsta le face, se retrage, nu vorbește, te ignoră, nu îți răspunde la mesaje, închide ușa camerei după el, nu mai știi de el nimic, îți răspunde monosilabic și când face chestiile astea iei foc. Bun, dacă ați făcut exercițiul ăla, procesul colapsului cuantic special adaptat pentru rana de abandon, exercițiul din seara asta o să vă fie mai ușor să-l faceți și vă va fi mai ușor să-l înțelegeți. Aș vrea ca în seara asta să lucrez cu cineva care a trecut prin procesul colapsului cuantic Pentru că altfel o să ne învârtim în jurul cozii și o să fie dificil de făcut cu cineva care nu a făcut acest proces al colapsului cu antic. Bun, deci, exerciția din seara asta este pentru aceia dintre voi care aveți un atașament anxios și treceți prin scenarii de genul ăsta. Partenerul vostru cu atașament evitant face ceva specific stilului său de atașament, fie se retrage, tace, nu răspunde prompt și așa mai departe, și tu, cu atașament anxios, te activezi instant. Începi să-ți faci filme, tragi concluzii, acționezi din panică și așa mai departe. Iar rezultatul reacțiilor tale este că partenerul se retrage și mai mult, vorbește și mai puțin, este și mai distant, te consideră sufocant, consideră că e obositor în prezența ta și atunci își caută spațiu. Cum își ia spațiu? Mergem, stăm mai mult la muncă, stăm mai mult cu prietenii, își găsește tot felul de activități, se pară foarte ocupat și n-are timp de tine, dar în mod inconștient, uneori poate chiar conștient. Dar de multe ori, inconștient, pur și simplu te evită. De ce? Pentru că e foarte obositoare prezența ta. Pare că îl strângi de gât. Cu iubirea ta îl sufoci. Și la un moment dat, partenerul lui vine să spună, bă, știu că mă iubești, dar iubește-mă mai puțin la naiba, că mă deranjează prea multă iubire, mă sufoci, lasă-mă cu iubirea asta. Cei care aveți atașament anxios, vă rog frumos să nu vă supărați pe mine că folosesc expresii de astea, că poate pare că râd de voi sau că vă judec. Nu! Eu încerc să vă arăt cum gândește cineva și ce simte cineva care are un atașament evitant. Efectiv, se simte sufocat, ca și cum ei pune o pernă. pe față, dar o pernă formă de inimă și îi spui bă ce te iubesc și îl spune nu vreau să mă iubești, mai bine iubește-mă mai puțin că mie îmi e mai bine. E prea multă iubire, prea multă iubire. De fapt, el nu respinge iubirea ta, ci el respinge faptul că ești agasant, faptul că ești intruziv, faptul că ești acolo continuu. Nu-i mai dai spațiu, nu-i mai dai loc să respire. Ar vrea omul să ia o gură de aer singur? Nu poate, că ești și tu prezent acolo, nas în nas. Și efectiv, e prea mult. E prea mult. Și când partenerul își ia spațiu, că se retrage, că își găsește și el ceva de lucru, tu dacă ai un atașament anxios, o iei razna. Dar ce are? Dar de ce nu mă mai iubește? Dar nu-i mai place de mine? Dar umblă cu altcineva? Dar ce s-a întâmplat? Pui mâna pe telefon, îi scrii mesaje, îl suni, poate chiar cu video să vezi dacă e acolo, dacă nu cumva te minte. Tot felul de chestii de genul ăsta. Și vreau să facem în seara asta un exercițiu care să te ajute să faci diferența între fapte și interpretări. De ce? Pentru că în foarte multe situații, ce se întâmplă este una și ce filme rulează în mintea ta, dacă ai atașament anxios, e cu totul altceva. Partenerul, să zicem, nu se răspunde două-trei ore la un mesaj, asta-i fapt, asta-i acțiunea, iar în mintea ta rolează tot felul de scene din filmele pe care le-ai văzut, pe social media, pe Netflix, pe la prietenii tăi, pe știu eu pe unde ai văzut filmele astea. A, nu mi-a răspuns trei ore, umblă cu altul, umblă cu alta, își dă mesaje cu nu știu cine, nu îi mai pasă de mine, nu mă mai iubește, tot felul de interpretări. Evident că de foarte multe ori nu au nicio legătură cu realitatea. Chiar ieri cineva mi-a scris, nu știu dacă este aici prezent, dar nici nu vreau să-l deconspir, cineva mi-a scris despre partener când nu i-a răspuns câteva ore, a intrat în panică, a făcut o criză, a început să plângă, îmi scria că plânge continuu, oare de ce nu-mi răspunde, i-am scris de trei ori, după aia l-am sunat, ta ta ta, ta ta ta. Și de fapt, partenerul de viață a avut sese un eveniment foarte trist în familie și de asta nu a putut să-i răspundă. Bunicul era pe moarte și chestii de astea râte. Da, asta face cel cu atașament anxios. Se activează, dramatizează, exagerează. Și nu poate să stea calm în momentul în care partenerul dispare. Pentru că dispariția asta a partenerului este interpretată oricum, dar numai realist nu. Așa că uite ce vei. Astăzi vei învăța să faci diferența între fapte și filme sau interpretări. Vei descoperi că aproximativ 90% din suferința ta vine din interpretări, nu din realitate. și vei avea un instrument concret care să te ajute să te oprești înainte de a reacționa impulsiv și vei înțelege că întrebările curioase deschid ușa către partener în timp ce acuzațiile pe care le aduci partenerului închid ușa către partener și îl înstrăinezi tot mai mult. Deci e crucial să faci exercițiul ăsta, să vezi diferența între fapte și interpretări, fapte și filme, pentru că Atunci când evitantul simte că îl acuzi, simte că ești suspicios, simte că îl bănuiești tot timpul, ceea ce face un evitant este că se înstrăinează, se închide și dispare tot mai mult. În schimb când tu te duci în curiozitate, și o să vezi în seara asta ce înseamnă curiozitate, o să vezi că partenerul se deschide și vine către tine. Așa că hai să vă explic exercițiul și la final vreau să-l facem. Aceștia sunt cei șase pași a exercițiului, doar o să ții în număr și după aia intr-un fiecare să ți explic puțin. Primul pas este să identifici taiul pe care îl face partenerul, evitant, da? Care e acțiunea pură pe care el o face, deci te-ai nevoie de o acțiune pură sau o inacțiune. Pasul doi, scrie interpretările tale catastrofice provenite din traumă, adică cum interpretezi tu, 3. Găsește 5 interpretări alternative din rolul de adult emoțional sau de securizant. Pasul 4. Fă un test al realității. Ce s-ar întâmpla în mod concret cu tine dacă partenerul ar continua să facă lucrurile astea negativ pe care tu îl percepi ca fiind negativ? Ce s-ar întâmpla în mod concret dacă el ar face în continuare lucrurile astea fără să se oprească? Pasul 5, întreabă-l direct pe evitant de ce a făcut ce a făcut. Cu alte cuvinte, du-te la sursă să afli direct de la sursă de ce a făcut lucrurile respective, nu face tu filme. Și ultimul pas, compară răspunsul real pe care ți l-a dat partenerul cu filmul din capul tău. Și acum hai să luăm fiecare pasă în parte și să ne apucăm de treabă. Eu v-aș invita să începeți să lucrați pe măsură ce eu vă explic acești pași și la final aș vrea să invit una sau două persoane să ne spună ce au descoperit. Deci primul pas ar fi ăsta. Identifică acțiunea concretă pe care o face partenerul tău evitant și evitant. Acțiune care te irrită, care te îngrijorează, acțiune care te sperie, acțiune care te pune pe jlar. Care este acea acțiune care te dă peste cap, care te face să te activezi? Deci o acțiune specifică celui cu atașament evitant. Și v-am dat aici niște exemple. De exemplu, partenerul n-a răspuns 3 ore la telefon. S-a închis în cameră și nu a mai vorbit cu mine. S-a închis ușa și a spus, dispar de aici, nu mai vreau să te văd, mai vreau să te aud. O acțiune specifică evitantului. S-a închis în cameră și nu a mai vorbit cu mine. S-a închis ușa și a spus, Tu, drăguță, dispar de cochetă, aici, ai trecut nu mai vreau să te văd, pe lângă el, frumoasă, mai vreau să te aud.

