A Romanian speaker reflects on how passive aggression—silence, cutting jokes, broken promises, withheld compliments—can wound as deeply as physical violence. He contrasts it with overt aggression, drawing on his father's beatings and his own childhood punishments.
Eu nu trebuie să mă uit că eu nu sunt agresiv în formă fizică, cum a fost datăl meu. Eu dacă mă uitam la tatăl, a bătut-o pe mama, eu n-am bătut-o pe oana, deci eu nu sunt agresiv. Bă, dar sunt și eu agresiv. În primul rând a fost agresiv cu copiii mei, dar nu mi se părea că e grav. Ce dacă le dau o palmă la fund? Dacă îmi dădea mie, eu l-am dat copilul. Deci am avut și eu inclusiv trăsătura asta, agresivitate fizică. Dar cu soția mea aveam o altfel de agresivitate. Și poate nu avem o agresivitate din asta fățișă, dar avem o agresivitate pasivă. Toată agresivitatea se numește când nu vorbești, când taci, când faci glume ironice din alea de ustură până în mădvă oaselor, când nu ții promisiunile, când îți vine să-i faci un compliment și nu îl faci, când dai din mână. Știi gestul ăsta? Spune ea ceva, spune ceva foarte important și tu faci... Cu alte cuvinte, ești o proastă să nu te aud. Toate astea sunt forme ale agresivității, dar agresivitate pasivă.
Exercitii modul 9 Cum il abordezi pe partener daca are un stil de partenting diferit
NU tolera așa ceva în Relația Ta dacă nu Vrei să Ajungi o Victimă - Florin Amariei
