Fragment dintr-un monolog video (română) în care vorbitorul reflectă asupra faptului că, în copilărie, băieților li s-au negat emoțiile; exprimarea sentimentelor era criticată sau pedepsită, ceea ce a condus la evitarea contactului cu propriile emoții și la internalizarea lor.
Dacă ne exprimam, era nasol. Dacă exprimeai tu vreodată, n-am avut chef să fac. Am fost într-o stare, mi-a fost lene. Și, bă, știi cum îți săreau... Ce lene era asta? Îți dai o motive să plângi, îți dai o motive să nu știi ce. Deci tot timpul ne-au fost negate emoțiile noastre sau sentimentele. Noi am considerat că dacă le exprimăm nu e ok, pentru că imediat cineva ne pedepsea când le exprimam. Și uite așa, noi ca bărbați am crescut cu ideea că emoțiile nu sunt bune, nu trebuie să fim în contact cu ele. Ce, ai stat vreodată să te gândești de copilărie? Hai să văd cum mă simt. Cum se simte emoția asta în corp? Aici, aici, aici, aici. Nu știam ce emoții sunt alea emoții. Dacă cumva ți-ai exprimat vreodată, bă, mi-e frică, imediat rădeau ăștia de tine. Ha, ha, fricos. Dacă tu exprimai ce trăiai, cineva profita mai târziu. Lasă că te știu că ești fricos. Lasă că te știu că ești temător. Lasă că te știu că n-ai încredere în tine. Cumva am învățat să ținem totul în noi și pentru că asta am făcut cu noi, asta am făcut și cu ceilalți.
Exercitii modul 9 Cum il abordezi pe partener daca are un stil de partenting diferit
NU tolera așa ceva în Relația Ta dacă nu Vrei să Ajungi o Victimă - Florin Amariei