O acțiune specifică evitantului.

Sexy, bă, nici nu s-a uitat la tine, nici nu a pus mâna pe tine, de obicei te mai mângâia, te vedea, acum nici nu te vede. Mamă, tu te gândești, bă, da, ce bine arăt, miros frumos, sunt aranjată, nu mă mai vede, nu mai pune mâna pe mine, ce-o fi cu el? Sau invers, da, ea nu te vede, da, nu mai inițiază contact fizic, adică nu te mai îmbrățișează. sau mai rău nu mai vrea contact sexual sau alt comportament specific celui cu atașament evitant a răspuns doar ok la un mesaj lung mă tu ți-ai dat interesul ai scris ditamai mesajul lung ai pus suflet ai pus emoticoane ai pus de toate și el îți dă doar un ok doamne te apucă toți dracii bă ce suflet are ăsta Ce-i în capul lui? Nu mă atâta simte. Doamne ferește! Bă, sigur, s-a răcit. Gata, s-a terminat, nu mă mai iubește. Și îți faci tot felul de scenarii. Bun? Deci, aveți 30 de secunde să vă notați care este cea acțiune a partenerului tău evitant care te scoate din sărite, care te enervează, care te activează, care te face să intri la bănuieli. Vă las aici 20-30 de secunde să vă notați și apoi mergem mai departe. Da, Cătălin, clar că sunt și femei evitante și bărbați anxioși, fără discuție. Probabil tu ești unul din bărbații cu atașament anxios. Te-am prins. Da, fără discuție, normal, sunt și femei cu un atașament evitant și sunt multe femei cu atașament evitant în prezent. pentru că în trecut au avut un atașament anxios, au luat de foarte multe ori țeapă de la bărbați, și s-au închis atât de mult în ele ca să se protejeze și s-au dus din atașament anxios, s-au ajuns într-un atașament evitant. Par foarte independente, sunt foarte sigure pe ele, se implică foarte puțin, se fac foarte puțin vulnerabile. Și da, tot mai multe femei din zilele noastre trec din atașament anxios direct în atașament evitant. Bravo Irina! Mulțumesc pentru mesajul tău! Bravo Renata! Super! Presupunând că v-ați identificat acel tai care vă deranjează la partenerul evitant, hai să mergem mai departe, la pasul al doilea. Pasul al doilea este așa. Scrie interpretările tale provenite din traumă. Hai să presupunem că tu la pasul 1 ai scris că partenerul n-a răspuns 3 ore la mesaj. Să zicem că lucrezi cu asta, da? Nu. N-a răspuns 3 ore la mesaj. Ți-ai scris un mesaj de la lung, de suflet, el nu ți-a răspuns 3 ore. El, când zic el, mă refer la partenerul de viață. Poate să fie bărbat, femeie, nu contează, da? Și acum, la pasul 2, scrie interpretările tale provenite din traumă. Adică, când vezi că nu ți-a răspuns 3 ore la mesaj, tu, cu atașament anxios, la ce te gândești? Ce-ți trece prin minte? Scrie tot ce-ți trece prin minte. Și ți-am dat aici niște exemple. Nu mai vrea să vorbească cu mine. De aia nu îți răspunde, că nu mai vrea, nu că nu poate, nu mai vrea să vorbească. Sau, mă respinge. Sau, nu mă mai iubește. Sau, are pe altcineva. Sau, nu-i mai pasă de mine. Sau, vrea să mă părăsească, are vreun plan ascuns. Sau, cine știe ce. Da? Deci, tu, cel cu atașament anxios, cum interpretezi faptul că nu ți-a răspuns 3 ore, 5 ore la mesaj? Sau, mă rog, ce-ai scris tu? Care, ce-ai scris tu la pasul 1? că s-a închis în camere și n-a mai vorbit cu tine, sau că nu mai inițiază contact fizic, sau că ți-a răspuns doar un OK simplu la un mesaj de la lung. A, deci scrie interpretările tale care provin din traumă. Ce îți spui ție? Care sunt filmele care rulează în mintea ta? Care sunt interpretările? Notează-ți-le, am să te las un minut, două, să-ți notez aceste interpretări. Gânduri care-ți trec prin minte. Gânduri care te panichează, care te activează, care te fac să te încălzești pe șirea spinării. Gânduri care te fac să pui mâna pe telefon și spui, mama lui, i-am scris trei mesaje, acum îl sun, gata. Îl sun, dar de ce nu răspunde? Îl sun. Sau mai mult, mă duc peste el sau peste ea la birou să văd ce-o fi. Că acolo trebuie să fie, că au zis că e la muncă. Da? Deci, scrie care sunt interpretările tale. Te mai iubește? Nu-i mai pasă de tine? Nu mai vrea să vorbească cu tine? Are planuri ascunse, de alea secrete, să divorțeze, să te părăsească? Are vreo legătură amoroasă cu cineva? Care sunt interpretările tale? Bun. Deci sper că ați înțeles. Pasul 1 trebuie să îți scrii o acțiune specifică evitantului care te deranjează foarte tare. Eu am dat exemplul ăsta cu nu îți răspund de la mesaj 3 ore, dar poate să fie oricare alt comportament. Că nu îți vorbește, că te ignoră, că nu cooperează cu tine, că nu stă în discuții. Da, evită discuțiile. Când sunt discuții de astea mai profunde, le evită, nu vrea să le discute. Că este foarte independent și de câte ori apare o situație în care el ar depinde de tine, îți spune, știi ceva, dacă nu îți convine, hai, lasă-mă, mă descurc eu singur. Și tu, că dacă ai un atașament anxios, o iei razna, când auzi că se descurcă singur. Cum adică? Tu vrei să aibă nevoie de tine, vrei să apeleze la tine, vrei să stea în prezența ta. Și când vezi că el se descurcă singur, pah, o iei razna. Deci pasul 1 scrie comportamentul evitantului care te enervează. Pasul 2 scrie care sunt interpretările tale. Ce-ți vine prima dată în minte? 1, 2, 3 interpretări. Ce-ți vine prima dată în minte când partenerul face chestia aia? Sper că ai scris. Acum mergem mai departe. Pasul al 3-lea. Găsește 5 interpretări alternative. Adică, încearcă să, pentru aceeași faptă, încearcă să găsești alte interpretări pe care le ar avea de exemplu o persoană cu un atașament securizant, o persoană care este un adult emoțional, deci care nu are un atașament anxios, ci o persoană cu un atașament securizant, adică o persoană cu încredere în ea, cu stima de sine crescută, o persoană independentă, o persoană stabilă emoțional, cum ar interpreta când partenerul a făcut ce ai scris tu la punctul 1? Și am scris aici câteva exemple de interpretări alternative, o recadrare. Nu-mi răspunde la mesaj, poate că este foarte ocupat. Sau, poate că are nevoie de spațiu să se refacă. Sau, poate nu-mi răspunde la mesaj că e supărat, dar nu vrea să mă părăsească, doar e supărat. Da, dar nu merg cu gândul până la mamă să mă părăsească. Da, e supărat și omul și-a luat spațiu. Sau, poate l-a îmbrănit cu ceva ce-am zis și are nevoie de timp ca să-și revină. Sau, poate e foarte stresat, cu multe alte probleme și nu mai are stare să îmi răspundă și mie. că răspunde la cliențe, răspunde la colegi, are nu știu ce de pregătit, e foarte stresat cu alte chestii și atunci nu mai are energie, stare bună să-mi răspundă și mie și poate s-a gândit că o să discutăm, o să răspundă la mesajele alea seara când vine acasă. Dar asta este o interpretare a unei persoane cu atașament securizant. Sau, altă interpretare, poate nu știe cum să se exprime Poate nu știe cum să exprime ce simte. Deci acum ai nevoie la pasul 3 să găsești niște interpretări pe care le ar avea o persoană cu atașament securizant, o persoană echilibrată emoțional. Cum ar interpreta? Ce face partenerul? Ce ai scris tu la punctul 1? Îți mai las aici un minut să notez și apoi mergem mai departe. Deci acesta ar fi pasul 3. Să încerci să ieși din mentalitatea ta de acelui cu atașament anxios și să intri în mentalitatea acelui cu atașament securizant. Un om așezat, echilibrat, matur. Cum ar interpreta faptul că partenerul s-a închis în cameră și nu mai vorbește? Cum ar interpreta faptul că partenerul nu cooperează? Cum ar interpreta faptul că partenerul nu răspunde la mesaje? Cum ar interpreta faptul că partenerul spune, n-am nevoie de tine? Cum ar interpreta faptul că partenerul nu îl mai atinge fizic? Nu se mai conectează fizic. Cum ar interpreta cel cu un atașament securizant? Bun, ăsta ar fi pasul 3. Pasul 4. Foarte tare! Pasul 4 este ăsta. Ce s-ar întâmpla sau ce s-ar întâmpla în mod concret cu tine dacă partenerul ar continua să facă acea acțiune? Ce s-ar întâmpla în mod concret negativ evident, dacă partenerul, să zicem, nu ți-ar mai răspunde la mesaje. Da, nu ți-ar răspuns 3 ore, nu-ți răspunde 4 ore, nu-ți răspunde până vine acasă. Sau, ce ți s-ar întâmpla în mod concret, dacă partenerul te-ar ignora? Sau, ce ți s-ar întâmpla în mod concret, dacă partenerul, nu știu, ce ai scris tu la punctul 1? Și am dat aici niște exemple. Dacă nu îmi răspund de la mesaje, eu în continuare respir, în continuare mănânc, în continuare pot să dorm. Cu alte cuvinte, hai de fapt să mai dau și celelalte exemple. Dacă se retrage întăcere, să zicem că partenerul se retrage întăcere, eu cum mi-aș continua viața? Păi, eu în continuare am casă, în continuare am job, în continuare am prieteni, în continuare am sănătate, Deci eu nu pierd toate astea. Lasă pe el să tacă. Cât crezi că o să tacă? Tace o zi, tace două, tace o săptămână. Dar eu nu pierd casa, eu nu pierd mașina, nu pierd locul de muncă, nu pierd sănătatea. Nu pierd lucrurile astea. Da? Dacă partenerul nu inițiază contact fizic, eu în continuare exist și sunt ok. Da? Deci este jos acolo, la punctul 3, completează. Dacă el continuă cu ce ai scris la pasul 1, După aia, eu în continuare aș și continuă, completează. Scopul pasului 4 este să te ajuti să înțelegi că dacă partenerul continuă cu comportamentele lui de evitant, tu nu o să mori. Nu o să mori, Giorgeta, Cătălin, Claudia, Alexandra, nu vei muri. Creierul tău asta percepe că, vai, dacă nu mă mai bag în seamă, sunt terminat. Dacă nu mai vorbește cu mine, sunt distrus. Nu ești distrus. Ai fi fost distrus dacă atunci când aveai 5 ani, maică-ta sau taică-tu nu te-ar mai fi băgat în seamă. Nu ți-ar mai fi vorbit, nu te-ar mai fi luat în brațe. Dacă atunci maică-ta și taică-tu ar fi plecat din viața ta, Tu ai fi rămas pe drumuri și în scurt timp ai fi murit. Dar acum uite-te la tine, ai 46 de ani, ai 35 de ani. Dacă partenerul dispare din viața ta, tu n-o să mori. Asta vreau să conștientizez cu pasul 4. Nu-ți mai scrie. Și dacă nu-ți mai scrie, ce? Mori? Păi nu mori. Te îmbolnăvești? Bine, dacă te lași, te poți îmbolnăvi cu capul. În mod normal nu te îmbolnăvești, dacă nu se mai vorbește partenerul. Îți pierzi job-ul? Sincer, nu îți pierzi job-ul. Îți pierzi banii din cont? Nu, sincer, nu îți pierzi banii din cont. Poți să-ți porți în continuare de grijă. În mod normal, da, ai 40 de ani, dă-o în col de treabă, cum să nu. Poți să-ți porți în continuare de treabă. E singura femeie de pe planeta asta? Să fim sinceri, nu-i singura. E singurul bărbat de pe planeta asta? Să fim sinceri, nu-i singurul bărbat. Cu alte cuvinte, tu poți să-ți continui existența chiar dacă partenerul... Da, Cătălin. Bravo, Carmen, asta este ideea. Da, asta este ideea. Carmen, îți poți onora valorile și în absența celuilalt. Despre asta e vorba. No, Cătălin, dacă ești în nou contact și zâmbești, e bine, e de bine. Seamnă că... Așa... Bravo, Vlad, ai făcut foarte bine acolo. Foarte bine pe pasul 1, pasul 2, pasul 3. Foarte bine, bravo! Buuun! Felicia asta crezi tu ca copiii vor suferi prea mult, asta e interpretarea ta, nu stii ce este in sufletul copiilor. Eu mai am inca un frate si doua surori si-am fi vrut ca mama sa divorteze Pentru că nu ne-a plăcut deloc atmosfera care era în casă. Și la fel ca mine pot să-ți dau zeci sau sute de copii care ar fi bucuroși ca părinții să divorțeze decât să rămână într-o relație în care se ceartă și mare tensiune. Și sunt foarte multe studii care arată că copiii care rămân într-o familie toxică sunt mai afectați decât copiii care au părinți care au divorțat, dar reușesc să se înțeleagă ca oamenii. Așa că asta este o proiecție, crezi tu că copiii vor suferi mai mult dacă voi veți divorța. Da. Bun. Deci, asta este pasul 4. Și acum vreau să vedem pasul al 5-lea. Pasul al 5-lea este, cum să zic, revelator. Pentru că la pasul 5 am să te invit să mergi la partenerul tău, bine, nu acum, diseară, mâine, poi mâine, peste o săptămână. Am să te invit să mergi la partenerul tău și să îl întrebi De ce a făcut ce ai scris tu la pasul 1? Dacă ai scris la pasul 1 că partenerul nu ți-a răspuns 3 ore la mesaj și tu ai interpretat chestia asta că nu-i mai pasă, nu te mai iubește și așa mai departe, acum la pasul 5 te duci la partener și îi spui, uite ieri ți-am scris un mesaj la ora 1 și tu mi-ai răspuns abia la ora 4, poți să-mi spui care-i motivul pentru care mi-ai răspuns abia după 3 ore? Aș vrea să înțeleg. Și evident că e nevoie să înveți să asculți întăcere, ce îți spune partenerul, să nu-l contrazici, să nu negi ce spune el, o să învățați în modulul 7 cum se ascultă, astfel încât partenerul să vorbească. Acolo o să vorbim despre dialogul imago, cum să asculti, cum să o glindești, cum să validezi. Dar până atunci îți spun foarte pe scurt, dacă vrei ca partenerul să fie sincer, te duci la el și spui doar atât. Uite, ai făcut zilele trecute o chestie și vreau să-mi explici ce a fost în mintea ta. Cum poți să-i interpretezi faptul că... și acum spune-i care fapt, ăla de la pasul 1 pe care l-ai scris tu. Faptul că nu mi-ai răspuns la mesaj 3 ore. Cum poți să-i interpretezi faptul că te-ai închis în camera ta și n-ai mai vrut să vorbești. Cum poți să-i interpretezi faptul că m-ai ignorat. Cum să-i interpretezi faptul că nu mă mai atingi fizic, nu mai pui mâna pe mine. Cum să-i interpretezi faptul că nu mai vrei să faci sex cu mine. Scupul pasului 5 este să te ajute să înțelegi realitatea. Și te rog frumos să încetezi acum cel care ești tentat să îmi scrii sau care te gândești, dar o să mă mintă, nu o să îmi spun adevărul. Sigur, unii dintre voi o să vă gândiți acum, dar nu o să fie sincer. Păi, pot să-ți spun că nu va fi sincer, Dacă îți va vedea atitudinea ta nepotrivită, dacă te vede agitat, dacă te vede tensionat, dacă te vede pregătit să îl pedepsești cu ceva, dacă te vede pregătit să strigi, să faci vreun circ, atunci ar putea să-ți spună ceva ce îți convine. Dar dacă te vede cu o atitudine matură, cu o dorință de a înțelege, Partenerul o să fie sincer. Da, uite, când nu ți-am răspuns trei ore la mesaj, a fost din cauza că. Sau, m-am închis în camera mea pentru că. Și o să fie sincer dacă înveți cum să-l asculți și-i arăți acceptare și-i arăți empatie și-i arăți respect față de răspunsul său. Da, așa aici ți-am mai pus câteva întrebări care să te ajute să scozi de la el realitatea. La ce te-ai gândit când ai făcut chestia aia? Ce se întâmplă cu tine când nu îmi răspunzi la mesaje 3 ore sau când te închizi în camera ta sau când mă ignori? Am observat că faci lucrurile astea și spui ce ai scris tu la pasul 1 și după aia îl întrebi, ce înseamnă asta pentru tine? Adica am observat ca atunci cand eu zic vorba asta, tu te retragi si nu mai vorbesti. Ce inseamna asta pentru tine? Ce inseamna retragerea? De ce te retragi? și nu face proiecții, și nu îi spune, te retragi pentru că nu-ți mai pasă de mine, nu trebuie să-i dai tu idei. Lasă-l pe el să spună. Uite, te rog frumos să-mi spui, când tu te retragi, când tu nu mai vorbești, când tu refuzi să vorbim despre problemele noastre importante, când tu ești în situația XYZ, mă rog, care sunt situațiile alea prezente la tine în relație, ce înseamnă asta pentru tine? De ce faci ce faci? Cum să-i interpretez eu? Deci astea sunt câteva întrebări pe care să îi le pui partenerului tău. Știu că acum, live, tu nu poți să îi pui întrebările astea, că partenerul nu este aici cu tine, da, corect? Însă poți totuși să faci ceva acum. Știindu-l pe partenerul tău, îl cunoști de câțiva ani de zile, un an, doi, trei, zece, depinde de când ești cu el, știi stilul lui de comunicare, știi reactivitatea lui, știi modul în care funcționează el, încearcă să te gândești cum ar răspunde el la situația asta dacă l-ai întrebat direct, calm, așa, pe față, știind că el este evitant. Care crezi că ar fi explicația lui cea mai probabilă? Încearcă să îți răspunzi ție acum. Cel mai bine ar fi să fii față în față cu el și să-l întrebi, ok, tu nu-mi răspunzi la un mesaj, nu mi-ai răspuns la un mesaj 3 ore, poți să-mi spui de ce? Asta ar fi cazul ideal. Dacă el nu este acum de față lângă tine, poți să te gândești tu, băi, din cât te-l cunosc eu pe partenerul meu, dacă el nu-mi răspunde 3 ore la un mesaj, de ce oare ar face treaba asta? Sau, dacă nu mai vorbește cu mine, oare de ce nu mai vorbește? Deci încearcă să intri în papucii lui. Deci ieși din traumele tale, ieși din interpretările tale, încearcă să anticipezi ce este cu adevărat în mintea lui. Asta e exercițiul pentru acum, să-ți imaginezi tu, dar în realitate te inviți să mergi să vorbești cu partenerul tău. Când o fi? Di seară? Mâine? Și să afli de la el. Și rugămintea mare este că atunci când partenerul îți spune ce-ți spune, Să nu faci ce fac foarte mulți oameni. A, mă, lasă-mă cu astea. Chiar așa. Dacă îi vei arăta neîncredere în ce-ți spune el, știi ce urmează pe viitor, nu? Nu o să se mai deschidă, nu? Să-ți mai spună ce are pe suflet. După aceea te plângi că s-a închis în carapacea lui. Bun, deci pasul 5 întreabă direct pe partener de ce face ceea ce face, nu mai lăsa să ruleze filmele tale și pasul 6, ultimul, compară răspunsul real ce ai aflat la pasul 5 cu filmul din capul tău, ce rulează în capul tău, ce ai scris la pasul 2. Fă comparație. Aici, în mod normal, vei avea niște surprize. Ce ți-am scris aici cum se face exerciția? Deci după ce primești răspuns de la partenerul tău, scrie filmul meu a fost ce ai scris la pasul 2, apoi răspunsul real a fost ceea ce ai descoperit la pasul 5 și diferența între realitate și filmul meu este. Aici ar fi concluzia. Cu alte cuvinte, Faptul că el nu mi-a răspuns la mesaje, pe mine m-a dus cu gândul că nu mă iubește. Asta a fost interpretarea mea. Dar în realitate, când l-am întrebat pe partenerul meu, bă, dar de ce nu mi-ai răspuns? El mi-a zis că nu mi-a răspuns pentru că era foarte stresat cu niște chestii, nervos, nu ieșeau și nu avea stare să-mi răspundă la mesaje. Deci cu totul altă situație. Bun. Foarte important aici. Te-ar ajuta. În momentul în care ești ansios în legătură cu comportamentul partenerului, ai văzut ce tendință ai? Îți faci filme, tragi concluzii, te gândești la ceva rău, că ceva rău se va întâmpla, vrei să controlezi situația, acționezi impulsiv. Asta se întâmplă când ești ansios. Dar în momentul în care ești curios în legătură cu comportamentul partenerului, ce vei face? O să pui întrebări. Mă, de ce ai făcut chestia asta? O să asculți răspunsurile, fără să le judeci, fără să le negi, fără să le anulezi. Pur și simplu o să asculți ce spune partenerul. De asemenea, când ești curios, rămâi deschis la explicații. Partenerul o să spună, uite, am făcut asta pentru că X, Y, Z. A rămâne deschis la explicații nu înseamnă doar să cere explicații, înseamnă să le și primești. Înseamnă să nu tragi concluzii pripite și înseamnă să acționezi din înțelegere. Da? Vedeți diferența între a fi anxios și a fi curios? Ei bine, când crezi că partenerul tău se va deschide către tine? Când ești anxios sau când ești curios? În momentul în care acționezi din anxietate, că-ți faci filme, tragi concluzii, te gândești numai la rău, vrei să-l controlezi pe partener, el atunci se închide. În momentul în care ești curios și vrei să înțelegi de ce s-a comportat cum s-a comportat și vrei să înțelegi motivul real pentru care s-a comportat în felul acela și primești explicațiile pe care el ți le dă, fără să presupui tu că te minte, că ți ascunde adevărul, În momentul ăla partenerul se deschide către tine și vei afla realitatea. Bun. La final de exercițiu, pentru ca aceste exerciții să funcționeze cu adevărat, este nevoie cam prealabil să faci procesul colapsului cuantic pe rana ta de abandon. Și sper că cel care vrea acum să intre live cu mine să fi lucrat exercițiul Pentru vindecarea traumei de abandon. Cineva dintre voi, pentru că vreau să mă asigur că ați înțeles exercițiul, deci nu o să mergem chiar până la capăt cu fiecare pas, dar vreau să mă asigur că a fost logică explicația mea, clară, coerentă, și vreau să văd cine dintre voi vrea să lucreze acum, ca să mă asigur eu că exercițiul a fost clar. Bun. Cine vrea, sa ridice manuta. Eu o sa va deschid si microfonul. Deci cand am zis ca e o conditie ca sa fi lucrat exercitul colapsului cu anti, cred ca aici s-a blocat. Cred ca nu prea ati facut exercitul asta. Aaaa, v-am prins! Bine, hai atunci sa vedem altcineva. Daca n-ai facut exercitul colapsului cuantic, e ok. Altcineva care totusi vrea sa lucrezi in seara asta, ca sa ma asigur eu in primul rand ca exercitul este clar si stii ce ai de facut. Aș prefera să fie cineva din cei care n-au lucrat până acum ca să dăm ocazia cât mai multor. Andu! Andu! Îmi mai este ceva, tu ai atașament anxios? Bun, dacă ai atașament anxios, hai, deschide-ți microfonul și hai să ne apucăm de treabă.

Salutare Florin și bună seara tuturor!

Salutare, salutare Andu!

Nu am făcut exercițiul, dar am fost foarte atent acum și mă regăsesc în tot ceea ce ai scris tu aici și toate exemplele tale.

Bun. Și vrei să lucrăm acești pași?

Da.

Bun. Hai atunci să vedem. Care este acțiunea pură pe care vrei să lucrezi? Deci acțiunea clară, concretă a partenerii, a soției tale.

În primul rând, eu am dat acolo exemplu că OK-ul ăla scurt, în urma mesajelor pe care le scriu eu sau monologului purtat față-înfață și îmi zice doar OK.

Este foarte Bun, deci nu îți răspunde la mesaj. Tu îi scrii un mesaj și ea nu îți răspunde. Ok. Deci asta e acțiunea. Scrii un importantă interacțiunea, pentru ca astfel YouTube face mai vizibile mesaj, materialele video care ea nu răspunde. sunt urmărite până la capăt.

Exact.

Pasul 2. Care este filmul, interpretarea ta, care vine din trauma de abandon?

Toate relele.

Zile.

Păi cel mai important e că mă gândesc probabil atunci în sinea mea că e cu altcineva. Pasul.

3. Care ar fi niște alternative realiste care vin din rolul unui adult emoțional, securizant, o persoană matură, echilibrată? Când partenerul nu se răspunde, cum? Dacă partenerul unei persoane cu atașament securizant, așezată, matură, echilibrată, nu i-ar răspunde, cum ar interpreta această acțiune? Nu răspunde pentru că?

Nu răspunde pentru că. Normal, ar trebui să gândesc că s-a întâmplat ceva și nu poate să răspundă atunci, poate să fie vorba de copii, Sunt multe activități care ar putea fi luate în calcul.

Ok, pot să fie niște activități exterioare care o determină sau care o împiedică să îți răspundă, dar pot să fie și niște chestii interioare care o împiedică să îți răspundă, dar care nu au de a face cu nu te mai iubesc, te înșel.

Corect.

Care ar fi acele lucruri interioare din partea ei care ar face-o să nu îți răspundă? Și totuși să nu fie niște chestii nasoale.

Este o turnă de mesajele pe care îi le dau eu repetitive, probabil.

Iar îmi zice asta, iar îmi scrie.

Iar mă iubește, iar... Da.

Și e obosită, pentru că știe că nu se rezolvă situația. Atunci spuneu-mi mai bine că nu mai răspund numai într-un subiect, că tot acolo ajungem.

Pe aceeași lucru, da. Toți ele le știe pe toate.

Bravo. Care alte explicații ar mai putea să fie? Ceva din interiorul ei pentru care nu ți-ar răspunde. O explicație sănătoasă. Păi...

Una sănătoasă.

Da. O explicație pe care și-ar da o persoană matură.

Ar prefera să nu răspundă printr-un mesaj și să vorbim acasă când ajunge sau când ajung eu.

Foarte bine. Foarte bine.

Dacă vă.

Bun, place ideea e următoare. Aici, videoclipul, la pasul 3, e foarte important să găsești cât mai multe alternative vă mulțumesc frumos! realiste și sănătoase pentru care partenera ta face chestia aia care te enervează, ce ai scris la pasul 1. Ce vreau să spun este că, de ce, care e rolul acestui pas? Să vezi diferența între niște interpretări venite din traumele tale, nu mă mai iubește, nu-i mai pasă, vrea să divorțeze și așa mai departe. Și faptul că exact la aceeași fază, uite de exemplu dacă eu îi scriu lui nevastă mea un mesaj și ea nu îmi răspunde două, trei, cinci ore, niciodată nu mă gândesc că are pe altcineva. Nu, mă gândesc, bă, are un client, are niște clienți, e super stresată, s-o fi dus, nu știu, la Gene sau la, să-și pună, da, să-și pună Gene, acolo stă două ore. Deci face ea ceva, e foarte, foarte ocupată. E s-o fi terminat bateria la telefon, stau foarte mult la telefon. Deci eu nu mă gândesc, bă, mă înșală, nu mă mai iubește, chestia asta nu încape în mintea mea. Înțelegi? Și tu, la pasul 3, rolul este să vezi că la aceeași acțiune pe care o face soția ta, alte persoane ar da alte explicații. De ce este important lucrul ăsta? Pentru că noi ajungem la acțiunea respectivă să dăm niște explicații care vin dintre oamenele și fricele noastre, după aceea ajungem să credem că toate explicațiile alea sunt reale.

Corect.

Și de aici ne activăm și vorbim urât și ne certăm și așa mai departe. E important să vedem că exact la aceeași acțiune există și alte explicații și alte interpretări. Bun. Pasul al patru. Dacă soția ta ar continua să nu îți răspundă la mesaje, tu în continuare ai și completează aici. În continuare ce ai face?

În.

Momentul ăsta, pe tine te deranjează faptul că soția ta face chestia asta, în cazul ăsta, nu se răspunde la mesaje. Creierul tău interpretează ca fiind ceva negativ și dacă mergem așa și săpăm profund, creierul se activează și interpretează până acolo încât bă, o să rămân singur, nu o să mă mai descurc, o să mor, o să fiu terminat. Scopul pasului 4 este să îi aduci creierului tău și altă informație, și anume dacă soția ta o să continue să nu îți răspundă la mesaje. Care-i răul ăla atât de mare care ți se poate întâmpla? Tu stai și te gândești. Ce mama n-ai bi frate, că nu-i un rău chiar atât de mare. Nu o să mor, nu o să rămân fără job, nu o să îmi pierd sănătatea.

Nu, în ultima perioadă mi-am continuat activitatea mea pe care o desfășuram. O ignoram.

Asta-i scopul pasului 4.

Da. Ignoram faptul că nu mi-a răspuns. Asta făceam bine, mai devreme am glumit. Ignoram faptul că nu mi-a răspuns și așteptam răspunsul când...

Când urma să vină.

Da, nu mai uitam, mă luam cu altele, mă luam cu activitatea mea.

Bun, hai să completăm aici, că vreau să dai măcar vreo cinci răspunsuri. Dacă ea în continuare nu îmi răspunde la mesaje, să zicem că asta e acțiunea, eu în continuare aș avea de lucru, eu în continuare aș avea prieteni, Eu în continuare aș... Continuă tu, completează.

Aș căuta să îmi caut o activitate de făcut să pot să mă îndepărtez de gândul că nu îmi răspund de ce face.

Ok, bravo. În continuare am activități.

Da?

Deci viața ta nu e doar în jurul ei. Asta trebuie să-i aduci creierul ei în minte. Eu mai am viață și extra soția mea. Am prieteni, am job, am pasiuni, am valori. Am chestii care sunt importante pentru mine. Viața merge...

Păi de obicei cam asta se întâmplă, cel puțin în cazul meu asta fac.

Bravo, deci scopul pasului 4 este să înțelegi că dacă ea îmi caut comportamentul la negativ, Viața merge înainte.

Corect.

Știi de ce e important pasul 4? Pentru că pentru creierul unui om cu atașament anxios, Faptul că partenerul nu mai vorbește, nu răspunde la mesaje, nu mai dă semne de viață XYZ, pentru creierul celui cu atașament anxios este abandon. S-a terminat viața. Nu mai are cine să mă iubească. Ce o să mai fac eu de acum? Nu mai am ce face. Cam asta e la nivel inconștient. Și scopul pasului 4 este ca tu să conștientizezi, bă stai puțin, că viața merge înainte. Eu în continuare am job, am prieteni, am bani, am copilul, am aia, am aia, stai că nu-i chiar atât de grav. Dacă creierul tău conștientizează că nu-i chiar atât de grav, tu nu o să mai fii deranjat atât de tare când partenerul face chestia aia. Pentru că tu vei realiza că merge înainte, viața merge înainte. Bun. Și acum ajungem la pasul al cincilea.

Bine, asta am realizat acum, de când am început cursurile.

Bravo, corect. Păi ăsta e și rolul, da. Ăsta e și rolul. Pentru că știi ce face creierul celui cu atașament anxios? Se agață de persoana iubită.

Și acum.

Ajungem la pasul al cincilea. Dacă aș întreba o direct, de ce nu mi-a răspuns la mesaje, probabil aș afla că... Ce ar spune ea?

Exemplul ăsta aș putea să-l dau chiar de ieri, am avut o acțiune cu ea și nu mi-a convenit mie, am tăcut, am preferat să dorm separat. Și pe a doua zi chiar am întrebat-o, zic, bă uite, aseară mi-am dorit. De ce nu ai făcut asta? Și a început să râdă. Zice, a, da, asta ai plecat și ai dormit cu copiii, zic, da. A, ok. și a început să-mi explice și mi-a povestit zic bă altădată eu reacționam altfel reacționam cu nervi reacționam urât vorbeam urât nervi mă duceam poate beam ceva pierdeam noaptea stăteam mă gândeam de ce m-a refuzat de ce n-a vrut să stea cu mine în brațe de ce nu m-a luat în brațe de ce n-a făcut asta și în timpul ăsta aseară m-am gândit la tine zic bă ce-ar fi făcut Florin în locul meu zic hai să fac și eu așa plec și mă culc cu copiii și vorbesc cu ea mâine Și am întrebat-o de dimineață și mi-a povestit foarte frumos, a înțeles, n-a durat decât vreo 5 minute, după care a venit la mine și a cerut scuze. Și bineînțeles că am trecut peste moment și zic bă, cât de mult contează să o înțeleg pe ea ce s-a întâmplat.

Bravo!

Și să nu mai fac eu filmele mele.

Da, fericitări! Bravo, Andrei!

A fost chiar tare, că după aia i-am spus adevărul, zic bă, uite ce am făcut. Am plecat datorită faptului că. Și zic că a fost foarte bine. Da, mi-a venit un răspuns afirmativ.

Și ultimul pas ar fi ce aș face diferit acum? Cred că ce ai făcut aseară.

Acum.

Cred că ce ai făcut aseară.

Aș fi rămas în continuare în pat lângă ea și probabil aș fi discutat cu totul și cu totul altfel situația. Și chiar am regretat de dimineață când mi-a vorbit frumos și mi-a explicat frumos de ce nu a vrut să se culce cu mine aseară. O înțelegeam mult mai bine dacă reacționam să rămân lângă ea și să vorbesc cu ea.

Bravo! Andy, Andu, ți-a fost clar exercițiul ăsta? Mie mi se pare că da.

Foarte clar, foarte clar, da.

Bravo. Mersi frumos, Andu, că ai vrut să lucrezi. Cred că a fost...

Și eu îți mulțumesc.

A fost foarte clar și pentru ceilalți. Despre asta este vorba. Despre a avea un instrument la dispoziție în momentul în care tu, cu atașament anxios, te activezi și intri pe pilot automat și faci niște prostii, după prostii și după aia regreți. Uite, ăsta este un exercițiu. pe care poți să-l faci fix în momentul în care simți cu ei razna, te oprești, oprești filmul, poveștile din capul tău și te întrebi care ar fi niște alternative sănătoase. Cum ar gândi cineva cu atașament securizant în situația asta? Bun, aș vrea să mai iau încă o persoană dintre voi, cine vrea să mai lucreze. Claudia, văd că a ridicat prima mână. Te rog Claudia, vreau să mă asigur că ai înțeles și tu. Adică, mă rog, dacă ai înțeles și tu și Andu, înseamnă că au înțeles și ceilalți. Hai să vedem Claudia, care este acțiunea? Deci și tu ai atașament anxios?

Da. Deși inițial aveam senzația că sunt parțial anxioasă. Aseară am ajuns la concluzia că sunt poate exagerat de anxioasă uneori. Și chiar tot ce s-a întâmplat, sau cea mai recentă, este de aseară. Eu insistam foarte mult ca soțul meu să vorbească, să vorbim despre noi, despre relația noastră și despre ce am putea face ca ea să funcționeze ok pe viitor. Și răspuns nu venea. Dar nu venea de niciun fel. Pe mine m-a făcut dracic. Deja eu începus să fiu ariciui. Parfum pe lângă ce eram eu. Eram un arici așa în toate direcțiile. Și am insistat și am insistat și am insistat și am insistat și nimic. La un moment dat am început să zic câteva niște chestii, gen că dacă te-ai controla ar fi mai ok. Și zic ok, stai să controlez ce, că eu deja dacă eram activată nu mai aveam răbdare nici să ascult și nici să înțeleg. Au început să zic câteva chestii și zic da, ok, am înțeles. Deci pentru mine ignor înseamnă nu te mai iubesc, că ești praf, n-am ce să vorbesc cu tine, etc.

Bun, auzi, hai ca să fie mai folositor, i-aș vrea să lucrăm pe exercițiuul ăsta. Hai să o luăm pe pași. Pasul 1. Deci care-i actiunea concretă, curată, pe care a făcut-o el ieri?

Faptul când îl ignor.

Când te-ai ignorat.

Când vreau să vorbesc, ca și cum nu există.

Deci tu te duci în fața lui, tu ta-ta-ta-ta-ta-ta și el nimic, nu zice nimic, se uită prin tine.

Aștept un răspuns ceva și acel răspuns nu vine.

Pasul 2. Care-i interpretarea ta?

Că dacă mă ignoră, ori consider că aici se termină, ori că are pe altcineva. Ăsta-i filmul din capul meu.

Se termine relația.

Da, exact.

Nu mi-a interesat de relație, sau are pe altcineva.

Sau are pe altcineva.

Bun, ok. Pasul 3. Care ar fi niște alternative realiste ale unui adult emoțional securizant?

Este obosit sau că au fost situații când el spunea ceva și eu nu-l lăsam să termine fraza și veneam, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, ă, Să simte judecat. Deci tu doar spui că asta-i, dar știu eu. ă, ă Sau, cum am zis, nu să simte ascultat, să simte judecat sau controlat.

Și atunci preferă să nu vorbească?

Și atunci preferă să nu vorbească, ci să te lasă în lumea ta.

Ca să nu agraveze lucrurile, ca să nu escaladeze. Dar în niciun caz că vrea să te părăsească și că are pe altcineva. Bravo! Ai înțeles ce trebuie la pasul 3. Deci există și alte interpretări ale aceluiași gest, pe care alte persoane în situația ta le-ar vedea. Bravo! Felicitări! Pasul 4. Dacă partenerul ar continua cu tăcerea, cu ignorul, Ce ți s-ar întâmpla în mod concret super negativ în viață?

Absolut nimic. Aș fi în continuare funcțională, doamna mea m-ar aștepta la lucru și a doua zi, copiii mei m-ar iubi la fel, vecinii mei m-ar saluta, eu aș fi ok.

Bravo, ai înțeles și pasul 4 și te încurajez singură când mai stai să treci acolo multe. Dacă el ar continua cu ignorul, Viața mea ar merge înainte și atunci completează. Aș face în continuare asta, asta, asta și fă lista cât mai lungă. astfel încât creierul tău să vadă că faptul că el te ignoră nu e catastrofă, nu-i final de viață, nu ți s-a terminat fericirea, mântuirea, binecuvântările, nu se limitează totul la el.

În momentul ăla mă apuc în nervii și îmi simt ca un copil din ăla care s-a găsit să zic ceva, dar vezi-mă, dar apuntă-mă.

Știu, știu, că tocmai de asta facem ejercițiul ăsta, pentru că știu ce gândiți și ce trăiți în acel moment. Bun. Și pasul al cincilea, dacă eu l-aș întreba direct de ce mă ignoră, probabil că răspunsul ar fi...

Sunt obosit și vreau să dorm. Astea-s filmele din capul tău.

Exact.

Nu-i nimic. Sau mi-ar zice, cred că ar trebui să-ți faci o programare la psihiatrie.

Bun. Deci cumva ar fi altă explicație, nu cele filmele din capul tău. Și ultima întrebare.

În schimb, aseară, ca să mă pot liniști, i-am spus, uite, ok, te las, vrei să te odihnești? Dacă îmi răspunzi la o întrebare, îți promit că te las în paci, să s-adormi, mă duc la bucătărie și îmi găsesc de lucru. M-ai răspuns la o întrebare, am plecat la bucătărie, am luat telefonul, am intrat, am ascultat modulul 4 aproape tot. Când să mă duc la culcare, el s-a trezit și i-am zis, după ce ascultații mă parc de al modulul 4, i-am zis să știi că apreciez totuși lucrurile care s-au întâmplat dimineață, căci au fost ok, adică am funcționat și dacă o să vreau să te iau în brațe sau să pun mâna pe tine, o să te întreb dacă ești de acord sau nu, iar dacă nu ești de acord, doar să te las în pace. Am lăsat lucrurile de la sine. Pe la 5 m-am trezit și simțeam că mi-este rece și i-am zis, te rog frumos, poți să mă ții în brațe să adorm? Și reacția știi care a fost? Am luat-o în brațe. Și am zis că a, am înțeles. Deci da. Da, deși nu mă așteptam, dar da, unde până la seară pusesi toate așa în priză, Reacția a fost neașteptată.

Uau, bravo!

Da.

Și ultima întrebare aia este, ce aș face diferit acum? Deci imaginează-ți exact scena de ieri, în care insistai, ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta, și s-a terminat cum s-a terminat. Acum imaginează-ți că ești la începutul scenei, știi toate informațiile de acum, știi ce ai mai aflat din modulul 4, cum ai reacționat acum în situația aia?

Cred că m-aș duce din prima la bucătărie cu telefonul să ascult modulul 4 să lasă. Da, nu aș mai insista. Asta cu siguranță. Doar că au fost situații când am spus, uite, te rog frumos, aș vrea să vorbim. Când ești dispus, când ai timp, când ai chef. Și faptul că vedeam că nu vine, eu așteptam ca el să fie cel care zice, uite, hai, gata, azi vreau să vorbim. Și nu mai insistam. Și atunci am zis că poate ar fi trebuit ca la un moment dat să mai inițiez discuția despre, uite, ai vrea să ești pregătit, crezi că mi-ar plăcea să...

O să învățăm asta în modulul al optulea despre cum să punem limite, adică ce să facem în momentul în care îi spui partenerului ceva ce-ți dorești, Și el tot ignoră, și ignoră, și ignoră. Și acolo o să lucrăm pe cum pot să abordez cazurile astea, astfel încât nici să nu-l forcez, dar nici să nu l-aș după el la infinit. Nici asta nu-i...

N-aș vrea nici să fiu agasant, dar nici să rămân cumva suspendat fără...

Exact. Da. Exact. Dar până atunci este super important ca să lucrați pe procesul colapsului cuantic. Da? Oricum, Claudia, îți mulțumesc. Mulțumesc pentru că ai lucrat foarte bine. Bravo! Ideea este că acum mie îmi e foarte clar că voi ați înțeles ce aveți de făcut. Și... Eu o să insist, noi suntem de-abia la modulul 4, mai avem modulul 5 în care învățăm despre cum să ne purtăm cu persoana care are atașament anxios, adică este în oglindă. După aia modulul 6 o să vedem greșeli în comunicare. O să le explorăm, multe greșeli și abia de la modulul al șaptelea intrăm, dacă pot să zic așa, mai mult în soluții. Soluții au fost și la modulul 4 pentru că la modulul 4 ai învățat cum să te porți cu cel cu atașament evitant. Soluții sunt și în modulul 5 când vezi cum să te porți cu cel cu atașament anxios. Și foarte multe soluții practice vor veni și în modulul al șaptelea și al optulea. Bine, nu mai zic în modulul nouă și acolo, pentru cei care sunteți părinți, care aveți stiluri de parenting diferite de partener. Dar până una alta, asta este rugămintea mea. Continuați, vă rog frumos, cu ceea ce vă tot zic. Când partenerul are un comportament care te deranjează foarte tare, ai deja procesul colapsului cuantic. În șapte pași am încercat să simplific cât mai mult metoda de Martinii. Cei care vin din programele mele, din Mental Couch de exemplu, știu că e mult mai complexă toată metoda asta de Martinii, dar pentru noi care nu suntem într-un program de vindecare emoțională și într-un program unde învățăm metoda de Martinii, am încercat să sintetizez, să simplific cât mai mult încât să se potrivească cât mai multor situații în care voi sunteți. Pe scurt, când ești într-o situație care doare rău de tot, iei procesul colapsului cuantic, treci prin cei șapte pași acea acțiune sau inacțiune a partenerului, pentru că primul lucru necesar este să te calmezi tu în interior, nu în exterior, pentru că de multe ori poți să te calmezi în exterior, adică îți vine să-i dai în cap și nu-i dai, și asta înseamnă cumva te controlezi, dar nu despre asta este vorba. Pentru că da, noi suntem civilizați și ne controlăm gesturile, nu îi omorâm pe oameni când ne vine să facem asta, dar important este ca reglarea să plece în primul rând din interiorul nostru. Asta este lucrul pe care o să vi-l tot zic și o să vă tot bat la cap până când veți înțelege cât de important este ca să lucrați pe exercițiile alea ca reglarei să vin în primul rând din interior, dar apoi reglarea va fi și în exterior, adică vei învăța să-ți gestionezi în primul rând emoțiile și după aia îți vei gestiona și comportamentele, vorbele, reacțiile. În primul rând e nevoie să gestionezi emoțiile. Așadar, dacă nu ați reușit să faceți procesul colapsului contic pe ce v-am rugat, pe ce ați avut de lucrat la modul 4, vă invit să reveniți la exercițiul ăsta. Mai sunt și alte exerciții foarte valoroase care toate împreună au rolul de a vă ajuta la vindecarea atașamentului anxios. Pentru că despre asta este vorba. Deci rolul capitolului 4 este vindecarea atașamentului anxios, astfel încât să nu mai ai reacții din alea. Uite, Claudia, mulțumesc frumos și Andu, care ne-ați pus pe masă reacții tipice unui Om cu atașament anxios. Eu îi spun, el tace. Eu insist, el tace. Eu insist, el tace. Eu insist, el tace. În momentul în care ți se vindecă atașamentul anxios, și asta fac exercițiile din modulul 4, vei vedea că vei spune odată și când vezi că partenerul nu percutează, vei avea liniștea din interior să spui, ok, dacă nu ești dispus să discutăm acum, o să discutăm altădată. Te vei retrage, nu vei fi bucuroasă, nu o să ajungi să spui, bă, ce bine că nu vorbește, sta cu mine. Nu! Dar vei ajunge să respecti decizia lui și vei spune, ok, dacă acum nu ești pregătit, o să fii pregătit în altă ocazie. Și ideea este că n-o să rămâi cu frustrare, n-o să rămâi cu agitație în interior, n-o să rămâi cu tensiune, cu furie, că n-a vrut să vorbească cu mine și nu mai dorm după aia și nu mai poți mânca sau din potrivă mănânci compulsiv și n-o să mai fi în stările astea. Ci pur și simplu o să respecti decizia lui și o să poți să vorbești din stare echilibrată, o să poți vorbi așezat cu el. Bun, dragilor, asta am vrut să lucrăm în seara asta, să mă asigur că înțelegeți cum se lucrează aceste exerciții. Este un instrument în plus. Vă invid din suflet să ascultați, pentru cei care nu ați ascultat modulul 4, iar începând de mâine veți primi pe platforma acces la modulul 5, cum să relaționezi cu persoana care are atașament anxios. Modul 5 este special gândit pentru cei care aveți un atașament evitant. Aveți un partener care... cum să-l mai faci să tacă? Cum să-l mai potolești? Cum să-i arăți dragoste, iubire, astfel încât să nu se mai activeze, să nu te mai controleze, să nu te mai urmărească? Asta este modulul al 5-lea și acolo sunt exerciții foarte valoroase. Vă invit să le faceți și dacă aveți întrebări, vă invit să mi le scrieți pe grupul de WhatsApp. Pentru seara asta aș vrea să ne oprim aici, să mulțumim lui Andu și Claudia că au lucrat și că m-au ajutat și pe mine să înțeleg că ați înțeles exercițiul. Dacă ceva nu v-a fost clar din exerciții din seara asta, vă rog să îmi scrieți pe grupul de WhatsApp, vă răspund cu mare drag. Vă trimit o îmbrățișare, vă doresc seară bună și nu uitați, ceea ce face diferența sunt exercițiile. Da? E bună teoria, ajută într-o oară care măsură, dar exercițiile fac diferență. Seară bună, vă îmbrățișez cu drag. Pa, pa! Ceau, ceau!